SUBIECTUL NR 1    Continutul cheltuielilor publice

In procesul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale ,statul asigura acoperirea necesitatilor publice generale
prin intermediul relatiilor financiare. Folosirea resurselor financiare astfel mobilizate se realizeaza prin
intermediul cheltuielilor publice.

Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice, care
se acopera fie de la buget de stat ,bugetele locale, fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii
ale institutiilor, pe seama veniturilor realizate de acestea.

Spre deosebire de cheltuielile publice, cheltuielile bugetare reprezinta numai o parte a cheltuielilor

publice – cea mai mare parte a acestora -, si se refera doar la acele cheltuieli care se acopera de la bugetul de
stat, di bugetele locale si din bugetul asigurarilor sociale de stat.

Prin urmare, sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor ce se efectueaza di fondurile
financiare ale statului pentru actiuni economice,social- culturale, pentru intretinerea si functionarea
organelor statului,apararea nationala etc.

Continutul economic al cheltuielilor publice se afla in stransa legatura cu destinatia lor. Cheltuielile
publice sunt influentate de conditiile politice concrete in care se efectueaza, de forma de proprietate
predominanta in economie, de gradul de complexitate(dezvoltare)a economiei.

Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinatie speciala.

Dimensionarea cheltuielilor publice si repartizarea acestora pe destinatii si pe ordonatori de credite se

efectueaza in concordanta cu obiectivele strategiei de dezvoltare economica si sociala a tarii si cu prioritatile
immediate stabilite de autoritatile publice competente, iar utilizarea resurselor financiare publice se face cu
respectarea actelor normative in materie si in conditii de eficienta sociala si/ sau economica.          

SUBIECTUL NR.2     Clasificarea cheltuielilor publice

In literatura de specialitate se utilizeaza mai multe criterii pentru clasificarea  cheltuielilor publice precum
:

a) criterii administrative;

b) criterii economice;

c) criterii financiare;

d) in functie de rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale;

e) clasificarea folosita de organismele O.N.U. si clasificari mixte sau combinate;

f) dupa caracterul lor in timp;

g) din punct de vedere juridic.

I) Clasificarea administrativa are la baza institutiile prin care se efectueaza cheltuielile publice: ministere,
unitati administrativ-teritoriale etc.;
 II) Clasificarea economica foloseste doua criterii de grupare: unul, conform caruia cheltuielile publice se
impart in cheltuieli de capital (cu caracter de investitii) si cheltuieli curente (de functionare), iar altul, care
imparte cheltuielile publice in cheltuieli ale serviciilor publice (administrative) si cheltuieli de transfer (de
redistribuire).

Cheltuielile de functionare sunt destinate asigurarii bunului mers al activitatii institutiilor publice,iar la

randul lor cheltuielile de functionare se pot impartii in cheltuieli de personal si cheltuieli materiale.

Cheltuielile de personal cuprind platile privind salariile si indemnizatiile acordate functionarilor publici

precum si contributiile sociale aferente datorate de institutiile publice conform prevederilor legale.

 Cheltuielile materiale sunt destinate pentru achitiile de bunuri si servicii ,respectiv : materiale si furnituri
de birou, energie electrica si termica , telefon, posta etc. necesare functionarii institutiilor publice.

Cheltuielile de transfer sunt cheltuieli care se inscriu in bugetele unor institutii publice  si reprezinta
operatiuni de redistribuire in favoarea unor persoane fizice sau a unor organisme publice sau private.
Cheltuielile de transfer sunt inscrise in bugetul de stat si se acorda sub forma de subventii pentru
functionarea unor organisme, al caror obiectiv corespunde realizarii unui interes general al societatii.

               In categoria cheltuielilor de transfer intra :

a)       cheltuieli pentru asistenta sociala care reprezinta sumele acordate din bugetul de stat categoriilor
sociale defavorizate (persoane in varsta, persoane cu handicap, veterani de razboi sau vaduve ale acestora
etc.). Aceste transferuri sunt alocate din bugetul de stat altele decat sumele alocate din bugetul
asigurarilor sociale de stat pentru pensii, ajutor de somaj etc. ,si ele sunt acordate organismelor sociale
( de exemplu, Inspectoral de stat pentru persoane cu handicap ) si categoriilor de persoane defavorizate;

b)       subventiile acordate de stat intreprinderilor publice (de exemplu, regii autonome) sau, in unele
cazuri intreprinderilor cu capital privat aflate in dificultate;

c)       sumele alocate sectorului educativ si cultural pentru acordarea de burse si pentru sprijinirea
institutiilor de invatamant private;

d)       sumele alocate din bugetul de stat pentru functionarea unitatilor administrativ -teritoriale;

e)       dobanzile platite pentru imprumuturile interne si externe contractate de stat;

f)        cotizatiile externe platite de catre stat la organizatiile internationale la care tara noastra este

membra si ajutorul financiar acordat in anumite situatii altor stat.

       Cheltuielile de capital (investitii) cuprind sume alocate de la bugetul de stat pentru realizarea unor
bunuri publice : contruirea unor intreprinderi noi,reconstruirea sau retehnologizarea celor existente, realizari
de lucrari de infrastructura, cladiri administrative ,spitale etc.

III) Clasificarea financiara, in functie de momentul si de modul in care cheltuielile publice afecteaza
resursele financiare ale statului, le grupeaza in:

-cheltuieli definitive, care cuprind cheltuieli de investitii si cheltuieli de functionare;

-cheltuieli temporare (finantarea rambursarii imprumuturilor, acordarea de avansuri, etc.);

-cheltuieli virtuale sau posibile  (garantiile acordate de stat pentru imprumuturi).

 Dupa forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:

-cheltuieli fara contraprestatie - au caracter de subventie sau de finantare definitiva, fara urmarirea unui
contraserviciu din partea colectivitatii consumatoare de resurse publice (alocatii, indemnizatii somaj, burse,
etc.);

-cheltuieli definitive - presupun restituirea sumelor banesti alocate de stat, in timp ce cheltuielile
provizorii (imprumuturi, avansuri) sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligatiei de furnizare de
produse sau servicii statului;

-cheltuieli speciale sau globale. Caracterul special vizeaza finantarea unui anumit sector economic sau
social, in timp ce caracterul global vizeaza influenta prin marimea totala a cheltuielilor asupra echilibrului
general economic.

IV) Clasificarea dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale imparte cheltuielile
publice in: cheltuieli reale (negative) si cheltuieli economice (pozitive).

In categoria cheltuielilor reale intra: cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat, a dobanzilor si

comisioanelor la imprumuturile de stat, intretinerea si dotarea armatei, etc. Acestea reprezinta un consum
definitiv de produs intern brut.

In categoria cheltuielilor economice intra : investitiile efectuate de stat pentru infiintarea de noi

intreprinderi, dezvoltarea si modernizarea celor existente, etc. Aceste cheltuieli au ca efect crearea de venit
national, reprezentand o avansare de P.I.B.

V) Clasificarea folosita de institutiile specializate ale O.N.U. are la baza doua criterii principale:
clasificarea functionala si clasificarea economica.

   Clasificarea functionala a O.N.U. cuprinde cheltuieli pentru:

-servicii publice generale;

-aparare;

-educatie;

-sanatate;

-actiuni economice;

-servicii comunale;

-alte cheltuieli.

                Clasificarea economica cuprinde:

- cheltuieli care reprezinta consum definitiv de venit national;

- dobanzi aferente datoriei publice;

- subventii de exploatare si alte transferuri curente;

 - formarea bruta a capitalului (investitii brute si cresterea stocurilor materiale);

- achizitii de terenuri si active necorporale;

- transferuri de capital.

VI) Clasificarea cheltuielilor dupa caracterul lor in timp,

-        cheltuieli ordinare care se efectueaza in fiecare an, volumul lor fiind previzibil;

-        cheltuieli extraordinare (exceptionale) care se efectueaza numai in situatii deosebite, volumul lor fiind
imprevizibil.

VII) Clasificarea cheltuielilor din punct de vedere juridic

-        cheltuieli cu titlu definitiv

-        cheltuieli cu caracter temporar.

Cheltuielile cu titlu definitiv finalizeaza distribuirea resurselor financiare publice si cuprind atat

cheltuielile de capital, cat cheltuielile de functionare curente.

Cheltuielile cu caracter temporar sunt reprezentate de avansuri in contul unor furnituri, imprumutul

acordat unei unitati administrativ – teritoriale de la bugetul de stat etc, denumite si operatiuni de trezorerie.

In Romania, incepand cu anul 1991, clasificarea cheltuielilor publice se aliniaza la criteriile utilizate in
cadrul O.N.U., folosindu-se: clasificarea functionala si clasificarea economica.

SUBIECTUL NR 3   Cheltuielile publice pentru administratia de stat,ordine publica

si aparare nationala

Cheltuielile pentru administratia de stat cuprind totalitatea resurselor financiare publice alocate pentru
organizarea, intretinerea si functionarea organelor puterii  si administratiei de stat (parlamentul, presedentia,
ministerele , alte organe centrale si locale ale puterii si administratiei de stat) si organele judecatoresti.

Toatele organele mentionate , situate pe diferite trepte ale structurii organizatorice ale statului,
actioneazaz ca organe ale puterii si admistratiei de stat alese sau numite, si se preocupa de cele mai diverese
probleme, incepand de la elaborarea si aprobarea legilor, intretinerea de relatii diplomatice cu alte state,
stabilirea , controlul si urmarirea incasarii impozitelor ,taxelor  contributiilor si a alor sume datorate
bugetului general consolidat de persoane fizice, persoane juridice, alte entitat, dupa caz, salubritate
iluminatul public, si alte utilitati/activitati de interes central si local ,sistematizarea teritoriala , construirea de
drumuri si cai ferate, poduri , intretinerea si repararea strazilor, protectia mediului inconjurator, apararea
contra inundatiilor si paza si securitatea incendiilor etc.

La acestea se adauga cheltuielile privind organele insarcinate cu mentinerea ordinii publice si asecuritatii
civile cum sunt : politia , jandarmeria, justitia si parchetul etc.

Cheltuielile pentru administratie cuprind, pe de o parte, salariile ,contributiile sociale aferente si alte
drepturi banesti acordate functionarilor di aministratia centrala si locala, iar pe de alta parte, cheltuielile
curente de functionare (curente) a entitatilor publice respective.
  Aceste cheltuieli sunt  finantate ,conform prevederilor legii finantelor publice, respectiv legii finantelor
publice locale, atat di bugetul de stat ,cat sin bugetele locale.

Cheltuielile militare decurg din indeplinirea functiei statului de aparare a tarii si de a participa la
organisme internationale de aceasta natura(de exemplu, NATO).

Cheltuielile militare  se refera la cheltuielile pentru inzestrarea armatei cu tehnica de lupta si la

cheltuielile de intretinere curenta a fortelor armate, pentru pregatire, intretinere etc.

Cheltuielile cu caracter militar sunt de doua categorii : directe si indirecte.

Din categoria cheltuielilor militare directe fac parte cheltuielile cu intretinerea in tara si in strainatate a
armatei, flotei maritime si aeriene , cumpararea de armanent, echipament militar, mijloace de subzistenta
etc., care sunt prevazute in bugetul ministerul de resort.

Pe langa bugetul acestui minister  mai pot exista si bugetele speciale cu caracter militar, precum si
cheltuieli militare directe care sunt cuprinse in bugetele  unor departamente cu caracter civil. La stabilirea
volumului cheltuielilor militare directe, trebuie sa se tina seama de toate aceste elemente.

In categoria cheltuielilor militare indirecte se include cheltuielile legate de lichidarea urmarilor razboiului
cum ar fi : platile in contul datoriei publice contractate in timpul razboiului, reparatiile/ despagubirile de
razboi datorate tarile invingatoare, cheltuielile legate de aplicarea unor acorduri internationale cu caracter
militar, cheltuieli cu pregatirea de razboi.

Ponderea cheltuielilor directe si indirecte in totalul cheltuielilor militare se schimba de la o etapa la alta, si
de la o tara la alta. In timpul razboiului cheltuielile militare creste ponderea cheltuielilor directe , iar in
perioada postbelica creste ponderea cheltuielilor indirecte.

SUBIECTUL NR 4  Continutul,nivelul,structura si sursele de finantare a cheltuielilor publice

 pentru obiective si actiuni economice

In cadrul acestei categorii cheltuielile care se refera la finantarea obiectivelor si activitatilor cu caracter
economic din intreprinderile sectorului public si la subventionarea unor intreprinderi proprietete de stat,
privata ori mixta din domeniul productiei si distributiei de energie si combustibili,industriei extractive
,agriculturii ,transporturilor, telecomunicatiilor, constructiilor, precum si a altor intreprinderi,care se bucura
de protectie din partea statului.

Din punct de vedere al continutului economic,aceste cheltuieli au caracter complex:unele

reprezinta cheltuieli curentesau de functionare, altele constituie cheltuieli de capital, respectiv de investitii,
iar altele (subventiile) sunt cheltuieli detransfer.

In cadrul gruparii functionale O.N.U., continutul acestor cheltuieli reflecta destinatia de ramura,de
domeniu sau sector de activitate,in care se desfasoara actiunile economice finantate din resurse publice,si
anume:

-industria extractiva, energie, combustibili, industrie prelucratoare, constructii;

-agriculturii, silvicultura, pescuit, vanatoare;

-transporturi si comunicatii;
 -alte servicii si afaceri economice.

Cheltuielile cu actiunile economice in toate ramurile le cuprind si pe cele de cercetare-dezvoltare.

Cheltuielile publice privind sectorul economic reprezinta intre 7 si 13% din totalul cheltuielilor publice
ale tarilor dezvoltate. In tarile in curs de dezvoltare, acestea ajung pana la 30%.

SUBIECTUL NR 5   Cheltuielile publice privind cercetarea si dezvoltarea

La randul lor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind: cheltuielile privind finantarea cercetarii

fundamentale, care au ca obiectiv dezvoltarea cunoasterii intr-un anumit domeniu al stiintei; cheltuielile
privind finantarea cercetariiaplicative, prin care se urmareste crearea de produse si tehnologii
noi; cheltuielile privind dezvoltarea, prin care se realizeaza verificarea posibilitatilor de obtinere a unor noi
produse si tehnologii pe scara industriala.

Resursele financiare utilizate pentru finantarea cheltuielilor cu cercetarea stiintifica provin din bugetul
statului, din fondurile intreprinderilor private, din fondurile proprii ale institutelor de cercetari, din fondurile
proprii ale institutelor de invatamant superior, in proportii care difera de la o tara la alta. La inceputul anilor
’80 din totalul cheltuielilor cu cercetarea, intre 30 si 60% se suportau din bugetul statului in tarile dezvoltate,
si intre 55 si 98% in tarile in curs de dezvoltare.

In Romania, cercetarea stiintifica se efectueaza atat in institute de cercetari departamentale care

functioneaza in regim economic, pe baza de contracte, cat si in unitati bugetare sau in institutiile de
invatamant superior. Se aplica principiul conform caruia cercetarea aplicativa trebuie sa se autofinanteze, iar
cercetarea fundamentala sa fie subventionata de la buget.

Finantarea obiectivelor de cercetare-dezvoltare ale unitatilor economice se asigura din: resurse financiare
proprii, credite bancare si din resurse atrase de pe piata financiara, inclisiv prin finantare externa.

Din bugetul statului se finanteaza obiective, teme de cercetare si cercetari complexe, unitati de cercetare
privind cercetarea stiintifica, de regula fundamentala. De asemenea, se finanteaza prospectiunile si lucrarile
geologice de cercetare privind descoperiri de zacaminte noi.

SUBIECTUL NR 6 Utilizarea cheltuielilor publice ca instrumente de influientare

 a proceselor economice

Cheltuielile publice devin parghii ale unor mecanisme financiare folosite de catre stat pentru incurajarea
sau sustinerea unor domenii de activitate economica si sociala, fie prin preluarea de catre stat a finantarii
directe sau indirecte a obiectivelor de investitii, de productie sau de cercetare-experimentare, fie prin
acordarea de subventii,al caror volum este influentat de o serie de factori interni sau externi, economici sau
extraeconomici.

Fiind vorba de obiective economice de interes general pentru societate, utilizarea parghiei cheltuielilor
publice vizeaza atat sectorul public, cat si pe cel privat. In acest sens, pot fi vizate obiective, ca:

-dezvoltarea unor ramuri ale industriei (extractiva, energetica, etc.);

-dezvoltarea, modernizarea sau restructurarea agriculturii;

-reducerea somajului;
 -stimularea exportului, etc.

Stimularea dezvoltarii unor ramuri se poate realiza prin acordarea de preturi ridicate la comenzile

efectuate de stat sau prin acordarea de subventii pentru asigurarea profiturilor stimulative ale agentilor
economici din ramurile protejate de stat.

De o atentie deosebita se bucura sectorul agricol din partea statului, mergand pe principiul conform caruia
agricultura nu este numai o ramura de productie, ci si un mod de viata. Imperativele subventionarii sunt:

-asigurarea securitatii alimentare pe plan national;

-protejarea veniturilor producatorilor agricoli;

-cresterea randamentelor in agricultura;

-crearea de disponibilitati pentru export.

Modalitatile de subventionare a agriculturii difera de la o tara la alta, in functie de stadiul de dezvoltare al

agriculturii, dar si de traditia din acest sector, de consumul de alimente, de conditiile naturale, etc. Directiile
principale in care se desfasoara in prezent subventionarea agriculturii sunt:

a) sustinerea preturilor produselor agricole si efectuarea de plati direct producatorilor agricoli;

b) reducerea costurilor factorilor de productie;

c) servicii generale oferite in mod gratuit agriculturii (finantarea cercetarii fundamentale, consultatii
tehnice, economice si de marketing, asistenta sanitar-veterinara, etc.)

SUBIECTUL NR 7   Cheltuielile publice pentru invatamant,cultura si arta

Astfel, in Romania , pentru invatamant, se aloca urmatoarele resurse sau fonduri:

-        fonduri bugetare (din bugetul de stat si bugetele locale);

-        fonduri pentru sustinerea invatamantului (fonduri cu destinatie speciala);

-        fonduri proprii ale institutiilor publice (scoli, universitatI etc);

-        venituri ale populatiei (pentru cheltuieli efectuate cu intretinerea si plata unor taxe, materiale, carti,
rechizite);

-        fonduri ale organizatiilor fara scop lucrativ si nonprofit;

-        ajutor financiar extern, donatii, sponsorizari.

        Din bugete locale se finanteaza cheltuielile materiale ale institutiilor de invatamant preuniversitar.

Cheltuielile pentru cultura privesc bibliotecile, casele de cultura, televiziunea, presa, muzeele etc. iar
cheltuielile pentru arta vizeaza intretinerea de teatre, opere, operete, filarmonici, orchestre populare, formatii
muzicale cu caracter simfonic si de camera, cinematografe, ansambluri populare de cantece si dansuri etc.
 Unele institutii de cultura si arta ofera servicii gratuite (de exemplu, bibliotecile, muzeele) si sunt
finantate integral de la bugetul de stat, altele ofera servicii cu plata redusa fata de costul acestora (teatre,
opera, filarmonicile) primind de la bugetul statului subventii pentru completarea veniturilor proprii.

Pentru finantarea actiunilor din domeniul culturii si artei mai pot fi folosite si fondurile private sau donatii
de la persoane fizice si juridice.

SUBIECTUL NR 8   Cheltuielile publice pentru sanatate si pentru asistenta sociala de stat

3.4. Cheltuieli pentru sanatate

- ingrijire medicala in caz de boala sau accident;

- asistenta medicala din partea tuturor furnizorilor de Cheltuielile pentru sanatate ocupa, de asemenea, un
loc important in cadrul cheltuielilor pentru actiuni social culturale.

Cheltuielile pentru sanatate se finanteaza din :

- fondul de asigurari sociale de sanatate;

- fonduri alocate din bugetele locale  pentru realizarea unor actiuni similare in profil teritorial (de
exemplu , construirea unui sanatoriu, centru de recreere, refacerea capacitatii de munca etc.).

Fondul de asigurari sociale de sanatate se constituie din :

- contributii ale persoanelor juridice sau fizice, care angajeaza personal salariat ( 7% aplicat la fondul de
salarii brut);

- contributia individuala a persoanelor asigurate  -6.5%, aplicat asupra venitului din salariul realizat lunar;

- contributii ale persoanelor fizice care realizeaza venituri din activitatea independenta, din cedarea
folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, dupa caz;

- contributiile facultative la asigurarile sociale de sanatate ale persoanele straine.

Unele categorii de persoane beneficiaza de asigurari de sanatate fara plata contributiei:

- copii si tineri pana la 26 de ani, daca sunt elevi, studenti, ucenici si daca nu realizeaza venituri din
munca;

- persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca;

- sotul, sotia, parintii si bunicii, fara venituri proprii aflati in intretinerea persoanei asigurate cu sanatate;

- persoane ale caror drepturi au fost stabilite prin –Decret- Lege nr. 118/90, Legea nr. 44/1994, Legea
42/90.

Din bugetul de stat se suporta cheltuielile pentru investitii legate de construirea unor unitati sanitare si
pentru aparatura medicala si pentru recuperarea capacitatilor de munca.

Cheltuieli pentru asistenta sociala de stat

   Aceste cheltuieli au drept scop ocrotirea invalizilor, vaduvelor de razboi, bolnavilor cronici, invalizilor
din nastere, copiilor orfani si a celor cu deficiente motorii, fizice, psihice sau senzoriale si batranilor care nu
au fost incadrati in munca (nu au pensii) si nu au alte mijloace proprii de trai si nici sustinatori legali.

De asemenea, prin intermediul actiunilor de asistenta sociala de stat se asigura oanumita calificare sau
recalificare.

Finantarea actiunilor de asistenta sociala de stat se face pe seama alocatiilor de la bugetul de stat, a
donatiilor de la persoane fizice si juridice si a ajutorului de la organisme internationale.

Finantarea asistentei sociale se realizeaza di bugetele locale, din bugetul de stat, din donatii si
sponsorizari.

Asistenta sociala este o componenta a sistemului de protectie sociala, alaturi de asigurarile sociale de stat
si asigurarile sociale de sanatate.

SUBIECTUL NR 9   Continutul bugetului public.Principii bugetare

Bugetul este definit, sub aspect juridic, ca fiind un act in care se inscriu veniturile si cheltuielile probabile
ale statului, pe o perioada de timp, de obicei un an.

Bugetul de stat reprezinta un document previzional, deoarece cuantifica nivelul cheltuielilor ce se vor
efectua in viitor, precum si marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului.

Fiind un document ce necesita autorizarea prealabila a puterii legislative, bugetul de stat are caracter
obligatoriu. Incasarea veniturilor si efecturea cheltuielilor publice nu sunt posibile decat daca bugetul de stat
a devenit lege, prin aprobarea lui de catre parlamentul tarii.

Sub aspect economic, bugetul de stat exprima relatiile economice in forma baneasca ce iau nastere in
procesul repartitiei produsului intern brut, in legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului.

Aceste relatii se manifesta in dublu sens: pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza
resursele banesti la dispozitia statului, iar pe de alta parte ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.

In perioada actuala, bugetul constituie nu o lista a veniturilor si a cheltuielilor probabile ale statului, ci un
plan financiar la nivel macroeconomic.

Bugetul de stat reprezinta o forma de planificare, atat pen termen scurt ca urmare a previzionarii pe timp
de un an a veniturilor si a cheltuielilor publice, cat si pe termen mediu prin elaborarea bugetelor-program,
mai ales pentru cheltuielile publice de investitii.

In procesul intocmirii/elaborarii si executiei bugetelor componente ale bugetului public national, sunt
respectate urmatoarele principii:

a) universalitatea bugetului, care reclama inscrierea veniturilor si cheltuielilor in buget in totalitatea lor.

b) unitatea bugetara, care  presupune cuprinderea tuturor veniturilor si cheltuielilor intr-un singur

document cu structura unitara.

c) echilibrarea bugetului, care impune acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile bugetare ordinare
(venituri curente din impozite directe si indirecte, venituri nefiscale si din capital
 d) realitatea bugetului, care se bazeaza pe posibilitatea de a inscrie in buget venituri si cheltuieli
determinate stiintific, pe baze reale.

e) anualitatea bugetului , care presupune elaborarea si aprobarea actului bugetar anual.

f) specializarea bugetara, care reprezinta principiul potrivit caruia veniturile bugetare trebuie sa fie
inscrise in buget si aprobate de Parlament pe surse de provenienta, iar creditele bugetare pe categorii de
cheltuieli.

g) publicitatea bugetului , potrivit caruia, dupa ce este supus dezbaterii si aprobarii Parlamentului, bugetul
trebuie adus la cunostinta opiniei publice.

Legea de adoptare a bugetului public national si contul privind incheierea exercitiului bugetar pe anul
precedent celui in curs sunt publicate in Monitorul oficial.

SUBIECTUL NR 10  Procesul bugetar in Romania.Intocmirea si aprobarea proiectului de buget

In primul rand, exista o faza pregatitoare a elaborarii proiectelor de buget care constau in principal in
evaluarea resurselor finantelor publice, a fluxurilor de cheltuieli pe destinatii, avand in vedere nivelul
veniturilor si cheltuielilor publice din anii precedenti, precum si de cresterea/scaderea PIB si a datoriei
publice interne si externe.

Aceasta etapa are un caracter de documentare, la care participa  institutii specializate: Ministerul

Finantelor Publice, ministerele,  autoritatile  publice, organele locale ale puterii de stat, autoritatile
judecatoresti, guvernul, parlamentul, presedentia, B.N.R etc.

Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste
principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea
fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar.

In cap III “ Procesul bugetar”, sectiunea “1” “Proceduri privind elaborarea bugetelor”, se stipuleaza ca
legile bugetare cuprind: la venituri-estimarile anului bugetar; la cheltuieli- creditele bugetare determinate de
autorizarile continute in legi apecifice in structura functionala si economica a acestora;deficitul sau
excedentul bugetar, dupa caz, si, respectiv, reglementarile specifice exercitiului bugetar.

Anexele legilor bugetare cuprind : sinteza bugetului de stat, bugetele ordonatorilor principali de credite si
anexele la acestea; sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de repartizare a
acestora; alte anexe specifice.

Proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul
Finantelor Publice , pe baza:

a)    prognozelor indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza
proiectul de buget, precum si pentru urmatorii 3 ani;

b)    politicilor fiscale si bugetare;

c)    prevederilor memorandumurilor de finantare, ale memorandumurilor de intelegere sau ale altor acorduri
internationale cu organisme si institutii financiare internationale, semnate si/sau ratificate;
d)    politicilor si strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite in formularea propunerilor de buget, prezentate
de ordonatorii principali de credite;

e)    propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;

f)     programelor intocmite de catre ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni sau
ansamblu de actiuni, carora le sunt asociate obiective precise si indicatori de rezultate si de eficienta;
programele sunt insotite de estimarea anuala a performantelor fiecarui program, care trebuie sa precizeze:
actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele obtinute si estimate pentru anii urmatori,
masurate prin indicatori precisi, a caror alegere este justificata;

g)    propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si de transferuri
consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;

h)    posibilitatilor de finantare a deficitului bugetar.

                                       Structura bugetelor

Veniturile si cheltuielile se grupeaza in buget pe baza clasificatiei bugetare.

Veniturile sunt structurate pe capitole si subcapitole, iar cheltuielile pe parti, capitole, subcapitole, titluri,
articole, precum si alineate, dupa caz.

Cheltuielile prevazute in capitole si articole au destinatie precisa si limitata.

Numarul de salariati, permanenti si temporari, si fondul salariilor de baza se aproba distinct, prin anexa la
bugetul fiecarui ordonator principal de credite. Numarul de salariati aprobat fiecarei institutii publice nu
poate fi depasit.

Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, in conformitate cu creditele de angajament si

duratele de realizare a investitiilor.

Programele se aproba ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite.

Fondurile externe nerambursabile se cuprind in anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite si se

aproba o data cu acestea.

Aprobarea bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat ,a bugetelor fondurilor speciale
precum si a conturilor anuale de executie ale acestora este de competenta Parlamentului.

Acestea sunt examinate, mai intai, in comisiile permanente de specialitate a Camerei Deputatilor si
Senatului care prezinta Parlamentului amendamentele propuse , dupa care,  sunt dezbatute si aprobate
impreuna in sedintele Parlamentului.

Parlamentarii pot face propuneri pentru modificarea nivelului veniturilor si al cheltuielilor bugetare , fara
a se depasi nivelul deficitului bugetar aprobat.

Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu,pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole precum si
aliniate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite,  pentru anul bugetar.

Daca legile bugetare nu au fost adoptate cu cel putin  trei zile  inainte de expirarea exercitiului bugetar ,
Guvernul indeplineste sarcinile prevazute in bugetul anului  precedent , limitele de cheltuieli neputand
depasi de regula 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu exceptia cazurilor deosebite temeinic
justificate de ordonatorii principali de credite

SUBIECTUL NR 12 Intocmirea si aprobarea proiectelor bugetelor locale.Controlul bugetar

Bugetele locale ale comunelor, oraselor, sectoarelor municipiului Bucuresti, judetelor si respectiv al
municipiului Bucuresti se intocmesc in conditii de autonomie.

Intre bugetele consiliilor locale si bugetele consiliilor judetene nu exista relatii de subordonare;.bugetele
consiliilor locale reflecta relatii de deplina autonomie financiara.

Sarcina intocmirii proiectului bugetului local revine primarului fiecarei unitati administrativ-teritoriale,
respectiv primarului general al capitalei si presedintelui consilillui judetean pentru bugetul propriu al
judetului.

Proiectele bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale se echilibreaza pe baza proiectelor de buget ale

administratiei proprii si ale institutiilor publice subordonate.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezinta propunerile pentru proiectele bugetelor
locale la directiile generale ale finantelor publice judetene pina la data de 15 mai a fiecarui an, urmand ca
acestea sa depuna proiectele bugetelor locale pe ansamblul judetului si al municipiului Bucuresti, cel mai
tarziu pana la data de 1 iunie a fiecarui an, la Ministerul Finantelor Publice.

In cazul in care consiliile locale si judetene solicita majorari de cote sau sume defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat sau transferuri din bugetul de stat trebuie sa comunice Ministerului Finantelor Publice
propunerile de modificare fata de anul in curs, potrivit metodologiei stabilite, cu precizarea cauzelor si cu
fundamentarile care determina aceste modificari, pana la data de 1 mai a fiecarui an.

Pana la data de 1 iulie, Ministerul Finantelor Publice, cu acordul primului-ministru, comunica cotele sau
sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru echilibrarea bugetelor unitatilor
administrativ- teritoriale care nu isi pot acoperi cheltuielile din venituri proprii in vederea definitivarii
acestor bugete.

Proiectul de buget al fiecarei unitati administrativ-teritoriale, dupa ce este definitivat, este publicat spre a
fi adus la cunostinta colectivitatii locale.

In termen de 15 zile de la data publicarii proiectului de buget se pot depune contestatii cu privire la
veniturile si cheltuielile prevazute.

In fiecare buget local si judetean se poate inscrie, la partea de cheltuieli, un fond de rezerva bugetara la
dispozitia consiliului local (judetean) in cota de pana la 5% din totalul cheltuielilor.

Acesta se poate utiliza pentru suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin bugetele locale, in
vederea finantarii actiunilor sau sarcinilor noi intervenite in cursul anului.

Fondul de rezerva bugetara poate fi majorat, in cursul anului , cu pana la 50% din cuantumul initial al
acestuia aprobat prin buget, din disponibilitatile de credite bugetare care nu mai sunt necesare pina la
sfirsitul anului.Nu pot fi folosite cu aceasta destinatie  consiliilor disponibilitatile de credite bugetare
provenite de la cheltuieli de personal si de capital.
 In cazul in care, in bugetele proprii ale unor unitati administrativ-teritoriale, veniturile proprii depasesc
cheltuielile aprobate, inclusiv rezerva bugetara stabilita conform normelor legale, diferentele se constituie ca
excedente planificate ale fiecarui buget local.

Proiectele de buget astfel definitivate se depun la Ministerul Finantelor Buget pina la data de 1 august a
fiecarui an, insotite de documentatiile si fundamentari detaliate atat pentru venituri, cat si pentru cheltuieli.

 Propunerile de cote sau de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si de transferuri se vor
cuprinde in proiectele de buget pe ansamblul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti care se prezinta
Ministerului Finantelor Publice insotite de situatia administrativ-teritoriale componente la care se propun
astfel de cote sau sume defalcate si transferuri, precum si de note de fundamentare a necesitatii, oportunitatii,
eficientei si eficacitatii acestora.

Pentru aprobarea bugetelor locale sunt necesare parcurgerea  urmatoarelor etape :

·       publicarea proiectelor de bugete anuale astfel ca locuitorii unitatilor administrativ teritoriale sa aiba
posibilitatea de a cunoaste prevederile veniturilor si cheltuielilor publice locale, avand si dreptul de a
depune contestatii i, in termen de 5 zile de la data publicarii acestor bugete;

·       supunerea proiectelor de bugete spre deliberarea consiliilor competente in prima sedinta a acestor
consilii, dupa expirarea termenului de 15 zile de la data publicarii, insotite de raportul primarului sau al
presedintelui consiliului judetean, precum si de contestatiile depuse impotriva datelor cuprinse in
respectivele proiecte de buget;

·       deliberarea asupra prevederilor de venituri si cheltuieli, cu obligatia de pronuntare asupra contestatiilor

depuse, urmata de votarea bugetului.

Hotararile privind bugetul local, precum si cele prin care se stabilesc impozite si taxe locale, se adopta cu
votul majoritatii consilierilor in functie.

Daca bugetul nu poate fi aprobat dupa doua lecturi consecutive, care vor avea loc la un interval de cel
mult 5 zile, activitatea se va desfasura pe baza bugetului anual precedent, pana la adoptarea noului buget.
Sedintele in care se discuta problemele de buget sunt publice.

Fiecare buget se aproba pe ansamblu, pe ordonatori de credite, pe capitole si articole. Repartizarea pe

unitati administrativ- teritoriale a sumelor defalcate din impozite si a transferurilor din bugetul de stat,
potrivit legii bugetare, se realizeaza de catre Consiliul judetean impreuna cu Directia judeteana a finantelor
publice, dupa consultarea primarilor si a reprezentantilor consiliilor locale.

Consiliile locale si judetene aproba imprumuturile ce vor fi contractate potrivit legii bugetare anuale si
stabilesc impozitele si taxele locale, precum si taxele speciale ce se vor percepe pe timp limitat, potrivit
normelor legale.

SUBIECTUL NR 13  Executia bugetelor locale si incheierea bugetelor locale. Controlul bugetar

Executia bugetelor locale revine autoritatilor administratiei publice locale. Raspunderea pentru executia
bugetelor locale revine ordonatorului de credite care, potrivit legii, urmareste modul de incasare a veniturilor
si efectuarea cheltuielilor in concordanta cu clasificatia bugetara.

Primarul exercita functia de ordonator principal de credite pentru comune, orase si municipii, iar la
nivelul judetean aceasta functie revine presedintelui consiliului judetean.
 Transferurile catre bugetele locale, in cadrul limitelor prevazute in bugetul de stat, se efectueaza prin
Ministerul Finantelor Publice, la cererea si in functie de necesitatile executiei bugetare.

Efectuarea cheltuielilor din bugetele locale se face numai pe baza de acte justificative, care sa confirme
primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, achitarea salariilor si a altor drepturi banesti, plata
obligatiilor catre buget etc., operatiuni supuse vizei de control financiar preventiv.

Consiliile locale sau, dupa caz, consiliile judetene, aproba virarile de credite si modul de utilizare a
rezervei bugetare.

In cazul in care in executia bugetelor locale apare deficit temporar, acesta poate fi acoperit, pana la
incasarea veniturilor bugetare aprobate, pe seama fondului de rulment.

Pentru acoperirea eventualelor goluri temporare de casa, aparute in cursul anului intre cheltuielile si
veniturile bugetare proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti, se pot
acorda imprumuturi temporare din fondurile de tezaur constituite potrivit normelor in vigoare.

Dreptul de a aproba astfel de imprumuturi il au consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului

Bucuresti, cu avizul prealabil al directiilor generale ale finantelor publice  judetene.

Din aceleasi fonduri si in aceleasi conditii se pot acorda imprumuturi si in cazul in care asemenea goluri
temporare de casa apar la bugetele proprii ale judetelor si al municipiului Bucuresti.

Imprumuturile acordate bugetelor locale trebuie rambursate pana la data de 31 decembrie al fiecarui
exercitiu bugetar.

In cazuri exceptionale, in care imprumuturile nu au fost rambursate pana la finele anului datorita lipsei de
disponibilitati bugetare, acestea se prevad la rambursare in bugetele anilor urmatori, pe termen de pana la 18
luni. Limita maxima a dobanzii ce se va percepe se stabileste de Ministerul Finantelor Publice si se incaseaza
la fondul de tezaur judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.

Pentru realizarea unor actiuni social- culturale si acoperirea unor cheltuieli economice de interes local,
consiliile locale sau judetene, dupa caz, pot aproba si utiliza in intregime sumele incasate din venituri ale
bugetelor locale respective peste cele aprobate, cu respectarea urmatoarele conditii:

·       Modificarile efectuate si aprobate in bugetele locale, in conditiile de mai sus, se supun ratificarii
consiliului judetean, dupa caz, la prima sesiune a acestuia.

·       Trimestrial, presedintii consiliilor judetene si primarii celorlate unitati administrativ- teritoriale intocmesc
dari de seama contabile asupra executiei bugetare, care se trimit Ministerului Finantelor Publice, la
termenele si in conditiile stabilite de acesta.

Executia de casa a bugetelor locale se efectueaza prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului,
asigurandu-se:

·       incasarea veniturilor bugetare, pe baza unei evidente stricte a sumelor incasate pe fiecare platitor;

·       finantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare aprobate si a destinatiei stabilite;

·       incadrarea in echilibrul bugetar aprobat.

 Pentru bugetele locale, ordonatorii principali de credite sunt presedintii consiliilor judetene si primarii
celorlalte unitati administrativ-teritoriale. Conducatorii institutiilor publice finantate din bugetele locale sunt,
dupa caz, ordonatorii de credite secundari sau tertiari.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot delega atributia de aprobare a intrebuintarii si
repartizarii creditelor bugetare vicepresedintilor consiliilor judetene si respectiv viceprimarilor comunelor,
oraselor si municipiilor.

INCHEIEREA EXERCITIULUI BUGETELOR LOCALE

La sfarsitul anului bugetar, dupa incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor, are loc intocmirea
documentelor care privesc incheierea exercitiului financiar pe baza carora se elaboreaza contul de executie a
bugetului local.

Sarcina intocmirii contului de executie a bugetului local revine primarului pentru bugetele comunelor,
oraselor si municipiilor si, respectiv, presedintelui consiliului judetean pentru begetele judetene.

Presedintii consiliilor judetene si primarii celorlalte unitati administrativ- teritoriale intocmesc si prezinta
conturile anuale de executie a bugetelor proprii spre aprobare consiliilor judetene si, respectiv, consiliilor
locale pana la 31 mai a anului urmator, in urmatoarea structura:

a)    la venituri:- prevederi bugetare aprobate initial;

-      prevederi bugetare definitive;

-      incasari realizate.

b)    la cheltuieli:- credite aprobate initial;

-      credite definitive;

-      plati efectuate.

Daca la sfarsitul anului, in urma efectuarii regularizarilor cu bugetul de stat in limita transferurilor din
acest buget, rezulta excedent la incheierea exercitiului bugetar, acesta se utilizeaza in urmatoarea ordine
pentru:

1)rambursarea eventualelor imprumuturi restante, plata dobanzilor aferente acestora si a comisioanelor;

2) constituirea fondului de rulment. Fondul de rulment se pastreaza intr-un cont distinct, deschis fiecarei
unitati administrativ- teritoriale, la unitatile teritoriale ale trezoreriei statului si poate fi utilizat, temporar,
pentru acoperirea unor eventuale deficite temporare provenite din decalaje in veniturile si cheltuielile anului
curent.

 La finele anului, fondul de rulment trebuie sa se regaseasca reintregit in contul distinct, deschis la
unitatile de trezorerie.

Pana la data de 31 mai a fiecarui an, Ministerul Finantelor Publice prezinta Guvernului sinteza anuala a
veniturilor si cheltuielilor publice locale, cu concluzii si propuneri in ceea ce priveste rolul acestora in
indeplinirea sarcinilor ce revin organelor administratiei publice locale si a modului in care a fost respectata
disciplina financiara.
                                            6.4. CONTROLUL BUGETAR

Resursele financiare limitate fac astazi necesar mai mult ca oricand exercitarea unui control permanent
asupra modului de formare dar si de intrebuintare a veniturilor bugetului public local.

Exercitarea controlului bugetar asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a

resurselor financiare puse la dispozitia autoritatilor publice locale se realizeaza cel putin in doua faze:

·       controlul executat prin compartimentele proprii de specialitate care au competente prin lege cu privire la
stabilirea, constatarea, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale precum si a altor venituri
cuvenite bugetelor locale;

·       controlul executat de catre Curtea de Conturi pe linia modului de formare, administrare si intrebuintare a
resurselor financiare si care este singurul organ in masura sa acorde descarcare de gestiune in conditiile
legii.

Cat priveste controlul ce se realizeaza in conditiile primei faze, prin compartimentele proprii se urmareste
pe de o parte, incasarea  veniturilor cel putin la nivelul celor inscrise si aprobate in bugetul unitatii
administrativ- teritoriale, iar pe de alta parte , angajarea cheltuielilor sa se faca in raport de resursele
financiare alocate, de nevoile colectivitatii locale.

Prin compartimente functionale proprii se urmareste pe langa stabilirea si incasarea la termen a

impozitelor si taxelor locale si administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica sau privata a
unitatilor administrativ- teritoriale.

Curtea de Conturi, la randul sau, prin verificarea modului de formare si intrebuintare a resurselor
financiare publice locale, urmareste in principal:

·       determinarea corecta a impozitelor si taxelor datorate bugetelor locale in conformitate cu prevederile

legale care reglementeaza fiecare impozit si taxa in parte, stabilirea eventualelor venituri necalculate si
neevidentiate ca obligatii de plata;

·       urmarirea si incasarea efectiva a veniturilor constatate si cuvenite legal bugetelor locale;

·       identificarea veniturilor locale neurmarite si neancasate integral si la termenele legale, a cauzelor,

raspunderilor si masurilor ce se impun pentru incasarea acestora;

·       concordanta creditelor initiale si a celor definitive cu cele din bugetele aprobate;

·       incadrarea platilor efectuate in limitele creditelor definitive aprobate, pe total si pe structura clasificatiei
bugetare a cheltuielilor;

·       natura si legalitatea obligatiilor de plata cu termene pana la finele anului;

·       efectuarea, din bugetele locale, numai a cheltuielilor din categoriile prevazute de legea bugetara anuala;

·       angajarea si efectuarea cheltuielilor din bugetele locale, numai in limita creditelor anuale aprobate;

·       inscrierea in bugetele locale si efectuarea din aceste bugete numai de cheltuieli pentru care exista baza
legala;
·       efectuarea cheltuielilor bugetare numai pe baza de acte justificative, intocmite in conformitate cu
dispozitiile legale.

Activitatea autoritatilor publice locale poate fi supusa unor verificari exceptionale din partea Curtii de
Conturi atunci cand acestea nu isi ramburseaza toate obligatiile de plata pe termen scurt pana la sfarsitul
anului fiscal in care au fost angajate imprumuturile sau daca la un moment dat, pe durata anului fiscal,
datoriile pe termen scurt depasesc veniturile estimate, care au fost avute in vedere pentru garantarea
fondurilor imprumutate.

In acest scop, Curtea de Conturi va solicita autoritatile administratiei publice locale sa intocmeasca si sa
depuna un plan de redresare prin care acestea sa obliga sa asigure conditiile de rambursare la termen a
fondurilor imprumutate.

SUBIECTUL NR 14  Continutul si rolul asigurarilor sociale

Asigurarile sociale constituie acea parte a relatiilor social-economice banesti ,cu ajutorul carora – in
procesul repartitiei PIB – se formeaza, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii
obligatorii a salariatilor si pensionarilor din regiile autonome, societatile comerciale, a membrilor
cooperativelor mestesugaresti si asociatiile agricole, a taranilor, a liber profesionistilor, a intreprinzatorilor
particulari, a personalului casnic care lucreaza la persoane fizice, aflate in incapacitate temporara sau
permanenta de munca, in caz de batranete si in alte cazuri prevazute de lege.

Prin asigurarile sociale se iau masurile corespunzatoare pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea si
intarirea sanatatii, precum si pentru asigurarea existentei acelora care si-au pierdut definitiv capacitatea de
munca din cauza bolii, a accidentelor, a batranetii, etc. si a celor care nu mai au sustinatori legali.

In Romania sistemul de asigurari sociale este constitui din:

-        asigurarile sociale de stat;

-        asigurarile sociale din cooperatia mestesugareasca;

-        asigurarile sociale din asociatiile agricole;

-        asigurarile sociale ale taranimii cu gospodaria individuala;

-        asigurarile sociale ale avocatilor si magistratilor;

-        asigurarile sociale ale artistilor plastici, ale scriitorilor si ale muzicienilor;

-        asigurarile sociale ale slujitorilor cultelor etc.

Rolul asigurarilor sociale rezulta din principiile ce stau la baza lor, precum si din modul cum se constituie
si se folosesc fondurile banesti.

Asigurarile sociale stimuleaza reproductia sociala, contribuind la progresul economiei nationale si la

dezvoltarea actiunilor social – culturale. Asigurarile sociale cuprind o serie de norme pentru infaptuirea unei
tot mai bune igieni si securitati a muncii, prevenirea imbolnavirilor, refacerea si intarirea sanatatii cetatenilor
si a familiilor lor, ceea ce are drept urmare mentinerea si crestera capacitatii lor de munca.

SUBIECTUL NR 15  Structura asigurarilor sociale.Trimiteri la tratament  si odihna,indemnizatiile si

ajutoarele de stat
 Trimiterile la tratament balneoclimateric si odihna constituie o alta forma  de ocrotire a cetatenilor prin
asigurarile sociale de stat.

Ele au un rol important in prevenirea imbolnavirilor, refacerea si ingrijirea sanatatii  pensionarilor, a

salariatilor  si a membrilor de familie. Pe baza recomandarilor medicale, salariatii si pensionarii sunt trimisi
la odihna si tratament balneoclimateric.

Se acorda prioritate celor care : lucreaza in conditii deosebit de grele sau vatamatoare; sunt suferinzi de
boli cronice sau profesionale; invalizilor; familiilor cu multi copii, carora li se acorda si gratuitate (prioritate
la trimiterea in tabere de copii).

Costul transportului, mesei, cazarii si tratamentului balneoclimateric se suporta pentru salariati,

pensionari si membrii lor de familie - carora li se acorda biletele respective - din bugetul asigurarilor sociale
de stat, in proportie de 70% (in medie si diferentiat in functie de nivelul salariului sau a pensiei, in functie de
statiunea respectiva si de sezon).

SUBIECTUL NR 16  Structura asigurarilor sociale.Pensiile

Pensiile se acorda in raport cu salariul si vechimea in munca tuturor cetatenilor care au implinit varsta
prevazuta de lege, au vechimea necesara in munca ori si-au pierdut total sau in cea mai mare parte
capacitatea de munca datorita unor accidente sau boli.

Statul roman garanteaza dreptul la pensie fiecarui cetatean indiferent de sex si nationalitate si acorda
sprijin material prin asistenta sociala persoanelor inapte de munca si lipsite de mijloace de existenta.

Prin asigurarile sociale de stat se acorda urmatoarele pensii:

a)     pensia pentru munca depusa si limita de varsta;

b)     pensia pentru pierderea capacitatii de munca din cauza de accident de munca sau boala
profesionala;

c)     pensia pentru pierderea capacitatii de munca in afara procesului de munca;

d)     pensia de urmas;

e)     ajutorul social;

f)      pensia suplimentara.

SUBIECTUL NR 17  Continutul sistemului public de pensii din Romania

Dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita, prin sistemul public de pensii si alte
drepturi de asigurari sociale.      

In sistemul public sunt asigurate, persoanele fizice, denumite asigurati.

Asiguratii pot fi cetateni romani, cetateni ai altor state sau apatrizi, pe perioada in care au, conform legii,
domiciliul sau resedinta in Romania.

Asiguratii au obligatia sa plateasca contributii de asigurari sociale si au dreptul sa beneficieze de prestatii

de asigurari sociale, conform legii.
 In sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

         I.     persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca si functionarii publici;

           II.     persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii
executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o
organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile
prezentei legi, cu ale persoanelor prevazute la pct. I;

         III.     persoanele care beneficiaza de drepturi banesti lunare, ce se suporta din bugetul asigurarilor pentru
somaj, in conditiile legii, denumite someri;

         IV.     persoanele care realizeaza un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel putin 3 salarii medii
brute, si care se afla in una dintre situatiile urmatoare:

a)     asociat unic, asociati, comanditari sau actionari;

b)     administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare sau de management;

c)     membri ai asociatiei familiale;

d)     persoane autorizate sa desfasoare activitati independente;

e)     persoane angajate in institutii internationale, daca nu sunt asiguratii acestora;

f)      alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale;

          V.     persoanele care realizeaza prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel putin 3
salarii medii brute, si care se regasesc in doua sau mai multe situatii prevazute la pct. IV.

Se pot asigura in sistemul public, pe baza de contract de asigurare sociala, persoanele care nu se regasesc
in situatiile mentionate, cele care nu se afla in plata unor prestatii de asigurari sociale in sistemul public,
precum si cele care nu sunt asigurate in alte sisteme de asigurari sociale, neintegrate in sistemul public.

Prestatiile de asigurari sociale se acorda sub forma de: pensii, indemnizatii, ajutoare, alte tipuri de
prestatii prevazute de lege, corelative cu obligatiile privind plata contributiei de asigurari sociale.

SUBIECTUL NR 18  Contributia de asigurari sociale

In sistemul public sunt contribuabili, dupa caz:

    a) asiguratii care datoreaza contributii individuale de asigurari sociale;

    b) angajatorii;

    c) persoanele juridice la care isi desfasoara activitatea asiguratii , prevazute la  pct. II, asimilate
angajatorului;

    d) Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca care administreaza bugetul asigurarilor pentru
somaj;
     e) persoanele care incheie contract de asigurare sociala.

Cotele de contributii de asigurari sociale sunt diferentiate in functie de conditiile de munca normale,
deosebite sau special, si se aproba anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Contributia de asigurari sociale se datoreaza din momentul incadrarii in munca cu contract de munca
individual sau de la data incheierii contractului de asigurare sociala.

Contributia individuala de asigurari sociale se datoreaza de asiguratii prevazuti la pct. I si II, iar cota
contributiei individuale de asigurari sociale se stabileste prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Contributia de asigurari sociale datorata de angajatori reprezinta diferenta dintre nivelul cotelor de
contributii de asigurari sociale stabilite diferentiat, in functie de conditiile de munca si nivelul cotei
contributiei individuale de asigurari sociale.

Asiguratii prevazuti la pct. IV si V  datoreaza integral cota de contributie de asigurari sociale

corespunzatoare conditiilor de munca in care isi desfasoara activitatea.

Contributia de asigurari sociale pentru someri se suporta integral din bugetul asigurarilor pentru somaj la
nivelul cotei stabilite pentru conditii normale de munca, cu exceptia platilor compensatorii si a veniturilor de
completare acordate salariatilor din industria de aparare, in perioada de reducere temporara a activitatii.

Contributia de asigurari sociale pentru persoanele care beneficiaza de plati compensatorii se suporta din
bugetul asigurarilor pentru somaj la nivelul cotei contributiei individuale de asigurari sociale.

Calculul si plata contributiei de asigurari sociale datorate de asiguratii prevazuti la pct. I si II si de

angajatorii acestora se fac lunar de catre angajatori.

Calculul si plata contributiei de asigurari sociale pentru someri se fac lunar de catre institutia care
administreaza bugetul asigurarilor pentru somaj.

Plata contributiei de asigurari sociale datorate de asiguratii prevazuti la pct. IV si V se face lunar de catre
acestia, pe baza calculului efectuat si comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asigurati.

SUBIECTUL NR 19  Categorii de pensii in Romania

    In sistemul public se acorda urmatoarele categorii de pensii:

    a) pensia pentru limita de varsta;

    b) pensia anticipata;

    c) pensia anticipata partiala;

    d) pensia de invaliditate;

    e) pensia de urmas.

SUBIECTUL NR 20  Stabilirea si plata pensiilor in Romania

Pensia se acorda la cererea persoanei indreptatite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procura

speciala, a tutorelui sau a curatorului acesteia.
 Dererea de pensionare, impreuna cu actele care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de prezenta
lege se depun la casa teritoriala de pensii in raza careia se afla domiciliul asiguratului.

    Drepturile de pensie de urmas, in cazul persoanelor care indeplinesc conditiile prevazute de prezenta lege
la data decesului sustinatorului asigurat, se acorda la cerere:

a) incepand cu luna urmatoare decesului, in cazul in care sustinatorul decedat era pensionar, daca cererea a
fost depusa in termen de 90 de zile de la data decesului;

b) de la data decesului sustinatorului, in cazul in care sustinatorul decedat nu era pensionar la data decesului,
daca cererea a fost depusa in termen de 90 de zile de la aceasta data;

c) de la data depunerii cererii, in situatiile in care s-au depasit termenele prevazute la lit. a) si b).

   Plata pensiei se face lunar.

Pensia se plateste personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procura speciala sau
reprezentantului legal al acestuia, in functie de optiune, prin mandat postal, cont curent sau cont de card.

Plata pensiei inceteaza incepand cu luna urmatoare celei in care:

    a) beneficiarul a decedat;

    b) beneficiarul nu mai indeplineste conditiile legale in temeiul carora i-a fost acordata pensia;

    c) urmasul a fost condamnat printr-o hotarare ramasa definitiva pentru infractiunea de omor sau
tentativa de omor comisa asupra sustinatorului.

Plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care:

    a) pensionarul isi stabileste domiciliul pe teritoriul unui stat cu care Romania a incheiat conventie de
asigurari sociale, daca in cadrul acesteia se prevede ca pensia se plateste de catre celalalt stat;

    b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate partiale se regaseste in una dintre
situatiile prevazute la pct. I si II;

    c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezinta la revizuirea medicala periodica;

      d) beneficiarul unei pensii de urmas realizeaza dintr-o activitate profesionala venituri brute lunare mai
mari de o patrime din salariul mediu brut pe economie;

    e) copilul urmas nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege ( nu isi continua studiile);

    f) sotul supravietuitor, beneficiarul unei pensii de urmas, se recasatoreste.

 Incepand cu data inscrierii la pensie cuantumul pensiei se determina prin inmultirea punctajului mediu
anual realizat de asigurat in perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.

Cuantumul pensiei astfel stabilit se majoreaza cu suma corespunzatoare contributiei pentru asigurarile
sociale de sanatate, datorata potrivit legii.
 Punctajul mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare se determina prin impartirea numarului
de puncte rezultat din insumarea punctajelor anuale realizate de asigurat in perioada de cotizare la numarul
de ani corespunzator stagiului complet de cotizare, prevazut in Anexa nr.3 la lege.

Punctajul anual al asiguratului se determina prin impartirea la 12 a punctajului rezultat in anul respectiv
din insumarea numarului de puncte realizat in fiecare luna. Numarul de puncte realizat in fiecare luna se
calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupa caz, a
venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, la
salariul mediu brut lunar din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica si Studii
Economice.

Punctajul asiguratului, nu poate fi mai mare de 5 puncte intr-un an calendaristic.

SUBIECTUL NR 21  Continutul asigurarilor de bunuri si persoane

Asigurarea este un aranjament (o intelegere) prin care una din parti , numita asigurator, promite sa
plateasca celeilalte parti, asigurat sau beneficiar, o suma de bani daca se produce un evaniment care il face
pe asigurat sa sufere o pierdere financiara.

Responsabilitatea pentru plata unor astfel de pierderi este transferats de la detinatorul politei catre
asigurator. In schimbul acceptarii obligatiei de a plati pagubele, atunci cand acestea se produc, asiguratorul
primeste de la asigurat un pret numit prima de asigurare.

Incheierea unui contract de asigurare este o metoda de a tine sub control aspectele financiare ale unei
situatii viitoare necunoscute. Daca o persoana cumpara o polita de asigurare, ea schimba o situatie de risc
(certitudine) financiara, deoarece compania de asigurari garanteaza celui care a cumparat asigurarea ca, in
conditiile respectarii anumitor clauze, prevazute in contractul de asigurare, situatia sa financiara nu va fi
afectata de aparitia sau nu a unor anumite evenimente specificate.

Majoritatea oamenilor nu agreaza riscul, ci prefera siguranta si din acest motiv cumpara asigurari.

Asigurarile functioneaza deoarece, asiguratorul poate incasa prime de asigurare din partea unui grup de
oameni aflati in conditii similare si care nu sufera toti pagube in decursul unui an. Aceste prime de asigurare
sunt depuse intr-un cont comun si utilizate de asigurator pentru plata pagubelor.

In acest fel, pierderile (pagubele) sunt mai degraba impartite intre detinatorii de polite de asigurare, decat
sa fie suportate de catre o minoritate de oameni (comunitate de risc si mutalitatea in suportarea pagubelor).
Pierderile financiare ale persoanelor fizice si juridice pot fi compensate prin doua modalitati:

     - prin constituirea de catre fiecare persoana fizica sau juridica in parte a unor rezerve proprii, destinate
a fi utilizate in cazul aparitiei evenimentelor cauzatoare de pagube, pentru acoperirea acestora;

     - prin constituirea in comun, de catre un mare numar de persoane, amenintate de aceleasi pericole, a
unor fonduri, care sa serveasca la acoperirea necesitatilor banesti ale acelora dintre ele care au avut efectiv
pierderi de suferit din punct de vedere financiar.

Solutia a doua, a constituirii in comun, prin participarea unui mare numar de persoane (fizice, juridice), a
unui fond centralizat, din care sa se acopere necesitatile banesti ale celor pagubiti, s-a dovedit a fi metoda
care necesita cel mai mic efort financiar atat pentru fiecare in parte, cat si pentru intreaga economie.
 Ea este bazata pe principiul mutualitatii adica, fiecare contribuie cu o suma mica, pentru a crea un fond
pentru a fi ajutati cei pagubiti de anumite evenimente din natura sau societate. Acest principiu sta la baza
asigurarii.

Asigurarile, nu numai ca impart pagubele intre persoanele fizice si intre organizatii, dar ele realizeaza si
repartizarea uniforma in timp a acestor pagube. Acest lucru este posibil deoarece, in anii in care pagubele
sunt mai mici decat cele estimate, asiguratorii isi pot constitui rezerve, care pot fi utilizate ulterior, in anii
mai grei.

SUBIECTUL NR 22  Clasificarea asigurarilor

In literatura de specialitate, cei mai multi specialisti utilizeaza urmatoarele criterii: dupa modul de
realizare a raporturilor juridice, dupa domeniul asigurarii, dupa riscul asigurat, dupa sfera de cuprindere in
profil teritorial, dupa natura raporturilor dintre asigurat si asigurator etc.

1. Dupa modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare sunt asigurari obligatorii si asigurari
facultative.

Asigurarea obligatorie izvoraste din interesul economic si social al intregii colectivitati si ea se introduce
atunci cand bunurile unui numar mare de persoane fizice si juridice sunt amenintate de anumite riscuri, astfel
incat fiecare detinator al bunului respectiv ar avea de suportat pagube la producerea evenimentului asigurat.

In cele mai multe tari, ca si in tara noastra, forma de asigurare obligatorie este asigurarea de raspundere
civila pentru pagube produse din accidente de circulatie.

In tara noastra, aceasta asigurare a fost reglementata prin Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si
reasigurarile in Romania.

Clauzele contractului de asigurare, limitele maxime si minime ale despagubirilor pentru pagube produse
la bunuri, vatamari corporale sau deces, nivelul primelor de asigurare, pe categorii de autovehicule,
termenele de plata sunt stabilite prin Hotarare de Guvern, la propunerea Comisiei de Supraveghere a
Asigurarilor.

Legea prevede obligatia persoanelor fizice si juridice detinatoare de autovehicule supuse inmatricularii
sau folosirii pe teritoriul Romaniei de a le asigura pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor
produse din accidentele pe teritoriul Romaniei. Neachitarea la scadenta a primelor de asigurare determina ca
detinatorul autovehiculului sa nu fie asigurat.

Asigurarea facultativa are la baza acordul de vointa dintre asigurator si asigurat, concretizat in contractul
de asigurare, prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile partilor, precum si toate celelelate elemente ale
asigurarii (riscuri, prime de asigurare, suma asigurata etc.).

Asigurarea obligatorie prezinta o serie de trasaturi care o deosebesc de asigurarea facultativa, si anume:

a) In asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de acelasi fel apartinand persoanelor fizice sau
juridice, deci este o asigurare totala.

Acest lucru exclude posibilitatea selectiei riscurilor, permitand o dispersare larga a acestora
iar        primele de asigurare sunt mai reduse decat cele stabilite la asigurarea facultativa.

Spre deosebire de asigurarea obligatorie, asigurarea facultativa nu este totala, ea cuprinzand doar o parte
din bunurile de acelasi fel;
 b) Suma asigurata este stabilita prin lege, sub forma unor norme de asigurare, ceea ce inseamna ca
asigurarea este o asigurare normata. Normele de asigurare (limitele minime si maxime) se stabilesc in functie
de valoarea bunurilor de acelasi fel.

La asigurarea facultativa, suma asigurata nu este stabilita pe baza unor norme, ci in functie de propunerea
asiguratului si avand ca limita maxima valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii, iar la
asigurarile de persoane anumite sume stabilite prin contractul de asigurare.

c) Spre deosebire de asigurarea facultativa auto-casco, la care suma asigurata se diminueaza de fiecare
data cu raspundere acordata, la asigurarea obligatorie de raspundere civila, la acordarea unei despagubiri nu
tine seama de despagubirile acordate anterior.

Cu alte cuvinte, asiguratul va fi despagubit la fiecare aparitie a riscului asigurat, singura conditie este ca
paguba sa se incadreze in limitele mentionate de catre lege.

2. In functie de domeniul asigurarii, deosebim: asigurari de bunuri, de persoane si de raspundere civila.

In cazul asigurarilor de bunuri, obiectul asigurarii il constituie anumite bunuri (o constructie,

autovehicule, animale etc.) care sunt expuse anumitor riscuri provocatoare de daune.

In cazul asigurarii de raspundere civila, denumita si asigurare de responsabilitate, obiectul asigurarii

consta intr-o valoare patrimoniala egala cu responsabilitate ce ar urma sa le plateasca asiguratul ca urmare a
unui prejudiciu cauzat unei terte persoane pentru care raspunde potrivit legii.

Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor, denumite si asigurari de
daune, avand drept scop repararea prejudiciului care ameninta patrimoniul asiguratului.

Aceste asigurari au un caracter de despagubire, denumit in limbajul asigurarilor, caracter indemnitar.

Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica, viata si integritatea sa, supuse amenintarii unor
evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul.

In cadrul acestor asigurari, asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul sa primeasca indemnizatia de
asigurare fara a exista vreo legatura cu prejudiciul suferit. Asigurarile de persoane au un caracter
neindemnitar, reprezentand o masura de prevedere, de capitalizare a unor sume de bani.

Cu toate ca la acest criteriu se face cel mai adesea referire atunci cand se vorbeste despre tipurile de
asigurari practicate, el nu are caracter exhaustiv, intrucat mai exista o categorie de asigurari, cea a asigurarii
riscurilor financiare (asigurarea riscului de neplata din partea debitorilor in caz de incapacitate de plata a
acestora) care nu se regaseste clar in niciuna din categoriile de mai sus. Totusi, cei mai multi specialisti o
includ in categoria asigurarilor de bunuri, iar altii o trateaza distinct, alaturi de cele trei categorii de baza,
existand astfel, in functie de domeniul asigurarii:

           -asigurari de bunuri;

           -asigurari de persoane;

           -asigurari de raspundere civila;

           -asigurarea riscurilor financiare.

 3. In functie de subiectele raporturilor de asigurare, se disting asigurari directe si asigurari indirecte
(reasigurari).

Specific asigurarilor directe este faptul ca raporturile de asigurare se stabilesc nemijlocit intre asigurat si
asigurator, fie pe baza contractului de asigurare, fie pe baza legii.

Tot asigurare directa este si coasigurarea, in care exista mai multi asiguratori si un singur asigurat.

Spre deosebire de asigurarile directe, reasigurarea apare ca un raport care se stabileste de fiecare data intre
doua societati de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat, iar cealalta de reasigurator.

Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin intermediul caruia reasiguratul cedeaza unui
reasigurator o parte din raspunderile asumate prin contractele sala luate in asigurare.

Reasiguratorul isi asuma raspunderea de a partipa la acoperirea pagubelor in limitele convenite in

contractul de reasigurare.

4. Dupa sfera de cuprindere teritoriala asigurarile se impart in: asigurari interne si asigurari externe.

Asigurarile interne se caracterizeaza prin faptul ca partile contractante (asigurat, asigurator, beneficiar,
contractant), obiectele asigurarii si riscurile asigurate se afla sau se produc pe teritoriul aceluiasi stat.

De asemenea, primele de asigurare, sumele asigurate si despagubirile sau indemnizatiile se platesc in

moneda statului pe teritoriul caruia se afla bunurile sau se produc riscurile.

Asigurarile externe se caracterizeaza prin aceea ca fie partile contractante, fie obiectul asigurarii, fie riscul
asigurat se afla pe teritoriul altui stat. Caracteristic acestor asigurari este faptul ca partile pot stabili si plati
prima de asigurare in valuta.

In categoria asigurarilor externe, pot fi incluse: asigurarea marfurilor pe timpul transportului extern,
asigurarea navelor maritime si fluviale ce parcurg rute internationale, asigurarea Cartea Verde si altele.

5. Dupa riscul asigurat, exista asigurari pentru urmatoarele riscuri:

·        incendii, trasnete, explozii, cutremure de pamant, grindina, etc., denumite riscuri ale calamitatilor
naturale;

·        derapari, rasturnari, coliziuni sau alte accidente ale mijloacelor de transport;

·        diferite boli, epizooti si accidente ale animalelor;

·        evenimente ce pot surveni in viata persoanelor fizice: boala, invaliditate, deces, supravietuire.

6. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, la art. 3, grupeaza
activitatea de asigurare in: asigurari de viata si asigurari generale.

In literatura de specialitate straina, precum si in anuarele statistice internationale, asigurarile sunt

clasificate in doua mari categorii si anume: asigurari de viata si asigurari non-viata; de asemenea, frecvent
intalnim clasificarea in asigurari de pagube si asigurari de persoane.

SUBIECTUL NR 23  Elementele asigurarilor de bunuri si personae.Contractul de asigurare

   -        asiguratorul;

-        asiguratul;

-        contractantul asigurarii;

-        beneficiarul asigurarii;

-        contractul de asigurare;

-        riscul asigurat;

-        obiectul asigurat;

-        suma asigurata;

-        prima de asigurare;

-        durata asigurarii;

-        paguba sau dauna;

-        despagubirea de asigurare.

 Asiguratorul este persoana juridica, societate de asigurari, care in schimbul primei de asigurare incasate
de la asigurati isi asuma obligatia sa plateasca acestora (beneficiarilor asigurarii) despagubirea ce li se cuvine
pentru cazul de distrugere sau avarie a bunurilor asigurate ca urmare a calamitatilor naturii sau accidentelor ,
sa plateasca suma asigurata la survenirea unui eveniment in viata persoanelor asigurate (beneficiarilor) sau
sa plateasca despagubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terte persoane.

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platita asiguratorului, isi
asigura bunurile impotriva unor calamitati ale naturii sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura
impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa, precum si persoana fizica sau juridica ce se asigura
pentru prejudiciul pe care il poate aduce unor terte persoane de a carui producere raspunde potrivit legii.

Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica ce poate incheia o asigurare, fara insa ca aceasta
sa aiba calitatea de asigurat.

Astfel, de exemplu, un agent economic poate incheia o asigurare de accidente pentru personalul ei angajat
care este transportat la si de la locul de munca folosind autovehiculele apartinand acestuia. In acest caz,
calitatea de asigurati o au lucratorii pentru care a fost incheiata asigurarea, iar agentul economic este
contractantul asigurarii.

           Beneficiarul asigurarii este , de regula, insusi asiguratul. Exista categegorii de asigurari (de
exemplu, de persoane si de transport) in care calitatea de beneficiar o pot avea si alte persoane, specificate
nominal in contractul de asigurare.

           Spre exemplu, beneficiar poate fi o terta persoana careia – in virtutea contractului sau a legii –
asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract
(caz asigurat).
            Prin obiectul asigurarii se intelege ceea ce s-a asigurat : anumite bunuri, despagubirile datorate de
asigurat ca urmare a raspunderii civile fata de o terta persoana (patrimoniul din care ar urma sa plateasca)
sau un atribut al persoanei (viata, capacitatea de munca etc.), adica valorile patrimoniale sau nepatrimoniale
expuse pericolului.

           Astfel, in asigurarile de bunuri asiguratorul garanteaza asiguratului plata unor despagubiri, in cazul
in care anumite calamitati sau accidente ar produce pagube bunului respectiv; in asigurarile de persoane se
garanteaza plata unor sume dinainte stabilite, in cazul in care in viata asiguratului ar interveni un anumit
eveniment (supravietuire, invaliditate, deces etc.) iar in asigurarile de raspundere civila asiguratorul preia
asupra sa obligatiile de despagubire pe care asiguratul le-ar putea avea fata de o terta persoana, ca urmare a
faptului ca i–a pricinuit acestuia un prejudiciu.

           Riscul constituie elementul esential si caracteristic al contractului de asigurare.

           Riscul asigurat este fenomenul sau evenimentul la producerea caruia societatea de asigurari este
obligata prin lege sau contract sa achite asiguratului sau beneficiarului asigurarii despagubirea de asigurare
la bunuri sau suma asigurata in cazul oersoanelor.

           Notiunea de risc asigurat are, de regula, mai multe sensuri. Astfel, riscul asigurat este folosit in
sensul de probabilitate a producerii fenomenului (evenimentului) impotriva caruia se incheie asigurarea.

           Cu cat acest fenomen are frecventa mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a
pagubei si apare mai necesara asigurarea.

           Suma asigurata este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea
in cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a incheiat asigurarea.

           Suma asigurata reprezinta limita maxima a raspunderii asiguratorului si constituie unul din
elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare. In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata nu
poate depasi valoarea reala a bunului la data asigurarii(valoarea de asigurare).

           In cazul asigurarii de raspundere civila, intrucat nu exista o valoare de asigurare, suma asigurata se
stabileste prin conventie, iar in cazul asigurarii obligatorii, prin hotarare a Guvernului.

           In cazul asigurarilor de persoane, suma asigurata nu este limitata, fiind vorba de  viata si sanatatea
omului nu se poate stabili o limita minima sau maxima de valoare.

           Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul este obligat, in baza contractului sau a
legii, sa o plateasca asiguratorului, in schimbul garantiei pe care acesta i-o acorda si se foloseste pentru
constituirea fondului de asigurare, a fondurilor de rezerva, pentru finantarea actiunilor de prevenire si
combatere a unor evenimente producatoare de pagube si pentru acoperirea cheltuielilor legate de
administrarea asigurarilor.

            Prima de asigurare este, asadar, pretul platit de asigurat pentru ca asiguratorul sa preia asupra sa
riscul.

           Paguba sau dauna reprezinta pierderea, exprimata valoric, intervenita la bunul asigurat, ca urmare a
producerii riscului asigurat.

           Dauna (paguba) de asigurare se numeste prejudiciul suferit de asigurat in urma realizarii cazului
asigurat. Se au in vedere numai prejudiciile efective suferite de asigurat, nu si beneficiul nerealizat.
             In cazul asigurarii de raspundere civila, beneficiul nerealizat de terta persoana pagubita reprezinta
pentru asigurat o paguba efectiva, deoarece se include in despagubirile datorate (reparare integrala).
Notiunea de dauna este aplicabila numai la asigurarile contra pagubelor (asigurari de daune).

           Despagubirea de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratorul o plateste asiguratului

pentru refacerea bunului distrus de un risc asigurat sau pentru compensarea unui prejudiciu la asigurarea de
raspundere civila.

            Cuantumul despagubirii de asigurare depinde de marimea pagubei si nu poate depasi sums

asigurata.

            Contractul de asigurare

    Incheierea contractului. Drepturi si obligatii

             Prin contractul de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima

asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului, beneficiarului
asigurarii sau tertului pagubit despagubirea ori suma asigurata, denumita indemnizatie, rezultata din
contractul de asigurare incheiat in conditiile  legii, in limitele si la termenele convenite.

          Contractul de asigurare se incheie in forma scrisa. El nu poate fi probat cu martori, chiar daca exista
un inceput de dovada scrisa.  

         In contractul de asigurare se specifica cel putin detaliile de identificare a partilor contractante si
numele beneficiarului asigurarii, daca acesta nu este parte la contract.

      Contractul de asigurare cuprinde:

      a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;

    b) obiectul asigurarii: bunuri, persoane, raspundere civila, credite si garantii, asigurari de pierderi
financiare, alte asigurari;

    c) riscurile ce se asigura;

    d) momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;

    e) primele de asigurare;

    f) sumele asigurate.

Alte elemente pe care trebuie sa le cuprinda contractul de asigurare se stabilesc prin norme adoptate in
baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.

Incheierea contractului de asigurare se probeaza cu polita de asigurare sau cu certificatul de asigurare

emis si semnat de asigurator ori cu nota de acoperire emisa si semnata de brokerul de asigurare.

Documentul de asigurare poate fi, dupa caz, nominal, la ordin sau la purtator.

Daca imprejurarile esentiale privind riscul se modifica in cursul executarii contractului, asiguratul este
obligat sa comunice in scris asiguratorului schimbarea.
SUBIECTUL NR 24  Asigurarile de bunuri si personae

Asigurarea bunurilor acopera:

a) cladirile si alte constructii destinate activitatilor economice sau sociale:sedii administative, magazine,
depozite de marfuri si materiale, unitati de prestari servicii/reparatii, cantine, cabinete de consultatii
medicale, farmacii, fabrici, sectii si ateliere de productie industriala, silozuri, magazine pentru produse
agricole, unitati de mecanizare, intretinere si reparatii utilaje agricole, hoteluri, moteluri, alte cladiri de locuit
sau de deservire, depozite de carburanti, lubrifianti, vopsele;

b) continutul cladirilor mai sus mentionate:

- mijloace fixe:masini, utilaje, echipamente, agegate, instalatii tehnologice, motoare, transformatoare,

unelte, mobilier, aparatura de comanda si control, cuptoare, birotica, alte mijloace fixe si de inventar;

- mijloace circulante:marfuri in depozite si magazine, materii prime si materiale, semifabricate, produse

finite, etc.;

c) bunurile casabile din alcatuirea cladirii sau aflate in interiorul acesteea, si anume: geamuri si oglinzi de
orice fel, corpuri de iluminat si lampi, bunuri sanitare si de igiena, sobe de teracota, pereti din caramida de
sticla, vitralii, acvarii, luminatoare, panouri solare, placari cu marmuea, gresie, faianta, sculpturi, etc.;

d) bani si valori aflate in seifuri sau pe timpul transportului: numerar, carduri, harti de salvare, bijuterii,
metale pretioase, pietre pretioase, etc.;

e) tehnica de calcul si birotica: calculatoare, imprimante, faxuri, copiatoare, birouri complet echipate,
echipament didactic si de prezentare etc.;

f) echipamente de telecomunicatii :centrale telefonice, statii radio, sisteme radar, sttii de satelit, antene
parabolice etc.;

g) echipamente medicale: aparatura cu raze X, aparatura de laborator, computere tomograf, endoscoape,

echipamente cu ultrasunete, medicina dentara etc.;

h) echipamente de transmisie radio/TV: aparatura pentru studiouri radio/TV, de inregistrari TV si video,

sisteme electroacustice etc.;

i) stocul de marfa in refrigerare: peste, pasari, carne, fructe, legume, oua, brinzeturi, unt, semipreparate,
produse farmaceutice etc.

       Riscurile asigurate sunt:

- riscuri generale: incendiu, traznet, explozie, cutrmur, inundatii, furtuna, uragan, grindina, furtul prin
efractie, vandalism, terorism, prabusire si/sau alunecare de teren, izbirea din exterior de catre autovehocole,
avalanse de zapada, cadere accidentala de corpuri, riscuri politice si actiuni ale unor grupari rau-voitoare;

- riscuri specifice anumitor domenii de activitate: riscuri specifice pentru bunurile casabile, riscuri
specifice pentru echipamente electronice, riscuri specifice pentru stocul de marfa refrigerata, riscuri specifice
masinilor, utilajelor si instalatiilor.

Despagubirile de asigurare se acorda pentru cladiri, constructii, mijloace fixe si mijloace circulante, atat
in caz de dauna totala cat si in caz de dauna partiala.
SUBIECTUL NR 25  Asigurarile de raspundere civila

Tipuri de acoperire oferite de catre societatile de asigurare:

a) raspunderea civila legala;

b) raspunderea civila a producatorului;

c) raspunderea civila fata de angajatii proprii;

d) raspunderi civile legate de activitati speciale (prestari servicii, activitate turistica si hoteliera,
alimentatie publica, transport calatori etc.);

e) raspunderi civile profesionale (contractuale) pentru profesionistii cu drept de libera practica : medici,
farmacisti, avocati, notari, experti contabili si contabili autorizati, arhitecti etc.

Riscuri acoperite :

a) raspunderea civila legala : prejudicii provocate de asigurat tertilor ca urmare a producerii din culpa
proprie  de vatamari corporale si/sau pagube de bunuri;

b) raspunderea civila profesionala : prejudicii provocate de asigurat clientilor sai prin neexecutarea sau
executarea necorespunzatoare a obligatiilor profesionale angajate prin contract.

       Despagubiri acordate:

a) sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca tertilor pagubiti pentru vatamari corporale sau
pagube produse la bunuri;

b) cheltuielile de judecata facute de asigurat in proces civil, daca acesta a fost obligat prin hotarare
judecatoreasca la plata despagubirii;

c) cheltuieli de judecata facute de pagubit pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii
asiguratului la plata despagubirii.

SUBIECTUL NR 26  Echilibrul financiar.Continut

Asadar, echilibrul general economic presupune existenta unei concordante depline intre necesarul de
bunuri materiale si bunurile posibile de procurat; intre necesarul de forta de munca si forta de munca
disponibila in perioada de referinta; intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare a
acestora; intre veniturile banesti ale populatiei si posibilitatile de acoperire a acestora cu bunuri si servicii; in
sfarsit, intre necesarul de resurse valutare si resursele posibil de mobilizat in conditiile date.

Este vorba de un volum si o structura de resurse – materiale, umane, financiare, monetare si valutare –
corespunzatoare nevoilor si posibilitatilor economiei nationale intr-o perioada de timp determinata.

Echilibrul general economic previzional are un caracter potential.

Transformarea acestuia din posibilitate in realitate se realizeaza in cursul perioadei de referinta, in

activitatea de zi cu zi a agentilor economici, a tuturor celor care participa la infaptuirea reproductiei largite.
 Productia unui anumit produs pe total economie este egala cu cantitatea obtinuta de toti agentii economici
profilati pe acel produs, iar consumul total este egal cu suma cantitatilor consumate de utilizatorii din
intreaga economie.

Cantitatile totale efectiv produse si, respectiv, consumate pot fi egale, mai mari sau mai mici decat cele
prevazute.

Productia realizata suplimentar poate contribui la consolidarea echilibrului material si poate avea efecte
favorabile asupra celorlalte forme de echilibru, in masura in care se materializeaza in bunuri cerute pe piata
interna sau in marfuri cu desfacere asigurata la export, de calitate corespunzatoare si cu cheltuieli de munca
sociala acceptate de societate, nu se obtine pe seama stocurilor intangibile de materiale si nici in detrimentul
altor produse necesare economiei.

Un plus de productie echivaleaza cu un plus de resurse materiale, iar acesta poate asigura, prin
valorificare, un plus de resurse financiare, un plus de resurse valutare etc.

Un consum suplimentar de materiale pentru obtinerea unui anumit produs creeaza un dezechilibru intre
cererea si oferta acelui produs, cu efecte negative de ordin financiar si/sau valutar.

Aparitia unor resurse materiale, financiare si valutare suplimentare favorizeaza realizarea unor obiective
economice si sociale peste prevederi, in conditii de echilibru corespunzator noilor conditii create in
economie. Dimpotriva, nerealizarea resurselor materiale, financiare si valutare la nivelul prevazut pune in
pericol realizarea obiectivelor stabilite.

Acesta face necesarea luarea de masuri pentru reconsiderarea cadrului previzional, pentru realizarea
echilibrului la un nivel inferior celui initial.

Dezechilibrele materiale localizate la un produs sau altul, la o subramura sau alta, la un numar restrans de
agenti economici, de regula, pot fi eliminate prin masuri economice si tehnico-organizatorice, prin folosirea
rezervelor de care dispune economia.

Descoperite la timp, asemenea dezechilibre pot fi inlaturate inainte ca ele sa capete proportii si sa puna in
pericol echilibrul general economic.

Procesele economice care au loc in activitatea de zi cu zi a agentilor economici, in relatiile dintre acestia,
ca si in raporturile lor cu autoritatile publice, cu bancile, societatile de asigurare si cu alte persoane de drept
public sau privat, genereaza multiple fluxuri materiale si banesti, paralele sau interdependente unele de
altele.

Fluxurile banesti reflecta prelevarile ce alimenteaza fondurile de resurse financiare ce se constituie in

economie, precum si transferurile resurselor materiale, este necesar sa existe o stare de echilibru intre
necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare a acestora.

Cu alte cuvinte, este impetuos necesar ca resursele financiare posibile de mobilizat in cursul perioadei
considerate sa acopere integral nevoile de dezvoltare economica, de satisfacere a trebuintelor sociale, de
asigurare a ordinii interne, de aparare a tarii etc.

Altfel spus, societatea nu trebuie sa se angajeze in actiuni economice, sociale sau de alta natura care
reclama resurse mai mari decat poate sa procure pe plan national.

In determinarea echilibrului financiar se iau in calcul toate resursele financiare, indiferent de esalonul la
care se constituie si administreaza si de metodele folosite in mobilizarea si repartizarea acestora.
 Echilibrele individuale ale fondurilor de resurse financiare isi gasesc expresia, la nivelul economiei
nationale, in echilibrul intregului sistem financiar.

Acest echilibru reflecta corelatia existenta intre resursele financiare necesare economiei pentru
indeplinirea obiectivelor si actiunilor prevazute, inclusiv cele pentru satisfacerea eventualelor nevoi
suplimentare aparute pe parcurs, pe de o parte, si posibilitatile de procurare a acestora, pe de alta parte.

Asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic constituie o necesitate atat in conditiile

conducerii centralizate, pe baza de plan imperativ, a economiei, cat si in economia de piata, in care
programul de dezvoltare economico-social, schitat de organe specializate de stat, are un caracter pur
orientativ.

SUBIECTUL NR 27  Instrumente ale echilibrului financiar

      La proiectarea echilibrului financiar se pot utiliza intrumente diferite in functie de sfera de cuprindere
a resurselor si nevoilor financiare si de sistemul de determinare a indicatorilor economici la nivel national.

      Astfel, echilibrul financiar poate sa vizeze: a) totalitatea resurselor financiare ale societatii (natiunii) si
destinatia acestora; b) resursele financiare apartinand unui anumit sector, unei anumite ramuri sau unei
anumite unitati administrativ-teritoriale si destinantia acestora; c) resursele si nevoile financiare ale unui
agent economic ori social. Ca urmare, se va utiliza un instrument cu o larga sfera de cuprindere, unul limitat
la dimensiunile sectorului, ramurii, colectivitatii locale considerate, ale unei societati comerciale, bancare ori
de asigurare sau ale unei institutii fara scop lucrativ, dupa caz.

      Instrumentul folosit – denumit plan financiar, balanta financiara, buget de stat, buget local, buget de
venituri si cheltuieli etc. – serveste la dimensionarea resurselor financiare, la precizarea destinatiei acestora,
la fundamentarea echilibrului, la stabilirea modalitatii de acoperire a deficitului sau de valorificare a
excedentului de resurse. Unele planuri (balante) financiare, de regula cele cu o larga sfera de cuprindere,
servesc numai la fundamentarea echilibrului financiar, in timp ce altele, mai limitate ca arie, dupa aprobarea
lor de catre organele de decizie competente, capata caracter obligatoriu si devin instrumente ale conducerii
operative.

SUBIECTUL NR 28  Datoria publica interna

Datoria publica se structureaza si se gestioneaza in functie de cele doua

componenete ale sale:

• datoria publica interna( DPI )

• datoria publica externa(DPE )

DP = DPI + DPE.

In functie de gradul de dezvoltare economica a statelor structura datoriei

publice difera de la o tara la alta astfel:

• in tarile dezvoltate ponderea datoriei publice interne in totalul

datorieie publice este mai mare decat ponderea datoriei publice

externe;

• in tarile in curs de dezvoltare situatia este inversa, aceste tari

imprumutandu-se intr-o masura mai mare din exterior.

SUBIECTUL NR 29  Datoria publica externa

Datoria externa totala are urmatoarele componente:

• datorie pe termen scurt;

• datorie pe termen lung;

• credite de la FMI.

SUBIECTUL NR 30  Piete financiare.Continutul si evolutia pietei financiare

Rolul pietelor financiare este acela de a asigura un cadru neutru si

avantajos tuturor celor trei participanti, pentru finantarea agentilor deficitari si

pentru plasarea disponibilitatilor celor excedentari.

Obiectul pietelor financiare este tranzactionarea banilor, in particular a

capitalului, in vederea echilibrarii cererii cu oferta prin directionarea eficienta a

fluxurilor banesti intre agentii excedentari si cei deficitari.

Pietele financiare se clasifica dupa mai multe criterii:

a) din punctul de vedere al agentilor implicati, exista:

• piata primara, pe care se negociaza titluri primare sau secundare in

prezenta emitentului, adica prin si cu participarea lui;

• piata secundara, pe care se negociaza titluri secundare si derivate

prin tranzactii intre creditori succesivi, emitentii titlurilor nefiind

impicati;

b) din punctul de vedere al duratei pentru care sunt mobilizate/

imobilizate resursele, exista:

• piata monetara pentru tranzactiile pe termen scurt (sub un an);

• piata de capital pentru tranzactii pe termen mediu si lung;

 c) din punctul de vedere al titlurilor ce fac obiectul tranzactiilor,

exista piata efectelor comerciale (sau a scontului), piata certificatelor

de depozit, piata actiunilor, piata obligatiunilor, piata eurodolarilor,

piata interbancara, piata titlurilor publice pe termen scurt s.a.

SUBIECTUL NR 31  Bursele de valori.Bursa de valori Bucuresti

Bursa este o piata pe care se desfac marfuri si valori mobiliare, dupa o

procedura specifica. Organizarea si functionarea ei se face, in economia

contemporana, potrivit unor reglementari juridice, printre care si supravegherea de

catre stat. Bursele se clasifica dupa mai multe criterii:

a) varietatea tranzactiilor: generale si specializate;

b) obiectul activitatii: de marfa, complementare comertului international

(burse de asigurari si burse de navlu), de valori mobiliare si valutare;

numai ultimele doua sunt piete financiare si numai penultima este

piata secundara de capital;

c) forma de organizare: private si de stat;

d) modul de admitere a participantilor: cu acces limitat (are specific

„ringul”, locul unde se finalizeaza tranzactiile si la care au acces

numai agenti autorizati) si cu acces nelimitat (numita „over the

counter” sau OTC, in care tranzactiile se fac informatizat prin

intermediul unei retele de calculatoare de larga acoperire si cu mari

facilitati de acces, astfel incat, practic, oricine are acces la un

calculator inclus in retea poate formula cereri si oferte de titluri, poate

tranzactiona).

Bursa de valori este o institutie a pietei secundare de capital la care se

tranzactioneaza titluri (valori) mobiliare. In obiectul ei de activitate se includ

hartiile de valoare, valutele si metalul pretios.

 Bursa de valori are functia de a concentra cererea si oferta de valori

mobiliare, de a asigura tranzactionarea lor operativa, de a inregistra si de a face

publice cursurile de vanzare/cumparare. Rolul ei revine la mobilizarea capitalului

financiar, la redistribuirea lui (pe ramuri economice si chiar pe tari), la informarea

publicului privind starea si tendintele pietei, la elaborarea de analize economice si

predictii ale evolutiei economiei (pe care adesea le comercializeaza). Organizarea

si functionarea ei sunt precizate prin lege si prin regulamentul propriu, care

stabilesc riguros locul si rolul participantilor, ca si modul de efectuare a

tranzactiilor.

SUBIECTUL NR 33  Piata titlurilor financiare(piata de capital)

Piata de capital are ca obiect cererea si oferta de capital pe termen mediu

si lung, cu acelasi rol ca si piata financiara in general, avand ca particularitate

durata mare a scadentelor.

Cererea de capital, denumit in acest context capital financiar, este

exprimata prin emisiunea de titluri de catre solicitanti persoane juridice, publice

sau private, agenti nationali sau internationali. Acestia pot fi: guverne, autoritati

locale sau centrale, societati publice sau private nefinanciare, institutii financiarbancare,

organisme internationale. Cererea poate fi structurala, provenita din

nevoia de constituire sau marire a capitalului social al unei societati comerciale sau

din nevoia de finantare a unui program de dezvoltare (investitie de productie sau

social-culturala), dar si conjuncturala, provenita din caracterul excesiv (dur) al

conditiilor de creditare bancara, sau din deficitul bugetar sau al balantei comerciale

sau de plati.

Oferta de capital provine de la agenti excedentari, care in principiu pot

solicita confidentialitate privind participarea lor.

Dupa tipul titlurilor tranzactionate, piata de capital poate fi de actiuni, de

obligatiuni (bond market), ipotecara (tranzactii cu titluri de credit ipotecar, vezi

subcapitolul 9.3.3) sau de titluri de renta (emise de stat fara precizarea scadentei).

De asemenea, dupa agentii economici implicati, poate fi primara sau secundara.

Institutia financiara tipica pietei secundare este bursa de valori.