Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Grupa 2124
Cuprins
2
I. Structura cheltuielilor publice – criterii şi componente
“Dintre cheltuielile noastre, cea mai costisitoare e timpul “ - Theofrast
Cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie - repartizarea resurselor financiare publice pe
diverse destinaţii are loc cu ajutorul cheltuielile publice. Utilizarea resurselor pentru înfăptuirea
obictivelor cuprinse în programele guvernamentale privind activitatea socială, economică şi de altă
natură, desfăşurată pentru realizarea acestora se reflecta în cheltuielile publice. Prin cheltuielile
publice statul acoperă necesităţile publice de bunuri şi servicii considerate prioritare în fiecare
perioadă.
Cheltuielile publice sunt în formă băneasca, între stat şi persoane fizice sau juridice,făcute cu
ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor
acestuia.
Finalitatea lor sunt plăţile efectuate de stat din resursele mobilizate pe diferite căi, pentru
achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale
politicii statului.
Cheltuielile publice totale consolidate reflectă efortul financiar dintr-un an al statului pentru
finanţarea obiectivelor şi al acţiunilor în cadrul politicii bugetare.
Există o distincţie între noţiunile de cheltuieli publice şi cheltuieli bugetare.
Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituţiilor
publice (aparat de stat, instituţii social-culturale, armata, ordine internă şi siguranţă naţională,
cercetare ştiinţifică) care se acoperă fie de la buget (pe plan central sau local) fie din veniturile proprii
ale instituţiilor, obţinute de la acestea.
Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de stat,
din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat. Cheltuielile bugetare sunt cuprinse în
bugetele din cadrul sistemului public de bugete, definit conform legii finanţelor publice.
1
Văcărel I. , Finanţe Publice, E.D.P, Bucureşti
3
între diferitele niveluri ale administraţiilor publice, plata dobânzilor la datoria publică sau constituirea
de rezerve la dispoziţia autorităţii executive.
Partea I - serviciile publice generale.
Serviciul public este o noţiune relativ recentă în dreptul administrativ, care a apărut pentru
satisfacerea cerinţelor membrilor unei colectivităţi umane. 2
Acestea cuprind cheltuielile destinate autorităţilor publice şi acţiunilor externe, cheltuielile cu
cercetarea, cheltuieli cu alte servicii publice generale şi cele care presupun tranzacţii privind datoria
publică şi împrumuturile , cheltuielile pentru transferuri cu caracter general între diferite nivele ale
administraţiei şi plăti efectuate în anii precedenţi şi recuperate în anul curent.
Partea a II-a - cheltuielile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Cheltuielile de acest tip sunt ocazionate de necesitatea existenţei unor organe specializate,
rezultate din însăşi existenţa statului. Finanţarea cheltuielilor se face din buget, din venituri proprii,
din donaţii şi din credite externe. Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente (ponderea
puternic majoritară), incluzând salarii şi cheltuieli administrative şi gospodăreşti şi cele de capital
(pondere mică, efectuate şi din credite externe), incluzând construcţii, dotări informatice, mijloace de
transport ş.a.3
Partea a III-a include cheltuielile social-culturale.
Cheltuielile social-culturale sunt servicii gratuite sau parţial gratuite de care beneficiază
întreaga populaţie sau o parte a ei. Importanţa acestor eforturi sociale rezidă în faptul că ele se
finalizează într-un nou nivel, mai ridicat, al culturii şi civilizaţiei ce caracterizează societatea/statul în
cauză şi care, la rândul lor, contribuie la dezvoltarea economică a statului respectiv. 4
Ele sunt alcătuite din cheltuielile pentru : învăţământ, sănăătate, cultură recreere şi religie, asigurări şi
asistenţă socială.
Partea a IV-a - serviciile de dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape.
Cheltuielile publice pentru protecţia mediului reflectă politica ecologică a statului şi sunt
efectuate de acesta pentru menţinerea parametrilor ecologici în contextul efectelor negative pe care
dezvoltarea economică le-ar putea avea asupra mediului natural.
Partea a V-a – acţiuni economice
Grup unde sunt enumerate urmatoarele categorii de cheltuieli: pentru acţiuni generale
economice, comerciale şi de muncă, pentru combustibili şi energie, pentru industria extractivă,
prelucratoare şi construcţii, pentru agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare, pentru
transporturi, pentru comunicaţii, pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul economic precum şi
cheltuielile pentru alte acţiuni economice.
Sunt efectuate de stat în contextul funcţiei sale de reglare a proceselor economice. Astfel se
măreşte cererea pe piaţa internă prin cererea/consumul public, sperând ca prin aceasta să se producă o
relansare economică ce va avea efecte ulterioare în echilibrul bugetului (prin creşterea veniturilor
fiscale).
În utlima parte sunt rezervele, excedentul sau deficitul.
2
Conform definiţiei de Mircea Djuvara
3 4
+ Finanţe. Ediţia a II-a Prof.univ.dr.Radu STROE; Lect.univ.drd.Dan ARMEANU
4
- primul, conform caruia cheltuielile se împart în : cheltuieli curentem(de funcţionare) şi
cheltuieli de capital (cu caracter de investiţii)
- al doilea, care împarte cheltuielile în cheltuieli cu bunuri şi servicii şi cheltuieli de transfer( de
redistribuire)
Indicatorii sunt structuraţi pe titluri, articole şi aliniate.
Clasificaţia economică este prevăzută în “Anexa I(economica) “ în forma extinsă. Instituţiile
publice urmează să utilizeze numai subdiviziunile specific domeniului lor de activitate şi pentru care
există bază legală pentru efectuarea lor, aşa cum prevede art. 3 din Ordinul MFP nr. 1954/2005
Componente:
Titul I - cheltuieli de personal. Acesta cuprinde cheltuielile salariale în bani, cheltuielile în natură
şi contribuţiile.
Titlul al II-lea - cheltuielile pentru bunuri şi servicii.
Sunt cheltuielile statului sau consumul sectorului public, reprezintă suma tuturor cheltuielilor
guvernamentale pentru bunuri finite și servicii.
Este foarte amplu, incluzând cheltuielile cu: reparatiţiile curente, hrana, medicamente şi materiale
sanitare, bunuri de natura obiectelor de inventar, deplasări,detaşări,transferuri, material de laborator,
cercetare-dezvoltare, cărţi publicaţii şi materiale documentare, consultanţă şi expertiză, pregatire
profesională, protecţia muncii, studii şi cercetari, meteorologice, finanţarea acţiunilor în domeniul
apelor, prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi îngheţurilor, cheltuieli judiciare şi extrajudiciare
derivate din acţiuni în reprezentarea intereselor statului potrivit dispoziţiilor legale, tichete cadou,
ajutor public judiciar, alte cheltuieli.
Titlul al III-lea - cheltuielile cu dobânzile.
Sumă de bani care se plătește (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc. Dobanda
reprezintă o remunerare a riscului pe care-l implica împrumutul respectiv.
Componenţa titlului trei este urmatoarea: dobânzile aferente datoriei publice interne, dobânzi
aferente datoriei publice externe, dobânzi aferente împrumuturilor preluate/contractate de MFP în
baza OUG 64/2007 şi alte dobânzi.
Titlul IV – Subventiile
Subvenţiile reprezintă ajutoare financiare acordate de stat pentru agenţi economici în dificultate -
cei care au activitate economică ineficientă.
Este de asemenea foarte cuprinzător având în componenţa sa următoarele: subvenţii pe produse,
activităţi, pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi tarif, pentru susţinerea transportului feroviar public
de călători, pentru transportul de călători cu metroul, pentru dobânzi la credite bancare, cheltuieli cu
acţiunile de ecologizare, cheltuieli pentru valorificarea cenuşilor de pirita, plăţi pentru angajatori
pentru formarea profesională a angajatilor, prime acordate agricultorilor, susţinerea infrastructurii de
transport, plăţi pentru stimularea creerii de locuri de muncă, s. a .
Titlul V – Fondurile de rezervă
Fond constituit în baza unor prevederi legale din profitul obţinut de către agenţii economici în
scopul capitalizarii unei parţi din acest profit. Este destinat să acopere pierderile înregistrate de catre
societate, pentru atribuirea de acţiuni în mod gratuit, pentru investiţii, pentru acordarea de dividende,
pentru acoperirea deprecierii valorice a acţiunilor şi a obligaţiiunilor răscumpărate etc.
Aici avem cheltuielile pentru fondurile de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, şi cele la
dispoziţia autorităţilor locale şi fondurile de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
Titlul VI – Transferuri între unităţi ale administraţiei publice
În acest titlu sunt enumerate cheltuielile pentru transferurile curente şi pentru transferurile de
capital.
Titlul VII - alte transferuri.
5
Aceste transferuri pot fi interne, curente în străinătate, contribuţii ale Romaniei la bugetul U.E. şi
alte plăţi către U. E
Titlul VII - proiectele cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare
Ansamblul fondurilor nerambursabile include cheltuieli cu programe: din Fondul Social
European, din Fondul de Coeziune, din Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală, din Fondul
European pentru Pescuit, programe pentru Instrumentul de Asistenţă pentru preaderare, sume aferente
Fondului European pentru Refugiaţi, s.a .
Titlul IX – Asistenţa socială
Asistenţa socială este un asamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate,
servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităţilor, cu probleme speciale, aflate
temporar în dificultate, care din cauza unor motive de natură economică, socio-culturală, biologică
sau psihologică nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii, un mod normal,
decent de viaţa.
Sunt incluse asigurările sociale şi ajutoarele sociale.
Titul X – Alte cheltuieli
Acesta cuprinde cheltuielile pentru: burse, ajutoare pentru daune provocate de calamităţile
naturale, finanţarea partidelor politice, finanţarea unor programe şi proiecte înteretnice şi combatere a
intoleranţei, despăgubiri civile, asociaţii şi fundaţii, susţinerea cultelor, programe pentru tineret,
contribuţia statului pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe Române din afara graniţelor, comenzi de stat
pentru carţi şi publicaţii, renta viagere agricolă, sume alocate pentru sprijinirea construirii de locuinţe,
s.a.
Titul XI – Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă
Titlul XII – Active nefinanciare
Activele nefinanciare sunt legate de activităţi şi exploataţii controlabile şi pot fi active fixe
(corporale şi necorporale), active curente - circulante (stocuri, obiecte şi produse), respectiv active
naturale – neprelucrate (zăcăminte, resurse naturale regenerabile, resurse biologice şi ecologice).
Aici avem activele fixe, stocurile şi reparaţiile de capital aferente activelor fixe.
Titulul XIII – Active financiare
Activele financiare se referă la numerar, depozite, aur monetar, titluri şi certificate de trezorerie,
bonuri de Tezaur.
Criteriul funcţional este important pentru repartizarea resurselor financiare publice pe domenii
de activitate şi obiective care definesc nevoile publice şi reprezintă obiectivul principal urmărit la
examinarea şi aprobarea prevederilor bugetare de către parlament. Institutiile care funcţionează în
diferite domenii de activitate constituie consumatorii de resurse bugetare. Tot prin acest criteriu este
reflectată şi compoziţia cheltuielilor publice, conform principaliilor funcţii prevăzute în bugetul de
stat : educaţie şi cultură, sectorul social, sănătate, utilizarea forţei de muncă, apărare naţională, etc.5
8
Grafic nr 3 “ Cheltuieli social-culturale 2007-2009”
Deşi cheltuielile social-culturale au crescut după care au scăzut, o ramură a lor, respectiv
asigurările şi asistenţa socială a crescut de la an la an, lucru care se poate observa în graficul de mai
jos.
Bugetul asigurărilor sociale este unul dintre cele mai mari categorii de cheltuieli bugetare, cu
legătură directă cu evoluţia pieţei muncii (cheltuielile pentru pensii). Aceste creşteri ale cheltuielilor
cu pensiile sunt determinate, în primul rând, de procesul de îmbătrânire al populaţiei şi de reducerea
populaţiei active.
9
Conţinutul economic al cheltuielilor publice se află în strânsă legatură cu efectul produs de
acestea pe destinaţiile lor. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut,
reprezentând valoarea plăţilor pe care le efectuează instituţiile publice în formele specific ale
cheltuielilor curente, iar alte cheltuieli publice exprimă o avansare de produs intern brut, reprezentând
participarea statului la finanţarea formării brute a capitalului atat în sfera producţiei materiale cât şi în
sfera nematerială. 6
Pe termen scurt, deficitul bugetar diminuează economisirea naţională, duce la scăderea ofertei
de fonduri pe piaţă, ceea ce determină creşterea ratelor dobânzii. În acest context, volumul de
investiţii scade, consumul se reduce, cu efecte asupra volumului activităţilor economice şi asupra
locurilor de muncă
Influenţele psihologice conjugate cu cele economice induse de amplificarea deficitelor
bugetare acţionează direct asupra pieţelor financiare, conducând la căderea valorilor pe pieţele de
capital şi la deprecieri, uneori bruşte, ale monedelor naţionale.
6
Vacarel I. , Finanţe Publice, E.D.P, Bucureşti
10
Deficitul bugetar a devenit în prezent un fenomen obişnuit, în multe ţări, pe fundalul
amplificării cheltuielilor publice. În România, deficitul bugetar a constituit în ultimii ani una dintre
cele mai dificile probleme cu care s-a confruntat politica economică.
Existenţa deficitului bugetar se datorează mai multor cauze, cum ar fi: scăderea producerii de
bunuri şi servicii în economie, creşterea cheltuielilor în scopul realizării anumitor programe sociale;
creşterea activităţii sectorului invizibil al economiei; creşterea cheltuielilor marginale ale producţiei
sociale; emisiunea monetară în exces şi care să nu fie însoţită de creşterea economică.7
In anul 2010 avem un deficit de -33.305,2 mai mic fata de anul 2009 cand a fost de -36.400,6
asta in conditiile in care cheltuielile totale au crescut in 2010 fata de 2009 de la 193,025.4 la
201.903,63. Acest fenomen a avut loc datorită faptului că au scăzut cheltuielile de capital ,
subevnţiile acordate, transferurile între unităţi ale administraţiei publice, cheltuilelile aferente
programelor cu finanţare rambursabilă şi activele nefinanciare.
De asemenea şi în 2011 s-a înregistrat o diminuare a deficitului de la -33.305,2 la -23.836,7
datorită scăderilor care au avut loc la nivelul cheltuielilor de personal, subvenţiilor, transferurilor
între unităţile ale administraţiei publice şi alte transferuri .
7
” Consecinţele deficitului bugetar în România în contextul crizei actuale”Gabriela Molănescu,
Mirela Ionela Aceleanu
11
VARIATIE RELATIVA VS
CHELTUIELI TOTALE PONDERE IN PIB
ANUL PRECEDENT
ANUL 2009 2,02 % 38,2 %
ANUL 2010 4, 39 % 39,5 %
ANUL 2011 1,70 % 37,5 %
Prelucrare proprie, sursa : Bugetul General Consolidat de pe www.mfinante.ro
Din tabelul de mai sus putem trage concluzia că în anul 2009 cheltuielile au crescut cu 2,02 %
faţă de 2008, în 2010 au crescut cel mai mult, respectiv cu 4,39 % faţă de anul 2009 şi în 2011 au
crescut doar cu 1,70% faţă de anul precendent .
Grafic nr. 6 “Variaţia cheltuielilor după structura economică vs ponderea în PIB a cheltuielilor ”
Variaţia cheltuielilor are un trend ascendent, apoi descendent la fel şi ponderea cheltuielilor în
PIB care susţin variaţia cheltuielilor, întâi creşte apoi descreşte. Făcând legătura cu tabelul de mai sus
avem şi explicaţia, şi anume că au acelaşi trend deoarece cheltuielile au o pondere semnificativă în
PIB.
12
IV. Concluzii
Nevoile publice reclamă bunuri şi servicii tot mai numeroase, mai diversificate şi cu valori
ridicate, în condiţiile în care resursele statului nu sporesc la fel de rapid. Aşa apare şi deficitul de
resurse, aceasta insuficienţa de resurse se datoreaza faptului că ritmul creşterii veniturilor nu coincide
cu ritmul creşterii resurselor. Toate acestea se întâmplă deşi cheltuielile sunt grupate după mai multe
criterii : prioritate, oportunitate, eficienţă a cheltuielilor publice.
“Ar trebui ca întotdeauna să planificăm cheltuielile noastre după veniturile pe care le avem; acest
obicei constitue însăşi esenţa cinstei.” Samuel Smiles
13
V. Bibliografie
14