UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

FACULTATEA DE DREPT

SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

Student :
Mitroi Alina-Ioana
Grupa 704
Anul 2 Licenta Zi

BUCURESTI
2021
UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA
CUPRINS

1
1. INTRODUCERE ............................................................................................................. 3
2. ROLUL CHELTUIELILOR PUBLICE ....................................................................... 4
3. CONTINUTUL CHELTUIELILOR PUBLICE .......................................................... 5
4. CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE ....................................................... 7
5. STRUCTURA CHELTUIELILOR PUBLICE ............................................................. 13

2
 1. Introducere

Cheltuielile publice reprezinta modalitati de repartizare si utilizare a fondului banesc bugetar

in vederea satisfacerii necesitatilor generale ale societatii.Marimea cheltuielilor publice difera
de la o tara la alta si de la o perioada la alta, structura cheltuielilor publice fiind puternic
influentata de structura de clasa a societatii. Legea bugatara anuala este documentul care
prevede si autorizeaza, pentru fiecare an bugetar, cheltuielile bugetare si reglementari
specifice legate de acestea. Sumele aprobate cu titlu de cheltuieli prin legea bugatara anuala
reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite.

Angajarea cheltuielilor publice se face numai in limita creditelor bugetare aprobate.Sumele

alocate cu titlu de credit bugetar prin legea bugatara anuala in vederea acoperirii anumitor
cheltuieli nu pot fi utilizate in scopul acoperirii altor cheltuieli. Angajarea si utilizarea
creditelor bugetare in alte scopuri decat cele aprobate atrag raspunderea celor vinovati, in
conditiile legii. Din punctul de vedere al intinderii in timp a autorizarii bugetare (adica a peri-
oadei in care pot fi angajate) cheltuielile aprobate prin legea bugatara anuala se impart in
categorii: cheltuieli anuale si cheltuieli multianuale. Pentru actiunile multianuale se inscriu in
buget, distinct, creditele de angajament si creditele bugetare.

In vederea realizarii actiunilor multianuale ordonatorii de credite incheie angajamente legale,

in limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv. Creditele
bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele
fondurilor speciale pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor bugetare, la cererea
ordonatorilor principali de credite, numai dupa deschiderea de credite, repartizarea creditelor
bugetare si alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.

Aprobarea deschiderii de credite se face in limita creditelor bugetare si potrivit destinatiilor

aprobate pe capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni ale clasificatiei
bugetare, dupa caz, in raport cu gradul de folosire a fondurilor puse la dispozitte anterior, cu
respectarea dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective, precum
si in functie de gradul de incasare a veniturilor bugetare si de posibilitatile de finantare a
deficitului bugetar.1

1
D.D. Saguna, D. Sova, Drept financiat public, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, pp. 197-201.

Structura economica a cheltuielilor este cea stabilita de Legea bugetara anuala pentru anul 2009.

raport al Institutului de cercetari pentru pace de la Stocholm (SIPRI).

3
2. Rolul cheltuielilor publice

In orice stat, o parte importanta din venitul national este preluat la dispozitia acestuia pentru a
servi la acoperirea cheltuielilor pe care le genereaza indeplinirea functiilor si sarcinilor sale.
Cheltuielile bugetare sunt repartizate de la bugetul de stat pentru acoperirea cheltuielilor
militare, intretinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subventii,
dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale, precum si a celor
de cercetare-dezvoltare.2

Neparticipand direct la activitatea productiva, statul isi acopera cheltuielile legate de scopuri
militare, intretinerea organelor administrativ-politienesti, de justitie etc. pe seama unei parti
din venitul national creat in sfera productiei materiale.

Indeplinirea celor doua functii ale statului - interna si externa - se face prin intermediul unui
sistem complex si variat de institutii si organe, intre care armata permanenta, politia,
jandarmeria, siguranta, justitia si procuratura, aparatul administrativ, scoala si biserica joaca
un rol deosebit de important. Pentru intretinerea acestora statul cheltuieste in fiecare an
importante sume de bani.

De la o perioada la alta, cheltuielile publice cresc, atat ca expresie valorica, baneasca, cat si ca
marime reala, absoluta. Evolutia cheltuielilor publice, exprimate in preturi
curente, este influentata de modificarea puterii de cumparare a monedei nationale.
Deprecierea monetara, ca urmare a proceselor inflationiste, atrage dupa sine majorarea
preturilor, respectiv cresterea nominala a cheltuielilor pe care le efectueaza statul cu
procurarea unei cantitati determinate de bunuri si servicii.

Invers, in situatia reducerii preturilor ca urmare a unor factori conjuncturali, pentru aceesi
cantitate de bunuri statul va plati o suma mai mica de bani.Marimea reala a cheltuielilor
publice este influentata deci de mutatiile monetare, determinandu-se cu ajutorul preturilor
constante. Pentru a avea dimensiunea cresterii reale a cheltuielilor publice este necesar ca
evolutia acestora sa fie analizata in corelatie cu aceea a produsului intern brut (sau a venitului
national) si sa se refere, bineinteles, la acelasi teritorii. Ponderea cheltuielilor publice in
produsul intern brut denota mutatiile care au intervenit in repartitia produsului intern brut,
intr-o perioada de timp determinata, prin intermediul statului.

Este imperios ca intreaga politica fiscal-bugatara a deceniului urmator sa porneasca de la

premisa inregistrarii unei cresteri economice in Romania. Aceasta pentru ca trebuie reduse
decalajele economice si sociale care o separa de tarile dezvoltate ale lumii, iar pe de alta parte,
ajustarea la nesfarsit a componentelor macroeconomice in sensul asa-zisei stabilizari durabile
inseamna numai ajustarea saraciei. Cresterea economica trebuie insotita de o pondere
insemnata a cheltuielilor de capital in totalul cheltuielilor bugetare, o impozitare progresiva a
veniturilor, moderata, dar care sa respecte aceste principii unanim practicate in toate tarile
dezvoltate.

2
D.D. Saguna, D. Sova, Drept financiat public, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, pp. 197-201.

Structura economica a cheltuielilor este cea stabilita de Legea bugetara anuala pentru anul 2009.

raport al Institutului de cercetari pentru pace de la Stocholm (SIPRI).

4
In buget trebuie sa se regaseasca un sprijin substantial al agriculturii ca ramura potential
generatoare de exporturi si alimentare a populatiei. Pe de alta parte, trebuie avute in vedere
cheltuieli mai mari pentru stimularea exporturilor, prin suportarea unei parti din dobanda la
creditele de export contractate de producatori, precum si diferite scheme de asigurare a
riscului comercial politic pentru exportatori.

Cheltuielile bugetare ordinare nu trebuie acoperite cu bani proveniti din privatizare (ca in anii
1997 -1998).Acesti bani, proveniti din vanzarea avutiei nationale, trebuie sa se intoarca, prin
mecanisme specifice economiei de piata, inapoi in economie, pentru sustinerea sectorului real,
singurul generator de locuri de munca, bunastare si venituri bugetare.

Este pentru prima data dupa 1989 cand se intampla sa se recurga la o reducere cu 20% a
cheltuielilor bugetare, respectiv cu 2% din PIB si asta tocmai pentru ca banii din privatizare
nu s-au intors in economia reala pentru a restructura constient dupa principiile programelor
sectoriale pe care Guvernul ar trebui sa le aiba, pentru a imbunatati performantele unor agenti
economici care au piata la export si la import si care ar permite realizarea unor incasari
valutare si bugetare mai mari.

In alte conditii, se ajunge ca baza de impozitare, respectiv cifra de afaceri a operatorilor

economici, sa scada continuu si, implicit, sa scada veniturile bugetare, ceea ce inseamna
condamnarea tarii la inapoiere economica, dezindustrializare, falimentarea completa a agricul-
turii si la servicii publice de educatie, sanatate, asistenta sociala total insuficiente si de o
calitate sub standardele decentei.

3. Conţinutul cheltuielilor publice

Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, manifestate între

stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi
utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Concret, cheltuielile publice se materializează în plăţi efectuate de stat pentru îndeplinirea

diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acţiuni social-culturale,
apărare naţională, ordine publică, acţiuni economice etc.

Pentru a defini mai clar conceptul de cheltuieli publice, este utilă o paralelă între cheltuielile
pentru bunuri şi servicii private şi cheltuielile pentru bunuri şi servicii publice. Pentru
cheltuielile private sunt specifice următoarele aspecte:

 asigură satisfacerea unor preferinţe individuale, având la bază opţiunea individuală;

 privesc plăţi efectuate pentru a obţine în schimb bunuri şi servicii;
 mărimea lor depinde de înclinaţia individuală spre consum a membrilor societăţii;
 sunt efectuate direct de beneficiarul bunurilor şi serviciilor, care cunoaşte preţul plătit.
3

3
D.D. Saguna, D. Sova, Drept financiat public, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, pp. 197-201.

5
Spre deosebire de cheltuielile private, cheltuielile publice:

 urmăresc satisfacerea unor preferinţe colective, stabilite pe baza opţiunilor colective

(se consideră că există un anumit grad de omogenitate a preferinţelor);4
 privesc finanţarea de bunuri şi servicii publice, dar şi transferuri în scopul redistribuirii
veniturilor în societate;
 mărimea lor depinde de numeroşi factori, cum sunt: înclinaţia populaţiei spre
consumul de bunuri şi servicii publice; potenţialul economic al ţării respective;
ideologia partidelor aflate la putere; gradul de consimţire la plata impozitelor etc.;
 sunt efectuate de un intermediar - statul, beneficiarii bunurilor şi serviciilor publice
neputând să facă o legătură directă între contribuţia lor la aceste cheltuieli (impozitele
plătite) şi beneficiile obţinute din consumuarea bunurilor şi serviciilor publice; altfel
spus, beneficiarii bunurilor şi serviciilor publice nu cunosc preţul plătit pentru accesul
la consumul unui anumit bun sau serviciu public.

Pe baza acestor precizări, cheltuielile publice se pot defini ca acţiunile care stabilesc obligaţii
ce vor avea drept rezultat plăţi imediate sau viitoare, care au ca sursă de finanţare veniturile
publice şi în special veniturile fiscale.

Această definiţie scoate în evidenţă rolul de alocator de resurse al sectorului public; acesta,
folosind veniturile din impozite şi taxe colectate de la contribuabili, acţionează pentru a
satisface cererile de politici publice, prin efectuarea de cheltuieli publice. De aici rezultă că
mărimea şi structura cheltuielilor publice depind, pe de o parte, de politicile publice
promovate de puterile publice şi, pe de altă parte, de nivelul resurselor, care includ, în
principal, veniturile fiscale şi creditul public.

În prezent, cheltuielile publice sunt foarte diversificate. Unele se manifestă direct, prin
finanţarea de către stat a instituţiilor publice pentru ca acestea să poată funcţiona. Altele
influenţează direct mediul economico-social, constituind instrumente ale politicii de
transformare a mediului respectiv în sensul ameliorării lui. Fiind folosite ca instrumente de
intervenţie, cheltuielile publice trebuie analizate nu numai prin prisma domeniului în care sunt
efectuate, ci şi din punctul de vedere al influenţei pe care o pot avea asupra procesului general
al repartiţiei sociale.

Conţinutul economic al cheltuielilor publice este strâns legat de destinaţia acestora. Astfel,
unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut (cheltuieli cu administraţia
generală, plata dobânzilor la împrumuturi ş.a.), iar altele reprezintă doar o avansare de produs
intern brut, reflectând participarea statului la finanţarea formării 118 brute de capital, atât în
sfera producţiei materiale, cât şi în sfera nematerială (echipamente de investiţii, construcţia de
drumuri, poduri, aeroporturi etc.).

4
D.D. Saguna, D. Sova, Drept financiat public, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, pp. 197-201.

Structura economica a cheltuielilor este cea stabilita de Legea bugetara anuala pentru anul 2009.

raport al Institutului de cercetari pentru pace de la Stocholm (SIPRI).

6
Complexitatea funcţiilor statului contemporan, precum şi creşterea rolului intervenţionist al
acestuia influenţează legătura tot mai strânsă dintre cheltuielile publice şi viaţa economico-
socială a fiecărei ţări.

Între cheltuielile publice şi cheltuielile bugetare există o deosebire, corespunzător sferei de

cuprindere a celor două noţiuni. Cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate
prin intermediul instituţiilor publice care se acoperă fie de la buget (central sau local), fie din
fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituţiilor, pe seama veniturilor
obţinute de acestea. Cheltuielile bugetare se referă doar la cheltuielile care se acoperă din
bugetul de stat, bugetele locale sau bugetul asigurărilor sociale de stat. Astfel, sfera
cheltuielilor publice este mai cuprinzătoare, incluzându-le pe cele bugetare. Cheltuielile
bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile publice sunt, în acelaşi timp, şi
cheltuieli bugetare.

4. Clasificarea cheituielilor publice

In literatura de specialitate cheltuielile publice se grupeaza dupa diferite criterii, unele

administrative, altele economice.Astfel, este cunoscuta o clasificare administrativa a
cheltuielilor publice, care are la baza structura organelor si institutiilor de stat.

Aceasta clasificare a cheltuielilor publice poate sa fie:

a) organica, atunci cand grupeaza cheltuielile dupa institutiile la care se refera: ministere si
alte organe centrale, unitati administrativ-teritoriale, alte institutii publice si dupa fondurile
din care sunt finantate: bugetul de stat, bugetele anexe sau conturile speciale de trezorerie;

b) functionala, atunci cand grupeaza cheltuielile dupa profilul activitatii institutiilor publice,
puterea publica si administratia generala, justitie si politie, relatii internationale, armata,
cultura, invatamant, actiuni sociale, actiuni economice.

Clasificarea economica a cheltuielilor foloseste mai multe criterii. Dupa rolul lor in procesul
reproductiei sociale, spre exemplu, cheltuielile publice se impart in reale (negative),
economice (pozitive) si neutre.

In prima categorie intra cheltuielile care constituie definitiv venit national, si anume:
cheltuielile militare, cheltuielile cu intretinerea aparatului administrativ-politienesc, dobanzile
aferente datoriei publice etc.

In cea de-a doua categorie intra cheltuielile care constituie o avansare de venit national si
contribuie la cresterea avutiei nationale, ca de exemplu: cheltuielile pentru construirea de
intreprinderi noi, reutilarea celor existente, lucrari de asanari si irigatii, constructii de cai
ferate, porturi, aerodromuri, drumuri si poduri etc.

In cea de-a treia categorie intra celelalte cheltuieli care n-ar avea nici o influenta asupra
venitulu5i national. In realitate, aceste cheltuieli nu exista. In masura in care cheltuielile sunt
5
D.D. Saguna, D. Sova, Drept financiat public, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, pp. 197-201.

Structura economica a cheltuielilor este cea stabilita de Legea bugetara anuala pentru anul 2009.

7
corect incadrate in primele doua categorii, o asemenea grupare poate fi folosita cu succes in
munca de analiza economica a cheltuielilor publice.

O alta grupare economica care se intalneste in literatura de specialitate cuprinde:

- cheltuieli de functionare;

- cheltuieli de transfer;

- cheltuieli de investitii.

Sunt considerate cheltuieli de functionare (sau curente) cele necesare bunului mers a
activitatii institutiilor publice, adica: salariile platite functionarilor publici, cheltuielile cu
procurarea materialelor si serviciilor necesare activitatii curente a institutiilor respective
(iluminat, incalzit, curatenie, reparatii, rechizite de birou, posta, telefon, telegraf etc.).

In categoria cheltuielilor de transfer sunt incluse sumele acordate din fondurile publice
diferitelor persoane fizice sau juridice cu titlu definitiv si nerambursabil, ca de exemplu:
dobanzile aferente datoriei publice, ajutoarele de somaj, pensiile acordate veteranilor de
razboi sau altor categorii sociale, subventiile acordate intreprinderilor etc.

Din categoria cheltuielilor de investitii fac parte cele care se materializeaza in bunuri publice
cu caracter durabil, cum ar fi: construirea de noi intreprinderi, reconstruirea sau utilarea celor
existente,

lucrarile de irigatii sau de drenaj, constructiile de scoli, spitale, cladiri administrative, cazarmi,
drumuri, strazi, procurarea de nave fluviale, maritime sau aeriene etc.

Intr-o alta clasificare, cheltuielile publice sunt grupate in urmatoarele cinci categorii :

a) cheltuieli care se autolichideaza. In aceasta categorie intra cheltuielile publice pentru

diferite servicii prestate de institutii, ale caror costuri se recupereaza de la beneficiarii acestora
(de exemplu, cheltuielile pentru intretinerea caselor apartinand statului inchiriate
particularilor, cheltuielile pentru electrificarea rurala s.a.);

b) cheltuieli reproductive, adica cele care duc la sporirea venitului national, respectiv la
cresterea incasarilor din impozitul pe venit (de exemplu: cheltuielile pentru conservarea
solului, pentru sanatate publica, invatamant public etc.);

c) cheltuieli care creeaza comoditati curente vietii (recreatie publica, parcuri publice,

s.a.) fara sa sporeasca baza fiscala a veniturilor;

d) cheltuieli neproductive, din care fac parte cheltuielile militare excesiv de ridicate, care
intrec necesitiatile apararii nationale etc.;

raport al Institutului de cercetari pentru pace de la Stocholm (SIPRI).

8
e) cheltuieli care se efectueaza in prezent pentru a economisi cheltuielile publice mult mai
mari in viitor (de exemplu subventiile pentru copiii minori, prin care se evita cheltuielile
pentru delicventi, cand acestia devin adulti).

Cheltuielile publice se mai grupeaza in cheltuieli de personal si de materiale. Primele cuprind

salariile, pensiile, ajutoarele si alte indemnizatii asemanatoare acordate de stat persoanelor
fizice, iar in cele din urma se includ cheltuielile pentru procurarea de materiale, combustibil,
obiecte de inventar, utilaje, tehnica militara, prestari de servicii etc., necesare inzestrarii si
functionarii institutiilor publice.

Dupa caracterul lor, permanent sau incidental, cheltuielile publice se subdivid in ordinare si
extraordinare sau exceptionale.

Din punct de vedere juridic, cheltuielile publice se grupeaza in cheltuieli cu titlu definitiv si
cheltuieli cu caracter temporar (avansul in contul unei fumituri, imprumutul acordat unei
unitati administrativ-teritoriale de la bugetul central etc.).

In practica bugetara, cheltuielile sunt sintetizate in structura lor economica [2] astfel:

1. Cheltuieli curente:

a) cheltuieli de personal;

b) cheltuieli materiale si servicii;

c) subventii;

d) prime;

e) transferuri;

f) dobanzi aferente datoriei publice si alte cheltuieli;

g) rezerve;

2. Cheltuieli de capital

3. Imprumuturi acordate

Rambursari de credite, plati de dobanzi si comisioane la credite

a) Rambursari de credite externe si plati de dobanzi si comisioane la credite externe

contractate de ordonatorii de credite

- rambursari de credite externe6

6
D.D. Saguna, D. Sova, Drept financiat public, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, pp. 197-201.

Structura economica a cheltuielilor este cea stabilita de Legea bugetara anuala pentru anul 2009.

raport al Institutului de cercetari pentru pace de la Stocholm (SIPRI).

9
- plati de dobanzi si comisioane

b) Rambursari de credite interne si plati de dobanzi si comisioane aferente acestora

- rambursari de credite interne

- plati de dobanzi si comisioane

6. Structura cheltuielilor publice

Pentru intelegerea rolului cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale, a caracterului

si continutului politicii economice promovate de catre stat prin intermediul cheltuielilor
sale, este necesara cunoasterea structurii acestora dupa destinatia pe care o au.

In general, pentru indeplinirea functiilor sale, statul efectueaza urmatoarele cheltuieli:

- cheltuieli publice pentru scopuri sociale;

- cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare;

- cheltuieli militare;

- cheltuieli pentru functionarea aparatului de stat;

- cheltuieli publice cu caracter economic;

- alte cheltuieli.

1. Cheltuieli social-culturale cuprind:

• cheltuieli pentru invatamantul prescolar, primar si gimnazial, profesional, liceal, universitar,

case de copii, inspectorate scolare, etc;

• cheltuieli cu sanatatea precum: dispensar, spitale, sanatorii si dispensare cu stationar TBC,

crese, leagane de copii, centre de recoltare si conservare a sangelui, statii de salvare, alte
institutii si actiuni sanitare.

• Cheltuieli cu cultura si arta: biblioteci nationale, universitare, muzee, teatre, institutii

muzicale, alte institutii de cultura;

• Cheltuieli cu activitatea sportiva si de tineret.

10
2. Cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare

O parte din fondurile publice este dirijata spre finantarea cheltuielilor pentru cercetare-
dezvoltare. In aceasta categorie se includ cheltuielile pentru:

a) cercetarea fundamentala, care are ca obiectiv dezvoltarea cunostintelor intr-un anumit

domeniu al stiintei;

b) cercetarea aplicativa, care are ca scop crearea de noi produse sau de noi procedee
tehnologice;

c) dezvoltarea, care urmareste verificarea prealabila a posibilitatii realizarii unui produs pe

scara industriala, prin constituirea de prototipuri, statii pilot etc. Ca urmare, rezultatul
activitatii de cercetare se materializeaza in elucidarea unor aspecte cu caracter teoretic sau in
rezolvarea unor probleme cu caracter practic legate de nevoile economiei nationale.

Potrivit ordonantei de urgenta, incepand cu data de 1 ianuarie 2009, la calculul profitului

impozabil pentru activitatile de cercetare-dezvoltare, se vor acorda o serie de stimulente
fiscale.

Stimulentele vizeaza deducerea suplimentara la calculul profitului impozabil in proportie de

20% a cheltuielilor eligibile pentru aceste activitati, acestea calculandu-se trimestrial/anual si
aplicarea metodei de amortizare accelerata si in cazul aparaturii si echipamentelor destinate
activitatilor de cercetare-dezvoltare.

3. Cheltuieli militare

Cheltuielile militare reprezinta au o pondere ridicata in bugetele statelor Aceste cheltuieli sunt
neproductive si risipitoare, afectand in mod deosebit economiile tarilor in curs de dezvoltare,
unde ritmul de crestere a cheltuielilor militare depaseste pe cel al venitului national.

Cheltuielile militare sunt clasificate in literatura de specialitate in doua categorii: directe si

indirecte.

Din prima categorie fac parte cheltuielile cu intretinerea in tara si pe teritorii straine a armatei,
flotei maritime si aeriene, achizitionarea de armament, echipament militar, mijloace de
subzistenta etc. care figureaza in bugetele ministerelor respective. Pe langa bugetele acestor

11
7
ministere exista insa si bugete speciale cu caracter militar, precum si cheltuieli militare
directe camuflate in bugetele unor departamente cu caracter civil.

Din cea de-a doua categorie fac parte cheltuielile legate de lichidarea urmarilor razboiului,
cum ar fi: platile in contul datoriei publice contractate in timpul razboiului; despagubirile de
razboi; pensiile datorate invalizilor, vaduvelor si orfanilor; cheltuieli legate de aplicarea unor
acorduri internationale cu caracter militar etc. Cheltuielile militare la nivel mondial au crescut
cu 45% in ultimii zece ani. In 2007, acestea au atins cifra de 1,339 miliarde de dolari (851
miliarde de euro), din care 45% revin Statelor Unite.

5. Cheltuieli pentru functionarea aparatului de stat

In aceasta categorie intrand:

• cheltuieli pentru presedentia tarii, cheltuieli pentru organele puterii legislative;

• cheltuieli pentru organele judecatoresti si ale parchetului;

• cheltuieli cu organele centrale ale puterii executive (guvern, ministere, institutii centrale).

O categorie importanta de cheltuieli publice o constituie cea pentru intretinerea si

functionarea organelor de administratie.

Situate pe toate treptele structurii organizatorice a statului, acestea actioneaza ca organe ale
puterii sau administratiei de stat, alese sau numite, si se preocupa de cele mai variate
probleme, incepand cu elaborarea si adoptarea legilor, intretinerea de relatii diplomatice cu
alte state, stabilirea si incasarea impozitelor si taxelor, canalizare, salubritate, iluminatul
public, ingrijirea parcurilor, inregistrarea actelor de stare civila, si pana la sistematizarea
teritoriala, construirea de drumuri si poduri, intretinerea si repararea strazilor, protectia
mediului inconjurator, apararea contra inundatiilor, paza contra incendiilor etc.

6. Cheltuieli cu actiunile economice de importanta nationala si cercetare stiintifica care

se refera la:

7
D.D. Saguna, D. Sova, Drept financiat public, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, pp. 197-201.

Structura economica a cheltuielilor este cea stabilita de Legea bugetara anuala pentru anul 2009.

raport al Institutului de cercetari pentru pace de la Stocholm (SIPRI).

[1]
Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, „Monitorul Oficial” nr. 304/1995.

12
• cheltuielile pentru rezerva de stat, investitii ale institutiilor publice si ale regiilor autonome
si societatilor comerciale cu capital de stat;

• subventii pentru regiile autonome si societatile comerciale de stat pentru acoperirea

diferentelor de pret si tarife;

• cheltuieli pentru transport si telecomunicatii;

• cheltuieli pentru cercetare stiintifica fundamentala din domeniul industriei extractive,

energiei, chimiei, agriculturii, precum si pentru prospectiuni geologice in vederea descoperirii
de noi zacaminte minerale.

Resursele banesti destinate finantarii economiei nationale servesc la:

- largirea fondurilor fixe pe calea investitiilor. In aceasta categorie se includ construirea de

fabrici, intreprinderi, uzine noi si echiparea lor cu masinile, utilajele si uneltele necesare
productiei, precum si reconstruirea, modemizarea si largirea celor existente;

- readucerea fondurilor fixe partial uzate intr-o stare de functionare cat mai apropiata de cea
initiala, pe calea reparatiilor capitale;

- asigurarea intreprinderilor nou create cu mijloacele circulante proprii necesare si acoperirea

cresterilor de mijloace circulante la intreprinderile in functiune;

- acoperirea unor diferente de pret;

- acoperirea cheltuielilor pentru finantarea actiunilor agronomice, zootehnice si veterinare, de

gospodarie comunala, intretinerea si repararea drumurilor si podurilor;

- constituirea rezervelor materiale de stat.

7. Transferuri si subventii de fonduri banesti pentru:

• completarea fondurilor proprii ale bugetelor locale;

• completarea fondurilor proprii ale asigurarilor sociale de stat;

• completarea fondului pentru ajutor de somaj.

CONCLUZII

Avand in vedere datele si problematica discutate in aceasta analiza, precum si evolutia lor de-
a lungul unei perioade de timp, as putea concluziona prin a afirma, ca nu numai cheltuielile
publice efectuate sunt intr-o continua oscilatie, ci si economia tarii. Desi s-au luat masuri, prin
marirea impozitelor si taxelor, acestea sunt inca mult sub nivelul de a satisface nevoile pentru
care sunt alocate.

13
La nivel european, Romania se situeaza printre ultimele locuri la capitolul cheltuieli cu
sanatatea per capital, alocand 600 de euro, in timp ce media europeana este de 1800 de euro.
De asemenea, Romania se numara printre ultimele cinci tari din Uniunea Europeana in
privinta marimii fondurilor alocate de stat pentru educatie, unul dintre cele mai importante
domenii pentru dezvoltarea unei tari, cheltuielile publice pentru invatamant raportate la PIB.

Bibliografie
1.
https://www.academia.edu/19000514/Analiza_structurii_si_dinamicii_cheltuielilor_publi
ce_din_bugetul_de_stat_al_Romaniei_Ghervan_Alina
2. https://administrare.info/8-domenii/administra%C8%9Bie-public%C4%83/9520-con
%C5%A3inutul-%C5%9Fi-clasificarea-cheltuielilor-publice
3. D.D. Saguna, D. Sova, Drept financiat public, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, pp. 197-
201.
4. https://www.qreferat.com/referate/economie/Sistemul-cheltuielilor-
publice921.php#_ftn3

14