GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

DEPARTAMENTUL STUDII SUPERIOARE DE MASTER
CATEDRA ECONOMIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

Program: Management

Disciplina: Finanţe publice şi buget

REFERAT
TEMA: Eficientizarea managementului
veniturilor bugetelor unităților
administrativ-teritoriale în Republica
Moldova

Elaborat:Zaharco Iulian,
student an.I, grupa 124 MG

Verificat: Lilia Dragomir,

doctor,conferenţiar universitar

Chişinău 2022
 CUPRINS:

INTRODUCERE

1. Formarea veniturilor locale

2.Tipurile de venituri locale si caracterizarea acestora

3. Importanţa managementului veniturilor bugetelor administrativ-
teritoriale

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE

În lumea contemporană finanţele publice constituie o componentă de prima dimensiune a vieţii

social-economice a fiecărei naţiuni. Finanţele publice şi-au castigat această poziţie aparte prin faptul
că, in zilele noastre, în numeroase ţări ale lumii, prin intermediul instrumentelor financiare, s-a
ajuns să se concentreze la dispoziţia autoritatilor publice centrale si locale 30% - 60% din produsul
intern brut.
În cadrul finanţelor publice locale, procedeele venturilor publice şi ale cheltuielilor publice au
fost şi au rămas subordonate bugetelor unităţilor administrativ- teritoriale, care în consecinţă au
ajuns componenta principala a acestor finanţe.
Prin buget local inţelegem actul în care se înscriu venturile şi cheltuielile colectivităţilor
locale, pe o perioadă de un an. Bugetele locale sunt bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care
au personalitate juridica.
Veniturile bugetare sunt reprezentate de resursele băneşti care se cuvin bugetelor locale,
bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, bugetelor activităţilor finanţate integral
din venituri extrabugetare, în baza unor prevederi legale. Veniturile publice locale constituie
resursele baneşti care se cuvin bugetelor locale, bugetelor instituţiilor publice de interes local,
bugetelor serviciilor publice de interes local .
Teoria finanţelor publice sugerează ca luarea deciziilor ar trebui să aibă loc la cele mai joase
nivele de guvernare şi să se refere la scopurile eficienţei alocative, la reflectarea economiei de scară
şi la revărsarea de cost – beneficiu. Procesul decizional descentralizat măreşte posibilităţile
participării locale la dezvoltare. Descentralizarea fiscală poate contribui la o furnizare mai eficientă
de servicii prin punerea mai bună de acord a cheltuielilor cu priorităţile şi preferinţele locale. Nu
există ţară în care să nu aibă loc transferuri ale statului către bugetele locale, deşi dimensiunea şi
scopul acestor subvenţii diferă de la o ţară la alta. Cantitatea şi reglementarea transferului depinde
de distribuirea responsabilităţilor în rândul nivelelor de guvernare şi de alte surse de venit ale
administraţiilor locale.
Resursele financiare ale unitatilor administrativ-teritoriale se constituie din impozite, taxe şi
alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital, cote si sume defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale,
transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat şi venituri cu destinatie specială.
Managementul veniturilor publice locale reprezintă o componentă a managementului financiar
al administrației publice locale, destinată să conducă la obținerea a cât mai multor venituri din surse
legale și disponibile, din punct de vedere administrativ. Aceasta înseamnă obligația de a pune în
aplicare o serie largă de îmbunătățiri a politicilor, a procedurilor, a structurii de personal și
organizaționale, în scopul de a folosi, la întregul lor potențial, fiecare dintre sursele de venituri, în
conformitate cu scopurile și prioritățile administrației publice loca
 1. Formarea veniturilor locale

Formarea veniturilor bugetelor locale Constituția, alături de alte acte legale conține prevederi
care oferă încadrarea generală pentru prevederile din legea 181/2014. În conformitate cu art. 1 al
Constituției, Republica Moldova este un stat unitar, iar forma de guvernământ a statului este
republica. Astfel, din conceptul de stat unitar rezultă că pe teritoriul acestuia se exercită doar puterile
guvernului central sau care au fost delegate de acesta altor autorități. În conformitate cu politicile
statului privind descentralizarea este important să se găsească o modalitate optimă de formare și
divizare a resurselor bugetare publice totale ale statului între nivelele de administrație publică. Legea
nr 435/2006 privind descentralizarea administrativă stipulează principiile și cadrul de
descentralizare, inclusiv a descentralizării financiare. Legea definește autonomia financiară şi
bugetară ca „dreptul autorităţilor publice locale de a dispune de resurse financiare proprii suficiente
şi de a le utiliza liber, în condiţiile legii, prin adoptarea propriilor bugete locale”. A dispune „de
resurse financiare proprii suficiente”, în contextul acestei legi se subînțelege în relația cu
competențele care sunt puse pe seama APL. Totodată, în restul prevederilor legale nu este dezvoltată
suficient de bine esența sintagmei „resurse financiare proprii suficiente”. Astfel, în partea de
reglementare a descentralizării financiare se regăsește doar sintagma „Unităţile administrativ-
teritoriale dispun în mod efectiv de resurse financiare proprii” (art. 12).
Legea 397/2003 este principala lege, prin care se detaliază reglementările finanțelor publice
locale: competențele și responsabilitățile, formarea veniturilor, procesul bugetar local alte chestiuni
ce țin de finanțele publice. În contextul acestei analize este important de arătat modul în care
bugetele locale își formează veniturile bugetare și evoluția recentă în acest domeniu. Până în anul
2014 (inclusiv) bugetele locale în raport cu BS erau constituite după principiul echilibrării pe
cheltuieli. În conformitate cu acest principiu, APL practic nu erau motivate să sporească veniturile
proprii, deoarece diferenţa dintre suma cheltuielilor medii pentru un locuitor din fiecare unitate
administrativ teritorială (calculată în mod centralizat) şi cota veniturilor pentru un locuitor din
teritoriul respectiv se acoperea din BS din „fondul de susţinere financiară a unităţilor administrativ
teritoriale”.
Începând cu 2015 s-a trecut la o altă abordare în relațiile inter-bugetare, bazată pe echilibrarea
pe venituri, iar Ministerul Finanțelor (MF) a început să aibă relații inter-bugetare directe cu toate
APL de nivelul I. De asemenea, o chestiune tehnică ce merită menționată este că începând cu anul
2016 sistemul bugetar al Republicii Moldova a trecut la o nouă clasificare bugetară. În aceste
condiții, analiza evoluției surselor de venit a bugetelor locale poate fi efectuată doar începând cu
anul 2016. În conformitate cu Legea finanțelor publice locale, veniturile bugetelor locale se
constituie din impozite, taxe, alte venituri prevăzute de legislaţie şi se formează din:
1) venituri generale:
 venituri proprii;
 defalcări, conform cotelor procentuale, de la impozitele și taxele de stat (stabilite în legea
397/2003); c) transferuri cu destinaţie generală;
 transferuri cu destinaţie specială;
 granturi pentru susținerea bugetului;
2) venituri colectate
3) granturi pentru proiecte finanțate din surse externe.
Totodată, sistemul de formare a veniturilor bugetelor locale nu este același pentru toate APL. De
fapt se poate spune că există 2 sisteme distincte de formare a veniturilor bugetar:
 pentru Găgăuzia
 pentru APL din raioane, mun. Chișinău și Bălți
Această diferență este determinată de faptul că UTA Găgăuzia nu participă la sistemul de
formare a fondului de susţinere financiară a unităţilor administrativ-teritoriale (FSF), însă UTA
Găgăuzia reține practic toate impozitele și taxele de stat colectate pe teritoriul acesteia.
În sistemul actual, numărul populației este cel mai important factor cu care corelează
veniturile UAT, în timp ce corelarea cu indicatorii ce exprimă (aproximativ) activitatea economică
a UAT fiind semnificativ mai redusă. Corelarea veniturilor bugetare pe UAT II și indicatorii ce
estimează situația economică a acestora este de circa 64% pentru venituri din vânzări, 72% pentru
salariați și 76% pentru numărul de întreprinderi. Aceasta se explică prin faptul că o mare parte a
veniturilor sunt formate din TDS ce vin să asigure un standard minim de servicii pentru cetățeni
indiferent de situația economică a localităților în care locuiesc. Totodată, o structură perfectă de
formare a veniturilor pe UAT II ar fi cea care asigură o funcție efectivă de asigurare a cetățenilor
cu un șir de servicii indiferent de starea economică a localităților în care locuiesc, însă în același
timp stimulează UAT cu potențial de dezvoltare mai ridicat. Analiza veniturilor pe cap de locuitor,
fără TDS pentru educație, asigurare socială și pentru competențe delegate, relevă o situație în care
UAT cu activități economice mai intense deseori au aceste venituri cu mult sub nivelul celor mai
slabe din punct de vedere economic. Acest lucru se observă în special pentru mun. Bălti, care are
aceste venituri cu mult sub cele ale Găgăuzii și altor UAT, însă și pentru Ialoveni, Ungheni, Orhei
și altele. Astfel, cele mai importante centre de creștere duc lipsă de resurse ce constrâng
dezvoltarea acestora
 În concluzie putem spune că fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale se
bazează pe constatarea, evaluarea şi inventarierea materiei impozabile şi a bazei de impozitare în
funcţie de care se calculează impozitele şi taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate şi a
veniturilor obţinute din acestea, precum şi pe alte elemente specifice, în scopul evaluării corecte a
veniturilor

2.Tipurile de venituri locale si caracterizarea acestora

Veniturile bugetelor locale se constituie in principal din venituri realizate pe plan local si
venituri primite la nivel central. În afară de acestea o altă sursă importantă care poate creşte venitul
realizat pe plan local o reprezintă imprumuturile.
Legea Finantelor publice locale prezinta urmatoarele categorii de venituri ale bugetelor
locale:
 venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote
defalcate din impozitul pe venit;
 sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
 subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;
 donaţii şi sponsorizări.
 operaţiuni financiare.
Veniturile proprii sunt veniturile pe care autoritaţile le realizează pe plan local. Nivelul si
sursele acestora sunt coontrolate, decise de catre autoritalile locale, in limitele prevazute de lege.
Principalele acte normative care reglementeaza veniturile proprii sunt Legea finantelor publice
locale si Codul Fiscal (Legea privind impozitele si taxele locale).
O caracteristică a veniturilor proprii este aceea că autorităţile locale au in general liberate in
privinţa modului in care sunt cheltuite. Se poate afirma ca gradul de autonomie al unei comunitati
depinde in mare masura de ponderea veniturilor realizate pe plan local in raport cu alte resurse de
venituri ale bugetelor locale. Ideal ar fi ca veniturile proprii sa poata acoperi cheltuielile efectuate
pentru satisfacerea nevoilor locale.
În funcţie de sursa de colectare, veniturile care se realizeaza pe plan local pot fi venituri
fiscale,venituri nefiscale,venituri din capital si venituri cu destinatie speciala.
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea şi evaluarea materiei
impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care se calculează impozitele şi taxele aferente,
evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din acestea, precum şi pe alte elemente
specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării corecte a veniturilor.
Astfel putem evedenţia cele mai dese si importante venituri proprii ale unei UAT care stau la baza
fundamentării bugetului local, întrucit ele sunt prognozate şi aprobate annual de către Consiliul Local
(consilierii). resursele instituţiilor publice cu caracter autonom.
Aportul cel mai însemnat la constituirea resurselor financiare publice îl au veniturile
curente. În principal, veniturile curente sunt mobilizate din impozite directe şi indirecte, ca surse
de redistribuire.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Impozitul pe venitul persoanelor fizice se prognozează în mod similar celui pe venitul

persoanelor juridice. Diferenţa constă în baza de calcul pentru impozitul pe venitul persoanelor
fizice, care este creşterea fondului de remunerare a muncii. Impozitul pe venit persoanelor fizice
la moment, se utilizează cota unică la impozitul pe venitul persoanelor fizice în mărime de 12%,
stabilită în art.15 al Codului fiscal.
Impozitul pe venit obținut din activități independente
Prezentul regim fiscal se aplică numai activităților independente în domeniul comerțului
cu amănuntul (cu excepția mărfurilor supuse accizelor).
Acest regim simplificat privind impozitul pe venit se acordă pentru persoanele fizice care
obțin venituri din activități de comerț, fără a constitui o formă organizatorico-juridică a activității
de antreprenoriat, în sume ce nu depășesc 600 000 lei într-o perioadă fiscală.
Cota impozitului pe venit va constitui 1% din obiectul impunerii, dar nu mai puțin de
3000 lei anual.Impozitul se achită integral la contul trezorerial de venituri al bugetului local conform
adresei de domiciliu/reședința contribuabilului.
Impozitul pe proprietate
În vederea fortificării autonomiei financiare a autorităților publice locale, a fost anulată
facilitatea ce vizează dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului pe bunurile imobiliare
pentru contribuabilii care achită suma integrală a impozitului pentru anul fiscal în curs până la 30
iunie a anului respectiv.
Încasările impozitului funciar și impozitului pe bunurile imobiliare și la efectuarea
calculelor pe tipuri de impozite și înlesniri fiscale, se ține cont de prevederile Titlului VI al
Codului fiscal, Legii nr.1056/2000 pentru punerea în aplicare a Titlului VI al Codului fiscal,
Instrucțiunii Ministerului Finanțelor nr.11 din 4 septembrie 2001 „Cu privire la modul de
calculare și achitare la buget a impozitului funciar și pe bunurile imobiliare”, datele evidenței
fiscale, datele Cadastrului funciar pe UAT respective, deciziile organelor reprezentative și
deliberative privind mărimea cotelor stabilite la aceste impozite, precum și datele serviciilor de
colectare a impozitelor și taxelor locale din cadrul primăriilor stabilite prin Ordinul Serviciului
Fiscal de Stat nr.376 din 10 iulie 2018 ”Cu privire la aprobarea informației privind impozitul pe
bunuri imobiliare, impozitul funciar și taxele locale administrate de către SCITL (forma ISCITL
19).
TVA și accize (pentru UTA Găgăuzia)
Pentru valoarea impozabilă a livrării impozabile în prezent sunt aplicate următoarele cote
ale TVA: cota-standard-20%, cote reduse-8% (pe unele mărfuri), pentru sectorul HoReCa -12%,
la serviciile care se atribuie la secțiunea I a Clasificatorul activităților din economia Moldovei-
 12%.Modificarea cotele accizelor incepînd cu anul 2022 a fost realizată prin Legea nr.257/2020
cu privire la modificarea unor acte normative, acestea fiind stabilite în anexa nr.1 și nr.2 la Titlul
IV din Codul fiscal.
Taxa pentru resursele naturale
Sistemul taxelor pentru resursele naturale include:
a) taxa pentru apă;
b) taxa pentru extragerea mineralelor utile;
c) taxa pentru folosirea subsolului.
Calculul încasărilor de la taxele pentru resursele naturale se întocmesc conform cotelor
prevăzute în anexele la Titlul VIII al Codului fiscal „Taxele pentru resursele naturale”.
Taxa pentru patenta de întreprinzător
Patenta de întreprinzător se întocmeşte conform cuantumului taxei lunare prevăzut în
anexa la Legea nr.93/1998 cu privire la patenta de întreprinzător. Desfășurarea genurilor de
activitate menționate la pozițiile 1.1 și 1.2 din anexa la Legea nr.93/1998 cu privire la patenta de
întreprinzător se permite până la data de 31 decembrie 2022 numai pentru titularii, care dețineau
patente la data de 31 decembrie 2019.
Încasările din arenda terenurilor și locațiunea bunurilor domeniului privat al UAT
Veniturile de la toate tipurile de locațiune a patrimoniului public ale APL, se utilizează
mărimile tarifelor de bază pentru chirie, prevăzute în Legea bugetului de stat , precum și deciziile
autorităților reprezentative și deliberative privind mărimea tarifelor stabilite.
În ce privește mărimea redevenței anuale, prevăzute la art. 29 alin. (2) din Legea nr.
1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova, accentuăm că
aceasta este egală cu chiria pentru locațiunea terenului proprietate a statului. Cuantumul chiriei
terenurilor proprietate a statului se determină în baza raportului de evaluare, perfectat de
evaluatori licențiați conform Legii nr.989/2002 cu privire la activitatea de evaluare, dar nu va fi
mai mic decât plata pentru arenda/locațiunea terenurilor proprietate publică, determinată în
temeiul Legii nr.1308/1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului,
cu excepția terenurilor expuse la licitație cu strigare. Astfel, autoritățile administrației publice
locale urmează să determine în mod similar cuantumul redevenței anuale, prevăzute de art.29
alin.(2) din Legea nr. 1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii
Moldova, pentru terenurile proprietate publica a UAT.
Taxele locale
În baza prevederilor Titlului VII al Codului fiscal “Taxele locale”, consiliile locale decid
asupra aplicării taxelor locale prevăzute în art.289 al Codului fiscal. Respectiv, la estimarea
cuantumului taxelor locale, se ia în considerare cotele concrete care au fost adoptate de către
organele reprezentative și deliberative ale unităților administrativ-teritoriale pentru fiecare an.
Veniturile provenite de la nivel central au ca principal obiectiv corectarea unor dezechilibre
care intervin pe plan local atat vertical(nivelul impozitelor si taxelor locale nu acopera cheltuielile
necesare furnizarii serviciilor publice), dar si orizontal deoarece nu toate colectivitatile locale se
descurca la fel financiar desi au obligatia de a oferi servicii echivalente din punct de vedere calitativ
si cantitativ.
 Un sistem bun de transferuri trebuie să îndeplinească o serie de condiţii. În primul rînd ele nu
trebuie să fie suficiente astfel incît autorităţile locale să fie stimulate să realizeze venturi proprii. In
acelasi timp trebuie asigurat echilibrul intre competentele autoritatilor locale si resursele
descentralizate. Este recomandat ca sumele acordate sa fie previzibile pe o perioada mai mare de
timp astfel incat sa permita autoritatilor locale sa realizeze cheltuieli conform unei strategii, a unor
obiective pe termen lung.
Lucrarile de specialitate din domeniu precum si diferilele rapoarte europene si ale Bancii
Mondiale prezinta clasificari diferite ale sumelor provenite de la nivel central.
Legea finantelor publice recunoaste doua categorii principale : prelevari de la bugetul de
stat(sume si cote defalcate din unele venituri la bugetul de stat) si subventii. Fondurile cele mai
consistente sunt cele din prima categorie.
Sume si cote defalcate din unele venituri la bugetul de stat –aceste venituri corespund asa
numitului sistem de partajare a impozitelor si taxelor intre diferite niveluri de guvernare. Sistemul de
repartizare a acestor sume este stabilit la nivel central, autoritalile locale neavand practic nici un
control asupra cuantumului lor, iar in unele cazuri, nici asupra modului in care vor fi cheltuite.
Autoritatile locale primesc astfel sume si cote defalcate din impozitele pe venit si TVA.
Subventiile reprezinta sume alocate de la nivel central comunitatilor locale cu un scop foarte
bine definit. Autoritaile locale nu detin o modalitate legala de a controla nivelul acestor sume sau
modul in care vor fi cheltuite.
Fondurile corespunzatoare subventiilor sunt repartizate prin intermediul ministerelor
responsabile in functie de destinatia acestora. Tot cu destinatie speciala si gestionate de minstere
sunt veniturile din fondurile speciale. Acestea se constituie prin act normativ, fie de catre Guvern,
fie de catre Parlament.
In timp ce fondurile speciale se formeaza din taxe instituite special si platiite de carte
contribuabilii care beneficiaza direct, subventiile fac parte din veniturile totale ale bugetului de stat.
Practic diferenta dintre cele doua (subventii si fonduri speciale) se deduce urmarind mdul de alocare,
institutia responsabile ramanand aceeasi: ministerul.
Reparizarea unor fonduri speciale eate prevazuta in legea bugetului de stat insa, in cazul
altora, ministerele care le gestioneaza au liberatea de a hatari criteriile de repartizarte in teritoriu.
Veniturile localitatilor, fie realizate pe plan local, fie provenite de la stat sunt insuficiente
mai ales cand se pune problema realizarii de investitii necesare dezvoltarii comunitatilor locale. O
posibila sursa de suplimentare o reprezinta imprumuturile.
Imprumuturile
Legea finantelor publice locale ofera posibilitatea autoritatilor administratiei publice locale
de a-si completa propriile resurse financiare prin contractarea unor imprumuturi interne sau externe
pe care le pot folosi fie pentru realizarea de investitii publice de interes local, fie pentru refinantarea
datoriei publice locale. Pentru realizarea acestor imrumuturi autoritatile locale au la dispozitir doua
instrumente. Primul dintre ele este emiterea si lansarea titlurilor de valoare care se poate face fie
direct de catre autoritatile locale, fie prin internediul unor agentii sau institutii specializate. Cel de-al
doilea se refera la inprumuturi de la bancile comersiale sau de la alte institutii de credit.
Desi actualul cadrul legislativ permite contractarea de imprumuturi de catre autoritatile
locale, conditiile in care se pot realiza acestea determina administratiile locale sa nu apeleze la
aceasta varianta de suplimentare a veniturilor locale. Cel mai important impediment este ca toaye
opperatiunile financiare legate de imprumuturi se realizaza prin Trezorerie, lucru care
dezavantajeaza banca cu care se contracteaza aceste imprumuturi. Acest aspect poate fi remediat
printr-o modificare legislativa simpla xcare sa permita bancilor sa realizeze aceste operatiuni,
Trezoreria fiind si ea informata. Un alt aspect este faptul ca, nefiind inca bine stabilita distinctia
dintre proprietatea publica si privata a autoritatilor locale acestea nu au posibilitatea efectiva de a
garanta un imprumut.
Donaţii şi sponsorizări
Instituţiile publice mai pot folosi pentru desfăşurarea activităţii lor bunuri materiale şi
fonduri băneşti, primite de la persoane juridice şi fizice sub formă de donaţii şi sponsorizări, cu
respectarea dispoziţiilor legale. Fondurile băneşti acordate de persoanele juridice şi fizice, primite
sub formă de donaţii şi sponsorizări , în situaţia instituţiilor publice finanţate integral de la buget,
sunt vărsate direct la bugetul local din care se finanţează acestea. Cu aceste sume se majorează
veniturile şi cheltuielile bugetului local, iar fondurile respective se vor utiliza cu respectarea
destinaţiilor stabilite de transmiţător.
Veniturile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecţionării legislaţiei fiscale,
precum şi prin legile bugetare anuale, în concordanţă cu programele de creştere a autonomiei
financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice.
3. Importanţa managementului veniturilor bugetelor administrativ-
teritoriale
Managementul veniturilor publice locale reprezintă o componentă a managementului
financiar al administrației publice locale, destinată să conducă la obținerea a cât mai multor venituri
din surse legale și disponibile, din punct de vedere administrativ. Aceasta înseamnă obligația de a
pune în aplicare o serie largă de îmbunătățiri a politicilor, a procedurilor, a structurii de personal și
organizaționale, în scopul de a folosi, la întregul lor potențial, fiecare dintre sursele de venituri, în
conformitate cu scopurile și prioritățile administrației publice locale.

Avantajele managementului veniturilor publice locale:

Adoptarea unui program complet, care urmărește managementul veniturilor publice locale, are multe
avantaje pentru administrația publică locală.

Reprezentanții APL trebuie să exprime clar așteptările lor în ceea ce privește modul de administrare
a veniturilor. Veniturile trebuie administrate cât mai eficient și cât mai profesional.

De regulă, managementul veniturilor publice locale presupune nouă componente:

1. Sistem eficient de clasificare şi raportare a veniturilor

2. Crearea manualului de venituri

3. Studiul privind veniturile altor autorităţi locale

4. Stabilirea şi recuperarea costurilor

5. Implementarea unui program de management al fluxului de mijloace băneşti şi veniturilor din

investiţii

6. Structura şi procedurile de colectare a veniturilor

7. Program de recuperare a debitelor/soldurilor restante

8. Implementarea unui sistem eficient de control intern

9. Evaluarea surselor noi şi actuale de venituri

Aceste nouă componente nu este necesar ca aceste componente să fie implementate în mod succesiv,
cu excepția celei dintâi: crearea și automatizarea unui sistem eficient de clasificare și raportare a
veniturilor. Odată ce prima componentă este pusă la punct, celelalte componente vor fi implementate
mult mai ușor și mai eficient.

Managementului finanţelor publice, al cărui element cheie este descentralizarea, aceasta din urmă
fiind şi calea spre modernizarea Republicii Moldova. Descentralizarea este definită ca un proces de
transfer de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la
nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat. Scopul ei esenţial este oferirea de
servicii publice de calitate. Totodată, este analizată implementarea în Republica Moldova a
managementului performant al finanţelor publice. Este cercetat procesul relaţiilor interbugetare şi
identificat rolul bugetului de stat în echilibrarea bugetară prin mecanismul transferurilor. Punerea în
practică a bugetului pe program şi performanţă contribuie la dezvoltarea şi consolidarea
managementului finanţelor publice

Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale se bazează pe constatarea, evaluarea şi

inventarierea materiei impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care se calculează impozitele
şi taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din acestea, precum şi pe alte
elemente specifice, în scopul evaluării corecte a veniturilor. Donaţiile şi sponsorizările se cuprind,
prin rectificare bugetară locală, în bugetul de venituri şi cheltuieli numai după încasarea lor. În
structura bugetelor locale există două secţiuni atât pe partea de venituri, cât şi pe partea de cheltuieli,
acestea sunt secţiunea de funcţionare şi cea de dezvoltare.

Veniturile din sursele ce stau la formarea bugetelor locale au o capacitate mai joasă de creștere
în comparație cu principalele surse ale bugetului de stat. De asemenea, sursele locale de venit
bugetar, cum ar fi: impozitele pe proprietate, taxele locale, veniturile din proprietate, serviciile
prestate de autorități și altele au o pondere destul de mică în bugetele locale (circa 11%). Astfel,
chiar o creștere mai scelerată a acestora, peste media pe bugetul de stat, nu ar schimba radical
situația. În aceste condiții, includerea altor surse de venit pentru APL este absolut necesară. În
primul rând este vorba de veniturile din impozitul pe venit persoane juridice.
 CONCLUZII

Administraţiile locale joacă un rol important în finanţele publice şi, în măsura în care sunt
independente din punct de vedere politic si răspunzătoare din punct de vedere financiar, furnizează o
bază pentru ca sistemele de piaţă democratice sa aibă o mai mare şansă de succes. Administraţiile
locale au multe probleme în ce priveşte perceperea impozitelor, scopurile cheltuielilor lor şi metodele
de administrare şi de promovare a dezvoltării economice. Având în vedere perioada de criză
manifestată în ultimii ani, bugetele locale au fost destul de puţin afectate, întrucât statele au încercat
menţinerea unui echilibru în acest sens, în majoritatea statelor transferurile către bugetele locale au
rămas relativ constante. Aşadar putem afirma faptul că bugetele locale au rol foarte important în
cadrul bugetelor generale consolidate, întrucât ele ocupă o poziţie constantă, pe care statele încearcă
să o menţină echilibrată, indiferent de perioadele traversate, însă acest aspect depinde foarte mult şi
de nivelul descentralizării ţărilor. Cu cât o ţară este mai descentralizată, cu atât rolul bugetelor locale
este mai important.

Unităţile administrativ-teritoriale au în sarcină, cu precădere, competențe ce sunt finanțate din

transferuri cu destinație specială de la Bugetul de Stat. În prezent, veniturile APL II pentru
majoritatea acestora (cu excepția mun. Chișinău, Bălți și Găgăuzia) sunt asigurate de peste 91% din
transferuri de la Bugetul de Stat. Mai mult ca atât, peste 74% sunt din transferurile cu destinație
specială. Astfel, acest nivel al administrației publice locale practic în întregime este utilizat pentru
implementarea politicilor, în mare măsură, reglementate la nivel central. Această situație, în mare
parte, este ostatică neimplementării reformei administrativ teritoriale, care ar trebui să ofere
competențe ce ar veni să acopere mai eficient și efectiv spațiul de servicii publice dintre nivelul unu
și cel central. Veniturile totale fără transferuri de la bugetul de stat ale autorităților publice locale sunt
inadmisibil de joase, pentru ca acestea să poată răspunde efectiv și eficient la necesitățile locale. Din
totalul de resurse bugetare la nivel de țară la bugetele locale revin circa 25%, inclusiv transferurile de
la bugetul de stat. Însă, fără transferuri, acestea formează doar 7,5%, din care la APL I revin 2,8% și
4,7% la APL II. Astfel, se poate constata că în concepția actuală de formare a bugetelor locale se
consideră că de competențele APL I ar ține doar circa 2,7% din competențele globale pe țară. Evident
că aceasta nu poate corespunde adevărului, de locul de trai fiind legate o bună parte din serviciile
publice. Acest lucru de fapt este recunoscut și de autorități, prin faptul că în ultimii ani au sporit
intervențiile în localități prin cheltuieli directe din bugetul de stat, precum și prin sporirea nivelului de
transferuri. Dependența autorităților locale de transferurile de la bugetul de stat a sporit, iar
autonomia financiară respectiv s-a diminuat. Tendința de sporire a cotei transferurilor cu destinație
specială în perioada analizată relevă că politicile de descentralizare financiară nu se implementează,
ci dimpotrivă are loc o extindere a activităților guvernului central în spațiul de competențe al AP.
 BIBLIOGRAFIE

1. Angela Secrieru, Lilia Dragomir-Ghidul autorităţilor publice Locale „Managementul

Finanţelor Publice Locale”
2. Dumitru Budianschi-Autonomia Financiară în Republica Moldova
3. Ordin al MF nr. 209 din 24.12.2015 cu privire la aprobarea Setului metodologic privind
elaborarea, aprobarea și modificarea bugetului, http://mf.gov.md/ro/buget/informații-cu-
caracter- metodologic/setul-metodologic
4. Cod Fiscal al RM Nr. 1163 din 24-04-1997
5. Legea nr. 181 din 25.07.2014 cu privire la finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-
fiscale
6. Legea nr. 436 din 28-12-2006 privind administraţia publică locală