Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Program: Management
REFERAT
TEMA: Teoria leadershipului transformațional
Elaborat:Zaharco Rodica,
studentă an.II, grupa 224 MG
Chişinău 2023
CUPRINS:
INTRODUCERE……………………………………………………………... 3
CONCLUZII………………………………………………………………...
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………….
2
INTRODUCERE
Platon, unul din filosofii de marcă ai Greciei Antice, vorbeşte, probabil, pentru prima dată în
“Dialoguri” despre ceea ce înţelegem, astăzi, prin noţiunea de leadership. Ducând mai departe tradiţia
înţelepciunii socratice, întemeietorul Republicii arată că virtutea este puterea de a conduce oamenii,
însa nu oricum, ci bine. În plus, filosoful grec mai mentiona că omul conduce bine numai când deţine
puterea adevarată şi ştiinţa.
Observatorii societăţii umane au fost fascinaţi de personalităţi precum Martin Luther King,
Cezar sau Napoleon, care au fost analizaţi pentru a descoperi ce i-a făcut lideri şi ce i-a separat de alţi
lideri, mai puţin eficienţi.
Primele cercetări aprofundate asupra trăsăturilor liderilor au fost realizate în timpul primului
război mondial, când armata Statelor Unite a trebuit să admită că are o problemă de leadership. Ofiţerii
capabili erau puţini, astfel încât demersul care a părut logic a fost de a căuta trăsături care să permită
identificarea unor potenţiali ofiţeri. Interesul s-a extins după război, trăsăturile respective fiind căutate
în populaţii extrem de diverse, de la elevi la manageri.
Rădăcina istorică a cuvântului englezesc “leadership” este cuvântul anglo-saxon “lead”, care
înseamnă “cale”, “drum”. Verbul “leaden” înseamnă “a călători”. Prin urmare, un lider este cel care le
arată celorlalţi calea, adică îi călăuzeşte.
Deşi acest termen are atâtea semnificaţii in limba engleză, care gravitează toate în jurul
aceluiaşi înţeles, nu îşi găseşte însă o semnificaţie clară în limba română, acest termen fiind folosit, în
acelaşi timp, pentru a defini atât funcţii ale managementului, cum ar fi antrenarea sau coordonarea, cât
şi activitatea de a conduce efectiv un grup de persoane. Când vine vorba de gestionarea oportună a
relaţiilor într-un grup este, de asemenea, amintit termenul de leadership; când se urmăreşte formarea
unei relaţii caracterizate prin încredere, devotament şi dedicare, liderul este cel care trebuie să
intervină. Nu în ultimul rând, pentru trasarea unei direcţii de acţionare a unei mari companii şi
atragerea oamenilor de partea ideii este nevoie de calităţile liderului. Deci, până la urma ce este
leadership-ul?
Leadership-ul este procesul complex prin care conducătorul unei organizaţii orientează şi
antrenează subordonaţii, prin mijloace necoercitive, într-o direcţie care va conduce la realizarea
intereselor pe termen lung ale acesteia [1, p. 18].
Teoretic, orice membru al organizaţiei poate exercita influenţă asupra altora; practic însă, unii
se află în poziţii mult mai bune decât alţii pentru a face acest lucru. Ei ocupă posturi precum şef de
departament, manager, director executiv etc., iar de la ei se aşteaptă să fie capabili să-i influenţeze pe
ceilalţi. Prezenţa unui lider formal nu este însă o garanţie că există leadership, deoarece unii indivizi
nu reuşesc să exercite influenţă (percepuţi din acest motiv ca fiind lideri ineficienţi).
3
În ceea ce priveşte distincţia dintre manageri şi conducători, mulţi autori tind să accepte
diferenţierea făcută încă din 1954 de către Drucker, care afirma că managementul înseamnă să faci
lucrurile cum trebuie, pe când conducerea înseamnă a face ce trebuie. În acelaşi spirit, Covey afirma
că managementul este eficienţă în ascensiunea pe scara succesului, pe când conducerea stabileşte dacă
scara este aşezată pe peretele potrivit. Autorul continuă, imaginându-şi o situaţie în care un grup de
oameni îşi croieşte drum prin pădure. Cei care se află în faţă şi taie crengile sunt producătorii, cei care
rezolvă problemele. Managerii se află în
spatele lor, ascuţindu-le uneltele, stabilind programul de lucru şi programele de compensaţii.
Conducătorul este cel care se urcă în copacul cel mai înalt, observă cu atenţie împrejurimile şi
exclamă: „Drum greşit!”. Producătorii şi managerii ar răspunde probabil „Taci! Progresăm…”
4
1.1. Consideraţii generale
Leadership-ul transformaţional este o formă nouă de conducere atât de specifică încat nu poate
fi explicată prin niciuna din teoriile anterioare. El este prezentat ca “o nouă paradigmă” (Bass, 1990)
sau ca “o nouă abordare a conducerii” (Bryman,1992; Sims, Lorenzi, 1992) [1].
Paternitatea noţiunii de leadership transformaţional este atribuită lui James MacGregor Burns,
care îl foloseşte în lucrarea sa “Leadership” din 1978. În anii ’80 a început fundamentarea teoretico-
metodologică a acestui tip de leadership (Bernard Bass, Bennis şi Nanus), iar în anii ’90 au apărut
legiuni întregi de cercetători pe tematica leadershipului transformaţional (Tichy şi Devanna, Den
Hartog, House, Delbecq, Taris etc.).
Lee Iaccoca este bine cunoscut ca un lider transformaţional de succes care a avut abilitatea să
transforme idealurile şi atitudinile a celor care-l înconjurau. Iaccoca a preluat conducerea Chrysler
Corporation atunci când era într-o perioadă de agonie - perioada cea mai importantă de apariţie a unui
lider transformaţional, după Bass. Desi Chrysler era o corporaţie foarte mare, Iaccoca a avut abilitatea
de a transforma idealurile celor mai apropiaţi subalterni şi, ca rezultat, să reorganizeze cultura
corporatistă. Deoarece liderul transformaţional îi încurajează şi pe alţii să devină lideri
transformaţionali, eventual astfel că nivele ierarhice la nivel de cultură corporatistă să fie acoperite în
8
întregime de lideri transformaţionali eficienţi. Chiar dacă cei mai mulţi teoreticieni sunt de acord că
liderii transformaţionali sunt mai eficienţi în organizaţiile mai mici, Iaccoca este considerat un bun
exemplu de lider transformaţional deoarece acest lucru este legat de teoria nevoilor a lui Maslow.
Iaccoca a avut un nivel ridicat de interacţiune cu grupuri mici şi, în cadrul Chrysler, a creat nivele de
organizare care nu au existat anterior. Această dezvoltare a nivelelor organizaţionale a fost punctul de
plecare pentru reinventarea culturii organizaţionale la Chrysler. În lumea de astăzi, organizaţiile care
au lideri transformaţionali la toate nivelele de management au cel mai mare succes.
Conform Forbes un lider transformațional trebuie sa dețină mai multe soft skills. Dintre acestea cele
mai importante sunt:
Conform Forbes un lider transformațional trebuie sa dețină mai multe soft skills. Dintre acestea un soft
skill important este reprezentat de modalitatea în care îți implici echipa să se implice activ în misiunea
organizației. Datoria unui lider transformațional va fi aceea de a se asigura că membrii echipei sale
sunt 100% implicați în activitatea lor. Persoanele care se implică activ pentru binele organizației vor fi
membrii loiali ai organizației tale. Acest aspect este unul crucial în această perioadă, în condițiile în
care în urma unui studiu realizat de Zenefits 63,3 % din companii consideră că retenția echipei este o
sarcină mult mai dificilă comparativ cu formarea ei.
b. Carisma
O altă trăsătură importantă pentru liderul transformațional conform USC PRICE este carisma. Aceasta
este esențială pentru liderii transformaționali deoarece este responsabilitatea lor să adune membrii
echipei în jurul unei viziuni comune privind un viitor mai bun. Un lider carismatic va ști să asculte, să
își laude echipa atunci când a obținut rezultate bune, dar și să își asume responsabilitatea pentru
lucrurile care nu decurg conform planului. Acesta nu se va feri să ofere echipei sale o critică
constructivă dacă situația o necesită.
c. Self-Management
9
1.6. Cum aplici leadership-ul transformațional în compania ta
b. Oferă transparență
Conform Call of the Wild o metodă prin care te poți asigura că adopți leadershipul transformațional
este acordarea de transparență. Dacă scopurile tale nu vor fi clare pentru echipa ta, atunci aceasta nu va
putea să le îndeplinească.
10
CONCLUZII
Luând în considerare toate cele spuse mai sus conceptul de leadership transformaţional se utilizează
pentru a sublinia mai puternic rezultatul în timp al practicării unui stil de conducere eficient asupra
oamenilor ce sunt conduşi.
Din punctul meu de vedere, dacă un lider exercită un stil de conducere de leadership
transformaţional atunci acesta îsi tratează subordonaţii cu respect şi încredere, îi consiliază şi îi
incită să acţioneze în conformitate cu trebuinţele superioare ale omului (de stimă, de autodepăşire şi
autorealizare) pentru interesul comun şi nu cel personal, îi provoacă permanent să se
autodepăşească, stimulându-le dorinţa de succes.
Aşa cum îi spune numele, oamenii se transformă cu astfel de lideri, cei conduşi sunt educaţi
în spiritul unor valori astfel încât să se scoată “tot ce e mai bun” din ei.
Pot spune că liderul transformaţional poate fi considerat un mentor spiritual, iar demersul lui
poate fi considerat o completare a educaţiei realizată într-o manieră directă şi activă în viaţa
profesională sau cea socială. Din acest punct de vedere liderul transformaţional este interesat atât de
obiectiv cât şi de “spiritul” oamenilor care acţionează pentru atingerea acelui obiectiv.
Un astfel de lider schimbă în mod decisiv convingerile şi atitudinea subordonaţilor pentru a
corespunde viziunii acestuia. Liderul îi face pe subordonaţi să realizeze noua viziune, adesea dând
exemplu de autosacrificiu sau expunând cu ostentaţie un grad ridicat de expertiză pentru a creşte
încrederea subordonatilor. Va lucra multe ore peste program, îi va provoca pe acei membri care
ameninţă viziunea şi va propune soluţii neobişnuite, dar fezabile.
Leadership-ul transformational consolideaza si intensifica motivatia, moralul si performanta
angajatilor printr-o varietate de mecanisme. Acestea includ:
conectarea identitatii de sine a membrilor cu proiectele, activitatile derulate si cu identitatea
colectiva a organizatiei;
a fi un model pentru membrii grupului care ii inspira si le mentine interesul;
stimularea membrilor in vederea asumarii unei mai mari responsabilitati pentru sarcinile
proprii, concomitent cu intelegerea limitelor si abilitatilor fiecaruia, astfel incat liderul sa
poata atribui membrilor sarcini ce le dezvolta performantele, oferindu-le scopuri putin peste
posibilitatile de moment ale acestora pentrua-i incita la autodepasire.
Cei care au satisfactia sa aiba la un loc de munca un astfel de lider care transforma oamenii v-ar
putea spune ca: „rusinea de a nu face un lucru bine este mult mai importanta decat orice tip de
11
control”, „respectul pe care il primesc este mai important decat marimea salariului”, „sunt provocat
permanent sa port o competitie cu mine insumi”, „la noi lucrurile se fac bine de prima oara”. Se
poate observa astfel ca exista o relatie directa intre componenta de leadership si ceea ce numim
12
BIBLIOGRAFIE
1. Benoni Sfarlog, Marius Ralea, Daniel Florin Giurca, Leadership militar -curs-, Sibiu,
Editura Academiei Fortelor Terestre “Nicolae Balcescu”, 2010, p.18
2.http://facultate.regielive.ro/referate/management/
deosebiri_intre_leadershipul_tranzactional_si_transformational-116202.html
3. Benoni Sfarlog, Marius Ralea, Daniel Florin Giurca, Leadership militar -curs-, Sibiu,
Editura Academiei Fortelor Terestre “Nicolae Balcescu”, 2010, pp. 138-139
4. Benoni Sfarlog, Marius Ralea, Daniel Florin Giurca, Leadership militar -curs-, Sibiu,
Editura Academiei Fortelor Terestre “Nicolae Balcescu”, 2010, p.139
13