TEMA: INVITAȚIA

LA MASĂ.
SERVIREA MESEI
A elaborat: sold. cl. III Dan BÎRCA
Conducător: lt. col. Pavel CROITORU
Voi vorbi despre:
◦ Invitația la masă
◦ Ținuta și comportamentul în timpul mesei
◦ Folosirea tacâmurilor
◦ Când și cum bem
 Introducere
Bucuria de a primi oaspeți este foarte veche
și ne caracterizează, mai ales, pe noi -
moldovenii. Oaspeții erau primiți în primul
rând cu pâine, cu sare și vin, masa fiind o
întâlnire cu belșug, de sentimente de bucurie
și de mulțumire.
 Invitația la masă
La baza oricărei vizite stă o înțelegere prealabilă între gazdă și
oaspeți. La o eventuală invitație trebuie de dat un răspuns precis.
Se poate declina invitația numai în cazul unor argumente bine
motivate, cu doua-trei zile înainte.
Din respect pentru gazdă și ceilalți invitați, sosirea trebuie să se
facă cu punctualitate. Oaspetele se aşează la locul indicat de gazdă,
în dreptul tacîmului. Pe timpul mèsei evită să întoarcă spatele
vecinului din dreapta ori din stînga lui, întreținînd cu aceştia o
conversație cît mai amabilă.
 Invitația la masă
Semnul de începere a mesei îl dă gazda femeie, care poate să şi adreseze
invitaților cuvintele "Serviți, vă rog" sau cu un simplu gest, îndemnînd
oaspeții să mănînce. Semnalul la băut îl dă bărbatul. Nimeni nu începe să
mănînce înainte ca stăpîna casei să fi început.
Semnalul ridicării de la masă îl dă gazda femeie, numai după ce s-a
asigurat că toţi invitații au terminat de mîncat.
Pentru a petrece sărbătoreşte o seară în jurul mesei trebuie să ştim ce se
cuvine și, mai ales, ce nu se cuvine, să ştim cum să ne purtăm, pentru ca
bucuria să nu fie știrbită nici pentru noi, nici pentru ceilalți.
 Tinuta şi comportarea în timpul mesei.
◦ poziția corpului trebuie să fie dreaptă, însă nu forţată;
◦ picioarele se țin normal, nici sub scaun şi nici prea departe, pentru a nu incomoda vecinii;
◦ mîinile şi, mai ales, coatele, nu se țin pe masă, ci numai încheietura pumnilor;
◦ în timpul mesei numai capul poate fi puțin aplecat deasupra mesei şi nicidecum împreună cu
umerii sau întreg bustul;
◦ în măsura posibilităților, partea superioară a corpului nu trebuie să se mişte cînd se duce
mîncarea la gură; numai capul se apleacă puţin;
◦ în mod normal, ducerea mîncării la gură se execută cu antebrațele şi mîinile, fără a antrena
mişcarea brațelor şi a umerilor;
◦ la începutul mesei, şervetul, pliat în două sau trei (în nici un caz complet desfăcut), se pune
pe genunchi (nu la gît), unde rămîne pînăla sfîrşitul mesei; în mod discret, el poate servi şi
pentru şters, aplecîndu-ne uşor spre el; la terminarea mesei, şervetul nu se mai pliază şi se
pune lîngă farfurie;
◦ nu se mănîncă în grabă sau nervos;
◦ nu se bea şi nu se vorbeşte cu gura plină;
◦ tendința de a ține degetul mic în sus cînd se bea sau cînd se mănîncă este de prost gust.
 Folosirea tacîmurilor
◦ Lingura, lingurița, cuțitul se țin întotdeauna în mîna dreaptă; furculița, în mîna stîngă,
la felurile la care se foloseşte simultan şi cuțitul; ea se poate ține şi în dreapta, la
felurile la care nu folosim cuțit, dar, în acest caz, trebuie să se evite înțeparea cărnii
sau a altui aliment pentru a fi adus la gură. Nu este recomandabil schimbăm tacîmul
(furculita) dintr-o mînă în alta pentru a lua mai bine sau a mînca mai comod.
◦ Tacîmurile se țin în mînă în tot timpul mesei; ele se pun în farfurie numai cînd se rupe
pîinea sau se bea. În această situație, furculiţa şi cuțitul se vor depune în farfurie
încrucişat, furculiţa în stînga, cuțitul în dreapta, cu lama spre noi (uzanţa pentru
tacîmuri arată că aşezarea tacîmurilor în cruciş, cu cozile în afară, exprimă dorința de
a continua să mănînci).
◦ După terminarea unui fel de mîncare, sau la sfîrşit, tacîmurile rămîn pe farfurie aşezate
paralel, cu mînerul spre dreapta, furculița în stînga, cu dinții în jos, cuțitul în dreapta cu
lama Ispre stînga (în poziție normală, tacîmurile formează cu marginea mesei circa 45).
◦ Nu se introduce furculiţa în gură cu vîrful în jos, chiar dacă unele alimente se înţeapă;
după înțeparea şi tăierea unei bucăți de mărime potrivită, furculiţa se întoarce cu dinții
în sus pentru a lua şi din garnitură cu ajutorul cuțitului. Bucățile se taie cu cuțitul - nici
prea mari mici - şi nici prea mici -numai în măsură în care sînt consumate; este interzis
să tăiați întreaga bucata sau să le amestecați cu sos şi cartofi făcînd un ghiveci uniform;
◦ Cutitul nu se introduce în gură sub nici un motiv, deci nu se utilizează în loc de
furculiță.
◦ Cutitul se tine numai de mîner. O dată întrebuințat, cuțitul nu se mai aşează pe masă,
nici rezemat. ci pe marginea farfuriei, cu virful în interiorul acesteia.
◦ Lingura se ține ca un condei, între degetul mare și arătător, minuind-o cu cel mijlociu.
Cutitul se ține între degetul mare şi cel mijlociu, apăsîndu-se pe mîner (nu se apasă cu
arătătorul pe dosul lamei de cutit).
◦ Lingura de supă nu se duce la gură nici cu vîrful, nici cu latul, ci într-o poziție
intermediară.
◦ În timp ce se mănîncă, tacîmurile se țin uşor deasupra farfuriei, fără a le ridica cu vîrful
în sus sau a gesticula cu ele.
◦ În general, cuțitul nu se foloseşte decît pentru a tăia carnea şi alte cîteva feluri de
mîncare, care nu se pot mînca numai cu furculita; mîncărurile din ouă, cartofi,
tocăturile (pot face excepție droburile şi sarmalele), salatele se taie numai cu furculița,
servindu-se cel mult de o bucată de pîine în mîna stîngă.
◦ Mîncarea se taie (dacă este cazul) în bucăți potrivite, astfel încît acestea să poată fi
introduse în gură dintr-o singură îmbucătură, în acelaşi scop, se va evita
supraîncărcarea lingurii
◦ Peştele nu se taie niciodată decît cu un cuțit special; dacă acesta lipseşte, pentru a
degaja oasele, se foloseşte furculita (ținută în mîna dreaptă) şi o bucată de coajă de
piine (in mîna stîngă). Dacă există posibilitatea, se pot folosi două furculițe în acelaşi
scop.
◦ Feliile de pîine sau chiflele nu se taie cu cuțitul, ci se rup cu mîna, atunci şi atît cît este
nevoie.
◦ Sarea se ia din solniță numai cu vîrful cuțitului şi nu cu mînerul lingurii sau furculitei.
 Cît și cum consumăm bauturi
◦ De mult timp cantitatea de băutură nu mai este o "măsură" a bărbăției. Nici în
condiții normale nu ne cunoaştem măsura rezistenţei la alcool și, cu atît mai
puțin, după două-trei pahare. Beția este urîtă, fără să mai vorbim de implicațiile
medicale, sociale şi morale ale alcoolismului.
◦ Dozele "politicoase" pentru băuturi nu depăşesc: 50 ml pentru aperitivele slabe
(vermut), 300 ml pentru vinuri şi 50 ml pentru băuturile tari (coniac, lichior) de
la sfîrşitul mesei.
 Concluzie
Oricine ar trebui să le știe, de la mic la mare! Chiar dacă
vei spune că nu mergi prea des să iei masa într-un
restaurant, ai putea totuși ajunge în situația în care te vei
simți incomod la o masă festivă doar din motiv că nu
cunoști regulile de etichetă. Mai mult, bunele maniere la
masă trebuie respectate și acasă de către toată familia,
inclusiv copiii. Anume așa se capătă deprinderile unui
comportament frumos în timp ce mănânci, lăsând în
urma ta mereu o impresie bună, or, regula de bază sună
așa: „Comportă-te când eşti singur la masă, cum te-ai
comporta la un dineu de gală”.