Capitolul 7

Aspecte juridice ale activităţii de

protecţie a mediului

(Instrumente juridice)
Activitatea de protecţie a mediului nu se
poate desfăşura în mod eficient decât în
condiţiile existenţei unui cadru legislativ şi a
unei structuri instituţionale adecvate.
În activitatea de protecţie a mediului,
instrumentele juridice coexistă funcţional cu
instrumentele economice şi cele de
standardizare.

Principii juridice internaţionale de

mediu
- interzicerea poluării (+ limite admise)
- prevenirea poluării
- buna vecinătate între state
- conservarea şi utilizarea raţională a
resurselor
- principiul poluatorul-plăteşte (PPP)
- principiul notificării şi consultării
- principiul nediscriminării
 Pe baza acestor principii, s-a acceptat
caracterul global, transfrontalier al
poluării pentru care s-au stabilit o serie de
 reglementări obligatorii.
În 1985, ţările membre OECD, au adoptat
“Declaraţia cu privire la viitorul resurselor de
mediu”, care cuprinde principiile esenţiale pentru
politicile de mediu. Cu acest prilej, s-a introdus şi
principiul poluatorul plăteşte (polluter pays
principle - PPP), considerat ca bază de plecare în
orice acţiune antipoluantă.
Programele europene de mediu:
- ţine cont de principiul poluatorul
plăteşte
- direcţia de acţiune prioritară
pentru protecţia şi îmbunătăţirea calităţii
mediului  acţiunea preventivă
- prevede o serie de instrumente
economice şi juridice privind costurile poluării 
cum ar fi marcarea ambalajelor pentru
reciclare/recuperare, eco-taxa de reducere a
consumurilor energetice, eco-etichetele pentru
produse etc

Structuri organizatorico –
administrative în România
 în 1990 a luat fiinţă Minister al Mediului
 în 1995 se publicată în Monitorul oficial
“Legea protecţiei mediului” (legea 137/1995) -
cuprinde principii şi elemente strategice
proclamate în Declaraţia de la Rio de Janeiro
(1992) pentru o dezvoltare durabilă:
  principiul prevenirii riscurilor ecologice
 conservării biodiversităţii şi
ecosistemelor
 crearea unui sistem naţional integrat de
monitorizare a mediului etc
Pentru structurile organizatorico-
administrative din România este esenţială Legislaţia
de Mediu echivalentă cu Legislaţia Europenă de
Mediu.
Aceasta:
 reglementează activităţile economice şi
sociale cu impact asupra mediului
 conformitatea ei se urmăreşte de către
Autoritatea Centrală a Mediului sau de
Autorităţile Teritoriale de Protecţie a
Mediului
 Agenţiile de Protecţie a
Mediului
 Administraţia Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării
 Garda de mediu (organism
guvernamental)
Rolul structurilor organizatorico-administrative
este de a evalua impactul de mediu al unei unităţi
productive în vederea obţinerii acordului şi/sau
autorizaţiei de mediu, în concordanţă cu legea şi
obligaţiile internaţionale asumate.
Acordul şi autorizaţia de mediu
 reprezintă instrumente
juridice care stabilesc cadrul legal de aplicare
a politicii ecologice
 au valabilitate periodică de
maxim 2 ani
Cadrul legal/concordanţa legislativă se referă la:
- gradul de fluctuaţie a parametrilor
tehnologici
- fiabilitatea şi gradul de uzură a
instalaţiilor
- impactul asupra sănătăţii umane şi a
factorilor de mediu
- riscul poluării accidentale
- auto-monitorizarea emisiilor
Legea mediului 137/1995, modificată prin
Ordonanţa de Guvern 195/2005, cuprinde şi
răspunde pentru:
 încălcarea prevederilor legislative (civilă,
contravenţională sau penală)
 caracterul obiectiv al răspunderii pentru
prejudicii
 asigurarea obligatorie pentru daune

Răspunderea juridică de mediu

Se referă la sancţiuni şi reparaţi privind
daunele de mediu.
În ţara noastră, răspunderea juridică este
reglementată de Ordonanţa de Guvern 195/2005,
completată cu reglementările de ramură care
definesc acţiunile/inacţiunile care cad sub
incidenţa răspunderii juridice.
Categoriile de răspundere juridică, care se
aplică în cazurile de încălcare a dispoziţiilor
legale cu privire la protecţia mediului sunt:
 răspunderea civilă
 răspunderea contravenţională
 răspunderea penală

 Răspundere civilă
În cadrul răspunderii civile se sancţionează,
în general, comportamentul/faptele unor
persoane fizice sau juridice, care produc pagube
factorilor de mediu sau mediului în ansamblul.
Faptele generatoare de răspundere civilă:
 comportamente ilicite care produc
pagube mediului
 activităţi care pot constitui cauze de
prejudiciu pentru mediu
* în dreptul mediului, pentru termenul de „prejudiciu” se foloseşte şi
„daună ecologică”, care include pagube suferite de mediu, de om sau
de bunuri

 Răspundere contravenţională
Are rol:
 preventiv în raport cu poluarea
mediului
 economic - de stimulare a
acţiunilor antipoluante
Persoanele fizice şi juridice cad sub
incidenţa sancţiunii contravenţionale dacă:
 desfăşoară activităţi neconforme cu
regulile sau dispoziţiile prevăzute de
normele privind protecţia mediului, natural
şi artificial
  nu îndeplinesc obligaţiile legale ce le
revin prin reglementările juridice privind
mediu
Contravenţiile sunt stabilite prin lege şi alte acte
normative cu putere de lege:
 forma de bază o constituie
amenda bănească
 limitele minime şi maxime
ale amenzii sunt prevăzute de lege în
funcţie de:
 importanţa obiectivului supus
protecţei juridice
 gradul de poluare cauzat
 nocivitatea poluării
Amenda contravenţională se aplică în
numele organelor administrative şi urmăreşte:
 determinarea agentului poluator să
respecte prevederile legale
 folosirea amenzilor contravenţionale
pentru finanţarea investiţiilor
antipoluante
 sprijinirea cercetării în domeniu
mediului
 acordarea de stimulente companiilor
care fac investiţii pentru reconstrucţia
ecologică
 utilizarea amenzii de poluare ca factor
de echilibru economic între agenţii
poluatori şi unităţile care nu poluează
mediul, urmărind ca agenţii poluatori să
 nu obţină, în urma evitării investiţiilor de
prevenire a poluării, profituri mai mari
decât unităţile care respectă prevederile
legale

 Răspundere penală
Sancţionează acţiunile de poluare prin
intermediul actelor normative (pentru infracţiunile
ecologice).
Infracţiunile ecologice pot fi fapte
periculoase care nu respectă dispoziţiile legale şi
care aduc atingere relaţiilor sociale (a căror
ocrotire implică şi apărarea factorilor naturali/
artificiali ai mediului) cu punerea în pericol a
sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor sau
producerea unor pagube economice naţionale.
Infracţiunile ecologice în ţara noastră sunt
stipulate în Codul penal.
Astfel avem:
 infectarea surselor/reţelelor de
apă (cf. art. 311)
 producerea/cultivarea,
deţinerea sau circulaţia produselor şi a
substanţelor stupefiante sau toxice (cf. art.
312)
 fabricarea, prelucrarea,
deţinerea, transportul, folosirea de materiale
explozive, radioactive (cf. art. 280)
 introducerea, tranzitarea,
importul de deşeuri, reziduuri de orice
 natură/mărfuri periculoase pentru sănătatea
populaţiei şi a mediului (cf. art. 302)
Codul penal reglementează:
 obligaţia statului de a asigura protecţia
mediului şi menţinerea echilibrului ecologic
 obligaţia tuturor persoanelor fizice şi
juridice de protecţie a mediului
Constituţia stabileşte că:
 dreptul de proprietate obligă la
respectarea obligaţiilor privind protecţia
mediului
 încălcarea sarcinilor atrag sancţiuni
specifice
Dreptul mediului în România
 depăşeşte perspectiva ecologică de
protecţie a mediului (interacţiunea dintre
om şi natură)
 integrează şi obiectivul dezvoltării
durabile
 reglementează aspectele mediului
privind:
 gestionarea resurselor naturale
 prevenirea şi combaterea poluării
 repararea daunelor ecologice
 răspunderea pentru nerespectarea
normelor legale în materie etc
 va produce efecte atunci când instituţiile
abilitate asigura aplicarea lui în practică
 Reglementările economice
şi juridice de mediu
Poluarea apare, de regulă datorită:
 unei cauze de natură economică
 unei cauze de natură juridică, care
îngreunează măsurile practice de reducere a
poluării
Această situaţie apare dat fiind că nu toţi
factorii de mediu au asociat un drept explicit de
proprietate.
Model de proprietate
recunoscut:
Modelul bazat pe dreptul de proprietate clar definit
= modelul concurenţei perfecte
- presupune negocierea unui preţ de
vânzare/cumpărare.
După acest model rezultă că:
aerul, apa şi parţial solul sunt resurse în
proprietate comună
 nu au proprietar explicit care să fixeze
preţul de utilizare a lor
Pentru aer, apă şi parţial pentru sol, modelul
permite:
Externalizarea costurilor poluări cu deplasarea
frecventă a lor către alţi plătitori.
Astfel avem:
 unele costuri pe care le plăteşte omul pentru
sănătate fără să lege în mod explicit
degradarea şi poluarea mediului
 costurile plătite de utilizatorii de apă situaţi în
 aval faţă de o serie de poluatori din amonte
În contrapondere a apărut ca o rezolvare rezonabilă:
„Principiul poluatorul plăteşte”, care stabileşte
taxe/costuri în raport cu pagubele produse, astfel
ca să existe o proporţionalitate directă între:
• plăţile efectuate şi costurile
de depoluare
• plăţile efectuate şi
cantităţile emise de poluanţi

Reglementările economice şi juridice, în principiu,

facilitează aplicarea politicii de protecţie a
mediului prin integrarea consideraţiilor
economice şi ecologice în procesul decizional
de conservare a calităţii mediului.
 Reglementări prin standarde de mediu
» standarde de ambient care definesc
calitatea mediului, stabilind CMA-ul
pentru impurificatorii din aer, apă, sol
» standarde de emisie care stabilesc
volumul şi concentraţia de impurificatori
ce pot fi eliminaţi în mediu de o sursă
(firmă/utilaj/instalaţie/linie de fabricaţiei)
» standarde de produs sau de proces care
limitează fie conţinutul de poluant dintr-un
produs, fie sursele de poluare din cadrul
unui procesul
» standarde de performanţă – specifice
pentru emisii poluante – care utilizează
cea mai bună/nouă/de vârf tehnologie de
 control pentru noilor surse de poluare
 Reglementări prin taxe sau amenzi
» taxe administrative
 pentru eliberarea de:
- permise/acorduri de funcţionare, licenţe,
înregistrarea de noi produse pe piaţă
- permise negociabile
 stimulente pentru:
- reducerea emisiilor poluante
- aplicarea unor tehnologii curate/
nepoluante
» amenzi administrative
- stimulează respectarea standardelor
- furnizează venituri
» subsidii care ajută la implementarea
unor măsuri mai restrictive de încadrare
în limitele admise de poluare
 Instrumente economice specifice
» impozitul pe poluare (preţul poluării)
suportat de cel care poluează
- taxele de utilizare
 pentru utilizarea resurselor
de mediu
 pentru servicii de mediu
(colectare de deşeuri menajere, tratare
ape uzate)
 constituie venituri cu care
se stimulează acţiuni antipoluante
- taxele de produs, ce se adaugă preţului
materiilor prime şi produselor, a căror
prelucrare/utilizare/eliminare determină poluare
(cum ar fi combustibilii cu sulf, pesticidele)
 se pot aplica şi suprataxe
pentru
 produsele cu potenţial
poluant
 returnarea produsului
uzat după utilizare (baterii auto,
anvelope, maşini uzate)
» diferenţa la plata impozitelor în funcţie
de natura poluantă sau nepoluantă a unor
activităţi (de exemplu, accize mai mici pentru
benzina fără plumb)
» permisele comercializabile
se stabilesc funcţie de limita maximă de
poluare/poluanţi acceptată de un factor
de mediu (un râu, o pădure, un teren,
atmosfera unei zone etc) fără a se
degrada
licitatarea dreptul de a deversa poluanţi
în acel mediu
agenţii economici interesaţi cumpără o
parte din acest drept, dobândind un
drept de poluare limitat, cantitativ şi
calitativ
dreptul de poluare poate fi
comercializat (dacă nu a fost
consumat/epuizat)
Utilizarea instrumentelor economice urmăreşte:
- încurajarea activităţilor
 nepoluante - când taxele, amenzile etc sunt
mai mari decât costurile depoluării
- crearea fondurilor de
subvenţionare/finanţare a acţiunilor globale
de depoluare:
 refacerea ecosistemului
forestier
 promovarea
“tehnologiilor curate”
 organizarea sistemului
de colectare şi reciclare a deşeurilor etc
Taxele trebuie să aibă o valoare considerabilă
pentru a-şi atinge scopul:
 taxele mari conduc la
 eficienţă
administrativă
 determină ca mulţi
poluatori să dorească monitorizarea
poluării reale pentru a evita plăţile
suplimentare
 un nivel ridicat al taxelor este acceptabil
numai dacă este riguros detaliat
altfel:
 scade eficienţa
acţiunilor administrative
 scade eficienţa
economică a protecţiei mediului