UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA BUSINESS ȘI ADMINISTRARE

DEPARTAMENT DREPT PRIVAT

SADOVENCO RADU

CHELTUIELI PUBLICE PRIVIND FINANŢAREA

AGRICULTURII ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Conducător științific: CUZNEȚOV Alexandru, Avocat,

Doctor În Drept, Conferențiar
Universitar
Autor:

CHIȘINĂU - 2021
 CUPRINS
LISTA ABREVIERILOR.....................................................................................................3

INTRODUCERE...................................................................................................................4

Capitolul I. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR

PUBLICE NAŢIONALE

1.1. Conţinutul economic al cheltuielilor publice.................................................................5

1.2. Clasificarea cheltuielilor publice, principiile de organizare, forme de finanţare.....6

Capitolul II. CHELTUIELI PUBLICE PENTRU DEZVOLTAREA AGRICULTURII

2.1. Cadrul juridic normativ în domeniul subvenţionării agricole....................................8

2.2. Programele curente de finanţare a sistemului agrar, subvenţii.................................12

2.3..Producţia globală agricolă. Necesităţile producătorilor agricoli..............................18

CONCLUZII.........................................................................................................................24

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................25

WEBOGRAFIE...................................................................................................................25

ANEXE..................................................................................................................................26

2
 LISTA ABREVIERILOR

PIB Produs intern brut

VN Venit naţional

ONU Organizaţia naţiunilor unite

Etc. Et cetera

MAIA Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

AIPA Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură

FNDAMR Fondul Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural

STM Staţii Tehnologice de Maşini

 INTRODUCERE

Republica Moldova este o țară aproape în totalitate fără ieșire la mare, cu excepția unui
punct de 200m, fluvio-maritim direct de distribuţie şi transbordare din Republica Moldova la
Portul Internațional Liber Giurgiulești, în partea extremă de sud, unde Dunărea constituie o parte
din graniţă. Ţara, situată în sud-estul Europei, între România și Ucraina, cu soluri negre bogate în
humus și climă temperată, s-a bazat foarte mult pe agricultură de-a lungul istoriei sale. Cea mai
mare parte a teritoriului este un platou deluros moderat, întretăiat de multe izvoare și râuri, o
parte din Podișul Moldovei care îşi are originea în Muntii Carpaţi, având o altitudine medie de
200m şi un maximum de 250m, împărțit în stepa Bălților și valea Prutului mijlociu. Teritoriul a
fost extensiv despădurit pentru agricultură în secolele IXX și XX. Suprafața totală - 3,38
milioane ha,terenuri agricole - 2,48 m ha,teren arabil - 1,82m ha, plantații multianuale - 0,3 m ha,
lunci şi păşune - 0.36m ha,structura producţiei agricole:Exploatații agricole private -73.8%
Exploatații de stat - 26.2%.

Pământul este cea mai mare bogăţie pe care o are Republica Moldova, iar agricultura este
ramura primordială de activitate a întregii populaţii. Pornind de la aceste premise, menţionez că
anume acest sector trebuie să fie baza dezvoltării economice a ţării şi vectorul principal de
orientare a politicilor Guvernului.

Scopul acestei lucrări constă în analiza sectorului agrar al Republicii Moldova, precum şi
cheltuielile publice privind finanţarea agriculturii,incluzând subvenţiile şi programele de
finanţare a sectorului agrar.
 Capitolul I. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR
PUBLICE NAŢIONALE

1.1. Conţinutul economic al cheltuielilor publice

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor
importante fonduri băneşti aflate la dispoziţia autorităţilor publice. Mobilizarea resurselor băneşti
la dispoziţia statului are loc pe seama P.I.B. sau a venitului naţional (V.N.) prin transfer de
resurse si implicit de putere de cumpărare, de la persoane fizice şi juridice la dispoziţia
organelor administraţiei de stat, centrale şi locale. De la aceste fonduri se efectuează transferuri
de putere de cumpărare catre diverşi beneficiari - persoane fizice şi juridice.
Prin urmare, au loc fluxuri de resurse băneşti în dublu sens - către şi de la fondurile publice
- ceea ce generează anumite relaţii sociale între participanţii la acest proces.
Relaţiile sociale apărute în procesul mobilizării şi repartizării fondurilor de resurse
băneşti din economie sunt relaţiile economice, exprimate în forma banească (valorică), adică
relaţii financiare. Trebuie precizat că nu toate relaţiile băneşti care apar în procesul repartiţiei
şi circulaţiei P.I.B. sunt, concomitent şi relaţii financiare. Sfera finanţelor este mai îngustă
decât cea a relaţiilor băneşti şi cuprinde numai relaţiile băneşti care exprimă un transfer de
valoare, nu şi pe cele care reflectă o schimbare a formelor valorii.

Cheltuielile publice reprezintă totalitatea relaţiilor economice apărute între stat, pe de o

parte, şi agenţi economici şi persoane fizice pe de altă parte, care iau naştere în legătură cu
repartizarea unor părţi ale produsului intern brut necesar statului pentru îndeplinirea funcţiilor
sale în domeniul administraţiei publice,economice, sferei sociale, apărării şi altele.
Importanţa socială a cheltuielilor publice constă în asigurarea necesităţilor sferei sociale
cu resurse financiare. Conţinutul economic al cheltuielilor publice nu este omogen şi este
determinat în dependenţă de scopul lor. Unele din cheltuieli publice sunt destinate pentru
consumul final al P.I.B.-ului iar altele pentru capitalizare. Cheltuielile publice sunt concretizate
de funcţia de repartiţie a finanţelor publice şi se manifestă la etapa finală de repartizare a
fondurilor băneşti ale statului acumulate anterior.
Cheltuielile publice cuprind: cheltuielile bugetare, cheltuieli extra-bugetare, cheltuieli
acoperite din fonduri cu destinaţie specială, cheltuieli ale întreprinderilor şi instituţiilor financiar-
bancare de stat, cheltuieli cu caracter public ale organizaţiilor internaţionale finanţate din
resursele mobilizate de la membrii acestora.
 Cheltuielile publice se deosebesc de cele bugetare.

Cheltuielile publice conţin totalitatea cheltuielilor efectuate din bugetele de diferite

niveluri, fonduri extra-bugetare precum şi cheltuieli efectuate de către agenţi economici şi
intituţiile de stat, iar cheltuielile bugetare sunt constituite numai din cele finanţate din buget.

1.2. Clasificarea cheltuielilor publice, principiile de organizare, forme de finanţare

În literatura și practica financiară și statistică a statelor, există mai multe criterii de

grupare a cheltuielilor publice, dintre care enumerăm:clasificarea administrativă, economică,
funcţională, financiară, în funcţie de rolul lor în procesul producţiei sociale după conţinutul de
consum de produs intern brut, clasificarea folosită de instituţiile specializate ale ONU.(figura
1)

Sursa:Note de curs la finanţe publice[online].Disponibil <https://www.studocu.com/ro/document/academia-

de- studii-economice-din-bucuresti/finante-finance/note-de-curs/sistemul-cheltuielilor-
publice/2308792/view>

Figura 1.1 Clasificarea cheltuielilor publice

1) Clasificarea administrativă are la bază criteriul instituţiilor prin care se efectuează

cheltuielile publice: ministere, unităţi administrativ-teritoriale etc.
2) Clasificarea economică are în vedere influenţa pe care o exercită asupra economiei,
diferitele categorii de cheltuieli şi distingem:
a) Cheltuieli curente asigură întreţinerea şi buna funcţionare a instituţiilor publice şi
cuprind: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale destinate achiziţionăriide bunuri şi
servicii, cheltuieli cu subvenţii şi transferuri.
b) Cheltuieli de capital se concretizează în achiziţionare de bunuri de folosinţă
îndelungată, destinate sferei producţiei materiale sau sferei nemateriale (cuprind
sumele alocate din buget pentru construirea de şcoli, spitale, modernizarea
patrimoniului public etc.)
6
 3) Clasificarea funcţională foloseşte drept criterii, domeniile, ramurile, sectoarele de
activitate spre care sunt îndreptate resursele financiare publice.
4) Ele reflectă obiectivele politicii bugetare ale statului şi se referă la:apărarea naţională,
ordine publică şi siguranţă naţională, educaţie, sănătate, cultură, acţiuni economice,
protecţia mediului, cercetare ştiinţifică, plăţi de dobânzi.
5) Clasificarea financiară
Potrivit acestei clasificări cheltuielile publice se grupează în:
 Cheltuieli definitive (cele care deţin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor
publice, dearece se repetă în fiecare exerciţiu financiar)
 Cheltuieli temporare (sunt evidenţiate în conturi speciale ale trezoreriei şi sunt
denumite operaţiuni de trezorerie, de exemplu rambursrsarea împrumutului)
 Cheltuieli virtuale (se mai numesc şi cheltuieli posibile, sunt cheltuieli pe care se
angajează să le efectueze în anumite condiţii statul, de exemplu garantarea de
către stat a unor credite externe).
6) Clasificarea după rolul lor în procesul reproducţiei sociale
Această clasificare împarte cheltuielile în: reale care cuprind cheltuieli cu întreţinerea
aparatului de stat, întreţinerea şi dotarea armatei; economice care se referă la investiţiile
efectuate de stat productive sau neproductive.
7) Clasificarea folosită de instituţiile specializate ale ONU
La baza acestei clasificări stau două criterii principale: clasificarea funcţională cuprinde
cheltuielile pentru servicii publice generale, apărare, ordine internă, recreere, cultură şi
religie, şi clasificarea economică care cuprinde cheltuieli care reprezintă consum final.

Cheltuielile publice se organizează şi se efectuează bazându-se pe anumite principii:

planificarea volumului de cheltuieli şi direcţiile lor de utilizare; caracter nerambursabil
presupune că cheltuielile efectuate de stat într-un domeniu nu presupun returnarea lor cu
condiţia că subiecţii au beneficiat legal de acestea; direcţionarea după scop; îndeplinirea
planului; regimul de eficienţă şi economie presupune efectuarea cheltuielilor respectând un
regim de economie strictă a lor şi utilizarea posibilităţilor cele mai eficiente.

Formele de finanţare sunt autofinanţarea, finanţare bugetară, finanţare din contul creditelor.

7
 Capitolul II. CHELTUIELI PUBLICE PRIVIND FINANŢAREA AGRICULTURII

2.1. Cadrul juridic normativ în domeniul subvenţionării agricole

Având în vedere necesitatea stabilirii unui cadru juridic exhaustiv şi uniform privind
subvenţionarea sectorului agroindustrial şi dezvoltării rurale în Republica Moldova, susţinerea
producătorilor agricoli autohtoni şi necesitatea adaptării cadrului juridic normativ în domeniul
subvenţionării agricole la practicile Uniunii Europene,Parlamentul a adoptat o lege organică care
stabileşte principiile generale ale politicilor statului privind încurajarea şi stimularea activităților
agricole şi dezvoltării rurale, direcțiile de utilizare ale mijloacelor financiare destinate dezvoltării
agriculturii și mediului rural. Legea are ca scop susținerea modernizării sectorului agroindustrial
și dezvoltării rurale prin:
a) creşterea competitivităţii sectorului agroindustrial prin modernizarea şi restructurarea
pieței;
b) asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale în agricultură;
c) îmbunătățirea nivelului de trai în mediul rural.
(2) În vederea realizării scopului, statul, prin intermediul autorităţilor competente, susține:
a) modernizarea lanţului agroalimentar în scopul conformării la cerinţele Uniunii Europene
privind siguranţa alimentelor şi cerinţele de calitate;
b) facilitarea accesului la pieţele de capital, de inputuri şi outputuri pentru fermieri;
c) reformarea sistemului învăţămîntului, cercetărilor ştiinţifice şi serviciilor de extensiune
rurală în sectorul agroindustrial şi crearea Sistemului informațional integrat agricol;
d) implementarea practicilor moderne de gestionare a terenurilor agricole şi a apei;
e) implementarea tehnologiilor de producţie prietenoase mediului, a produselor ecologice,
precum și menținerea biodiversității;
Principiile de bază ale activităţii de subvenţionare în agricultură şi mediul rural
Reglementarea activităţii de subvenţionare în agricultură și mediul rural are loc pe
următoarele principii de bază:
a) previzibilitatea şi stabilitatea reglementărilor juridice;
b) transparenţa decizională;
c) tratamentul egal;
d) eficienţa bazată pe argumente economico-financiare;
e) continuitatea proceselor de susţinere a producătorilor agricoli;
 f) asumarea responsabilităţilor de către beneficiarii de subvenţii;
g) rezonabilitatea costurilor.

În vederea realizării şi implementării politicii statului în domeniul subvenţionării în

agricultură şi mediul rural, Guvernul exercită următoarele atribuţii:
a) propune Parlamentului aprobarea, prin legea bugetului de stat pentru anul respectiv, a
alocării mijloacelor financiare necesare promovării politicii de subvenţionare în agricultură şi
mediul rural, inclusiv a acordării plăţilor directe, precum şi a cuantumului acestora;
b) aprobă Strategia naţională de dezvoltare agricolă şi rurală;
c) aprobă ordinea, procedura și condițiile de solicitare şi acordare a subvențiilor (plăţilor
directe) la propunerea autorității de elaborare a politicilor în domeniul agricol și de dezvoltare
rurală;
d) prognozează şi identifică sursele de finanțare a Fondului național de dezvoltare a
agriculturii și mediului rural;
e) aprobă modul de gestionare a Sistemului informațional integrat agricol;
f) aprobă anual lista riscurilor, a culturilor de plante şi speciilor de animale agricole a căror
asigurare se subvenţionează din Fondul național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural.
Atribuţiile și finanțarea Agenţiei de Intervenţie şi Plăţipentru Agricultură
Întru realizarea obiectivelor sale, Agenţia exercită următoarele atribuții:
a) asigură gestionarea legală şi corectă a Fondului național de dezvoltare a agriculturii și
mediului rural;
b) examinează cererile de acordare a subvențiilor, însoțite de dosarele cu documentele
solicitate, depuse de către solicitanţi, precum şi eligibilitatea acestora de a beneficia de sprijin
financiar din partea statului, conform procedurilor şi regulamentelor aprobate, în limita
competențelor, prevăzute de prezenta lege;
c) autorizează plata subvențiilor (plăților directe) către beneficiarii de subvenții;
d) efectuează verificări pe teren ale obiectelor investițiilor pentru a stabili eligibilitatea
acestora;
e) monitorizează respectarea criteriilor de eligibilitate şi a condiţiilor contractuale de
acordare a subvenției de către beneficiari după efectuarea plăților;
f) asigură promovarea, comunicarea, informarea şi controlul, care să asigure buna derulare
a proiectelor finanţate din cadrul Fondului național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural;
g) elaborează manuale de proceduri pentru fiecare măsură de sprijin.
Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei și structura acesteia se aprobă
prin hotărîrea Guvernului. Agenția este finanțată din bugetul de stat și din alte surse neinterzise de
lege. Bugetul Agenției se elaborează, se aprobă și se administrează în conformitate cu principiile,
regulile și procedurile stabilite de Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr.
181/2014.
Alocaţiile bugetare anuale, pînă în anul 2020 inclusiv, acoperă următoarele priorități,
cuprinse în Strategia națională de dezvoltare agricolă și rurală:

Prioritatea I. Creşterea competitivităţii sectorului agroindustrial prin restructurare şi

modernizare:
Măsura 1. Investiții în exploatațiile agricole pentru restructurare și adaptare la standardele
Uniunii Europene;
Măsura 2. Investiții în prelucrarea și comercializarea produselor agricole;
Prioritatea II. Asigurarea gestionării durabile a resurselor natural presupune:
a) stimularea investiţiilor pentru consolidarea terenurilor agricole;
b) stimularea investiţiilor pentru procurarea echipamentului de irigare;
c) stimularea producătorilor agricoli pentru compensarea cheltuielilor la irigare;
d) stimularea investiţiilor pentru procurarea echipamentului no-till şi mini-till;
e) susținerea promovării şi dezvoltării agriculturii ecologice;
Prioritatea III. Îmbunătățirea nivelului de trai și a condițiilor de muncă în mediul rural
presupune:
a) îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii rurale;
b) servicii de consultanță și formare;
c) îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii economice publice rurale;
d) renovarea și dezvoltarea localității rurale;
e) diversificarea economiei rurale prin activități non-agricole;
Prioritatea IV. Schema de plăți directe.
Pentru subvenționarea investițiilor aferente obiectivelor și măsurilor de sprijin, incluse în
Strategia naţională de dezvoltare agricolă şi rurală, se instituie Fondul național de dezvoltare a
agriculturii și mediului rural, care se formează din alocațiile anuale de la bugetul de stat, ca
poziție distinsă pentru politica de subvenționare în agricultură și mediul rural, precum și din alte
surse, inclusiv din cadrul fondurilor programelor Comisiei Europene.
În vederea menţinerii unui nivel cît mai înalt al venitului producătorilor agricoli,
compensării parțiale a cheltuielilor suportate, statul efectuează plăţi directe.
 Plăţile directe constau în acordarea unei sume fixe pe unitate de suprafață de teren
cultivat şi/sau cap de animal, alocată în funcţie de culturile agricole, de suprafaţa
terenurilor lucrate, de speciile şi numărul de animale.
  Pentru unele activităţi de importanţă strategică, precum cultivarea produselor cu
valoare adăugată înaltă stabilite în mod expres de organul central de specialitate,
cultivarea produselor agricole ecologice, precum şi pentru localităţile din zonele
defavorizate, se acordă plăţi directe majorate.
Valoarea majorărilor se stabileşte de Guvern şi nu va depăşi 20% faţă de valoarea
de bază a plăţilor directe.
În vederea încurajării producţiei agroalimentare ecologice, susţinerii business-ului mic şi
mijlociu, atragerii în agricultură a tineretului, femeilor din mediul rural, înviorării climatului de
afaceri în zonele defavorizate, subvențiile acordate în condiții generale din valoarea investiției
eligibile se majorează cu cel puțin:
a) 15% – pentru tinerii fermieri și femeile fermiere;
b) 20% – pentru producătorii agricoli care se ocupă cu cultivarea culturilor ecologice sau cu
creşterea ecologică a animalelor;
c) 15% – pentru producătorii agricoli care desfăşoară activitate agricolă supusă subvenţionării în
zonele defavorizate;
d) 10% – pentru producătorii agricoli care au achiziţionat bunuri (active) de producţie autohtonă
eligibile spre subvenţionare.
Sînt pasibili de subvenționare producătorii agricoli, grupurile de producători care
corespund următoarelor criterii generale:
a) au efectuat investiția ce corespunde obiectivelor şi domeniilor de acțiune aferente
măsurilor de sprijin respective;
b) au la bază un plan de afaceri, prin care să se demonstreze fezabilitatea proiectului în curs
de realizare, pentru subvențiile ce depășesc 0,5 milioane lei și doar pentru anumite măsuri de
sprijin stabilite în mod expres de organul central de specialitate;
c) au procurat bunuri (active) obiect al investiției eligibile de la furnizori şi distribuitori;
d) sînt deținători legali ai bunurilor imobile în/pe care se efectuează investiţia;
e) la data depunerii cererii de acordare a subvenţiei, nu au restanţe la achitarea impozitelor
şi taxelor faţă de bugetul public naţional;
f) dovedesc prin acte confirmative realizarea investiției (facturi, ordine de plată, acte de
dare în exploatare etc.);
g) nu sînt incluși în Lista de interdicție a beneficiarilor de subvenții.
Drepturile și obligațiile solicitanților și beneficiarilor de subvenții
(1) Solicitanții și beneficiarii de subvenţii dispun de următoarele drepturi:
a) să beneficieze de volumul deplin al suportului informaţional privind condiţiile de
subvenţionare;
 b) să înainteze cereri privind acordarea subvenţiilor (plăţilor directe);
c) să fie informați operativ privind iregularităţile depistate în documentele prezentate
pentru acordarea subvenției;
d) să urmărească, accesînd prin reţelele electronice compartimentul public al sistemului
informațional de evidenţă a solicitanţilor şi beneficiarilor de subvenţii, situaţia cererilor înaintate
privind acordarea subvențiilor (plăţilor directe);
e) să fie prezenți la desfășurarea inspecțiilor efectuate la diverse etape de examinare a
cererii de acordare a subvenţiei;
f) să ia cunoştinţă de actele Agenției (procese-verbale, acte de inspecţii), întocmite în
vederea procesării cererii de acordare a subvenţiei (plăţii directe) depusă de aceștia;
g) să prezinte explicații pe marginea rezultatelor controalelor efectuate;
h) să beneficieze de alte drepturi prevăzute de lege.
Solicitanții și beneficiarii de subvenţii sînt obligaţi:
a) să respecte cerinţele legislaţiei privind subvenţionarea în agricultură și mediul rural;
b) să prezinte cererile de acordare a subvențiilor (plăţilor directe) și documentele
justificative în modul şi termenele stabilite;
c) să asigure utilizarea conform destinaţiei a obiectului investiţiei pentru care a primit
subvenţii;
d) să întreţină obiectul investiţiei în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul
vizat, în vederea asigurării protecţiei mediului, siguranţei alimentelor, sănătății și bunăstării
animalelor şi a plantelor;
e) să nu admită în termenul stabilit de Guvern înstrăinarea sau darea în folosinţă sub nicio
formă a obiectului investiţiei pentru care a primit subvenția;
f) să asigure toate condiţiile pentru desfășurarea corespunzătoare a inspecţiilor postachitare
de către reprezentanţii împuterniciţi ai Agenției, pe durata stabilită la lit. e), inclusiv accesul în
locurile şi spaţiile unde este efectuată investiţia obiect al subvenţionării, la documentele juridice,
financiare, tehnice care au stat la baza efectuării şi dezvoltării acestei investiţii etc.;
g) să respecte, pe toată durata stabilită, angajamentele, condiţiile de eligibilitate şi criteriile
de evaluare care au stat la baza autorizării cererii de acordare a subvenției (plății directe);
h) să notifice Agenția privind apariţia oricărei schimbări survenite în realizarea adecvată a
investiţiei supuse subvenţionării.
i) să respecte alte obligaţii prescrise de legislație.

2.2. Programele curente de finanţare a sistemului agrar, subvenţii

 Agricultura joacă un rol important în economia Republicii Moldova, aproximativ
30,5% din angajații țării lucrează în agricultură, în timp ce contribuția la PIB a sectorului a fost
de circa 11,4% în 2018. Totuși, datele demonstrează că investițiile masive destinate agriculturii
în ultimul deceniu nu au contribuit la creșterea sustenabilă a sectorului și nu a fost factorul
decisiv în

diminuarea sărăciei, iar volumul producției animaliere și plantelor practic nu a crescut în

termeni reali. Mare cauză a acestei stagnări este, conform analizei Expert-Grup – alocarea
ineficientă a surselor financiare.

Cheltuielile publice în agricultura Moldovei pot si divizate în două categorii majore: (1)
cheltuieli publice pentru prestarea serviciilor producătorilor agricoli, şi (2) asistenţa financiară
directă sau subvenţii pentru producători agricoli. Pâna în 2004, o mare parte a subvenţiilor în
agricultură au fost oferite prin alocaţia bugetară “Susţinerea sectorului agrar” a MAIA (de
asemenea cunoscut sub denumirea de „fond special pentru susţinerea agriculturii”). Totuşi,
începând cu 2004, subvenţiile în agricultură prin intermediul altor fonduri de “susţinere” (în
afară MAIA) le-au întrecut pe acelea care erau oferite în cadrul bugetului MAIA.

Subvenţiile reprezintă un ajutor financiar nerambursabil şi neimpozabil, acordat din

fondul de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru susţinerea investiţiilor efectuate de către
solicitanții care corespund criteriilor de eligibilitate. Acordarea subvenţiilor se efectuează de
către Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA).

Sumele si scopurile subvenţiilor în agricultură au fost instabile şi s-au modificat din 1998.
Iniţial, producătorilor mici în curs de dezvoltare li s-au oferit sume substanţiale pentru a-i
încuraja să înceapă activităţi agricole în afara fostelor întreprinderi agricole mari. Subvenţiile
însă s-au terminat în 2001. Când au reînceput in 2002, o mare parte a acestora a fost orientată
spre oferirea stimulentelor producătorilor agricoli ce iau împrumuturi de la instituţii creditare,
inclusiv băncile comerciale şi Asociaţiile de Economii şi Împrumut mai mici. Alte activităţi au
crescut ca importanţă în domeniul acordării subvenţiilor începând cu 2004, inclusiv împrumuturi
fară dobândă pentru procurarea echipamentului necesar gospodăriilor agricole de către Staţiile
Tehnologice de Maşini (STM) si subvenţii substanţiale pentru plantarea viilor.

În temeiul Legii nr. 276/2016, AIPA este responsabilă de gestionarea corectă și

transparentă a Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural (în continuare -
FNDAMR). FNDAMR are la bază prevederile Legii nr. 276/2016 cu privire la principiile de
subvenționare în dezvoltarea agriculturii și mediului rural, a Hotărârii Guvernului nr. 455/2017
cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a
Agriculturii şi
Mediului Rural și a Hotărârii Guvernului nr.507/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind
condiţiile şi procedura de acordare a subvenţiilor în avans pentru proiectele start-up din Fondul
naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural

În continuare am să vă prezint activitatea Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru

Agricultură pentru anul 2019.

Mijloacele Fondului național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural (în continuare -

FNDAMR) se aprobă anul în temeiul legii bugetului de stat. Totodată, se constată că în anul
2019 FNDAMR a constituit 950 mil. lei în creștere cu 5,6% față de mijloacele financiare alocate
în anul 2018 (900 mil. lei). Sursele fondului sunt repartizate pe următoarele subcategorii:

- contribuția statului în Fondul Național al Viei și Vinului – 25,8 mil.lei, în

conformitate cu Legea bugetului de stat pentru anul 2019 nr. 303/2018, art. 2 lit. g.

- plată a restanțelor față de producătorii agricoli din 2018 – cca 342,0 mil. lei, în
conformitate cu Legea nr. 276/2016 cu privire la principiile de subvenționare în dezvoltarea
agriculturii și mediului rural, art. 33 alin. (5);

- subvenționarea post-investițională – cca 537,2 mil. lei, conform HG nr.455/2017 -

Regulamentul privind condițiile, ordinea și procedura de acordare a mijloacelor FNDAMR;

- subvenții în avans pentru tineri și femei fermier pentru dezvoltarea proiectelor

start-up – 45,0 mil. lei, art. 23 alin. (3) a Legii nr. 276/2016 dar și a HG nr.507/2018 -
Regulamentului privind condițiile și procedura de acordare a subvențiilor în avans pentru
proiectele start-up din FNDAMR. Din valoarea FNDAMR pentru anul 2019, au fost alocate
restanțele față de producătorii agricoli ce au efectuat investiții în anul 2018, în număr de 2841
cereri de solicitare a subvenției ceea ce constituie 342,6 mil. lei cu 54,3 % mai mult față de
angajamentele asumate față de producătorii agricoli la începutul anului 2018. În anul curent
AIPA a atins un nou record de recepționare a cererilor de solicitare a subvențiilor post-
investiționale. Astfel, în anul 2019, AIPA a recepționat 7505 cereri de solicitare a sprijinului
financiar pentru 4476 producători agricoli unici, în valoare de peste 1183,0 mil. lei, cu 10,6%
mai mult decît valoarea subvențiilor solicitate de producătorii agricoli în anul precedent.
Investițiile efectuate, au generat crearea a peste 3000 locuri noi de muncă. Din totalul dosarelor
recepționate în anul 2019, au fost autorizate spre plată 3007 cereri de solicitare a sprijinului
financiar în sumă de 561,2 mil. lei ceea ce constituie cca 50% din totalul dosarelor depuse de
producătorii agricoli. Totodată, din
totalul dosarelor depuse de fermieri, cca 2,3% constituie dosarele respinse de AIPA sau retrase de
producătorii agricoli din motivul necorespunderii criteriilor de eligibilitate.

În urma evaluării preliminare a dosarelor de subvenționare s-a constatat că din sursele

financiare ale Fondului național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural au fost stimulate:

- construcția și reconstrucția a 214 ha destinate creșterii fructelor și legumelor pe teren

protejat;

- înființarea a 3581 ha de plantații multianuale dintre care 2818 ha

- plantații pomicole, 581 ha – plantații viticole, 63 ha – arbuști fructiferi și 119 ha culturi

aromatice;

- extinderea cu 95 ha a plantațiilor protejate cu sisteme moderne de protecție

antigrindină- antiplaoie;

- modernizarea a 421 ha de plantații viticole prin instalarea sistemelor de suport; -

înzestrarea producătorilor agricoli cu 3159 unități de tehnică și utilaj agricol modern și
performant;
- renovarea și modernizarea a 252 ferme zootehnice;

- modernizarea infrastructurii post-recoltare cu 527 unități de utilaje;

- extinderea cu 3352 ha a terenurilor agricole cu sisteme de irigare;

- dezvoltarea a 115 exploatații agricole cu infrastructură aferentă acesteia;

- rambursarea ratei dobînzii pentru 2867 mil. lei – credite accesate de producătorii agricoli,
etc.

În contextul implementării Hotărârii Guvernului nr.507/2018 pentru aprobarea

Regulamentului privind condiţiile şi procedura de acordare a subvenţiilor în avans pentru
proiectele start-up din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, anual, din
valoarea Fondului național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural, 5% sau 45 mil. lei sunt
direcționate pentru acordarea subvențiilor în avans. Beneficiari ai subvențiilor în avans sunt
tinerii și femeile fermier ce se lansează pentru prima dată în proiecte start-up. Astfel, în anul
2019 au fost lansate trei apeluri de recepționare a cererilor de solicitare a subvenției în avans
fiind înregistrate următoarele rezultate: În cadrul apelului III, 21 producători agricoli debutanți
s-au
inițiat în afaceri, cu planificarea investiților în sectorul agricol de peste 18,0 mil. lei ce vor
genera crearea a peste 70 locuri noi de muncă.

De menționat că din 21 dosare recepționate, 13 dosare în sumă de 7 mil. lei au fost

selectate de către Comisia de evaluare și selecție spre plată. Conform prevederilor legale,
solicitanții de subvenții urmează să prezinte 35% din cofinanțarea proprie și să semneze contract
de acordare a sprijinului financiar. În cadrul apelului IV, 14 producători agricoli debutanți s-au
inițiat în afaceri,

cu planificarea investiților în sectorul agricol de cca 13,0 mil. lei ce vor genera crearea a
peste 50 locuri noi de muncă.

De la lansarea noii scheme de plată „subvenții în avans” au fost înregistrate următoarele

rezultate:

- depuse - 129 dosare de solicitare a subvenției în avans în sumă de peste 70 mil. lei;

- evaluate pozitiv - 74 dosare în sumă de 40,2 mil. lei;

- achitate I tranșă - 59 dosare în sumă de 23,4 mil. lei;

- finalizate - 16 proiecte investiționale (12 – înființarea plantațiilor multianuale; 2 -

domeniul apicol și 1- producerea legumelor pe teren protejat);

- peste 60% din afaceri sunt administrate de femei – fermier.

- investiții, declarare de producătorii agricoli a fi realizate în sumă de cca 110 mil. lei;

- crearea a peste 250 locuri noi de muncă, etc.

Sursa: Raport annual al AIPA pentru anul 2019.[online].Disponibil

 <http://aipa.gov.md/sites/default/files/Rezulatle%20subventionarii%20%20in%20sem%20I%202019.pdf >

Figura 2.1.Diagrama ponderii solicitărilor din subvenţii în avans, %

În continuare am să vă prezint evoluţia fondului naţional de dezvoltare a agriculturii din

ultimul deceniu pentru a putea observa cu ce intensitate se îmbunătăţeşte administrarea
cheltuielilor publice în domeniul agriculturii:

Sursa: Raport annual al AIPA pentru anul 2019.[online].Disponibil

< http://aipa.gov.md/sites/default/files/Rezulatle%20subventionarii%20%20in%20sem%20I%202019.pdf>

Figura 2.2. Diagrama evoluţiei fondului naţional de dezvoltare a agriculturii

şi mediului rural în a.2011-2019, milioane lei.

Analizând datele din Diagrama 2.1. observăm faptul că comparativ cu anul 2004, când
fondul naţional de dezvoltare a agriculturii constituia 400 milioane lei, în anul 2019 acesta
constituia 900 milioane lei. Diferenţa se numără în 500 milioane lei majorarea alocării
cheltuielilor publice în domeniul agriculurii timp de 8 ani. Dar observăm faptul că din anul 2017
şi până anul precedent nu sunt schimbări structura cheltuielilor alocate sectorului agricol.

Conform prevederilor Legii bugetului de stat pentru anul 2020, FNDAMR va constitui
1000,0 mil. lei. Acest fond urmează a fi distribuit după cum urmează: (vezi ANEXA)

- contribuția statului în Fondul Național al Viei și Vinului – 21,4 mil.lei, în

conformitate cu proiectul legea bugetului de stat pentru anul 2020, art. 2 lit. g;

- angajamente față de producătorii agricoli ce au efectuat investiții în anul 2019 dar nu

au beneficiat de subvenții ca urmare a epuizării FNDAMR – cca 570,0 mil. lei, în conformitate
cu Legea nr. 276/2016 cu privire la principiile de subvenționare în dezvoltarea agriculturii și
mediului rural, art. 33 alin. (5);
 - subvenții în avans pentru tineri și femei fermier pentru dezvoltarea proiectelor
start- up – 50,0 mil. lei, art. 23 alin. (3) a Legii nr. 276/2016 dar și a HG nr.507/2018 -
Regulamentului privind condițiile și procedura de acordare a subvențiilor în avans pentru
proiectele start-up din FNDAMR;

- subvenții în avans pentru implementarea măsurilor de dezvoltare rurală -150,0

mil. lei - HG nr. 476/2019 cu privire la aprobarea Regulamentului privind acordarea subvenţiilor
pentru îmbunătăţirea nivelului de trai şi de muncă în mediul rural din FNDAMR;

- subvenționarea post-investițională – cca 208,6 mil. lei, conform HG nr.455/2017 -

Regulamentul privind condițiile, ordinea și procedura de acordare a mijloacelor FNDAMR.
(Vezi Tabelul 1.1, Detalii în Anexă).

2.3. Producţia globală agricolă. Necesităţile producătorilor agricoli

Biroul Naţional de Statistică informează, că producţia globală agricolă în gospodăriile de

toate categoriile (întreprinderile agricole, gospodăriile țărănești (de fermier) și gospodăriile
populației) în ianuarie-septembrie 2019, conform estimărilor preliminare, a însumat în preţuri
curente 24141 mil. lei, constituind 103,2% (în preţuri comparabile) faţă de perioada
respectivă a anului 2018. Majorarea producţiei globale agricole a fost determinată de creşterea
producţiei vegetale cu 7,4%, iar producția animală a scăzut cu 4,9%.

Fitotehnie. Conform datelor preliminare la situația din 1 octombrie 2019, recolta globală a
culturilor cerealiere şi leguminoase boabe (în greutate după finisare) în gospodăriile de toate
categoriile a constituit 2094 mii tone (cu 8,2% mai mult faţă de perioada similară a anului
precedent), din care: recolta porumbului a constituit 731,5 mii tone (cu 37,7% mai mult);
leguminoaselor boabe - 57,2 mii tone (cu 25,5% mai mult); grîului - 1129,3 mii tone (cu 2,9%
mai puțin); orzului – 167,3 mii tone (cu 4,6% mai puțin).

Mersul recoltării în întreprinderile agricole (inclusiv gospodăriile țărănești (de fermier) mari)
indică majorarea recoltei medii pe majoritatea culturilor agricole principale.

Chintale la 1 2019 în % faţă

hectar de 2018
Cereale şi
leguminoase boabe - 33,3 108,5
total
 din care:
grîu de toamnă şi
primăvară 32,7 104,1
orz de toamnă
şi primăvară 32,1 116,3
porumb pentru boabe 43,0 78,0
leguminoase boabe
– total 20,7 159,2
Floarea soarelui 23,7 108,7
Sfeclă de zahăr 382,3 93,7
Rapiță 20,4 102,0
Soia 18,4 78,6
Cartofi 163,9 108,3
Legume de cîmp 91,4 115,0
Fructe sămînţoase 140,3 96,1
Fructe sîmburoase 70,4 101,3
Struguri - total 71,3 82,4

Sursa: Raport annual al Biroului Naţional de Statistică pentru anul 2019[online].[citat 28.10.2019].Disponibil

l< htt ps://stati sti ca.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6488 >

Tabelul 2.1. Roada medie a culturilor agricole în întreprinderile agricole

Cu toate că pământul este cea mai mare bogăţie pe care o are Republica Moldova la
moment, un studiu realizat de Banca Mondială, arată că agricultura din Moldova este ineficientă,
anul trecut sectorul a înregistrat o productivitate scăzută, investiţiile în domeniu au fost mici iar
costurile exagerate. Productivitatea sectorului este de 2–3 ori mai mică decât în
Europa.Producătorii agricoli autohtoni au devenit necompetitivi pe piaţa externă şi chiar internă,
ritmul de majorare a importurilor de produse agroalimentare fiind în creştere. Republica
Moldova e pe cale să devină un stat importator net de produse agroalimentare.

Agricultura este vulnerabilă şi expusă la un şir de riscuri cu impact negativ ca: eroziuni,
alunecări, calamităţi naturale. Însă pe lângă aceste probleme de ordin natural, producătorii
agricoli se confruntă şi cu alt gen de probleme cum ar fi comercializarea producţiei recoltate,
cauzate de reducerea volumelor de achiziţii şi prelucrare a legumelor de către fabricile de
conserve, precum şi slaba dezvoltare a serviciilor de colectare, depozitare, transport a produselor
agricole pentru industria alimentară şi pentru comercializarea pe piaţă. Nivelul scăzut de
competitivitate a produselor agricole autohtone şi lipsa de diversitate a produselor contribuie la
cedarea producţiei locale în faţa celei de import. Toate acestea nu oferă siguranţă şi stimulare
pentru o dezvoltare durabilă, ci dimpotrivă sporesc riscurile agricultorilor.

Pe lângă acestea, intenţiile autorităţilor de majorare a cotei TVA pentru producţia

agricolă la 20 % este o nouă lovitură pentru agricultori şi generează condradicţii în societate.
În situaţia
creată, agricultorii sunt presaţi de lipsa resurselor financiare şi nu au posibilitatea de a continua
ciclul agrar. Aceasta din nou este o cerinţă a Fondului Monetar Internaţional şi o reformă
propusă de Guvern, despre care nu s-a informat şi nu s-a dialogat cu agricultorii. Cea ma mare
problemă la acest capitol nu este faptul că agricultorii sunt împotriva acestei taxe, ci este
neîncrederea faţă de autorităţi că aceşti bani vor fi rambursaţi.

Un alt eveniment, care din nou încetineşte şi chiar poate stopa lucrările agricole este
majorarea preţurilor la carburanţi, acţiune nejustificată în condiţiile în care în săptămîna
precedentă preţul ţiţeiului la bursele internaţionale s-a micşorat, iar leul moldovenesc s-a apreciat
uşor faţă de dolarul SUA. Situaţia, în care economia Moldovei este dependentă de acţiunile unui
grup îngust de importatori ai produselor petroliere, este una insuportabilă. Cu atât mai mult,
problema este şi mai gravă pentru agricultorii din ţara noastră, la care ponderea combustibilului
în structura cheltuielilor depăşeşte 30 % .

În acest context se observă dialogul ineficient, sau în genere lipsa acestui dialog dintre putere şi
agricultori. În această situaţie, Guvernul trebuie să promoveze discuţii eficiente cu agenţii
ecnomci, deoarece doar prin acţiuni care apropie oamenii, se fac lucruri mari. Statul trebuie să
fie în primul rînd un partener pentru agricultori.

Desigur că în orice domeniu este nevoie de impozite, dar de impozite reale, pe care
agricultorii să le poată plăti şi să nu ajungă în situaţia cînd vor fi nevoiţi să ia un credit pentru a
putea achita impozitele, acest lucru este inadmisibl.

Agricultura este un sector strategic pentru ţară, care dispune de potenţial de dezvoltare şi
putem contribui la revenirea înceată agriculturii la poziţiile pierdute în ultimile decenii. Creşterea
productivităţii necesită investiţii, de aceea e necesară creşterea fondurilor de subvenţionare în
agricultură; o şansă pentru creşterea veniturilor obţinute în sectorul agricol ar fi promovarea şi
facilitarea exporturilor de produse agroalimentare; trebuie să delimităm cele mai competitive
domenii din sectorul agrar şi să punem accent anume pe dezvoltarea acestora: un domeniu
important care dispune de bază pentru dezvoltare este legumicultura şi pomicultura, care deţin o
pondere crescândă pe piaţa locală. O practică nouă în agricultura ţărilor dezvoltate, dar şi în curs
de dezvoltare, este cultivarea şi promovarea produselor ecologice pure. Acestea ar fi o şansă
reală pentru RM de penetrare a pieţelor externe unde există o cerere crescândă pentru produsele
ecologice.
 Agricultura în RM dispune de un potenţial natural, uman, dar mai puţin economic de
dezvoltare, existând decalaje mari în înzestrarea tehnică, productivitatea muncii, utilizarea de
îngrăşăminte, inovare în domeniu, cu toate acestea, prin politici coerente de modernizare, măsuri
bine calculate şi eforturi comune ale autorităţilor, producătorilor şi exportatorilor putem
contribui la reabilitarea şi dezvoltarea agriculturii, la dezvoltarea ţării noastre şi la bunăstarea
poporului acestei ţări.

Fenomenele meteo extreme, legislaţia greoaie, lipsa unei strategii coerente pentru agricultură,
degradarea sistemului de irigaţii si fluctuaţia preţurilor produselor agricole sunt principalele
riscuri cu care se confruntă fermierii nostri.În ciuda avansului tehnologic care a pus la dispoziţia
fermierilor o gamă largă de echipamente şi utilaje, fenomenele meteorologice extreme au rămas
încă o mare ameninţare, mai ales pentru producţia culturilor de câmp, cea mai mare ameninţare
rămânând seceta.
Crearea unui fond mutual în agricultură ar fi o alternativă pentru acoperirea pierderilor
determinate de fenomenele meteo extreme sau de anumite boli ale plantelor, riscuri care nu sunt
acoperite de asigurarile agricole. În acest sens, este foarte important sprijinul acordat de catre
stat, în vederea creşterii capacităţii agricultorilor de a face faţă riscurilor, pentru continuarea şi
creşterea producţiei agricole.
Efectele negative sunt resimţite în mod special de fermele mici. Lipsa subvenţiilor
corespunzătoare, comparativ cu cele din alte state europene, imposibilitatea de a investi, expun
fermele autohtone, în special cele de dimensiuni mici, riscului de a intra in incapacitate de plată.
Din pacate, în Moldova, nu există o strategie coerentă a autoritaţilor privind agricultura, cu atât
mai mult cu cât schimbarile frecvente la guvernarea ţării aduc noi modificări legislative. Fermierii
moldoveni percep cadrul legislativ ca fiind complicat şi nu foarte stabil în timp, foarte greu de
urmărit şi care îngreunează planificarea oricărei afaceri pe termen lung.
Modul de accesare a subvenţiilor nu este considerat a fi facil, corect si transparent de către
fermieri, politica de acordare a subvenţiilor şi accesul la acestea având o influenţă majoră asupra
domeniului agricol.

În momentul de față, agricultura moldovenească se confrunta cu probleme serioase legate

de modificările climatice ce au loc în sensul extinderii aridizării zonelor agricole întinse. Astfel,
temperaturile peste medie din perioada curentă și lipsa precipitațiilor vor influența recolta.
Serviciul Hidrometeorologic susține că agricultorii vor recolta, în medie, până la 3,1 tone de grâu
la hectar față de 3,1 tone recolta din anul precedent.
"În anii în care sunt condiţii meteorologice bune, avem producţii bune, în anii în care nu avem
vreme bună, producţiile scad. Ajungem la aceeaşi concluzie, dacă nu este refăcut sistemul de
irigaţii, vom avea această problemă în mod ciclic, o dată la câţiva ani", a spus Victor Ursu.

Ca urmare a reducerii producției agricole prognozată pentru anul curent am putea asista la o
creștere a prețurilor. Iar cu producţiile mai mici, fermierii sunt îngrijoraţi că nu îşi vor putea
recupera investiţiile făcute. În același timp, o producție agricolă mai mică poate avea afecte și
asupra forței de muncă, care cumulează o treime din totalul populației ocupate.

Totodată, ponderea limitată a investiţiilor în agricultură impune o presiune suplimentară asupra

competitivităţii pe termen lung a sectorului. Deşi ponderea investiţiilor agricole în totalul
investiţiilor a crescut în ultimii ani, această majorare de capital nu este suficientă pentru a opri
deprecierea grea a activelor agricole. Măsura-cheie a investiţiilor, ce reprezintă importul de
utilaje şi echipamente agricole, a apărut doar în ultimii ani, stimulată de excesul de venituri
generate urmare a creşterii preţurilor la producţia agricolă, precum şi de realinierea programelor
guvernamentale la subvenţionarea investiţiilor.

În concluzie, Victor Ursu a spus că în prezent, Republica Moldova se reprofilează pe exporturile

cu valoare ridicată. Pentru ca agricultura să crească este necesară sprijinirea mediului de macro-
politici şi climatul investiţional rural, consecvenţa politicilor agrare pentru sprijinirea dezvoltării
pieţelor private, dreptul de proprietate pentru dezvoltarea pieţelor.

R. Moldova, o fostă țară agrară care riscă să rămână fără animale și cu

prețuri uriașe la carne. Interviu cu expertul economic Viorel Chivriga
În anul 2019, producția agricolă în R. Moldova s-a diminuat cu 1,9%, în comparație cu anul
2018, informează Biroul Național de Statistică. În special a scăzut producţia animalieră cu 6%,
cea de lapte cu 11% și cea de ouă cu 2,2%. Viorel Chivriga, expert în politici economice
al IDIS
„Viitorul”, a explicat această situație în cadrul unui interviu pentru TIMPUL.

El consideră că, în următorii ani, piețele și magazinele din țara noastră riscă să rămână fără
produsele agricole autohtone, fapt ce va conduce la creșteri de prețuri considerabile pe piața
alimentară. În consecință, cel mai mult vor avea de suferit pensionarii și persoanele social-
vulnerabile.

Explicația din ce motiv producţia animalieră scade e foarte simplă și pare banală la prima vedere,
deși ascunde niște argumente forte. Anume sectorul animalier a tras mai mult agricultura în jos,
pentru că acest sector se află în declin de peste un deceniu, din cauza diminuării efectivului de
animale. Lucrul acesta se observă în fiecare an, dar în 2019 a avut o prăbușire simțită la toate
speciile și la păsări. Faptul că sectorul animalier a pierdut foarte mult pe interior este vizibil prin
importurile masive de produse animaliere care ajung la noi în țară. Acestea, la rândul lor,
determină o scădere a competitivității și a dorinței agricultorilor de a menține efectivele de
animale. Nici sectorul vegetal nu stă chiar atât de bine, comparativ cu anul 2018, deoarece
creșterea de producție se atesta numai la câteva culturi agricole: la porumb, la floarea soarelui, la
cartofi. Este o situație care provoacă multe întrebări.
În general, sectorul agricol s-a epuizat în 2019, în potențialul de creștere pe care l-am văzut în
2017-2018. Avem unele istorii de succes în rândul oamenilor de afaceri tineri, dar, de fapt. aici
sunt probleme cu mult mai grave. Sectorul nu este competitiv din mai multe considerente. Dacă
la partea ce ține de dotare tehnică se văd numai schimbări pozitive, resursele umane devin tot
mai insuficiente. Nu e vorba doar de reducerea personalului pentru agricultură, dar și de
pregătirea specialiștilor. Atunci când ai tehnică performată, ai nevoie și de specialiști calificați.
În afară de aceasta, statul nu mai are pârghii de a acorda un suport financiar mai mare din cauza
problemelor financiare cu care se confruntă. Și lucrul acesta scade din competitivitate, fiindcă cei
care fac agricultură în țările in regiune beneficiază de un suport financiar destul de mare din
diferite costuri. De exemplu, costurile din producere în cazul nostru sunt cu mult mai mari decât
cele înregistrate de fermierii din Europa, în special din Europa Occidentală.

Cu siguranță urmează o oscilație puternică a prețurilor, pe dimensiunea piețelor, la produsele de

origine agricolă. Atunci când se formează un gol pe piață, vin produsele aduse prin import. În
acest caz, cel mai mult suferă consumatorii, mai ales persoanele social-vulnerabile. Chiar și în
2019 am avut creșteri masive a prețurilor la produse din agricultură. Dar o problemă care nu
trebuie de neglijat este că noi vobim despre prețuri, dar nu despre puterea de cumpărare a
populației. Aici este cazul să arătăm mai multă insistență pentru realizarea unei schimbări
radicale în gândirea economică. Doar când puterea de cumpărare a populației va crește, vom
putea vorbi și de un repost dat oscilațiilor pe
dimensiunea prețurilor. Unii comercianți spun că produsele de
import, inclusiv carnea, se vând mai bine decât cele autohtone.Cred că au dreptate, dar numai
într-o măsură oarecare, căci sunt oameni care preferă produsele locale și nu o fac din patriotism.
Dar în cazul în care produsele de import sunt comercializate la un preț mai mic, le dau crezare
acelor comercianți. În afară de aceasta, în foarte multe cazuri, unii pun prețuri cu mult mai mari
decât ar trebui să le aibă produsele locale, dar și cele de import.
 CONCLUZIE

În urma acestei analize efectuate asupra repartizării cheltuielilor publice în diferite

sectoare, şi mai ales, în sectorul agricol vreau să menţionez faptul că bugetul de stat ar trebui să
sprijine proiectele care vizează diversificarea activitaţilor în zonele rurale, de preferinţă sub
formă de co-finanţare a proiectelor donatoare. Exemplu ar putea fi introducerea de tehnologii
pentru producerea de energie din biomasă. Acest lucru va crea mai multe locuri de muncă în
zonele rurale şi va păstra, de asemenea, venit în zona de producţie primară, contribuind la
diversificarea economiei locale. Cercetările comparative din cadrul mai multor ţări privind
cheltuielile publice agricole indică faptul, că investiţiile în bunuri publice, cum ar fi cercetarea şi
dezvoltarea, infrastructura rurală şi educaţia, împreună cu crearea unei bune politici de mediu şi
instituţional, constituie unul din cei mai importanţi promotori ai eficienţei sectorului agricol. De
exemplu, în cazul Republicii Moldova serviciile de consultanţă agricolă sunt de o importanţă
deosebită. Cheltuielile publice ar trebui să abordeze aspecte legate de eforturile de coordonare a
pieţei în special pe verticala lanţurilor de piaţă, de exemplu, dezvoltarea relaţiilor între fermieri şi
procesatori, dezvoltarea infrastructurii şi a organizaţiilor de producători. Unele dintre resurse să
fie redirecţionate către proiecte de infrastructură şi de construcţie a infrastructurii competitive
sociale din zonele rurale. Sistemul de subvenţii ar trebui să ia în consideraţie, de asemenea,
impunerea unei planificări financiare mai bune pentru programele de reducere a datoriilor
neacoperite şi de asigurare a accesului egal la subvenţii pentru toate tipurile de întreprinderi
agricole. Programul şi măsurile, întreprinse de către Fondul pentru Dezvoltare Regională
precum, şi măsurile agricole privind subvenţiile ar trebui să fie corelate pentru a evita
suprapunerea eforturilor
 BIBLIOGRAFIE

 Vacarel I. şi colectivul(2007), ,,Finanţe publice”,EDP,Bucureşti

 Moşteanu T. Şi colectivul(2008), ,,Finanţe publice”,note de curs şi aplicaţii
pentru seminar,Ediţia a III-a,Editură universitară,Bucureşti
 Gherghina R., Cretan G.(2012),,Finanţe”,Editura universitară,Bucureşti

WEBOGRAFIE
 https://www.bnm.md/
 http://mf.gov.md/ro
 https://statistica.gov.md/
 http://aipa.gov.md/
 http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=373684
 http://mf.gov.md/ro/buget/cadrul-bugetar-pe-termen-mediu
 http://aipa.gov.md/sites/default/files/REgulament/HOT%C4%82R%C3%8ERE%20Nr.%
20455%20din%2021.06.2017%20cu%20privire%20la%20modul%20de%20repartizare%
20a%20mijloacelor%20Fondului%20Na%C8%9Bional%20de%20Dezvoltare%20a%20
Agriculturii%20%C8%99i%20Mediului%20Rural%20%281%29_0.pdf
 ANEXE

RAPORT PRIVIND REALIZAREA PLANULUI DE ACTIVITATE AL AGENȚIEI DE INTERVENȚIE ȘI

PLĂȚI PENTRU AGRICULTURĂ PENTRU ANUL 2019