UNIVERSITATEA ,,DANUBIUS” din GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Specializarea: Contabilitate și informatică de gestiune

REFERAT LA DISCIPLINA
“Finanțe publice”

-Analiza cheltuielilor publice din România-

Conducător Ştiinţific,
Conf.univ.dr. Alina Nuță

Student,
Rusu Alexandra
Anul I

2017/2018

1
 CUPRINS

1. Noțiuni introductive........................................................................................3
1.2. Conceptul de cheltuieli publice...................................................................3
1.2. Conținutul cheltuielilor publice...................................................................3
2. Clasificarea cheltuielilor publice....................................................................4
3. Factorii care influențează nivelul cheltuielilor publice................................6
4.Bibliografie....................................................................................................... 8

2
1. Noțiuni introductive

1.1. Conceptul de cheltuieli publice

Conceptul de cheltuială publică este utilizat cu mai multe sensuri, dintre care se disting
cel juridic și cel economic.
În sens juridic, noţiunea de cheltuială publică semnifică o plată legată de funcţionarea
instituţiilor publice şi, în general, de înfăptuirea activităţilor cu caracter public, inclusiv a
întreprinderilor cu capital de stat.
Cheltuielile publice se caracterizează prin urmatoarele trăsături :
 se referă la satisfacerea unor preferințe colective stabilite pe baza opțiunilor colective;
 privesc finanțarea realizării de bunuri și servicii publice, dar și transferuri în scopul
redistribuirii veniturilor în societate ;
 sunt făcute de un intermediar (statul), beneficiarii bunurilor și serviciilor publice
neputând face legatura directă dintre contribuția lor la aceste cheltuieli (impozite
plătite) și beneficiile obținute din utilizarea (consumarea) bunurilor și serviciilor
publice ;
 mărimea lor depinde de mai mulți factori : înclinația populației spre consumul de
bunuri și servicii publice, potențialul economic al țării, ideologia partidelor aflate la
putere.
Din punct de vedere economic, „cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale
în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, și persoane juridice sau fizice, pe
de alta parte, cu ocazia repartizării și utilizarii resurselor financiare ale statului, în scopul
îndeplinirii funcțiilor acestuia”.
Cheltuielile publice constituie indicatorul cel mai utilizat pentru măsurarea gradului
intervenției statului în economie (alaturi și de alți indicatori macroeconomici, cum ar fi
mărimea veniturilor fiscale, mărimea deficitului bugetar).

1.2. Conținutul cheltuielilor publice

Cheltuielile publice cuprind următoarele categorii de cheltuieli:
a) Cheltuieli bugetare, care se constituie din resursele financiare publice cuprinse în:
 bugetul de stat;
 bugetul asigurărilor sociale de stat;
 bugetele locale;
 bugetele instituțiilor publice autonome.
 b) Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinație specială;
c) Cheltuieli extrabugetare, care se efectuează din resurse financiare publice constituite
în afara bugetelor publice;
d) Cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei publice.

3
 2. Clasificarea cheltuielilor publice

În cadrul criteriilor economice se întâlnesc mai multe modalităţi de grupare a

cheltuielilor publice, şi anume:
1. după rolul acestora în realizarea procesului reproducţiei sociale;
2. după natura cheltuielilor;
3. după caracterul productiv al muncii;
4. după conţinutul material sau nematerial al cheltuielilor publice.
1. După rolul pe care cheltuielile publice îl au în înfăptuirea reproducţiei sociale, acestea
sunt grupate astfel:
 Cheltuielile reale, reprezintă un consum de produs naţional, şi nu au ca efect crearea
de venit naţional. Cheltuielile reale au un caracter neproductiv şi se referă la:
întreţinerea aparatului de stat, plata dobânzilor şi comisioanelor la împrumuturile de
stat, întreţinerea şi dotarea cu armament şi tehnică de luptă a armatei etc.
 Cheltuielile economice au un caracter productiv şi se concretizează în: investiţii
efectuate de stat pentru înfiinţarea de noi întreprinderi, modernizarea întreprinderilor
existente, construirea de drumuri, poduri şi, în general, dezvoltarea infrastructurii.
2. După natura şi aportul cheltuielilor la crearea condiţiilor privind activitatea entităţilor
publice, acestea se grupează în
 cheltuieli de funcţionare sau curente;
 cheltuieli de transfer;
 cheltuieli de investiţii.
3. După conţinutul material sau de muncă vie al proceselor prin care se concretizează,
cheltuielile sunt grupate în două mari categorii:
 cheltuieli materiale (achiziții de materii prime, materiale, obiecte de inventar etc. )
 cheltuieli de personal.
În funcţie de caracterul permanent sau incidental, cheltuielile statului pot fi grupate
astfel:
 cheltuieli ordinare, care au caracter permanent;
 cheltuieli extraordinare, care au caracter excepţional.
Faţă de clasificările anterioare se remarcă şi faptul că, mai ales în plan bugetar, practica
financiară a statelor şi a organismelor internaţionale a statuat diferite tipuri de clasificări,
cunoscute şi sub denumirea de clasificaţii bugetare, şi anume:
1. administrativă;
2. economică;
3. funcţională;
4. financiară;
5. gruparea folosită în organismele ONU ş.a.

4
  Clasificația economică grupează cheltuielile în capitole, subcapitole, articole și
aliniate, ceea ce permite definirea conturilor din contabilitatea publică în măsură să
reflecte fidel alocarea fondurilor si execuția bugetară. Structura cheltuielilor bugetare,
conform acestei clasificații, se prezintă astfel :
I. Cheltuieli curente, din care:
1. Cheltuieli de personal;
2. Bunuri și servicii;
3. Subvenții;
4. Prime;
5. Transferuri
6. Dobânzi aferente datoriei publice;
7. Rezerve.
II. Cheltuieli de capital
III. Împrumuturi acordate.
IV. Rambursări de credite și plăți de dobânzi și comisioane, din care:
a) privind creditele externe;
b) privind creditele interne.
România a apelat la ajutorul BEI ( Banca Europeană de Investiții) pentru un împrumut
în valoare totală de 6,8 miliarde de euro ce va fi implementat pe întreg teritoriul țării în
perioada de programare UE 2014-2020 . Împrumutul va sprijini investițiile strategice de
infrastructură de transport care sunt importante pentru creșterea mobilității, siguranței și
interconectivității în România.
 Clasificația funcțională grupează cheltuielile pe părți, ceea ce permite identificarea
sectoarelor de activitate astfel:
I. Servicii publice generale, în care se include sectorul “Autorități publice”: Președinția,
autoritățile legislative, cele judecătorești, cele executive și alte organe ale autorităților publice.
Aceste cheltuieli au variat, în perioada de referință, între aproximativ 3% și 8% din
totalul cheltuielilor publice și între 1% și 2,8% din P.I.B.
II. Apărare, ordine publică și siguranță națională, în care se include armata, poliția, protecția
și paza contra incendiilor, jandarmeria, instituțiile siguranței naționale s.a.
România ocupă locul al patrulea în Europa în funcţie de nivelul cheltuielilor pentru
apărare alocate în acest an, după Rusia, Turcia şi Polonia, şi va depăşi, în premieră, pragul de
3 miliarde de dolari, potrivit unei analize realizate de trustul britanic Jane's Information
Group.
III. Cheltuieli social-culturale, în care se includ sectoarele: „Învățământ”, „Sănătate” și
„Asistență socială”.

5
 Datele făcute publice de către Eurostat arată că România are cel mai mic procent alocat
pentru educație, de aproape două ori mai mic decât media europeană. În 2014, România a
alocat doar 2,75% din PIB pentru acest sector, în timp ce Bulgaria a alocat 4,22%.
În privința sectorului sănătății, România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în
privinţa cheltuielilor pentru sănătate pe cap de locuitor, de numai 340 de euro. Între statele
membre, România înregistrează a treia cea mai scăzută pondere a cheltuielilor pentru sănătate
în PIB, de 4,2%, valori mai mici fiind consemnate în Cipru (2,6%) şi Letonia (3,8%).

IV. Servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape.

Creșterea semnificativă a numărului de locuitori în mediul urban a dus la o cerere uriașă
de locuințe, Ceaușescu rezolvând problema prin construirea unor “cutii de chibrituri”,
respectiv locuințe mici, îngrămădite în blocuri cât mai mari, locuințe care ofereau doar un
minimum de confort. Astfel au putut fi construite peste 100.000 de locuințe anual, perioada de
maximă intensitate fiind 1971 – 1980, când numai în orașe au fost date în folosință 1,4
milioane locuințe.
V. Acțiuni economice, care includ marile sectoare din economie, industrie, agricultură și
silvicultură, transporturi și comunicații, alte sectoare economice.
Ponderea agriculturii în Produsul Intern Brut al României a scăzut constant în ultimii 20
de ani. De la 22,6 în 1993 la sub 5% din PIB în 2015. Această scădere a venit pe fondul
transformării structurale a economiei româneşti, de la o economie preponderent industrial-
agrară, la una bazată în principal pe servicii. Deşi contribuţia agriculturii la PIB este în
scădere, România are în continuare cea mai mare pondere a sectorului agricol în structura PIB
dintre toate ţările din Uniunea Europeană, de 3 ori şi jumătate mai mare decât media
europeană.
VI. Alte acțiuni, în care se include cercetarea științifică și alte acțiuni.
România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în privinţa ponderii cheltuielilor
pentru cercetare şi dezvoltare în PIB, de numai 0,38%, valori de sub 1% fiind înregistrate şi în
state ca Grecia, Bulgaria şi Polonia.
VII. Transferuri.
VIII. Împrumuturi acordate.
IX. Plăți de dobânzi și alte cheltuieli privind datoria publică.
X. Fonduri de rezervă.

6
3. Factorii care influențează nivelul cheltuielilor publice

Tendința generală de creștere a cheltuielilor publice determină importanța cunoașterii

factorilor care influențează nivelul cheltuielilor publice generale. Se poate face o delimitare a
acestora în urmatoarele 7 categorii:
 Factori demografici: sunt materializați prin creșterea numerică a populației,
modificarea structurii acesteia pe vârste și categorii profesionale. Această evoluție
produce ca efecte economice, majorarea cheltuielilor publice pentru învățământ,
sănătate, ordine publică, cultură etc. și implicit creșterea cheltuieilor legate de sporirea
numărului locurilor de muncă în sectorul public.
Mai mulți locuitori în mediul urban a însemnat și mai multe locuri de muncă, așa că au
fost construite, în România, combinate în care lucrau zeci de mii de oameni, în timp ce
numărul persoanelor ocupate în agricultură a scăzut continuu.
 Factori economici, care caracterizează dezvoltarea economiei, modernizarea acesteia
sau nondezvoltarea, stagnarea acesteia. În funcție de aceste două scenarii posibile și
cheltuielile publice sunt influențate.
 Factori sociali care acționează în funcție de intensitatea măsurilor de protecție
socială pe care le promovează factorii de decizie legislativi și executori.
 Urbanizarea, ca regulă generală, duce la creșterea cheltuielilor publice, atât prin
creșterea fiscalității pentru asigurarea veniturilor, cât și prin crearea și dezvoltarea
centrelor urbane, precum și prin finanțarea unor utilități publice specifice mediului
urban.
In 1930, populația României întregite era de 18 milioane locuitori, 80% dintre aceștia
având domiciliul în mediul rural, și doar 20% în mediul urban. La momentul respectiv,
Bucureștiul avea o populație de 0,6 milioane persoane, Cluj, Iași și Galați aproximativ
100.000 persoane, iar Timișoara 91.000 persoane. În 1948, dupa război, România avea o
populație de 15,87 milioane locuitori, dintre care 12,1 milioane sau 76,6% locuiau în mediul
rural, iar 3,7 milioane in mediul urban.
Potrivit unor proiecții realizate de ONU, în 2030, 68% din populația țării va locui în
orașe, iar până în 2050, procentul va ajunge la 77%.
 Factori militari, determină creșterea cheltuielilor publice în corelație cu politica
statului în context internațional, privitoare la angajarea unor conflicte armate sau
numai la dimensiunile structurilor armatei.
 Factori de ordin istoric, care influențează prin transmiterea de la o perioadă la alta a
nevoilor sporite de cheltuieli sau de suportare a poverii celor făcute în anii anteriori.
 Factori politici,care se referă la creșterea considerabilă a complexității statului
contemporan, la conceptia politică asupra funcțiilor statului.

7
 BIBLIOGRAFIE

1) Cursuri format pdf. aflate pe platforma electronică Danubius online (postate la

Resurse);
2) Internet :

 https://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/analiza-cheltuielilor-publice-167328.html ;
 https://www.scribd.com/doc/116827528/Analiza-Cheltuielilor-Publice-in-Romania ;
 https://www.academia.edu/19000514/
Analiza_structurii_si_dinamicii_cheltuielilor_publice_din_bugetul_de_stat_al_Romaniei_Ghe
rvan_Alina ;
 https://www.hotnews.ro/stiri-esential-9495456-urbanizarea-romaniei-cum-crescut-
populatia-urbana-3-7-milioane-locuitori-1948-12-milioane-1989.htm ;
 http://adevarul.ro/economie/investitii/bei-imprumuta-romania-miliard-euro-proiecte-
infrastructura-transport-1_596ee80d5ab6550cb8469310/index.html .