TEORII PRIVIND

LEADERSHIP-UL
Proiect realizat de: Mocanu Nicolae, Peneș Miruna Georgiana, Pîrlea Ana-Maria
◦ La fel ca și în cazul definițiilor termenului de leadership, și teoriile privind evoluția acestuia în timp
reprezintă un subiect intens dezbătut și nu există o formulă standard de împărțire a acestei evoluții în
perioade sau etape.
I. Teorii personologice

Teorii -liderii se nasc, nu devin;

personologic
e -conducerea se bazează pe o serie de
însușiri sau trăsături de personalitate
înnăscute

-se centrează pe persoana care

desfășoară activitatea de conducere, și
nu activitatea în sine;
 I.1. Teoria conducerii carismatice

◦ mai este cunoscută și sub denumirea

eroilor sau a marilor personalități.
 I.2. Teoria trăsăturilor
◦ această teorie consideră că succesul conducerii se datorează unor trăsături de personalitate proprii,
specifice celui care conduce.
◦ Conducătorul (liderul) = persoană ce dispune de o trăsătură sau un ansamblu de trăsături personale
asigură autoritatea și succesul în activitatea desfășurată.
 II. Teoriile comportamentiste
◦ au apărut și s-au dezvoltat în continuare și ca o alternativă la teoriile personologice.
◦ se pornește de la premisa că în activitatea de conducere nu contează ce este și cum este liderul, ci ce
anume face el.
Teoria celor două dimensiuni
comportamentale

◦ aplicând o serie de scale prin intermediul cărora

subordonații își descriau șefii, recurgând la
analiza factorială, s-au descoperit două
dimensiuni comportamentale ale liderilor
implicate în activitatea de conducere, denumite
considerație (C) și inițiativa structurării (S).
III. Teoriile situațiilor primare
◦ aceste teorii sunt contrare teoriilor personologice care se concentrau exclusiv pe trăsăturile de
personalitate ale liderului. Astfel, se are în vedere situația în care el acționează, și mai ales
particularitățile ei.
IV. Teoriile contingenței
Teoria contingenței pornește de la
următoarele idei :
3. Lărgirea
1. Conceperea și
2. Accentuarea numărului
interpretarea
relației dintre variabilelor
conducerii într-o
persoană și implicate în
manieră nouă și
situație desfășurarea
complexă
conducerii eficient
IV.1. Teoria favorabilității situațiilor de
conducere
◦ modelele de lideri s-au împărțit în două categorii de către Fiedler

Teoria favorabilității
situațiilor de conducere

Centrată pe Centrată pe
relația cu sarcina de
ceilalți muncă
◦ în ceea ce privește variabilele situaționale, acestea sunt împărțite în favorabile și nefavorabile în raport cu
conducătorul. O situație este favorabilă sau nefavorabilă în funcție de 3 factori:
♦relația dintre șefi și subordonați;
♦structura sarcinii;
♦puterea poziției conducătorului.
IV.2. Teoria maturității subordonaților

◦ acest termen se referă nu la maturitate

individuală a fiecarui membru al
grupului, ci mai mult la natura grupului
subordonat.
◦ În funcție de grupul lor de maturitate, subordonații pot fi :
Incapabili

Maturitate scăzută
Lipsiți de dorința de a
se implica în realizarea
sarcinilor

Subordonați Nu dispun de
Maturitate medie- capacitatea
moderată operațională necesară
realizării sarcinii

Dispun atât de
capacități operaționale,
Maturitate înaltă
cât și de motivația utilă
realizării sarcinilor
V. Teoriile cognitive

Teorii
cognitive

Teoria
Teoria
Premise normativă a Teoria cale-scop
atribuirii
luării deciziei
 V.1. Teorii cognitive premise

◦ liderul apare ca procesor de

informații, de felul concret în care
informația va fi procesată
depinzând direct eficiența activității
sale.
V.2. Teoria normativă a luării deciziei
◦ Această teorie a fost formulată de Vroom și
Yetton în 1973
◦ Se bazează pe două obiective:
stabilirea stilurilor de conducere ale
liderului
determinarea particularităților situațiilor
care cer cu necesitate practicarea unui stil sau
altul.
V.3. Teoria cale-scop
Teoria
cale-
scop
-liderul identifică scopul pentru subordonați și
căile/drumurile care duc la realizarea lui;

-liderul îi ajută pe subordonați să perceapă

corect situația în care se află, să-și elaboreze
expectații rezonabile, apoi își ajustează propriul
comportament la aceste așteptări.
V.4. Teoria atribuirii

Teoria -indivizii trebuie

atribuirii concepuți/considerați ca fiind
raționali și preocupați de stabilirea
legăturilor cauzale dintre
evenimente;

-liderul
este văzut ca un „procesor”
de informații, în sensul că el caută
informații care ar putea explica de
ce anume se întâmplă un
eveniment.
 VI. Teoriile interacțiunii sociale
◦ se interesează de influența majoră dintre lideri și subordonați în vederea optimizării actului de conducere;
◦ trăsătura esențială a interacțiunii dintre lider și subordonat este recompensarea/răsplătirea comportamentului.
Studiu de caz – abordări ale leadership-
ului
abordarea axată pe trăsături

abordarea funcțională sau de grup

abordările comportamentale

abordările situaționale
 Abordarea axată pe trăsături

◦ literatura de specialitate a
identificat liste de caracteristici
care tind uneori să coincidă,
alteori să fie contradictorii.
◦ trei componente s-au regăsit în
majoritatea studiilor: trăsături
fizice, inteligența, trăsături de
personalitate.
 Abordarea funcțională sau de grup
◦ abordarea funcțională susține că abilitățile de leadership pot fi învățate, dezvoltate și perfectate.
◦ literatura de specialitate susține că liderii au nevoie de:
conștientizare a ceea ce se întâmplă în grup, procesul grupului sau comportamentul;
înțelegere.
 Abordările comportamentale
◦ atenție sporită asupra comportamentelor oamenilor aflați în situații de leadership;
◦ comportamentul liderului este influențat de propria personalitate, experiență șu cunoștințe;
◦ unul dintre cele mai importante studii asupra categoriilor comportamentale în leadership Ohio State
Leadership Studies.
 Abordările situaționale
◦ pun accentul pe situație și o consideră un factor dominant în evaluarea caracteristicilor unui lider eficace;
◦ există și limite ale acestei abordări:
indivizi care par cei mai potriviți lideri, dar nu reușesc să exercite acest rol;
nu explică complet comportamentul interpersonal sau diferite stiluri de leadership.
o Modelul lui Fiedler se bazează pe studiul unei varietăți de situații, fiind concentrat pe relația dintre leadership și
performanța organizațională.
Bibliografie
1. Baleanu V., Irimie S., Comportament organizațional și leadership în formarea managerială,
Editura Agir, București, 2007.
2. Rus Mihaela, Leadership si comportamentul organizațional, Editura ProUniversitaria, București,
2015.
3. Zlate M., Leadership și Management, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 31-76.
4. http://www.consultanta-psihologica.com/abordari-ale-leadershipului/
Vă mulțumim!

https://www.youtube.com/watch?v=Z_aQqRT-E7U