SCOALA 

CONSERVATOARE

CHIRILA ILINCA
ESANU RALUCA
GRUPA II
In contextual actual multa lume considera
ca sistemul scolar este un factor de
mobilitate sociala – idee specifica ideologiei
„scolii eliberatoare” – este, fara îndoială,
efectul inerţiei culturale, deşi totul tinde să
ne demonstreze că, dimpotrivă, şcoala este
unul dintre factorii cei mai eficienţi de
conservare socială –prin faptul că oferă o
legitimare aparentă a inegalităţilor sociale –,
şi că ea avizează moştenirea culturală,
tratând datul social ca dat natural.
Asadar, invatamantul este inegal, facandu-
se diferente intre subiectii din clase sociale
diferite.
Spre expemplu, copilul unui
cadru de conducere are şanse de
optzeci de ori mai mari de a
merge la facultate decât copilul
unui muncitor agricol şi de
patruzeci de ori mai mari decât
copilul unui muncitor, şansele lui
fiind, totodată, de două ori mai
mari decât cele ale unui copil de
director executiv
Desi succesul scolar al copiilor se spune ca se
bazeaza pe venit, M. Paul Clerc a reusit sa
demonstreze ca, in cazul aceluiasi nivel de educatie,
veniturile nu au nicio influenta asupra succesului
scolar. Numărul elevilor buni variază foarte mult
dacă tatăl nu are studii sau dacă este absolvent de
liceu, ceea ce ne permite să conchidem că influenţa
mediului familial asupra succesului şcolar este
aproape exclusiv culturală. Mai mult decât studiile
tatălui, mai mult chiar decât domeniul în care s-a
format, nivelul cultural global al grupului familial
este cel care întreţine relaţia cea mai strânsă cu
succesul şcolar al copilului; deşi succesul şcolar
pare legat în mod egal de nivelul cultural al tatălui
sau al mamei, observăm încă variaţii semnificative
ale succesului copilului dacă părinţii au niveluri
culturale diferite.

Transmiterea capitalului cultural

 Destinul este influentat de sistemului de

Alegerea destinului valori implicite sau explicite pe care oamenii

îl datorează apartenenţei lor sociale.
Atitudinea obiectiva a parintilor, cat si
aspiratiile legate de orientarea aleasa cu
privire la educatia copiilor manifesta indirect
alegeri propria, asumarea unui destin obiectiv
atribuit ansamblului categoriei sociale careia
ii apartin.
Dacă membrii claselor populare şi mijlocii
confundă realitatea cu propriile dorinţe
înseamnă că, în acest domeniu, ca şi în altele,
aspiraţiile şi exigenţele sunt definite, în forma
şi în conţinutul lor, de condiţiile obiective
care exclud posibilitatea doririi imposibilului.
A spune, apropo de studiile clasice de la
liceu, de exemplu, „astea nu sunt pentru noi”,
înseamnă a spune, mai degrabă, că „noi nu
avem posibilităţi”.
Modul de funcţionare a
şcolii şi funcţia ei de
conservare socială
In acest context, rolul scolii este de a perpetua
inegalitatile sociale, astfel incat aceasta nu trebuie sa tina
cont de de inegalităţile culturale dintre copiii din diverse
clase sociale: cu alte cuvinte, tratând toţi elevii, oricât de
mare ar fi inegalitatea dintre ei, în realitate, ca egali în
drepturi şi în obligaţii, sistemul şcolar tinde, de fapt, să
pedepsească inegalităţile iniţiale în faţa culturii.