ACADEMIA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII

„MIHAI VITEAZUL”

Securitate națională și euroatlantică

Amenințări la adresa securității României

Aramă Alexandra-Elena

Gl(r)conf.univ.dr.ing : Gheorghe Savu

1
 Starea de securitate sau de insecuritate aduce determinări de ordin politic, economic, social,
militar şi de altă natură provenite din mediul intern al statelor naţionale sau din sistemul relaţiilor
internaţionale. Riscurile, ameninţările şi pericolele la adresa securităţii s-au regionalizat, au
devenit transfrontaliere şi transnaţionale impunând pentru contracararea lor norme, principii,
instituţii şi instrumente regionale şi globale Statele naţionale în epoca globalizării şi-au pierdut o
parte din competenţele tradiţionale au apărut actori noi în viaţa internaţională, organizaţii,
corporaţii, alianţe politico-militare, care necesită o reconsiderare a ordinii mondiale postbelice.
Creşterea interdependenţelor dintre state a condus la integrarea acestora în diferite structuri de
securitate pentru menţinerea identităţii naţionale şi promovarea intereselor proprii. Integrarea a
vizat toate domeniile vieţii sociale impunând reforme cu efecte dureroase pentru o parte a
populaţiei, care au accentuat vulnerabilităţile unor state. Riscurile şi ameninţările de natură militară
au fost înlocuite cu cele din domeniul politic, economic, social, sau ecologic.

Capitolul I – Concepte și Definiții

Putem defini conceptul de amenințare ca reprezentând un pericol potențial, exprimat prin

cuvinte sau gesturi, care are autor, scop, obiectiv si o țintă. Pericolul reprezinta o primejdie, un
posibil eveniment cu urmari grave.1 Amenințarea are indicatori concreți, reprezentând o declarare
a unei intenții de a pedepsi sau a răni o persoana, în special în cazul în care aceasta nu dorește un
semn sau o avertizare asupra unui posibil necaz, pericol. Din punct de vedere militar, analiza
amenințării poate avea în vedere procesul continuu de compilare și examinare a tuturor
informațiilor disponibile referitoare la potențiale activități teroriste. Aceasta analiză va evidenția
atât factorii existenței grupărilor teroriste, capacitățile, intențiile, istoria și țintele acestora, cât și
mediul de securitate în care operează forțele proprii. Cu cât amenințarea este mai specifică, cu atât
țintele și sursele sale sunt mai clare. Natura specifica a amenintarilor si amenintarea, în sine, pot fi
întelese numai în relație cu caracterul particular al obiectului de referință. Viața umană variaza în
funcție de cadrul în care se desfașoara și, din acest motiv, pe baza aceluiași criteriu, se poate vorbi
și despre domenii diferite în care trebuie studiate tipurile de amenințări: politic, economic, social,
militar, de mediu etc. În domeniul politic, amenintarile sunt definite, în mod traditional, în termeni

1
Ministerul Apararii Nationale, Culegere de termeni, concepte si notiuni de referinta din domeniile politicii
militare, securitatii nationale si apararii armate, Editura Militara, Bucuresti, 2000, p. 30.

2
de suveranitate, independența și integritatea teritorială. Obiectele de referință pot fi entități politice
atât naționale, cât și supranaționale. De exemplu, suveranitatea este amenințată de punerea la
îndoiala a recunoașterii, legitimității sau autorității guvernarii, iar la nivel supranațional, structurile
internaționale sunt amenințate de situații ce submineaza regulile, normele si institutiile ce le
constituie. 2

Conceptul de securitate semnifică situaţia în care o persoană, grup de persoane, stat, alianţe, în
urma unor măsuri specifice adoptate individual sau în înţelegere cu alţi actori, capătă certitudinea
că existenţa, integritatea şi interesele lor fundamentale nu sunt primejduite. Dacă termenul de
securitate semnifică linişte, sentimentul de a fi în afara pericolelor, de a fi protejat, insecuritatea
este termenul opus securităţii şi presupune angoasă, sentimentul de pericol şi risc, impresia de a fi
ameninţat, libertatea îngrădită. Securitatea se realizează la toate nivelurile de organizare socială-
individ-grup-stat-alianţe şi se manifestă în toate domeniile vieţii sociale: politic, economic, social,
militar, demografic, ecologic, cultural, etc. Securitatea se realizează de către politică şi trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să fie acţiune a statului desfăşurată pe baza unui
sistem normative, să fie de competenţa unor instituţii ale statului, puterea politică să fie legitimă
şi să primeze supremaţia legii, întemeierea acţiunilor pe un sistem de valori acceptate de către
societate, respectarea drepturilor omului în conformitate cu reglementările internaţionale la care
statul este parte, să nu producă insecuritate altor entităţi. În cuprinsul aparatului categorial specific
securităţii intră termeni precum: risc, ameninţare, pericol, stare de securitate, agresiune, conflict,
interese naţionale, vulnerabilitate, obiective de securitate, sistem de securitate, mediu de securitate
etc. Ameninţarea la adresa securităţii este considerată manifestarea intenţiei de afectare a valorilor
fundamentale ale adversarului. Riscurile şi ameninţările la adresa securităţii sunt în relaţie strânsă
cu resursele la dispoziţie, pentru a le face faţă şi a le contracara.3

Caracteristicile care apropie conceptual amenintarile de pericole, riscuri si vulnerabilitati se

remarca la : origine - care poate fi : interna si externa, natura - care poate fi : politica, economica,
sociala, militara, informationala, ecologica și caracter - care poate fi : direct și indirect.4

2
Dolghin, Nicolae; Sarcinschi, Alexandra; Dinu, Mihai-stefan, Riscuri si amenintari la adresa securitatii României.
Actualitate si perspectiva, Editura UNAP, Bucuresti, 2004, pp. 6-7.
3
Ion Irimia, Emil Ion, Mircea Dănuț Chirac „Securitatea națională și euroatlantică”, Editura Universității Naționale
de Apărare, București 2004.
4
Buzan, Barry, Popoarele, statele si teama, Editura Cartier, Chisinau, 2000, p. 142, 145.

3
Amenințările, pericolele, riscurile și vulnerabilitățile la un loc sau numai o parte dintre ele sunt
conștientizate în mod diferit de statele lumii, aflate chiar în același areal. Sensibilitățile generate
de probleme istorice deschise, nivelul de dezvoltare economica, puterea militară, ambițiile
hegemonice, interesele naționale fundamentale, calitatea de membru sau nu la o alianța militară
funcțională dau percepției sensuri, nuanțe și particularități naționale sau de grup.

Privite în mod sistemic conceptele supuse analizei se afla întotdeauna într-un raport bine
determinat pe perioada coexistenței lor, iar prognozele în domeniul securității nu întrevăd
eliminarea vreuneia prea curând, amenințările și vulnerabilitățile pot funcționa dupa principiile
jocurilor cu suma nula. Astfel, securitatea naționala se poate asigura fie prin diminuarea
vulnerabilităților, fie prin prevenirea sau micșorarea amenințărilor. Aceasta determina orientarea
strategiei de securitate națională care se poate concentra spre interior, încercând să reducă
vulnerabilitățile statului sau spre exterior alocând forțe și mijloace pentru a acționa în mod direct
sau nu asupra surselor de amenințare. Prin politicile de securitate ale statelor elaborate în ultimii
ani sunt oferite suficiente exemple în acest sens. Razboiul împotriva terorismului completeaza
acest tablou. Vulnerabilităților interne li se confera aceeași valoare ca cea a riscurilor externe, iar
pericolul de a acționa preventiv sau nu împotriva unui inamic explicit sau care profereaza doar
amenințări devine un risc asumat. 5

Un concept tot mai des întâlnit este cel de “securitate naţională”. Aceasta este definită prin
capacitatea unei naţiuni de a împiedica un război sau, dacă acest lucru nu se reuşeşte, de a câştiga
un război pentru a nu-şi pierde integritatea şi independenţa naţională. Alţi autori, consideră că
securitatea cuprinde „politica de apărare tradiţională a unei naţiuni precum şi acţiunile nemilitare
ale unui stat pentru a asigura supravieţuirea întregii sale capacităţi ca entitate politică în vederea
exercitării influenţei şi îndeplinirii obiectivelor sale interne şi internaţionale” 6 În proiectarea şi
realizarea securităţii naţionale este necesar să se identifice factorii mediului de securitate (politici,
economici, sociali, demografici, militari, ecologici) care generează conflicte, violenţe, război.
Statele trebuie să fie pregătite să răspundă la pericole iminente existenţei lor cum ar fi: atac cu
forţe militare declanşat prin surprindere, interzicerea accesului la materii prime vitale şi
informaţionale. Globalizarea şi mondializarea problemelor cu care se confruntă omenirea

5
Idem.
6
Ion Irimia, Emil Ion, Mircea Dănuț Chirac „Securitatea națională și euroatlantică”, Editura Universității Naționale
de Apărare, București 2004, p, 7.

4
accentuează relația ce se stabileşte între diferite sfere de realizare a securităţii: pe de o parte între
securitatea individului şi securitatea naţiunii, iar pe de altă parte între securitatea naţională şi
sistemele de securitate regională, continentală şi globală. Controversele stârnite între naţional şi
internaţional, înclină balanţa către integrarea într-o structură de securitate colectivă în care statele
îşi pierd, în mod treptat, rolul de actori în relaţiile internaţionale.7

Capitolul II – Principalele amenințări la adresa securității

Sursele actuale de amenințare la adresa securității difera în mod fundamental de cele din trecut.
Acțiunea comunității internaționale se pliază în mod continuu noilor realități. Provocarile nu se
rezuma numai la conflictele militare dintre state, ci au o natură mult mai complex și și-au făcut
apariția alături de actorii statali, actorii non-statali sau parastatali iar pericolele pot genera stări de
insecuritate cu efecte grave.

2.1 Terorismul

Terorismul se impune ca antipod al dezvoltării civilizaționale, ca o contradicție a diferitelor

nivele de dezvoltare. Motivarea de baza a terorismului este câștigarea recunoașterii internaționale
și captarea atenției opiniei publice. Deși este greu de acceptat de catre lumea civilizata fenomenul
terorist a devenit o realitate cu implicații globale greu de prevenit și gestionat. El nu se mai prezintă
doar ca un gest criminal marunt produs în disperare de cauza la o anumita evolutie a sistemului
social. Acum el s-a consacrat ca o acțiune îndreptată împotriva ordinii de drept, deosebit de
violentă, desfășurată în afara și contra normelor internaționale. Cu ajutorul mijloacelor militare și
bazându-se pe elemente de razboi psihologic terorismul urmărește obținerea unor avantaje exclusiv
sectare, prevalându-se de așa-zise percepte religioase, în fond sloganuri ce cauta să opreasca cursul
firesc al societății omenești spre libertate și prosperitate.8 Departamentul Apărării Statelor Unite
definește terorismul ca: “folosirea calculată a violenței ilegale pentru a instaura frica, în vederea

7
Idem, p, 8.
8
Buzan, Barry, Popoarele, statele si teama, Editura Cartier, Chisinau, 2000, p. 142, 145.

5
intimidării sau pedepsirii guvernelor sau societăților, pentru atingerea unor scopuri în general
politice, religioase sau ideologice.” Tot în Statele Unite, FBI operează cu urmatoarea definiție:
“folosirea ilicită a forței sau violenței împotriva persoanelor sau proprietății, cu scopul de a
intimida sau constrânge un guvern, populația civilă sau un segment al acesteia, pentru atingerea
unor obiective politice sau sociale.” 9
Reacția comunității internaționale împotriva terorismului
cuprinde întregul set de acțiuni (politice, diplomatice, economice și militare) fiind îndreptate atât
asupra cauzelor, cât mai ales asupra efectelor. Dupa 11 septembrie 2001, comunitatea
internațională a format în jurul Statelor Unite ale Americii coaliția antiteroristă al cărei scop este
eliminarea terorismului ca fenomen social. Prima mare reuniune de forțe din istoria omenirii poate
fi înțeleasă ca o reacție de autoaparare a tuturor și o exprimare a statului de drept aflat în situații
dificile.

Terorismul international reprezinta pentru comunitatea euroatlantica o amenintare complexa și

persistenta, care necesita un raspuns multidimensional la nivel strategic, solicitând astfel o
contribuție semnificativă din partea NATO. Dezbaterea inițială asupra rolului și misiunilor
corespunzatoare ale NATO a scos în evidență două abordări diferite ale terorismul: abordarea
terorismului ca "razboi" si abordarea terorismului ca "management al riscurilor". Abordarea de tip
razboi, sustinuta în special de Statele Unite, implică o mobilizare mai mare de resurse într-un efort
unitar, cu acceptarea unor limitări ale libertăților individuale și sacrificii. Viziunea de tip război
tinde să impună o strategie care pune accent pe măsurile ofensive și preventive, în timp ce viziunea
de tip managementul riscurilor solicită o strategie cu accent pe măsurile defensive. Oricum,
elemente ale ambelor strategii fac necesară depunerea unor eforturi reale de combatere a
terorismului.10

Alianța a stabilit natura gravă a amenințării reprezentate de terorismul internațional și a căzutde

acord să răspundă acestei provocări, oferind în cele din urma o perspectivă a succesului. Dar
realizarea chiar și a unui succes modest va obliga deliberarile Alianței să depășească stadiul
dezbaterilor inițiale în care se afla și în prezent. Alianta Nord-Atlantică și-a constituit propriul Plan
de Actiune împotriva Terorismului, pe care l-a aprobat la Summit-ul de la Praga (21 noiembrie
2002). Secretarul general al NATO, lordul Robertson sublinia: "Alianta Nord Atlantica si restul

9
Alexe, Adrian, Terorismul international. Comunitatea internationala în cautarea unei definitii, în "Revista
consilierilor juridici din armata", nr.1/2005, p.41.
10
http://www.acus.org/

6
comunității internaționale, vor acționa umar la umar pentru combaterea terorismului, o amenințare
care ne vizeaza pe toți, indiferent de religie, cultura sau naționalitate. Ultimele evenimente nu au
facut altceva decât să întarească solidaritatea noastră." Toate aceste cuvinte reprezintă o concluzie,
dar și un îndemn la unitate deplina în lupta internațională împotriva terorismului. 11

În comparație cu NATO, Uniunea Europeana nu dispune de o strategie proprie de combatere

a terorismului, și nici de mijloace destinate acestui scop. Atentatele teroriste de la 11 martie 2004
din gările capitalei spaniole au demonstrat vulnerabilitatea sistemului de protecție al statelor vest-
europene. Amenintarea ce vine din partea teroriștilor și ce are un grad mare de periculozitate
persistă în această parte a lumii pâna când nu se va concretiza o soluție efectivă a politicilor în
problemele terorismului. Lărgirea NATO și UE a determinat creșterea ariei de atenție și lupta
organizată cu terorismul, fapt ce se dorește a conduce, în viitor la diminuarea amenințării de acest
gen. NATO se încadreaza între eforturile depuse de Națiunile Unite în scopul realizării celor mai
generale obective și abordările naționale privind lupta împotriva terorismului, care au un pronunțat
caracter specific. Însă pentru toate acestea este nevoie de o legatură între eforturile de la cele trei
niveluri - national, regional si global.

Toate acestea pot oferi cel mai eficient raspuns posibil la amenințarea terorismului.
Responsabilitatea pentru lupta împotriva terorismului revine fiecărui stat, atât pentru faptul ca, de
cele mai multe ori, terorismul este un fenomen local, cât și pentru că, din multiple motive, o mare
parte a cooperării dintre guverne va trebui să se desfășoare într-un cadru bilateral, în special între
instituțiile de informații și cele cu atribuții în aplicarea legilor. Cu toate acestea, NATO, G8,
Uniunea Europeana, ONU si alte organizatii au un important rol de coordonare și integrare în
sprijinirea eforturilor fundamentale întreprinse de catre celelalte state. 12

2.2 Proliferarea armelor de distrugere în masă

Proliferarea armelor de distrugere în masa și a mijloacelor purtatoare reprezintă o amenințare

tot mai mare la adresa păcii și a securității internaționale. În timp ce prin tratate internationale si
aranjamentele de control unele state au încetinit diseminarea armelor de distrugere în masa și a

11
Idem.
12
http://www.nato.int/

7
sistemelor purtatoare, alte state au cautat să dezvolte astfel de arme. Totodată a fost luat în calcul
riscul ca teroriștii să obțină materiale chimice, biologice, radiologice sau fisionabile și mijloacele
lor purtatoare ceea ce adaugă o dimensiune critică acestei amenințări. Proliferarea este condusa de
un numar mic de state și actori nestatali însă reprezintă un adevarat pericol prin diseminarea
tehnologiilor și informațiilor și pentru că statele proliferatoare se pot ajuta între ele.

Totodată, NATO trebuie să stabilească modul în care urmeaza să-și defineasca poziția în cadrul
eforturilor internaționale de combatere a proliferării. În ceea ce privește terorismul, amenințarea
proliferarii WDM se afla în vârful listei comunității internaționale privind provocările de securitate
ale perioadei post razboi rece. La Summit-ul de la Bruxelles din ianuarie 1994, aliații au decis sa-
și concentreze în mod serios atenția asupra proliferarii WDM și a impactului acesteia asupra
securității. Au urmat alte inițiative NATO privind WDM, iar preocuparile în domeniul proliferării
figureaza acum în aproape toate aspectele activității Alianței, inclusiv în ceea ce privește alte țări
non-NATO. Programele implementate de SUA de reducere a amenințărilor au evoluat într-o gamă
de tentative mai largi și multi-departamentale vizând interzicerea accesului statelor ostile și al
grupurilor teroriste la WMD, precum și la materialele și cunoștințele necesare în vederea
producerii acestora. Au fost înregistrate succese considerabile în sfera securității, dar o colaborare
formală între instituții și posibilitatea de a menține aceste eforturi de ne-proliferare va fi realizata
dupa mult timp.13

2.3 Amenințările cibernetice

Spaţiul cibernetic în care circulă informaţiile a devenit un bun universal și nu mai aparține
statelor. Atingerea acestei zone, invizibile de altfel, dar fără de care progresul nu mai poate fi de
conceput, este o ameninţare. Spre deosebire de ameninţările tradiţionale, cele la adresa securităţii
informaţiilor impun resurse mai puţine şi tehnici de contracarare mai uşor de ascuns şi de disimulat.
Informaţia este vulnerabilă în toate fazele obţinerii, stocării şi difuzării ei. Această servitute poate
fi compensată de programe coerente de asigurare a vitalităţii spaţiului cibernetic. 14 Importanţa
deosebită acordată de americani circuitului liber şi protejat al informaţiilor a determinat elaborarea

13
http://www.nato.int
14
Grigore ALEXANDRESCU, Modele posibile ale noului război, în Impact Strategic nr. 1-2/2003, p, 20.

8
unei Strategii Naţionale de Securizare a Cyberspace-ului. Prin aceasta sunt stabilite cinci priorităţi
naţionale pentru realizarea scopului propus : un sistem de răspuns în caz de perturbare a traficului
informaţiilor, un program naţional de reducere a vulnerabilităţilor şi ameninţărilor în acest spaţiu,
un program naţional de pregătire în domeniul protecţiei spaţiului cybernetic, securizarea
comunicaţiilor guvernamentale, cooperarea internaţională în domeniul protejării spaţiului. În anii
care vor urma, importanţa spaţiului cibernetic va determina conştientizarea protecţiei lui nu numai
de către guverne, dar şi de către firme private şi persoane particulare. Aceasta va conduce la
asocierea utilizatorilor în scopul reducerii vulnerabilităţilor combaterii şi eradicării ameninţărilor
îndreptate împotriva spaţiului cibernetic. 15

Concluzii

Expansiunea terorismului internațional, a crimei organizate, precum şi proliferarea armelor

de distrugere în masă, impun noi moduri de abordare, coordonare şi acţiune ale diferiţilor actori
cu relevanţă în planul securităţii la toate nivelurile: naţionale, regionale şi globale. Aderarea
României la NATO și la UE ,dar şi calitatea sa de membru al ONU şi OSCE au inclus ţara noastră
într-un cadru de stabilitate şi securitate, la valori europene şi euroatlantice. În ceea ce privește
promovarea şi apărarea intereselor sale naţionale, România acţionează cu mijloace de natură
politică, juridică, diplomatică, economică, socială, militară, în mod individual sau în cooperare cu
alte state, precum şi în cadrul organizaţiilor internaţionale. Apariția unor noi provocări la adresa
securității, dar și fenomene precum globalizarea şi regionalizarea, se adaugă unor forme de riscuri
şi vulnerabilităţi regionale. De aici se pot naște conflicte, iar dezvoltarea lor este influenţată în mod
hotărâtor de apariţia unor riscuri neconvenţionale şi transfrontaliere, cum ar fi terorismul, crima
organizată şi proliferarea armelor de distrugere în masă. Astfel securitatea și apărarea capată noi
forme , măsuri de organizare și de acțiune pentru stoparea acestora dar și pentru păstrarea unui
climat de liniște și pace. Promovarea valorilor şi intereselor României au în vedere: creşterea
capacităţii de acţiune a instituţiilor care au responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale, o mai
bună consolidare a rolului României în cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi al Uniunii Europene,

15
Idem.

9
dezvoltarea economică, prevenirea şi contracararea eficientă a terorismului internaţional, a
proliferării armelor de distrugere în masă şi a criminalităţii transfrontaliere; participarea activă la
operaţiuni de pace şi la alte acţiuni vizând soluţionarea crizelor internaţionale.

10
Bibliografie

ALEXANDRESCU, G. (2003). Modele posibile ale noului război. Impact Strategic, 20.

Alexe, A. (2005). Terorismul internațional. In ". c. armata", Comunitatea internațională în cautarea unei
definiții.

Buzan, B. (2000). Popoarele, statele si teama. Chisinau: Editura Cartier.

Dolghin, N., Sarcinschi, A., & Dinu, M.-s. (2004). Riscuri si amenintari la adresa securitatii României.
Actualitate si perspectiva. Bucuresti: UNAP.

http://www.acus.org/.

http://www.nato.int.

Ion Irimia, E. I. (2004). „Securitatea națională și euroatlantică”. București: Editura Universității Naționale
de Apărare.

Nationale, M. A. (2000). Culegere de termeni, concepte si notiuni de referinta din domeniile politicii
militare, securitatii nationale si apararii armate . Bucuresti: Editura Militara .

11