SOARE ANDREI CLAUDIU

Informatica Economica
Anul I

Studiu de caz
Finante Publice

- SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE -

Introducere

Cheltuielile publice, reprezintă practic, relaţii de repartizare a fondurilor

financiare către instituţii publice, populaţie şi agenţi economici.
Cheltuielile publice se caracterizează în diferite plăţi pe care statul le efectuează
din resurse mobilizate pentru cumpărări de bunuri, executări de lucrări şi prestări
de servicii necesare pentru îndeplinirea diverselor obiective ale statului. Totodată,
ele sunt un instrument de alocare a resurselor financiare şi în acelaşi timp şi un
instrument de intervenţie în activitatea economică şi socială.

În acest context, cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în forma

bănească, relaţii care se manifestă între stat, pe de o parte şi persoane fizice şi
juridice, pe de altă parte cu ocazia repatizării şi utilizării resurselor financiare ale
statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Cheltuielile publice formează un sistem, cu diferite componente interdependente.

Sistemul cheltuielilor publice cuprinde:

- cheltuieli ale administratiei publice centrale efectuate prin: bugetul de stat,

bugetul asigurărilor sociale de stat, fonduri speciale;
- cheltuieli ale administraţiei publice locale efectuate prin bugetele locale;
- cheltuieli extrabugetare;
- cheltuieli efectuate din credite externe;
- cheltuieli efectuate din fonduri externe nerambursabile.
Primele două componente constituie cheltuielile bugetare care se caracterizează
prin:

- caracter nerambursabil;
- efectuarea lor se realizează cu îndeplinirea condiţiilor legale;
- sunt influenţate de condiţii economice, politice, istorice;
- finanţarea lor se realizează în raport cu gradul de subordonare al beneficiarului;
- presupune exercitarea permanenetă a unui riguros control preventiv;
- manifestă tendinţe de creştere datorită unor factori demografici, economici,
sociali, financiari.

Cheltuielile publice pot fi:

- neconsolidate, compuse din suma cheltuielilor din toate componentele
sistemului cheltuielilor publice;
- consolidate, calculate ca suma a tuturor componentelor din care se scad
transferurile de resurse financiare între diferitele categorii de bugete.

Clasificarea economică a cheltuielilor publice are în vedere influenţa pe care o

exercită asupra economiei, diferitele categorii de cheltuieli şi distingem:
A) cheltuieli curente (de funcţionare) care cuprind: cheltuieli de personal,
cheltuieli materiale destinate achiziţionării de bunuri şi servicii, cheltuieli cu
subvenţii, transferuri şi altele. Sunt cheltuieli care reprezintă un consum definitiv
de produs intern brut şi trebuie să se reînnoiască anual. De aceea, în cea mai
mare parte a lor cheltuielile publice sunt cheltuieli curente.
B) cheltuielile de capital (de investiţii) cuprind sumele alocate din buget pentru
construirea de şcoli, spitale, modernizări, informatizare.
Studiu al cunoasterii

Clasificarea funcţională această clasificare foloseşte drept criteriu, domeniile,

ramurile, sectoarele de activitate, spre care sunt îndreptate resursele financiare
publice.
Ele reflectă obiectivele politicii bugetare ale statului şi se referă la:
- apărarea naţională
- ordine publică şi siguranţă naţională
- educaţie
- sănătate
- cultură
- securitate socială şi bunăstare
- acţiuni economice
- protecţia mediului
- cercetare ştiinţifică
- plăţi de dobânzi
Clasificarea financiară potrivit acestei clasificări cheltuielile publice se grupează în:
cheltuieli definitive (cele care deţin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor
publice, deoarece se repetă în fiecare exerciţiu financiar); cheltuieli temporare
(sunt evidenţiate în conturile speciale ale trezoreriei şi sunt denumite operaţiuni
de trezorerie, de exemplu rambursarea împrumuturilor); cheltuieli virtuale (se
mai numesc şi cheltuieli posibile, sunt cheltuieli pe care se angajează să le
efectueze în anumite condiţii, de exemplu, garantarea de către stat a unor credite
externe).
Clasificarea după rolul lor în procesul reproducţiei sociale această clasificare
împarte cheltuielile în: reale (negative) care cuprind: cheltuieli cu întreţinerea
aparatului de stat, întreţinerea şi dotarea armatei etc.
Ele reprezintă un consum definitiv de produs intern brut; economice (pozitive)
care se referă la: investiţiile efectuate de stat productive sau neproductive,
modernizări etc. cheltuieli economice au ca efect crearea de valoare adaugată şi
reprezintă o avansare de produs intern brut.
Clasificarea folosită de instituţiile specializate ale onu la baza acestei clasificări
stau două criterii principale: clasificaţia funcţională şi clasificaţia economică.
Clasificaţia funcţională a cheltuielilor publice cuprinde cheltuielile pentru: servicii
publice generale, aparare, ordine internă şi securitate civilă, educaţie, sănătate,
securitate socială, locuinţe şi servicii comunale, recreere, cultură şi religie, acţiuni
economice, alte acţiuni.
Clasificaţia economică a cheltuielilor publice cuprinde cheltuieli care reprezintă
consum final, grupate astfel:
- bunuri şi servicii
- dobânzi aferente datoriei publice
- subvenţii de exploatare şi alte transferuri curente
- formarea brută de capital (investiţii brute şi creşterea stocurilor materiale).

În românia, în legea bugetului de stat, cheltuielile sunt grupate în funcţie de

patru tipuri de clasificare:
- clasificarea economică
- clasificarea funcţională
- clasificarea administrative
- clasificarea pe surse de finanţare.

Înscrierea cheltuielilor publice în buget se efectuează potrivit principiului “

cheltuielile sunt limite maxime“, iar nivelul cheltuielilor aprobate de
parlament, ca limită maximă, poartă denumirea de credite bugetare.