Curs 4 drept constitutional

Controlul de constitutionalitate

Controlul de constitutionalitate se fundamenteaza pe analiza de fond si de forma a valabilitatii

actelor organelor statului, constand din punct de vedere functional intr-o activitate de
verificare a conformitatii legilor cu Constitutia. Practic, acest control de constitutionalitate
reprezinta pe de o parte, o garantie juridica specifica(ex:o garantie ca imi sunt protejate
drepturile si libertatile fundamentale), dar si o sanctiune a suprematiei constitutionale.

Erarhia actelor normative:

1. Constitutia

2. Legile organice-Parlamentul adopta legile organice cu o majoritate calificata

3. Legile ordinare-Parlamentul adopta legile ordinare cu o majoritate simpla. O lege

ordinara nu poate modifica o lege organica sau Constitutia, care se afla pe o pozitie
superioara. Intotdeauna un act normativ poate fi modificat doar printr-un alt act
normativ cu forta juridica egala sau superioara lui.

4. Ordonantele guvernului-anumite situatii precum vacanta parlamentara,anumite

domenii stabilite de Parlament pot fi reglementate in baza unei legi speciale prin care
Parlamentul abiliteaza guvernul sa adopte aceste ordonante de guvern. Aceste
ordonante se emit in conditii specifice care sunt prevazute in respectiva lege speciala
de activitate. In situatii de urgenta, guvernul, de asemenea poate trimite ordonante de
urgenta in orice domeniu, daca se considera necesar, insa cu respectarea anumitor
conditii si proceduri. Ordonantele de guvern si ordonantele de urgenta se aproba
printr-o lege in parlament.

5. Hotararile de guvern-stabilesc modul in care legile vor fi puse in aplicare, sau alte
aspecte organizatorice privind respectarea acestora. O hotarare de guvern niciodata nu
va modifica o lege. Ulterior adoptarii legii, guvernul adopta printr o hotarare de
guvern norme metodologice de aplicare a legii respective.

6. Actele autoritatilor administratiei publice centrale- ordinele de ministru dar si actele

autoritatilor administrative autonome din administratia centrala.

7. Actele normative emise de organele administratiei publice locale- consiliul judetean,

consiliul local, care ocupa ultima pozitie in erarhia normelor juridice.

Exista mai multe forme de control in functie de 2 criterii de clasificare:

Pe de-o parte avem criteriul de clasificare in functie de organul competent sa efectueze

controlul de constitutionalitate, si aici distingem 3 tipuri de control:
-controlul exercitat de o autoritate politica

-controlul exercitat de o autoritate jurisdictionala

-controlul efectuat de o autoritate politico-jurisdictionala

Pe de alta parte,avem cel de-al doilea criteriu de clasificare, in functie de momentul in

care se efectueaza controlul de constitutionalitate:

-controlul apriori (anterior promulgarii legilor)

-controlul posterior promulgarii legilor

1. Controlul constitutionalitatii

Este o activitate sistematica de verificare a conformitatii legilor cu constitutia .

Aceasta activitate presupune existenta unor organe competente, o anumita procedura si
posibilitatea adoptarii unor masuri prin care sa se restabileasca constitutionalitatea.

In functie de organul competent, distingem:

a. controlul politic: acest tip de control nu se mai practica in zilele noastre, insa
experienta sociala a dat nastere unei forme de control a constitutionalitatii legilor,
care se efectua de o parte componenta a parlamentului, respectiv de camera
superioara (Senat). Este un control anterior promulgarii legii, pentru ca este un
control care se efectueaza in Parlament, in procesul de adoptare a legii. Ex:
Constitutia din 1799 a Frantei prevedea ca senatul conservator avea dreptul sa
intervina daca acesta considera ca actele adoptate de corpul legislativ(in zilele
noastre: Camera deputatilor) erau neconstitutionale, insa inainte de a fi promulgate
de Primul Consul. Deci, senatul conservator putea sa anuleze actele pe care le
considera neconstitutionale.

b. controlul exercitat de autoritatile jurisdictionale-acesta poate fi de 2 feluri: un

control difuz si un control centralizat

Controlul judecatoresc difuz poate fi exercitat de toate instantele indiferent de

gradul lor. Este in general un control posterior intrarii in vigoare a legii si se
efectueaza cu ocazia solutionarii unui litigiu, instantele fiind chemate sa se
pronunte asupra tuturor aspectelor respectivului dosar.

Care sunt efectele juridice ale deciziei instantei? Efecgtele juridice se refera numai
la partile din respectiva cauza si nu aqnuleaza legea. ATENTIE! In cazul
controlului judecatoresc nu se anuleaza legea, dar nu se mai ia in considerare
normele declarate neconstitutionale in procesul respectiv si atat. Legea
constitutionala este pur si simplu inlaturata de la aplicare in acel proces. Aceasta
nu este anulata in adevaratul sens al cuvantului. Judecatorii cunosc jurisprudenta si
o inlatura de la aplicare in mod sistematic, chiar daca aceasta ramane in mod
 formal parte a ordinii juridice. Este vorba de aplicarea principiului precedentului
judiciar. (VEZI DECIZIA CURTII SUPREME DIN ANUL 1803-MODELUL
AMERICAN SAU MARBURY IMPOTRIVA MADISON)

Controlul judecatoresc centralizat se realizeaza de o instanta situata in varful

piramidei sistemului juridic-Inalta Curte de Casatie si Justitie.

c. controlul efectuat de o autoritate politico-jurisdictionala: acesta este un control

constitutional centralizat. Natura organului care controleaza constitutionalitatea
este determinata de modul in care este constituit, de calitatea membrilor sai,de
atributiile pe care le are si de procedura prin care si le exercita. Aceasta autoritate
poarta denumirea fie de Curte Constitutionala, fie Tribunal Constitutional, fie
Consiliu Constitutional. Aceste organe sunt organe independente si NU fac parte
din sistemul erarhiei jurisdictionale. ATENTIE! Daca vorbim de autoritatea
politico-jurisdictionala, aceasta nu face parte din erarhia instantelor judecatoresti.
Cand ne referim la Curtea Constitutionala, deci la autoritatea politico-
jurisdictionala, aceasta nu face parte din sistemul erarhiei instantelor judecatoresti.

Membrii acestei autoritati sunt numiti de organe politice (ex: cele 2 camere ale
Parlamentului si/sau de Presedinte), in unele state curtile sunt constituite din juristi
de profesie(Romania) iar in altele sunt formate din oameni politici si juristi, cum
este cazul Frantei, car epe langa juristi confera dreptul de judecator a curtilor
constitutionale si fostilor presedinti ai republicii.

In Romania, controlul constitutionalitatii legilor este efectuat de o autoritate politico-

jurisdictionala si a fost introdus prin Constitutia din 1991.

Facand o paralela intre modelul amerian si cel european, putem spune despre modelul
european ca isi gaseste originea in Inalta Curte Constitutionala din Austria in anul
1920, al carei creator este Hans Kelsen. De aceea modelul european mai este numit si
„modelul kelsenian”. Plecand de la acest model, justitia constitutionala europeana s-a
dezvoltat in valuri succesive. Modelul european este acela in care o jurisdictie este
creata pentru a se ocupa in mod special si exclusiv de contenciosul constitutional situat
in afara aparatului jurisdictional ordinar. Acesta are anumite caracteristici:

- existenta unui organ special care este insarcinat sa asigure controlul

constitutionalitatii legilor, in acest sens putem vorbi de un control centralizat,
astfel ca tribunalele ordinare nu pot sa statueze cu privire la constitutionalitatea
unei legi, cum este cazul controlului judecatoresc.

- sesizarea acestui judecator special este fie inchisa fie semideschisa, adica, acea
instanta de contencios constitutional nu va putea fi sesizata decat de autoritatile
expres desemnate de lege in acest sens. Astfel, in anumite state, judecatorul
constitutional poate fi sesizat cu o chestiune prealabila (in Romania se numeste
„obiectie de necosntitutionalitate”
- decizia judecatorului constitutional ii priveste pe toti: are efecte „erga omnes”,
adica se bucura de o autoritate absoluta de lucru judecat.

Controlul pe cale de actiune desemneaza un control exercitat in urma unui recurs

formulat direct impotriva unui act a carei anulare se solicita, asadar, scopul este de
a anula actul insusi.

Controlul apriori, este acela care intervine inainte de intrarea in vigoare a legii.
Intervine mai exact in intervalul cuprins intre momentul in care legea este adoptata
in parlament, insa inainte de a fi trimisa la seful statului pentru a semna actul de
promulgare. Este un control in cadrul caruia se invoca obiectia de
neconstitutionalitate.

Controlul posterior intervine in momentul in care lelgea a fost deja promulgata,

deci dupa ce a intrat in vigoare, iar procedeul prin care se reclama
neconstitutionalitatea legii in aceasta situatie, se numeste exceptie de
neconstitutionalitate.

Diferenta dintre obiectie si exceptie:

Obiectia se invoca inainte de promulgarea legii, iar exceptia, dupa ce legea a intrat
in vigoare.

Parlamentul Romaniei emite 3 tipuri de legi: legile organice, legile ordinare si

legile constitutionale. Legile organice si cele ordinare se promulga de catre Seful
Statului. Acestea intra in vigoare la 3 zile de la publicarea lor in Monitorul Oficial.
Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutioei si sunt singurele care
nu se promulga de Seful Statului. Ele se ratifica de popor prin intermediul
referendumului si intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii
Curtii Constitutionale prin care confirma rezultatele referendumului.

In Romania, controlul constitutionalitatii legilor a fost consacrat pe cale pretoriana

inca din anul 1912, atunci cand Inalta Curte de Casatie si Justitie a confirmat
hotararea data in prima instanta de Tribunalul Ilfov, in celebrul proces al
tramvaielor, declarand competenta instantelor judecatoresti de a cerceta
concordanta legilor cu Constitutia Romaniei. Prin decizia aceasta, Tribunalul Ilfov
a declarat ca toate instantele judecatoresti au dreptul si datoria sa verifice
conformitatea cu prevederile constitutionale a oricarei legi, oridecateori cu prilejul
judecarii unui proces, se invoca neconstitutionalitatea ei, si daca socoteste legea ca
fiind neconstitutionala, sa o inlature. In motivarea hotararii, tribunalul a folosit
anumite argumente, cum ar fi: principiul separatiei puterilor, care impune ca
puterile sa se controleze si sa se cenzureze reciproc si un alt argument, puterea
judecatoreasca, fiind chemata sa aplice legile, este obligata sa judece si sa aplice
de o potriva si legile constitutionale.
 Mai tarziu, urmand modelul european de justitie constitutionala, Constitutiile
Romaniei din 1923 si 1938 au prevazut ca numai Curtea de Casatie si Justitie, in
sectiile unite, avea dreptul de a judeca neconstitutionalitatea legilor si de a le
declara inaplicabile intr-o anumita cauza. Deci vorbim de un control judecatoresc
in Romania. Mai intai de un control difuz, prin care li se permitea instantelor de
judecata, indiferent de gradul lor, sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea
unei legi si sa inlature de la aplicare, in speta respectiva, acea prevedere pe care o
considera neconstitutionala, iar mai tarziu vorbim despre un control centralizat,
exercitat de Inalta Curte de Casatie si Justitie. In acest sens, se prevedea la anul
1938 ca judecata asupra neconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul
judecat. Aceste Constitutii (1923 si 1938) au consacrat un control de
constitutionalitate concentrat, exercitat de instanta suprema.

Constitutiile din perioada regimului comunist au creat doar o aparenta in ceea ce

priveste controlul constitutionalitatii legilor. Potrivit Constitutiei din 1965, acestea
erau exercitate de catre puterea legiuitoare. Revolutia din decembrie 1989 a marcat
trecerea la un regim politic democrat. Adunarea constituanta, care a ales o comisie
de redactare a proiectului Constitutiei Romaniei, formata din deputati si senatori,
precum si din specialisti in domeniul dreptului constitutional(Profesorul Antonie
Iorgovan) care au participat la proiectul de elaborare a Constitutiei din 1991.
Aceasta a fost publicata la 21 noiembrie 1991, iar la 8 decembrie 1991 a intrat in
vigoare si Art 152 din Constitutie prevedea ca in termen de 6 luni de la data intrarii
in vigoare a Constitutiei, se infiinteaza Curtea Constitutionala. In cursul lunii iunie
1992, judecatorii primei Curti Constitutionale au fost numiti pentru perioade de 3,
6 si respectiv 9 ani. Presedintele Romaniei, Camenra deputatiilor si Senatul
desemnand cate un judecator pentru fiecare dintre cele 3 perioade. Aceasta
modalitate de numire permite innoirea Curtii Constitutionale din 3 in 3 ani, ceea ce
contribuie la asigurarea independentei judecatorilor fata de autoritatile publice care
i au numit.

In anul 2003 Constitutia Romaniei a fost revizuita, ca urmare a referendumului.

Aceasta a consacrat rolul Curtii Constitutionale de garant al suprematiei
Constitutiei, acordandu-i noi atributii care sporesc importanta.

Curtea Constitutionala

Este stabilita si consacrata in Constitutie la Art 142 al(5)

Are urmatoarele atributii:

-validarea alegerii presedintelui

-constatarea conditiilor legale pentru desfasurarea referendumului, a initiativelor legislative
s.a

Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) este o institutie publica care garanteaza

suprematia Constitutiei. Este singura autoritate de jurisdictie constitutionala din Romania si
asigura o forma de control centralizat. Curtea Constitutionala este independenta fata de orice
alta autoritate publica si nu se inscrie in erarhia instantelor judecatoresti. Din punct de vedere
organizatoric, CCR este alcatuita din 9 judecatori, numiti pe un mandat de 9 ani care nu poate
fi reinnoit sau prelungit. Acestia sunt numiti in urmatorul fel: 3 judecatori sunt numiti de
Camera deputatilor, 3 de Senat si 3 de Presedintele Romaniei. Fiecare camera a Parlamentului
numeste prin hotarare, cu votul majoritatii membrilor sai, la propunerea Biroului permanent si
pe baza recomandarii Comisiei juridice, persoana care a primit numarul cel mai mare de
voturi. In cazul presedintelui, acesta numeste prin decret ceilalti 3 judecatori.

Presedintele Curtii Constitutionale este ales prin vot secret de catre judecatorii curtii, tot pt o
perioada de 3 ani. In cazul presedintelui, mandatul sau poate fi reinnoit. Acesta are
urmatoarele atributii:

-coordoneaza activitatea Curtii

- convoaca si prezideaza sedintele Curtii Constitutionale

-desemneaza judecatorul raportor in cazurile prevazute de lege si stabileste termenele de

judecata

- reprezinta Curtea Constitutionala in fata autoritatilor publice si a altor organizatii romane

sau straine

-constata cazurile de incetare a mandatelor judecatorilor Curtii Constitutionale si sesizeaza

autoritatile publice care i-au nimit pentru ocuparea postului de venit vacant

Conditiile pentru a ocupa functia de judecator la CCR:

-existenta unei pregatiri juridice superioare

-o inalta competenta profesionala

-o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior

-trebuie sa fie independenti in exercitarea mandatului si nu pot fi trasi la raspundere pentru

voturile exprimate in adoptarea solutiilor

Procedura in fata CCR

CCR poate fi sesizata in cazurile expres prevazute de Art 146 din Constitutie. In virtutea
suprematiei Constitutiei, competenta CCR nu poate fi contestata de nicio autoritate publica.
Aceasta hotaraste cu votul majoritatii judecatorilor, daca legea nu stabileste altfel. In ceea ce
priveste cvorumul(conditia pentru ca o sedinta sa se desfasoare in conditii de legitimitate),
prezenta la sedinta este de 2/3 din numarul judecatorilor. In adoptarea actelor CCR,
judecatorii trebuie sa-si exprime votul afirmativ sau negativ, nu este permisa abtinerea de la
vot, si tot cvorumul de 2/3 implica majoritatea, deci hotararile, deciziile se adopta cu
majoritatea membriilor sai. Sedintele de judecata sunt publice, in afara de cazul in care, din
motive intemeiate, plenul hotaraste ca sedinta sa fie secreta. Etapele judecatii sunt dezbaterea
(atunci cand in cazul sedintei publice, fiecare parte isi exprima punctul de vedere) si
deliberarea (se face in secret, iar la aceasta vor fi prezenti judecatorii care au participat la
dezbatere). – vezi siteul CCR pentru decizii de admitere sau respingere

De ce CCR are o natura politico-jurisdictionala?-Caracterul politic rezulta pe de-o parte,

din modul de desemnare a membrilor acesteia (desi sunt numiti de autoritati politice, acestia
sunt independenti in exercitiul functiei lor, se bucura de inamovibilitate si nu pot fi trasi la
raspundere pentru voturile exprimate, de asemenea ei nu pot face parte din partide politice),
din unele atributii ale CCR(ex:urmarirea respectarii procedurii pentru alegerea Presedintelui
Romaniei), pe de alta parte, curtea constitutionala are in mod evident si incontestabil, natura
jurisdictionala: membrii acesteia sunt juristi de profesie, iar odata desemnati, dobandesc
prerogative de judecatori. Tot un argument in sprijinul naturii jurisdictionale este dat de
procedurile prin care se realizeaza atributiile curtii si care au in mare parte trasaturile specifice
procedurile judecatoresti, iar in exercitarea atributiilor, judecatorii sunt independenti si
inamovibili.

Atributiile Curtii Constitutionale:

1. Controlul constitutonalitatii legilor

2. Controlul constitutionalitatii tratatelor sau a altor acorduri

internationale

3. Controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului

4. Controlul constitutionalitatii ordonantelor guvernului

5. Veficarea respectarii procedurii pentru alegerea

Presedintelui Romaniei si confirmarea rezultatelor
sufragiului(=declarație care exprimă voința sau părerea
cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită)

6. Judecarea contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea

unui partid politic

7. Solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala

dintre autoritatile publice

8. Emiterea avzului pentru suspendarea din functie a

Presedintelui Romaniei

9. Constatarea imprejurarilor care justifica interimatul in

exercitarea functiei de Presedinte al Romaniei
10. Verificarea indeplinirii conditiilor de exercitare da initiativei
legislative cetatenesti si verificarea constitutionalitatii
initiativei de revizuire a Constitutiei

11. Verificarea respectarii procedurii pentru organizarea si

desfasurarea referendumului si confirmarea rezultatelor
acestuia .