Fin Ante

Cursul FINANTE se adresează studenţilor înscrisi la
forma de studiu ID la Facultatea de Marketing, anul II,

semestrul I.
OBIECTIV
În urma parcurgerii acestui curs studenţii vor dobândii
abilităţile de a identifica, gestiona şi soluţiona probleme
economice din domeniul finanţelor, de a analiza şi de a
adopta decizii privind operaţiunile specifice mediului
financiar
Cursul este structurat pe 5 unităţi de învăţare, la finele
unităţii 2 şi a unităţii 5 fiind două lucrări de verificare.
Evaluarea cunoştinţelor se va realiza astfel:

- Evaluare pe parcurs (pe baza lucrărilor de verificare
(fiecare, câte 15% din nota finală)
- Evaluare finală, prin examenul din sesiunea de

examene (70% din nota finală)
Cuprins
1. Finanţe publice
1.1. Noţiune, funcţii
1.2. Sistemul cheltuielilor publice
1.3. Sistemul resurselor financiare publice.
1.4. Imprumuturile de stat – datoria publica
2. Impozitele
2.1. Noţiuni generale
2.2. Impozitele indirecte
2.3. Impozitele directe
2.4. Dubla impunere juridică internaţională
3. Finanţele întreprinderii
3.1. Analiza financiară
3.2. Analiza performanţelor financiare
3.3. Analiza rentabilităţii
4. Sistemul bancar
5. Piaţa financiară
Bibliografie
 Anghelache, G. “Piata de capital. Caracteristici, evolutie, tranzactii”, Editura Economica, 2004
 Brealey R., Myers S., Marcus A., Fundamentals of Corporate Finance, Ediţia a 3-a, McGraw Hill, 2001, Apendix 1
 Dardac N, Vascu T, Moneda si credit 1+2, Ed ASE, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/
 Dragota, V.(coordonator), Gestiunea portofoliului de valori mobiliare, Ed. Economică, Bucureşti, editia a II-a
 Dragotă V. „Evaluarea acţiunilor societăţilor comerciale”, editura Economică&Editura IROVAL, 2004
 Dragotă Victor,, Obreja Braşoveanu Laura, Dragotă Mihaela, Management financiar. Diagnosticul financiar al
companiilor, Editura Economică, Bucureşti, 2012
 Moşteanu T. şi colectiv, „Finanțe publice”, Editura Universitară, Bucureşti, 2008
 Obreja L. & colectivul “Piaţa de capital”, Editura ASE, 2011
 Ross S., Westerfield R., Jaffe J., Corporate Finance, McGraw Hill/Irwin, 2002
 Stancu Ion, Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 2010
 Stroe R., Armeanu D., Finanțe, Ediția a 2-a, Editura ASE, București, 2004
 Văcărel, I. şi colectiv, „Finanțe publice”, ediția a V-a, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 2007
 Codul fiscal al României
CONŢINUT
Finanţe publice
1.2. Sistemul cheltuielilor publice
1.3. Sistemul resurselor financiare publice
1.4. Imprumuturile de stat – datoria publica
În cadrul acestei unităţi de învăţare se vor regăsi şi teste

de autoevaluare şi bibliografia aferentă
Noţiunea de finanţe publice
 Relaţii sociale, de natură economică, exprimate în
formă bănească ce iau naştere în procesul de formare
şi alocare a resurselor financiare, în legătură cu
îndeplinirea funcţiilor statului.
 Relaţiile financiare – transfer de valoare
- finanţe publice
- finanţe corporative
- relaţii de credit
- relaţii de asigurare
CONȚINUTUL ECONOMIC
AL FINANȚELOR
Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesara constituirea unor
importante fonduri baneşti la dispoziţia autorităţilor publice, fonduri care se
formează pe seama unei părţi din PIB, fiind utilizate pentru satisfacerea nevoilor
sociale atât de interes naţional, cat şi local.
Relatii care apar între participantii la procesul de constituire a resurselor financiare: agenţii economici,
indifferent de forma de proprietate, care desfăşoara activitate cu scop lucrativ şi membrii societăţii luaţi în
mod individual , ca cetaţenti ai statului care realizează venituri, - pe de o parte, şi , colectivitate reprezentata
prin stat, pe de alta parte.
PERSOANE
FIZICE SI/SAU TRANSFER DE VALOARE, DE PUTERE DE ADMINISTRATIA DE STAT
JURIDICE CUMPARARE CENTRALA SI LOCALA
Relatii care apar intre colectivitate, reprezentata de stat, pe de o parte, si beneficiarii fondurilor banesti ce
se constituie in economie: intreprinderi, institutii publice, membri ai societatii luati in mod individual.
RELATII DE RELATII RELATII SUB RELATII

NATURA SOCIALA ECONOMICE FORMA FINANCIARE
BANEASCA
Funcţiile finanţelor publice
 Funcţia de repartiţie – constituirea fondurilor publice
şi alocarea acestora pentru realizarea obiectivelor
statului
 Funcţia de control – controlul modului de constituire

şi alocare a fondurilor publice şi controlul utilizării
resurselor financiare publice
 Are loc în toate etapele procesului de realizare a
bunurilor publice
Funcţia de repartiţie
 Etapa de colectare a resurselor financiare publice
 Instituţii cu rol în colectarea resurselor financiare publice
 Decizional - puterea legislativă
 Executiv – puterea executivă (ANAF)
 Participanţi
 Etapa de alocare a fondurilor financiare

 Instituţii cu rol în alocarea fondurilor financiare publice
 Decizional – puterea legislativă
 Executiv – puterea executivă
 Are loc atât pe plan intern, cât şi internaţional

Funcţia de control a finanţelor
publice
intern
tehnic
extern
Control
Intern
Instituţia
financiar publică ierarhic
superioară
Curtea de
conturi
1.2. Sistemul cheltuielilor
publice
Cheltuieli publice
 Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale
în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o
parte şi persoane fizice sau juridice, pe de altă parte, cu
ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale
statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor sale.
 Cheltuieli bugetare – parte a cheltuielilor publice.

Factori care influenţează nivelul şi
structura cheltuielilor publice
 Factori demografici
 Factori economici
 Factori sociali
 Urbanizarea
 Factori militari
 Factori de ordin istoric
 Factori politici
Clasificaţia administrativă a
cheltuielilor publice
 Are la bază criteriul instituţiilor prin care se efectuează

cheltuielile publice
Exemplu: cheltuieli ale ministerelor, cheltuielile ale

autorităţilor publice de subordonare locală
Clasificaţia economică
După • Cheltuieli curente
caracterul • Cheltuieli de capital
lor
După • Cheltuieli pentru

modul de bunuri şi servicii
efectuare • Cheltuieli de transfer
Clasificaţia economică – cheltuieli
curente
 Titlul I -Cheltuieli de personal
 Titlul II -Bunuri şi servicii
 Titlul III - Dobânzi
 Titlul IV -Subvenţii
 Titlul V -Fonduri de rezervă
 Titlul VI – Transferuri între unităţi ale administraţiei
publice
 Titlul VII - Alte transferuri
 Titlul VIII – Asistenţă socială
 Titlul IX – Alte cheltuieli
Clasificaţia economică – cheltuieli
de capital
 Titlul X - Active nefinanciare
 Titlul XI – Active financiare
Clasificaţia economică – operaţiuni
financiare
 Titlul XII – Împrumuturi
 Titlul XIII – Rambursări de credite
Rezerve, excedent, deficit

Titlul XIV – Rezerve, Excedent/Deficit
Clasificaţia funcţională
 Foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile,
sectoarele de activitate spre care sunt îndreptate
resursele financiare publice
 Partea I-a SERVICII PUBLICE GENERALE

 Partea a II-a APARARE, ORDINE PUBLICA SI SIGURANTA
NATIONALA
 Partea a III-a CHELTUIELI SOCIAL-CULTURALE
 Partea a IV-a SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICA,
LOCUINTE, MEDIU SI APE
 Partea a V-a ACTIUNI ECONOMICE
 REZERVE, EXCEDENT/DEFICIT
Clasificaţia financiară
 Cheltuieli definitive
 Cheltuieli temporare
 Cheltuieli virtuale
Clasificaţia după rolul cheltuielilor
în procesul reproducţiei sociale
 Cheltuieli reale (negative) – consum definitiv de

produs intern brut
 Cheltuieli economice (pozitive) – avansare de
produs intern brut generând valaore adăugată
Clasificaţia O.N.U.
 Este realizată prin combinarea a două criterii:
 Clasificaţia funcţională O.N.U.
 Clasificaţia economică O.N.U.
Indicatori privind nivelul
Volumul cheltuielilor publice - suma cheltuielilor
bugetelor la nivelul unui stat (cheltuielile publice totale
neconsolidate). Cum între bugete există transferuri de
resurse financiare, mai relevant este indicatorul
cheltuieli publice totale consolidate (se elimină
transferurile între bugete)
CPTC = CPTN - T
Indicatori privind structura
Indicatori privind dinamica
Exemple
1.3. Sistemul resurselor
financiare publice
Resurse financiare publice
 Resursele financiare publice reprezintă relaţii sociale
de natură economică, în formă bănească, ce iau
naştere în procesul de colectare a fondurilor
financiare la dispoziţia statului necesare pentru
îndeplinirea obiectivelor sale.
 Resursele bugetare reprezintă acea parte a resurselor
financiare publice cuprinsă în bugetul entităţilor
publice.
 Resursele bugetare sunt parte a resurselor financiare
publice.
 Factori economici
 Factori monetari
 Factori sociali
 Factori demografici
 Factori politici şi militari
 Factori de natură financiară (deficitul bugetar).
 În funcţie de conţinutul economic:
 Prelevări cu caracter obligatoriu
 Resurse de trezorerie
 Împrumuturi publice
 Emisiune monetară fără acoperire.
 În funcţie de structura organizatorică a statelor:
 În statele de tip federal:
 Resurse ale bugetului federal
 Resurse ale bugetelor statelor, regiunilor, provinciilor
 Resurse ale bugetelor locale
 În statele de tip unitar:
 Resurse ale bugetului central
 Resurse ale bugetelor locale
 În funcţie de bugetul din care fac parte din cadrul
sistemului de bugete :
 Resurse financiare ale bugetului de stat
 Resurse financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat
 Resurse financiare ale bugetelor locale
 Resurse financiare ale bugetelor fondurilor speciale
 Resurse financiare ale bugetului trezoreriei statului
 Resurse financiare ale bugetelor instituţiilor publice
autonome
 Resurse financiare ale bugetelor instituţiilor publice finanţate
parţial din BS, BASS, BL sau BFS
 Resurse financiare ale bugetelor instituţiilor publice finanţate
integral din venituri proprii
 Resurse financiare ale bugetului creditelor externe
rambursabile
 Resurse financiare ale bugetului fondurilor externe
nerambursabile.
 În funcţie de ritmicitatea încasărilor:
 Resurse ordinare (permanente şi obligatorii)
 Venituri curente
 Venituri fiscale
 Venituri nefiscale
 Alte venituri
 Venituri de capital
 Resurse extraordinare
 Împrumuturi interne şi externe
 Ajutoare, donaţii, sponsorizări şi alte transferuri
nerambursabile
 Emisiune monetară
 În funcţie de provenienţă
 Resurse financiare interne
 Contribuţii fiscale şi parafiscale
 Venituri nefiscale
 Împrumuturi interne
 Emisiune monetară
 Resurse financiare externe
 Împrumuturi
 Ajutoare, donaţii, sponsorizări şi alte transferuri
nerambursabile
Indicatori de analiza a
resurselor financiare publice
Sistemul indicatorilor de la cheltuielile publice se pot

aplica - cu adaptarea aferentă - şi resurselor financiare
publice
1.4. Împrumuturile de stat.
Datoria publică
Definiția creditului public
 Creditul public este o formă de credit acordat statului sau
oricărui alt organism dependent de acesta, în calitate de
debitori, creditorii putând fi persoane fizice sau juridice,
rezidente sau nu, care dispun de mijloace băneşti temporar
disponibile şi care acceptă să le dea ca împrumut.
Implicaţii macroeconomice ale creditului
public
 Asigură echilibrarea bugetară, în cazul în care nu se pot
atrage suficiente resurse financiare publice ordinare.
 Creditul public intră în competiţie pe piaţă cu cel privat, în
special când este contractat pe piaţa internă, conducând la
apariţia fenomenului de evicţiune (crowding out).
 Creşterea preţului pe piaţa creditului (rata de dobândă).
 Afectează destinaţia resurselor financiare publice din
perioadele viitoare.
 Teorema echivalenţei ricardiene: Este echivalentă
finanţarea nevoilor financiare publice din resurse fiscale sau
din împrumuturi publice. Comentaţi.
Credit public vs. credit privat
Credit public Credit privat
1.Cererea vine din partea 1.Cererea vine din partea
autorităţilor publice centrale şi persoanelor fizice şi juridice de
locale drept privat
2.Oferta vine din partea băncilor, 2.Oferta vine din partea băncilor,
altor instituţii financiare, agenţilor altor instituţii financiare, agenţilor
economici, populaţiei, altor economici, populaţiei.
guverne.
3. Destinaţia: investiţii publice, 3. Destinaţia :scopuri productive
furnizarea de servicii publice, plata (investiţii private, credite pe
dobânzilor, refinanţarea datoriei termen scurt pentru producţie) sau
publice. neproductive.
4.Rambursarea şi plata dobânzilor 4.Rambursarea şi plata dobânzilor
se realizează din venituri bugetare se realizează din resurse private.
5.Plata dobânzii reprezintă un 5.Plata dobânzii reprezintă un
fenomen de redistribuire a fenomen de redistribuire a valorii
venitului naţional. adăugate.
Împrumutul de stat
 Sub raport juridic, împrumutul de stat reprezintă
înţelegerea dintre persoane fizice şi/sau juridice, pe de
o parte şi stat, pe de altă parte, prin care primele
consimt să pună la dispoziţia statului o sumă de bani,
sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată,
iar acesta din urmă se angajează să o ramburseze la
termenul stabilit şi să achite dobânda şi alte costuri
aferente.
Trăsături caracteristice ale împrumutului de
stat
 Caracter contractual => Caracter voluntar
(facultativ)
 Înprumuturile de stat reprezintă acordul de voinţă al
părţilor (cu excepţia împrumuturilor forţate).
 Debitorul stabileşte condiţiile împrumutului, iar
creditorii pot alege să le accepte sau să le reuze în bloc,
dar nu le pot negocia.
 Debitorul nu prezintă garanţii reale (materiale).
 Caracter rambursabil
 Caracter remunerator
Elemente tehnice ale împrumuturilor de stat
 Denumirea împrumutului (cuprinde de obicei date
referitoare le destinaţie, data emisiunii sau
condiţiile de contractare)
 Valoarea nominală, valoarea reală, cursul
 Termenul de rambursare
 Pe termen scurt (<1an)
 Pe termen mediu (1-5 ani)
 Pe termen lung (>5 ani)
 Dobânda (fixă sau variabilă, alte câştiguri – prime
de rambursare, privilegii fiscale, privilegii juridice,
garanţii contra variaţiilor monetare etc.)
Conversiunea împrumutului public
 Conversiunea împrumutului public reprezintă
preschimbarea înscrisurilor unui împrumut mai vechi cu
înscrisuri ale unui împrumut emis în alte condiţii (dobândă
sau termen de rambursare diferit).
 Conversiune facultativă – creditorul poate alege fie să accepte noile
condiţii, fie să le păstreze pe cele vechi
 Conversiune sau rambursare anticipată - creditorul poate alege fie
să accepte noile condiţii, fie să îi fie rambursat împrumutul imediat
 Conversiune forţată – creditorului nu i se oferă o variantă
alternativă acceptării noilor condiţii.
 Arozarea este operaţiunea de preschimbarea a înscrisurilor
unui împrumut mai vechi cu dobândă mai redusă cu cele
ale unui împrumut nou cu o dobândă mai ridicată.
Operaţiuni tehnice legate de împrumutul de
stat
 Forme ale împrumutului de stat
 Împrumut bancar sau de la instituţii financiare internaţionale
 Plasarea de titluri de stat – obligaţiuni, certificate de trezorerie,
bonuri de tezaur etc.
 Plasarea titlurilor
 Prin subscripţie publică
 Prin vânzarea la bursă
 Prin vânzarea prin bănci
 Subscripţie garantată
 Subscripţie negarantată
 Rambursarea împrumuturilor de stat
 In fine, prin anuităţi constante sau prin rate de capital constante
 Amortizare indirectă (datorită devalorizării monetare)
 Alegerea creditorilor ce sunt rambursaţi anticipat sa face prin
tragere la sorţi sau prin răscumpărare la bursă
Aplicaţii
 Să se calculeze dobânda ce va fi plătită de Ministerul finanţelor publice pentru un
împrumut de stat emis la 1 ian. 2015, cu scadenţa la 31 martie 2015, în valoare de 1.000.000
lei, dacă rata de dobândă este de 6%.
Rezolvare
Dobanda = 1.000.000 x 6% x (3/12) = 15.000
 Să se calculeze dobânda ce va fi plătită de Ministerul finanţelor publice pentru un

împrumut de stat emis la 1 ian. 2015, cu scadenţa la 30 iunie 2015, în valoare de 1000000
lei, dacă rata de dobândă este de 7%. Să se calculeze rata anuala reală de dobândă dacă
rata anuală estimată a inflaţiei este de 2%.
Rezolvare
Dobanda = 1.000.000 x 7% x (6/12) = 35.000
Rata reală a dobânzii = 7% - 2% = 5%.
Datoria publică – definiție
 Reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de
autorităţile publice şi rămase de rambursat la un
moment dat. Reprezintă totalitatea împrumuturilor de
stat contractate de stat şi nerambursate încă.
 Gradul de îndatorare a ţării, la un moment dat, se
calculează ca pondere a datoriei publice în produsul
intern brut.
 Conform tratatului de la Maastricht, ţările Uniunii
Europene trebuie să respecte un plafon maxim al
gradului de îndatorare de 60%.
Clasificarea datoriei publice
 În funcţie de termenul pe care se contractează:
 Datorie publică pe termen scurt sau flotantă
 Datorie publică pe termen mediu şi lung sau consolidată
 În funcţie de calitatea creditorilor
 Datorie publică brută – valoarea totală a împrumuturilor, indiferent
unde sunt plasate acestea
 Datorie publică netă – nu cuprinde valoarea împrumuturilor plasate
la instituţii ale statului
 În funcţie de beneficiarul direct al sumelor împrumutate
 Datorie publică directă
 Datorie publică gatantată
 În funcţie de rezidenţa creditorului
 datorie publică internă
 Datorie publică externă
Obiectivele împrumuturilor de stat interne
 Finanţarea unor investiţii publice
 Acoperirea deficitului bugetar
 Refinanţarea datoriei publice interne
 Acoperirea golurilor de casă în execuţia bugetară
Obliective ale împrumuturilor de stat
externe
 Finanţarea unor investiţii publice
 Finanţarea unor importuri considerate prioritare
 Constituirea rezervei valutare
 Acoperirea deficitului balanţei de plăţi externe
 Refinanţarea datoriei publice în valută
 Acoperirea deficitului bugetului general consolidat
Serviciul datoriei publice
 Definiţie: Se numeşte serviciul datoriei publice
totalitatea sumelor plătite într-o perioadă, de
regulă un an, în contul datoriei publice, sume
reprezentate de rate scadente la împrumuturile de
stat, dobânzi şi comisioane plătite în contul
datoriei publice.
 În funcţie de naţionalitatea creditorilor se pot
defini:
 Serviciul datoriei publice interne
 Serviciul datoriei publice externe
Datoria publică internă
 Este contractată de cele mai multe ori în monedă
naţională, dar există şi cazuri în care aceasta este
contractată în valută.
 Este contractată de la creditori interni:
 Instituţii bancare
 Populaţie
 Trezoreria publică
 Banca Naţională
Componentele datoriei publice interne
DPI=DPIdirectă+DPIgarantată
DPI=DPIts+DPItml
SDPI=dob+rate la datoria publică internă +comisioane

Datoria publică externă
 Contractată în valute
 Creditori străini:
 Instituţii financiare internaţionale
 Instituţii bancare străine
 Guverne străine
 Persoane fizice şi juridice străine
Componentele datoriei publice externe
DPE=DPEdirectă+DPEgarantată
DPE=DPEts+DPEtml
SDPE=dob+rate la datoria publică externă

+comisioane
Datoria externă (1)
 Are drept componente datoria publică externă şi datoria
privată externă
 Noţiunea de datorie externă are mai multe sensuri :
 Datoria externă brută în sens larg – totalitatea sumelor pe care
rezidenţii unei ţări le datorează străinătăţii la un moment dat
 Datoria externă în sens restrâns – cuprinde obligaţiile băneşti faţă
de străinătate cu excepţia creditelor pe termen scurt (sub 1 an),
investiţiilor străine directe, ajutoarelor cu caracter nerambursabil
primite, împrumuturilor externe cu perioadă de graţie mai mare de
10 ani, împrumuturilor acordate de creditori străini filialelor sau
sucursalelor în condiţii mai avantajoase decât cele de pe piaţă,
credite contractate de persoane fizice şi juridice şi negarantate de
stat.
Datoria externă (2)
 Datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale
cuprinde:sume datorate unor creditori publici şi privaţi, în
valută, cu perioadă de rambursare de peste un an sau sume
datorate de persoane private, dar cu garanţia unei autorităţi
publice.
 Nu cuprinde:datoria privată externă negarantată, datoria
din tranzacţiile cu FMI, datoria care poate fi achitată, la
cererea debitorului, în moneda ţării sale, sumele datorate
unor creditori rezidenţi în străinătate pentru care nu au
fost stabilite termene de plată.
 Datoria externă netă este diferenţa dintre activele publice şi
private ale rezidenţilor unei ţări în strinătate şi activele
deţinute de rezidenţii străini în ţara considerată.
Indicatori de analiză a datoriei publice
 Gradul de îndatorare: DP/PIB
 Datoria publică pe locuitor: DP/loc
 Serviciul datoriei publice ca pondere în PIB:
SDP/PIB
 Serviciul datoriei publice ca pondere în cheltuielile
publice:SDP/Ch bugetare
 Datoria publică externă ca pondere în exporturi:
DPE/Exporturi
 Serviciul datoriei publice ca pondere în exporturi:
SDPE/Exporturi
Riscuri în managementul datoriei publice
 Riscul valutar – în cazul datoriei publice
contractate în valută
 Riscul de piaţă – greutăţi în refinanţarea datoriei
publice (mai pregnant, dacă datoria contractată e
pe termene scurte)
 Risc de refinanţare – formă externă a riscului de
piaţă (datoria publică nu poare fi refinanţată)
 Riscul de rată de dobândă
 Risc de incapacitate de plată
Teste de autoevaluare
1.Precizaţi în ce măsură scăderea populaţiei are influenţă
asupra resurselor financiare publice.
2. Daţi exemple de cheltuieli pot fi considerate ca un

consum definitiv de produs intern brut.
3. Cum poate acţiona riscul valutar în cazul

împrumuturilor contractate în valută?
7. Să se analizeze managementul datoriei publice pentru un
stat pentru care se cunosc următoarele:
Indicator N N+1
PIB (mil. u.m.) 200000 210000
Datoria publică internă 30000 32000
Dobânzi la DPI 1800 2000
Rate la DPI 3000 3500
Datoria publică externă 4000 4100
(mil. Euro)
Dobanzi la DPE (mil 280 290
Euro)
Rate la DPE 500 550
Curs de schimb 3,9 4
(u.m./Euro)
Cheltuieli bugetare (mil 60000 64000
u.m.)
Exporturi (mil. Euro) 10000 11000
Elemente ajutătoare în
rezolvare
1. Se poate atgumenta pe baza scăderii numărului de
contribuabili, de consumatori etc.
2. Cheltuieli cu materialele consumabile în cazul unei
instituţii publice
3. În răspuns se va urmări impactul modificărilor
cursului de schimb
4. Problemele 4,5 şi 6 se vor rezolva pe baza formulelor
din tematică.
Bibliografie
 Văcărel, I. şi colectiv, „Finanțe publice”, ediția a IV-a,
Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 2004
 Moşteanu T. şi colectiv, „Finanțe publice”, Editura

Universitară, Bucureşti, 2008
 Hyman D., N., Public finance: a contemporary application

of theory to policy, 8th edition, Mason Ohio: Thomson -
South-Western, 2005
 Gruber J., Public Finance and Public Policy, Worth

Publishers, New York, 2009
CONŢINUT
Impozitele
2.2. Impozitele indirecte
2.4. Dubla impunere juridică internaţională

 Impozitele reprezintă o formă de prelevare cu caracter
obligatoriu, nerambursabil şi fără contraprestaţie a
unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice,
la dispoziţia statului, în vederea constituirii resurselor
financiare publice necesare acoperirii cheltuielilor
publice.
 Caracteristici ale impozitului:
 Caracterul obligatoriu
 Nerambursabilitatea
 Lipsa unei contraprestaţii directe
 Financiar – mijloc de procurare a resurselor financiare
ale statului
 Economic – mijloc de intervenţie a statului în
economie
 Social – permite redistribuirea unei părţi din PIB între
veniturile diferitelor persoane fizice
 Subiectul impozitului – Persoana fizică sau juridică
obligată prin lege la plata impozitului
 Suportatorul impozitului – persoana care suportă
efectiv sarcina fiscală
 Obiectul impozitului – materia supusă impozitului
 Unitatea de impunere – unitatea fizică sau monetară
folosită la dimensionarea obiectului impozabil
 Baza de impozitare– cuantificare în unităţi fizice sau
monetare a obiectului impozabil
 Sursa impozitului – arată din ce anume se plăteşte
impozitul datorat
 Cota impozitului – reprezintă impozitul plătit la 100
de unităţi de imunere
 Asieta impozitului – totalitatea măsurilor care se iau
de către organele fiscale în legătură cu fiecare subiect
impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil,
stabilirea bazei de impozitare şi a impozitului datorat.
 Termenul de plată – data limită până la care
impozitul trebuie achitat statului.
 Impunerea reprezintă ansamblul de măsuri şi
operaţiuni (politice şi de tehnică fiscală) efectuate în
baza legii, care au ca scop final stabilirea impozitului
ce revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice.
 Principiile impunerii (Adam Smith):
 Principiul justeţei impunerii (principiul echităţii fiscale)
 Principiul certitudinii impunerii
 Principiul comodităţii impunerii
 Principiul randamentului impozitelor
 Echitatea fiscală
 Principii de politică financiară
 Principii de politică economică
 Principii de politică socială
 Echitatea fiscală se referă la faptul că nivelul
prelevărilor de resurse financiare la dispoziţia statului
de la fiecare contribuabil trebuie să se facă în funcţie
de venitul obţinut sau averea deţinută şi de situaţia
acestuia
 Stabilirea minimului neimpozabil
 Universalitatea impunerii
 Echitate fiscală orizontală
 Echitate fiscală verticală
 Randamentul fiscal ridicat
 Impozitul să aibă caracter universal
 Să nu existe posibilităţi de sustragere de la impunere
 Volumul cheltuielilor prilejuite de colectarea
impozitului să fie minim.
 Stabilitatea
 Randamentul impozitului rămâne constant de-a lungul
ciclului economic
 Elasticitatea
 Capacitatea impozitului respectiv de a răspunde la
necesităţile conjuncturale ale statului
 Posibilitatea folosirii impozitului ca modalitate de
intervenţie a statului în economie pentru:
 Stimularea sau reducerea consumului anumitor bunuri
 Impulsionarea dezvoltării unor ramuri sau regiuni
economice
 Extinderea sau restrângerea exportului sau importului
anumitor bunuri
 Stimularea investiţiilor etc.
 Posibilitatea folosirii impozitului pentru influenţarea
comportamentului contribuabililor
 Reducerea disparităţilor sociale şi pe această bază a
gradului de disensiuni sociale
 Reducerea sau stimularea consumului anumitor bunuri
pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei
considerate
 ! Atragerea capitalului electoral (fenomenul de iluzie
fiscală).
 Reprezintă raportul dintre totalul veniturilor fiscale şi
produsul intern brut şi arată cât la sută din PIB este
concentrat la dispoziţia statului cu ajutorul taxelor şi
contribuţiilor.
 Gradul de colectare se determină ca raport între suma

impozitelor încasate şi nivelul impozitelor prevăzute
în bugetul de stat şi reprezintă o măsură a eficacităţii
procesului de colectare a impozitelor, taxelor,
contribuţiilor.
Curba Laffer
 Se referă la operaţiunile şi metodele folosite pentru
stabilirea cuantumului impozitelor şi colectarea
acestora.
 Aşezarea impozitului (stabilirea obiectului impozabil)
 Determinarea sumei impozitelor
 Perceperea impozitelor
 Urmărirea impozitelor
 Identificarea materiei impozabile şi a bazei de
impozitare
 Metode de evaluare indirectă
 Evaluarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului
impozabil (nu ţine cont de situaţia personală a
contribuabilului)
 Evaluarea forfetară
 Evaluarea administrativă
 Metode de evaluare directă

 Evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane
 Evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului
 Folosirea facilităţilor fiscale

 Impozite de repartiţie – în funcţie de nevoile statului,
suma globală a resurslor financiare necesare se împarte
proporţional pe subiecte sau obiecte impozabile
 Impozitele de cotitate – se aplică sistemul de cote
procentuale asupra bazei de impozitare
 Direct de la contribuabili
 Prin stopaj la sursă
 Prin aplicarea de timbre fiscale.
 Obligaţia fiscală – îndatorirea de a plăti impozitele,
taxele şi alte venituri bugetare (est o obligaţie legală,
juridică şi are formă bănească)
 Creanţa fiscală – dreptul statului de a percepe prin
organele fiscale impozite, taxe şi alte venituri de la
contribuabili, în cuantumul stabilit în baza unor acte
normative.
 Titlul de creanţă fiscală – documentul prin care se
constată şi se indvidualizează obligaţia fiscală a unei
persoane (poate fi explicit sau implicit).
 Nu instituie, ci constată obligaţia fiscală
 Are forţă de titlu executoriu
 Forme de stingere a creanţei fiscale
 Plata impozitelor
 Compensarea
 Anularea
 Prescripţia
 Răspunderea în domeniul fiscal
 Răspundere administrativă (contravenţii şi majorări de
întârziere)
 Răspundere disciplinară
 Răspundere materială
 Răspundere penală.
 Măsuri prealabile executării silite
 Trimiterea unei înştiinţări de plată
 Trimiterea de somaţii
 Forme de executare silită
 Executarea silită prin poprire
 Executarea silită asupra bunurilor mobile
 Executarea silită asupra bunurilor imobile.
 După trăsăturile de fond şi formă
 Impozite directe
 Impozite reale
 Impozite personale
 Impozite indirecte
 După obiectul impunerii
 Impozite pe venit
 Impozit pe avere
 Impozit pe cheltuieli
 După scopul urmărit
 Impozite financiare
 Impozite de ordine
 După frecvenţa cu care se realizează
 Impozite permanente
 Impozite incidentale
 După insituţia care le administrează
 Impozite federale
 Impozite ale administraţiei centrale
 Impozite locale
1. O persoană fizică obține un venit de 2000 u.m.. Stabiliți impozitul datorat dacă:
a) cota de impozitare este 15%
b) Se aplică următoarele cote progresive simple
până la 1000 um 10%
1001 – 1500 um 15%
Peste 1500 20%
a) Se aplică următoarele cote regresive pe tranșe
1001 – 1500 um 15% 100 + 15% din ce depășește 1000
Peste 1500 20% 175 + 20% din ce depășește 1500.
Rezolvare:
a) Impozitul = 15% x 2000 = 300
b) Impozitul = 20% x 2000 = 400
c) Impozitul = 175 + 20% x (2000 - 1500) = 275
2Un contribuabil obține două venituri: 700 și 1200. Să se determine impozitul
datorat de contribuabil dacă se practică impunerea separată a veniturilor:
1001 – 1500 um 15%
Peste 1500 20%
Rezolvare:
a) Impozitul total = 15% x 700 + 15% x 1200 = 285
b) Impozitul total = 10% x 700 + 15% x 1200 = 250
c) Impozitul total = 10% x 700 + (100 + 15% x (1200 - 1000)) = 200.
3.Un contribuabil obține două venituri: 700 și 1200. Să se determine impozitul
datorat de contribuabil dacă se practică impunerea cumulată a veniturilor:
1001 – 1500 um 15%
Peste 1500 20%
Rezolvare:
a) Impozitul total = (700 + 1200) x 15% = 285
b) Impozitul total = (700 + 1200) x 20% = 380
c) Impozitul total = 175 + (1900 - 1500) x 20% = 255
2.2 Impozitele indirecte
Definiție
 Impozitele indirecte sunt impozite percepute cu prilejul
realizării unor bunuri, prestării unor servicii, importurilor
sau exporturilor.
Caracteristici
 Comoditate şi cost relativ redus de precepere
 Nu ţin cont de venitul sau averea celor ce le plătesc
 Caracter regresiv
 Afectează veniturile reale, deci puterea de cumpărare
 Permit ajustări rapide ale veniturilor bugetare
Clasificare
 Taxe de consumaţie – sunt impozite indirecte care
se includ în preţul de vânzare al mărfurilor
fabricate sau importate şi comercializate în
interiorul ţării în care se percepe impozitul
 Taxe generale pe vânzări – impozitul pe cifra de afaceri şi
taxa pe valoarea adăugată
 Taxe speciale de consumaţie - accize
 Venituri ale monopolurilor fiscale
 Taxe vamale
Accizele
 Reprezintă taxe de consumaţie pe produs
 Se instituie asupra unor bunuri cu pondere mare şi
constantă în consum şi cu cerere inelastică
 Funcţionează şi ca pârghie economico-financiară în sensul
că limitează incitarea pentru consumul unor bunuri nocive
– tutun, alcool etc.
 Produse accizate (cf. directivelor U.E.):berea, vinurile,
băuturile fermentate, altele decât berea şi vinul, alcool
etilic, produse din tutun, uleiuri minerale etc.
 Cotele de impunere: ad valorem sau în sumă fixă pe produs
 http://www.euractiv.ro/uniunea-
europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_17274/Comparatie-impozite-accize-si-
TVA-in-Romania-si-in-tarile-UE.html
Taxe generale pe vânzări
 Sunt impozite ce se aplică asupra volumului total
al vânzărilor
 În funcţie de stadiul în care se aplică:
 Impozite aplicate într-un singur stadiu
 Impozit asupra producţiei
 Impozit asupra vânzărilor cu ridicata
 Impozit asupra vânzărilor cu amănuntul
 Impozite aplicate în toate stadiile
 Impunerea cumulativă sau în cascadă – impozit pe cifra de afaceri
brută
 Impunerea mărfurilor la trecerea dintr-un stadiu în altul –
impozit pe cifra de afaceri netă (pe valoarea dăugată)
Taxa pe valoarea adăugată
 Este impozit pe cifra de afaceri netă
 La baza impunerii prin TVA pot sta:
 Principiul originii – se impozitează valoarea adăugată
tuturor produelor realizate într-o ţară, indiferent unde
vor fi consumate
 Principiul destinaţiei – se impozitează întreaga valoare
adăugată, realizată în ţară sau în străinătate, pentru
toate bunurile consumate în ţara respectivă
Calculul T.V.A.
 Cote procentuale:
 Cota standard – 20%
 Cota redusă – 9%
 Cota redusă – 5%
 Mod de calcul:
 General: TVA=cota*Preţ de vânzare fără TVA
 Specific:
 Cota recalculată=cota standard/(1+cota standard)
 TVA= cota recalculată*preţ de vânzare cu TVA
 http://www.euractiv.ro/uniunea-
europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_17274/Comparatie-impozite-
accize-si-TVA-in-Romania-si-in-tarile-UE.html
Monopolurile fiscale
 Se referă la instituirea monopolului statului asupra
producerii şi/sau comercializării unor mărfuri.
Taxele vamale
 Sunt impozite insituite de către stt asupra
mărfurilor care sunt transferate dintr-o ţară în alta
 Din punctul de vedere al modului de percepere: ad
valorem, specifice, mixte
 După scopul impunerii: cu caracter fiscal, cu
caracter protecţionist
 După obiectul impunerii: de import, de export, de
tranzit.
 După modul de stabilire: autonome, convenţionale,
preferenţiale, de retorsiune.
Uniunea vamală
 Uniunea vamală sau zona liberului schimb reprezintă
un perimetru cuprinzând mai multe state care duc o
politică vamală comună cu exteriorul şi nu percep taxe
vamale pentru transferul de mărfuri între statele
membre.
Aplicaţii
 Un fabricant de băuturi spirtoase efectuează o vânzare
către un comerciant cu ridicata de 1000 sticle coniac,
concentraţie alcoolică 40%, volum 500 ml-sticlă. Preţul de
comercializare al producătorului este de 20 lei/ sticlă.
Nivelul accizei practicate în România este de 3306,98 lei/hl
alcool pur. Comerciantul aplică un adaos comercial de 25%
la vânzarea către restaurante care la rândul lor aplică un
preţ de vânzare cu amănuntul de 100 lei/sticlă. Calculaţi
impozitele indirecte vărsate de fiecare comerciant.
Indicii pentru rezolvare
 Baza de calcul accize pentru accize specifice =
cantitatea de produse accizabile
 Baza de calcul accize ad valorem pentru bunuri din
producția internă= Valoarea producției la prețul
stabilit de producător înainte de accizare
 Baza de calcul accize ad valorem pentru bunuri
importate = Valoarea în vamă + taxa vamală +
comisionul vamal (dacă există)
 Valoarea în vamă = Prețul extern al
mărfurilor+contravaloarea transport pe parcurs extern
+asigurarea mărfurilor pe parcurs extern
Indicii pentru rezolvare
 Baza de calcul pentru TVA în cazul importurilor =
(valoarea în vamă + Taxe Vamale + comision vamal +
accize).
 Baza de calcul pentru T.V.A. = Valoarea bunurilor la

prețul stabilit de vânzător+Accize
Rezolvare
Producător
Acciza este specifică, deci se va calcula astfel:
A= cantitatea (hl) x concentraţia alcoolică x acciza unitară = (1000 x 0,5) /
100 x 40% x 3306,98 = 6614 lei
TVA colectat = 1.000 x 20 x 20% =4.000 lei
Producătorul va vinde cele 1.000 sticle cu 20.000 lei + 4.000 lei TVA
Va datora statului o acciza de 6614 lei şi un TVA egal cu diferenţa între cei
4.000 lei colectaţi şi taxa pe valoarea adăugată pe care o poate deduce ca
urmare a achiziţiilor (valoarea ei nu se dă în enunş şi nici nu poate fi
calculată pe baza datelor)
Comerciantul
Cumpără cu 20.000 + 4.000 (TVA)
Adaos comercial = 20.000 x 25% = 5.000 lei
Preţ vânzare fără TVA = 20.000 + 5.000 = 25.000 lei
TVA aferent vânzării = 25.000 x 20% = 5.000 lei
Preţ vânzare către restaurant 30.000 lei (25.000 + 5.000)
Comerciantul va datora statului un TVA de 1.000 lei

(diferenta între TVA colectat (5.000) şi TVA deductibil
(aferent achiziţiei – 4.000)
Restaurantul
Cumpără cu 25.000 lei + 5.000 lei (TVA)
Vinde la un preţ de vânzare cu amănuntul (acest preţ
include TVA) de 100 lei/sticla x 1.000 sticle = 100.000 lei.
TVA aferent vânzării (cum preţul cuprinde TVA vom

folosi suta majorată) = 100.000 x (20/120) = 16.667 lei.
TVA plată = TVA colectat – TVA deductibil = 16.667 –

5.000 = 11.667 lei.
Aplicaţii
 Un importator achiziţionează dintr-o ţară
nemembră a U.E. 100 buc dintr-un produs/cu un
preţ extern de 2500 euro, Cs=4,5 lei/Euro, costul
transportului şi asigurării pe parcurs extern 500
Euro. Taxele vamale sunt plătite ad valorem cu o
cotă procentuală de 30%, comisionul vamal 0,5%,
TVA 20%. Calculaţi impozitele indirecte datorate
de importator.
Valoarea în vamă = 100 x 2.500 x 4,5 + 500 x 4,5 =
1.127.250 lei
Taxa vamală = 1.127.250 x 30% = 338.175 lei

Comisionul vamal = 1.127.250 x 0,5% = 5.636 lei
TVA = (1.127.250 + 338.175 + 5.636) x 20% = 294.212 lei.
Definiție
 Sunt prelevări cu caracter obligatoriu şi nerambursabil
aşezate nominal în sarcina persoanelor fizice sau juridice în
funcţie de venitul obţinut sau averea deţinută.
Clasificare
 Impozite reale
 Sunt cele pentru care la impunere se ia în considerare
produsul brut obtenabil al obiectului impozabil (ex.
stabilirea impozitului pe suprafeţele agricole s-ar face în
funcţie de suprafaţă şi nu de venitul net obţinut din
exploatarea ei)
 Impozite personale
 Impozitele aplicate asupra venitului sau averii
contribuabilului, diferenţiate în funcţie de mărimea
veniturilor sau averii şi de situaţia personală a fiecărui
individ).
Impozitul pe venitul persoanelor fizice (1)
 Se aplică asupra veniturilor realizate de persoanele
fizice din diverse surse: salariu, venituri din
profesii liberale, venituri din activităţi
independente, venituri din cedarea folosinţei
bunurilor, venituri din dividende, venituri din
jocuri de noroc etc.
 Baza de calcul o constituie venitul impozabil care
se calculează pornind de la venitul brut obţinut
eventual corectat cu diverse deduceri fiscale.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice (3)
 În România – cotă proporţională de 16%
 Pot fi stabilite şi cote progresive simple sau compuse în
funcţie de sistemul fiscal al fiecărei ţări.
 Modaliatea de plată:
 În funcţie de tipul de venit, calculul, prelevarea şi plata
se face periodic direct sau prin stopaj la sursă, la finalul
fiecărui an efectuându-se un calcul de regularizare.
Sisteme de impunere
 Sistemul de impunere globală presupune
cumularea tuturor veniturilor obţinute de o
persoană şi calculul impozitului de plată pe baza
venitului total obţinut.
 Sistemul impunerii separate presupune calculul
impozitului pe venitul din fiecare sursă, impozitul
total obţinându-se prin însumarea impozitului
calculat pentru fiecare sursă de venit.
Impozitul pe venitul persoanelor juridice (1)
 Impozitul pe venitul persoanelor juridice se aplică
diferit în funcţie de tipul acestora (societăţi de
persoane sau de capital), dar şi de particularităţile
fiecărui sistem fiscal.
 În România, cota proporţională de 16% se aplică
asupra profitului impoziabil calculat astfel:
Profit impozabil = Venituri totale – cheltuieli

totale + cheltuieli nedeductibile- venituri
neimpozabile
Impozitele pe avere - au ca obiect averea
deţinută de un contribuabil
 Impozite asupra averii propriu-zise
 Impozitele pe proprietăţi imobiliare
 Taxa asupra mijloacelor de transport etc.
 Impozite pe circulaţia averii
 Impozitul pe succesiuni
 Impozitul pe donaţii
 Impozitul pe actele de vânzare-cumpărare a unor bunuri
 Impozitul pe hârtii de valoare
 Impozitul pe circulaţia capitalurilor şi efectelor comerciale
 Impozite pe sporul de avere
 Impozitul pe plusul de avere impobiliară
 Impozitul pe sporul de avere dobândit în timp de război.
2.4. Dubla impunere
juridică internaţională
Dubla impunere juridică internaţională
 Dubla impunere juridică internaţională reprezintă
supunerea la impozit a aceleiaşi materii
impozabile, la nivelul aceluiaşi contribuabil, în
aceeaşi perioadă, de către două autorităţi foscale
din state diferite.
 Dubla impunere economică reprezintă supunerea

la impozit a aceleiaşi materii impozabile de mai
multe ori de către autorităţile fiscale ale aceleiaşi
ţări.
Criteriile de impunere a venitului sau averii
 Criteriul rezidenţei – venitul sau averea sunt
supuse impunerii în statul al cărui rezident este
contribuabilul, indiferent de locul unde s-au
obţinut sau se află.
 Criteriul naţionalităţii– venitul sau averea sunt
supuse impunerii în statul al cărui naţional este
contribuabilul, indiferent de locul unde s-au
obţinut sau se află.
 Criteriul originii veniturilor – venitul sau averea
sunt supuse impunerii în statul în care au fost
obţinute sau în care se află.
Convenţiile pentru evitarea dublei impuneri
juridice internaţionale
 Convenţiile pentru evitarea dublei impuneri juridice
internaţionale sunt înţelegeri între state, bilaterale sau
multilaterale, pe baza cărora se încearcă evitarea
impozitării aceleiaşi materii impozabile de către
autorităţile fiscale din state diferite.
Metode de evitare a dublei impuneri
juridice internaţionale
 Metoda scutirii sau exonerării totale

 Metoda scutirii sau exonerării progresive
 Metoda creditării sau imputării totale
 Metoda creditării sau imputării ordinare.
Metoda scutirii sau exonerării totale
 Metoda scutirii sau exonerării totale presupune
impozitarea veniturilor numai în statul în care au
fost realizate.
 În străinătate se impun veniturile obţinute în străinătate
conform cotelor de impunere din statul de origine a
veniturilor
 În ţara de rezidenţă se impun doar veniturile din statul
de rezidenţă, considerându-se că cele obţinute în
străinătate au fost deja impozitate la obţinere
Metoda scutirii sau exonerării progresive
 Metoda scutirii sau exonerării progresive
presupune impozitarea în ţara de rezidenţă numai
a veniturilor realizate în ţara de rezidenţă, dar cu o
cotă aferentă venitului total realizat.
 În străinătate se impun veniturile obţinute în străinătate
conform cotelor de impunere din statul de origine a
veniturilor (adică a statului străin respectiv).
 În ţara de rezidenţă se impun doar veniturile din statul
de rezidenţă, dar cu o cotă aferentă întregului venit
realizat de contribuabil.
Metoda creditării sau imputării totale
 Metoda creditării sau imputării totale presupune
impunerea în ţara de rezidenţă a întregului venit obţinut de
contribuabil şi acordarea unui credit fiscal egal cu
impozitul plătit în străinătate.
 Creditul fiscal reprezintă o reducere a impozitului pe venit
sau profit cu o parte sau cu întreaga sumă a impozitului
achitat în străinătate.
 Dacă impozitul în străinătate este mai mare decât cel
calculat în ţara de rezidenţă creditul fiscal se va acorda în
limita impozitului calculat în ţara de rezidenţă.
Metoda creditării sau imputării ordinare
 Metoda creditării sau imputării ordinare
presupune impunerea în ţara de rezidenţă a
întregului venit obţinut de contribuabil şi
acordarea unui credit fiscal egal cu minimul dintre
impozitul plătit în străinătate şi impozitul care ar
fi fost plătit în ţara de rezidenţă pentru un venit
impozabil egal cu cel obţinut în străinătate.
 Creditul fiscal va fi aşadar egal sau mai mic decât
cel calculat în cazul metodei creditării totale.
 Pentru România, pot fi consultate prevederile
convențiilor pentru evitarea DIJI, pe site-ul
Ministerului Finanțelor Publice – Agenția
Națională de Administrare Fiscale.
 Lista convențiilor de evitare a dublei impuneri:
http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsitentaContri
buabili_r/Conventii/Conventii.htm
 Conținutul convenție de evitare a dublei impuneri
in materie de impozit pe venit și avere și pentru
prevenirea evaziunii fiscale semnată între România
și Italia:
http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsitentaContri
buabili_r/Conventii/Italia.htm
Un rezident al Portugaliei realizează în Spania un venit de 7500 um. De asemenea, el realizează în
Portugalia un venit de 10000 um. Cotele de impunere în cele două state sunt:
Spania:
Până la 3000 um 15%
3001 – 5500 um 20%
5501 – 8000 um 25%

Portugalia:
Până la 5000 um 10%
5001 – 8500 um 17%
8501 – 12500 um 22%
Peste 12500 um 25%

În condițiile în care între cele două state nu există convenție fiscală pentru evitarea dublei impuneri
juridice internaționale și în Portugalia se practică impozitarea veniturilor după criteriul naționalității, iar
în Spania după criteriul teritorialității (originii venitului), să se calculeze impozitul total plătit de
contribuabil în cele două state, dacă în Portugalia are loc impozitarea separată a veniturilor.
Rezolvare:
Pentru venitul realizat în Spania contribuabilul plătește un impozit în sumă de 7500 x 25% =
1875 um.
În Portugalia, deoarece are loc impunerea după criteriul naționalității, contribuabilul

plătește impozit atât pentru venitul realizat în Spania, cât și pentru cel realizat în Portugalia.
Având impunere separată a veniturilor, impozitul de plată va fi 10000 x 22% + 7500 X 17% =
3475 um.
Impozitul total plătit pentru cele două state este 1875 + 3475 = 5350 um.
 Un rezident al Portugaliei realizează în Spania un venit de 7500 um. De asemenea, el realizează în
 Spania:
 Până la 3000 um 15%
 3001 – 5500 um 450 + 20% din ce depășește 3000

 Portugalia:
 Până la 5000 um 10%
 5001 – 8500 um 17%
 8501 – 12500 um 22%
 Peste 12500 um 25%

 În condițiile în care între cele două state există convenție fiscală pentru evitarea dublei impuneri
juridice internaționale, practicându-se metoda scutirii totale și în Portugalia se practică impozitarea
veniturilor după criteriul naționalității/rezidenței, iar în Spania după criteriul teritorialității (originii
venitului), să se calculeze impozitul total plătit de contribuabil și degrevarea fiscală, dacă în
Portugalia are loc impozitarea separată a veniturilor.
 Rezolvare:
 Pentru venitul realizat în Spania contribuabilul plătește un impozit în sumă de 950 +
(7500 - 5500) x 25% = 1450 um.
 În Portugalia contribuabilul plătește impozit doar pentru venitul realizat în acest stat,
respectiv 10000 x 22% = 2200 um.
 Impozitul total = 1450 + 2200 = 3650 um.

 Pentru a afla degrevarea fiscală (reducerea de impozit care survine ca urmare a aplicării
unei convențiid e evitare a dublei impuneri juridice internaționale) trebuie să
determinăm ce impozit ar fi plătit în Portugalia dacă nu s-ar fi aplicat prevederile
convenției de evitare a dublei impuneri.
 Impozit Portugalia (fără convenție) = 10000 x 22% + 7500 x 17% = 3475 um.
 Degrevarea fiscală = 3475 – 2200 = 1275 um.
 Spania:
 Până la 3000 um 15%

 Portugalia:
 Până la 5000 um 10%
 5001 – 8500 um 17%
 8501 – 12500 um 22%
 Peste 12500 um 25%

juridice internaționale, practicându-se metoda creditării ordinare și în Portugalia se practică
impozitarea veniturilor după criteriul naționalității/rezidenței, iar în Spania după criteriul
teritorialității (originii venitului), să se calculeze impozitul total plătit de contribuabil, dacă în
 Pentru venitul realizat în Spania contribuabilul plătește un impozit în sumă de 950 +
(7500 - 5500) x 25% = 1450 um.
 În Portugalia contribuabilul plătește impozit pentru toate veniturile realizate, dar deduce
din impozitul pentru aceste venituri impozitul plătit în Spania, dar până la limita
impozitului datorat în Portugalia pentru venitul realizat în Spania.
 Impozit în Portugaliza pentru venit din Spania = 7500 x 17% = 1275 um.
 Impozitul datorat în Portugalia = (10000 x 22% + 7500 x x17%) – min (1450, 1275) = 2200
um.
 Impozitul total = 1450 + 2200 = 3650.
Teste de autoevaluare
1. Menţionaţi dacă salariatul este suportatorul
impozitului în cazul impozitului pe salarii
2. Care este medoda de reţinere şi virare a impozitului
în cazul impozitului pe salarii?
3. Menţionaţi care din urmatoarele impozite nu intra în
baza de impozitare a valorii în vamă: preţul de
achiziţie a mărfurilor, TVA , acciza, comisionul
vamal, costul transportului pe parcurs extern.
4. Ce reprezintă impozitele directe?
 Spania:
 Până la 3000 um 15%

 Portugalia:
 Până la 5000 um 10%
 5001 – 8500 um 17%
 8501 – 12500 um 22%
 Peste 12500 um 25%

juridice internaționale, practicându-se metoda scutirii totale și în Portugalia se practică impozitarea
veniturilor după criteriul naționalității/rezidenței, iar în Spania după criteriul teritorialității (originii
venitului), să se calculeze impozitul total plătit de contribuabil și degrevarea fiscală, dacă în
Un importator achiziţionează dintr-o ţară nemembră a U.E.
50 buc dintr-un produs/cu un preţ extern de 500 euro, Cs=4,5
lei/Euro, costul transportului şi asigurării pe parcurs extern
200 Euro. Taxele vamale sunt plătite ad valorem cu o cotă
procentuală de 20%, comisionul vamal 0,5%, acciza 10%, TVA
20%. Calculaţi impozitele indirecte datorate de importator.
Bibliografie
 Văcărel, I. şi colectiv, „Finanțe publice”, ediția a V-a,
Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 2007
 Moşteanu T. şi colectiv, „Finanțe publice”, Editura

Universitară, Bucureşti, 2008
 http://www.taxworld.org/History/history.pdf
 Codul fiscal al României

1. Definiți subiectul impozitului și dați 3 exemple de subiect al impozitului.
2. Ce reprezintă dubla impunere juridă internațională?
3. Un contribuabil obține două venituri: 700 și 1200. Să se determine impozitul datorat de
contribuabil dacă se practică impunerea separată a veniturilor:
 cota de impozitare este 15%
 Se aplică următoarele cote progresive simple
 până la 1000 um 10%
 1001 – 1500 um 15%
 Peste 1500 20%
 Se aplică următoarele cote regresive pe tranșe
 până la 1000 um 10%
 1001 – 1500 um 15% 100 + 15% din ce depășește 1000
 Peste 1500 20% 175 + 20% din ce depășește 1500.
CONŢINUT
Finanţele întreprinderii
3.2. Analiza performanţelor financiare
3.3. Analiza rentabilităţii

Bilanţul financiar
 Analiza echilibrului financiar al întreprinderii are la
baza principiul echilibrului financiar care statuează că
trebuie să existe o corespondenţă între lichiditatea
activelor şi exigibilitatea pasivelor, adică activele
permanente vor fi finanţate din resurse stabile, iar cele
circulante din resurse pe termen scurt
 Modificările elementelor bilanţiere altele decât
numerarul se vor refecta la nivelul acestuia
Analiza echilibrului financiar
 Indicatori de analiză a echilibrului financiar
IMO CPR
FRP=CPR+DT
NFR=Aexpl- DTL L-IMO
DExpl= AExpl
Stocuri+Creante-
Dexpl
DExpl
TN=Disponibil- Disponibil
Credite de Cr. tz.
trezorerie
Analiza bilanţului financiar
 Perspectiva lichidativă asupra întreprinderii
 Utilitate pentru creditori
 Valori de piaţă cu corectarea non-valorilor financiare
 Elementele bilanţiere se înscriu după lichiditatea sau
exigibilitatea lor
Analiza bilanţului funcţional
 Perspectiva de continuitate asupra întreprinderii
 Utilitate pentru manageri, acţionari,salariaţi etc.
 Valori de utilitate cu corectarea non-valorilor
funcţionale
 Elementele bilanţiere se înscriu pe centre de profit sau
după cum sunt legate de activitatea de bază a
companiei
Analiza bilanţului funcţional
 Fond de rulment net global
 FRNG=Pasive stabile-Imobilizări brute
 Nevoie de fond de rulment de exploatare
 NFRE=Stexpl+CrExpl-Dexpl
 Nevoie de fond de rulment în afara exploatării
 NFRAE=StAE+CrAE-DcurenteAE
 Trezoreria netă
 TN=Active de trezorerie-Pasive de trezorerie
Bilanţul economic
 Înscrie elementele Imobilizări Capitaluri
bilanţiere după 500 proprii
utilitatea lor în 420
activitatea economică
Active Datorii pe
circulante termen lung
nete 250
170
Analiza bilanţului
 Principiul minimizării costului resurselor
 Resursele cele mai costisitoare sunt cele pe termen
lung
 La interpretarea indicatorilor trebuie avute în vedere

concomitent ambele principii.
 Prevalenţa unuia sau celuilalt depinde şi de scopul
analizei.
 Domeniul de activitate al firmei influenţează mărimea
indicatorilor de echilibru financiar.
3.1. Analiza performanţelor
financiare
Analiza performanţelor
întreprinderii
 Obiectiv: diagnosticul performanţei
întreprinderii pe diferite paliere
 Activitatea de exploatare, financiară,
curentă etc.
 Performanţele aşteptate de fiecare
categorie de stakeholderi: acţionari,
creditori, salariaţi, stat etc.
 Informaţii despre riscul asociat
exploatării si funcţionării întreprinderii
 Are la bază contul de profit şi pierderi
întreprinderii
 NU UITAŢI:
 Este utilă completarea analizei indicatorilor în
valori nominale, cu cea a indicatorilor în valori
reale
 De obicei prin raportarea la indicele preţurilor de
consum, dar pentru o analiză amănunţită trebuie
observat că nu toate elementele CPP se deflatează
la fel.
 Pentru a permite comparabilitatea cu alte firme,

poate fi utilă exprimarea indicatorilor din
contul de profit şi pierdere ca procent din cifra
de afaceri
întreprinderii
 În analiza şi interpretarea performanţelor
întreprinderii pe baza contului de profit şi
pierdere trebuie să ţinem cont de
următoarele elemente:
 Momentul înscrierii veniturilor şi
cheltuielilor în contul de profit şi pierdere
 Caracterul monetar sau nemonetar al
diferitelor categorii de cheltuieli şi venituri
 Perioada la care se referă veniturile sau
cheltuielile respective şi legătura cu ciclul de
producţie al întreprinderii
În funcţie de legătura cu nivelul
activităţii de producţie
Cheltuieli Cheltuieli
variabile fixe
Evoluează liniar faţă de Nu sunt proporţionale cu
producţia realizată nivelul producţiei
- Cheltuieli cu salariile
- Cheltuieli cu materii personalului indirect
prime productiv
- Cheltuieli salariale - Cheltuieli cu amortizări
directe etc. şi provizioane
- Cheltuiel cu dobânzi etc.
Soldurile intermediare de
gestiune
 Marja comercială = venituri din vânzarea
mărfurilor – costul mărfurilor vândute
 Performanţa activităţii comerciale a

întreprinderii
gestiune
 Valoarea adăugată = Marja comercială +
Producţia vândută + Venituri din producţia
stocată + Venituri din producţia de
imobilizări – Cheltuieli cu materiile prime –
Cheltuieli cu materialele consumabile –
Cheltuieli cu energia şi apa – Cheltuieli cu
lucrări şi servicii executate de terţi
 Valoarea adăugată de firmă produselor

peste consumurile de la terţi
gestiune
 Valoarea adăugată – potenţial de
remunerare a stakeholderilor din firmă:
 SALARIAŢI – cheltuieli de personal
 STAT – Impozite şi taxe
 CAPACITĂŢILE DE PRODUCŢIE –
amortizarea
 CREDITORII – cheltuieli cu dobânzi
 ACŢIONARI – profit net.
 Modificarea ponderii fiecarei destinaţii

poate fi interpretată din perspectiva
satisfacerii intereselor stakeholder-ilor.
gestiune
 Excedentul brut de exploatare = Valoarea
adăugată + Venituri din subvenţii de
exploatare - Cheltuieli cu impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate – Cheltuieli cu
remuneraţiile personalului – Cheltuieli
privind asigurările sociale şi protecţia
socială
 Rezultat monetar al activităţii de exploatare

 Nu este afectat de politicile contabile sau
financiare ale întreprinderii
gestiune
 Rezultatul din exploatare = EBE +
Venituri din provizioane privind
activitatea de exploatare + Alte venituri
din exploatare – cheltuieli cu
amortizările şi provizioanele de
exploatare – Alte cheltuieli de
exploatare
 Performanţa activităţii de exploatare a

întreprinderii
gestiune
 Rezultatul curent = Rezultatul din
exploatare + Venituri financiare –
Cheltuieli financiare
 Performanţa activităţii curente a

întreprinderii
 Potenţial reproductibil în viitor
gestiune
 Rezultat brut = Rezultat curent +
venituri extraordinare – Cheltuieli
Extraordinare
 Profit net = Rezultat brut – impozit pe

profit
Capacitatea de autofinanţare
 Rezultat monetar al activităţii întreprinderii
 Exprimă capacitatea firmei de a-şi asigura
dezvoltarea prin mijloacele financiare proprii
 METODA SUBSTRACTIVĂ
 CAF=EBE + Alte venituri din exploatare (cu
excepţia celor din provizioane, celor din vâzarea
activelor şi cotelor părţi din subvenţii pentru
investiţii virate la venituri) – Alte cheltuieli
monetare de exploatare + Venituri financiare
monetare – Cheltuieli financiare monetare +
Venituri extraordinare monetare – Cheltuieli
extraordinare monetare – impozit pe profit
Capacitatea de autofinanţare
 METODA ADITIVĂ
 CAF= rezultatul exerciţiului + Cheltuieli
cu amortizările + Cheltuieli cu valoarea
netă contabilă a imobilizărilor cedate –
Venituri din cedarea imobilizărilor –
Cotă parte a subvenţiilor pentru
investiţii virate la venituri
 Autofinanţarea = CAF- dividende – Cota
managerului – Participarea salariaţilor
la profit.
Analiza performanţelor în
manieră anglo-saxonă
 OBIECTIV: rezultatul pentru posesorii de
capital
 Separarea cheltuielilor de exploatare în
variabile şi fixe
 EBITDA (Earnings before interest, taxes,
depreciation and amortization) = Venituri
totale – Cheltuieli variabile – Cheltuieli fixe de
exploatare plătibile
 EBIT (Earnings before interest and taxes) =
EBITDA-Cheltuieli cu amortizări şi provizioane
 EBT (Earnings before taxes) = EBIT- Cheltuieli
cu dobânzi
 Rezultat net = EBT- Impozit pe profit
Analiza performanţelor în
manieră anglo-saxonă
 OBIECTIV: performanţa pe tipuri de activităţi ale
întreprinderii
 Separarea cheltuielilor de exploatare în variabile şi
fixe
 EBITDA (Earnings before interest, taxes,
depreciation and amortization) = Venituri totale de
exploatare – Cheltuieli variabile – Cheltuieli fixe de
exploatare
 EBIT (Earnings before interest and taxes) = EBITDA-
Cheltuieli cu amortizări şi provizioane de exploatare
 EBT (Earnings before taxes) = EBIT + Venituri
financiare - Cheltuieli cu dobânzi – alte cheltuieli
financiare
 Rezultat net = EBT- Impozit pe profit
Pragul de rentablitate
 OBIECTIV: determinarea nivelului fizic şi
valoric al producţiei care asigură acoperirea
cheltuielilor întreprinderii fără a genera
profit, în ipoteza că piaţa absoarbe
cantitatea produsă
 Capr = Ch fixe/( 1-v), unde v=Ch var/CA, iar

m=1-v se numeşte marjă asupra cheltuielilor
variabile
 Qpr = Ch fixe/ (p-cv), unde p este preţul
unitar, iar cv costul variabil unitar
Pragul de rentabilitate
 Prag de rentabilitate operaţional – indică
nivelul producţiei la care rezultatul de
exploatare devine nul
 Capr op = Ch fixe de exploatare/( 1-v), unde

v=Ch var/CA, iar m=1-v se numeşte marjă
asupra cheltuielilor variabile
 Qpr op= Ch fixe de exploatare/ (p-cv), unde p

este preţul unitar, iar cv costul variabil
unitar
Pragul de rentabilitate
 Prag de rentabilitate financiar – indică
nivelul producţiei la care rezultatul curent
devine nul
 Capr fin = (Ch fixe de exploatare+Dobânzi)/(

1-v), unde v=Ch var/CA, iar m=1-v se
numeşte marjă asupra cheltuielilor
variabile
 Qpr fin= (Ch fixe de exploatare+Dobânzi)/

(p-cv), unde p este preţul unitar, iar cv
costul variabil unitar
Levierul operaţional şi levierul
financiar

3.1. Analiza rentabilitatii
Analiza rentabilităţii întreprinderii. Clarificări
conceptuale
 Rentabilitatea se masoară ca raport între

efecte (câştig) şi eforturi.
 În funcţie de beneficiarul analizei şi de
scopul acesteia, se pot calcula rate de
rentabilitate din perspectiva investitorilor
(sau întregului capital investit) şi rate de
rentabilitate din perspectiva acţionarilor.
Rate de rentabilitate
economică
 Măsoară rentabilitatea capitalului investit
 Se calculează ca raport între un element
corespondent de rezultat al întreprinderii şi
elemente de capital investit.
 Rata de rentabilitate economică (ROIC)
 Rec=(EBIT-Impozit pe profit)/Activ economic
 Rec=(Pnet+Dobânzi)/(CPR+Datorii financiare)
 Return On Assets
 ROA=PN/Activ total sau (Pnet+Dob)/Activ total
 Atenţie! Ratele de rentabilitate nu furnizează

informaţii despre nivelul de risc asumat de
companie.
Rata de rentabilitate
financiară
 Măsoară rentabilitatea capitalului investit de
acţionari
corespondent de rezultat al întreprinderii şi
elemente de capital investit.
 Rata de rentabilitate financiară (ROE – Return on
Equity)
 ROE=PN/CPR
 Atenţie! Ratele de rentabilitate nu furnizează
informaţii despre nivelul de risc asumat de companie.
 Atenţie! Nu are sens calculul ratelor financiare, atât
timp cât numitorul este negativ. Interpretarea lor ar fi
viciată.
Rate de rentabilitate
comercială
 Nu sunt de fapt rate de rentabilitate, ci mai degrabă
de eficienţă
corespondent de rezultat al întreprinderii şi cifra de
afaceri
 Rata marjei nete = PN/CA
 Rata marjei brute=EBIT/CA
 Ratele de rentabilitate comercială sau de marjă
furnizează informaţii despre capacitatea
întreprinderii de a face faţă unei reduceri a preţului.
 Atenţie! Ratele de marjă depind de politica
comercială a firmei.
Sistemul DuPont de descompunere a ratelor de
rentabilitate

Relaţia Modigliani-Miller
Firma
Rec
Creditori Acţionari
Cost =Rata Rfin calculată
dobânzii rezidual
Relaţia Modigliani-Miller

Analiza rentabilităţii în valori
de piaţă

de piaţă

de piaţă

de piaţă

Test de autoevaluare
1. Precizati cine sunt stakeholderii intreprinderii.
2. Explicati efectul de levier asupra rentabilitatii financiare
3. Explicati ce reprezinta marja comerciala
4. Să se determine pragul de rentabilitate valoric și cantitativ dacă se cunosc
următoarele date: cifra de afaceri 10.000, rezultată în urma vânzării a 100
produse, cheltuielile fixe 2.000, cheltuielile variabile 6.000.
5. Determinați soldurile intermediare de gestiune dacă se cunosc următoarele
date: venituri din vânzarea mărfii 600, costul mărfurilor vândute 200,
venituri din producția vândută 500, cheltuieli cu materiile prime 150,
cheltuieli cu servicii de la terți 100, cheltuieli cu personalul 120, cheltuieli cu
amortizarea 50, venituri din dobânzi 50, cheltuieli cu dobânzile și
comisioanele bancare 150.
Bibliografie selectivă
 Dragotă Victor,, Obreja Braşoveanu Laura, Dragotă
Mihaela, Management financiar. Diagnosticul financiar al
companiilor, Editura Economică, Bucureşti, 2012
 Stancu Ion, Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 2007
 Ross S., Westerfield R., Jaffe J., Corporate Finance, McGraw
Hill/Irwin, 2002, capitolul 2
 Brealey R., Myers S., Marcus A., Fundamentals of
Corporate Finance, Ediţia a 3-a, McGraw Hill, 2001,
Apendix 1
Ce sunt banii?
 Instrument de schimb și mijlocitor al tranzacțiilor.
 În absența lor:
 toate tranzacțiile s-ar desfășura în sistem barter
 tranzacțiile s-ar putea desfășura doar dacă cei doi participanți
la tranzacție au nevoie fiecare de bunurile deținute de celălalt.
 Prin mijlocirea banilor:

 Deținătorul lor poate cumpăra de la oricine
 Deținătorul bunurilor vândute poate vinde oricui deține
numerar
 Deținătorul poate aștepta momentul propice să
cumpere
 Se măsoară valoarea bunurilor și serviciilor
Teoria cantitativă a banilor
 MV=PT
 M = cantitatea de monedă disponibilă în economie
 V = viteza de rotație (de mișcare) a banilor
 P = nivelul prețurilor
 T = Nivelul tranzacțiilor (cantitatea de bunuri și servicii schimbate)
 V este aproximativ constantă și depinde de caracteristicile societății
respective, obiceiuri etc.
 T este aproximativ constant pe termen scurt și depinde de nivelul de
dezvoltare economică și tehnologică al societății
 Creșterea masei monetare conduce la
creșterea generalizată a prețurilor, adică
inflație.
Agregate monetare
 Masa monetară = totalitatea activelor care pot fi folosite
pentru achiziția de bunuri și servicii și stingerea datoriilor
 Agregatele masei monetare:
 M0 = totalitatea numerarului și rezervelor monetare
obligatorii (sumele depuse de băncile comerciale la Banca
Centrală)
 M1 = M0+depozite la vedere+cecuri de călătorie
 M2 = M1+depozite la termen
 M3 =M2+active specifice pieței de capital (ex. certificate de
trezorerie, bonuri de tezaur, titluri emise de agenții
economici pe termen scurt)
Banca centrală
 Controlul cantității de monedă în circulație este
extrem de important datorită efectului pe care îl poate
avea prin inflație.
 Pe de altă parte, scăderea inflației este asociată cu o
creștere a șomajului (curba Philips)și scăderea
popularității autorităților publice
 E nevoie de o altă autoritate în afara Guvernului care să
mențină echilibrul pieței monetare, dar și stabilitatea
sistemului bancar, iar această instituție este BANCA
CENTRALĂ.
Instrumente de reglare a masei
monetare folosite de Banca
Centrală
 Rezervele monetare obligatorii – un procent stabilit de
banca centrală din depozitele la băncile comerciale ce
sunt păstrate în depozit cu rată modică de dobândă la
banca centrală, neputând astfel fi folosite pentru
creditare.
 Când procentul RMO crește, masa monetară scade și
invers.
Centrală
 Tranzacționarea certificatelor de depozit emise de
banca centrală
 La emitere, banca centrală le vinde contra numerar
către băncile comerciale, limitând astfel masa
monetară în circulație.
 La răscumpărare, Crește masa monetară în circulație
prin punerea lichidităților cu aceeași contravaloare la
dispoziția băncilor comerciale
Centrală
 REPO (Repurchase agreements) și Reverse REPO =
vânzarea de titluri financiare (de obicei titluri de stat)
împreună cu angajamentul vânzătorului de a
răscumpăra titlurile.
 La vânzarea titlurilor de către banca Centrală (REPO)
se limitează masa monetară
 La răscumpărare (Reverse REPO) crește masa
monetară din economie.
Centrală
 Emisiunea monetară – Banca centrală este singura
instituție autorizată să bată monedă
 Împrumutător de ultimă instanță – În cazul în care o
bancă comercială întâmpină probleme de lichiditate,
poate apela la un împrumut de ultimă instanță (la o
rată de dobândă prohibitivă) de la Banca centrală.
Rolul băncilor
 Atragere de depozite de mici dimensiuni și
disponibile pe termen scurt și investirea lor în
proiecte mari și pe termen lung.
 Băncile păstrează sub formă de lichidități doar o mică
parte din aceste depozite, pentru a face față
retragerilor de numerar.
 Avantaje ale băncilor față de investitori individuali
 Economiile de scară – pot dezvolta servicii juridice și
de analiză a riscurilor la costuri mai mici
 Diversificare riscurilor
Băncile – vulnerabile în fața
pesimismului deponenților
 Cum băncile investesc cea mai mare parte a depozitelor pe
termen lung, păstrând sub formă de lichidități doar o mică
parte, în cazul unui pesimism exagerat al deponenților,
aceștia vor solicita în masă retragerea depozitelor obligând
banca să își lichdeze investițiile în pierdere și conducând în
ultimă instanță la imposibilitatea rambursării tuturor
depozitelor.
 Pentru a preveni această situație, s-a instituit garantarea,

până la un anumit nivel, a depozitelor în sistemul bancar.
 Atenție! Acest instrument are o eficacitate limitată, dat
fiind faptul că garantează depozitele doar până la un
anumit nivel.
Rolul băncilor în crizele
financiare
 Pentru o funcționare normală a sistemului bancar este
necesară o analiză atentă a riscurilor asociate investițiilor
făcute de bancă prin intermediul creditării.
 Cea mai mare parte a creditelor sunt finanțate de bancă
prin depozitele atrase, adică nu reprezintă pentru ea
fonduri proprii, ci resurse împrumutate.
 Cu cât ponderea acestor resurse împrimutate e mai mare,
cu atât băncile sunt, cel puțin teoretic, mai puțin intresate
în analiza atentă a riscurilor asociate creditării.
 În 2007, între 95 și 99% din resursele băncilor proveneau
din depozite.
Analiza riscului de credit
 Pentru persoanele fizice – analiza veniturilor potențiale
pentru peioada acestora și a probabilității asociate lor dar și
a garanțiilor materiale și personale asociate contractului de
credit.
 Atenție la reglementările legislative care se referă la
garanțiile materiale și personale asociate contractului de
credit acordat persoanelor fizice.
 Uniunea Europeană – se aplică de obicei prevederile legii
Scrivner pentru protecția împrumutătorului prin care se
interzice semnarea unui contract de credit care obligă o
persoană fizică să fie obligată la plata unei mensualități ce
depășește, pentru un venit mediu, o treime din venitul
lunar.
Analiza riscului de credit
 Pentru persoanele juridice
 Analiza cash flow-urilor potențiale ale debitorului și
probabilității asociate lor, ca bază pentru achitarea
obligațiilor față de bancă
 Analiza financiară amănunțită a debitorului
 Analiza altor obligații ale debitorului față de ceilalți
creditori ai săi stabilite prin lege sau alte contracte de
creditare.
 Analiza garanțiilor asociate contactului de împrumut.
Referințe bibliografice
 Dardac N, Vascu T, Moneda si credit 1+2, Ed ASE,
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/
 Stroe R., Armeanu D., Finanțe, Ediția a 2-a, Editura
ASE, București, 2004
 The Economics Book, Dorling Kindersley Limited,
Penguin Group, London, 2012
 www.bis.org
1. Ce reprezinta masa monetara si care sunt agregatele
ei?
2. In ce consta analiza riscului de credit in cazul
persoanelor fizice?
3. Ce reprezinta rezervele minime obligatorii?
ACŢIUNI OBLIGAŢIUNI
Avantaje  conservă mai bine puterea  mai puţin riscante, datorită
de cumpărare a capitalului termenelor ferme de determinare şi de
investit, prin integrarea mai plată
operativă a inflaţiei în preţuri;
- a dobânzilor şi
- a valorii de rambursat
Dezavantaje  mai riscante (volatile),  mai puţin conservative pentru
datorită caracterului variabil puterea de cumpărare a capitalului
- al dividendelor şi investit prin volatilitatea ca preţ la
- al preţului de răscumpărare variaţiile ratei dobânzii de piaţă
Actiuni
Caracteristici:
Titlu de proprietate care certifica
detinatorului calitatea de proprietar al
unei parti din capitalul firmei emitente si
care da dreptul la incasarea unui dividend
Cumpararea unei actiuni la momentul

emisiunii = un schimb intre investitor si
firma: investitorul cumpara dreptul de
vot si de dividend, firma obtine o
suma certa prin care isi
finanteaza activitatea
Actiuni
Caracteristici:
Actiuni comune/ordinare – dau drept de
vot in AGA, dividende variabile in functie
de performantele viitoare ale firmei
emitente
Actiuni preferentiale – nu dau drept de

vot dar garanteaza obtinerea unui
dividend fix, indiferent de evolutia firmei
Categorii de pieţe:
 Piaţa primară – pe care se emit şi se vând instrumentele
financiare (acţiuni, obligaţiuni) către primii deţinători. Este
piaţa care asigură cadrul necesar realizării procesului de
finanţare a companiilor.
 Piaţa secundară -- asigură mobilitatea economiilor şi

lichiditatea cerută instrumentelor financiare ce au fost
anterior emise pe piaţa primară. Această piaţă funcţionează
prin intermediul pieţelor bursieră şi extrabursieră, după caz,
iar prezenţa intermediarilor devine obligatorie.
Actiuni:
Evaluarea actiunilor:
La momentul primei emisiuni:
valoarea nominala
Capital social = nr.actiuni·valoare nominala
Dupa momentul emisiunii:

pret de tranzactionare (cursul bursier) –
influentat de indicatorii de performanta si de
perceptia investitorilor
Capitalizare bursiera =
nr.actiuni·Cursul bursier
Evaluarea actiunilor:
Indicatori de apreciere a actiunilor:
Capitalizare de piata (bursiera) = nr actiuni·curs
MVA (market value added) = capitalizare bursiera – CPR bilant
Rate per actiune
EPS = earnings per share = PN/nr.actiuni
DPS = dividends per share =dividende/nr.actiuni
BVPS = book value per share =CPR/nr.actiuni
CFPS = cash flow per share = (PN+Amortizare)/nr.actiuni
MBR = market to book ratio = curs/BVPS

PBR = price to book ratio = curs/valoare contabila = capitalizare bursiera/capital
propriu in valoare contabila
PER = price earnings ratio = curs/EPS
ROE = return on equity = PN/CPR
Modele de evaluare a actiunilor
Modelul dividendelor actualizate - DCF
Modelul Gordon-Shapiro
Modele de evaluare a actiunilor –
modelul dividendelor actualizate
Div1 Div2 Divn  Pn

P0    ... 
1  k (1  k ) 2
(1  k ) n
k?
Dividende?
Pn?
k=rata medie nominala de rentabilitate
pentru clasa de risc a actiunii
Div=dividende estimate pentru anii urmatori
Pn=pret de vanzare a actiunii la momentul n
modelul dividendelor actualizate
Exemplu: o actiune ale carei dividende in urmatorii 5 ani se
estimeaza a fi 100, 0, 50, 120, 70 si al carei pret de vanzare din
anul 5 este de 500 va avea, pentru un factor de actualizare de
10%, o valoare prezenta de 564
t dividende pret factor actualizarevaloare actuala

1 100 0,91 90,91
2 0 0,83 0,00
3 50 0,75 37,57
4 120 0,68 81,96
5 70 500 0,62 43,46 310,46
pret actual 564,36
Modelul dividendelor actualizate- caz particular
modelul Gordon-Shapiro
ipoteze
Dividende in crestere cu rata g
g=(1-d)PN/CPR=(1-d)ROE=rata de crestere
sustenabila
Dividend=d·EPS (d<100%)
n
Div1
P0 
kg
modelul Gordon-Shapiro
exemplu
La momentul actual:
Dividend=150
PN=300
d=50%
ROE=30%
g=(1-d)ROE=15%
Po=150(1+15%)/(30%-15%)=1150
OBLIGAŢIUNI EMITENTI
 Statul si colectivtatile locale pentru finantarea
lucrarilor publice, a constructiilor sau acoperirea
deficitului
 Intreprinderile cu o buna reputatie financiara, admise
de autoritatile bursiere ca emitenti
Ghidul emitentului de actiuni si obligatiuni.pdf
(www.kmarket.ro)
Oferta publica de vanzare de obligatiuni se deruleaza similar cu

cea de vanzare de actiuni; obligatiunile se emit prin oferta publica
numai prin intermediul unei societati specializate de intermediere
numita societate de servicii de investitii financiare (SSIF).
Aceasta se ocupa de coordonarea tuturor operatiunilor legate de

finantarea prin obligatiuni:
- elaborarea prospectului de emisiune pe baza parametrilor
stabiliti de comun acord cu firma emitenta si a datelor primite de
la aceasta;
- relatia cu autoritatile pietei de capital; coordonarea operatiunilor
de vanzare a obligatiunilor;
-elaborarea raportului de inchidere a ofertei;
listarea obligatiunilor.
(www.kmarket.ro)
Firma emitenta a obligatiunilor stabileste, prin consultare cu
societatea de intermediere si pe baza nevoilor proprii de finantare,
parametrii emisiunii:
-valoarea totala a imprumutului obligatar,
-valoarea nominala si numarul obligatiunilor,
-dobanda la care se ofera obligatiunile,
-durata de viata si frecventa platilor,
-perioada de vanzare a obligatiunilor,
-tipul acestora (convertibile sau neconvertibile),
-modalitatea de garantare,
-listarea pe o piata organizata.
Societatea de intermediere poate oferi consultanta emitentului

in ceea ce priveste parametrii emisiunilor de
obligatiuni precendente din tara noastra,
structura cererii de asemenea instrumente pe
piata, etc.
(www.kmarket.ro)
Pe baza acestor parametri si a informatiilor primite de la emitent SSIF
elaboreaza un document oficial de prezentare a firmei emitente si a
obligatiunilor puse in vanzare numit prospect de emisiune, in care suntincluse:
-prezentarea firmelor si persoanelor ce au participat la elaborarea prospectului;
-informatii despre obligatiunile puse in vanzare si drepturile conferite de
acestea (numar obligatiuni, valoare nominala, pret de emisiune, rata dobanzii,
rambursare, plati, tipul obligatiunilor, modalitatea de garantare, listare,
derularea ofertei, destinatia fondurilor atrase);
-informatii despre emitent (date de identificare, natura activitatii, capital social,
alte obligatiuni emise);
-activitatea emitentului (operatiuni, performante economico-financiare, sedii,
cercetare si dezvoltare, proceduri judiciare, salariati, investitii, surse de
finantare);
-situatii contabile (raportari financiare, indicatori);
-informatii referitoare la management, perspectivele viitoare,
factori de risc.
(www.kmarket.ro)
Prospectul trebuie avizat de ASF - procedura de care se ocupa

SSIF. La fel ca si in cazul actiunilor, obligatiunile nu pot fi oferite spre
vanzare inainte de aceasta procedura.
Conform reglementarilor in vigoare se recomanda garantarea
obligatiunilor mai ales in cazul emisiunilor noi (cu active, polita de
risc financiar, etc). Ulterior avizarii are loc publicitatea oficiala a
ofertei—prezentarea acesteia in ziare de circulatie nationala si prin
alte canale. Pe durata derularii ofertei obligatiunile sunt puse in
vanzare la sediile distribuitorilor—societati de servicii de investitii
financiare si banci cu care emitentul a incheiat contracte de
distributie (de toata aceasta procedura se ocupa tot SSIF cu care
emitentul a lucrat la elaborarea prospectului).
(www.kmarket.ro)
O societate emitenta de obligatiuni prin oferta publica va

trebui sa indeplineasca o serie de obligatii de raportare
catre institutiile pietei de capital si catre publicul investitor:
-rapoarte financiare,
-evenimente ce afecteaza detinatorii de obligtaiuni,
- plata dobanzilor si a principalului, etc.
Societatea va trebui sa se supuna si eventualelor criterii
suplimentare de informare in cazul listarii la Bursa de Valori
Dupa ce a emis obligatiuni societatea va plati in mod
regulat dobanzi, conform obligatiilor asumate in prospectul
de emisiune. La scadenta imprumtului (sau, in unele cazuri,
si pe parcurs) se va rambursa investitorilor valoarea
nominala a obligatiunilor cumparate.
Elemente caracteristice
obligatiunilor:
 Valoare nominala VN
 Pret de emisiune VE
 Pret rascumparare VR VE≤VN≤VR
 Maturitate imprumut n
 Rata nominala a dobanzii Rd
 Modalitatea de rambursare
Clasificare obligatiuni
 dupa modalitatea de plata a cuponului
 cu cupon fix annual
 cu cupon variabil, prin indexare fata de o dobanda de referinta
predeterminata
 cu cupon zero
 dupa modalitatea de rambursare a principalului

 cu rambursare la maturitate (in fine)
 cu rambursare esalonata (prin rate/anuitati constante)
 cu rambursare anticipata la cererea emitentului – clauza CALL
 cu rambursare anticipata la cererea investitorului – clauza PUT
 cu dobanda perpetua (nerambursabila)
Cursul obligaţiunilor
 se exprimă în procente din valoarea

nominală a acestora.
 astfel, dacă o obligaţiune cotează, de
exemplu, la 105%, atunci valoarea în lei va fi
de 1.050.00 lei, pentru o valoare nominală de
1 milion lei.
Pentru orice tip de activ
Evaluarea acestuia:
Pret actual = suma actualizata a cash-flow-urilor

viitoare generate de detinerea acestuia
Discounted cash-flow model
aplicarea acestui model:
Investitii in active fixe
Obligatiuni
Randamentul la maturitate
n
Ct VR n
P0    ,
t 1 (1  k) (1  k )
t n
YTM – este acel factor de actualizare pentru care suma

actualizata a cupoanelor si a valorii de rascumparare este
egala cu pretul actual, respectiv valoarea intrinsecă (Vo)
egalează prețul obligațiunii pe piață
- este solutia unei ecuatii de grad n,
- rata interna de rentabilitate
- se poate calcula prin interpolare sau aplicarea
functiei IRR
Randamentul la maturitate -
Particularitati
n
Ct VR n
P0    ,
t 1 (1  k) (1  k )
t n
YTM
Pentru cazul pret=VN=VR – YTM=rata cupon
Pentru cazul pret<VN<VR – YTM>rata cupon
1. Care sunt avantajele acţiunilor comparativ
obligatiunile din punctul de vedere al castigului?
2. Care sunt elementele caracteristice obligatiunilor?
3. Ce reprezinta piata primara de capital?
4. Sa se determine valoarea prezenta a unei actiuni ale
carei dividende in urmatorii 5 ani se estimeaza a fi
20, 30, 50, 60, 70 si al carei pret de vanzare din anul 5
este de 200.
BIBLIOGRAFIE
 Obreja L. & colectivul “Piaţa de capital”, Editura ASE,
2011, capitol 4
 Stancu “Finanţe”, Editura Economică, 2010
 Dragotă V. „Evaluarea acţiunilor societăţilor
comerciale”, editura Economică&Editura IROVAL,
2004
 Anghelache, G. “Piata de capital. Caracteristici,
evolutie, tranzactii”, Editura Economica, 2004
 Dragota, V. Gestiunea portofoliului de valori
mobiliare, Ed. Economică, Bucureşti, editia a II-a.
1. Să se determine pragul de rentabilitate valoric dacă se cunosc
următoarele date: cifra de afaceri 20.000, rezultată în urma vânzării a
100 produse, cheltuielile fixe 4.000, cheltuielile variabile 12.000
2. Definiti piata secundara de capital.
3. In ce consta analiza riscului de credit pentru persoanele juridice?
4. Determinați soldurile intermediare de gestiune dacă se cunosc
următoarele date: venituri din vânzarea mărfii 700, costul mărfurilor
vândute 200, venituri din producția vândută 400, cheltuieli cu
materiile prime 100, cheltuieli cu servicii de la terți 100, cheltuieli cu
personalul 120, cheltuieli cu amortizarea 50, venituri din dobânzi 5,
cheltuieli cu dobânzile și comisioanele bancare 150.

Fin Ante

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fin Ante

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul FINANTE se adresează studenţilor înscrisi la

forma de studiu ID la Facultatea de Marketing, anul II,

Evaluarea cunoştinţelor se va realiza astfel:

- Evaluare finală, prin examenul din sesiunea de

În cadrul acestei unităţi de învăţare se vor regăsi şi teste

RELATII DE RELATII RELATII SUB RELATII

 Funcţia de control – controlul modului de constituire

 Executiv – puterea executivă (ANAF)

 Etapa de alocare a fondurilor financiare

 Executiv – puterea executivă

 Are loc atât pe plan intern, cât şi internaţional

 Cheltuieli bugetare – parte a cheltuielilor publice.

 Are la bază criteriul instituţiilor prin care se efectuează

Exemplu: cheltuieli ale ministerelor, cheltuielile ale

După • Cheltuieli pentru

Rezerve, excedent, deficit

 Partea I-a SERVICII PUBLICE GENERALE

 Cheltuieli reale (negative) – consum definitiv de

Sistemul indicatorilor de la cheltuielile publice se pot

 Să se calculeze dobânda ce va fi plătită de Ministerul finanţelor publice pentru un

SDPI=dob+rate la datoria publică internă +comisioane

SDPE=dob+rate la datoria publică externă

2. Daţi exemple de cheltuieli pot fi considerate ca un

3. Cum poate acţiona riscul valutar în cazul

 Moşteanu T. şi colectiv, „Finanțe publice”, Editura

 Hyman D., N., Public finance: a contemporary application

 Gruber J., Public Finance and Public Policy, Worth

În cadrul acestei unităţi de învăţare se vor regăsi şi teste

 Gradul de colectare se determină ca raport între suma

 Metode de evaluare directă

 Folosirea facilităţilor fiscale

 Baza de calcul pentru T.V.A. = Valoarea bunurilor la

TVA colectat = 1.000 x 20 x 20% =4.000 lei

Comerciantul va datora statului un TVA de 1.000 lei

TVA aferent vânzării (cum preţul cuprinde TVA vom

TVA plată = TVA colectat – TVA deductibil = 16.667 –

Taxa vamală = 1.127.250 x 30% = 338.175 lei

Profit impozabil = Venituri totale – cheltuieli

 Dubla impunere economică reprezintă supunerea

 Metoda scutirii sau exonerării totale

În Portugalia, deoarece are loc impunerea după criteriul naționalității, contribuabilul

 Moşteanu T. şi colectiv, „Finanțe publice”, Editura

 Codul fiscal al României

În cadrul acestei unităţi de învăţare se vor regăsi şi teste

 La interpretarea indicatorilor trebuie avute în vedere

 Pentru a permite comparabilitatea cu alte firme,

 Performanţa activităţii comerciale a

 Valoarea adăugată de firmă produselor

 Modificarea ponderii fiecarei destinaţii

 Rezultat monetar al activităţii de exploatare

 Performanţa activităţii de exploatare a

 Performanţa activităţii curente a

 Profit net = Rezultat brut – impozit pe

 Capr = Ch fixe/( 1-v), unde v=Ch var/CA, iar

 Capr op = Ch fixe de exploatare/( 1-v), unde

 Qpr op= Ch fixe de exploatare/ (p-cv), unde p

 Capr fin = (Ch fixe de exploatare+Dobânzi)/(

 Qpr fin= (Ch fixe de exploatare+Dobânzi)/

 Rentabilitatea se masoară ca raport între

 Atenţie! Ratele de rentabilitate nu furnizează

 Prin mijlocirea banilor:

 Pentru a preveni această situație, s-a instituit garantarea,

Cumpararea unei actiuni la momentul

Actiuni preferentiale – nu dau drept de