Miturile familiei

Miturile familiale ilustreaz cateva dintre regulile, superstiiile sau credinele incontiente sau slab contientizate care prescriu i reglementeaz rolurile specifice contextului familial. Ele exprim subiectele mai puin discutate, rareori analizate logic, raional. Miturile familiei americane, prezentate mai jos i identificate de Vimala Pillari (1986, pp. 9-18), se regsesc, in mare msur, i in universul familial romanesc. 1. Mitul armoniei specifice. Acest mit, care prezint trecutul i prezentul familiei in termenii fericirii i armoniei totale, implic utilizarea mecanismelor (imprtite) de aprrare, negare i idealizare. Prezena lui poate fi indicat de afirmaiile de tipul: Toi membrii familiei noastre sunt fericii, Nu exist nici o problem in familia noastr sau Vom fi intotdeauna fericii. Totui, aceast perspectiv este ireal, multe din familiile care opereaz cu acest mit prezentand comportamente de evitare a conflictelor i diverse probleme psihosomatice. Iluzia intimitii pline de iubire le permite membrilor acestor familii s exlud din istoria lor, mai indeprat sau mai recent, neinelegerile i ostilitile i s cimenteze imaginea armoniei lor. Acest mit face ca in istoria familial s fie rescris la fel cum au rescris istoria Rusiei sau Germaniei autorii manualelor de istorie din perioada lui Stalin sau Hitler. 2. Mitul apului ispitor al familiei. El apare atunci cand membrii unei familii ajung la concluzia c toate problemele care apar se datoreaz unei singure persoane. Dac aceasta s-ar comporta bine, atunci totul ar fi in regul. Existena apului ispitor permite canalizarea furiei intregii familii asupra unei singure persoane i buna sa funcionare in afara problemelor cauzate de aceasta. Un copil tranformat in ap ispitoare poate fi interpelat astfel: Dac nu ai fi existat, toat lumea ar fi fost fericit!. Credina in care se origineaz acest mit este aceea conform creia oamenii pot transfera vina sau suferina lor unei alte fiine, care o va purta mai departe. Ea este prezent in multe din societile arhaice sau tradiionale i provine din observaia omului primitiv cu privire la posibilitatea de a muta o povar fizic din spatele unei persoane in carca alteia i din confuzia dintre fizic i mental, material i spiritual (J.G. Frazer, 1920).

3. Mitul catastofic. Acest mit specific faptul c, orice comportament din contextul familial trebuie s se incadreze intre anumite limitele acceptabile. Dac sunt depite, unii membrii ai familiei se vor confrunta cu greuti sau necazuri, cu boala sau chiar moartea. De exemplu, un brbat de 55 de ani, care nu a reuit s-i pstreze slujba niciodat mai mult de ase luni, era vzut de membrii famiei sale ca fiind neajutorat i fragil. El ii petrecea majoritatea timpului in faa televizorului, dar era inelegtor i cald cu copii i cu soia lui care juca rolul de martir. Membrii familiei i-au acceptat neputina i iresponsabilitatea de teama c este la fel de fragil biologic ca i tatl su, care a murit de atac de inim cand incerca s curee zpada din faa casei. 4. Mitul pseudomutualitii. Conform acestuia, familiile funcionale nu se ceart/confrunt niciodat. In realitate, in famiile sntoase climatul emoional permite exprimarea sentimentelor de furie, ori de cate ori este cazul. De exemplu, o doamn, nemulumit de viaa i statulul su financiar, nu era contient de furia i nemulumirea sa. Ea nu ii dorea s devin susintorul principal al familiei, ii vedea soul ca pe o povar, ii ciclea mai tot timpul copiii i se plangea deseori de dureri de cap. Aceeai doamn ii descria familia atunci cand vorba cu outsider-ii ca fiind fericit i lipsit de conflicte. Neinelegerile sunt minore. In consecin, divergenele apar ca intolerabile datorit anxietii create de abaterea de la tipul relaiilor stabilite. Apariia acestui mit permite meninerea iluziei unitii famiale. 5. Mitul suprageneralizrii. El prescrie membrilor grupului familial roluri precise, in care indivizii concrei sunt ferecai. Astfel, fiecare persoan ajunge s fie perceput in termenii expectanelor stricte ale rolului primit. Aceste roluri sunt ghidate de valori pozitive sau negative. Astfel, dac unui copil i se atribuie rolul de biat ru, tot ceea ce va face acesta va fi interpretat prin prisma acestei etichete. El apare ca incapabil s fac vreodat ceva bun, devenind captiv rolului atribuit i in condiiile generalizrii rutii sale. 6. Mitul comuniunii. Acesta sugereaz c orice persoan exterior famiei este un potenial duman, in care nu putem avea prea mult incredere. De aceea, membrii unei familii trebuie s rman impreun, unii, indiferent de problemele lor. Acest mit anuleaz stilurile sau gusturile individuale, propunind urmarea unui patern prescris al personalitii (de pild, toi membrii familiei sunt descrii ca avand simul ritmului/supraponderali/sociabili/dornici s fac excursii etc.). In aceste familii, prescripiile sunt atat de puternice incat membrii acestora le vor respecta intreaga via. Orice este fcut pentru familia ca intreg este important, restul

comportamentelor fiind minimalizate. De exemplu, relaia incestuoas a tatlui cu fiica lui poate fi privit ca un secret familial, care nu trebuie s anuleze comuniunea familial. De altfel, incestul este exemplul clasic al imperativului ca familia s rman impreun, indiferent de ceea ce se intampl in interiorul ei. 7.Mitul salvrii i mntuirii. El precizeaz persoanele din interiorul sau exteriorul familiei care ar putea veni in ajutorul ei pentru a o salva sau mantui: un unchi care ii las o motenire bogat, un prieten de familie, un nou membru al famiei, un terapeut etc. Odat intrat in familie, aceast persoan ar putea rezolva toate problemele, cu condiia ca toi membrii grupului familial s coopereze (inclusiv personajul identificat ca problematic sau victima delegat). Victima delegat poate reui sau nu s coopereze, iar prin faptul c le permite celorlai s o victimizeze, ea poate deprinde gustul puterii psihologice pe care statutul aparte i-l confer asupra celorlai (I. Boszormenyi-Nagy, G. Spark, 1973).