Sunteți pe pagina 1din 11

Referat Macroeconomie

Tema: Structura Produsului Intern Brut pe categorii de utilizări

Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă
suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în
toate ramurile economiei în interiorul unei în ţări decurs de un an. Acesta se poate calcula şi la
nivelul unei regiuni sau localităţi.
După calculul în functie de întrebuinţare PIB-ul este suma cheltuielilor pentru
consum a gospodăriilor private şi a organizaţiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru
investiţii, a cheltuielilor statului, a investiţiilor în scopul depozitării şi a caştigurilor obţinute din
exportul net. Economiştii (pornind de la Keynes) au împărţit termenul de consum general în două
părţi: consumul privat şi cheltuielile sectorului public. Două avantaje ale împărţirii consumului
total în acest mod în teoria macroeconomică sunt:

 Consumul privat este o preocupare centrală a economiei bunăstării. Investiţiile private şi


subdiviziunile comerciale ale economiei sunt direcţionate ultimativ (în curentul principal
al modelelor economice) înspre creşterea pe termen lung a consumului privat.
 Deoarece este separat de consumul privat endogen, consumul sectorului public poate fi
considerat exogen, astfel încât diferite niveluri ale consumului sectorului public pot fi
considerate ca făcând parte din domeniul plin de sensuri al macroeconomiei.

Astfel produsul intern brut poate fi exprimat:

PIB = consum privat + consumul statului+ investiţii + exporturi nete


exporturi nete = exporturi − importuri

Componentele PIB:

 Consumul privat - este în mod normal cea mai mare componentă a PIB, reprezentând
cheltuielile gospodăriilor în economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate în : bunuri
durabile, bunuri perisabile şi servicii. Exemple: hrană, chirie, bijuterii.
 Cheltuielile statului - sau consumul sectorului public, reprezintă suma tuturor
cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri finite şi servicii. Include salariile angajaţilor
din sectorul public, cumpărarea de armament etc
 Investiţiile - includ investiţii în fabrici, echipamente, inventar şi nu includ schimburile de
active existente. De exemplu: construcţia unei mine, cumpărarea de software, cumpărarea
de maşini şi echipamente. Cheltuielile gospodăriilor pentru noi locuinţe fac parte din
investiţii.
 Exporturile - reprezintă exporturile brute ale unei ţări, incluzând bunuri şi servicii,
destinate consumului într-o altă ţară
 Importurile - reprezintă importurile brute.

1
În continuare voi prezenta structura PIB-ului pe categorii de utilizări pentru perioada
2004-2008 reflectată atât prin date statistice, cât şi prin articole extrase din Tribuna Economică.
Una dintre componentele PIB-ului, consumul public, a fost analizat într-un articol
din anul 2005 al revistei Tribuna Economică din prisma achiziţiilor publice:
„Statul ─administraţie publică centrală şi locală ─continuă să fie un
important ”jucător pe piaţă”. Acesta este, probabil, în continuare cel mai important client, ale
carui caracteristici economice, comenzi numeroase, diversificate, relativ constante, pe de-o parte,
şi solvabilitate, pe de altă parte îl menţin în zona de atractivitate maximă. La comenzile proprii,
se adaugă fluxurile comerciale provenite din fonduri europene, pentru care autorităţile publice au
rol de mijlocitor şi, în anumite cazuri, de garant.Aceste atribute conduc spre zona criteriilor de
adjudecare a comenzilor de stat, în spiritul corectitudinii, asigurarii concurenţei loiale, eficienţei
economice în cheltuirea banului public şi asigurarea unor lucrari/servicii de calitate de catre
agenţii economici care şi-au adjudecat comenzile.
Cadrul general de organizare al acestor fluxuri economico-
financiare a fost denumit de mai multă vreme sistemul achiziţiilor publice. Atât sub aspect
legislativ, cât şi sub aspect organizatoric, sistemul achiziţiilor publice a cunoscut frecvente
restructurări. Impulsul dominant a fost acela de a mări transparenţa şi corectitudinea procedurilor
de alocare a comenzilor de stat, ţinând seama de faptul că, domeniul în cauza este, potenţial,
generator de corupţie. Evoluţia sistemului achiziţiilor publice din ultimii ani s-a consolidat pe
două componente: a)impunerea, ca procedură quasi-generală, a licitaţiilor publice şi b)
dezvoltarea sistemului de licitaţii electronice. De asemenea, procedurile complicate şi adesea
neunitare (îndeosebi la nivelul departamental şi la cel al administraţiei publice locale), au impus
frecvente ajustări, concomitent cu identificarea unor parghii de limitare a comportamentelor
incorecte.” „Se pare însă că actualul Executiv consideră că
domeniul achiziţiilor publice aşa cum a fost preluat ca formă de organizare de la ”garnitura
politică precedentă”, este în întregime nefuncţională şi generator de corupţie. Sau, chiar dacă nu
conţine numai deficienţe, acestea sunt precumpănitoare, ceea ce îndreptăţeste abordarea în
termenii următori: decat o reajustare structurală greoaie şi incertă sub aspectul eficienţei, mai
bine o construcţie nouă. Aşa se face că, în cursul lunii iulie, a.c., Guvernul şi-a anunţat intenţia
de a reforma sistemul achiziţiilor publice. Acest proiect se sprijină pe două componente
organizatorice esenţiale: 1)înfiinţarea unei structuri cu atribuţii în domeniu, denumită Autoritatea
Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice; 2) Elaborarea Strategiei
de reformă a sistemului achiziţiilor, precum şi a planului de acţiune pentru implementarea
acesteia în perioada 2005-2007.” „(...) printr-un act normativ emis
recent(H.G. nr 901/2005), a fost aprobata Strategia de reformă a sistemului achiziţiilor publice în
perioada 2005-2007. Principalele ţinte ale acestei reglementări programatice sunt urmatoarele: a)
fixarea premiselor reaşezării sistemului; b)perfecţionarea cadrului legislativ; c)întarirea
capacităţii de implementare a legislaţiei; d)metodologia de evaluare a îndeplinirii obiectivelor
strategiei.”

2
Paşa, Florin şi Paşa, Luminiţa, „Achiziţiile publice: schimbarea regulilor jocului!”, Tribuna
Economică, nr.35, pag 18-19, anul 2005.

Investiţiile reprezintă o altă componentă importanta a produsului intern brut. Am preluat


trei citate dintr-un articol despre un tip de investiţii aparte, şi anume investiţiile statului roman în
educaţie:
„Investiţiile în educaţie implica o schimbare semnificativa a acestui domeniu. Acest
schimb, mai precis modelul nou de învaţamant are în vedere mai mulţi parametrii care pot fi
identificaţi în urmatoarele domenii: cunoașterea şi noile cerinţe care se impun într-o societate
bazată pe cunoaștere, globalizarea şi concurenţa mondiala, lărgirea U.E. şi tendinţele
demografice.”

„După cum este cunoscut educaţia şi formarea profesională contribuie la creșterea


economică, iar investiţiile în capitalul uman sunt cele mai atractive şi eficiente investiţii,
comparativ cu celelalte investiţii desfășurate la nivelul societății. Proporția crescândă de servicii
în economie, ritmul schimbărilor tehnologice, nivelul avansat de informație şi cunoaștere,
precum şi amploarea restructurărilor industriale şi sociale sunt argumente în favoarea unei
asemenea investiţii.
Cunoașterea devine astfel, componenta principală a dezvoltării economice şi
sociale. În economia cunoașterii indivizii trebuie sa fie pregătiți, parcurgând diferitele niveluri de
instruire specifice sistemului de formare profesională şi adaptându-se cerințelor noii societăți
bazate pe cunoaștere.
Legătura dintre economia bazată pe cunoaștere şi societate este realizată
prin combinarea a patru elemente interdependente care stau la baza acesteia: producerea de
cunoștinte; transmiterea lor prin educație şi pregătire; diseminarea lor prin informație şi mijlocul
de comunicare; folosirea lor în inovații tehnologice. Altfel spus, baza unei societați destinate
viitorului o reprezintă educația, iar cunoștintele şi informația reprezintă variabilele cheie în
realizarea unei societăți dezvoltate.”

„Este cunoscut faptul că, investiţiile în educație şi formare profesională generează


beneficii pentru indivizi şi societate comparabile cu investiţiile în capitalul fizic.(...).Un alt
aspect de care trebuie să se țină cont este cel al cheltuielilor eficiente a resurselor existente. În
acest scop, se impune sa fie luate decizii care să urmarească maximul eficienței investiţiilor în
educație şi formare profesională. Orientarea acestor investiții trebuie facută către:

-investiţia în formarea şi păstrarea personalului în educație;


-investiţia în noi abilităti;
-investiţia pentru accesul tuturor la educație
permanentă; -investiţia în noi tehnologii de informare şi
comunicare(TIC) Măsurile luate în acest domeniu sunt pe termen lung
şi se referă la: educația preșcolară, educația pentru cetățenia activă şi prevenirea eșecului şi
abandonului școlar, educația pentru adulți.”

3
Gherghina, Rodica, „Investiţii în educatie şi formare profesională”, Tribuna Economică, nr.43,
pag.29, anul 2006

Revista Tribuna Economică a constituit un indice al comerțului exterior cu scopul de a


prezenta variatia acestuia de la o luna la alta, cât şi de la un an la altul. Urmatoarele trei
fragmente dintr-un articol al revistei mentionate mai sus vor reflecta valoarea şi modul de calcul
al acestui indice:

„Indicele Tribunei economice în domeniul comerțului exterior nu s-a modificat


semnificativ, comparativ cu nivelul aferent lunii precedente (+0,3 puncte procentuale). Această
evoluție este urmarea faptului că dinamica indicatorilor implicați în comportamentul indicelui
sintetic prezintă variații de mică amploare în raport cu valoarea înregistrată în luna anterioară.
Dinamica exporturilor FOB s-a situat în 2007 la 116,3% față de anul anterior. Exporturile către
țările Uniunii Europene au reprezentat 70% din totalul exporturilor şi au crescut fata de anul
anterior cu 20%.”

„Dinamica importurilor CIF continua sa devanseze dinamica exporturilor FOB. În aprilie


2007 importurile CIF s-au situat la 3760,2 milioane euro, ceea ce reprezintă 127,7% față de luna
aprilie a anului 2006. La nivelul perioadei 1.I- 30.IV. 2007, importurile CIF depașesc pe cele
aferente aceluiași interval din 2006 cu 30%. Ca şi în cazul exporturilor, dinamica importurilor
intracomunitare devansează dinamica importurilor totale. Intensitatea devansării se situează la
103,2% în cazul exporturilor FOB şi la 109,3% în cazul importurilor CIF.
Deficitul comerțului FOB-CIF aferent primelor patru luni ale anului curent se
ridică la 5675,6 milioane euro, mărime care depașește cu 65,8% nivelul înregistrat în aceaşi
perioadă a anului anterior.”

„Indicele Tribunei economice în domeniul comerțului exterior are valoarea


ITECE=115,6% şi se referă la aprilie 2007 față de luna aprilie 2006. S-a calculat pe baza datelor
publicate de Institutul Național de Statistică. Indicele Tribunei economice al comerțului exterior
sintetizează într-o singură expresie dinamica următorilor indicatori: exportul, importul, cursul de
schimb nominal RON/EURO (mediu lunar).”

Dr Wagner, Pavel şi dr Stefanescu, Daniela, „Dinamici ale comerțului exterior”, Tribuna


Economica, nr.28, pag,29, anul 2007.

4
O prezentare mai pe larg a exportului, ca şi modalitate de pătrundere şi expansiune pe
piață a fost publicată într-un alt număr al revistei Tribuna Economică din anul 2008:

„EXPORTUL, ca formă de patrundere pe piață internațională rămâne înca cea mai uzitată
posibilitate de către firme de a face afaceri în strainatate, acesta putând fi considerat ca o primă
treaptă în vederea internaționalizării. Decizia de internaționalizare prin export are la bază
hotărârea firmei de a-şi diversifica activitatea economică şi de a participa activ la mediul de
afaceri internațional, mai ales în situația când nu-şi mai poate îndeplini în mod satisfăcător
obiectivele strategice pe piața internă.”

„Exportul este ales, de obicei, ca mijloc de pătrundere pe piața atunci când se îndeplinesc
urmatoarele condiții:
-firma este mică, lipsindu-i resursele necesare pentru constituirea societății mixte
în strainătate sau pentru investiţii directe pe plan international;
-angajamentul substanțial nu este recomandabil din cauza riscului politic,
al piețelor incerte sau neatractive;
-nu există o presiune politică sau economică pentru a produce peste
hotare;”

„În general, firmele adoptă o atitudine prudentă, preferând ca modalitate de pătrundere pe


piata internațională exportul indirect, adică opțiunea care prezintă cel mai mic risc şi necesită cea
mai mică implicare. Stadiile dezvoltării exportului sunt abordate în literatura de specialitate după
urmatoarele criterii:
-în funcție de modul de intrare pe piață, distingem: firme în care nu există export
permanent; firme care-şi realizează exportul prin intermediari; crearea unei filiale în strainătate
pentru activitatea de marketing şi de comercializare; realizarea producției printr-o filială
înfiintata în strainătate;
-în funcție de evaluarea diferitelor grade de participare la export: firme fără nici un fel de
activitate pe piețele de export; exportatorii pasivi, care nu inițiază vânzări la export, mulțumindu-
se să raspundă la solicitarile care vin de pe piața externă; exportatori marginali, care nu inițiază
decât ocazional activități de comerț exterior; exportatori agresivi, care inițiază şi desfășoară activ
operațiuni de comerț exterior, considerând exportul ca pe o activitate permanentă;
-în funcție de gradul de implicare pe piața internațională, globală, distingem:
implicarea experimentală, stadiu care se referă la exportatorii care se implică pasiv sau
experimental în operatiuni de export şi se caracterizează printr-o atitudine reactivă în raport cu
piața externă şi prin alocarea marginală a resurselor financiare şi de management pentru
operațiuni internaționale; implicarea activă, situație în care managementul firmei îşi propune să
dezvolte operațiunile internaționale pătrunzând pe piețele externe, exporturile fiind derulate
continuu şi progresiv printr-un mix de marketing adaptat cerințelor specifice piețelor străine.”

5
Cristescu, Florența, „Exportul- modalitate de pătrundere și de expansiune pe piața
internațională”, Tribuna Economică, nr.13, pag. 64, 2008.

Consumul menajurilor influențează puternic variatia produsului intern brut, întrucât


reprezintă în mod normal cea mai mare componentă a PIB-ului, iar acest consum privat este
strâns legat de indicele prețurilor bunurilor de consum. Am extras trei fragmente din articolul
„Dinamica prețurilor de consum” tocmai datorită influenței mari pe care o au prețurile asupra
consumului populatiei.

„Dinamica prețurilor de consum a continuat să se amplifice comparativ cu nivelul din


luna precedentă, în luna noiembrie s-a manifestat o ușoară atenuare a intensității creșterii (-0,1
puncte procentuale). Creșterea prețurilor față de noiembrie 2006, se diferențiază seminificativ pe
cele trei grupe de mărfuri şi servicii: +9,4% la mărfurile alimentare; 4,1%, în cazul mărfurilor
nealimentare şi 7,3%, la servicii. Scumpirile cele mai mari s-au înregistrat la: legume şi conserve
de legume (+28,7%), ulei comestibil (+41,3%), pâine (+13,6%), fructe proaspete (+26,9%), apă,
canal, salubritate (+100,4%).”

„Comparativ cu anul 2006, prețurile au crescut în medie cu 5,9%, mărime care depașește
nivelul înregistrat în Uniunea Europeana cu 3,2 puncte procentuale. Printre țările din Uniunea
Europeană la care rata inflației depășește nivelul înregistrat în România, se numără: Bulgaria
(10,4%), Estonia(8,9%), Letonia (7,7%); Ungaria (7,0%).”

„Indicele Tribunei economice în domeniul prețurilor de consum este ITEPC=106,3%,


calculat pe noiembrie 2007 față de noiembrie 2006, calculându-se pe baza datelor publicate de
Institutul Național de Statistică. Indicele Tribunei economice în domeniul prețurilor de consum
sintetizează, prin intermediul mediei aritmetice ponderate, dinamica următorilor indicatori:
prețurile de consum, cursul de schimb lei/euro, raportul dintre indicele prețurilor de consum şi
dinamica câștigului salarial mediu nominal net. Raportul dintre indicele prețurilor de consum şi
dinamica câștigului salarial mediu nominal net scade față de nivelul aferent lunii precedente cu
1,4%. Descreșterea raportului este, în cea mai mare măsură, urmarea încetinirii creșterii
câștigului salariului nominal mediu net (-1,6%), atenuarea intensistății creșterii prețurilor de
consum (-0,1%), nefiind în măsură să modifice semnificativ mărimea raportului.”

6
Dr. Wagner, Pavel şi dr. Ștefănescu, Daniela, „Dinamici ale prețurilor de consum”, Tribuna
economică, nr.6, pag.24, anul 2008.

Date statistice privind PIB-ul pe utilizări în România în perioada 2004-2008

2004 2005 2006 2007 2008

PIB-ul 247368,0 288954,6 344650,6 412761,5 503959,2

Consumul final 211054,6 251038,1 294867,6 342165,2 428441,7

Consumul privat 191499,0 226928,7 268441,3 310648,9 330219,7

Consumul public 19555,6 24109,4 26426,3 31516,3 32461,7

Formarea brută a 53850,3 68526,6 88272,0 125645,3 133058,3


capitalului fix

Variația stocurilor 4701,1 -1240,0 2916,3 2739,9 2641,2

Exportul net -22238,0 -29370,1 -41405,3 -57788,9 -56748,6

7
*valorile sunt exprimate în milioane lei prețuri curente

Dinamica PIB-ului pe categorii de utilizări va fi prezentată cu referință la anul imediat


anterior.

Exemplu: valoarea PIB-ului în anul 2004 se consideră 100% şi se află ponderea PIB-ului
corespunzător anului 2005 în PIB-ul din 2004, cu regula de trei simplă. Astfel:

247368,0…………….100%

288954,6……………..x% => x=116,8 %

Ceea ce înseamna că valoarea PIB-ului în 2005 a crescut cu 16,8 puncte procentuale față de anul
precedent. În acest mod am calculate valorile din tabelul de mai jos:

2004 2005 2006 2007 2008

PIB-ul 100% 116,8% 119,2% 119,7% 107,1%

Consumul final 100% 118,9% 117,4% 116,0% 125,2%

Consumul privat 100% 118,5% 118,2% 115,7% 106,3%

Consumul public 100% 123,3% 109,6% 119,2% 103,0%

Formarea bruta a 100% 127,2% 128,8% 142,3% 105,9%


capitalului fix

Variația stocurilor 100% -26,3% 335,1% 93,9% 96,4%

8
Exportul net 100% 67,93% 59,03% 60,44% 101,8%

Concluzii

Produsul intern brut reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori macroeconomici
întrucât indică informații utile și precise despre economia țării care ne interesează.
Analizând cele cinci articole extrase dintr-o revistă economică, putem
concluziona: Referitor la consumul public, una din componentele PIB-ului pe categorii de
utilizări, autorii consideră că statul este cel mai important client al pieței. Acest “client”, a
denumit cadrul general de organizare al fluxurilor economico-financiare sistemul achiziţiilor
publice. În anul 2005, Guvernul nemulțumit de acest sistem preluat de la cei din conducerea
anterioara, a decis să-l schimbe din temelii.
Cu privire la investiții, autorii consideră că o mare importanță o au
investițiile în capitalul uman, adică în educatie si formare profesională. Sunt absolut de acord cu
cele prezentate în acest articol deoarece în orice economie națională baza resursei umane este
extrem de importantă. Dacă se începe printr-o educație adecvată, șansele de a obține un nivel
ridicat al producției si astfel o economie prosperă sunt foarte ridicate.
Exporturile nete reprezintă un alt subiect analizat în
literatura economică deoarece reprezintă un indicativ important pentru o economie. Primul
articol despre exporturi indică dinamica acestora în anul 2007 cu referință la anul precedent. În
determinarea variației exporturilor nete, se iau în considerare valorile importurile CIF(Cost,
Insurance and Freight included, adică costurile, asigurarea si cheltuielile cu transportul sunt
incluse) și exporturile FOB(Free On Board or Freight On Board) care se referă la exporturile
maritime. În al doilea articol referitor la exporturi, autorii au expus atât condițiile practicării
exportului de către firme, cât și o clasificare a acestora în funcție de tipul de export practicat.
Ultimele trei citate extrase din revista Tribuna
Economică, au ca subiect principal prețurile de consum si evoluția acestora în anul 2008. Autorii
consideră relevantă și precizarea nivelului inflației din României și din celelalte țări europene
care depășesc acest nivel pentru ca cititorii să poată să facă cu ușurință o comparație.

9
Din tabelele cu datele statistice prezentate, putem conchide următoarele:

1. Produsul intern brut s-a situat într-o continuă creștere începând cu anul 2004 până în
anul 2008 inclusiv. Rata de creștere de la un an la altul a fost de 16,8%, iar apoi de
19,2%, 19,7% respectiv 7,1%.
2. Consumul final al României cunoaște de asemenea o creștere continuă la nivelul celor 5
ani studiați si anume: în anul 2005 crește cu 18,9%, în 2006 cu 17,4% față , de anul
precedent, în 2007 cu încă 16 puncte procentuale, iar în 2008 cu 25,2%.
3. Consumul menajurilor a crescut de la un an la altul în perioada 2004-2008, începând cu o
creștere de 18,5% în 2005, apoi 18,2 puncte procentuale și ulterior cu 15,7, respectiv
7,3%.
4. O altă componentă a PIB-ului este reprezentată de consumul public, care s-a situat în
creștere cu 23,3% în 2005 față de anul precedent, cu 9,6% în 2006, 19,2 puncte
procentuale în 2007, iar în anul 2008 a crescut cu 2 procente.
5. Formarea brută a capitalului fix a crescut semnificativ, și anume cu 27,2% în 2005, cu
28,8% în anul 2006 față de anul precedent, cu 42,3% în 2007 și cu doar 5,9% în anul
2008 față de valoarea din 2007.
6. Stocurile aveau în anul 2004 o valoare pozitivă, dar în anul următor au scăzut puternic
ajungând la valoarea de -1240 mil lei. În 2006 valoarea reprezentând stocurile a ajuns din
nou peste 0, urmând ca în anul urmator să scadă cu 6,1% , iar în 2008 au scăzut din nou
cu 3,6 %.
7. Pe întreaga perioadă 2004-2008, România a deținut o valoare a importurilor negativă,
ceea ce înseamnă că volumul importurilor a fost mai mare decât cel al exporturilor.
Valoarea exporturilor nete au scăzut continuu din 2004 până în 2007 cu 32,07%, 40,97%
respective cu 39,56%. În anul 2008 s-a înregistrat o mică creștere a exporturilor nete, cu
1,8% față de anul 2007, însă valoarea lor a rămas tot una negativă.

10
Nume: Hirițiu Teodora Maria
Anul I, Seria 2, Grupa 8.

11