Cursul 3

Principalele surse de poluare a atmosferei

Surse naturale

Erupţiile vulcanice produc suspensii atmosferice

(produşi gazoşi, solizi şi lichizi), cu dispersie la
mari distanţe şi remanenţă atmosferică timp de
1 – 2 ani.
Furtunile de praf apar datorită vânturilor continue de
durată
 suspensii plutitoare, remanente în atmosferă
perioade lungi de timp şi dispersie la distanţe
mari faţă de locul de provenienţă
 s-au inregistrat în zone terestre nespecifice
Incendiile naturale se produc atunci când umiditatea
zonei scade sub un prag critic. Apar în special
în zona tropicală, deşi gradul de umiditate a
pădurilor tropicale nu favoriză izbucnirea lor
(creşterea conţinutului de oxigen cu 1% peste limita de existenţa în atmosferă duce la
creşterea incidenţei de declanşare a fulgerelor cu 70%; de asemeni creşterea
conţinutului de ozon în atmosferă peste o anumită limită decalnşează explozii)

Surse antropice
Pe primul loc, cu o contribuţie de circa 60% la
poluarea antropică a atmosferei se află transportul
rutier, urmat de industrie şi arderea combustibililor în
consumul casnic şi industrial.
Industria - sursă majoră de poluare
 industria extractivă, minieră cu emisii de praf/pulberi
industria petrolieră – cu hidrocarburi, unele fiind
inflamabile, explozibile, cu grad ridicat de
toxicitate/cancerigene
 industria energetică, cu termoenergetica, ocupând
prima poziţie la poluarea atmosferei cu dioxid de sulf şi
a doua la poluarea cu praf şi cenuşă
 industria materialelor de construcţii – în special
cu praf şi pulberi (fabricarea cimentului)
 industria siderurgică şi metalurgică – cu pulberi
metalice şi nemetalice, unele dinte ele puternic
cancerigene
Traficul rutier – sursă de poluare atmosferică
Emisiile poluante, cele mai întâlnite sunt: monoxid de
carbon şi de azot, dioxid de aulf, benzen,
hidrocarburi, plumb, azbest etc.
 volumul, natura şi concentraţia poluanţilor
depind de tipul de autovehicul, natura
combustibilului, condiţiile tehnice de
funcţionare (starea tehnică a maşinii, starea
tehnică a carosabilului, condiţiile atmosferice).
Particularităţi ale poluării din trafic:
▪ se produc aproape de sol  cu poluare ridicată la o
înălţime foarte mică
 ▪ se produc pe întreagă suprafaţă a localităţilor, cu
diferenţe care depind de densitatea traficului,
posibilităţile de ventilaţie a străzilor etc
Nivelul emisiilor poluante din traficul aerian este foarte
ridicat  în aeroporturi, ca Los Angeles
International Airport (LAX)  smog

Poluarea atmosferică industrială în România

Calitatea aerului atmosferic în România:
 În zone urbane, fără activitate industrială intensă
datorită: instalaţiilor de încălzire, traficului
rutier, incinerarea deşeurilor etc.
nivelul de poluare cu dioxid de azot, pulberi si
amoniac este mai ridicat
 În zone urbane puternic industrializate, cu
specific industrial local:
metalurgia neferoasă (Copşa Mică, Zlatna, Baia
Mare), cu depăşiri de CMA la dioxid de sulf
şi metale grele
siderurgia, (Hunedoara, Călan, Reşiţa, Galaţi) –
cu pulberi sedimentabile, care conţin oxizi
de fier şi metale grele
industria chimică şi petrochimică (Râmnicu-
Vâlcea, Oneşti, Ploieşti, Drobeta Turnu-
Severin) – cu poluanţi anorganici şi organici
industria de celuloză, hârtie şi fibre sintetice
(Brăila, Suceava, Bacău, Dej, Săvineşti etc)
 – cu dioxid de sulf, sulfură de carbon,
hidrogen sulfurat, mercaptani
combinatele de îngrăşăminte chimice (Arad,
Işalniţa, Târgu–Mureş) – cu amoniac, oxizi
de azot etc

Efectele poluării atmosferice

Efectele produse de poluanţii atmosferici pot fi:

– efecte directe sau imediate
– efecte pe termen lung sau cu caracter global

Efecte directe ale poluanţilor atmosferici

Poluarea cu produşi gazoşi
 variază ca sursă, cantitate, nocivitate şi persistenţă

Dioxidul de carbon apare din toate procesele de ardere şi

are efect direct de poluare peste limita de
0,03%.
la om afectează aparatul respirator prin:
▪ autointoxicare atunci când produce o presiune
parţială la nivelul plămânilor, împiedicând
trecerea dioxidului de carbon din sângele venos
în alveolele pulmonare de unde să fie expirat
▪ intoxicaţie exogenă, dat fiind că presiunea
 parţială de la nivelul plămânilor face
imposibilă acţiunea de inspiraţie a unor noi
cantităţi de aer, care să întreţină procesul de
oxigenare a alveolelor pulmonare
 în jurul concentraţiei de 3% apar
tulburări de ritm respiratoriu
 cu creşterea concentraţiei, se instalează
cianozarea însoţită de un dezechilibru
acido-bazic, iar în final survine decesul

Monoxidul de carbon, provine în proporţia cea mai

mare din trafic, datorită arderi incomplete a
combustibililor
la om provoacă efecte grave, de asfixiere,
deoarece blochează hemoglobina, care are o
afinitate de 240 de ori mai mare pentru
monoxid de carbon decât pentru oxigen

Oxizii de azot apar din utilizarea combustibililor fosili

pentru industrie sau încălzirea locuinţelor şi a
carburanţilor în motoarele cu ardere internă;
zonal apare şi datorită fabricării acidului
azotic/produselor derivate (îngrăşăminte)
In special dioxidul de azot este foarte toxic
 formează „smogul fotochimic” care dă aerului o
nuanţă uşor cafenie  reduce vizibilitatea
atmosferică, afectând traficul rutier
 în prezenţa precipitaţiilor, formează acidul azotic
 şi determină caracterul acid al ploilor  cu efecte
directe asupra vegetaţiei (la pomi provoacă
căderea frunzelor)
 sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete contribuie la
formarea ozonului, poluant puternic oxidant şi
dăunător în concentraţii mai mari decât CMA
la om distrugerea alveolelor pulmonare,
producând asfixierea

Dioxidul de sulf apare din activităţile vulcanice, dar şi

datorită arderii combustibililor fosili sau
industriei de neferoase etc.
 efecte directe asupra solului – faunei şi florei –
asupra construcţiilor
la om provoacă îmbolnăviri respiratorii

Hidrogenul sulfurat provine din activităţile vulcanice

sau procesele de putrefacţie, sau din industria
petrochimică (în special de la rafinarea
petrolului), industria cocsochimică, etc.
 efectele nocive sunt mai pronunţate la om decât
la alte vieţuitoare, fiind sesizabil după miros
până la 35µg/m3, după care blochează aparatul
olfactiv, provocând intoxicare şi îmbolnăvire
gravă de tip neurologic (exemplu “sindromul
Drobeta”, cu astenie, cefalee, nervozitate,
somnolenţă diurnă etc) sau decesul.
Ozonul, format prin mecanism fotochimic în prezenţa
 oxizilor de azot din gazele de eşapament, distruge
membrana celulară a frunzelor şi amplifică
efectul ploilor acide de a solubiliza unele metale
existente în compoziţia solului.
Creşterea concentraţiei de ozon în atmosfera
marilor oraşe duce la agravarea unor afecţiuni
respiratorii (astmul bronşic etc).

Poluarea cu substanţe lichide

Acest tip de poluare atmosferică are o pondere mai

mică şi se datorează folosirii solvenţilor organici sub
formă de dispersie în industria de lacuri şi vopsele,
precum şi a utilizării insecticidelor şi pesticidelor în
agricultură.

Poluarea cu substanţe solide

Agenţi poluanţi solizi, sub formă fin divizată, provin

în special din activităţile industriale şi traficului rutier:
 praful de ciment se dispersează pe distanţe mari, cu
depuneri semnificative în zonele limitrofe, provoacă
reducerea transparenţa atmosferică şi perturbarea
procesului de fotosinteză, probleme de trafic, iar la om
provoacă îmbolnăviri grave
 pulberile metalurgice – de la fabricarea fontei,
oţelului, aluminiului etc, au un conţinut ridicat de oxizi
metalici, care reprezintă totodată o pierdere economică
însemnată de materiale: 8 kg pulberi/t fontă, 10 kg
pulberi/t oţel, 450 kg pulberi/t aluminiu

Poluarea cu aerosoli

Implică efecte grave, datorită prezenţei metalelor

grele, plumb şi mercur.
Poluarea cu plumb apare de la procesul de obţinere a
acestuia, precum şi de la utilizarea lui la fabricarea
acumulatorilor, grundurilor anticorozive sau a
tetraetilplumbului, acesta din urmă utilizat tot mai puţin
ca aditiv pentru corectarea cifrei octanice a benzinelor.
Plumbul este deosebit de toxic, reduce rezistenţa
organismului la infecţii, afectează funcţiile sistemului
nervos şi are acţiune sinergică cu oxizii de azot,
producând intoxicaţii grave, ce culminează cu
îmbolnăvirea de saturnism.
Poluarea cu mercur apare din procesul de obţinerea
şi din procesele de utilizarea lui în industria
clorosodicelor, antidăunătorilor, amalgamurilor, ca
agent de răcire la reactorii nucleari etc.
Mercurul se poate acumula prin intermediul
lanţului trofic producând dereglarea mecanismelor
REDOX, la nivel celular, cu blocarea metabolismul
general al organismului.
În baza influenţei reciproce, de tip antagonic,
dintre unii poluanţi, intoxicarea cu mercur se poate
înlătura cu hidrogen sulfurat.
 Efecte globale ale poluării atmosferice

 Efectul de seră

Constă în împiedicare reflexiei căldurii terestre primită

de la soare în spaţiul cosmic, asociată cu
încălzirea exagerată a straturilor atmosferice
inferiore datorită anumitor poluanţi atmosferici
Principalul „gaz de seră”  dioxidul de carbon
 alte gaze de seră: metan, oxizi de azot, compuşi organici
(clorofluorocarburi, CFC)
Dioxid de carbon provine din procesele de ardere
industriale (centralele termoelectrice) şi din
traficul rutier.
Efectul de seră declanşează încălzirea globală cu
modificarea climatului global.
 îngrijorează ritmul accelerat al
schimbărilor climatice, asociat cu
imposibilitatea adaptării biosului la
acest ritm
Consecinţele perturbărilor climatice de tipul
catastrofelor naturale (cicloane, uragane,
taifunuri, cutremure, inundaţii – cu pierderi
materiale şi umane) sunt asociate cu perturbărea
severă a echilibrelor terestre: lărgirea zonelor
aride, restrângerea zonelor subtropicale cu ploi
 hibernale sau perturbarea regimului de
precipitaţii în zona temperată ( dificultăţi în
aprovizionarea cu apă a ţărilor industrializate,
modificări ale biodiversităţii terestre, etc.
Gradul de urbanizare amplifică efectul de seră, oraşele
sunt adevărate enclave de căldură, datorită
materialele de construcţii care absorb radiaţiile
solare de trei ori mai mult decât un sol umed.
Vânturile într-o arhitectură urbană de tip canion
sunt sursă de secetă şi nu permit purificarea
aerului, iar canalizările împiedică evaporarea apei.
Consecinţe în cascadă ale efectului de seră:
 topirea calotelor glaciare  creşterea nivelului
oceanului planetar, inundarea unor zone joase,
mişcări tectonice, schimbări de relief, apariţia de
unor fenomene meteorologice extreme, apar
datorită existenţei unor cantităţi neobişnuit de
mare de apă în circuitul natural;
 infiltrarea apei sărate marine în pânza freatică
terestră cu perturbarea severă a cantităţii şi
calităţii apei potabile  în perspectivă penurie de
apă utilizabilă
 instalarea unor perioade de secetă prelungită şi
extinderea fenomenului pe direcţia S→N cu
diminuarea producţiilor agricole
Măsuri generale - planetare de contracarare a efectului
de seră
 program de reîmpăduriri masive
  restructurarea energeticii la scară mondială cu
trecerea la utilizarea largă a resurselor
energetice neconvenţionale, regenerabile şi
nepoluante (ceea ce necesită investiţii
suplimentare)
 utilizarea carburanţilor alternativi în
transporturi etc

 Distrugerea stratului de ozon

Ozonul se formează în partea superioară a

atmosferei (20 – 55 km) şi se găseşte în concentraţii
variabile de la suprafaţa Terrei până la altitudinea de
circa 35 km, unde se află un strat de circa 3mm şi circa
10 ppmv cu rol de ecran protector împotriva radiaţiilor
ultraviolete.
Deteriorarea stratului de ozon, fenomen considerat
asociat declanşării şi agravării efectului de seră (cu
propagarea în lanţ a unor manifestări specifice),
apare datorită creşterii concentraţiei unor
poluanţi gazoşi din atmosferă, ca:
 freonii (un atom de clor rezultat dintr-o moleculă
de freon, face să dispară cca 100.000 molecule de
ozon), metanul, oxizii de azot
Cauze - surse:
→ naturale – erupţiile vulcanice, frecvente şi
puternice din ultimii 20 de ani
→ antropice:
 – activităţi care utilizează freoni (electronică
electrotehnică, medicină, cosmetică etc)
– intensificarea traficului rutier
→ Fenomenul a fost observat pentru prima dată în
1985 la sfârşitul primăverii astrale în Antarctica, când
s-a constatat formarea unor “găuri în stratul de ozon”
(scăderea grosimii stratului de ozon sub 1,5 mm).
→ Ulterior frecvenţa şi aria lor s-a extins.
Efecte
 o scădere a concentraţiei de ozon cu 1%
determină o creştere a fluxului de radiaţii UV către
Pământ cu 2%, ceea ce ar duce la sporire de 6 ori a
frecvenţei cancerului de piele şi a bolilor de ochi
 apariţia altor efecte precum distrugerea
planctonului, schimbării în sistemul imunologic
uman, reducerea rezistenţei seminţelor la acţiunea
dăunătorilor dar şi a antidăunători etc.
Măsurile de protejare a stratului de ozon vizează
înlocuirea/eliminarea totală a freonilor cu alte produse
mai blânde, mai puţin halogenate.

 Ploile acide

Precipitaţii atmosferice cu pH acid (< 5,6)

Germania a fost prima afectată de acest tip de
poluare, denumit “sindromul pădurii muribunde”.
Fenomenul se datorează prezenţei în atmosfera terestră
a poluanţilor dioxid de sulf şi oxizilor de azot gaze
 solubile în apă, cu formarea acizilor corespunzători
Cauze - surse:
→ utilizatorii de cărbune – energetica emană 86%
din dioxidul de sulf existent în atmosferă
→ traficul rutier emană în atmosferă
oxizii de azot
Ca o particularitate
poluarea cu dioxid de sulf este aproape
invizibilă, dat fiind evacuarea gazelor de
termocentrală prin coşuri industriale înalte,
când poluarea zonelor limitrofe devine o poluare
la mare distanţă
Afectează:
atmosfera → ceţă acidă, o problemă pentru
condiţiile normale a traficului
solul, pădurile, livezile, vegetaţia, culturile agricole,
prin spălarea substanţele nutritive din sol, scăderea
rezistenţei pomilor la îngheţ, perturbarea ciclul de
creştere al arborilor, afectarea membranei celulare a
frunzelor (se îngălbenesc şi cad → pădurile mor)
clădirile, statuile, obiectivele de artă prin corodarea
finisărilor exterioare
sănătatea umană → căile respiratorii (tuse, astm,
dureri de cap, iritaţii oculare, nazale etc
ecosistemele acvatice, prin scăderea producţiei
piscicole din lacurile şi râurile dizonele poluate
O altă partucularitate a ploilor acide:
 au un efect mai puternic în zonele reci, unde
procesele de putrefacţie sunt mai lente şi
concentraţia de amoniac mai redusă (amoniacul =
neutralizator al ploilor acide)

Măsuri de diminuarea efectelor ploilor acide presupun:

 restructurare a energeticii şi aplicarea
conceptului de centrală electrică ecologică
(nucleară, eoliană, solară, geotermală, etc.);
 purificarea avansată a gazelor de
ardere şi a gazelor de eşapament, prin investiţii
susţinute;
 un program global de reîmpădurire cu
specii de arbori rezistente