Sunteți pe pagina 1din 120

Lucrul cu copii abuzati

INTRODUCERE
Aceast carte este inspirat de viaa i moartea unui bieel, Darrin Clarke. El a fost ucis de partenerul mamei sale i a constituit subiectul unei cercetri n 1979. La scurt timp dup moartea sa, participnd la un curs legat de problematica copiilor abuzai, mi s-a cerut s pregtesc un raport din punctul de vedere al acestui bieel abuzat care ar fi comprut n faa instanei pentru a depune mrturie. Pentru prima dat am privit evenimentele prin ochii acestui copil abuzat. Acest lucru a dus la o schimbare profund de accent n munca mea. Anterior, m concentrasem asupra ajutorului acordat prinilor. Era de altfel mai uor s comunici cu aduli. n plus, n felul acesta nu mai trebuia s m gndesc la suferina copiilor din moment ce m concentram asupra nevoilor prinilor. Suferina acestora din urm era mare, dar nu att de mare ca i aceea a copiilor lor. Dar, retrind ultimele sptmni din viaa lui Darrin nu am mai putut ignora suferina copilului abuzat. Din acel moment, am ncercat s privesc problematica abuzului din perspectiva copiilor. Am cutat modaliti de comunicare cu tineri n general, de la cel mai mic pn la adolescenii cinici i sofisticai. ncetul cu ncetul am nceput s neleg cum am putea s le oferim un ajutor real i durabil. Aceast carte este produsul acelor ani de cutri. Preocuparea pentru bunstarea copiilor i are originile n filantropia secolului XIX. La acel moment accentul se punea pe salvarea copilului i pedepsirea prinilor. Nigel Parton scrie: familiilor li se cerea s-i asume ntreaga responsabilitate pentru membrii lor i dac acest lucru nu era posibil statul intervenea ntr-un mod dur (Parton, 1985, p.36). La nceputul secolului XX s-a constata o schimbare gradual de atitudine; statului i se cerea s-i asume responsabilitatea fa de bunstarea tuturor cetenilor, inclusiv a celor tineri. Ajutorul statului pentru prinii sraci, dar cinstii a devenit un ingredient adiional fa de abordrile anterioare, dei salvarea copiilor ru tratai a rmas metoda principal de intervenie. Evacuarea copiilor n timpul celui de-al doilea rzboi mondial a dus la o nou abordare legat de problematica neglijrii copiilor. S-a ajuns la recunoaterea faptului c salvarea i pedepsirea nu erau mijloace suficiente pentru rezolvarea problemei. n plus, uciderea lui Denis ONeill (1945) de ctre tatl su adoptiv a demonstrat c ndeprtarea prinilor nu era ntotdeauna rspunsul potrivit. Prin urmare, reformarea a devenit un subiect de interes.

n ultimii ani, scopul principal al interveniei n cazurile de abuz

a copiilor este

reformarea familiilor abuzive i numai n cazurile cele mai grave, salvarea copilului i ndeprtarea prinilor. Cu toate acestea, aa cum a fost ilustrat n capitolele 1 i 2, copii rmn cu tare emoionale n urma experienelor abuzive. Chiar i dup ndeprtarea din cminul respectiv sau mbuntirea funcionrii familiei, se poate ca ei sa nu fie cu adevrat salvai pentru c ei pot purta n continuare povara unor emoii confuze i conflictuale. Adesea sunt lsai s fac singuri fa unor sentimente negative fa de propria persoan i, paradoxal, pozitive fa de cei care i-au abuzat. n capitolele 3 i 4 se examineaz munca desfurat de ctre profesionitii din domeniu n terapia individual de familie i de grup, n special a acelor specialiti cu o pregtire i o experien mai modest i care trebuie s fac fa unor constrngeri legate de timp, de spaiu sau de faciliti. Scopul acestor capitole este de a oferi o orientare practic i ncurajare pentru o larg categorie de lucrtori din domeniu care nu sunt totui experi. Toate sugestiile din aceste capitole au fost testate i considerate utile att de ctre mine ct i de ctre colegii mei, inclusiv de acei colegi cu autoritate n domeniu. Substitutul de ngrijire este privit din perspectiva celor care lucreaz direct cu copii abuzai. Scopul capitolului 6 nu este evaluarea diferitelor tipuri de ngrijire substitut, ci discutarea celor mai potrivite politici. Accentul se pune pe nevoile copiilor care ajung ntr-o situaie de ngrijire substitut i pe ceea ce trebuie s fac practicienii pentru a rspunde acestor nevoi. Capitolele 7 i 8 discut prevenirea abuzurilor asupra copiilor i modalitatea de ajutorare a adulilor care sunt ei nii victime ale propriilor experiene din copilrie. Termenul de copil abuzat se refer n aceast carte la rul tratament fizic sau emoional i la neglijarea copiilor, precum i la exploatarea lor sexual, lucruri pentru care prinii lor pot fi considerai responsabili. Termenul de copil abuzat se refer nu numai la victimele primare ale abuzului; copiii care sunt considerai deseori ca fraii neabuzai sunt considerai de ctre noi, victime secundare dac ei au fost martorii relelor tratamente la care fraii lor au fost supui. Toi membrii familiei sunt importani i toi pot suferi n cazurile de abuzuri ale copiilor, prinii n special trebuie ntotdeauna tratai cu respect i sensibilitate. Totui, exis nevoia de concentrate asupra nelegerii victimelor abuzurilor i de a determina cele mai bune metode posibile pentru a-i ajuta pe acetia. Cercetrile judiciare care au avut loc n urma morii mai multor copii, au scos n eviden faptul c lucrtorii sociali au devenit att de preocupai de nevoile prinilor, nct au trecut cu vederea problemele copiilor nii (Reder et al.,1993). n aceast carte toate informaiile i numele de identificare au fost schimbate, cu excepia cazurilor n care ele au fost deja subiect a unor investigaii judiciare. Trimiterile la aceste

documente pot fi gsite ntr-o list cu rapoarte de cercetare judiciar, list care este separat de bibliografia principal. n final, cea mai mare parte a acestei cri se concentreaz asupra modalitilor practice de ajutorare a copiilor. Unele idei sunt aduse din alte domenii ale asistenei sociale, cum ar fi consilierea i munca cu copiii cu dizabiliti. Prin urmare, multe dintre metodele i modele de intervenie sugerate aici pot fi utile practicienilor care lucreaz i cu alte grupuri de clieni dect copiii abuzai.

1
COPILUL ABUZAT: PROPRIA PERSPECTIV

Unii copii sunt foarte fericii s scape din propriile cmine. Unii vor continua s se plng n legtur cu tratamentul la care au fost supui i n final s se adapteze cu uurin n mediul oferit de asistenii maternali. Muli alii, chiar dintre cei care au fost foarte grav abuzai i apr prinii, i ascund rnile, pzesc secretul familiei i ncearc s evite ndeprtarea din cminul lor. Acest capitol ncearc s priveasc abuzul prin prisma copilului i s descifreze paradoxul victimei care se opune salvrii.

Copilul ca membru al familie


Familia este o unitate important n majoritatea societilor. Familia joac un rol important n politic i n schimbul de proprieti. n general copii din majoritatea culturilor sunt astfel educai nct s aib un mare respect pentru familiile lor.

Sngele ap nu se face
Exist o puternic credin n importana legturilor de snge. Sngele ap nu se face este larg rspndit. n decursul timpului, membrii mai slabi dintr-o familie s-au bazat pe cei mai puternici pentru a supravieui. n majoritatea rilor referirea la condiiile demografice i economice nseamn c prinii care mbtrnesc depind de proprii lor copii pentru sprijin material. Prin urmare, generaia mai n vrst are interesul de a sublinia importana loialitii fa de familie i obligativitatea care decurge din legturile de snge. n toate societile, cei mai puin puternici sunt vulnerabili n faa abuzului. Nu este surprinztor faptul c adulii temtori fa de noua generaie tnr i puternic au cutat s se protejeze scond n eviden cerina de a onora prinii i persoanele n vrst din societate. Acest lucru se poate vedea i din poruncile biblice. Cele 10 porunci care stau la baza religiilor iudaice, cretine i musulmane includ fraza Onoreaz-i pe tatl i pe mama ta( Orchard and Fuller, 1966, p.63). Coranul spune onoreaz pe mama care te-a nscut (Dawood, 1990, p.60). Confucius, de asemenea, sublinia nevoia de a-i respecta prinii i pe cei mai n vrst. ntr-un

poem sanscrit intitulat The Bhagavad Gita scris cu 500 de ani .Hr. de asemenea este subliniat nevoia de respect pentru cei n vrst (Mascaro, 1962, p.48). O modalitate de transmitere a mesajelor pentru copii este prin poveti i poezii pentru copii. Un studiu care s-a fcut referitor la basmele larg rspndite n toat lumea arat c n cazurile n care un copil este ru tratat, acest lucru se ntmpl numai din partea unor nemembri ai familiei sau a unui printe vitreg. Poeziile pentru copii descriu deseori un copil care este btut, dar de cele mai multe ori el merit acest lucru. Uneori n poveti, prinii sunt parial responsabili pentru suferina copiilor dar ei nu pot interveni n nici un fel. De exemplu, n versiunile povetilor Hansel i Gretel, prinii i abandoneaz copii n pdure pentru c, fiind foarte sraci nu mai suport s-i vad copii murind de foame. Copii afl din aceste poveti c ei pot fi tratai ru de diferii oameni care nu sunt parte a familiei lor, dar dac sufer din cauza prinilor este fie pentru c ei merit s fie pedepsii, fie pentru c printele acioneaz pentru binele lui. Aceste implicaii au relevan pentru copilul adoptat, fie prin adopie, fie cel care are un printe vitreg. n ciuda faptului c aceste relaii nu sunt bazate pe legturi de snge, credina n puterea lor este foarte mare. Copii care au pierdut un printe natural pot simi uneori c au fost abandonai de acesta. Din acest motiv, grija pe care printele substitut i-o arat nu este de la sine neleas i ei ncearc s fie foarte buni i s se comporte foarte bine pentru ca s nu fie din nou abandonai. Credina lor este c ei sunt de vin pentru c cei care i are n grij i trateaz ru i din acest motiv nu ncearc s scape de abuz.

Achia nu sare departe de trunchi


n conexiune cu ideea legturii de snge este i credina larg rspndit n trsturile motenite. Expresii de tipul achia nu sare departe de trunchi reflect aceast credin. Copiii nu doresc s cread despre prinii lor c sunt slabi, cruzi sau ri, pentru c aceste caracteristici s-ar reflecta asupra lor nii. Joycelyn Peters (1966), referindu-se la copiii cu dificulti n familie scrie: ntr-o familie foarte unit, suferina i lipsurile i vor lega i mai strns pe membrii familiei. Dezaprobarea fa de un printe nseamn dezaprobarea copilului fa de el nsui(p.74). Discuiile ntre copii se refer de multe ori la ct de puternic, de curajos sau de detept este printele lui, n comparaie cu al celorlali. Aceast dorin a copilului de a avea un printe cu caliti este reflectat i de subiectul unor basme n care copiii buni care au prini ri, afl la sfritul povetii c de fapt sunt copiii altora, care se dovedesc a fi oameni buni. O confirmare a teoriei lui J.Peters , este povestea unei fetie abuzate Sarah care a ajuns s-i antipatizeze tatl nc de mic. Aceasta a dus, inevitabil, la o prere proast despre propria

persoan. Pierderea stimei de sine a fcut-o s accepte abuzul fizic, sexual i emoional, deoarece a simit c nu avea nici un drept s reziste.

Ataamentul (Capacitatea de a se ataa)


Legtura strns i ataamentul sunt asociate cu viaa de familie. Aceast legtur strns ncepe n perioada sarcinii i ajunge la apogeu n primele ore i zile de dup natere. Ataamentul se refer la relaia reciproc ntre printe i copil, n special n primul an de via. S-a constatat c la numai cteva zile de via, bebeluul prefer figura mamei sale, altor figuri (Carpenter, 1974), prefer vocea mamei sale altor voci (Mills i Melhnish, 1974) i pot deosebi laptele mamei lor de laptele altor femei (MacFarlane, 1977). Prin urmare, pare posibil pentru un copil s dezvolte un ataament puternic pentru printe, chiar i atunci cnd din partea printelui acesta este slab. Uneori abuzul unui copil nu ncepe pn n momentul n care el i-a dezvoltat un anumit ataament fa de prini. Mai mult, se poate forma o legtur puternic fa de acei membrii din familie care nu-l abuzeaz. Copilul abuzat nu va dori s plece de acas datorit sentimentelor pentru cellalt printe, pentru frai sau chiar pentru un animal de cas. n natur, animalele pot supravieui n absena prinilor biologici, fiind n grija unor prini de substitut. n mod similar, copiii se pot ataa de alte persoane n grija crora se afl. Aceast abilitate de a-i redireciona ataamentul st la baza adopiilor de succes. n acelai timp, copilul se poate ataa de un printe vitreg, asistent maternal sau printe adoptiv, fr ca acetia s-i mprteasc sentimentele. Copiii care au fost abandonai de prinii naturali, vor fi cu att mai disperai de a se aga de prinii de substitut. Exist copii abuzai care triesc ntr-o izolare att de mare, nct ei nu au alternativ la printele care-l abuzeaz. Ei nu-i pot redireciona ataamentul ataamentul pentru c nu au un substitut disponibil. Singura lor opiune este s continue s ncerce s fie pe placul printelui abuziv.

Copilul ca victim
Au existat prizonieri n lagrele de concentrare care, n ciuda suferinei, au manifestat loialitate i afeciune fa de cei care i-au persecutat. Dac vom examina circumstanele n care s-au produs aceste lucruri, vom putea nelege de ce muli copii abuzai manifest un ataament puternic fa de prinii care i abuzeaz. Persoanele care negociaz eliberarea de ostatici recunosc faptul c ostaticii se manifest ostil fa de ei i i apr rpitorii. Orict de absurd ar prea, au existat cazuri n care victimele s-au oferit s fie scuturi umane pentru a-i proteja rpitorii (Strenz, 1980, p.147).

Acest fenomen paradoxal a fost denumit sindromul Stockholm. Numele deriv de la evenimentele care au avut loc n Suedia n august 1973 cnd patru angajai ai Bncii Svergis Kredit au fost inui ostatici timp de 131 de ore de ctre Jan Erik Olsson i Clark Olofsson. Sa constatat c ostaticii i-au aprat rpitorii, nemanifestnd nici o reacie advers fa de ei. Unul dintre ei chiar s-a ndrgostit de unul dintre rpitori i chiar i-a manifestat dorina de a se cstori cu acesta. Exist un numr de similitudini ntre victimele unor rpiri, sau prizonierii din lagrele de concentrare i copiii abuzai. Toi sunt inoceni, victime abuzate emoional i/ sau psihic de ctre agresori care doresc s aib controlul total al victimelor lor. Sarah Davidson, o casnic israelian se afla la bordul avionului Air France se afla la bordul avionului Air France deturnat n Uganda n 1976. ea a inut un jurnal n care i-a notat reaciile fa de modul n care pasagerii erau de acord cu sugestiile unuia dintre rpitori, aplaudnd fiecare discurs al acestuia. Reflectnd asupra a ceea ce s-a ntmplat, ea scria: Ani de zile nu am putut nelege Holocaustul. Am citit despre acest subiect, am vzut filme i am auzit mrturii ngrozitoare, dar nu am putut nelege linitea cu care evreii intrau n lagrele de concentrare. A trebuit s trec prin comarul din avion pentru a nelege. Ofierul german adopta o atitudine amabil. El era dumanul cu maniere plcute, lsnd impresia c avea intenii bune.(Dobson and Payne, 1977, p.226 227).. n Arhipelagul Gulag, Soljenin (1974) face o list cu diferite metode de a slbi rezistena prizonierilor. Multe din acestea amintesc de comportamentul prinilor abuzivi. Metodele psihologice includ folosirea perioadei din timpul nopii, atunci cnd victimele sunt mai puin contiente. Marie, o victim a abuzului sexual i amintete c era trezit de tatl ei la 1 noaptea pentru a o interoga n legtur cu pantofii ei murdari. n situaiile de tortur, se folosesc umilina i limbajul murdar; ambele fac parte din relatarea lui Sarah referitoare la comportamentul tatlui ei descris n capitolul urmtor.

Frica blocat i negarea


n timpul unui dezastru, cnd este o posibilitate de scpare, indivizii se pot panica, ipa, alerga. Totui, n majoritatea situaiilor, rpitorii se asigur c victimele nu au nici o posibilitate de scpare. Aceasta rezult ceea ce Martin Symonds (1980) a numit blocarea fricii sau spaim blocat. La suprafa aceasta apare ca fiind un comportament cooperant i prietenos care creeaz confuzie victimei, aceasta concentrndu-se exclusiv asupra teroristului i a propriei supravieuiri. Aceast reacie este accentuat de intuiia criminalului de a domina complet victima. Teroristul creeaz un mediu ostil i mpiedic orice ncercare de a i se reduce

dominaia, victima se simte izolat de ceilali, lipsit de putere (p.131 132). Toate aceste sentimente sunt trite i de copilul abuzat. Negarea este o alt emoie timpurie. Este mai confortabil s crezi c agresorul nu intenioneaz s-i fac ru dect s accepi c ar putea chiar s te ucid. Un ostatic aflat pe un avion deturnat n 1976 i-a exprimat convingerea c bombele agresorilor erau false chiar i dup ce ele au ucis sau rnit sau rnit patru ofieri. Chodoff (1981), care a studiat cazurile unor supravieuitori ai lagrelor de concentrare nota: Se pare c izolarea i negarea sunt dou caracteristici ale celor aflai n lagrele de concentrare (p.4). aceast izolare se regsete i n cazul copilului abuzat.

Frica i furia
Frica i furia pot fi reprimate sau pot fi direcionate nu spre agresor ci spre autoritile care vin n ajutor. Exist un sentiment de solidaritate ntre victim i agresor fa de lumea din afar. Ameninarea din interior este transferat spre o ameninare extern. Acest lucru nu dispare dup ce victima a fost salvat; victimele cu sindromul Stockholm pot rmne ostile fa de poliie. Sunt victime care i viziteaz rpitorii, alii le pltesc aprarea (Streutz, 1980, p.149).

Speran i recunotin
Exist o tendin a victimelor de a cuta dovezi c agresorii le vor binele. Faptul c acetia le ofer hran sau i las s stea confortabil sunt, n ochii lor, dovezi c agresorii le vor binele. Ostatecii, ca i copiii abuzai au n comun faptul c, dei se afl sub controlul unor oameni care i amenin, se aga totui de acetia pentru a putea supravieui. Mai mult, unii ostatici consider c i datoreaz viaa agresorilor lor. Charles Bahn (1981) explic faptul c ostaticii, care se tem c vor fi omori, odat ce acest lucru nu se ntmpl, ncep s aib un sentiment de recunotin fa de agresori (p.152) n mod similar, prizonierii din lagrele de concentrare pot crede c vor supravieui dac paznicii lor sunt n interior grijulii i interesai n bunstarea celor nchii. Astfel prizonierii vor atribui o importan deosebit oricrui gest de buntate. Soljenin (1974) descrie o experien avut ntr-un lagr de concentrare rusesc: Dimineaa paznicul a intrat fr ofierul de serviciu i i-a salutat cu bun-voin. Era mai preios dect bun dimineaarecunosctori pentru cldura din voce i cldura apei de splat vase, ei s-au dus s se culce pn la prnz (p.541 542). Ca i n cazul ostaticilor i prizonierii din lagr pot fi recunosctori dac li se cru viaa. Soljenin (1974) descrie cum un prizonier a fost dus de dou ori n pdure pentru o presupus

execuie. Plutonul de execuie a ndreptat armele spre el, dar apoi l-a returnat nchisorii. El triete i e sntos i nu are nici o urm de ostilitate pentru aceast ntmplare. (p.448) Cnd adulii reacioneaz cu aa o lips de resentiment, nu trebuie s ne surprind faptul c unii copii se simt recunosctori fa de prinii care, dei le amenin viaa, n final i las s triasc. Toi copii, dar n special cei abuzai triesc cu ideea c prinii i pot ucide. Dorothy Bloch (1979) dup ani de lucru cu copii i de studiu a temerilor i fanteziilor lor a ajuns la urmtoarea concluzie. Copii sunt n general predispui spre un sentiment de team i intensitatea acestui sentiment depinde de incidena evenimentelor traumatice din viaa lor i de gradul de violen sau de dragoste pe care le-au simiti de ce nu s-ar simi ameninai? Gndii-v la cum arat un copil. Este cineva mai predispus la a fi ucis? (p.3).

Disperare i acceptare
Din moment ce prizonierii i consider pe agresori ca fiind buni i meritnd recunotina lor, ei vor ajunge curnd la concluzia c ei sufer din propria vin, c merit asta. Aceasta face ca furia lor s se ndrepte spre propria persoan i s duc la un sentiment copleitor de depresie i disperare. Psihiatrul de copii Bruno Bettelheim (1979), care a fost el nsui victim ntr-un lagr de concentrare, a putut observa stadiile prin care treceau prizonierii n procesul de adaptare. n prima faz, acetia erau redui la stadiul de dependen al unui copil; acest lucru era indus prin regulile impuse n lagr. Prizonierii deveneau tot mai cooperani pe msur ce depindeau tot mai mult de bunvoina celor care i controlau. Ulterior , prizonierii mergeau mai departe i ajungeau s accepte valorile gardienilor lor. Unii dintre prizonieri ncercau chiar s copieze atitudinea gardienilor n relaia cu ceilali prizonieri. Un alt studiu referitor la comportamentul prizonierilor din lagre, observa c dup rspunsul iniial de oc i teroare, se instala apatia. Aceasta era o form de protecie din punct de vedere psihologic i poate fi considerat ca o hibernare emoional tranzitorie (Chodoff, 1981, p.4). O apatie similar i cuprinde i pe unii copii abuzai, aa nct ei nu mai caut s scape i pur i simplu i accept situaia. Soljeniin folosete termenul de contrast psihologic pentru a descrie tactica de biat bun, biat ru, folosit n multe interogatorii: O bun parte din interogatoriu se desfura ntro atmosfer prietenoas. Apoi pe neateptate, interogatoriul devenea extrem de violent i amenintor. Existau dou tipuri de interogatorii i ele se schimbau (Soljenin, 1974, p.104). Acest lucru amintete din nou de experiena copilului abuzat. Cel care i abuzeaz poate fi violent i dur ntr-un moment, pentru ca apoi, poate fi cuprins de remucri, s devin atent i iubitor.

Confuzia, intimidarea, nsoite de promisiuni i joaca cu sentimentele pentru persoanele iubite, sunt consemnate de Soljenin ca fiind alte metode de tortur psihologic. Metodele fizice includeau: arsul cu igara, btile, nchiderea ntr-o camer plin de gndaci, privarea de somn. Toate aceste metode sunt cunoscute i n cazul copiilor abuzai. Prin urmare, nu este de mirare c, la fel ca i n cazul prizonierilor torturai, copiii abuzai vor pune tot mai puin rezisten n faa agresorilor lor.

Rdcinile rezistenei
Exist printre victimele din lagrele de concentrare, ale lurii de ostatici sau printre copiii abuzai i persoane care opun rezisten. Acetia au fie un sistem de valori puternic ori un model de comportament alternativ de care se aga cu putere. Soljenin nsui a condamnat tratamentul la care a fost supus. Chodoff (1981) n studiul despre supravieuitorii Holocaustului observ c persoanele aparinnd unor anumite grupuri politice i religioase se constituiau n excepii fa de reacia general de negare i izolare. n mod similar, copiii care sunt tratai prost de un printe vitreg, se vor plnge i vor rezista, pentru c ei tiu c exist i forme alternative de comportament parental. Strentz (1980) nota c sindromul Stockholm lipsete atunci cnd agresorii nu se arat amabili cu victimele: Acele victime care au avut numai contacte negative cu agresorii, care au fost abuzate fizic de acetia, este evident c au cerut pedeapsa maxim(p.143). Se pare c atunci cnd copii triesc lng doi prini care i abuzeaz n mod constant, ei nu vor avea acelai sentiment de loialitate pentru acetia. Acelai lucru se ntmpl i dac unul dintre prini este abuziv, iar cellalt indiferent fa de situaia copilului abuzat. Dorothy Bloch (1979) nota c n astfel de cazuri copiii ajung s considere c printele abuziv nu merit s triasc, iar printele indiferent pare n cel mai bun caz pasiv i neutru (p.237).

Victima copil
Muli ostatici, fie rpii sau cei din lagrele de concentrare sunt aduli i prin urmare au experiene de via anterioare care s-i ajute s depeasc experiena traumatizant la care sunt supui. Copii abuzai nu au aceste avantaje. Ei sunt prizonierii unor emoii copleitoare din care nu au ieire. Multe dintre aceste emoii i fac pe aceti copii s cread c ei greesc i adulii care i abuzeaz au dreptate. Este interesant de notat procesul dezvoltrii emoionale identificat de Erickson (1965). El arat c o persoan normal trece prin 8 stadii pozitive care au ca rezultat dobndirea unui sentiment de ncredere, autonomie, iniiativ, hrnicie, identitate, intimitate, capacitate de generalizare i integritate. Alternativa la aceast dezvoltare rezult n dobndirea

10

unui sentiment de lips de ncredere, ruine, vin, inferioritate, confuzie, izolare, stagnare i disperare.

Frica i nencrederea
Aceste dou sentimente sunt strns legate. Copii abuzai nu pot avea ncredere n cei care trebuie s-i protejeze i s-i ngrijeasc. n starea de nesiguran n care se afl, muli dintre ei sunt cuprini de fric. n unele cazuri frica este foarte direct. Unii copii nu vorbesc despre violena prinilor de teama unor alte bti. Alii (vezi Angelou, 1984) au fost supui la ameninri. n special prinii care i abuzeaz sexual copii joac pe cartea ameninrilor. Deseori copiilor nu le este att de team pentru propria persoan ct pentru alte persoane pe care ei le iubesc. Una dintre victime, Marie a pstrat tcerea n legtur cu comportamentul tatlui ei pentru c se gndea ce se va ntmpla cu mama i cu fraii ei dac ea va fi ndeprtat din cas. Ali copii se simt obligai s suporte abuzul n sperana c astfel i vor proteja fraii i surorile mai mici. Ali copii accept abuzul pentru a-i apra un animal de cas (vezi Fraiser, 1989). Teama de alternative este un alt tip de fric pe care l au copii abuzai. Muli copii consider c dac printele lor i trateaz ntr-un anumit fel, acest lucru se ntmpl deoarece toi prinii se comport astfel. Sara (cap.II) consider c toi taii i diriginii i bat copii. Ea a refuzat s fie plasat n grija unui asistent maternal pentru c ea considera c i acolo va fi tratat la fel. Multe familii abuzive sunt izolate i prin urmare, copii nu au posibilitatea de a observa ce se ntmpl n alte familii. Teama de a fi ucis este un concept mai complex. Dorothy Bloch ajunge la concluzia c unii copii se tem c vor fi ucii de prini. Grecii antici recunoteau c prinii sunt capabili si ucid copii. Aceast team a copiilor abuzai este cu att mai intens cu ct ei au fost btui i ameninai. Singura speran de supravieuire este ca sentimentul de dragoste s fie mai puternic dect agresiunea la printele abuziv. De aceea el ncearc s se fac ct mai preuit de printe. Acest lucru poate fi obinut prin acceptarea abuzului fr s creeze probleme. Unii copii abuzai cred c vor supravieui dac i gsesc un rol n familie. Dorothy Bloch nota c: Nu e neaprat nevoie ca inta abuzului s fie copilul. E suficient ca prinii s comit acte de violen unul asupra celuilalt sau asupra altui copil sau chiar asupra unui animaln cazul n care prinii nu intervin suficient pentru a-i proteja copilul, el poate s cread c ei l doresc mort (p.6-7). Copii neglijai simt de asemenea frica de moarte. Copii mici pot muri din cauza nfometrii sau a malnutriiei sau a condiiilor precare de trai. Copii care sunt ignorai sunt n

11

pericol, prin urmare ei se pot comporta ru numai pentru a atrage atenia. Dac primesc o btaie sau sunt certai atunci tiu c cineva i bag n seam. n final victimele pot deveni paralizate de fric. Erin Pizzey citeaz urmtorul exemplu: nc de cnd era mic James i privea mama cum era ars pe fa cu igara, cum era tiat pe picioare cu cuitul i cum sora lui era btut nainte de a-i veni i lui rndul la btaie. James are 9 ani i de 3 ani se afl internat n spital suferind de depresie. James nu e un copil prost, este doar paralizat de fric i din acest motiv nu poate s scrie sau s citeasc. (Pizzey, 1974) Aceast paralizie va avea ca rezultat incapacitatea copilului de a rezista n faa abuzului sau de a cere ajutor. Unii vor deveni att de tcui, aproape mui nct vor fi incapabili s strige dup ajutor.

ndoiala, ruinea, vinovia


Copii abuzai i pierd ncrederea nu doar n alte persoane, ci n propriile lor abiliti i capaciti. Ei ncearc s ctige dragostea priniilor lor, dar att timp ct abuzurile continu, lor lo se pare c nu reuesc acest lucru. Aceti copii au ndoieli n legtur cu propria lor persoan, cu sigurana mediului n care triesc i cu posibilitatea de a fi salvai de alte persoane, dar se ndoiesc i de capacitatea prinilor substitut de a-i iubi. Ruinea este un alt sentiment trit de copii abuzai. Mai nti este ruinea asociat cu ideea de a fi ru i nevoia de a fi pedepsit. Btile, certurile, trimisul la culcare fr cina sunt toate modaliti obinuite de pedeaps. n logica unui astfel de copil, dac sunt btui, dac se ip n permanen la ei, toate acestea se ntmpl pentru c ei sunt ri. Comportamentul ru i pedeapsa sunt o surs de ruine i prin urmare, ruinea e un sentiment dominant pentru muli copii abuzai. Copii care sunt intimidai i nefericii au i probleme cu urinatul. De multe ori copii nu ajung la toalet n timp util. Din acest motiv se vor ruina pentru c sunt uzi i murdari. n plus, li se spune de multe ori c sunt lenei murdari i dezgusttori pentru c li se ntmpl acest lucru. Exist i alte practici abuzive car pot induce sentimentul de ruine. Copii afl foarte devreme c nu trebuie s fie goi sau s se joace cu anumite pri ale corpului. Un copil care este btut la fundul gol se va simi umilit ca i un copil care este forat s aib activiti sexuale. Copii abuzai sexual se consider deseori vinovai pentru abuz. Uneori, copiilor le plac aceste activiti sexuale sau accept avansurile pentru c se simt siguri. Alteori cedeaz n faa cadourilor. Restul familiei, pentru a pstra integritatea agresorului, deseori nvinuiesc victima. Uneori chiar materialele destinate prevenirii abuzului sexual duc la creterea sentimentului de vin pentru c n aceste afie copiilor li se cere s spun nu avansurilor sexuale. Dac ei nu fac

12

asta se simt vinovai pentru c nu au respectat instruciunile. Copii se simt de asemenea responsabili pentru ceilali. Dac ei spun cuiva despre abuz, prinii lor pot fi trimii n judecat i familia se va rupe. Motivul pentru care copii retracteaz anumite dezvluiri pe care le fac la un moment dat l reprezint sentimentul de vin care i apas. Muli copii care sunt dai n grija unor asisteni maternali nu se pot bucura de libertatea pe care o au pentru c ei consider c au obinut-o cu preul ruperii familiei lor. Copiilor li se poate induce sentimentul de vin i atunci cnd prinii sunt ntr-un anumit moment abuziv i n cellalt sunt blnzi i iubitori: Cnd printele este bun cu copilul, acesta de simte vinovat pentru sentimentul de ur pe care l are fa de printe atunci cnd acesta este ru. Situaia este complicat i de sentimentele puternice de mil fa de printe atunci cnd acesta apare neajutorat n faa copilului. Cnd printele este ru, copilul devine plin de ur i dispre pentru printe i pentru el nsui pentru c s-a lsat prostit n a-l comptimi (Pizzey, 1974). n final copii pot fi acuzai c au provocat abuzul. Exist nc multe persoane care cred n sindromul Lolita, adic n adolescente care seduc brbaii inoceni. n ceea ce privete abuzul fizic se consider c aceti copii au meritat pedeapsa pentru c i-au provocat pe prini aa msur nct acetia i-au pierdut controlul. Un copil mic car plnge continuu e considerat a fi provocator. n toate aceste cazuri, copilul este vzut ca agent al abuzului, ca persoana care trebuie nvinuit, iar simpatia este de partea adultului.

Spre disperare
Al cincilea stadiu este cel al identitii vs. confuzia de rol. Un aspect recunoscut al abuzului asupra copilului este adoptarea unui rol nepotrivit. Copii pot accepta rolul de ap ispitor sau de victim pentru a valora ceva n ochii prinilor. Mai mult dect att, ei se aga cu disperare de acest rol temndu-se c le va fi refuzat. Aceasta explic de ce copii abuzai se opun schimbrii i salvrii. Ei nu cunosc nici un alt rol i dac vor fi ndeprtai din familia lor vor ncerca s obin acelai rol i n familia substitut. Confuzia de rol apare i atunci cnd copilul devine responsabil pentru ali membri ai familiei sau cnd i asum o funcie parental. Summit (1983), discutnd modul n care copii se adapteaz abuzului sexual scrie: Copilul i nu printele trebuie s-i mobilizeze altruismul i autocontrolul pentru a asigura supravieuirea celorlali. Aceasta nsemn c acest copil se simte obligat s pstreze secretul familiei cu orice cost, pentru a asigura stabilitatea acesteia. Sentimentul de izolare, al aselea stadiu al lui Erickson se desprinde din multe relatri ale copiilor abuzai. Ei se simt deseori diferii de colegii lor de clas. Deseori se ruineaz de familiile sau condiia lor. n plus, prinii abuzivi au tendina de a descuraja prieteniile cu ali

13

copii. Copii abuzai nu pot avea relaii apropiate cu nimeni din afara familiei lor datorit sentimentului de vin i ruine. Copii care sunt lipsii de ncredere i izolai se vor ndrepta spre stagnare i disperare i nu spre schimbare i speran pentru viitor. Ei rezist n faa posibilitii de a scpa din familia lor pentru c n disperarea lor se ndoiesc c situaia se va schimba vreodat pentru ei. Chiar i atunci cnd se afl n mijlocul unei familii de substitut iubitoare, se tem n permanen c lucrurile se vor deteriora i ncearc s-i provoace prinii substitut i a-i abuza i a-i respinge din nou.

Obinuina cu rul
Obinuina cu rul este asociat cu disperarea. Acesta este un termen folosit de psihologul Martin Seligman (1975). Experimentele lui au artat n cazul animalelor, dar posibil i la oameni, ncercrile euate de a scpa duc la incapacitatea de a face acest lucru chiar atunci cnd au ocazia. Unele victime ale abuzului caut ajutor n mod indirect. Dac adulii nu reuesc s neleag mesajele copiilor n mod repetat, acetia vor renuna. Ali copii cer ajutorul n mod direct, dar deseori ei nu sunt crezui. Copii sunt astfel pui ntr-o situaie mai rea pentru c acum renun i la sperana de a mai fi salvai. n consecin, atunci cnd ajutorul vine ntr-un final, ei l vor respinge. Teoreticienii behavioriti spun c educarea copilului este o simpl problem de condiionare. Atunci cnd sunt buni primesc o recompens, atunci cnd sunt ri, sunt pedepsii. Dar n via lucrurile nu sunt chiar att de simple. Copii abuzai pot accepta durerea i suferina, mai degrab dect s piard ceva mai puin tangibil. Un copil abuzat, Helen, a acceptat abuzul temndu-se c va pierde atenia fratelui ei. A preferat s sufere de foame i lips de confort pentru a ctiga dragostea mamei ei. Cei din afara unei astfel de familii nu neleg de ce copii prefer s rmn n cminele lor chiar dac acolo sunt btui, molestai sau nfometai. Dar pentru copil astfel de lucruri precum securitatea ntr-un mediul familiar sau ansa de a ctiga dragostea printelui sunt mai importante dect evitarea durerii i lipsa confortului. Unii copii abuzai fizic i emoional sunt mpiedicai n a-i explora propria lume i a-i satisface curiozitatea pentru c dac ei trec de nite limite foarte precise, vor fi pedepsii. Prin urmare ei nu mai ncearc nimic diferit i n final nu mai caut nici o schimbare n viaa lor. n unele cazuri, n special n acelea de neglijen sau abuz fizic, copii renun la schimbare din cauza unor leziuni cerebrale. De multe ori retardul nu este foarte evident. Comportamentul abuziv poate duce la regres intelectual sau, n cazul copiilor foarte mici, la stoparea dezvoltrii. Persoanele abuzate rmn dependente emoional, infantile i agndu-se de prinii lor. Dac totui reuesc s plece de acas vor deveni dependeni de parteneri, care i

14

vor aga precum prinii. De asemenea, ei vor cere propriilor lor copii s rspund nevoilor lor emoionale i se vor simi frustrai dac acetia nu o vor face. Prin urmare, o anumit proporie a copiilor abuzai (dar nu toi, vezi: Hertzberger, 1993) devin urmtoarea generaie de prini abuzivi.

Capitolul II
VOCILE COPIILOR
Un anumit numr de copii abuzai pot cere ajutorul ntr-un mod ferm i direct i i pot descrie experienele coerent i clar. Dar acetia sunt o minoritate. Majoritatea sunt inhibai de presiunile descrise n capitolul precedent. Mai mult, copii mici nu au limbajul necesar pentru a comunica experienele prin care trec. Din aceste motive, perspectiva copiilor e adesea fie ignorat, fie greit neleas. Totui, asistenii sociali i ali profesioniti, nu vor putea acorda ajutor acestor copii dect dac vor putea aprecia ce nseamn experiena abuzului pentru victim. O privire n lumea copilului abuzat poate fi oferit de aduli care au suferit experiene similare i doresc s le mprteasc. Acest capitol cuprinde 5 astfel de relatri. Ele ilustreaz unele dintre problemele discutate n capitolul anterior i servesc ca i studii de caz pentru o mai bun nelegere a suferinei acestor copii.

Relatarea lui Marie


Locuiam cu mama, tata, fratele i surorile mele. Pauline era cea mai mare dintre noi. Barry, fratele meu, era cu doi ani mai mic dect mine, iar Linda era cea mai mic. Tata era violent att cu mama ct i cu noi toi. Pn la vrsta de 8 ani familia mea mi se prea destul de normal. Existau certuri, dar nu eram contient de violene extreme. Tata lucra n marin i pleca de acas pentru perioade lungi de timp. Aceast situaie a durat pn cnd eu am mplinit 5 ani. n ciuda aparentei normaliti exista o atmosfer de team n cas datorat stricteii tatlui meu. Cnd se fcea ora de culcare era suficient s priveasc la ceas i toat lumea mergea la culcare. Dup ce am mplinit vrsta de 8 ani s-a produs o schimbare dramatic. Sora mea mai mare a plecat s locuiasc cu bunica mea. Tata era plecat n acea perioad. Cnd s-a ntors au nceput o serie de scandaluri n cas. Tata nu se mai juca cu noi. Un lucru care m-a mirat a fost 15

acela c mama ne dezbrca i ne spla n faa tatlui meu. Acest lucru mi s-a prut foarte jenant pentru c fusesem educai s fim acoperii n faa tatlui. Situaia s-a nrutit tot mai tare. Aveam impresia c ceva ru se ntmplase. Auzeam pentru prima dat cuvinte sexuale cum ar fi orgasm, dar nu tiam ce nseamn. mi amintesc s Pauline era retras i trist. Parc plutea un nor n casa noastr. Nu aveam voie s avem prieteni. Tata gsea ntotdeauna ceva de comentat la cunoscuii notri. Totul era secret. Cnd tata a plecat pe mare, cu toii am fost cuprini de o mare bucurie, dei tiam c se va ntoarce. Mama muncea din greu. Deseori plngea. Cnd tata era plecat, m trezeam noaptea i i pregteam mamei un ceai i stteam cu ea pn dimineaa. Eram foarte apropiat de ea atunci. Eram o feti de 8 ani care mi consolam mama. Aceast situaie a continuat pn cnd am ajuns la vrsta de 11 ani. Atunci ne-am mutat ntr-o alt cas. Am sperat c acesta va fi un nou nceput, c lucrurile se vor schimba n bine. Dar ele au devenit absolut ngrozitoare. Cam n acea perioad, Pauline mi-a spus c tata a abuzat-o sexual. i fcuse aproape totul n afar de penetraie. i dorea ca lucrul acesta s nceteze. La puin timp dup aceast conversaie, Pauline a nghiit 100 de aspirine n faa mea. Eu nu am realizat ce se ntmpla. Ulterior a mai ncercat s se sinucid de 6 ori. Nu nelegeam prin ce trece. Triam ntr-o stare de confuzie i team. Cnd mi-am dat seama, am simit c era vina mea. Ar fi trebuit s o opresc. Mama a nsoit-o pe Pauline n ambulan: Nu spune nimnui de ce ai fcut asta!. Toate aceste incidente nu au avut nici un efect asupra tatlui meu, el negnd c ar fi abuzat-o pe Pauline. Tata era foarte violent, deseori bea. ntr-o zi, intrnd n cas l-am gsit ncercnd s o strng pe mama de gt. n alt zi, vecinii au chemat poliia pentru c din cas se auzeau certuri foarte mari. Dei poliia l-a arestat, el s-a ntors curnd acas. Cu o alt ocazie, a nceput s cear bani. Pentru c mama nu i-a dat nici un ban, a nceput s arunce prin cas cu lucruri. M-a ntrebat unde-mi in banii i cnd i-am spus c i-am pierdut, a nceput s m loveasc. La fel i pe mama. ncercam ntotdeauna s-i calmez i s am grij de fraii mei. Pauline urca la ea n camer i devenea tot mai nchis n ea. Linda i bloca orice efort de a nelege ce se ntmpl. Barry nu era niciodat prin preajm. El reuea s se ascund ntotdeauna undeva. Uneori m ascundeam i eu cu el n cmar. Dac eram prin preajma lui, tata ne lovea mereu cu ceva: cureaua, pumnul sau picioarele. Nopile erau foarte rele. Noi, fetele, mpream aceeai camer. Tata se strecura n camera noastr pretextnd c vrea s ne nveleasc, dar de fapt vroia s vad cine doarme mai adnc. Se aeza i sttea pe marginea patului. n stadiul acela, el nu m atingea, dar eu totui triam o fric ngrozitoare gndindu-m c urmez eu la rnd. ntr-o noapte m-a tras jos din pat pentru c nu-mi curasem pantofii. A nceput s m loveasc i m-a pus s i cur n mijlocul nopii. La coal stteam singur. M 16

feream de ceilali colegi. De la 13 ani am nceput s chiulesc de la coal. Nu aveam voie s vorbim cu nimeni. Doream att de mult s spun cuiva ceea ce mi se ntmpl i s m ia de acolo, dar apoi m gndeam cum se vor descurca mama i ceilali fr mine. M simeam att de singur, att de ngrozitor de singur. La coal nu m puteam concentra pentru c m gndeam tot timpul ce se va ntmpla cnd ajung acas. M temeam de toi profesorii brbai. Nu nvam la materiile lor, ncercnd s m apr de ei. Presupuneam c de fapt, sunt toi ca i tatl meu. ncercam s m apropii de doamnele profesoare mai mult. M ntrebam dac i ele sunt btute acas. Continuam s ne balansm ntre o stare de seminormalitate atunci cnd tata era plecat i una de team atunci cnd se ntorcea. Era greu s-mi fac prieteni pentru c ei nu puteau nelege de ce ntr-un moment eram prietenoas i ntr-un moment urmtor distant. Pe msur ce creteam am nceput s prevd ce va face el i s fiu cu un pas naintea lui. De exemplu, dac era plecat lsam lumina aprins pentru prietenii notri. Dac lumina era stins nu trebuiau s se apropie de cas. Mama tia totul. Mama sttea cu tatl nostru pentru c l iubea. Eu simeam c nu e nimic de iubit la el. Pauline i cu mine ne-am ntrebat deseori, cum de nu am sfrit ntr-o cas de nebuni, trind att de mult n fric i violen i cu ameninarea abuzului sexual. Pe mine m-a ajutat dorina de a uura viaa celorlali. Obinuiam s fac curenie n toat casa, s calc i s-i scot pe cei mai mici din cas ct de des puteam. Barry a nceput s fure. Tata i oferea loc de ascunztori. Am fost abuzat de tatl meu la vrsta de 21 de ani. M cstorisem deja, dar soul meu era violent i abuziv sexual, aa nct m-am ntors la prini. Atunci tatl meu a ncercat s m violeze. Nu puteam crede ceea ce mi se ntmpla. Scpasem n timpul cstoriei, doar pentru ca acest comar s devin acum realitate.

Relatarea lui Lloyd


Tatl meu era plecat tot timpul de acas, plecare care s-a suprapus i cu momentul concepiei mele, astfel nct tatl meu oficial nu era i tatl meu biologic. Cred c eu le amintesc amndurora despre infidelitatea mamei i de aceea m trateaz amndoi att de urt. Fraii mei care sunt copii legitimi ai tatlui nu au fost niciodat tratai n acelai fel. Nu am simit dragoste de la nici unul dintre prini. M simeam un renegat. O scen tipic este cea n care ntreaga familie se uita la televizor. Fratele mai mare i cu mama stteau unul lng altul, fratele mai mic i cu tata stteau mpreun, iar eu eram izolat pe podea. Fraii mei primeau cadouri de Crciun i de zilele de natere, eu nu. Dac m mpiedicam i cdeam, eram lovit.

17

Nimeni nu-mi arta nici simpatie, nici bunvoin. Fratele meu mai mare copia comportamentul prinilor, iar cel mic ncerca s fie drgu cu mine, dar pe ascuns. Vrul mamei mele a murit ntr-un incendiu i prinii mei i-au luat n ngrijire pe copii lui. Unul dintre ei, un biat de 16 ani a nceput s m abuzeze sexual cnd aveam 9 ani. mi ddea igri i butur pentru a face sex cu mine. Prinii mei tiau, dar nu fceau nimic ca s schimbe situaia. Nu exista nimeni n familie care s m ajute. n coala primar, unul dintre profesori a descoperit c eram foarte bun la matematic i petrecea mai mult timp cu mine. Asta m-a fcut s m simt cumva special i am crezut c i acas eram tratat altfel pentru c eram un copil special i detept, nu pentru c eram nedorit. Dar apoi am emigrat. n noua coal, nfiarea i accentul i-au fcut pe colegi s m ia n rs. Pentru c nvam att de uor mi s-a spus c sunt lene. A nceput s m cert cu profesorii i cu ceilali copii. Faptul c eram abuzat sexual m-a fcut s m ntreb dac sunt ntradevr biat. Trebuia s dovedesc c nu sunt fat, aa c am devenit foarte dur. n adolescen am fugit de acas. Dormeam pe unde apucam. Suferina mi era att de mare nct la 15 ani am ncercat s m spnzur, dar frnghia nu a fost suficient de lung. Familia mea nu a tiut niciodat. Mi-am gsit scparea n butur i droguri. Unul dintre cunoscuii mei m-a nvat arte mariale i mi-a artat un oarecare interes. Aveam i un prieten bun de vrsta mea, Gilroy. Ne-am mprietenit dup o btaie n care nici unul nu a ctigat i am decis s ne mprietenim. De pe la 12 ani am nceput mpreun s-i batem pe ceilali copii. Cnd aveam 15 ani, ntr-o vineri m-am certat cu Gilroy i i-am spus Du-te dracului! Mai bine ai muri!. Nu l-am mai vzut niciodat. A doua zi Gilroy s-a necat (accidental). M-am simit responsabil i vinovat de moartea lui, dar nu am putut vorbi cu nimeni despre asta.

Relatarea lui Helen


Ar fi trebuit poate s fiu un copil fericit. Locuiam ntr-o cas mare cu multe jucrii i haine frumoase. Avem un tat cruia i plcea s stea cu mine, o mam pe care o iubeam i un frate pe care-l consideram minunat. Frank era cu 5 ani mai mare dect mine i era un biat linitit, studios. Tata era bun i jovial, dar era mai mult plecat cu afaceri. Mama nu avea o slujb, dar era ntotdeauna foarte ocupat pentru c participa la activiti caritabile. Mama prea devotat copiilor, consuma mult energie, strngnd fonduri pentru copii maltratai, dar eu tiam c ea nu m iubete. Motivul, m gndeam eu, era c eu nu puteam fi iubit. Nu m-am gndit niciodat c vina i aparine ei. Cu timpul mi-am dat seama c nu-l iubea nici pe Frank. ncercam din toate puterile s fiu bun, pentru ca ea s m iubeasc. mi spunea tot timpul ct de norocoas sunt c am o cas frumoas i haine scumpe. Eu mi doream s fiu srac,

18

pentru c m gndeam c atunci o s m iubeasc mai mult. Obinuiam s port numai hainele cele mai vechi, refuzam s mnnc dulciuri i nu mi cumpram nimic cu banii de buzunar. Spuneam la toat lumea c sunt srac. Colegiilor de la coal le ascundeam c aveam o main i c petreceam vacane n strintate. mi era ruine de casa noastr mare i nu mi invitam prietenii acas, pentru ca ei s nu vad c sunt srac. Faptul c purtam doar haine ponosite, nu fcea dect s o irite pe mama, care era obsedat de ordine, curenie i de mod. Dac m mbolnveam i trebuia s lipsesc de la coal, mama se supra foarte tare pe mine. nsemna c trebuie s lipseasc de la o ntrunire de-a ei sau s plteasc un baby - sitter. Cnd eram rcit, preferam s ascund asta i s merg la coal cu temperatur. mi amintesc o ocazie n care a trebuit s stau n pat pentru c eram foarte bolnav. Seara am auzit paii mamei i am strigat-o; nu vroiam dect s o vd, dar ea nu a urcat pn la mine. Fratele meu era cel care mi aducea ceai i medicamente. mi amintesc c nu stingeam niciodat lumina cnd m duceam s m culc pentru c mi era fric c un brbat cu puc va veni i m va omor. Pe la 6 ani a nceput s-mi dispar un pic din sentimentul de fric, deoarece fratele meu Frank venea s m nveleasc seara. Ateptam ca Frank s vin i s m mbrieze pentru c astfel nu va mai veni omul u puca. Ateptam vizitele lui cu nerbdare. Simeam c Frank credea c ceea ce fcea pentru c se ferea s fie vzut de prini. Cu timpul mbririle au devenit mai apropiate. Frank mi ddea jos cmaa de noapte i se dezbrca i el de pijama i m mngia i m fcea s m simt special. A nceput s practice diferite modaliti de a m sruta care au nceput s nu-mi mai plac att de mult. mi spunea c e n regul pentru c asta fac i mmicile i tticii fac asta pentru a avea copii. Totui nu-mi plcea. O problem a aprut din faptul c Frank se excita i mi uda patul. nti am luat un prosop pentru a acoperi pata i a nu fi nevoit s dorim n umezeal. mi era team ca mama sau tata s nu descopere i m ofeream s fac eu patul i s schimb cearceaful. Pe msur ce trecea timpul, dorinele lui Frank creteau. Am nceput s avem contact sexual cu penetrare. M durea foarte tare, dar nu puteam s ip pentru ca prinii s nu m aud. Eu ipam n interiorul meu i avem comaruri n care m auzeam ipnd. El dorea s experimenteze i n alte feluri: anal i oral. Eu uram acest lucru, dar el m amenina c m lovete dac refuz. Nu-mi ddeam seama c nu ar fi avut cum. Tot ceea ce tiam era c de fiecare dat cnd m lovise fratele meu, m durea i m simeam umilit i vroiam s evit asta. Vroiam, de asemenea, ca Frank s m iubeasc. Iar pentru a obine asta, cel mai bun lucru era s-i satisfac dorinele. Am nceput s-mi dau seama c ceea ce fcea el nopile putea s duc la o sarcin. Frank mi-a explicat c asta nu se va ntmpla pn cnd nu o sa am ciclu periodic lunar. Asta s-a 19

ntmplat cnd am avut 13 ani. Atunci Frank a ncetat s mai vin la mine n camer pe de-o parte pentru c pleca la colegiu i pe de alt parte pentru c avea o prieten, lucru care nu se ntmplase pn atunci pentru c era foarte timid, nesigur i izolat. Frank nu fusese iubit de mama noastr i inut sub presiune de tata care avea mari sperane pentru singurul lui fiu. ntrun fel m-am simit trist i respins atunci cnd Frank nu a mai venit la mine n camer pentru c nici nu m mai bga n seam. Eram ngrozit de ideea c cineva ar descoperi secretul meu i al lui Frank pentru ca nu cumva s vad prin mine. Tata mai venea s m nveleasc seara, dar eu l respingeam cu duritate. O dat am vzut privirea lui rnit i m-am simit nedemn de afeciunea lui. La coal pream destul de popular. Eram bun la sport, am nvat s cnt la chitar, dar n interiorul meu m simeam izolat, diferit de ceilali. ncercam s nv foarte bine, s evit orice pedeaps. M gndeam c orice not mic a r fi confirmat ct de ngrozitoare eram. n adolescen izolarea mea a crescut. Colegii mei rdeau de mine pentru c m considerau naiv n probleme sexuale. M feream s intru n discuii cu ei, pe aceste teme, pentru ca nu cumva s-mi scape ceva i s vad c tiu prea multe. Nu am avut nici prieteni pentru c nu vroiam s fiu cobaiul unui tnr neexperimentat. Chiar dup ce abuzul sexual a ncetat am continuat port povara acestui secret, s m simt murdar i vinovat. mi schimbam hainele n fiecare zi, mncam foarte puin, doream smi controlez corpul i nfometarea era o form de pedeaps. Mai mult, m temeam s fiu atrgtoare din punct de vedre sexual pentru a nu fi din nou molestat. n final, cred c tot ceea ce doream era s fiu unul dintre acei copii emancipai pentru care mama mea prea s aib att de mult afeciune.

Relatarea Sarei
Am decis destul de timpuriu c nu mi plcea de tatl meu, o decizie important pentru un copil. mi era fric de comportamentul lui strict i de folosirea pedepsei corporale, dar n aceeai msur uram i modul

Povestea lui Sarah


Eu de fapt m-am hotarat relativ devreme ca nu imi placeam tatal, ceea ce este o mare decizie pentru un copil. Aceasta s-a intamplat pentru ca mi-era teama de disciplina lui stricta si de pedepsele corporale pe care le aplica, dar de asemenea uram modul cum o trata pe mama. Obisnuiam sa ma intrec cu sora mea mai mica, Barbara, care dintre noi sa nu stea in spatele scaunului lui in masina, pentru ca nu suportam sa fim atat de aproape de el.

20

Obisnuiam sa iau multa bataie. Era directorul scolii pe care am urmat-o. Rolurile de tata si de director de scoala s-au amestecat dar eu nu am realizat ca era ceva in neregula. Eu doar credeam ca ceea ce el facea era ce faceau toti profesorii. Eram izolata si nu aveam nici un termen de comparatie in legatura cu viata mea de familie. Tatal meu obisnuia sa-mi spuna sa nu-mi tin mainile in buzunare, pentru ca, in opinia lui aratam sleampata. O data eram la bunici cand a venit tatal meu, si m-a prins cu mainile in buzunare. A vazut gestul ca pe un act de sfidare, desi, de fapt eu ma jucasem fericita si nu miam dat seama ce faceam. M-a insfacat, m-a ingramadit in masina, m-a dus acasa si m-a batut. Bunica mea a plans si l-a rugat sa nu ma bata dar a dat-o la o parte. Dupa ce fusesem batuta, ma emotionat faptul ca am gasit-o pe bunica stand pe scari si plangand din cauza modului in care fusesem tratata. El infrunta pe toata lumea ori intr-un mod fatis opozant, ori utilizand o combinatie de bun simt intre farmecul personal si manipulare. Era obisnuit sa faca lucrurile numai in felul lui. Eu am acceptat faptul ca el avea dreptul sa ma loveasca. Bataile ma dureau si vroiam sa se opreasca. Durerea nu mai lasa loc in mintea mea si pentru alte ganduri. Era groaznic sa te simti respinsa, alungata, pedepsita, nevrednica. Efectul acestei situatii era o astfel de viata in care, deoarece pedeapsa putea surveni in orice moment, nici o zi sa nu fie sigura, buna, pana nu se termina. Imi displacea faptul ca nu eram stapana pe viata mea. In afara de batai, tata mai folosea si alte metode neobisnuite de a ne pedepsi: de exemplu, ne punea in masina si conducea foarte repede ca sa ne invete o lectie. Imi pot aminti eliberarea pe care am simtit-o cand am implinit optsprezece ani si eram atat de nefericita incat nu-mi mai pasa daca traiam sau muream. Aceasta insemna ca atunci cand el conducea repede nu mai putea sa ma inspaimante. Am gasit acea experienta aproape imbucuratoare. O data de Anul nou a fost o petrecere la vecini. Amandoi parintii mei au baut foarte mult. Eu m-am intors acasa cu tata si cu sora mea, dar a doua zi dimineata mama inca nu se intorsese. Era un strat gros de zapada pe jos. Tata mi-a zis ca probabil mama era moarta si m-a trimis afara sa-i caut corpul peste tot prin nameti. Inca mai resimt oroarea acelui moment. De fapt ea ramasese peste noapte la vecini, dar eu nu imi dadusem seama de asta si l-am crezut pe tata. Intotdeauna am simtit ca daca I se intampla ceva mamei mele, eu nu as sti ce sa fac. Orice bunatate ar fi in casa noastra, era de la ea. Intotdeauna am vazut-o pe ea ca fiind prima victima a tatalui meu, si eu fiind a doua. Eram suparata ca trebuia sa fiu martora la modul cum el o trata pe mama. O submina intotdeauna de exemplu, o data ea se bucura de muzica de la radioul din masina cand tata a decis sa opreasca masina si sa iasa. El a inchis radioul spunand ca trebuie sa pastreze bateriile. Chair daca eram un copil mic, mi-am dat seama ca nu avea nimic de-aface cu bateriile. Alta data, in vacanta, mama s-a rezemat de un zid si cand s-a ridicat avea niste var pe 21

bluza. Tata a urlat Pentru Dumnezeu, femeie, ai facut pe tine ca de obicei!. Si totusi ne spunea mereu cat de frumoasa era ea si cat de norocoase eram noi ca o aveam ca mama, dar aceasta afirmatie imi parea falsa. Simteam nevoia sa imi protejez mama. Ea era fascinata de tata si nici macar atunci cand intr-un final s-au separat ea nu a fost o persoana intreaga. Ea avea nevoie sa se lupte cu dezastrele si crizele. Nu se putea accepta pe ea insasi si se refugia din ce in ce mai mult in bautura. Era atat de nefericita incat eu mai mult eram parintele ei, incercam sa-I ridic moralul. Eu numai din starea de parinte am devenit furioasa pe ea ca nu ne-a protejat niciodata. Nu I-am spus niciodata cat de furioasa m-am simtit. Imi amintesc ca o uram cu adevarat pe sora mea. Tata obisnuia sa-mi zica de ce nu poti fi si tu precum sora ta, ea e comunicativa, are multi prieteni si e vesela? Tu esti doar o fata acra. Eram geloasa pe ea. Nu-mi dadeam seama ca-I spunea acelasi lucru si ei despre mine, facand-o si pe ea geloasa. Nu-mi permiteam sa o protejez. Cand m-am hotarat intr-un final sa plec de acasa, tata m-a amenintat cu faptul ca Barbara va fi facuta sa sufere din cauza ca eu nu eram acolo. Dar a trebuit sa nu ma gandesc la asta. Am obisnuit totusi sa-I atrag furia, deoarece, atunci cand am indraznit, l-am infruntat. Acum am doar o relatie superficiala cu sora mea. M-a pus sa-mi tund parul foarte scurt, baieteste, si am purtat capul mereu acoperit. El a zis ca prin asta incercam sa arat ca o ducesa, ca incercam sa arat ca sunt mai buna decat restul familiei. O data, cand eram la un picnic, m-a pus sa stau pe camp la distanta de familie si sa mananc singura. Ne-a facut mereu sa credem ca el avea dreptul sa faca ceea ce facea. Pentru a mai scapa obisnuiam sa visez cu ochii deschisi. Singurul loc care era al meu era in mintea mea, dar el nu suporta asta. Eram in masina cand imi imaginam cainele pe care intentionam sa I-l dau bunicii drept cadou. Am fost scoasa din reverie de urletul lui tata uitati-va la nenorocita asta de vaca mucioasa din spate, e prea sclifosita ca sa vorbeasca cu noi restul. Atacul lui verbal a fost otravitor. Alta data, cand purtam un costul de baie nou si ma simteam mandra de asta, el a tipat de-a lungul plajei linistite Suge-ti burta femeie ca arati ca o vaca insarcinata. Aveam unsprezece ani si eram singura fata din scoala tatalui meu. Fiind fiica directorului, nu eram prea indragita de colegi. Ma simteam foarte singura si intr-o incercare disperata de a-mi face prieteni m-am implicat intr-un fel de joc sexual cu niste baieti. Cand am auzit ca tata a aflat de asta, am lesinat de frica. De asemenea mi-era frica si de unul dintre acei baieti si I-am ascuns numele lui tatalui meu care, atunci cand si-a dat seama de asta, m-a pus sa ma schimb in niste pantaloni scurti de rugby de-ai lui, care erau foarte stramti, si apoi m-a batut cu batul foarte rau. Pe la jumatatea acestui fapt I-a aratat mamei mele fundul meu, ei I s-a facut rau, iar el a continuat sa ma loveasca. Patru nopti dupa aceea, cand mama mi-a atins fundul in joaca, eu am urlat deoarece durerea era inca foarte intensa. 22

Am intrebat-o pe mama daca ar trebui sa plec de acasa dupa acest incident, si ea a zis Da, poate. Eu am crezut ca voi fi aruncata afara din casa in marele necunoscut. Ma intrebam daca as fi putut trai intr-o pestera pe care o stiam in munti si daca cineva mi-ar fi adus mancare. De fapt, am fost trimisa la un internat, chiar daca era semestrul de vara. Am fost foarte nefericita. Plangeam atat de mult seara la culcare incat cei de acolo au trebuit sa intervina. Ei credeau ca mi-era dor de casa, de o familie iubitoare, insa eu plangeam pentru ca ma simteam respinsa si ma simteam a nimanui. Deoarece incepusem in semestrul de vara, prieteniile intre colegii de an erau deja legate, si totusi pana in semestrul viitor nu apartinam noului grup. Nu mi-am facut nici un prieten adevarat. Tatal meu imi spunea mereu ca daca nu obtineam rezultate scolare foarte bune voi fi trimisa la o scoala de stat, ceea ce insemna ca as fi fost inchisa intr-o colivie. Imi petreceam timpul pe margine, dorindu-mi sa am increderea in mine si timpul sa-mi fac prieteni. Tata imi dadea foarte putini bani si astfel nu puteam sa ma implic in vreo activitate scolara pentru ca acestea costau. Am incercat sa spun catorva colegi de scoala despre viata mea de acasa dar in general ei nu ma credeau. Tatal meu arata bine si era fermecator si atunci cand venea la scoala toti elevii il urmareau cu privirea si ziceau cat de norocoasa eram. Am fost foarte recunoscatoare unei prietene care, dupa ce a stat la noi o perioada, dandu-si seama ca ziceam adevarul, mi-a spus ca ma credea. Obisnuiam sa doresc sa vina vacanta deoarece intotdeauna speram ca se va termina cosmarul si vom fi o familie obisnuita. Cand eram adolescenta am foat supusa la hartuiri sexuale. Obisnuia sa ma scoata in oras si sa zica Oamenii o sa creada ca esti prietena mea, se imbata si pe drumul inapoi spre casa oprea masina si ma mangaia. Puteam sa miros alcoolul din respiratia lui. Nu credeam ca pot sa-I zic nu si doar inghetam. Cand am incercat sa refuz sa-l masturbez mi-a zis ca nu ar trebui sa ma marit pentru ca eram frigida, si orice barbat care m-ar lua ar face o afacere proasta. Imi doream sa nu faca asta si ma simteam vinovata pentru ca eu credeam ca o dezamageam pe mama si comiteam o infidelitate. Imi descria meritele diverselor femei cu care avea aventuri. Cand aveam saptesprezece ani am intalnit un barbat cu multi ani mai in varsta decat mine si m-am indragostit nebuneste de el. Poate dintr-o incercare de a scapa de acasa m-am logodit cu el. Era un barbat foarte asemanator tatalui meu. Si-a gasit o alta prietena si ne-am despartit. Am fost distrusa, dar alti oameni nu m-au dezamagit. La varsta de optsprezece ani am decis sa plec de acasa pentru totdeauna. Tata m-a amenintat ca sa ma tina sa nu plec. Mama I-a sunat pe unchiul si pe matusa mea. Am luat autobuzul pana la casa lor si unchiul meu m-a asteptat in statie. M-au primit in casa lor si m-au facut sa ma simt valorizata si iubita. Cand am fost pregatita sa merg mai departe ei m-au lasat libera.

23

Povestea lui Roy


Nu am mai avut frati sau surori. Mama a mai fost o data insarcinata cu un alt copil dupa mine, dar a carat ciment in gradina si l-a pierdut. Tatal meu mi-a zis constant ca sunt nefolositor si ca nu merit nimic, ca nu o sa fac nimic cu viata mea, ca sunt o risipa de spatiu, un nepriceput gras. Statea aplecat asupra mea obligandu-ma sa mananc mancare ce nu-mi placea, trebuind sa stau in fata ei pana cand reuseam sa o termin. Mi se facea rau. Insa am inceput sa mananc in exces ceea ce imi placea pentru a ma linisti si am devenit foarte gras. De asemenea tata ma punea sa stau si sa scriu pana imi iesea la perfectiune. El imi rupea mereu foile si le arunca la cos, si asta putea sa tina doua sau trei ore. Daca doream sa ma uit la televizor, mi se permitea doar daca puteam sa denumesc corect programul. Mamei ii era prea frica pentru a-l opri pe tata sa ma trateze in acest fel. Am fost martor la multa violenta domestica, tata obisnuind sa o bata pe mama, desi pe mine nu ma lovea. Dar obisnuiam sa ma simt foarte furios, si sa vreau cu disperare sa-l lovesc pe tata, desi stiam ca nu am nicio sansa. O data a bagat manerul unui stilet in scalpul mamei mele. Alta data, pe cand eu eram sus in dormitor, mama era jos in sufragerie si tata taia un pui. Brusc el a inceput sa fie violent, si ea s-a repezit la el cu o furculita. Ea a iesit repede din casa, luandu-ma si pe mine, si a mers la politie. Dar l-a primit inapoi pentru o perioada de incercare de sase luni, ceea ce m-a facut sa ma simt foarte rau. Atat eu cat si mama eram cu nervii la pamant. Cu o ocazie, tata I-a zis mamei scrie-ti testamentul chiar atunci cand ea intra in spital pentru o operatie. Asta m-a facut sa vad rosu in fata ochilor si am aruncat o ceasca de ceai fierbinte in tata care arata total inmarmurit. Dupa aceea tata nu a mai lovit-o pe mama pentru o perioada. Tata de asemenea avea un interes pentru fetele foarte tinere, avea aventuri. Cand mama a intrat in spital pentru o histerectomie, el era in pat cu o fata. La inceput avusese o aventura cu mama acesteia, care a facut un avort pentru ca el o lasase insarcinata, apoi a inceput sa se culce cu fiica, care avea cam doisprezece ani la acel moment. Dupa ani de abuz, mama a plecat de acasa definitiv, luandu-ma cu ea. A trebuit sa ma maturizez foarte repede atunci cand mama l-a parasit pe tata, ca a trebuit sa nu mai dau atentie amintirilor. Am incercat sa-l inteleg pe tata. Mama lui, bunica mea, a plecat de acasa atunci cand tatal lui a avut o aventura. Bunicul meu s-a recasatorit si mama vitrega a tatalui meu a fost foarte cruda. Il batea pe tata pana I se invineteau mainile, iar bunicul meu nu a facut nimic pentu a-l proteja. Mama mea s-a nascut copil ilegitim si a crescut intr-un orfelinat. Nici unul dintre parintii mei nu a avut prea multe rude si mama nu a avut nici una, iar acelea care erau il sprijineau pe tata. Ei credeau ca era normal ca un barbat sa-si bata sotia si copiii. Mama avea o 24

foarte buna prietena careia ii ziceam matusica si ea zicea mereu lucruri bune despre mine si era mereu gata sa ma asculte. De asemenea am avut un animal de casa, o pisica numita Tallulah, care era mereu un bun prieten. La scoala eram foarte tacut si retras, nu aveam prea multi prieteni, de fapt, eram atat de gras incat eram destul de hartuit. Eram bolnav majoritateaa timpului, si asta era o problema cand tata era acasa. A fost un profesor care m-a incurajat si am fost capabil sa vorbesc putin cu el despre lucrurile de acasa. Dar la scoala urmatoare am inceput sa fac jocuri periculoase si eram aproape de exmatriculare. Profesorilor de acolo nu le-am spus ce se intampla acasa. Am parasit scoala si m-am apucat de o scoala de meserii. Eram inca gras. Apoi, intr-o zi, eram foarte suparat datorita unei critici incat m-am oprit din mancat. Am slabit foarte mult. Spitalizarea nu m-a ajutat prea mult, dar dupa aceea m-am dus la un centru unde se ofereau si servicii de consiliere, si erau si alti oameni cu astfel de probleme. Ceilalti pacienti m-au sprijinit foarte mult. Aveam aproape douazeci de ani cand am reusit sa mai iau in greutate si sa mananc normal. Mama nu a putut sa ma ajute prea mult deoarece avea si ea destule probleme.

Strigate de ajutor
Cele cinci povestiri din acest capitol au fost oferite de adulti. In general e mai greu pentru copii sa vorbeasca atat de direct si de clar despre experientele lor. Motivele pentru acest fapt au fost examinate in capitolul anterior. Totusi, copiii isi exprima problemele intr-o varietate de metode, iar multe dintre ele sunt reliefate in continuare.

Comunicare verbala
Copiii mici care au invatat sa vorbeasca dar care nu pot aprecia in totalitate consecintele a ceea ce spun pot descrie abuzul in mod spontan. Acesta poate totusi sa treaca nerecunoscut. Tata ma gadila cu ciocanul lui poate fi apreciat ca un nonsens tipic copilaresc. Cateodata copiii nu au cuvintele necesare pentru a-si descrie experienta si deci inventeaza cuvinte. Un copilas zicea mereu ca Unchiul Harry a binit pe mine. Numai dupa intrebari atente a fost el capabil sa spuna ca a fost abuzat sexual si ca el incercase sa descrie modul cum violatorul ejacula pe el. Un copil mic are deseori dificultati in indicarea gradului de abuz, deci un copil poate spune Mama m-a batut si m-a intristat ceea ce poate sa insemne ca mama I-a administrat o palma usoara sau ca l-a atacat cu cruzime fara nici un motiv. De asemenea copiilor mici le poate lipsi claritatea din pronuntie, adultilor nefiindu-le clar daca tinerelul spune ceva de genul Tata mi-a aratat puta sau tata mi-a aratat mata.

25

O alta problema intalnita de practicienii ce incearca sa investigheze acuzatiile de abuz asupra unor copii foarte mici este aceea ca ei ii spun unei persoane, si apoi, descarcandu-se de povara, nu mai vorbesc de abuz pentru o perioada destul de mare. Copiii mai in varsta pot fi adesea incurajati sa repete ceea ce au spus celor care ii pot ajuta, dar cei mai tineri nu sunt prea deschisi la astfel de coercitii. Copiii mai mari pot articula ceea ce li s-a intamplat, dar in acelasi timp ei sunt si mai constienti de consecinte. Uneori ei incep sa povesteasca unei persoane intr-o astfel de maniera incat sa poata avea o portita de iesire daca se razgandesc si uneori ei testeaza reactia celui care ii marturisesc. Ei pot, deci, sa inceapa cu o intrebare cum ar fi Ce se intelege prin act sexual? sau cu o afirmatie de genul Nu prea vreau sa ma duc acasa astazi. Copiii pot afla ca nu sunt crezuti, cum s-a intamplat in cazul lui Sarah, care avea un tata atat de fermecator in aparenta. Ei mint foarte rar in legatura cu experiente abuzive in cadrul familiei. Totusi, ei pot inventa povesti despre mediul de acasa, cum a fost exemplul lui Helem, care pretindea ca este saraca. Dar daca aceste povestiri sunt unele negative, ele pot reprezenta indicatori ai unei forme de abuz, bine ca nu tratamentul descris. Nu e neobisnuit ca un copil sa-si retraga afirmatiile si asta nu inseamna ca el a mintit initial. Un motiv des intalnit este acela ca ei nu pot face fata consecintelor dezvaluirii, mai ales daca familia este dezmembrata si membrii ei resping copilul. El sau ea pot crede ca retragerea acuzatiilor are ca efect reunirea familiei si rezolvarea problemelor.

Aspectul fizic
Este un numar de indicatori fizici ai abuzului care se manifesta ca un strigat de ajutor al tinarului. Cateodata copiii abuzati vor atrage atentia asupra unei rani fizice intr-o maniera foarte evidenta. Ei pot sa fi suferit destul si sa doreasca terminarea abuzului indiferent de consecinte. Cateodata pot indica o rana intr-un mod indirect, sperand ca cineva sa le observe suferinta: exemplele includ tresaririle atunci cand se aseaza sau refuzul de a se juca pe motivul ca ii dor picioarele. Cel mai adesea copiii vor incerca sa-si ascunda ranile, iar daca sunt intrebati despre ele vor da explicatii inconsistente. Un copil cu vanatai pe interiorul si exteriorul coapselor si pe ambele parti ale fetei este improbabil sa le fi capatat dintr-o cazatura de pe bicicleta. Repetari ale absentelor de la scoala sau de la gradinita ar trebui notate daca exista vreo suspiciune de abuz, deoarece, asa cum s-a intamplat in cazul Mariei, copiii pot fi tinuti acasa pana li se vindeca ranile. Copiii neglijati fizic si emotional arata semne fizice. Un copil slab, murdar, neingrijit poate fi detectat cu usurinta. Un bebelus care ia foarte putin in greutate si un copil care e oprit in crestere merita de asemenea examinarea. Totusi, deseori hainele pot masca un copil subnutrit. O

26

fetita purta intotdeauna rochite lungi, largi si jakete groase, si numai atunci cand profesoara a ridicat-o in brate pentru a o aseza pe genunchi si-a dat seama cat de mult mai usoara era ea decat ceilalti copii. Bebelusii au deseori in mod natural fetele dolofane care ascund un corp slab. Fata copilului si miscarile corporale pot reprezenta indicatori ai abuzului. Bebelusii necajiti de obicei plang, dar unii copii ce au fost atacati in mod constant arata o masca inghetata. Copilul va avea un zambet fix si ochii ii vor urmari pe adulti cu ingrijorare. El nu va rade, plange sau ganguri in mod spontan. Copiii mai in varsta pot parea ingrijorati si la fel sa le lipseasca spontaneitatea in prezenta adultilor.

Semne comportamentale
Reactiile copiilor la abuz pot varia considerabil, si este dificil de enumerat comportamentele ce pot reprezenta simprome ale abuzului. Totusi, sunt cateva care trebuiesc luate in considerare. O schimbare brusca a comportamentului poate fi semnifiativa: de exemplu copilul normal, activ care devine retras, sau copilul linistit, cuminte care devine galagios. Din pacate asemenea schimbari sunt ignorate ca fiind faze prin care trece copilul. Comportamentele extreme, bune sau rele pot fi de asemenea un indicator al raului tratament de acasa. Helen era atat de preocupata de a nu fi considerata ca fiind rea incat comportamentul ei era exemplar, pe cand Lloyd simtea ca nu are nimic de pierdut daca se comporta urat. Multi copii abuzati, cum ar fi Maria, lipsesc de la scoala pentru ca se simt foarte diferiti de ceilalti copii. Se simt rusinati de ceea ce se intampla si vor sa se ascunda de lume. Cateodata sunt fortati sa stea departe pentru a avea grija de fratii mai mici. Copiii mici care au fost abuzati sexual pot exterioriza experientele lor cu alti copii sau cu jucariile. Personalul gradinitelor recunosc ca deseori copiii care trag jos pantalonii celorlalti copii, care incearca sa-I incalece ca si cum ar face sex, merg mult mai departe de normalul joc de-a mama si de-a tata. Copiii mai in varsta pot devenii promiscui, sau, precum in cazul lui Helen, sa demonstreze o naivitate extrema si o lipsa de interes pentru activitatile sexuale. Tentativele suicidare pot fi asociate cu abuzul adolescentilor, exemplificate de sora Mariei si de Lloyd, precum si tulburarile alimentare, exemplificat de Helen si Roy. Copiii care sunt supusi violentei fizice sau verbale acasa pot sa manifeste comportament agresiv sau sa hartuiasca alti copii. Sau dimpotriva, pot fi foarte pasivi si sa para ca atrag atentia hartuitorilor scolii. Din nou Lloyd si Roy exemplifica aceste doua alternative. Unii copii pot arata semne de stres posttraumatic, in special daca au fost supusi sau au fost martori la violenta si teroare. Aceasta problema este tratata in relatie cu adultii in Capitolul 8. Dar copiii pot manifesta si semne de repetare a unui joc asociat traumei, sau sa aiba cosmaruri, sau poate fi o evitare totala a tot ceea ce poate fi asociat abuzului. Pot manifesta de

27

asemenea semne de agitatie, incluzand dificultati de somn, iritabilitate si crize de furie, dificultati de concentrare, o stare de alerta permanenta, mai ales la dispozitia si comportamentul adultilor, si o reactie de tresarire exagerata. In final, copiii pot sa nu manifeste comportamente extreme sau ciudate pentru ca isi comportamentalizeaza viata. Ei metaforic pun abuzul intr-o cutie separata si uita de el in momentele in care nu se intampla. Si totusi vor fi indicii slabe, deoarece majoritatea copiilor abuzati se simt izolati si infricosati. Poate ca tinerii vor avea multe reverii, vor uita multe lucruri pentru ca memoria lucreaza in timp pentru a sterge amintirile nocive, sau vor fi foarte obositi deoarece abuzul din timpul noptii si cosmarurile isi iau taxa.

28

3
LUCRUL INDIVIDUAL CU COPIII

Rareori este suficient sa-I salvam pe copiii abuzati prin indepartarea lor de sursa abuzului sau prin transformarea parintilor. Daca e sa-I ajutam pe copiii abuzati, trebuie sa-I eliberam de prejudecatile, mentalitatile false si emotiile negative descrise in capitolele anterioare. Acestea ii pot inchide intr-o lume de frica, neincredere, autodenigrare si izolare mult timp dupa ce abuzul in sine a incetat. Unii copii se vor prezenta fiind sever tulburati. Acesti tineri vor necesita o terapie abilitata. Nu este scopul acestei carti sa invete lucratorii sociali despre psihoterapie si interventii similare care necesita o pregatire specializata aditionala. Copiilor care necesita acest tip de tratament le este mai folositoare trimterea lor la o agentie ce il ofera. Oricum, majoritatea copiilor abuzati si fratii lor pot fi ajutati prin variate forme de terapie si asistenta directa care intra in aptitudinile multora dintre lucratorii sociali sau a altor persoane care isi ofera ajutorul in comunitate. Cuvantul terapeut este utilizat pentru a indica persoana care ofera un ajutor structurat si direct pentru abilitarea copilului sa se impace cu ceea ce s-a intamplat. Acest ajutor poate utiliza o varietate de metode bazate pe o plaja larga de perspective teoretice. Termenul nu ar trebui confundat cu notiunea de psihoterapeut, care indica de obicei o abordare pur psihanalitica. Centrarea acestui capitol nu este atat de mult pe procesul investigativ, pe proceduri, perspective parentale sau politica. Exista un mare numar de publicatii care abordeaza aceste probleme (de exemplu farmer si Owen, 1995, Gibbons, Conroy si Bell, 1995, Cleaver si Freeman, 1995). Este mult mai concentrat pe nevoile terapeutice ale copiilor o data ce investigatia a clarificat situatia. Totusi, munca investigativa si cea terapeutica sunt strans aliate, atat de mult incat o investigatie bine realizata ar trebui sa inceapa asistarea in eliberarea copilului. Aceasta ar trebui realizata cu o mare sensibilitate la sentimentele victimei, luandu-se in considerare procese precum sindromul Stockholm care ar putea complica lucrurile. De altfel, interviurile terapeutice pot deveni inceputul unei investigatii daca in timpul terapiei un copil releva faptul ca gravitatea abuzului a fost mai mare decat s-a crezut initial sau ca alti adulti 29

sau copii au fost implicati in activitatile abuzive. Multe dintre sugestii vor putea fi deci aplicate atat terapiei cat si muncii investigative.

Cerinte ale terapeutului


Acest capitol se adreseaza lucratorilor sociali, in special celor care au resurse limitate de timp, pregatire, spatiu si echipament. Totusi este cunoscut faptul ca exista alti profesionisti care ar putea efectua aceste sarcini, cum ar fi psihologii, supraveghetorii de sanatate, asistentele din gradinite, profesorii. Mai mult, practicienii ce lucreaza cu copii ce nu sunt abuzati dar care pot totusi sa aiba unele probleme, ei pot gasi unele din propunerile acestui capitol ca fiind folositoare. Exista doua perspective cu privire la tipul de oameni care pot ajuta copiii abuzati. La o extrema se sustine faptul ca numai expertii ar trebui lasati sa lucreze cu ei, iar la cealalta extrema se sustine ca toata lumea poate face acest lucru. Bineinteles ca este necesara o anumita expertiza, dar aceasta poate fi obtinuta de muncitorii cu abilitati in alte domenii si care sunt transferabile la cazurile de copii abuzati. Dar nu oricine poate lucra direct cu copiii, si oricine se simte neconfortabil facand asta ar trebui sa se retraga cu gratie. Copiii pot simti cu usurinta adultul ce se simte inconfortabil in prezenta lor si vor crede ca ei sunt sursa acelei stari, si aceasta serveste doar ca sa intareasca sentimentele tanarului de vinovatie. Pe de alta parte, precum a aratat cazul lui Frank Beck (Kirkwood, 1993), exista oameni care se pricep foarte bine sa relationeze cu copiii, dar care isi folosesc imediat aceste abilitati pentru a-I exploata. Precum unui cleptoman I-ar fi util sa evite o slujba de vanzator, si un necrofil n-ar trebui sa lucreze la pompe funebre, tot asa o persoana cu o licarire de orientare sexuala catre copii ar trebui sa evite sa lucreze direct cu ei. Cea mai importanta cerinta pentru un astfel de lucrator este ca el sau ea ar trebui sa se simta confortabil cu copiii si adolescentii. Terapeutii n-ar trebui sa se impotriveasca sederii, ingenucherii sau intinderii pe podea. N-ar trebui sa fie deranjati de frimiturile de biscuiti sau de vopsea pe hainele lor. Ar trebui sa fie toleranti la manifestarile comportamentelor violente si la cuvintele jignitoare care ar putea iesi din gura unui copil. O imaginatie vie, inventivitate si dorinta de a invata de la copil sunt alte cerinte necesare. Mai presus de toate lucratorul trebuie sa respecte copiii, si sa realizeze ca ar trebui sa li se ofere aceeasi demnitate, valoare si drept de a sti ce se intampla cu ei la fel ca si adultilor. Abilitatea de a comunica cu copiii este de asemenea o cerinta evidenta. Simpla conversatie poate fi adecvata in consilierea adultilor, dar la copii si la majoritatea adolescentilor este insuficienta. Copiii comunica prin joc, prin limbaj corporal spontan si prin actiuni. Pe de alta parte copiii si mai mici apreciaza oportunitatea de a vorbi, de a pune intrebari si de a asculta

30

explicatii. Un copil de opt ani a inceput sedinta de terapie intreband daca ar putea sa vorbeasca mai intai si sa se joace dupa. Unii copii vor avea nevoie ca terapeutul sa aiba abilitati speciale de comunicare. Aceasta ii include pe aceia ce au dizabilitati fizice care pot insemna ca ei nu pot vorbi sau auzi cu usurinta. Unii copii pot sa nu cunoasca limba engleza. In aceste cazuri este nevoie ca opiniile sa fie luate de la specialistii si oamenii ce cunosc bine copilul, cum ar fi profesorii si parintii. Este totusi foarte posibil sa fie adaptate jucariile si materialele la nevoile individuale. Trebuie de asemenea sa existe atentie la posibilitatea existentei unei dizabilitati nedescoperite precum dislexia - ceea ce poate insemna ca un copil mai mare este incapabil sa scrie sau sa citeasca asa de bine cum ar trebui la varsta lui. In ciuda recunoasterii faptului ca unii copii nu se comporta asa cum se asteapta de la ei la acea varsta, cunoasterea dezvoltarii unui copil normal va ajuta in alegerea larga a jucariilor si activitatilor potrivite varstei. Parintii abuzivi asteapta adeseori prea mult de la copiii lor, si deci lucratorii sociali nu ar face decat sa mai adauge la neincrederea in sine a copilului daca si ei la randul lor cer prea mult. Un terapeut care are o cunoastere buna a dezvoltarii copiilor va fi de asemenea capabil sa evalueze cat de mult a fost primejduit progresul in dezvoltare al copilului, ceea ce poate indica ajutorul de care acesta are nevoie. Pe de alta parte, copiii mai mari vor cauta confortul de a se juca cu jucariile asociate cu un stadiu precedent. Este deci util sa avem o gama larga de jucarii, chiar si cele asociate cu bebelusii si sugarii, in saci pe care copiii sa le poata folosi fara a se teme ca terapeutul ar putea spune un comentariu de genul esti prea mare pentru a te juca cu astea acum. Lucrul cu copiii necesita echilibru emotional. Unii adulti pot gasi suferinta unui copil ca fiind de nesuportat, si asta poate conduce la evitarea discutiei despre abuzul propriu-zis si mentinerea interviului la un nivel superficial. Datorita acestui fapt copilul poate fi lasat sa creada ca el sau ea a fost implicat in ceva atat de ingozitor ca nu se poate discuta despre asta. Copiilor ar trebui sa li se permita sa vorbeasca despre abuz si sa examineze ceea ce a insemnat pentru ei. Mai mult, practicienii care nu sunt in stare sa suporte suferinta dovedita de o victima pot ajunge sa o invinovateasca chiar pe aceasta. Suferinta altora devine cumva mai de inteles si mai suportabila daca ei au meritat-o sau daca au fost responsabili pentru propriul destin. Unele dificultati pot aparea deoarece unii dintre lucratorii sociali au fost abuzati in copilarie, si in mod inconstient problema copilului devine problema lor. Dar aceia care au reusit sa se impace cu exprientele prin care au trecut pot avea mesaje foarte valoroase de transmis. Lucratorii care nu au fost abuzati nu au acest avantaj si pot avea dificultati in intelegerea perspectivei clientilor lor. Totusi, obiectivitatea relativa poate fi valorizata prin utilizarea imaginatiei, puterea de observatie si sensibilitatea naturala. 31

Terapeutii care sunt la randul lor parinti pot gasi tratamentul suferit de copii similar propriei lor dificultati de a face fata in mod obiectiv. In mod alternativ ei se pot contraidentifica cu parintii copiilor abuzati, mai ales daca provin din acelasi mediu social sau daca copilul se comporta intr-un fel in care oricarui adult I-ar fi dificil de tolerat. In orice caz, practicienii care sunt parinti se pot simti mai confortabil in prezenta copiilor, si pot recunoaste mai usor un comportament parental neadecvat. Sexul lucratorului social necesita o atentie considerabila. Un copil abuzat de o femeie poate fi incapabil sa tolereze prezenta unui lucrator femeie, in timp ce un copil ce a experimentat doar compania femeilor poate avea dificultati in relationarea cu lucratorii barbati. Ar fi ideal daca, mai ales in fazele initiale, dorintele si nevoile copilului ar fi satisfacute de un lucrator social de sexul potrivit. Mai tarziu in cadrul procesului copilul poate fi obisnuit cu un lucrator de sex opus, intelegand astfel ca nu toti oamenii de acel sex atat de temut sunt abuzivi si incapabili de iubire. Lucratorii barbati adeseori manifesta ingrijorari in legatura cu lucrul cu copilele sau adolescentele. Oricum, multi barbati sunt foarte capabili sa lucreze cu aceste grupuri. Petrecerea timpului ajutand intr-o gradinita sau intr-un club de tineri si punerea in practica a aptitudinilor prin jocul de rol cu colegii pot oferi increderea in sine si competenta de care este nevoie. O teama mai speciala este in lucrul cu copiii abuzati sexual care, mai ales in cazul lucratorilor sociali barbati, ii pot acuza pe acestia de falsa molestare sexuala. Insa acest lucru este foarte improbabil, deoarece foarte putini tineri spun minciuni in legatura cu abuzul sexual. Totusi, copiii care au inteles ca toate relatiile cu barbatii duc la activitati sexuale, pot interpreta gresit actiunile terapeutului. Este nevoie de o considerabila sensibilitate pentru a putea prezice care actiuni sunt inacceptabile pentru un anumit client. Pentru a evita acuzatiile de acest gen sesiunile pot fi supravegheate de un supervizor prin video sau printr-o fereastra. Iar daca aceste accesorii nu sunt disponibile sesiunea poate fi inregistrata pe o caseta audio. In acest caz supervizorul ar trebui sa noteze momentul inceperii si sfarsitului sesiunii si sa asculte caseta cat se poate de repede dupa aceea. Desi aceasta nu este o solutie perfecta, ofera o anumita masura de protectie atat pentru terapeut cat si pentru copil. O alta optiune este aceea ca doi adulti sa fie in incapere cu copilul, dar aceasta are dezavantajul ca superioritatea numerica se poate dovedi infricosatoare si inhibanta pentru unii copii. De asemenea este nevoie sa fie luata in considerare mostenirea culturala a copilului si a terapeutului. Kadj Rouf (1991), care are o mama alba si un tata asiatic afirma Imi doresc ca cineva care imi intelege cultura si abuzul sa fi putut sa vina si sa vorbeasca cu mine si cu familia meadespre felul in care abuzul ma afecteaza pe mine in cadrul culturii mele asiatice. Este ideal ca acesti copii sa poata alege daca doresc sau nu un terapeut din aceeasi cultura. Insa acolo 32

unde acest ideal nu este posibil, raman urmatoarele doua principii: primul se refera la faptul ca nu ar trebui privati copiii de lucru individual doar pentru ca nu exista un terapeut din cadrul culturii lor, iar al doilea este acela ca lucratorii ar trebui sa fie atenti la problemele legate de mostenirea culturala si sa se straduiasca sa gaseasca modalitati de a le rezolva cand sunt importante pentru copil. Fie ca terapeutul este barbat sau femeie, tanar sau batran, casatorit sau celibatar, nou in munca sau cu multa experienta, toti necesita un supervizor competent si suportiv. Ocazional, lucratorii care au uitat propriile abuzuri suferite in copilarie vor incepe sa si le aduca aminte pentru ca problema clientului poate fi un declansator puternic. Iar la aceasta poate fi foarte dificil de facut fata, atat de mult incat suicidul este un risc foarte real. In aceste cazuri supervizorul trebuie sa fie pregatit pentru a asculta si a discuta cu ei impactul acelor experiente, dar mai degraba decat sa ofere o terapie directa, ar fi mai bine sa-I ajute sa identifice un consilier acceptabil pentru ei. Un supervizor care incearca sa actioneze ca si terapeut poate crea o confuzie de roluri in timp ce nevoile clientului pot fi neglijate in fata necesitatilor coplesitoare emotional ale celui supervizat.

Planificarea lucrului individual


Majoritatea efortului terapeutic, mai ales in cazurile de abuz fizic si neglijare, a fost directionat spre parinti sau spre familie ca si intreg. Dar totusi exista nevoia de a lucra individual cu copiii abuzati si cu fratii lor neabuzati. Aceasta munca se poate realiza inainte sau in acelasi timp cu alte forme de terapie cum este aceea de familie sau de grup. Lucrul individual are drept obiective: (1) permiterea exprimarii emotionale intr-un context mai sigur decat intr-o sesiune de familie sau de grup (2) comunicarea unor mesaje pozitive copilului (3) abilitarea copilului pentru alte roluri (4) invatarea tinerilor ca au dreptul de a nu fi abuzati pe viitor. Lucrul individul poate varia ca si profunzime, continut si cadru. Un copil neglijat foarte mult poate necesita multe sesiuni doar pentru a mai reactiona la stimuli, pentru a se mai juca cu jucariile sau pentru a se mai raporta la o persoana inainte de a mai putea face fata oricarui alt tip de ajutor. Alti adolescenti pot primi foarte bine consilierea si oportunitatea de a vorbi fara a implica elemente ludice, in timp ce altii pot dori posibilitatea de a se juca liber si de a recupera unele momente ale copilariei pierdute. Deci terapia individuala trebuie adaptata fiecarei persoane in parte. Sugestiile din acest capitol ar trebui urmate doar atunci cand au fost luate in considerare nevoile specifice ale fiecarui client. Inainte de inceperea lucrului individual este etapa de planificare care include subiecte precum durata, frecventa, alegerea personalului si locatia.

33

Durata si frecventa
Durata se refera atat la numarul de sedinte cat si la lungimea lor. O singura sedinta poate fi mai daunatoare decat niciuna. Copiii ce impartasesc aspecte personale pe care le resimt ca fiind rusinoase si carora nu li se ofera o sedinta de feedback pot ajunge la concluzia ca ei s-au dovedit atat de ingrozitori incat terapeutul lor nu mai vrea sa-I mai vada iarasi. De obicei sunt necesare minim patru sedinte dar indiferent de cate sunt planificate ar trebui sa existe posibilitatea unei intalniri in plus pentru cazurile in care copilul releva ceva neplacut chiar in ultima sedinta planificata. Terapeutul poate utiliza aceasta extrasedinta pentru a-I arata tanarului ca el sau ea este placut si acceptat in continuare sau ca lucratorul nu a fost indepartat sau distrus de informatia oferita. Atunci cand sedintele se prelungesc mai mult de sase luni este nevoie sa se evalueze daca au fost intampinate nevoile copilului sau daca el sau ea ar fi mai avantajati intr-o terapie mai profunda cum este psihoterapia sau intr-una mai larga cum este aceea de grup. Cel putin doua ore ar trebui alocate fiecarei sedinte, cu toate ca mult din acest timp este destinat pregatirii si evaluarii, si copilul va fi prezent doar in o parte din acest timp. Este nevoie de alocarea unui timp initial pentru pregatirea mentala si emotionala a terapeutului. Mai mult, chiar daca el sau ea este suficient de norocos sa aiba acces la o camera de joaca adecvata, este necesar un timp pentru asigurarea ca materialele potrivite pentru copil se afla la indemana. Dupa sedinta terapeutului ii va trebui cam o jumatate de ora pentru a evalua si pentru a inregistra ceea ce s-a intamplat. Lui sau ei trebuie sa I se ofere un timp pentru a se relaxa si detasa inainte de inceperea unei noi sarcini. Acestea lasa in jur de o ora pentru sedinta propriuzisa, care poate fi chiar mai scurta, in special la inceput, cand copilul se poate simti inconfortabil in situatiile de contact fata in fata. Sau poate fi mai lunga pentru copiii ce au nevoie de timp pentru a se linisti. Nu exista insa motive penru prelungirea unei sedinte daca un copil este reticent, in speranta ca el sau ea se va schimba. Cel mai bine este ca sedinta sa se incheie la ora stabilita. Copilul se poate deschide mai mult la o sedinta ulterioara atunci cand se va simti mai confortabil. O sedinta poate dura mai mult daca lucratorul alege sa realizeze o activitate cum ar fi scoaterea copilului la masa. Acest fel de excursii pot oferi noi stimuli pentru copiii neglijati ce nu au avut acest tip de experiente. Si in acelasi timp pot oferi un mediu relaxant pentru tinerii care sunt obisnuiti cu astfel de activitati. Sedintele se tin de obicei o data pe saptamana, de preferat in aceeasi zi si la aceeasi ora. Unii copii beneficiaza in mod particular de un contact mai frecvent, in special in sedintele initiale si mai ales copiii mai mici pentru care timpul trece mai incet si care necesita sa construiasca o relatie cu un adult suportiv cat de repede posibil. Spre sfarsitul terapiei, sedintele 34

pot fi rarite, mai ales daca se planifica inlocuirea lucrului individual cu terapia de familie sau de grup.

Alocarea sarcinilor
Daca este necesara transportarea copilului la sedinte, este preferabil sa nu conduca terapeutul. Poate parea mai economic ca aceste sarcini sa fie realizate de aceeasi persoana, dar terapeutii au nevoie de toata energia lor pentru sedinta. Unii lucratori au mentionat ca unii clienti vorbesc cu ei mult mai deschis in masina, dar asta indica de obicei ca este ceva in neregula cu situatia interviului. Poate ca tanarului nu ii place contactul vizual in timpul comunicarii caz in care ar trebui realizata printr-un pretins telefon sau prin asezarea unuia langa altul. Poate ca tanarul se simte mai sigur ca o conversatie nu poate fi ascultata de altcineva in masina caz in care copilul poate testa sigur acustica camerei de interviu sau poate fi pusa muzica de fundal pentru a reduce teama de a fi ascultati. Pe langa aspectele evidente de siguranta pe drumurile aglomerate, un alt motiv pentru care un terapeut nu ar trebui sa fie si sofer este acela ca sedinta nu ar avea un inceput si un sfarsit potrivit. Inceputurile si sfarsiturile sunt foarte importante in toate tipurile de terapie. Trebuie luata o decizie atenta daca terapeutul sa se implice cu alti membri ai familiei sau cu un grup la care apartine copilul sau rudele lui. Terapeutul poate sa se gaseasca in cadrul unor conflicte de loialitate daca ajuta si alti membrii ai familiei, dar pe de alta parte pot fi conflicte cu colegii daca nu implica astfel. Exista anumite forme de supervizare si modele de management al cazurilor de lucru in echipa ce pot ajuta la rezolvarea acestor dileme, ele fiind discutate in capitolul urmator.

Locatie, materiale si ambianta


Cateodata exista motive bune pentru realizarea terapiei individuale la copil acasa. Dar deseori este mai potrivit sa fie utilizata o locatie alternativa pentru ca in casa familiei copiii pot resimti legaturile loialitatii familiale strangandu-I si mai mult, impiedicandu-I sa dezvaluie continuarea abuzului sau sa-si exprime furia in legatura cu membrii familiei. In orfelinate sau in resedinte familiale copilul poate dori sa se indeparteze de ultimele experiente nefericite si sa nu fie introduse in noul mediu. Daca lucrul terapeutic trebuie realizat in casa, atunci nu ar trebui folosit dormitorul copilului, decat in cazul in care copilul solicita acest lucru in mod special. Ar trebui sa li se permita sa pastreze un spatiu, o zona sigura in care se pot relaxa fara intruzia unor rememorari dureroase. De asemenea terapeutii ar trebui sa ia in considerare daca nu intervievarea copilului in propriul lui dormitor poate fi interpretat intr-un mod negativ, deschizandu-se posibilitatii de a fi acuzati de comportament sexual neadecvat.

35

Camera de interviu ar trebui sa fie confortabila, izolata fonic, si sa nu constiuie un loc de trecere pentru alti oameni. Daca este destinata lucrului cu copiii mici, podeaua ar trebui acoperita cu ceva moale si curat. Sunt folositoare si scaunele, o masuta si pernele. Daca se vor intreprinde jocuri terapeutice, este preferabil sa fie prea putine jucarii decat prea multe, pentru ca este important sa nu fie copiii coplesiti si distrasi de abundenta echipamentului de joc. Jucariile in plus ar trebui tinute in afara campului vizual in pungi, in dulapuri sau in cutii inaccesibile. Cand se afla si un televizor care nu urmeaza a folosit, experienta a demonstrat ca e mai bine sa fie scos din priza. Materialele si spatiul destinate jocului trebuie sa fie sigure. Pot fi necesitate precautii precum sigurante antiincendiu si fire electrice izolate, iar partile mici, usor de inghitit, trebuie sa fie indepartate daca sunt planificati copii foarte mici. Copiii de orice varsta, daca sunt stresati, pot sa roada sau sa suga materialele de plastic, de aceea obiectele vopsite sau cele care pot fi inghitite ar trebui evitate. Copiii pot deveni foarte furiosi sau agitati, deci obiectele ascutite, radiatoare foarte fierbinti, focuri sau ceva similar ar trebui evitate pentru cazurile in care copiii pot cadea sau lovi de acestea. Echipamentele si jucariile trebuiesc adecvate fiecarui copil, fiind necasara o sensibilitate pentru nuantele culturale ale jucariilor. Este estential sa fie papusi si marionete atat albe cat si negre, precum si animalute care nu reprezinta nici o culoare. Cartile ar trebui alese sa reflecte natura multiculturala a societatii noastre. Dar o sedinta de joc nu este locul pentru a strecura corectitudinea politica asupra copiilor. Daca un copil negru alege o papusa alba sau daca unul alb alege o papusa neagra pentru a-I reprezenta, atunci aceea este alegerea lor si ar trebui respectata ca atare. Dar adevarata nevoie a copiilor este posibilitatea de a alege intre papusile albe si negre, si de aceea ambele trebuie sa fie disponibile. In mod similar, toate genurile de papusi asociate in mod traditional unui anumit sex ar trebui sa fie disponibile, si daca fetele doresc sa se joace cu masinutele si baietii cu papusile, atunci acesta este privilegiul lor. Este important ca materialele de joc si de citit sa nu ignore oamenii cu dizabilitati. Exista anumite marionete specializate, precum si un tip de papusi in scaun cu rotile. Aceste tipuri de jucarii trebuie sa fie toate la dispozitia tuturor copiilor, pentru ca ei pot sa aiba in familia lor sau in cercul de cunostinte oameni dintr-o cultura sau culoare diferita, cu dizabilitati, si pot dori sa puna in scena momente care sa ii includa pe acestia. Ar trebui ca accesul la o chiuveta si toaleta sa fie foarte facil, precum si la o camera in care sa poate astepta un adult familiar copilului. Cabinetul ar trebui dotat cu posibilitatea de acces pentru scaunele cu rotile, precum si sa aiba provizii pentru persoanele care nu se pot deplasa usor sau care nu pot urca scarile. Trebuie reamintit ca mobilitatea poate fi o problema

36

pentru copii sau pentru insotitorii lor. In finabil, este preferabil ca aceeasi camera, care sa arate in acelasi fel sa fie utilizata pentru fiecare sedinta.

Inceperea sedintelor
Cand copiii vin pentru prima data ar trebui prezentati persoanelor pe care nu le cunosc deja, si apoi ar trebui sa li se acorde timp sa se familiarizeze cu cladiea, daca bineinteles sedintele nu sunt tinute in scoala lor sau in alte locuri familiare. Este important de verificat daca ei stiu locatia toaletei. Urmatorul pas presupune asigurarea ca copilul nu se simte izolat si incoltit impreuna cu terapeutul. Acest lucru este in mod special important in lucrul cu copii abuzati, cazuri in care copiii ar fi putut fi inchisi in camere impreuna cu adultii ce ii implicau in activitati sexuale. Similaritatile intre scenariile abuzive si cele terapeutice ii pot conduce pe copii sa simta ca ar putea fi abuzati din nou, de data asta de catre terapeut. Copilul poate fi reasigurat de catre persoane care pot monitoriza sedinta prin video sau prin fereastra, dar cel mai eficient este prezenta unui adult placut si de incredere in camera alaturata. Copilului I se da permisiunea sa se duca la acel adult ori de cate ori doreste asta. Daca nu este disponibil nici un adult, urmatoarea alternativa este sa I se arate copilului drumul pana la receptie si sa I se dea permisiunea sa se duca la receptie oricand. Este util sa se inceapa prima sedinta prin a I se cere copilului sa scrie etichete pentru usile cabinetului de terapie si ale camerei unde asteapta adultul familiar, sau pentru drumul pana la receptie. Acest lucru are un numar de avantaje: in primul rand le demonstreaza copiilor ca pot parasi camera oricand doresc fara a se rataci. O eticheta precum Camera lui Jane, nu intrati va rog demonstreaza ca aceasta camera de terapie reprezinta teritoriul copilului pentru durata sedintei, ceea ce Ii intareste sentimentele de siguranta si de a fi special. In timp ce ei scriu etichetele pot fi evaluate aptitudinile de a utiliza creionul si hartia. Este necesara o mare sensibilitate pentru a nu-I rusina pe aceia care nu se descurca prea bine. Daca sunt copii care nu pot scrie li se poate cere sa se deseneze pe sine si pe adultul familiar, si terapeutul sa adauge cuvintele apoi. Atunci cand un copil poate scrie doar foarte incet, poate fi mai bine ca terapeutul sa se ofere sa scrie una dintre etichete. O alta varianta este utilizarea stickerelor sau a matritelor. Trebuie avuta grija ca etichetele de pe usa sa fie puse la intaltimea potrivita, de obicei la inaltimea ochilor copilului. Totusi, de exemplu un copil de treisprezece ani care a fost neglijat constant si care nu a putut sa creasca a fost indignat cand eticheta a fost pozitionata la nivelul ochilor De ce ai pus-o aici! Eu nu sunt un copil pe care il stii? Este important sa ne asiguram ca inca de la inceputul primei sedinte copilul stie de ce vine la terapie si la ce sa se astepte de la terapeut. Merita sa-I intrebam de ce cred ei ca vin, un

37

raspuns frecvent find Nu stiu chiar si atunci cand se stie ca ei au fost pregatiti anterior pentru sedinta. Aceasta se intampla pentru ca ei sunt destul de confuzi in legatura cu ceea ce se intampla si le e frica sa nu dea raspunsul gresit. Daca se observa ca un anumit copil stie acest lucru si vrea sa explice dar se teme prea mult, merita sa-l incurajam prin punerea de intrebari Te-ai simtit trist?. Daca el da din cap Crezi ca venirea aici te ajuta in legatura cu acest sentiment? Daca un copil nu arata nicio dorinta de a da o explicatie, I se poate spune intr-un mod direct, evitandu-se orice posibilitate de a intelege gresit de exemplu, nu Pentru ca I-ai spus profesoarei ca tatal tau te lovea si te facea sa te simti rau ci mai degraba Pentru ca noi am aflat ca tatal tau te lovea si te facea sa te simti rau. La inceputul primei sedinte copiii au nevoie sa fie liberi sa se joace si sa exploreze orice jucarie, pentru ca ii ajuta sa se relaxeze si sa se simta confortabil. Este foarte dificil pentru orice copil sa vada jucarii noi si sa nu poata sa se joace cu ele imediat. Permiterea copiilor sa se joace imediat le va arata si terapeutilor ce jucarii le plac cel mai mult. In cazul acelor adolescenti care nu vor sa foloseasca jucarii, poate fi la fel de folositoare o discutie generala despre hobby-urile si interesele lor, ajutandu-I sa se relaxeze si sa se obisnuiasca cu terapeutul si cu ambianta. O alta pregatire folositoare este dotarea cu ceva de baut si niste biscuiti. Prepararea bauturii si cautarea biscuitilor poate fi utilizata in sedinta urmatoare ca un ritual de deschidere pe care copiii il gasesc deseori relaxant. Experienta demonstreaza ca de cele mai multe ori copiii nu consuma nici bautura nici biscuitii pana la sfarsitul sedintei, dar merita sa le avem. Zarina, care a fost mutata constant de la un orfelinat la altul, isi folosea bautura turnand-o pe masa, dupa care punea o ratusca de plastic pe balta. Apoi un prosop, masina de drenat seca balta si ratusca trebuia sa se mute constant la o alta balta pentu ca fiecare era secata. O alta pregatire preliminara foarte importanta este stabilirea regulilor de baza. Este important sa se fie de acord ca proprietatea altor persoane, obiectele de mobila si de dcor din camera nu ar trebui avariate. Terapeutul si copilul nu se vor ataca sau rani fizic si nu va exista atingerea in locuri intime. Dupa ce au fost stabilite aceste premise, este timpul sa se inceapa munca de profunzime. Adesea ajuta daca li se cere copiilor sa-si deseneze familiile. Aceste desene ofera o cantitate considerabila de informatii despre perceptia de sine si relatile din familie. Importanta bunicilor poate fi aratata prin includerea sau excluderea lor din desen. Numele date numeroaselor figuri paterne poate fi important in acele familii in care mama are mai multi concubini, sau invers, in cazul cand tata are mai multe iubite. Intr-un caz un baietel de sapte ani a desenat-o pe mama lui foarte mare, iar pe sine, pe tatal si pe fratele sau de aceeasi marime, dovedindu-se ca tatal era implicat in jocuri sexuale cu copii lui. Interpretarile trebuie facute totusi cu foarte multa grija. O fetita de noua ani care nu se pricepea prea bine sa foloseasca creioanele a desenat-o pe mama 38

mult mai mare decat tatal, aceasta nefiind pentru ca mama era mult mai importanta decat tatal, ci doar pentru ca a avut dificultati in desemarea mamei si a tot corectat linia pana cand desenul a iesit foarte mare. Copiii mai in varsta pot prefera sa deseneze arborele familial, ceea ce implica de obicei avansarea cat de mult posibil in istoria familiala. De cele mai multe ori nu pot merge mai mult decat bunicii, desi deseori cand sunt interesati isi pot intreba rudele despre generatiile anterioare. Uneori acest exercitiu poate descoperi modele de abuz mostenite de la o generatie la alta. De asemenea poate revela anumite frici: de exemplu un adolescent a comentat Unchiul John nu a fost bun de nimic, si a fost dat afara din casa pentru ca a furat niste bani. Si eu a trebuit sa plec de acasa, si cred ca sunt la fel de rau ca si el

Procesul de asistare
Exista un anumit numar de componente ale procesului de ajutare a copilului abuzat si a fratilor sai, precum exprimarea emotionala, mesaje care sa abordeze prejudecatile, achizitia unor noi roluri si strategii de autoaparare. Este important sa ne asiguram ca sunt prezente aceleasi jucarii in fiecare sedinta cu copilul. Zarina s-a jucat cu rata si cu masina de drenat lacuri de mai multe ori cateva saptamani. Ar fi fost devastata daca ratusca de plastic s-ar fi pierdut si ar fi cautat-o cu infrigurare la inceputul fiecarei sedinte, deci a fost nevoie sa se aiba grija de aceasta.

Exprimarea emotiilor
Cea mai importanta sarcina a terapeutului este sa il priveasca si sa il asculte pe copil, permitandu-I acestuia sa-si exprime atat verbal cat si nonverbal fricile si sentimentele. La o prima vedere aceasta pare a fi o sarcina usoara, dar exista foarte multi factori care inhiba copilul abuzat si care trebuiesc depasiti inainte ca acestia sa-si poata exprima sentimentele profunde. S-ar putea ca acesti copii sa nu fie capabili sa aiba incredere in nimeni, si in consecinta terapeutul in primul rand trebuie sa le castige increderea. Deschiderea la ceea ce se intampla poate constitui o resursa. Precum recomanda cercetarea de la Cleveland (1998) Copiii au dreptul la o explicatie adaptata varstei lor, sa li se spuna de ce sunt luati de acasa, sa li se spuna ce se va intampla cu ei. (p 245) Terapeutul trebuie sa fie prezentat prin numele sau si prin denumirea slujbei pe care o are, si nu precum matusa sau prieten. Un terapeut cu experienta a comentat: Uneori, constientizand diferentele incomode din cadrul relatiei cu clientii adulti si copii, simtim ca este nevoie sa ne prezentam cu un alt nume pentru beneficiul copilului. In acest fel un lucrator social se poate referi la sine ca fiind nu un asistent social ci un prieten. Din nefericire,

39

aceasta marturisire de prietenie poate fi primita cu cinism de catre copil. De fapt cuvantul lucrator social este un pachet gol pentru copil care il intalneste pentru prima data, si suntem in pozitia de a-l umple si sa-I dam o semnificatie cu ceea ce facem si ceea ce insemnam pentru copil. (Fraiberg, 1952, pp.59-60) Merita repetat faptul ca atunci cand sunt folosite aparate de inregistrare sau ferestre de observatie, acestea ar trebui aratate copilului. Acesta are la fel de multe drepturi ca si adultul sa aiba obiectii si sa ceara ca aparatul sa fie oprit si perdele trase peste ferestre. Daca un copil este foarte interesat sau foarte deranjat de aparatul de filmat sau de fereastra de observatie, atunci ar trebui sa I se acorde un timp pentru a le observa in vederea satisfacerii curiozitatii si potolirii temerilor. Terapeutul de asemenea trebuie sa fie sincer in problematica confidentialitatii. Copilul poate fi asigurat ca doar persoanele aflate in pozitia de a-l ajuta pe el sau pe alti copii vor putea afla ceea ce copilul zice sau face in timpul sedintelor. Confidentialitatea completa nu poate fi garantata deoarece in timpul sedintelor se poate afla ca clientul sau alti copii au fost mult mai grav raniti sau tratati decat s-a crezut initial, ceea ce va insemna implicarea agentiilor investigative ca urmare a noilor acuzatii. Cercetarea e la Cleveland recomanda din nou Profesionistii nu ar trebui sa faca promisiuni pe care nu le pot tine, si in lumina unui posibil proces juridic nu ar trebui sa le promita copiilor ca ceea ce este spus in sedinta poate fi mentinut secret. (p 245) Pentru a putea aprecia sentimentele si emotile copilului, este nevoie sa li se ceara a descrie macar cateva aspecte ale abuzului. Presupunand ca subiectul a fost investigat cum trebuie, nu va fi nevoie ca terapeutul sa extraga detalii precise de la copil. Totusi, pentru ca terapeutul sa poata intelege si ajuta trebuie sa cunoasca unele din experientele copilului. Copiii pot fi incurajati sa inceapa prin utilizarea unei case de papusi sau a unui desen al casei, spunand care camere le displac cel mai mult si unde se simt in siguranta. Papusile si figurinele de clei sau de plastilina reprezentand familia ii pot ajuta pe copii sa repuna in scena evenimentele. Ei pot prefera sa descrie ceea ce s-a intamplat prin intermediul unei papusi sau a unei jucarii dragalase. Copiii pot de asemenea sa fie incurajati sa vorbesca printr-un telefon fara secrete, care poate fi un telefon scos din uz, sau unul de jucarie, dar care sa fie decorat sa arate frumos. Copiii pot fi inhibati de frici atat imaginare cat si bine fondate. Anumite frici pot fi anticipate si alinate. Copiii nu trebuie sa se teama ca terapeutul I-ar putea pedepsi. Copiii al caror abuz a implicat fundul sau alte parti intime se pot teme ca vor avea probleme daca vor folosi cuvinte rele. Ei pot fi ajutati prin utilizarea de carti cum ar fi O carte foarte emotionanta (Hindmann, 1983), ce contine schite deseneate ale corpului nud. Papusile anatomice care au reprezentate organele genitale sunt de asemenea folositoare, dar ele au fost 40

atacate de catre unii avocati, si de aceea inainte de utilizarea lor ar trebui autorizate de departamentul juridic si de managerii serviciului social. Daca aceste papusi sunt folosite ele ar trebui prezentate copilului cu haine pe ele, ca fiind papusi speciale ce ii pot ajuta pe copiii care au trecut prin experiente nefericite. Copiii se pot teme sa nu fie considerati necuviinciosi nu doar pentru ca utilizeaza anumite cuvinte ci si pentru insistenta asupra unor subiecte despre activitati ce implica zonele intime ale corpului. Unii dintre ei se poate sa fi fost facuti sa se simta murdari pentru ca au udat patul sau au facut pe ei. Terapeutii pot demonstra ca ei acceapta acest lucru fara condamnari poate prin jocul cu pernele, impartasind moderat limbajul necuviincios sau incurajand jocurile ce implica murdarirea. Pictarea de tablouri cu vopsea lipicioasa cu mainile sau cu degetele, sau cu nisip si apa ofera senzatii minunate si pot fi utilizate pentru a se arata ca terapeutul nu este deranjat de mizerie. Pe de alta parte, daca li se acorda prea multa libertate, copiii se pot teme ca ei si situatia vor scapa de sub control. Terapeutul trebuie sa demonstreze ca limitele sedintei vor fi mentinute prin, de exemplu, terminarea la timp, insistenta ca mizeria sa fie curatata la sfarsit, si printr-o fermitate blanda daca comportamentul copilului devine greu de facut fata. Pe de alta parte, vor fi foarte putine situatii in care controlul este dificil de mentinut si obiectele sa se sparga sau sa se strice. Deci este recomandabil sa se evite utilizarea unor obiecte de valoare ce nu pot fi distruse sau pierdute. Vina poate de asemenea sa-I opreasca pe copii din exprimarea sentimentelor, fiind esentiala o atitudine noncritica a terapeutului. De asemenea este important ca aceasta atitudine sa fie pastrata si in relatie cu activitatile faptasilor descrise de catre copil. Este in regula ca terapeutul sa spuna Ai dreptul sa fii suparata pe ea daca copilul arata manie pentru o mama abuziva, dar nu Sunt foarte suparat pe mama ta. Aceasta este pentru ca sentimentele copilului fata de abuzatori pot varia de la o loialitate intensa (umbre ale sindromului Stockholm) pana la ambivalenta. Copiii pot crede ca un adult care isi exprima mania asupra abuzorului lor ii vor considera prosti pentru ca resimt afectiune fata de faptas. Exista un exercitiu folositor pentru a-I ajuta pe copii sa-si exprime sentimentele. Terapeutul deseneaza trei capete goale, si copiii sunt invitati sa deseneze fetele, facand expresii care sa arate cum se simt oamenii. Deseori ei aleg furia, tristetea si fericirea. Terapeutul se poate implica prin desenarea unor fete cu sentimentele pe care un copil le poate avea, cum ar fi rusinea, frica sau singuratatea. Atunci cand copilul termina, terapeutul poate intreba Ce anume te infurie?, Ce te intrista? Ce te-ar face fericit? , si apoi poate folosi propriile desene pentru a explora emotii aditionale.

41

Majoritatea copiilor abuzati simt furie, si aceasta poate sa nu fie directionata catre agresor. Deseori ea este intoarsa asupra lor in forma devalorizarii de sine si depresiei. Exista jocuri si exercitii care ajuta copiii sa-si exprime furia intr-un mod securizant si sa o directioneze catre cei care au provocat-o. Intr-un joc copilul alege o papusa care sa-l reprezinte pe agresor si sunt incurajati sa-si exprime furia pe aceasta papusa. In mod similar pot modela sau desena o reprezentare a agresorului si apoi sa o mazgaleasca, sa o rupa sau sa arunce obiecte in ea. Multi copii gasesc aceste exercitii ca fiind foarte dificile. O fetita a preferat sa rasuceasca o papusa din ce in ce mai repede si mai dur, pe masura ce vorbea. O alta si-a exprimat furia prin atacarea terapeutului (care era protejat de un scut) cu o sabie de jucarie, pretinzand ca el reprezenta membrii din familia ei pe care era suparata. Maria, Lloyd, Helen, Sarah si Roy au subliniat toti cat de singuri se simteau. Copiii ca acestia pot fi ajutati sa-si dea seama ca nu sunt singurii care au fost abuzati. Exista un numar de povesti binecunoscute cum ar fi Cenusareasa ce ofera exemplul unor tineri care au fost fizic si emotional abuzati sau neglijati. Sunt mai putine povestile pentru copiii abuzati sexual, dar au fost facute carti si filme despre acest subiect. Un motiv al izolarii este ca copiii au fost atat de raniti incat si-au construit o bariera protectiva. In acest caz este utila o papusa arici. Copiilor li se poate arata cum papusa arici este prea intepatoare pe afara pentru ca cineva sa-l poata imbratisa atunci cand ea se simte in pericol, dar ca in interior el este delicat si se simte in siguranta atunci cand poate sa se apropie de oameni. Pentru unii copii atingerea mangaitoare si imbratisarea reprezinta ceva cu totul necunoscut si strain sau un inceput pentru activitatea sexuala. Totusi oamenii care au probleme pot beneficia din confortul fizic, iar copii abuzati au nevoie sa simta ca nu sunt de neatins. Helen s-a retras de la tatal ei care dorea s-o imbratiseze intr-o maniera parinteasca, calda, deoarece se simtea prea murdara si vinovata pentru a fi atinsa de el. Terapeutul poate incepe prin oferirea de confort fizic cu ajutorul marionetelor. Mana ei poate atinge mana copilului in siguranta imprejmuiti de marioneta. Cateodata marionetele nu sunt necesare daca tanarul poate accepta o linistitoare strangere a mainii sau a umarului. Cateodata copiii sunt foarte confuzi in legatura cu ceea ce li s-a intamplat. Le este de ajutor daca sunt incurajati sa povesteasca ceea ce au experimentat, si aceasta poate fi schitat. Un copil care a trecut prin foarte multe schimbari poate fi ajutat prin crearea unei carti cu povestea lui de viata. Dupa cum a fost descris in Capitolul 6, aceasta este o metoda care e foarte bine folosita acum la copii care au fost adoptati, si care au experimentat mai multe familii adoptive. In cazurile de abuz sexual experientele copiilor pot fi clarificate prin utilizarea unei simple carti intamplari din viata. O fetita de doisprezece ani, Ema, al carei tata a incercat sa-I 42

violeze sora mai mare, nu putea intelege de ce existau restrictiile pentru activitatile tatalui. Emei I s-a spus, cu ajutorul diagramelor si cartilor potrivite pentru varsta ei, cum actiunile tatalui ei ar fi putut avea ca rezultat ca sora ei sa ramana insarcinata cu copilul tatalui. Apoi fata si terapeutul au incercat sa deeneze un arbore genealogic care sa includa copilul ipotetic. Pe masura ce fetita si-a dat seama cat de greu i-ar fi copilului sa diferentieze parintii de bunici sau matusile de surori, a inceput sa inteleaga de ce abuzul tatalui ei asupra surorii a trebuit sa fie oprit, si unele din sentimentele ei ambivalente au disparut. Terapeutii familiarizati cu consilierea pierderii recunosc ca exprimarea fricii, vinovatiei, furiei, izolarii si confuziei este deseori asociata cu doliul si procesul de jelire. Copiii abuzati sunt copii in doliu pentru ca ei au pierdut cel putin securitatea, stima de sine si iubirea neconditionata. Jocurile si exercitiile care ii pot ajuta pe copiii in doliu sa-si exprime sentimentele sunt de ajutor si celor abuzati, si bineinteles, viceversa.

Mesajele pozitive
O trasatura intalnita la majoritatea victimelor abuzului este o joasa stima de sine. Aceasta isi are radacinile in credinta ca daca ei ar fi fost mai buni ei ar fi fost iubiti de catre parinti. Stima de sine scazuta este intarita de sentimentele de vina si rusine. Acesti copii au nevoie sa stie ca ei merita ajutorul si timpul care li se acorda. Ei au nevoie sa fie laudati atunci cand este cazul. Exista un numar de modalitati de evaluare a gravitatii pagubelor produse de abuz asupra stimei de sine a copilului. Poate fi determinat prin intrebarea daca le place sau nu numele pe care il poarta. Poate fi util ca aceasta tema sa fie explorata in continuare prin intrebarea daca stiu de ce le-a fost dat acel nume si daca au o porecla in familie. Tatal lui Sarah, in nemultumirea lui fata de sotie si fetele sale, le dadea acestora porecle purtate de obicei de baieti. Tinerii care nu se plac sunt de obicei refractari in desenarea sau modelarea de sine. Aceia care se pot desena pe sine mare si colorat este probabil sa aiba o stima de sine mai mare decat aceia ce refuza sa se deseneze, sau decat acei care deseneaza figuri mici, sterse sau urate. Incercarea lenta si blanda de a-I convinge sa se deseneze intr-un mod mai atractiv este o modalitate de a-I ajuta sa-si imbunatateasca stima de sine. Copiii mai in varsta si mai imaginativi pot prefera sa se deseneze pe sine ca si copaci, si apoi sa explice desenul. Un adolescent s-a desenat pe sine ca un copac gol, fara radacini sau frunze, dar cu mari scorburi pe trunchi. Aceasta a oferit o dovada elocventa a sentimentelor lui de tristete, singuratate, de a fi poluat de abuz. In sedintele ulterioare a fost capabil sa adauge frunze, radacini si sa stearga scorburile. Acest exercitiu a reflectat progresul pe care l-a facut catre o imagine de sine mai fericita.

43

Increderea si stima de sine a copiilor poate de asemenea demonstrata de capacitatea lor de a sta in fata oglinzii si sa zambeasca. Acei care ezita sa faca acest lucru pot fi incurajati dar nu obligati sa incerce. Pot fi de asemenea rugati sa se uite in oglinda de acasa si sa se gandeasca cat de draguti sunt. Aceste sugestii ale terapeutului pot fi primite cu un anumit nivel de rezistenta sau sarcasm din partea copilului, dar merita incercarea. Copiii, inclusiv fratii ce nu au fost abuzati dar care au vazut abuzul, deseori se invinovatesc pe sine pentru tratamentul rau primit, si trebuie sa auda ca nu ei sunt de vina. Daca sunt suficient de maturi pentru a intelege analogiile, atunci acestea ar trebui utilizate pentru a ilustra conceptul de responsabilitate a adultului, exemplele incluzand: (I) intrebarea cine ar fi de vina daca un adult ar fura niste bani si apoi I-ar utiliza pentru a le cumpara copiilor niste dulciuri sau (II) intrebarea cine ar fi de vina daca un adult care ar fi baut prea mult ar fi facut accident cu o masina in care s-ar fi aflat si un copil. Acestea arata ca, in ciuda faptului ca un copil se poate bucura sau beneficia de pe urma activitatii, el sau ea nu sunt vinovati. Totusi, copiii trebuie sa stie ca au un nivel de responsabilitate daca ei la randul lor abuzeaza alti copii. Ryan (1989) avertizeaza in legatura cu pericolele ducerii mesajelor deresponsabilizarii prea departe si generalizandu-le la toate situatiile. In cazurile in care copii au reusit sa atraga atentia asupra abuzului, ei au nevoie sa auda ca au facut lucrul care trebuia. Prin dezvaluirea lor au ajutat la protejarea lor si a altor copii, si de asemenea au facut posibil ca parintii lor sa primeasca ajutor. Nu este vina lor daca dezvaluirea a dus la indepartarea lor din familie sau la dezintegrarea familiei.

Munca de protejare
In orice familie sau grup, membrii vor adopta diferite roluri parinte, conducator, catalizator, clovn. Atunci cand familia sau grupul are probleme de obicei sunt invinovatiti membrii, devenind tapi ispasitori, victime sau invalizi. Copiii abuzati au de obicei un rol negativ, si, precum Lloyd, incep sa se comporte intr-un mod coerent rolului. Altii, precum Maria, preiau un rol parentificat, ajutandu-si mama sau tatal si protejandu-si fratii. In timpul terapiei, copiii pot sa isi fi exprimat sentimentele si sa fi integrat anumite mesaje, dar daca nu invata roluri noi, vor ramane parentificati sau tapi ispasitori atunci cand se vor alatura familiei originare sau celei noi. Ei vor benefica din terapie ajutandu-I sa adopte roluri noi. Daca rolul lor a fost unul de parinte ei trebuie sa invete ca responsabilitatea apartine adultilor si nu copiilor. O fetita de opt ani, Lisa, care a incercat sa-I protejeze pe fratii sai si surorile sale mai mici, si-a creat un joc pentru ea insasi. Utilizand un dcor de ferma, I-a pus pe toti copiii de animale intr-un stabiliment. Apoi a ales doi cai de caruta puternici si I-a pus langa copii, spunand ca este de datoria animalelor adult sa aiba grija de copii. Terapeutul a fost

44

capabil sa subscrie si sa joace jocul din nou si din nou pana cand Lisa a fost convinsa ca atat ea cat si fratii ei mai mici aveau dreptul sa fie ingrijiti de catre adulti. Copiii care au fost tapi ispasitori vor beneficia de pe urma exercitiilor care inainteaza valoarea de sine si care invata asertivitatea. Ei pot pune in scena cu ajutorul papusilor, mariontelor si modelajelor scenete care sa reflecte situatia lor, dar cu sfarsituri diferite, care sa asigure ca nu mai sunt tapi ispasitori in noua versiune. Ei pot dramatiza de asemenea situatii posibile in care ar putea fi hartuiti sau exploatati, invatand prin ele cum sa se apere. Copiii pot invata ca desi pot sa nu reziste cuiva mai puternic, totusi au dreptul sa incerce sa se protejeze pe sine si sa caute ajutorul cuiva care poate sa-I protejeze. Un joc care inainteaza acest lucru si ii incurajeaza pe copii sa se gandeasca la persoanele la care pot apela pentru ajutor este acesta ce implica alegerea din partea copilului a unui obiect care sa reprezinta un castel in care el sa fie imparat. Impreuna cu ei in castel sunt toate persoanele si lucrurile care ii plac parintii, inghetata, cinema, fratii si surorile, bunicii, zile de nastere. In afara castelui se afla armata dusmanilor ce ameninta fericirea si securitatea copilului, formata din persoanele si lucrurile care nu-I plac paienjeni, un anumit profesor, fantome, crocodili, luarea de bataie, tatal care bea si e furios. Intre armata amenintatoare si castel se mai afla o alta armata formata din toti oamenii care ii pot proteja mama, un anumit profesor, bunica, un lucrator social, politia. Daca un copil prefera animalele sau presonajele SF aceasta tema poate fi adaptata intr-o ferma amenintata de animalele salbatice sau intr-o planeta atacata de extraterestri. In cazul copiilor abuzati sexual trebuie sa ne asiguram ca ei inteleg diferenta dintre o atingere nevinovata si una nepotrivita. Este atingerea buna precum mangaierea unei jucarii dragalase, atingerea rea cum este ciupitul, si atingerea foarte rea care ii face sa se simta inconfortabil si rusinati mai ales cand implica partile intime. Copiii neglijati au nevoie sa diferentieze intre lacomie, care este luarea unor dulciuri dupa ce au mancat o masa indestulatoare, si supravietuire, care se refera la dreptul de a cere mancare daca le este foame, si sa se planga la cineva daca nu li se da sa manance. Copiii care sunt batuti sau injurati pot fi ajutati sa distinga intre neascultare care poate merita pedeapsa, si intre prezenta in locul gresit atunci cand parintele se afla intr-o dispozitie proasta. In functie de varsta copilului, povestile, teatrul de papusi sau chestionarele sunt cateva dintre modalitatile in care aceste distingeri pot fi facute. In final, copiii au nevoie sa invete ca exista diferite tipuri de secrete, unele trebuind sa fie tinute, in timp ce altele nu. Daca prin tinerea unui secret, ei sau alcineva este facut sa sufere sau sa se simta inconfortabil, atunci secretul ar trebui spus cuiva care poate ajuta. Daca se tem ca ar putea fi consecinte teribile daca spun, atunci pot fi incurajati sa foloseasca un siretlic precum incrucisarea degetelor pentru a indeparta orice rau. Din pacate, aceasta nu poate ajuta acei copii 45

abuzati care au o teama reala de a nu fi luati de acasa sau de a-I supara pe parinti, dar ii poate ajuta atunci cand amenintarea este nerealista, de exemplu daca unui copil I se spune ca va fi transformat intr-o broasca daca va spune.

Sfarsitul terapiei individuale


Sfarsitul lucrului individual poate insemna inceputul terapiei de familie sau de grup, desi copilul ar fi putut fi implicat in acestea si in timpul lucrului individual. Atunci cand sfarsitul lucrului individual inseamna ca copilul nu il va mai vedea pe terapeut, trebuie avuta grija pentru a termina intr-o nota pozitiva. Cateodata, in timpul ultimei sedinte planificate copilul poate divulga informatii care ii pot face sa creada ca terapeutul ii va respinge sau ca acesta va fi devastat de vesti. In aceste cazuri, dupa cum am mentionat mai devreme, terapeutul trebuie sa aranjeze o intalnire de verificare care sa-I arate copilului ca nu a fost respins si ca terapeutul nu a fost ranit de ceva ce a zis copilul. Pentru terapeutii care nu au timp, o scurta sedinta informala este mai buna decat nici una. Daca urmeaza sa fie doar cateva sedinte planificate, atunci copilului I se poate spune de la inceput ca il va vedea pe terapeut pentru, sa zicem, sase sedinte. Dupa fiecare sedinta copilul poate fi anuntat ca mai sunt cinci sau cateva sedinte. Daca numarul de sedinte nu a fost stabilit, atunci pe masura ce terapeutul simte ca se apropie sfarsitul, copilul trebuie pregatit pentru faptul ca va trece intr-o alta etapa. Majoritatii copiilor le place lucrul individual in ciuda faptului ca acesta poate fi dureroase. Uneori se ataseaza de o anumita jucarie, dar rareori li se permite sa o pastreze, totusi, putanduli-se da o fotografie a jucariei lor preferate. Majoritatea copiilor accepta faptul ca echipamentul de joc trebuie sa ramana acolo unde este. Aceasta poate conduce la o discutie folositoare despre ceea ce inseamna casa, si de ce in cazul copiilor adoptati, copiii trebuie sa-si paraseasca casa. De asemenea copiii se pot atasa de terapeutul lor, si iarasi li se poate da o fotografie sau o alta amintire cum ar fi o insigna, un nasture sau un desen. Terapeutii pot dori sa deseneze un trofeu si sa-l dea copilului ca un premiu pentru ca au fost atat de curajosi. Acest schimb poate fi foarte folositor daca terapeutul a cerut sa pastreze unele dintre desenele copilului. In final, terapia individuala o poate ajuta pe victima sa faca fata pentru o vreme, dar uneori acesti au nevoie de asistenta mai tarziu in viata cand ajung intr-un alt punct important, cum ar fi nasterea propriului copil. Aceste evenimente pot trezi amintiri si emotii de mult ingropate. Copiii pot fi pregatiti pentru acest lucru prin a li se spune ca ocazional oamenii au probleme care reapar dar ei au dreptul de a cere asistenta din nou.

46

4
LUCRUL CU COPIII N CONTEXTUL FAMILIAL

Dup cum am definit n introducere, abuzarea copilului se produce n familii i astfel ar prea potrivit ca ajutarea copiilor, n multe cazuri, s aib loc n contextul familiei. Acest capitol nu este conceput ca un studiu n profunzime al terapiei de familie. n schimb, privete tipul de ajutor pe care un asistent social, care are cunotine despre dinamica familiei, l poate acorda. Toate sugestiile care sunt prezentate au la baz experiena practic. Asistenii care au folosit metodele descrise erau specialiti ocupai cu multe alte solicitri n timpul de lucru i cu puine resurse. Ei nu s-au privit pe ei nii ca experi, ns i-au nsuit modul de intervenie profesionist printr-o sistematizare atent, acceptnd sfaturile colegilor, exersnd tehnicile i fiind receptivi la sentimentele i nevoile clienilor. Pe de alt parte, Sinead, un adult abuzat n copilrie, trage un semnal de alarm n privina rigiditii i adeziunii exagerate n lucrul cu familia: - Tatl meu a fost un adevrat tiran. Pe cnd aveam 5 ani i fratele meu avea 9 ani, noi eram complet retrai n noi nine. Nu ne micam sau vorbeam fr a cere voie. Nu ne jucam i eram foarte tcui. Prinii mei avea probleme, aa c ne-am dus s stm cu o mtu. Ea era att de ngrijorat n privina noastr nct ne-a dus la un psihiatru. Din cauz c prinii mei nu urmau s fie inclui ntr-un program de terapie, psihiatru a spus c nu se poate face nimic. El nu dorea s trateze copiii fr prinii lor. Astfel c nu ni sa oferit niciun ajutor i am fost lsai s ne descurcm singuri n continuare. Sinead s-a gndit ct de important ar fi fost atunci orice form de terapie prin joc sau de travaliu individual. Ar fi fost minunat s fi putut s se joace spontan, s fi avut atenia unui adult nelegtor fr s se team de pedeaps i s fi fot capabil s-i exprime n siguran temerile i frustrrile ei. Ideal este s se intervin n ntreaga familie, dar dac acest lucru nu etse posibil, copilul nu trebuie abandonat. Lucrul doar cu copilul, individual sau n grup, este mai bine dect nimic.

47

Avantaje i dezavantaje
Avantaje
Un avantaj al lucrului cu familia este acela c poate aduce la suprafa afecte puternice, demult ngropate. Dup cum am explicat n primul capitol, copiii se pot ataa de prinii abuzivi. Deseori ei i doresc ca abuzul s nceteze,dar tnjesc dup dragostea abuzatorului. n multe cazuri, prinii abuzivi manifest un dram de afectivitate fa de odraslele lor, n ciuda faptului c i abuzeaz. Cea mai vag urm de dragoste din partea prinilor merit accentuat, existnd pericolul de a fi distrugtoare, fapt care i determin pe acetia s adopte atitudini i comportamente mai grijulii. Un alt avantaj este acela c lucrul cu familia poate transforma o familie care nu fcea fa problemelor ntr-una care poate oferi un mediu suficient de bun. Acest lucru este n interesul copilului, deoarece copiii au o mare nevoie de afiliere. Acest sentiment este ntrit prin accentul pus pe familie n reclame, n coal, la televizor, n reviste i n benzi desenate. Promovarea unei largi game de produse de la sup la maini de familie prezint deseori o familie fericit format din tat, mam i doi sau trei copii veseli. Un avantaj ulterior al lucrului cu familia, luat din teoria sistemelor, postuleaz faptul c dac un membru se schimb, sistemul ca ntreg se va schimba. Chiar dac familia va ncerca s menin status quo-ul, dac s-a angajat n schimbare i este ajutat n aceast ncercare, funcionarea acesteia se va mbunti. De-a lungul unei edine cu familia un printe care a recunoscut responsabilitatea abuzului poate fi ajutat s comunice acest lucru copiilor. Aceasta l ajut pe copil s se elibereze de vin i de responsabilitate i poate marca nceputul unei noi forme de comunicare, sincer i deschis. n cazurile n care copiii rmn acas sau se ntorc la familia lor, nu este eficient excluderea altor membri ai familiei. Copiii abuzai nva s se adapteze abuzului. Comportamentul lor poate prea anormal, dar vzut n contextul familiei, este o compensare normal a unei situaii anormale. Jessica Cameronchild (1978) a fost abuzat fizic i emoional nc de cnd era mic. Ca adolescent a ncercat s se sinucid; unul dintre fraii ei se sinucisese deja. Jessica a fost spitalizat i i s-a acordat terapie. Ea a scris: Psihiatrul i angajaii spitalului aveau de fapt o atitudine double bind, nefolositoare i distructiv, prin includerea mea ntr-un program prin care mi se cerea s renun la defensele mele, care mi erau vitale pentru supravieuirea n familie ... direcia tratamentului meu a exacerbat violena frailor mei acas, a iertat maltratrile pe care leam suportat din partea prinilor, a ntrit atitudinea de negare a acestora, i a accentuat prerea mea despre zdrnicia lumii, n general(p.148). 48

A trata prinii fr a implica copiii poate fi n egal msur nefolositor. Scopul oricrei intervenii este schimbarea; cu prinii abuzivi este de dorit s se orienteze ctre o schimbare n comportamentul acestora n relaie cu copiii. Acesta este de obicei un proces de durat. n cazul n care copiii triesc acas, este puin probabil ca abuzul s nceteze imediat. n tot acest timp, chiar dac prinii ncep s neleag i ncearc s se schimbe, unele comportamente abuzive vor continua, cu toate consecinele pe care le are n dezvoltarea copilului. n cazul n care copiii sunt direct implicai n acest proces, vor avea parte cel puin de consiliere pentru a compensa efectele negative ale abuzului care continu. Copiii nii s-au adaptat la comportamentul abuziv al prinilor. Maric vorbea despre a fi cu un pas naintea tatlui su. Cnd li se acord consiliere doar prinilor acetia se vor schimba, dar copiii pot deveni confuzi i mai speriai.Ei erau n siguran cu rul pe care l tiau. Acum sunt nesiguri pentru c nu mai pot anticipa comportamentul prinilor. n cazurile n care un copil a avut rolul de victim sau de ap ispitor acest lucru nu mai este necesar pe msur ce comportamentul parental se mbuntete. Dar aceasta poate nsemna c copilul nu se mai simte valoros pentru prini i teama de a fi omort reapare. Copiii pot reaciona ncercnd s l provoace pe printe s i abuzeze din nou, pentru a ncerca s refac situaia anterioar, care i este familiar. Pattern-urile i formele de comunicare sunt foarte importante n familii. Prinii care beneficiaz de ajutor vor nva s comunice mai deschis i mai direct cu copiii. Dar, n cazul n care copiii nu au nvat aceleai pattern-uri de comunicare, vor deveni din nou confuzi. ntr-o familie, cea mai mare fiic i-a aprat fraii mai mici. Ea s-a comportat mereu ca purttoarea lor de cuvnt, suportnd atacurile de furie i violen ale tatlui. Prinii au ncercat s relaioneze mai deschis cu copiii mai mici, care, nenelegnd ce se ntmpla au devenit speriai i indifereni. Fiica mai mare s-a simit ignorat i respins. Prinii s-au simit frustrai cci noul comportament, n loc s mbunteasc situaia, prea s o nruteasc. Lucrul cu familia prin care toi membrii sunt nvai mpreun noi pattern-uri de comunicare ar fi evitat aceste dificulti. Exist un avantaj n lucrul cu familia chair dac nu este planificat ntoarcerea copiilor n familie. Dup cum deja am menionat, prinii abuzivi sunt importani pentru copiii lor, dndule sentimentul de aparinere. Ne amintim c Sarah, cu toate c simea o repulsie puternic fa de tatl ei i fa de abuz, nu s-a simit eliberat cnd a fost luat de acas i dus la un internat. Ea s-a simit pur i simplu abandonat, fr un sens al aparinerii. Este demn de laud formarea de legturi pozitive ntre membrii familiei, astfel nct ei s rmn unii, chiar i atunci cnd nu locuiesc mpreun. Excepia ar fi acele puine cazuri n care bebeluii urmeaz s fie ncredinai definitiv unor asisteni maternali, iar toate legturile cu familia de origine vor fi 49

ntrerupte. Chiar i aici, totui, este de lucru cu prinii pentru a ne asigura c prinii sunt capabili s transmit mesaje pozitive copilului, dac acesta i va cuta la vrsta adult. Fr lucrul cu familia, vizitele pot fi dure. Copilul care dezvluie abuzul poate fi nvinuit de separarea membrilor familiei. Acest fapt poate afecta familia extins, situaie n care poate bunicii sau alte rude trimit cadouri tuturor copiilor, mai puin celui care a dezvluit abuzul. Lucrul cu familia i poate ajuta pe toi membrii s neleag i s recunoasc faptul c prinii sunt responsabili pentru abuz i consecinele acestuia, uurnd astfel copiii de sentimentele de vin i ruine, n vreme ce puina dragoste care este n familie este exprimat i mprtit.

Dezavantaje
Pentru majoritatea oamenilor familiarul este securizant, iar necunoscutul este de temut. Schimbarea nseamn adesea deplasarea de la familiar ctre necunoscut. Evoluia lent este relativ confortabil i aduce un echilibru ntre disconfortul schimbrii i nevoia de adaptare la circumstane schimbtoare. O criz brusc poate provoca o schimbare brusc, ns fr nici o alt intervenie, sistemul va recrea situaia anterioar crizei. Dezvluirea sau intervenia profesionist ntr-o famile abuziv reprezint o criz. Familia se poate schimba temporar, ns odat ce criza a trecut, familia va ncerca s revin la situaia anterioar. n cazurile de abuz sexual un printe l poate alunga de acas pe partenerul abuzator imediat, doar pentru a-l primi napoi ndat ce discuiile cu privire la caz i demersurile legale sau ncheiat. Este puin probabil ca un singur asistent social s poat s reziste acestei tendine puternice, inerente oricrui sistem, de a reveni la status quo numit homeostazie. Principala problem ntlnit de un terapeut ce ncearc s intervin de unul singur este riscul de a fi absorbit n sistemul familiei. Familiile au capacitatea de a gsi roluri pentru persoanele care pot deveni o ameninare. Rolurile includ unchi/mtu bogat- cel care ntreine familia n mod constant; prietenul de familie- confidentul criua i se pot ncredina secretele de familie; sau naa magic- persoana care va rezolva toate problemele instantaneu, ca prin magie. n unele cazuri lucrtorul poate deveni n mod clar un aliat al printelui abuziv, condamnnd comportamentul copilului ca fiind provocativ sau seductiv. Deoarece nevoile i cererile membrilor sunt deseori conflictulae, un singur profesionist, ncercnd s satisfac cererile ntregii familii, este pus n faa unei sarcini imposibile. Este probabil ca el sau ea s devin epuizat emoional sau va gsi suficient energie doar petru unul sau doi membri. O critic major adus lucrului cu familia, bazat pe teoria sistemelor, a fost exprimat de MacLeud i Saraga (1988), deoarece, specific n cazurile de abuz sexual, autorul abuzului evit responsabilitatea i plaseaz vina pentru abuz n sistemul familiei, i astfel, ali membri ai sistemului printele nonabuziv i victima mpart n aceeai msur responsabilitatea.

50

Oricine lucreaz cu familiile trebuie s fie sigur cine este responsabil pentru ceea ce merge ru; dezechilibrele de putere trebuie s fie recunoscute. Prinilor li se d o mare putere asupra copiilor lor i ei trebuie s o utilizeze pentru bunstarea acestora. ntr-o societate patriarhal este probabil ca tatl s dein cea mai mare putere. Dac el a exploatat acest lucru el trebuie s i asume responsabilitatea pentru comportamentul su.

Analiza SWOT
Una dintre problemele care apar n asistarea unei familii este c cei din anumite sectoare ale societii pot fi patologizai cnd sunt privii din perspectiva unor profesioniti care provin din diferite, i de obicei mai puternice, sectoare. Acest fapt a fost subliniat n relaie cu clasa social (Gittins, 1993) i cu motenirea cultural, n special familiile de negri ntr-o societate predominant alb (Gibson / Lewis, 1985; Howitt /Owusu-Bempah, 1994). Pe de alt parte, anchetele sociale (de exemplu Malcolm Page / Jasmine Beckford) au indicat c asistenii sociali din direcia de protecie a copilului au operat o regul a optimismului(Dingwall et al. , 1983) nereuind s surprind vulnerabilitile familiilor. Un alt risc n asistarea familiilor este acela c specialitii nu reuesc s ia n consideraie factorii de mediu, concentrndu-se mai mult pe deficienele familiale dect pe circumstanele nefavorabile. O analiz SWOT prezint aceste riscuri. Este adaptat din analiza organizaional. Ea analizeaz grupul pe baza resurselor interne (S), i a vulnerabilitilor (W), n acelai timp lund n considerare oportunitile exterioare (O) i pericolele (T). n condiii ideale, membrii familiei fac ei singuri exerciiul, identificnd resursele interne i vulnerabilitile n propria familie, i oportunitile i pericolele din propriul mediu. Ei sunt persoanele care i cunosc cel mai bine familia i modul n care mediul o influeneaz. O analiz SWOT este esenialment foarte simpl. Tot ceea ce este necesar este o foaie de hrtie mprit n patru csue sau patru foi de hrtie. Fiecare csu sau foaie are unul dintre cele patru titluri: resurse interne, vulnerabiliti, oportuniti i pericole. Sub fiecare titlu se face o list a atributelor familiei privind resursele interne, etc. Se pto utiliza propoziii, cuvinte cheie sau simboluri comune. Diagramele pot deveni mai complexe dac unele vulnerabiliti pot fi redefinite ca resurse interne sau pericolele ca oportuniti i vice versa. Specialitii pot aista familia n dou moduri. n primul rnd, pot exista resurse sau vulnerabiliti pe care un observator extern le poate identifica, dar pe care familia nu le poate vedea sau nu vrea s le recunoasc. Specialistul poate cunoate unele schimbri recente n legislaie, politici sau ali factori ai mediului pe care familia nu le cunoate. n al doilea rnd, specialistul poate lucra cu familia pentru dezvoltarea resurselor identificate, pentru diminuarea efectelor vulnerabilitilor sau pentru a transforma o vulnerabilitate ntr-o resurs. De exemplu,

51

stabilind o rutin minim, un rol parental neconsecvent se poate transforma ntr-o ngrijire flexibil, empatic. Specialistul poate, n plus , s ajute familia s stabilieasc strategii pentru a beneficia de oportunitile mediului i pentru a se proteja de pericolele externe. Exist i familii care, din diferite motive, nu pot s fac singure aceast evaluare. n aceste cazuri, analiza SWOT poate fi utilizat de ctre specialist ca un mijloc de cunoatere i de feedback oferit familiei. Totui, chiar i n aceste cazuri n care familia nu a fost capabil s se implice total, membrilor familiei li se poate oferi posibilitatea de a-i prezenta perspectivele proprii. Marele avantaj al analizei SWOT este c se iau n considerare resursele familiei, acestea provenind din cultura lor tradiional, cercul extins al familiei, experienele lor trecute sau din combinarea resurselor membrilor individuali. Este mai puin probabil ca familiile care difer de tipologiile clasice s fie patologizate, deoarece membrilor li se ofer oportunitatea de a identifica resurselor. Dar, de asemenea, exist i oportunitatea de a fi onest i sincer n ceea ce privete vulnerabilitile familiei. n final, impactul mediului nu este trecut cu vederea, astfel c pot fi explorate propuneri realiste.

Lucrul n echip cu familia


n timp ce avantajele lucrului cu familia par s cntreasc mai greu dect dezavantajele, o piedic major este aceea c lucrtorul poate fi absorbit n sistem. Exist totui cteva strategii care pot s previn acest lucru. Majoritatea necesit o form de lucru n echip, ceea ce nseamn c profesionitii lucreaz n strns legtur pentru a atinge acelai obiectiv. Aceasta nu este acelai lucru cu cooperarea interdisciplinar; un medic de familie i un specialist n educaie (EWO) pot lucra mpreun, dar scopul principal al medicului este sntatea familiei, n timp ce acela al specialistului n educaie este educarea adecvat a copilului. Diferite modele de lucru n echip vor fi sugerate n acest capitol, dar este recunoscut faptul c uneori resursele locale sunt limitate, astfel nct un singur terapeut este disponibil pentru ntreaga familie. n aceste circumstane, alte departamente precum coala i medicul ce familie au datoria de a ajuta asistentul social prin monitorizarea situaiei ct de mult pot, i s transmit informaiil relevante. Prea des astfel de departamente ateapt ca asistentul social s caute informaii la ele, n loc s ofere voluntar detalii care pot fi importante. Specialitii care lucreaz singuri ar trebui s aib un supervizor capabil s ofere o perspectiv obiectiv asupra familiei i asupra implicrii acesteia, ajutnd astfel lucrtorul s se protejeze mpotriva epuizrii emoionale i a identificrii cu o parte a familiei. n situaiile n care supervizorul nu are asuficient experien att n lucrul cu familia ct i cu abuzul copiilor, lucrtorul trebuie ncurajat s caute ajutorul unui consilier. Supervizorul i consilierul vor

52

coopera pentru a se asigura c abordarea lor este real i nu creeaz lucrtorului noi situaii conflictuale.

Lucrul n echip
Lucrul cu un co-terapeut este este abordare deja ncercat i testat att n terapia de grup ct i n cea de familie i ofer avantaje semnificative att lucrtorilor ct i familiei. Doi lucrtori sunt capabili s reziste mai bine presiunii sistemului familial. Este mult mai dificil penturl o familie s gseasc roluri pentru doi noi membri dect s absorbe unul singur. Nevoile diferite ale tuturor membrilor de familie rareori pot fi mplinite doar de un lucrtor. Chiar i n situaiile n care exist un singur printe cu un singur copil, deseori este dificil s le acorzi atenie ambilor. O mam care i abuzeaz copilul este posibili s fie foarte stresat i s aib puternice nevoi emoionale. Este foarte puin probabil ca ea s tolereze faptul c lucrtorul petrece mult timp relaionnd cu copilul, deoarece ea are nevoie de atenie pentru ea nsi. De asemenea, i copilul este nefericit datorit abuzului asupra sa i datorit tensiunii mamei. Terapeutul trebuie s construiasc o relaie cu copilul, devenind astfel o figur familiar pentru acesta care astfel va accepta s fie ngrijit sau examinat de ctre lucrtor, dac devine necesar acest lucru. Un exerciiu de joc de rol folositor ilustreaz problema care apare inerent n abordarea un terapeut pentru o familie. Participanii reprezint situaia unei familii alctuite dintr-un singur printe nefericit cu doi copii care sunt neglijai i un singur lucrtor care viziteaz familia pentru a le uura problemele. Fr nici o excepie, toi participanii au spus c vizita lucrtorului a nrutit lucrurile, mai ales pentru cei care jucau rolul copiilor. Dac lucrtorul i acord mare parte din atenia sa printelui, copilul se simte de dou ori neglijat. Oricum, dac lucrtorul i petrece timpul cu copilul, printele simte c nevoile lui sunt ignorate sau nelese superficial i astfel triete i mai mult suferin. Printele se poate teme c lucrtorul nu caut dect dovezi pentru a lua copilul de lng el. Aceast situaie se poate rezolva dac sunt implicai doi terapeui, unul avnd grij de nevoile unor membri ai familiei, n timp ce al doilea se conentreaz asupra celorlali. Deseori, ruperea este ntre prini i copii, sau ntre brbai i femei, n familie. Uneori, nevoile unei persoane sunt att de copleitoare nct un singur lucrtor i concentreaz eforturile pe caea persoan, lsndu-i un coleg s aib grij de nevoile tuturor celorlali. Lucrul n echip, mai ales acolo und este un conflict ntre cei doi prini, poate oferi un model de cooperare adult i s deschid comunicarea ntre prini. Cei doi lucrtori pot demonstra att prinilor ct i copiilor c respectul reciproc i luarea deciziilor mpreun sunt

53

posibile. Pe deasupra, un alt beneficiu este c n situaii cu risc de violen, fiind nsoit de ctre un coleg poate oferi o oarecare protecie. Neajunsurile acestui mod de lucru sunt evidente. Ambii terapeui trebuie s fie calificai i siguri de sine. Un co-terapeut defensiv care devine posesiv cu clienii i ncearc s marcheze puncte mpotriva colegului repreznit o for distructiv. Doi lucrtori pot ncepe s oglindeasc separarea din familie, identificndu-se cu diferite sciziuni, i astfel ntrind conflictul familial. Copiii abuzai pot fi nu numai criticai i folosii ca api ispitori de ctre frai i de ctre prini, ci i de ctre cei doi lucrtori. Un lucrtor absorbit n sistemul familial este grav; doi lucrtori astfel abosrbii este mai mult dect de dou ori mai grav. n departamentele de asisten social foarte solicitate poate nu sunt suficient de mult angajai pentru a se realiza lucrul n echip. O soluie ar fi aceea de a se uni cu alte departamente cum ar fi probaiune, educaie, sau sntate. Oricum, ofierii de probaiune, profesorii din comunitate sau asistenii de sntate pot avea obiective, limite i prioriti diferite, ceea ce poate face ca orice angajament de lucru pe termen lung n echip s fie imposibil. O alt problem este cea a supervizrii. Coechipierii, chiar i din acelai departament, pot ave asupervizori diferii. Sunt totui cteva soluii. Un supervizor poate fi de acord s aib un rol principal, n vreme ce al doilea menine o viziune de ansamblu pentru ca intervenia terapeutic s fie fcut cu responsabilitate. O alt alternativ de soluionare este reprezentat de ntlniri periodice de supervizare n patru. A trei alternativ este numirea unui alt supervizor doar pentru un anumit caz. Atunci cnd terapeuii au acelai supervizor nc mai sunt probleme dac s se ntlneasc cu acesta individual sau mpreun. Cea mai bun soluie pare s fie aceea de a avea ntlniri individuale, astfel nct coechipierii s fie disponibili pentru o parte din timp. O alt soluie este s se alterneze ntlnirile individuale i cele de mpreun. De asemenea, nregistrarea i responsabilitatea cazului prezint probleme. Dac terapeuii sunt din departamente diferite vor ine nregistrri individuale, dar dac sunt din cadrul aceluiai departament, este nevoie doar de o nregistrare a cazului. nregistarea alternativ a ntlnirilor echilibreaz ncrcarea lucrtorilor, ns poate porvoca confuzie. Cea mai practic soluie pare s fie aceea ca un singur lucrtor s aib responsabilitatea principal n nregistrare, notarea condiiilor favorabile, realizarea legturii cu alte departamente i alte aspecte ale managementului de caz.

54

Supervizarea direct
Dup cum spune i numele, nseamn c supervizorii sunt prezeni n timpul ntlnirilor cu familia. Ei sunt mai mult dect observatori; rolul lor implic o participare activ. Supervizarea direct poate lua o varietate de forme, n funcie de condiiile disponibile. n cea mai simpl form, supervizorul st linitit, lund notie ntr-un col al camerei n care sunt i terapeuii. La extrema cealalt un grup de colegi poate vedea un terapeut sau pe ambii printr-un geam cu vizibilitate unidirecional sau printr-un sistem de transmitere video. Experiena arat c att terapeuii ct i membrii familiei pot s ignore camerele video, ecranele sau alte persoane i s se concentreze asupra sarcinii care i preocup. Un important principiu este c toi membrii familiei trebuie s se pun de acord n privina implicrii supervizorilor direci. Ei trebuie s neleag ceea ce se ntmpl i s accepte faptul c vor avea loc intervenii. Este postulat clar faptul c supervizorul este acolo pentru a asista lucrtorul care, astfel, va fi capabil s ajute familia mai eficient. De obicei, famili este prezentat tuturor supervizorilor. ns, dac este un grup care privete printr-un monitor sau un ecran, este mai indicat s fie prezentat un reprezentant al grupului, n timp ce membrii familiei sunt invitai s-i cunoasc pe ceilali dup terminarea edinei. Sunt planificate pauze de-a lungul edinei, n care supervizorii i terapeuii pot s analizeze evenimentele care au avut loc pn atunci i s sugereze schimbri n direcia interveniei terapeutice. n completare vor fi intervenii ad hoc din partea supervizorilor n cazul n care lucrtorii i membrii familiei par s se fi blocat sau par s evite probleme importante. Aceste intervenii pot fi comunicate prin telefon sau cti sau, poate, printr-o btaie n u. De obicei, notiele sesiunii i dosarul cazului sunt realizate de ctre unul dintre supervizori, lsnd astfel terapeuii liberi s-i concentreze toat energia asupra muncii directe cu familia. Acest model poate ajuta terapeuii s nu devin o parte a sistemului familial. De exemplu, ntr-un caz, un singur lucrtor brbat ajuta o familie alctuit din mam, tat, Martin, fiul lor adolescent i trei copii mai mici. Supervizorii au putut observa cum lucrtorul a fost determinat s-i ia rolul de tat puternic n relaie cu Martin, n loc s dea posibilitatea tuturor membrilor familiei s se exprime i s adopte roluri mai adecvate. Supervizorii direci pot, de asemenea, s se asigure c terapeutul nu se concentreaz pe nevoile unor membri ai familiei, ceea ce poate duce la excluderea celorlali. Un exemplu pentru a ilustra aceast situaie este familia B. Cea mai mare fiic, Clare, a fost abuzat sexual de ctre tatl ei. Mama a fost foarte afectat cnd a descoperit ceea ce se ntmpla i a fost ngrijorat i pentru sntatea unicului ei fiu. Domnul B a fost foarte suprat de dezvluire i de consecinele pe care le poate avea asupra carierei lui. De-a lungul unei edine supervizorii au observat cum cei doi lucrtori si-au concentrat atenia asupra prinilor i au pierdut din vedere mnia i 55

suferina lui Clare, ceea ce a afectat-o ntr-o aa msur nct supervizorii au luat n considerare posibilitatea ca ea s ncerce s se sinucid. Atenia ambilor terapeui a fost distras de la Clare de suferina manifestat mai puternic a restului familiei. Sunt probleme inerente ale supervizrii directe, inclusiv ameninarea pe care o simt terapeuii n prezena colegilor lor care observ i analizeaz munca lor. Legat de aceasta este teama de a-i pierde credibilitatea n ochii familiei din cauz c par s fie des corectai de ali oameni. Dar experiena arat c lucrtorii care au supervizori n care se ncred consider c supervizarea direct este securizant. Odat ce devine o practic stabil ntr-o echip, membrii pot ajunge dependeni de acest mod de supervizare pn la situaia n care o edin nesupervizat poate fi descurajant. O familie poate fi ajutat s valorizeze aceast metod de lucru explicndu-li-se c dou sau mai multe capete sunt mai bune dect unul. O alt problem este cea a timpului i a implicrii cerute de la mai mult dect un singur lucrtor. Oricum, este mai bine ca ntr-un demers terapeutic s aib loc o terapie eficient care s aduc la schimbri reale i pozitive n funcionarea familiei dect s intervin un singur lucrtor care doar s amne pentru un timp o nou criz. Este pre puin justificat o intervenie care nu acord un ajutor eficient copiilor abuzai. Supervizarea direct are un alt avantaj i anume c este o idee mai flexibil dect lucrul n echip, deoarece n supervizarea direct nu trebuie s fie acelai supervizor de fiecare dat. Este important s lmurim fatul c supervizarea direct i lucrul n echip pot fi combinat cu supervizarea direct a co-terapeuilor. Merit, poate, s subliniem faptul c supervizarea direct nu este folosit exclusiv n lucrul cu familia. Poate fi folosit cu grupuri, cupluri i n lucrul cu o singur persoan. Oricum, este n mod deosebit valoroas, dup cum s-a menionat deja, ca mijloc de protecie pentru terapeut de a nu fi absorbit ntr-un sistem familial foarte puternic i n definitiv, distructiv. Este n mod particular folositor, dup cum a ilustrat cazul lui Clare, n asigurarea faptului c nevoile membrilor mai puin puternici din familie nu sunt trecute cu vederea.

Model de management de caz n echip


S-a artat c diferii membri de familie au nevoi terapeutice care difer, i este greu ca unul sau chiar doi lucrtori s acorde un ajutor eficient fiecrui membru al familiei. Pericolul const n faptul c nevoile celor mai tcute, celor mai retrase persoane, vor fi trecute cu vederea, i totui, el sau ea poate fi cel mai afectat. Acesta, ntr-o disperare tcut, poate ncerca s se sinucid. De asemenea, nevoile celui mai tnr membru al familiei, mai ales dac nc nu este capabil s verbalizeze sentimentele corent, pot fi ignorate. O abordare total, de echip, poate astfel s pun n lumin nevoile acestuia.

56

Deseori, o echip este format din profesioniti din diferite departamente. O astfel de echip a cuprins un ofier de probaiune, un asistent social din cadrul departamentului local de servicii sociale i unul de la un departament voluntar. Echipa a fost implicat n lucrul cu familia C. Cei mai mari copii, Jane, Bruce i Brian, au fost abuzai fizic, iar Jane fusese abuzat i sexual de ctre tatl lor. Dou fiice mai mici, probabil nu fuseser abuzate. Domnul C a fost condamnat n urma acuzaiilor sexuale i lsat n probaiune. Jane a ales s fie ngrijit ntr-un centru. Ofierul de probaiune a lucrat cu domnul C i a iniiat un program de consiliere marital cu domnul i doamna C. Asistenii sociali au acordat doamnei C ajutor concret, cnd domnul C a prsit casa pentru o perioad, au ajutat la aranjamentele de ngrijire al lui Jane i i-au ntreinut pe doamna C i pe biei. Lucrtorul de la departamentul voluntar s-a focalizat pe terapia pentru Jane i pe munc preventiv cu fetele mai mici. Echipa ar fi putut s nceap s oglindeasc conflictele dintre indivizi i sub-grupuri n familie, crend astfel i mai mult confuzie dect era. n ciuda numeroaselor ajutoarelor implicate, intervenia ar fi putut fi ineficient i nevoile unor membri ai familiei ignorate. Pentru a evita capcanele evidente a fost numit un manager de caz n echip. Ea nu avea o implicare direct n familie, dar avea un rol vital n coordonarea interveniei individuale a lucrtorilor. Managerul de caz era responsabil de organizarea ntlnirilor celor trei lucrtori la anumite intervale de timp. ntlnirile din dou n dou sptmni sau lunare preau s fie potrivite, n funcie de stadiul n care se afla cazul. n timpul ntlnirilor, terapeuii subliniau implicarea lor ca urmare a ntnirii anterioare i raportau despre situaia membrilor familiei cu care interacionau. Apoi managerul de caz i ajuta s analizeze ceea ce se ntmpl i s se pregteasc pentru o nou etap de lucru. n timpul unei ntlniri a fost un conflict deschis ntre ofierul de probaiune i terapeutul lui Jane. Managerul a fost capabil s-i ajutepe lucrtori s vad modul n care reflectau furia i tensiunea care se acumulase ntre domnul C i Jane. De asemenea, managerul era responsabil cu pstrarea nregistrilor fiecrei ntlniri i cu aranjarea datei i locului urmtoarei ntlniri. Modelul managementului de caz poate fi folosit cu familii mici. n cazul unei mame care i neglija cei doi copii mici, un manager de caz a coordonat eforturile unui terapeut prin joc, asistent medical, ale unui consilier de familie i ale unui asistent social. Modelul poate fi, de asemenea, folosit cu echip mare. n alt exemplu, Ricky, un biat adolescent, i-a abuzat sexual sora mai mic. Un lucrtor l-a ajutat pe Ricky, care a fost primit n grij ntr-un centru. Un terapeut specializat n terapie prin joc a ajutat-o pe feti i doi angajai din cadrul Direciei de Protecie a Copilului i Familiei au asigurat serviciile de terapie marital i de familie. Din cauz c n familie mai erau civa copii, un asistent social dintr-un departament local a ajutat

57

cu aranjamentele practice i le-a acordat atenie copiilor care stteau acas. Interveniile individuale i cele comune ale lucrtorilor au fost coordonate de ctre un manager de caz. Cnd acest model este folosit, familia trebuie s fie informat n legtur cu ceea ce se ntmpl i s le fie adus la cunotin existena i implicarea unui manager de caz, chiar dac acesta, de obicei, nu ntlnete familia. Dac familia cere s l ntlneasc pe managerul de caz, aceasta ar trebui realizat ctre sfritul interveniei. Principala obiecie adus acestui model este c pare costisitoare. Oricum, fiecare lucrtor poate fi implicat n cteva astfel de cazuri n acelai timp, datorit faptului c solicitrile emoionale sunt mprite ntre specialitii implicai n fiecare caz. Un singur lucrtor care ncearc s ating acelai obiectiv pe cont propriu i d seama c sarcina este copleitoare i i ia mult timp. n loc s petreac cteva ore n fiecare sptmn contactndu-i colegii lucrtori i ei, prin telefon, eforturile sunt coordonate prin edine de dou ore bilunar sau lunar, cu scurte telefoane ntre edine doar cnd este necesar. Supervizarea este o alt problem, mai ales dac supervizorul oricrui terapeut se simte ameninat de influena managerului de caz. Nu este indicat ca supervizorii s participe la ntlnirile de management de caz. Prezena acestora ar face ca edinele s dureze prea mult i s se desfoare greoi. Totui, pot fi aranjate ocazional ntlniri suplimentare la care supervizorii s-i expun preocuprile cu privire la caz. O ultim problem care poate perturba funcionarea echipei este aceea a problemelor personale ascunse. De exemplu, poate unul dintre membrii echipei a fost a buzat n copilrie i poate nu i-a rezolvat aceast problem de fond. Atunci cnd un manager de caz suspecteaz c ar putea fi implicat o problem personal, acesta ar trebui s aranjeze o ntlnire individual cu respectivul lucrtor pentru a gsi o cale de a-i ajuta pe ceilali membri ai echipei s recunoasc ceea ce se ntmpl.

Centre pentru familii


Lucrul n echip este o caracteristic a centrelor pentru familii. Sunt multe proiecte diferite care sunt numite centre pentru familie. ntr-un model ntreaga familie vine ntr-un centru cteva zile pe sptmn. Obiectivul principal este de a mbunti relaiile din familie, de a oferi copiilor joc i structur i de a oferi prinilor posibilitatea de a-i mbunti abilitile parentale.n centrele pentru familii prinii pot fi nvai abiliti practice ca de exemplu cum s gteasc, s administreze bugetul familiei, meninerea igienei i stabilirea unei rutine. n relaia cu copiii lor ei nva despre dezvoltarea normal pentru a nu avea ateptri nerealiste de la ei i sunt ajutai s recunoasc nevoile de stimulare i securizare ale copiilor lor.

58

Facilitarea comunicrii
n lucrul cu familia este important ca toi membrii familiei s se implice. Aceasta nseamn c persoanele care nu fac parte din familia nuclear trebuie incluse n msura n care reprezint o parte important a sistemului familial. Un exemplu obinuit este acela al bunicului care are des grij de copii i care a ncercat s-i apere. De asemenea, mai nseamn c toi membrii familiei care sunt prezeni la o edin trebuie s participe activ. Este uor pentru cei mai asertivi membri ai familiei s domine edina, n timp ce copiii mici sau cei mai tcui sunt efectiv ignorai. Sunt cteva tehnici prin care ne putem asigura c toi cei prezeni sunt inclui.

Tehnici verbale
Un mod de a include toi membrii familiei n componenta verbal a edinei este de a folosi chestionarea circular. Un membru al familiei este ntrebat despre modul n care un alt membru reacioneaz sau ar reaciona ntr-o situaie dat. Precizia rspunsului este verificat ntrebndu-l pe cel de-al doilea membru al familiei. De exemplu, n loc s l ntrebm pe tat ce face atunci cnd copiii ajung acas trziu dup coal, cel mai mic copil ar putea fi ntrebat Ce face tata cnd ajungi trziu acas?. Copilul poate spune Se enerveaz.. Tatl eset atunci ntrebat V enervai?. Tatl ar putea explica Da, pentru c mi fac griji pentru ei cnd ntrzie.. Cnd un membru al familiei este foarte tcut, un altul poate fi ntrebat n numele lui. O adolescent supus, Mandy, care a fost abuzat fizic i sexual de ctre tatl vitreg, a refuzat s spun ceva de-a lungul primelor edine cu familia. Lucrtorii, ncercnd n van s i pun ntrebri direct lui Mandy, au ntrebat un alt membru al familiei : Ce ar rspunde Mandy la aceast ntrebare dac ar putea?. Apoi, ea a fost ntrebat dac rspunsul a fost corect. Ea trebuia doar s dea din cap n semn de aprobare sau dezaprobare. Chiar dac ea nu a vorbit, a putut s i exprime prerile prin ceilali membri ai familiei. Trebuie avut grij cu aceast form de chestionare. A ntreba despre sentimentele altora pune dificulti membrilor familiei. ntrebrii Cum se simte mama cnd tu faci asta? pus unui adolescent cinic, i se poate da rspunsul Hm(dunno), de ce n-o ntrebi chiar tu?. La limit, este mai bine s ntrebi Cum crezi c se simte mama?, ntrebnd n acest mod despre opinia lui dect s ntrebi direct despre sentimentele altcuiva. Cnd rspunsul dunno apare, este important s nu-l facem pe tnr s se simt criticat; astfel, n loc s-i spunem iritai Dar te ntreb pe tine, nu pe ea, cel mai potrivit rspuns ar putea fi direcionarea ctre o un alt aspect. Membri pot fi, de asemenea, ncurajai s-i pun ntrebri unii altora. Terapeutul ar putea spune Tommy, vrei s o ntrebi pe mama ce ar dori s se ntmple?, iar Tommy poate refuza. Mama este apoi invitat s l ntrebe pe Tommy de ce nu vrea s o ntrebe. nc trebuie avut

59

mare grij, mai ales cu copiii, de a se simi vinovai cnd, datorit timiditii sau furiei, nu se pot implica. n unele familii este evident c accentul s-a pus pe comportamentul negativ i pe pedeaps. Un exerciiu util este de a cere, pe rnd, fiecrui membru al familiei, s spun ce i place la un anumit membru. Dup aceasta, centrul ateniei se deplaseaz la urmtoarea persoan, astfel nct fiecare membru al familiei s aud ceva frumos despre el nsui spus fiecare dintre ceilali din familie. De obicei, terapeutul particip la acest joc n a spune ceva pozitiv despre fiecare membru din familie, dar nu este necesar ca lucrtorul s fie n centrul ateniei, numai dac familia cere acest lucru.

Comunicarea nonverbal
O cale prin care terapeutul poate influena dinamica familial este de a schimba modul de aranjare al locurilor de stat jos. n mod evident, este mai uor de fcut acest lucru ntr-o camer special amenajat pentru edinele cu familia dect n casa familiei. ntr-un caz n care fiica a preluat responsabilitatea mamei pentru familie, tatl i fiica obinuiau s stea mpreun, n timp ce mama i fiul cel mic stteau mpreun, lsnd scaune ntre fiecare diad pentru lucrtori. Dup cteva edine lucrtorii au insistat ca mama i tata s stea mpreun, cei doi copii mpreun, unii lng alii. Un scop n lucrul cu familia a fost acela de a face distincia ntre aduli, care erau prinii, i copii, care trebuiau s fie eliberai de responsabiliti parentale. Schimbarea de locuri a oferit o demonstraie vizibil, concret, a scopului. Cnd un membru al familiei care ar fi trebuit s participe la edin este absent, el sau ea poate fi inclus/ n edin prin desemnarea unui scaun gol. Membrilor familiei li se poate cere s comunice nonverbal unii cu ceilali. De exemplu, un copil poate ncepe s plng, iar mama, dac nu o face spontan, poate fi invitat s-i mbrieze copilul. Din nou, trebuie avut grij, deoarece, dac mama refuz s fac acest lucru copilul se poate simi i mai mult rejectat i afectat.

Exerciii, joc de rol i filmare


Exist un exerciiu folositor care ajut la ilustrarea perspectivelor diferite ale familiei. Pe rnd, membrii familiei sunt invitai s se deseneze fie pe ei nii fie membrul familiei pe care l consider a fi cel mai important. Aceasta se poate realiza pe o tabl sau pe o foaie mare de hrtie. Apoi ei deseneaz toi ceilali membri poziionai pe hrtie mai aproape sau mai departe de fiecare, n funcie de modul n care persoana care deseneaz vede relaiile din familie. Cu o familie numeroas este mai puin costisitor ca timp s se reprezinte fiecare membru sub form de bulin mare. Dac acest exerciiu ar fi fost folosit cu familia lui Sarah, cele dou surori ar fi

60

putut vedea c fiecare dintre ele credea c cealalt sor este mai apropiat de tatl lor i astfel ar fi putut reui s diminueze o parte din gelozia i percepia eronat pe care o aveau una despre cealalt. Mai mult de att, tatl nu ar mai fi putut s joace jocul sora ta este mai bun dect tine. El ar fi trebuit fie s aduc fiecare copil la aceeai distan fa de el, fie s i aleag un preferat. Mandy, fata menionat mai devreme n acest capitol, a refuzat s participe la acest exerciiu. Lucrtorii au acceptat rezistena ei. Acetia au spus c, chiar dac ei ar dori ca ea s participe deoarece prerea ei era la fel de important ca i a celorlali, poate c ea nu era pregtit s facacest lucru. Mai trziu, dup ce toi ceilali au avut ocazia s schieze familia, Mandy a fost din nou ntrebat dac i poate spune altui membru al familiei sau unui lucrtor unde s pun figurile familiale pe desen, n numele ei. Ea a fost de acord i l-a ales pe fratele ei ca scirb. Imediat ea s-a implicat att de mult nct atunci cnd fratele ei nu a pus figurile exact n locul care trebuia, ea nsi s-a dus la foaie i a nceput s deseneze constelaia familial. n locul schielor mai pot fi folosite ceti de cafea, nasturi, cartonae colorate sau figurine mici de joc. Jocul de rol este util n a ajuta membrii familiei s exerseze ceea ce ar dori s fac ntr-o anumit situaie. De exemplu, o familie era ajutat prin modelul managementului de caz nechip descris anterior. Fiica, Zoe, fusese abuzat sexual de tatl ei vitreg. Ea era ambivalent n privina ntlnirii cu el. Era speriat de faptul c fiind att de furioas i-ar putea pierde controlul cnd l va ntlni i fie l va ataca, fie va izbucni n lacrimi. Similar, domnul D era ngrijorat cu privire la reacia sa atunci cnd i va ntlni din nou fiica vitreg, prima oar de la dezvluirea abuzului, i totui vroia s i cear scuze i s ispun c nu ea era vinovat. Zoe era ajutat de o lucrtoare, iar domnul D era ajutat de un brbat, ofier de probaiune. n cele din urm lucrtorii au decis ca Zoe s exerseze constructiv ceea ce ea ar dori s i spun tatlui vitreg ntnindu-se cu ofierul de probaiune care s-l reprezinte pe domnul D. Invers, domnul D s-a ntlnit cu asistenta social pentru a exersa cu aceasta modul de a-i cere iertare lui Zoe. De asemenea, filmarea poate fi folosit ntr-un mod asemntor. Dup ncheierea ctorva ntlniri cu joc de rol, Zoe nc se simea incapabil s-i ntlneasc tatl vitreg, cu toate c avea nevoie s l aud c i asum responsabilitatea ca s poat s accepte cndva c nu ea a fost vinovat. Domnul D a realizat o nregistrare video n care o asigura pe Zoe c tot ceea ce sa ntmplat a fost din vina lui i n care se arta preocupat de binele ei. Zoe a fost de acord s vad nregistrarea i a fost susinut de terapeuta ei ct s-a uitat. A fost capabil s vad sinceritatea tatlui ei vitreg i i s-a dat astfel o nou i important dovad c nu ea a fost responsabil de abuzul care s-a produs i de consecinele dezvluirii acestui fapt.

61

n cele din urm, terapeuii pot da familiei teme de fcut de la o edin la alta. De exemplu, o familie foarte izolat poate fi ncurajat s invite un prieten de-al copiilor la ceai ntr-o sear nainte urmtoarei edine. Dac familia nu reuete n aceast stmn, poate fi ncurajat s ncerce din nou. Dac n continuare nu reuete, lucrtorii i asum responsabilitatea pentru o sarcin care a fost prea dificil, evitnd astfel s ncarce familia cu sentimente de vinovie. Totui este important s nu se treac cu vederea faptul c au fcut mai mult dect li s-a cerut, de exemplu invitnd trei prieteni la ceai cnd li s-a cerut s invite unul singur. Uneori, fcnd prea mult reflect ateptrile mult prea ridicate din partea familiei , cnd terapeuii ncearc s dea un sens real situaiei. Mai mult dect att, unele familii sunt att de sigure c vor eua, nct ncearc mai mult dect pot gestiona pentru a-i asigura eecul. O sarcin ntructva paradoxal, care este folosit ca urmare a unui eec, dar care de obicei d umor situaiei, este de a cere familiei s se poarte ntr-un anumit mod indezirabil, dar numai n anumite condiii. ntr-un caz de conflict marital, de exemplu, prinilor li se spune c trebuie s se certe fix la ora 19.00, lunea, n buctrie, cnd toi copiii sunt n pat. De obicei, cuplurilor le este greu s se certe la comand, dar acest exerciiu i ajut s nceap s se gndeasc la natura certurilor lor, cnd i de ce se ntmpl.

62

5
LUCRUL N GRUP CU COPII ABUZAI

Lucrul cu grupul este o metod ncercat i testat de a mari abilitatea oamenilor de a functiona in diferite situatii. Metoda a fost folosita, in ultimii ani, pentru a ajuta copiii abuzati sexual si cei care sunt martorii actelor de violenta in familie sau care au suferit o pierdere grea. De multe ori acestor copii li se oferaun loc intr-un grup, inainte de a exprima vreun semn de suferinta. Se presupune ca acei copii care au fost subiectul unui abuz sexual sau care au asistat la acte de violenta familiala au avut o experienta potential daunatoare care necesita o interventie. Terapia de grup este mai putin rapid utilizata ca o metoda de a ajuta copiii supusi altor tipuri de abuzuri decat daca acesti prezinta dificultati in dezvoltare sau semne de tulburari comportamentale. Lucrul in grup poate fi util folosit pentru toate tipurile de abuz indiferent de cat de mult este afectat copilul de experienta sa. Merita sa subliniem ca aceasta nu inseamna ca acei copii care au fost subiectul diferitelor forme de abuz vor beneficia de faptul de a fi impreuna intr-un grup. Membrii terbuie sa aiba suficiente elemente comune pentru a aprecia experientele celorlalti. Mai mult, intr-un grup mixt, aria problemelor ce trebuie luate in consideratie poate deveni prea larga pentru ca un grup sa fie eficient. Copii care au fost emotional si fizic neglijati pot sa nu aiba secrete, dar poate ca trebuie sa invete cum sa se joace cu altii, in timp ce aceia abuzati sexual vor avea nevoie sa schimbe idei despre atingere, comportament sexual, secret sau moduri in care pot fi protejati de avansurile adutitlor.

Valoarea lucrului cu grupul


Exista un numar de beneficii dar si de capcane asociate cu lucrul in grup. Trasaturile asociate tuturor grupurilor sunt bine documentate in cateva lucrari de referinta (Bion, 1961; Konopka, 1972; Witaker, 1985; Pines, 1992). Particular, o resursa importanta de informatii privind grupurile de copii si adolescenti este oferita de Dwivedi (1993). Acest capitol se va concentra asupra acelor aspecte ale lucrului cu grupurile care au o relevanta particulara lucrului cu copii abuzati.

63

Beneficiile
Toti supravietuitorii din capitolul al doilea isi aminteau un puternic sentiment de izolare. De multe ori copii abuzati sexualt simt ca ei sunt singurii care au un astfel de tratament din partea celor care trebuiau sa-i iubeasca. Inevitabil, membrii familiei in care au loc abuzuri simt puternic ca este ceva anormal sau inacceptabil cu ei insisi. Cunoscand alti copii care au suferit experiente similare ei afla ca si altii impartasesc aceleasi sentimente. Helen si-a amintit ca, atunci cand avea in jur de unsprezece ani, a aflat ca mai multi dintre prietenii ei aveau cosmaruri cu personaje negative sau monstri. Pe masura ce a realizat ca fricile prietenilor sai erau nefondate ea a recunoscut ca propria sa temere ca un om inarmat intra in camera sa era in aceeasi masura nefondata. Daca ar fi reusit sa impartaseasca mai devreme aceasta frica cu prietenii sai poate ca nu ar mai fi avut nevoie de vizitele nocturne ale fratelui ei. Participanti se pot surprinde uneori admirand un anumit membru al grupului. Un baiat de noua ani simtea ca o fetita din grup era foarte draguta. Prin aceasta ea a invatat ca abuzul nu transforma copilul intr-unul neatractiv. Jocul de roluri intre tineri este mai confortabil decat atunci cand un adult trebuie sa loace rolul criminalului. In particular, copiii abuzati sexual pot deveni alarmati atunci cand un adult face un avans cu conotatii sexuale, chiar si in contextul jocului de roluri. In orice caz, copiii pot mima adultii fara a cauza agitatie in grup. Un alt avantaj al lucrului in grup este faptul ca copiii se simt intr-un mediu mai sigur decat in cazul terapiei individuale cu un adult. Aceasta, in mod special pentru copiii abuzati sexual, evita recrearea scenariului abuziv. Participantii care au invatat noi roluri in terapia individuala le pot practica in cadrul grupurilor. Daca, spre exemplu, ei au fost dintotdeauna tapii ispasitori, acum pot incerca noi metode de a se asigura ca nu vor fi invinuiti de orice ar merge rau in grup. Ei pot necesita ajutorul conducatorilor de grup pentru a realiza aceasta. Umorul este mai probabil sa apara intr-un grup decat in terapia individuala sau de familie. Rasul este un bun tonicsi poate ajuta tinerii sa relationeze cu experientele negative. Marie a apelat la umor atunci cand a fost interbata ce a ajutat-o sa supravietuiasca experientelor sale. Ea a explicat ca dupa incidente precum distrugerea cadourilor de Craciun, mama si fratii ei au reusit sa rada de comportamentul tatalui. Aceasta a facut incidentul mai suportabil in masura in care acesta a fost redus la statutul unui clovn si nu al unui capcaun. Grupurile ofera mijloacele prin care mesajele pozitive sunt intarite. Aceasta este in mod particular adevarat pentru adolescenti care sunt de multe ori mai influentati de cei de aceeasi varsta decat de parinti. Un baiat adolescent, caruia terapistul i-a spus ca nu este de invinuit pentru abuzul suferit poate sa adopte o atitudine de genul: Esti platit pentru ca sa spui asta. In

64

schimb, poate fi mai usor convins de un grup de adolescenti prieteni care ii transmit acelasi mesaj.

Probleme si capcane
Cea mai dificila problema pentru asistentii sociali in a stabili un grup este cea a resurselor. Terapia de grup cu copiii, la fel ca si cu adultii, necesita angajarea a cel putin doi terapeuti. Ei trebuie stabileasca, la intervale regulate, sesiunile de grup, precum si timpul necesar pentru pregatire si planificare, retrospectiva si inregistrare. Aceeasi camera trebuie utilizata de fiecare data, dar in multe cladiri salile de intrunire suficient de mari pentru grupuri sunt foarte cautate. Daca alti colegi nu recunosc importanta grupului, terapeutii pot afla ca spatiul necesar a fost rechizitionat pentru o conferinta sau pentru cursuri. Transportul este uneori o problema. Uneori, pentru a gasi suficienti copii care sa aiba destul de multe aspecte comune pentru a realiza un grup viabil, membrii trebuie cautati intr-o arie geografica destul de mare. Nu se poate presupune ca copiii vor veni singuri la intalniri, iar uneori ambivalenta tutorilor in ceea ce priveste grupurile inseamna ca uneori nu se vor dovedi demni de incredere pentru a aduce copiii la sesiuni. Oricum, este nerentabil daca conducatorii grupului trebuie sa transporte ei insisi membrii deoarece acestia trebuie sa dedice tot timpul si energia lor sesiunilor in sine. Toti participantii trebuie sa fie capabili sa faca fata situatiilor de grup. O persoana tanara trebuie sa relationeze cu alti copii si sa imparta liderii cu altii. Ei trebuie, de asemenea, sa inceapa sa adopte noi roluri, daca cele precedente din cadrul familiei sau grupurilor erau negative. Intre timp, liderii de grup terbuie sa fie capabili sa lucreze cu mai multi copii in acelasi timp. Ei necesita aptitudini atat in lucrul direct cu copiii abuzati cat si in lucrul cu grupurile si mai mult, ei trbuie sa fie puternici emotional. Comentand experienta proprie privind lucrul cu grupurile de copii mici, Eileen Vizard (1987) scria: Din punctul de vedere al terapistului, o mare experienta in acest tip de munca, nu il protejeaza impotriva unui sentiment amar atunci cand, spre exemplu, asa cum recent s-a intamplat, si mie si unui co-terapeut, o fetita de patru ani s-a intors catre noi in timp ce isi punea ecusonul si a spus simplu:am fost violata.(p.19) Aceeasi autoare a scris in continuare: In teorie, multi profesionisti sanatori mental pot conduce astfel de grupuri. Totusi, in practica, noi stim ca aceasta necesita mai multa pricepere si o considerabil mai mare atentie decat am crezut anterior. (Vizard, 1987, p.21) O problema intalnita in conducerea grupurilor de copii este ca tutorii lor sunt foarte ingrijorati de ceea ce se intampla in grup si pot forta copii sa ofere detalii sau, suspiciosi pe ceea ce se pretrece la grup, sa convinga copii sa nu mai participe. In aceste situatii, este probabil

65

recomandabil sa oferi tutorelui detalii generale satisfacandu-i astfel curiozitatea fara a trada increderea copilului. O mare capcana este presupunerea ca toate problemele pot fi solutionate prin terapia de grup. Nu aceasta este realitatea. Un prim exemplu este acela al persoanelor suferind de anorexie. Grupurile ajuta pe cei supraponderali sa slabeasca deoarece elementul de competitie este un suport al unor eforturi mai mari. Din pacate, acelasi proces functioneaza si in cazul persoanelor care sufera de anorexie. Exista si pericolul ca membrii anorexici sa concureze in secret pentru a vedea cine pierde cel mai mult in greutate. Se crede ca anorexia este legata in unele cazuri de abuzul sexual (Oppenheimer, 1985). Idea unui grup pentru fetele tinere care nu au in comun numai experienta unui abuz sexual dar si problema anorexiei este una ademenitoare. Dar, daca grupul nu este condus de cineva cu abilitati desavarsite, este foarte probabil sa adanceasca problema pierderii de greutate in loc sa o solutioneze.

Schimbri pe tema lucrului n grup


Uneori sunt prea puini copii cu teme comune pentru a forma un grup viabil. Mai mult, problemele conturate n partea anterioar se pot dovedi a fi prea descurajante pentru specialitii care n alte aspecte ar folosit terapia de grup. Exist dou metode de intervenie care ofer multe dintre avantajele lucrului cu grupul, i care totui evit unele dintre principalele probleme. Acestea sunt perechile i grupurile de familie. Perechile Dup cum spune i numele, perechile se refer la lucrul cu doi copii,care nu sunt frai, ns au multe n comun. De obicei copiii au primit deja ajutor individual. Astfel ei ajung la un nivel la care au nevoie s tie cu certitudine c i ali copii au fost abuzai i c nu sunt singurii n aceast situaie. Se poate ca ei s aib nevoie s-i exteriorizeze experienele i s nvee strategii att pentru a evita rolulde victim ct i pentru a a-i afirma dreptul de a fi ngrijit ntrun mod securizant i corespunztor.(Pentru a evita confuzia perechea de copii mpreun cu lucrtorii care i ngrijesc vor fi numii grup n acest subcapitol.) Un copil abuzat este invitat s cunoasc un alt copil care a trecut prin experiene asemntoare. Dac unul dintre ei refuz invitaia, n mod evident el sau ea nu este pregtit/ s fac fa situaiei i nu ar trebui presat s fac acest pas. Dac amndoi sunt de acord, grupul poate merge nainte. n situaiile n care aceeai persoan a lucrat individual cu ambii copii, probabil tot aceasta va continua ca terapeut al grupului. n cazurile n care fiecare copil a avut un terapeut diferit, poate fi numit un nou terapeut pentru lucrul n grup sau, cei doi lucrtori iniiali pot lucra mpreun n grup.

66

Odat ce copiii se cunosc i se simt confortabil, pot fi invitai s ntocmeasc regulile grupului. n lucrul individual este posibil ca fiecare s fi avut limite i ateptri diferite att de la ei nii ct i de la terapeut. De exemplu, poate un copil era obinuit s intre i s ias cnd dorea din camer n timp ce cellalt copil a simit c este important s i cear permisiunea terapeutului. Un grup format din dou fete de apte, respectiv nou ani i un adult s-au gndit i au redactat o list: Regulile grupului: fr njurturi se prsete camera doar cernd voie nu se fumeaz nu se rup jucrii fr lovituri fr secrete Ultimul punct, fr secrete, a necesitat multe discuii. Membrii au trebuit s fac distincia a fi sincer cu fiecare i a avea totui dreptul la intimitate. De asemenea, au mai vorbit despre a nu spune oamenilor din afara grupului ceea ce se discut n grup. Au fost de acord ca n cazul n care chiar trebuie s spun unei alte persoane despre ntmplrile din edinele de grup, ei trebuie s discute cu ceilali membri ai grupului cui vor spune i de ce. Aceasta i-a dat permisiunea decare avea nevoie pentru a-i proteja pe copii i pe fraii lor n eventualitatea n care ei vor dezvlui i mai multe de-a lungul edinelor de grup. De asemenea, are avantajul de a alerta lucrtorul dac la un anumit moment creuna dintre fete era presat de ngrijitorii s le spun despre ceea ce se ntmpl la grup. n grupuri mici cu doar trei sau patru membri, absena unui cuplu de participani se va simi profund. Totui, n cazul perechilor, cnd un copil nu poate veni la o edin, liderul grupului poate reveni la o edin individual cu cellalt copil. Din moment ce lucrul individual ar trebui s le fie familiar acestor clieni, aceast revenire este de obicei o experien pozitiv. Totui apar dificulti mari dac, dup o scurt perioad, un copil se retrage. Cel care rmne poate s aib impresia c a fcut ceva ru, ntrindu-i sentimentul de vinovie. Astfel c este indicat planificarea unui numr limitat de edine (poate dou) cu care s se nceap. Presupunnd c acestea se desfoar cu succes, liderii de grup pot sugera nc dou edine, repetnd acest proces pn cnd acetia simt c copiii sunt suficient de implicai n grup pentru ca acesta s poat fi planificat pe termen lung. n alte cazuri liderii simt c un copil este reticent implicrii n grup, iar n acest caz ei pot ncheia grupul ntr-un mod clar i vizibil.

67

Lucrul cu perechi este folositor nu numai pentru a uura izolarea copiilor mai mari ci i pentru a-i ajuta pe cei copiii mai mici care au fost privai, chiar deprivai, de ngrijirea fizic i emoional. Este posibil ca unii copii s fi fost neglijai sau blocai de ctre prrinii severi ntro asemenea msur nct s trebuiasc s nvee s se joace, s exploreze i s experimenteze. Odat ce au nvat s se joace cu jucrii i diferite materiale sub ndrumarea adulilor, umrtorul mare pas este s se joace cu ali copii. Lucrul n perechi poate s micoreze distana ntre specificul jocului individual, securizant ns limitat, i perspectiva participrii n grupuri mai mari, care l poate speria pe copil.

Grupurile alctuite din membri de familie


Lucrul se poate desfura cu un grup de copii din aceeai familie, n cazurile n care sunt trei sau patru copii cu vrste apropiate, la o diferen de aproximativ 5 ani. Odat ce aceti copii se simt ndeajuns de confortabil cu privire la situaia lor, ei pot fi combinai cu un grup asemntor de frai. Astfel va rezulta un grup de ase pn la opt copii. Este dificil s se asimileze trei sau patru copii din aceeai familie ntr-un grup n care toi ceilali membri nu sunt frai. Dar n acest fel cele dou categorii de copii beneficiaz de o experien mai bogat dect dac ar fi fost ajutai doar n grupul familiei lor. Un avantaj al grupului alctuit din membri de familie este acela c grupul este aproape format. Este mai puin stnjeneal dect cea iniial din situaiile n care ase copii care nu se cunosc deloc se ntlnesc pentru prima oar. Timpul necesar procesului premergtor formrii grupului, n care copiii se cunosc unul cu cellalt, este redus cu mai mult de jumtate. Un alt avantaj important este c copiii i dau seama c familia lor nu este singura cu probleme de abuz. Un posibil obstacol este riscul ca cele dou familii s rmn separate i astfel grupul s nu devin coeziv, ns n practic aceasta nu pare s se ntmple. Dup o scurt perioad la nceput ncep s se realizeze noi aliane, care intersecteaz cele dou familii. Totui trebuie avut grij n a ne asigura c cele dou familii sutn compatibile, iar structura lor este adecvat pentru o astfel de abordare. Nu ar fi indicat, de exemplu, s unim o familie care are o singur fat cu o alt familie care are numai biei, cci lsm singura fat fr un aliat feminin. Att lucrul cu perechi ct i lucrul cu grupuri alctuite din membri de familie pot fi folosite i cu alte probleme, n afara celor legate de abuz. Copiii care au suferit o pierdere semnificativ pot fi securizai, la un anumit nivel al terapiei, prin ntlnirea cu ali copii sau cu o alt familie aflat ntr-o situaie asemntoare.

68

Grupuri pentru copii mici


Sunt multe principii ale lucrului n grup care se aplic tuturor grupurilor, indiferent de vrsta participanilor. Acestea sunt, repet, pe larg prezentate i discutate n lucrrile de specialitate menionate anterior. Acest subcapitol va analiza n continuare aspecte specifice ale lucrului n grup cu copii mici abuzai.

Planificarea i pregtirea
Principala caracteristic a lucrului n grup cu copii mici este c sigur va fi zgomotos i poate dezordonat. Din aceast cauz camera n care se vor defura edinele trebuie aleas cu grij. Este posibil ca ntr-un astfel de grup copiii s alerge ziua i nu seara. Aceasta nseamn c fie camera trebuie s fie izolat fonic sau s fie situat departe de persoane care lucreaz asta dac nu avei colegi deosebit de tolerani. Camera trebuie s fie destul de uor de curat, cci este nevoie de ceva timp pentru a permite curarea murdriei care se face. Trebuie s se ia n vedere modul de acces, att la camera n care se desfoar edinele ct i la alte ncperi ca toaletele, existena unor faciliti pentru scaune cu rotile sau pentru persoane care nu pot urca scrile. Este posibil ca la grup s vin copii, ngrijitori sau lucrtori cu deficiene motorii. n timp ce grupurile de aduli au nevoie de puin mai mult dect o camer adecvat, scaune, poate o mas, creioane i hrtie, n cazul clienilor mai mici este nevoie de mai multe materiale. Sunt folosite jucrii, vopsele, culori, lut pentru modelat, o oglind i costume. n vreme ce n lucrul individual jucriile i materialele care nu sunt utilizate atunci nu trebuie inute la vedere, cci altfel pot s distrag atenia copilului. Mrimea optim a unui grup este de aproximativ de ase copii, iar dac sunt doi aduli n grup, pot lucra cu maxim opt copii. De obicei este necesar prezena a doi aduli mai ales atunci cnd copiii trebuie nsoii la toalet. Este de preferat ca liderii grupului s fie un brbat i o femeie. Cei mici care au fost abuzai, s zicem, de mama lor, vor nva prin intermediul terapeutului femeie c femeile pot fi bune i conintoare, iar dac au fost aprai de ctre tat pot fi securizai prin prezena n grup a unui terapeut brbat. Cei doi lideri reprezint figurile matern i patern i, pentru copiii cu prini de sexe diferite, poate fi prima dat cnd vd relaia mam-tat ca ntre doi aduli care comunic i se respect reciproc, fr s ipe unul la altul i s se loveasc. n grupuri de copii mici liderii trebuie s fie directivi, asigurndu-se astfel c edina un iese de sub control i asumndu-i responsabilitatea lurii deciziilor, lund-o de pe umerii copiilor. Ruth McKnight(1972), un profesionist de grup, scrie despre prima ei experien n conducerea grupurilor de copii:

69

Prima mea lecie a fost n strns legtur cu rolul meu. Experienele mele pn acum fuseser n grupuri de discuii, cu un fel de lider destul de ters, care aproape c era unul din membrii grupului. Copiii m-au nvat c, de fapt, n contextul grupului cu ei acest lucru era imposibil i mai mult, nu are ceea ce ei doreau.(p.136) Spuse fiind aceste lucruri, copiii trebuie inclui n luarea unor decizii; de exemplu, ei i pot exprima dorina de a bea sucuri la nceputul edinei dect la jumtatea acesteia, sau pot fi consultai cu privire la primirea unui nou membru n grup. Liderii ar trebui s fie capabili s apeleze la un specialist de grup care s i ajute s evalueze ceea ce se ntmpl, pentru c grupurile cu copii mici sunt destul de greu de stpnit i este uor ca unui adult s-i fie distras atenia de la problemele importante prin anumite cereri sau un comportament dificil al unuia sau a doi copii. Specialistul are nevoie s fie bine informat cu privire la dinamicile de grupul, lucrul prin joc, abuzarea copiilor i cu privire la dezvoltarea normal a copilului. Liderii ar trebui, de asemenea, supervizai, dac este posibil de ctre specialist, dar ar fi de preferat un supervizor diferit, care va negocia cu specialistul limitele responsabilitii. Alte lucruri care trebuie clarificate nainte de nceperea edinelor sunt cele referitoare la transport, sucuri, nregistrare i durat. O chestiune suplimentar este decizia cu privire la structura grupului: este un grup nchis sau accept noi membri. De asemenea, liderii trebuie s se decid dac grupul are o anumit durat i, dac da, cte edine se vor ine. n general, cel mai indicat pentru copiii mici este un grup nchis cu un numr limitat de edine. Un alt aspect important al planificrii este crearea coeziunii i confidenialitatea. Copiii care particip la grup ar trebui s aib fiecare un lucrtor care s l ajute cu aranjamentele practice i s i asigue copilului terapia individual. n funcie de circumstane lucrtorului i se pot da toate detaliile cu privire la progresul copilului sau, pe de alt parte, i se poate spune doar c copilul a fost la edin. Cnd, ntr-o edin de grup copilul dezvluie ceva care indic faptul c el sau alt persoan este n pericol, liderii trebuie s se asigure c este informat o direcie de protecie. n selectarea membrilor grupului sunt puine reguli stricte, cu toate c este necesar s se evite includerea fie a unui copil foarte tulburat, cu un comportament foarte agresiv, fie a unui copil care este vizibil foarte diferit de ceilali membri, cum ar fi de exemplu o singur fat ntrun grup cu apte biei. Ruth McKnight (1972)subliniaz faptul c: Un lucru pe care l-am aflat ca urmare a experienei dure este faptul c nu este nelept s includem un copil foarte tulburat n grup. Includerea unui astfel de copil prea devreme i prea repede l face pe acesta s devin apul ispitor direct, ceea ce poate fi periculos att pentru el ct i pentru grup. Este nevoie de multe manevre abile pentru a repara o astfel de situaie. Noi 70

obinuim s lucrm cu un astfel de copil individual, prin joc. Cnd copilul i-a rezolvat unele probleme l putem transfera mai trziu ntr-un context de grup(p.134) n ciuda acestui fapt, copiii care sunt obinuii s fac fa problemelor n alte grupuri n care sunt singurii cu trsturi diferite, pot fi inclui. Un exemplu este acela al unui copil invalid care merge la o coal obinuit. Amestecarea bieilor cu fetele este posibil, dar n aceste situaii vor fi unele dificulti mai ales cu cei de peste apte ani, cnd bieii ncep s aib o prere negativ despre fete i invers. Este de ajutor dac n astfel de grupuri fetele sunt puin mai n vrst dect bieii. Pentru lucrtorii care nu sunt obinuii cu lucrul de grup cu copii este mai indicat s nceap cu grupuri alctuie din copii de acelai sex i s se implice n grupuri mixte doar pe msur ce capt mai mult ncredere i i dezvolt mai mult abilitile. De asemenea, trebuie acordat o atenie deosebit i amestecului cultural din grup. Kadj Rouk(1991a), care era singurul copil negru din grupul ei, i aduce aminte: M-a fi simit mai fericit dac mai erau i alte fete de culoarea mea n grup.Totui, ea apreciat grupul i a adus sugestii de mbogire a experienei ei,care ar fi putut fi implementate chiar dac nici o alt fat de culoare neagr nu a fost inclus n grup. Prima ei sugestie este ca grupul s se adreseze i altor culturi i religii i s includ reprezentri figurale ale negrilor n materialele folosite, cum ar fi filmele sau crile. n al doilea rnd, comentariilor rasiste i termenilor cu semnificaie rasist folosii de ali membri ai grupului trebuie s li se rspund. n al treilea rnd, problemele specifice pe care ea le-a avut legate de culoarea i cultura ei trebuiau s fie cunoscute. Aceasta s-ar fi putut realiza cerndu-le tuturor membrilor s mprteasc grupului ce probleme ntmpinau. Pentru un copil poate era tentativa de suicid a tatlui, pentru un altul poate era apariia la tribunal ca martor, i pentru Kadj ar fi fost cum s fac fa faptului c tatl ei era negru, ce ar fi condus la dorina de a termnia cu partea neagr din mine, pentru c aparinea tatlui meu. Este important ca copiilor s li se dea ajutorul, chiar dac ideal, ceea ce le-ar trebui, nu etse disponibil. Cercetrile (Doyle, 1996) au artat c n timp ce familiile de negri au primit un ajutor material substanial, copiii lor aveau mai puine anse de a primi ajutor prin consiliere sau terapie de grup. ngrijorarea era cu privire la faptul c nefiind consilieri negri sau ali copii negri n grup, nu li se puteau oferi aceste servicii. n lumea real deseori idealul nu se poate atinge, i acolo unde este cazul, copiilor ar trebui cel puin s li se ofere psobilitatea de a alege aceste servicii. O alt trstur a grupurilor alctuite din copii mici este posibilitatea existenei unui grup informal de prini, ngrijitori i asisteni sociali care ateapt ntr-o camer alturat. Aceasta se ntmpl pentru c copiii sunt prea mici pentru a veni singuri la edine i pentru c au 71

dreptul de a avea un adult familiar lng el care s l securizeze n cazul n care devin foarte afectai de cele ce se ntmpl n edin. Dac nevoile acestui grup informal de ngrijitori sunt neglijate, ei pot s saboteze eforturile terapeuilor devenind zgomotoi sau cerndu-le atenie nainte i dup edine. Eileen Vizard (1987) i colegii au rezolvat aceast problem elabornd obiceiul de a uni grupul copiilor cu al ngrijitorilor o parte din ultima edin pentru a sta jos mpreun i a a privi fragmente din filmarea copiilor n timpul celor 5 sptmni anterioare. Aceasta s-a dovedit a fi un mare succes.(p.18) n cele din urm, nu este nimic mai descurajant sau mai confuz pentru un copil mic dect s afle c, fiind pregtit pentru o experien de grup, el st singur cu liderii de grup. Este important s ne asigurm c participrile sunt confirmate i c cel puin treisau patru copii vor lua parte la prima edin.

Prima edin
Cu copiii mici, prima edin de grup are o importan crucial. Clienii mai vechi care nu agreeaz prima ntlnire pot fi convini s se ntoarc n sperana c lucrurile se vor mbunti. Copiii micui care nu se simt n largul lor la prima edin deseori rezist oricrei ncercri de a fi implicai n urmtoarele edine. Adulii care se ntlnesc pentru prima oar ntr-un grup de obicei ncep prin a face cunotin unii cu alii. n cazul copiilor mici este mai important ca nti s i familiarizm cu mediul fizic nconjurtor. Ei vor trebui s tie unde este toaleta i cum s i gseasc printele/ngrijitorul n cazul n care se simt afectai. De asemenea, ei vor vrea s se joace cu toate jucriile din camer. Odat ce membrii grupului i-au satisfcut curiozitatea cu privire la ceea ce i nconjoar, pot fi prezentai propriu-zis adulilor i celorlali copii din grup. Uneori se folosesc ecusoane cu nume. Diverse jocuri i pot ajuta pe copii s nvee numele unii altora. Un astfel de exemplu este s avem cteva plrii haioase pe care copiii i le pun unii altora pe cap. Cel care primete plria spune: Mulumesc, eu sunt Sue(sau care este numele copilului). Odat ce membrii tiu numele celorlali pot exersa spunnd Aici erai, Sue, n timp ce pun plria pe capul cuiva. O alt idee este jocul de-a prinsea, n care un participant arunc o minge din osete sau un balon cu fasole altui copil al crui nume l tie, zicndu-l cu voce tare. Liderii vor lua parte la aceste jocuri s se asigure c nici un copil nu se simte jenat datorit stngciei sale, memoriei slabe sau c i s-a uitat numele. Urmtorul pas important al primei edine este ntocmirea unui set de reguli de grup i discutarea cu copiii despre motivul pentru care particip la grup. Membrii trebuie s tie ce ateptri s aib de la grup i ce ateapt grupul de la ei. Este indicat ca copiii s participe la

72

formularea regulilor i, dup cum am vzut la lista dat de grupul format din perechi, chiar se pot distra prin includerea unor reguli de aduli, cum este cea de a nu fuma.

Activiti propuse
Activitile grupului vor depinde n mare msur de obiectivele propuse. Un grup care se adreseaz copiilor neglijai, care nu sunt ncurajai, poate ncepe prin a ncuraja copiii s exploreze diferite materiale de joc, cum ar fi nisipul, apa, lutul i vopselele. Apoi se poate trece la activiti care cer un efort comun, cum ar fi colajul de grup sau construirea unei structuri mpreun. Pentru aceti copii, a lua masa mpreun, a sta la mas folosind tacmuri i spunnd V rog sau Mulumesc pot fi experiene importante de nvat. Un grup pentru cei care au fost supui violenelor fizice se va concentra pe a-i ajuta s neleag c nu trebuie se simt vinovai i ruinai de cele ntmplate. Ei pot fi invitai sa se costumeze i s pun n scen poveti foarte cunoscute despre copii care au fost maltratai, cum ar fi Cenureasa, Oliver Twist i Jane Eyre. Astfel ei pot juca n rol comportamente princare s se apere. De asemenea, ei mai au nevoie s i exteriorizeze furia, emoiile violente, prin intermediul jocurilor distructive, schimbului de replici ironice i prin aruncarea cu perne sau mingi n obiectele urii lor. Eventual, coopernd cu ceilai prin jocuri de contrucii, un colaj de grup poate, li se poate arta ct de mult se poate ctiga prin mijloace non-violente. Grupurile pentru copii abuzai sexual vor trebui s ofere mijloace de manifestare a emoiilor negative. Mai mult, membrii pot fi foarte tulburai n legtur cu ceea ce li s-a ntmplat. Pentru aceti copii, spre diferen de cei abuzai fizic i de cei neglijai, sunt puine basme sau poveti despre copii abuzai sexual, cu care ei s se identifice. Este posibil ca ei s aib nevoie de cteva elemente simple de educaie sexual pentru a nelege experiena prin care au trecut. Dar mai nti ei au nevoie s aib un vocabular n comun, pentru a-i putea comunica experienele. ntr-o edin pregtitoare membrii grupului pot fi ncurajai s spun cu glas tare cum i denumesc prile intime ale corpului. Prin acest mijloc ei afl c toi folosesc cuvinte nepoliticoase. Exerciiul le ofer, de asemenea, posibilitatea de a folosi o mare varietate de termeni pentru a descrie ceea ce s-a ntmplat cu ei. Participanii la un astfel de grup pot fi ncurajai s i valorizeze corpul i s i afirme dreptul de a nu fi molestai. Acest lucru se poate realiza prin jocul de rol i folosind o oglind, n faa creia copiii stau i declar Este corpul meu! i Nu, pleac.. Cu ct copiii sunt mai ncreztori, i pot nsoi pe cei care nc nu au ncredere n ei i i pot ajuta s rosteasc cuvintele. Copiii abuzai, indiferent de natura molestrii, mprtesc multe emoii negative. Toi trebuie s nvee s aib ncredere. n aceast ncercare sunt jocuri care i ajut. ntr-un joc

73

membrii nchid ochii i i dau drumul pe spate pentru a fi prini de ceilali membri ai grupului. . n cazul copiilor mici care nu au mult putere i nici o bun coordonare, este indicat ca adulii s preia rolul celui care l prinde pe copil; scparea partenerului anuleaz scopul exerciiului! Activitile sugerate n subcapitolul despre lucrul individual pot fi adaptate la edinele de grup. Un exemplu, deja descris, implic schiarea de expresii pe contururi de fee albe, dup care copiilor li se solicit s mprteasc desenele lor i s spunce i face s se simt triti, bucuroi, furioi, ruinai sau speriai. n final, trebuie notat c cei mici nu valorizeaz conceptele abstracte, astfel nct toate ideile trebuie prezentate n form concret, folosind ppui, marionete, desene, poveti i jocuri.

Grupuri pentru copii mai mari i adolesceni


Multe din cele spuse n subcapitolul anterior cu privire la grupurile pentru copii mici se aplic, de asemenea, i celor pentru cei mai mari. De exemplu, mrimea optim va fi tot de ase copii plus liderii(cu toate c au fost i grupuri care au avut succes, formate din doar trei sau patru membri). Astfel c, acest subcapitol va sublinia doar unele dintre trsturile importante ale lucrului n grup cu copii mai mari abuzai.

Planificare i pregtire
Copiii mai mari care au fost abuzai o perioad de timp au dezvoltat o mai mare nencredere n aduli dect cei mici, au avut mai mult timp pentru a se adapta rolului de victim i pentru a acumula sentimente de furie, de lips de valoare a propriei persoane i de team. Este probabil ca n grup s apar numerose fenomene prin care s se testeze att graniele grupului ct i dac liderii grupului sunt demni de ncredere. Este important s fie doi lideri, dintre care unul s aib experien de lucru cu grupuri, iar amndoi s fie puternici din punct de vedere emoional. De asemenea, este esenial ca ambii lucrtori s fie supervizai i sprijinii, att de ctre supervizor ct i de ctre specialistul de grup care este disponibil n a asista. Din nou, este de un mare ajutor ca terapeuii s fie de sexe diferite, pentru a reprezenta un model de femeie i brbat, aduli, care lucreaz armonios mpreun, i pentru a oferi membrilor grupului un ecran de proiecie a sentimentelor fa de femei/mame i brbai/tai. Atunci cnd lucrtorul brbat ajut fete care au fost abuzate sexual, este probabil ca acesta s fie supus unor perioade de intense probe. ntr-un grup format din patru fete adolescente, liderul de grup brbat a trebuit s fac fa pernelor aruncate n el, ntrebrilor despre comportamentul su sexual i acuzaiilor de homosexualitate atunci cnd el nu a rspuns invitaiilor lor sexuale. ntr-un alt

74

grup Fetele erau foarte des foarte suprate pe terapeutul brbat i i-au exprimat suspiciunea cu privire la motivele pentru care conduce grupul(Furniss et al., 1988, p.102). Adolescenii pot fi timizi i ruinoi. Astfel c va fi foarte dificil pentru ei s-i fac curaj s vin prima ntlnire singuri. Ar putea fi util pentru ei s vin la o serie de ntlniri premergtoare nsoii de asistentul social care are grij de ei, care va participa la cteva astfel de ntlniri informale. Sau, membrii se pot ntlni unii cu alii n perechi cu un pretext oarecare, nainte de prima edin de grup, astfel nct, atunci cnd vo veni pentru prima edin s simt c vin cu un prieten.

Prima edin
Este posibil ca cei mai mari, spre diferen de copiii mici, s manifeste mai mult interes fa de colegii de grup dect fa de mediul n care sedesfoar edina, cu toate c imediat dup sosirea lor, ei au nevoie s tie unde s i pun hainele i unde s se duc la toalet. ns ei vor fi curioi cu privire la numele celorlali participani i la experienele prin care acetia au trecut. Un exerciiu util este cel referitor la descoperirea semnificaiei numelor membrilor grupului. Aceasta i ajut s nvee att numele celorlali ct i cte ceva despre ei nii. Este distractiv i mgulitor pentru un David s afle c numele su nseamn cel iubit, Kumar s afle c este un prin, pentru Sanjula s afle c ea este frumoas sau pentru Tammy s afle c ea este perfeciune. Cei care au un nume neobinuit sau mai rar ntlnit pot fi de asemenea ncurajai s caute o semnificaie plcut a numelui, cum ar fi Beatrice, care nseamn aductoarea de bucurie, sau Cyril- maiestuos. Liderii au nevoie s asigure ,ntr-o form sau alta, faptul c nu le provoac suferin celor ale cror nume au conotaii mai puin pozitive, cum a r fi Doreen nchis n sine, Elvis zgomot sau Cameron, nas ncovoiat.

Activiti propuse
Din nou, activitile vor depinde de obiectivele grupului. Un grup pentru biei adolesceni abuzai fizic, violeni, se poate concentra asupra jocurilor competitive fr s se ajung la lovituri, sau asupra dezvoltrii ncrederii n aduli, n colegi i n propriile lor capaciti n activiti ca vslitul sau crarea pe stnc. Dac obiectivul grupului este fie numai social fie foarte focalizat pe o problem care nu are legtur cu abuzul, tinerii trebuie ajutai s gseasc o modalitate s i mprteasc experienele. Ei pot fi invitai s aleag modalitatea de a discuta despre abuzul la care au fost supui. Ei pot decide s priveasc peretele sau fereastra sau s ncerce caute o explicaie urmnd regulile unui joc ca Just a minute fr repetiii, ezitri sau devieri.

75

Activitile cu vopsele, creioane i hrtie s-au dovedit a fi folositoare i agreate de tineri. Un colaj de grup sau desenul i ajut pe participani s i exprime sentimentele despre ei nii i despre grup fr s fie singuri n centrul ateniei. De asemenea, aceste activiti ajut i la procesul de cretere a coeziunii grupului. Discuia poate fi sprijinit prin intermediul desenelor i picturilor, descriindu-le altor membri ai grupului. Completarea chestionarelor este o alt activitate care poate ajuta la lansarea discuiilor i pare s i atrag pe adolesceni. Obiectivul de lung durat al unui grup este schimbarea atitudinilor, mai ales ale celor auotdevalorizante. Folosirea unui chestionar ntr-una din primele edine i din nou, la ultima edin, ofer un mijloc de evaluare a eficienei grupului i d membrilor un feedback cu privire la progresul fiecruia. Unele activiti, cum ar fi jocul de rol, sugerate n subcapitolul despre lucrul individual i despre grupurile pentru copiii mici, s-au dovedit a fi utile i n grupurile pentru cei mai mari. Acesta include dramatizarea i jocul. Muli adolesceni abuzai nu au avut demult posibilitatea de a se juca ntr-un mediu securizant. Bucuria de a fi un copil fr griji poate fi rectigat prin susinerea edinelor n camere cu jucrii sau prin pregtirea de petreceri sau excursii la expoziii sau la film. Oricum, membrii grupului ar trebui s aleag ei ce activiti s pregteasc, deoarece adolescenilor nu le place s fie tratai ca nite copii cnd ei vor s fie aduli. n final, folosirea echipamentului video s-a dovedit a avea un mare succes cu aceste grupuri. Tinerii, n ciuda timiditii, sunt dornici s primeasc feedback cu privire la modul n care arat i se comport. Privirea nregistrrii video a unei pri dintr-o edin anterioar ofer un feedback obiectiv, necritic. La nceput membrii pot ezita n a fi filmai, iar n acest caz trebuie insistat. ns nu putem folosi o camer video fr a avea acordul tuturor membrilor grupului.

76

6
NGRIJIREA COMPLEMENTARA

Cnd copiii mor de minile prinilor apar inevitabil ntrebri precum De ce nu a fost dus intr-un loc sigur?, De ce i s-a permis sa se ntoarc acas? Soluia mpotriva abuzului minorului pare aa de simpla copii trebuie salvai de prinii abuzivi si plasai la ngrijitori care nu ii vor vtma. Din pcate rspunsul nu este chiar aa de simplu. Acest capitol examineaz problemele ngrijirii complementare, concentrndu-se asupra perspectivei copilului. Nu i propune sa acopere toate aspectele ngrijirii complementare; exista deja lucrri cuprinztoare pe acest subiect (e.g. Thoburn, 1988; Rose, 1991; Parker & all, 1991). Acum exista o gama larga de alternative la ngrijirea continua in casa printeasca. Aceste alternative includ ngrijire pe termen scurt cu prini adoptivi sau in complexe rezideniale atunci cnd evaluare in afara casei este necesara, unde prini sufer de o incapacitate temporara, sau unde prinii si copii au nevoie de o scurta perioada de rgaz. Perioade mai lungi de ngrijire complementara pot fi necesare atunci cnd pacienii urmeaz un tratament care sa le permit sa triasc in sigurana in familie. Copii pot fi mutai permanent fie pentru ca situaia de acas se nrutete si nu sunt semne ca se poate schimba in bine, fie pentru ca relaia copilprinte s-a rupt irevocabil. In cazul separrii permanente, in funcie de vrsta copilului si resursele disponibile, opiunile vor fi ngrijirea rezidenial sau cu asisteni maternali, sau adopia. Exista si jumti de msur, cum ar fi colile rezideniale unde copii vin acas numai in vacante. Sau ngrijirea mprit atunci cnd copilul locuiete cu prini substitut o anumita perioada dar se ntorc sa locuiasc cu prinii pentru o alta perioada. Din ce in ce mai mult, membri familiei lrgite sunt folosii ca ngrijitori alternativi. Scopul acestui capitol nu este sa discutam meritele diferitelor forme de ngrijire ci, mai degrab, sa identificam problemele principale pentru copiii in discuie. De asemenea, nu avem suficient spaiu sa discutam in detaliu chestiuni importante ce privesc plasamentele in cadrul aceleiai rase sau transrasial. Totui, exista trei principii importante aici. In primul rnd atunci cnd copiii sunt mutai din cminele lor, intr-o situaie, deci, de pierdere si de suprare, este important sa se menin cat mai mult posibil ce este familiar si iubit. Exista avantaje certe in a plasa un copil intr-un cmin care prezint aceleai 77

modele si practici culturale in viata de zi cu zi. In al doilea rnd este nevoie de o adevrata atenie fata de convingerile religioase ale copilului, originile rasiale si culturale si cadrul lingvistic (Children Act, 1989, s22, 5c). Copiii nu sunt simpli albi si negri. Lau (1991) ilustreaz decizii hazardate luate intr-un anumit caz: O adolescenta cu un mix parental alb UK-chinez Hong Kong a fost plasata in ngrijire in urma unor acuzaii de abuz. Fata a fost clasificata ca negresa, i-a fost desemnat un asistent social negru si a fost plasata intr-o familie de negri. In acest caz asistentul social ca si familia ngrijitoare erau, de fapt, afro-caraibieni....nici un efort nu s-a fcut pentru a o ajuta sa menin legturile cu comunitatea chineza sau sa o ajute in folosirea limbii chineze (pp.110-11). In al treilea rnd, chiar daca un plasament trans-rasial este singura opiune, preferinele copilului in ceea ce privete dieta, mbrcmintea, distracia si alte activiti trebuie sa fie luate in considerare. Sanjula, o tnra femeie asiatica, care a avut o dizabilitate de nvare, a fost ngrijita intr-un complex rezidenial in care ceilali rezideni, precum si angajaii erau albi. Noul ei asistent social a vizitat-o in ngrijire si a aflat ca purta un costum. Asistentul a observat din fotografiile de familie ca ea purta ntotdeauna un sari acas si a ntrebat-o daca ii place sa poarte sari. Sanjula a explicat ca ii plcea dar nu i s-a dat voie in complexul rezidenial. Cnd asistentul social a discutat problema cu angajaii, acetia au spus ca Sanjula nu se putea mbrca singura si nimeni altcineva nu tia cum sa nchid un sari. In plus, asa cum este descris de Lau (1991), trebuie mentinut contactul cu mostenirea culturala si comunitatea copilului. Mai mult, ingrijitorii complementari si asistentii sociali trebuie sa fie sensibili la probelemele copilului in privinta rasismului, discriminarii, si mostenirii lor culturale, neasumand in acelasi timp ca tori (sau numai) copii negri au indentitate de sine negativa (vezi Owusu-Bemph, 1994).

Problemele ngrijirii complementare


Una dintre problemele principale asociate cu ingrijirea complementara este aceea de a gasi un plasament stabil care sa fie corespunzator copilului in discutie. Aceasta este o probelema intalnita cu toti copiii, nu doar cu cei abuzati, in cautarea unui camin adoptiv. Prea des ei trebuie sa se mute dintr-un plasament de surta durata in altul. Aceasta problema este descrisa prin exemplificarea de catre Phil Quinn a situatiei lui Peter, un baiat care initial a fost plasat in ingrijire pentru ca mama lui, singura si cu trei copii, s-a imbolnavit: Asa a inceput schimbarea caminelor pentru Peter, de obiecei la intervale de doua-trei luni. A locuit in diferite camine adoptive intr-o perioada de doi ani ce a urmat despartirii familiei. Fiecare mutare a devenit si mai dureroasa decat ultima pentru ca il convingea pe baiat ca nimeni nu il iubeste si numeni nu il doreste (Quinn, 19988, p.47).

78

Mostenirea sindromului Stockholm


Sindromul Stockholm si relevanta lui pentru copii abuzati a fost discutata in capitolul 1. Copii abizati pot dezvolta usor loialitate si atasament pentru abuzatorii lor. Eva de 7 ani a fost respinsa la nastere de catre mama ei. Mai departe, ea a fost abuzata fizic si emotional de catre mama sa in sensul ca nu crestea si avea urme de rani. Eva dezvoltase o adoratie pentru mama sa si opunea rezistenta la trasferul in ingrijire. Primele doua familii de asistenti maternali au refuzat-o. Apoi ea a fost trimisa sa locuiasca cu domnul si doamna K, care erau asistenti maternali experimentati si iubitori. Totusi, dupa un weekend petrecut acasa a refuzat sa-si faca bagajele si sa se intoarca la domnul si doamna K. Dupa o reintoarcere de proba acasa, soldata cu esec, domnul si doamna K au insistant ca ea sa se intoarca la ei. Ei au reusit si, in cele din urma, Eva, consientizand ca nu se mai poate intoarce acasa la parintii ei, s-a stabilit fericita cu domnul si doamna K. Acest cuplu a fost capabil sa inteleaga atasamentul Evei fata de caminul ei si sa-i ofere dragoste neconditionata. Din pacate nu toti asistentii maternali au rezistenta emotionala a domnului si doamnei K. Confruntat cu un copil care pare sa iroseasca toata dragostea pentru parintii abuzivi, asistentii maternali, asa cum s-a intamplat in primul plasament al Evei, pot deveni frustrati pe masura ce copilul respinge dragostea si grija lor.

Reactia copiilor abuzati la ingrijire


Multi copii abuzati nu vor sa-si paraseasca casa; ei vor doar ca abuzurile sa inceteze si sa fie iubiti de parintii lor. Sarah, sa ne amintim, nu a vazut scoala-internat ca pe o scapare. In schimb, astepta fiecare vacanta sperand ca de data asta va fi totul in ordine. Din nou, capitolul 1 demonstreaza ca nevoia copiilor de a fi cu familiile lor este puternica. Ei traiesc sperand sa merite dragostea parintilor lor. Littner (1956) a descoperit ca copiii adoptati credeau ca au fost respinsi de parintii lor pentru ca se comportau rau. MCFadden (1980) descrie experientele unor asistenti maternali: Domnul si doamna Pike au declarat ca l-au observat cu atentie pe Sam de 4 ani jucandu-se intr-un colt cu ursuletul lui de plus. Soptind Sam i-a spus ursuletului daca uzi patul politia te va lua. Sam a plesnit ursul si apoi l-a aruncat: urs rau acum trebuie sa pleci. Multi asistenti sociali au fost intampinati cu daca nu te porti frumos asistentul social te va lua de la noi. Timberlake (1979) a demonstrat ca sentimentul de vinovatie si responsabilitate pentru mutarea de acasa este mai mare la copiii abuzati. Acesti tineri erau mult mai inclinati sa lege motivul plasamentului cu propriul lor comportament in timp ce copiii neabuzati il asociau cu un moment de criza. Implicare politiei si folosirea procedurilor legale si a instantelor, desi probabil necesare, toate dezvolta copilului abuzat un sentiment de greseala.

79

Chiar si ca adult, Sarah este ferma in a declara ca ea nu a dorit sa fie luata in ingrijire. Sarcina de a se integra intr-o noua familie cu felurile sale diferite de interactiune este considerata prea dificila pentru ea. Mai mult, cand era tanara ea presupunea ca toti tatii isi bat copiii si s-ar fi astpetat de la parintii adoptivi sa faca la fel. Atat Marie, cat si Sarah isi aminteau ca erau capabile sa anticipeze comportamentul tatalui si sa fie cu un pas inaintea lui. Nu numai ca asemenea copii se vor simti foarte infricosati de o situatie noua si necunoscuta, dar se vor astepta de asemnea la tratamente rele si la respingere. Daca ei nu pot castiga dragostea parintilor care ar trebui sa-i iubeasca datorita legaturii de sange, ce speranta au ei sa castige dragostea oricarui alt ingrijitor? Atunci cand este luat in ingrijire fiecare copil abuzat va avea propriul sau mod de a se adapta la familia sau situatia rezidentiala. Unii s-ar putea sa se comporte cat mai bine posibil, sperand inca ca, prin a fi buni, pot castiga un pic din dragostea celor care au grija de ei. Phill Quinn descrie ce s-a intamplat cu Peter cand, in cele din urma a fost plasat la niste parinti adoptivi care au inceput sa-l bata: Peter a devenit foarte atent la dorintele parintilor adoptivi. Stia ca ce s-a intamplat in acea zi se putea intampla din nou. Nu isi invinovatea mama adoptiva pentru ca si-a pierdut cumpatul ce el. La o adica, doar se confirma ceea ce el credea deja despre sine era rau si merita sa fie pedepsit. Incerca sa-si compenseze rautatea prin indeplinirea fiecarei dorinte a lor, aducandu-le cafeaua la pat, pregatindu-le cina, indeplinind sarcini, facand totul pentru a-i face sa-l placa si sa nu-l raneasca din nou (Quinn , 1988, p.126). Alti copii vor fi foarte retrasi si se vor inchide in camerele lor oridecateori vor exista tensiuni in casa. Parintii adoptivi au raportat, de asemnea, dificultati in a face fata copiilor al caror comportament este provocator (McFadden, 1980). Motivele pentru un asemenea comportament provocator variau. Copiii nu pot sa creada ca ingrijitorii lor nu ii vor abuza la un moment dat si atunci testeaza limitele rabdarii si tolerantei ingrijitorilor. Alti copii regasesc violenta, rejectarea si molestarea atat de familiare incat acestea devin mai linistitoare decat protectia si bunatatea care sunt nefamiliare. Alti tineri cred ca sunt atat de slabi incat merita sa fie pedepsiti si, astfel, cauta pedeapsa. Altii devin atat de familiarizati cu rolul de tap ispasitor sau seducator incat nu mai cunosc alt rol. Copiii abuzati sexual ar fi putut sa primeasca dragoste doar in schimbul favorurilor sexuale, si, pe cale de consecinta, ei cred ca ingrijitorii sau angajatii complexului residential vor avea grija de ei doar daca le ofera favoruri similare. Alti copii trebuie sa simta ca nu pot invinge. Zareena, copilul care juca in continuu jocul iazul, a fost respinsa de un asistent maternal pentru ca avea istericale. In urmatoarul camin a fost respinsa pentru ca tacea in prezenta ingrijitorilor vitregi. A fost respinsa fie ca tacea, fie ca ramanea tacuta. 80

Copii in ingrijire pot continua sa fie preocupati de ce s-a intamplat cu restul familei. Marie a declarat ca s-ar fi opus luarii in ingrijire pentru ca ar fi fost prea ingrijorata de ceea ce sar fi intamplat cu mama si surorile ei. Jessica Cameronchild (1979) a scris ca, pe langa alti factori, a fi un copil abuzat inseamna sa speri ca vei fi adoptat si apoi iti vei gasi parintii reali si ii vei convinge ca vei fi bun daca te vor lua inapoi. Dar sa te temi cine va avea grija de parintii tai prezenti daca tu vei fi salvat. Se intampla doar ocazional ca mai mult de doi frati/surori sa fie plasati impreuna in acelasi camin adoptiv, totusi atasementul pentru frati si surori poate fi mai puternic decat cel pentru parinti. Phill Quinn descrie din nou sentimentele lui Peter cand si-a dat sema ca fratii lui vor fi plasati intr-un camin adoptiv separat: Pe masura ce trecea timpul, Peter devenea din ce in ce mai interesat de fratii lui, petrecand in fiecare zi timp cu ei... Ei au devenit cei mai importanti oameni din viata lui. Apoi a venit ziua in care asistentii sociali au dus copii in familiile separate aranjate pentru ei. Fara ezitare sau rezistenta Peter s-a dus cu domnul White fara sa stie ca va fi separat de fratii lui. Doar atunci cand masina a demarat, Peter si-a dat seama de ceea ce se intamplase. Ca un animal inchis intr-o cusca pentru prima data, imediat a inceput sa-si caute fratii prin oglinda retrovizoare a masinii. Disperat s-a repezit la usa incercand sa iasa. O atentie sporita ar trebui sa se dea incercarilor de a recruta ingrijitori care sa fie dispusi sa ia un grup de frati/surori. Cercetarile lui Berridge si Cleaver (1987) au indicat ca plasamentele adoptive se destrama in mai putine cazuri daca fratii sunt impreuna. Cercetarile lui Judy Dunn au condus-o la concluzia ca in fata evenimentelor negative ale vietii....cei mai multi frati se apropie foarte mult si isi ofera unul altuia un real sprijin (Dunn, 1995, p.345).

Ingrijitorii complementari
Parintii adoptivi si angajatii din caminele residentiale trebuie sa indeplineasca multe cerinte ale tinerilor din custodia lor. Dar in cazul copiilor abuzati exista dificultati in plus. Frica de violenta si sentimentele de respingere sunt ata de puternice incat orice forma de pedeapsa poate provoca o reactie extrema. Tom ONeill (1981) descrie sentimentele fratelui lui atunci cand foarte iubitorii sai parinti adoptivi au avut motive sa-l certe. L-au certat si l-au trimis sa se culce. S-a dus in pat si s-a pus pe plans. Plangea pentru ca ei nu il vroiau. De acord, era doar o alungare temporara dar pentru el era o adevarata respingere (p. 75). Este acceptat ca limitele trebuie puse si comportamentul negativ trebuie controlat dar pedepsele corporale trebuie evitate. Corpurile copiilor abuzati au fost suficient degradate in trecut; in ingrijire ei au oportunitatea sa invete ca trupurile lor merita respect. Acest lucru poate determina dificultati intr-un camin adoptiv daca ingrijitorii au obisnuinta de a-si pedepsi fizic proprii copiii. O problema in pus identificata de ingrijitorii adoptivi este legata de ingrijirea victimelor abuzurilor sexuale. In

81

particular asistentii amternali barbati pot fi foarte nesiguri in privinta limitelor folosirii atingerilor si gadilatului pentru a exprima afectiune. In final, cu toate ca majoritatea ingrijitorilor si caminelor rezidentiale ofera un mediu excelent, exista cazuri in care copii sunt abuzati in timp ce se afla in ingrijire. Dennis ONeil a fost omorat in bataie de catre tatal adoptiv. Fratele lui, Tom, ii descrie sfarsitul: Avea ulcer septic la picioare. Picioarele ii erau afectate sever, o situatie pentru care nu primise ingrijire medicala. Pieptul ii era excesiv de vanat si decolorat. Fusese recent batut pe spate cu un bat. Stomacul lui nu continea nici o urma de mancare. Era mort. (ONeil, 1981, p.68) Shirley Woodcock (1984) a murit la varsta de trei ani de mana asistentului maternal, iar Christopher Pinder (1981) care a fost plasat spre adoptie si caruia i-a fost schimbat numele in Daniel Frankland a fost omorat de catre viitoarea mama adoptiva. Un numar impresionant de rapoarte de investigatie (e.g. Levy si Kahan, 1990, Kirkwood, 1993) sunt marturii elocvente ale abuzului generalizat in complexele rezidentiale pentru copii.

Beneficiile ingrijirii complementare


In pofida probelemelor ingrijirii complementare, aceasta poate oferii copiilor beneficii semnificative. Lloyd a plecat de acasa la varsta de 11 ani si a trait cat de bine a putut. Incercarile sale de suicid si disperarea sa de la inceput de adolescenta ar fi putut fi evitate daca ar fi fost plasat la asistenti maternali sau intr-un complex rezidential unde ar fi primit ajutor si alinare si ar fi avut la cine sa apeleze pentru ajutor in problemele sale.

Un loc sigur
Chiar daca putini copii indura vatamari serioase sau mor de mainile asistentilor maternali, mult mai multi ar fi fost ucisi de proprii parinti daca nu ar fi fost luati cu forta de acasa. Maria Colwell (1974) si Jasmine Backford (1985), amandoua subiecte ale unor anchete publice, au fost omorate dupa ce au fost readuse acasa in ciuda neincrederii parintilor adoptivi. Moartea sau vatamarea serioasa pot fi cauzate prin infometare sau lovituri directe, dar pentru unii copii moartea este singura cale de scapare. Sora mai mare a lui Marie a luat o supradoza de tablete in timp ce Lloyd a incercat sa se sinucida prin spanzurare, medicamente si supradoza. Jessica Cameronchild (1978) descrie cum fratele ei mai mic, subiectul unor batai severe, avand capul ras si fiind fortat sa doarma sub cerul liber, s-a sinucis: In final, fratele meu a fost trimis din nou acasa de la scoala si de data asta cand a ajuns acasa s-a impuscat in cap cu o pusca. Avea 11 ani. Nici nu s-a pus problema ca moarte lui sa nu fie o sinucidere; a lasat o scrisoare si tragaciul a fost aranjat (p. 143).

82

Alti copii mor pentru ca incercarile lor de a scapa de abuz ii pun in pericol. Corpul lui Lester Chapman (1979), in varsta de opt ani, a fost gasit pe 26 februarie 1978 intr-un munte de gunoi inzapezit la 50 de yarzi de rau, la un sfert de mila de casa. A murit de frig aproape sigur in noaptea in care a fugit de acasa (p.1). Lester fusese abuzat fizic si emotional si fugise de acasa in alte trei situatii anterioare. Trimiterea catre un camin iubitor poate, in cazuri similare, salva vieti.

Aspectele terapeutice ale ingrijirii complementare


In ciuda pericolelor abuzului emotional datorita problemelor sistemului de ingrijire, frecvent copiii se dezvolta bine atunci cand sunt plasat la asistenti maternali. Tom O Neill (1981) descrie experientele unui alt frate de-al sau care, impartasind cu Dennis cosmarul abuzului parintilor adoptivi, si-a gasit un alt camin: De la inceput noua familie adoptiva a lui Therry a facut toate eforturile pentru a-i oferi un adevarat camin nu doar beneficii materiale, ci acel lucru care i-a lipsit pentru multi ani: dragostea. A fost acceptat in familie. S-a dovedit a fi una din cele mai fericite perioade din intreaga sa viata. Unul dintre cele mai importante beneficii care pot fi oferite de asistentii maternali este prezentarea unui model alternativ de viata de familie. Multe familii adoptive arata copiilor abuzati ca in locul violentei dintre partnerii adulti exista companie si respect. Tinerii invata sa se simta in siguranta si protejati de adulti. Dobandesc autocontrol si disciplina prin pretuire, incurajare si usoara corectie. Incep sa inteleaga ca dragostea parintilor pentru copil este neconditionata. Toate acestea ii vor ajuta sa devina ei insisi parteneri sau parinti mai buni daca vor alege in viitor sa-si intemeieze propria familie. Una dintre cele mai bune terapii pentru copii abuzati este sa se afle intr-un mediu in care isi pot exprima sentimentele fara teama de consecinte, unde sunt ajutati sa se simta valorizati, atractivi si capabili. O stima de sine scazuta este un rezultat foarte posibil al unui abuz. Parintii adoptivi si angajatii residentiali pot face mult sa repare imaginea de sine a tanarului.

Depasirea problemelor
Pare la prima vedere ca dezavantajele ingrijirii complementare depasesc avantajele. Totusi balanta poate fi facuta un pic mai egala prin intermediul mai multor strategii care pot ajuta la inlaturarea potentialelor probleme.

Pregatirea
Familiile adoptive si personalul din centrele rezidentiale care ingrijesc copiii maltratati, pot simti emotii variate fata de acestial, de la furia indreptata impotriva parintilor care i-au 83

abuzat si pana la constientizarea faptului ca si ei sunt tentati sa abuzeze copilul. Din aceasta cauza, ei trebuie selectati cu atentie si formati pentru a lucra cu copiii abuzati. Copiii care vin sub protectie ar trebui de asemenea pregatiti cu atentie. La modul ideal, inainte de a fi plasati ei ar trebui ajutati sa inteleaga de ce sunt luati de acasa si sa isi dea seama ca nu este vina lor. Ei nu au facut nimic ca sa merite relele tratamente si respingerea parintilor lor. In plus, cand sunt mutati dintr-o institutie in alta trebuie sa li se spuna de ce se intampla acest lucru. Tom ONeill (1981) descrie experienta a trei dintre fratii lui: Au trebuit sa paraseasca caminul adoptiv. Nu stiau de ce. Nu au facut nimic rau. De ce nimeni nu le-a spus de ce trebuiau sa plece? Erau fericiti acolo. Nimeni nu s-a gandit ca doar spunandu-le de ce se intampla asa ar fi putut sa-i fereasca sa experimenteze sentimente de angoasa? (p. 61). Copiilor le este frica de necunoscut. Tom ONeill (1981) descrie din nou cum Terry striga Nu-i lasa, tata, sa ma ia! in timp ce era luat din casa unde suferise brutale maltratari si asistase la uciderea fratelui sau, Dennis. El striga asa din cauza consecintelor teribile ale actului de a fi indepartat (p. 66). Copiii pot fi ajutati sa depaseasca aceasta frica daca sunt introdusi incetul cu incetul in noua familie, daca circumstantele permit acest fapt. Atunci cand copii trebuie indepartati in graba, li se pot arata macar fotografii ale noii lor case impreuna cu o descriere verbala. Daca timpul e scurt acesta se poate face in masina in drumul spre noua casa. Fiecare asistent social responsabil cu luarea unui copil ar trebui sa aiba acces 24 de ore la un set de fotografii si o caseta video sau audio cu inregistrarea activitatilor si persoanelor din fiecare familie adoptiva sau centru rezidential pe care o autoritate este probabil sa le utilizeze. Unde este posibil parintii (incluzand parintii adoptivi sau vitregi de care copilul este atasat emotional) ar trebui de asemenea sa fie pregatiti pentru luarea copilului. Ei ar trebui sa fie parteneri ai asistentilor sociali si sa lucreze impreuna cu acestia la planificarea viitorului copilului respectiv. Participarea parentala in procesul de luare a deciziilor este foarte importanta. Includerea parintilor in discutiile despre caz este o practica larg acceptata acum in Marea Britanie. Daca parintii sunt facuti sa se simta furiosi din cauza actiunilor intreprinse de autoritatile de protectie ei ar putea sa isi manifeste aceasta furie impotriva copilului. In consecinta ar putea sa refuze sa viziteze copilul, sau sa ofere ajutor furnizand, de exemplu, fotografii.

Mentinerea contactului
Exista beneficii considerabile daca se mentine contactul intre copiii abuzati si familiile lor. Tinerii isi vor face mai putine griji in ceea ce-i priveste pe parintii lor daca ii pot vedea la intervale regulate. Thoburn (1988) noteaza: toate studiile care au evaluat bunastarea copiilor

84

plasati in adoptie pe termen lung au aratat ca in majoritatea cazurilor aceasta bunastare este augmentata daca copii au contacte regulate cu familiile lor naturale (p. 48). O cercetare efectuata de catre Owusu-Bempah (1995) sugereaza faptul ca acolo unde copiii nu traiesc cu un parinte, se vor simti mai bine daca au informatii pozitive despre parintele absent decat daca au unele negative sau nici un fel de informatii. Totusi, informatiile pot fi obtinute prin contact indirect sau direct cu parintele. In anumite cazuri un copil poate fi mai bine ajutat daca are unele fotografii cu parintele, decat daca exista vizite la familia naturala care sa il sperie. Multe familii, desi separate fizic, pot fi tinute impreuna prin intermdiul unor scrisori frecvente, telefoane sau vizite scurte. Bunicii, alte rude si prietenii de familie pot de asemenea sa faca un tanar sa se simta apreciat si mai putin respins prin incurajarea de a tine legatura, amintirea zilelor sale de nastere si trimiterea de cadouri la ocaziile speciale. Parintii si celelalte persoane pot avea nevoie de ajutor ca sa mentina legatura cu copilul. Wendy, in varsta de doisprezece ani, a fost maltratata de mama ei si tatal a simtit ca nu poate face fata situatiei. A intrat in programul de protectie si a fost plasata intr-o mica casa de copii. La inceput tatal ei a refuzat s-o viziteze. Asistentul social era convins ca el avea multa afectiune pentru fiica sa. A petrecut mult timp cu el explicandu-i importanta contactului cu familia. Cu timpul a iesit la iveala faptul ca tatal se simtea atat de rusinat ca nu a putut face fata situatiei incat ii era prea jena sa viziteze casa. Asistentul social, intelegand acest fapt, a aranjat vizite pe teren neutru. A continuat sa il ajute pe tata sa inteleaga ca a facut tot ce putea mai bine intr-o situatie dificila. Pana la urma, cu stima de sine restabilita, a reusit sa viziteze casa si vizitele au devenit frecvente. Asistentul social a ratat de asemenea intelegere si pentru dificultatile mamei. Wendy a fost incantata cand a primit Craciunul urmator o felicitare de la mama ei in care a citit Cu dragoste de la mama. Vizitele pot fi uneori nesatisfacatoare, toate partile implicate simtind ca situatie este artificiala, dar macar copiii raman in contact cu cele mai importante persoane din viata lor. Din cand in cand, copiii devin nelinistiti din cauza contactului si trebuie facuta o evaluare astfel incat sa se observe daca acest fapt este datorat aversiunii pe care ei o resimt pentru contact sau a faptului ca nu sunt acasa cu parintii. Unui tata care si-a violat fiica i s-au acordat vizite supravegheate. Asistentul social ii ducea in mod regulat la innot. Fata i-a spus la un moment dat parintelui adoptiv ca tatal ei natural a intrat in cabina in care se schimba la baie si a molestat-o din nou. Daca, din cauza riscului unui nou abuz, sau pentru orice alt motiv, vizitele nu sunt posibile, atunci, telefoanele, scrisorile, schimbul de casete video sau audio si fotografiile reprezinta maniere in care familiile pot tine legatura.

85

O alta metoda de a ajuta tinerii sa pastreze legatura cu familia si cu originile lor, care in prezent este larg acceptata, este prin intermediul unui album al povestii vietii tanarului. Acesta presupune inregistrarea evenimentelor importante din istoria vietii copilului, ilustrate de documente si fotografii. Experianta a demonstrat ca un caiet cu foi volante este de preferat pentru ca mai tarziu se pot adauga informatii suplimentare despre copilaria mica a tanarului. Aceasta e o sarcina indeplinita de catre copil in parteneriat cu principalul sau asistent social. Copilului ar trebui sa i se acorde posibilitatea de a alege sa descrie evenimentele la persoana intai sau a treia de exemplu, prima mea scoala sau prima scoala a lui Sean.

Asistenta continua
Pentru asistentii sociali este tentant sa ia un copil dintr-un camin periculos, sa se simta usurati si sa-si indrepte atentia spre acele cazuri in care copiii raman acasa intr-o situatie de risc. Dar acest simplu act salvator este inadecvat. Oricat de buni ar fi noii parinti de substitut, copilul va avea nevoie de ajutor in a depasi efectele negative ale relelor tratamente la care a fost supus. Parintii adoptivi vor considera usor de tolerat implicarea continua a parintilor naturali atunci cand indepartarea de acasa este datorata imbolnavirii, problemelor de nerezolvat sau a compoartamentului dioficil al copilului. Insa, nu este atat de usor de acceptat un parinte care a ranit un copil dragalas, sau care a violat o fata timida si afectuoasa in varsta de sase ani. Parintii naturali si cei adoptivi pot avea atitudini conflictuale in ceea ce priveste educatia copilului si pot aparea critici nejustificate provenite din diferentele culturale sau de clasa sociala. Dificultatile intalnite in asemenea cazuri sunt ilustrate de cazul lui Jasmine Beckford (1985) si al surorii sale, Louise. Parintii adoptivi se plangeau de starea in care se intorceau la ei fetele dupa vizitele la parintii naturali. Se plangeau frecvent si ca hainele erau murdare sau miroaseau urat si ca parul copiilor era gras. Este o practica obisnuita sa dai parul Afro cu grasime. Asistentul social a considerat ca fetele erau de fapt aduse curate si ca parul lor avea o cantitate de grasime acceptabila pentru cultura din care proveneau. (p. 109). Personalul rezidential, parintii adoptivi si naturali, au cu totii nevoie sa accepte sau cel putin sa inteleaga alte valori si perspective. Nimic nu este mai rau pentru copii decat sa fie inconjurati de adulti aflati in conflict. Loialitatea lor va fi impartita si, fara indoiala, se vor simti responsabili pentru aceasta situatie. Este deosebit de important ca parintii adoptivi si personalul rezidential sa nu spuna nimic negativ despre familia copilului, care, asa cum se indica in Capitolul 1, face parte din identitatea unui tanar. Este imperativ ca toate partile implicate sa fie informate cu privire la planurile legate de viitorul copilului. Nesiguranta duce la anxietate si resentimente. In cazul lui Jasmine Beckford

86

parintii adoptivi credeau ca cele doua fete vor ramane permanent cu ei. Ei ii acuzau pe asistentii sociali ca nu le-au dat scheme de reabilitare si ca au luat brusc cele doua surori. Plangerile lor, desi nu erau fondate in totalitate, reflecta maniera in care comunicarea defectuoasa intre ei si asistentii sociali conduce la aparitia sentimentului ca nici ei, dar nici nevoile copiilor nu au fost luate in considerare cum se cuvine.

Intoarcerea acasa
Cateodata copiii despre care se crede ca sunt abuzati, sunt indepartati de acasa prin proceduri de urgenta sau datorita cererii parintilor. Apoi, ei trebuie sa fie intorsi acasa pentru ca, in ciuda ingrijorarilor profesionistilor, exista dovezi insuficiente de abuz pentru a convinge instanta ca copilul are in continuare nevoie de protectie. Cazurile de abuz sexual, unde dovezile medicale lipsesc si unde exista o negare totala a actului de catre presupusul abuzator sunt dificil de probat, chair in cadrul cererii instantei civile ca acest caz sa fie dovedit pe baza probabilitatii, mai degraba decat dincolo de orice indoiala. Ranile fizice, in special asupra copiilor mai mari sunt deseori interpretate de instante ca pedepse acceptabile. Abuzul emotional si neglijenta rar se intampla sa fie demonstrate inainte ca suferinta copilului sa devina extrema. O intoarcere acasa din ingrijire ar trebui planificata cu atentie, dar de obicei din motive legale, acest lucru nu este intotdeauna posibil. Cand copiii raman acasa, sau se intorc acolo dupa o perioada in care sau aflat in ingrijire, autoritatile au grade diferite de control. Pentru a realiza sanctiunea legala si controlul in cazurile dificile investigatia si evaluarea starii initiale este foarte importanta. Exista un numar de lucrari care contin sanctiuni pe baza investigatiei si evaluarii (de exemplu, Jones et al., 1987; Cooper si Ball, 1987; Departamentul de Sanatate, 1988). Nu e nevoie sa explicam aici motivele care au fost deja examinate de catre acesti autori. Totusi, trebuie subliniate in urmatoarea sectiune unul sau doua comentarii privind tehnicile si factorii implicati in procesul de evaluare. acestia se pot dovedi folositori in examinarea situatiei existente inainte de indepartarea copilului, ca si in evaluarea planurilor de reabilitare a acestuia.

Tehnicile de evaluare
Diagrama cresterii. Uneori, copiii care au fost abuzati nu ajung la o greutate si inaltime suficienta in ciuda faptului ca familiile lor au o constructie fizica medie, iar ei nu prezinta boli si nu sunt prezente conditii fizice care sa inhibe cresterea. Progresul fizic al unui copil poate fi monitorizat prin folosirea diagramelor de crestere. Inaltimea, greutatea si circumferinta capului pot fi astfel inregistrate. Aceste diagrame sunt cel mai bine folosite de catre personalul medical care le poate interpreta corect si care are acces la aceleasi scale si instrumente de masurare de fiecare data. La fiecare masurare ei ar trebui sa noteze pe diagrame, pentru cazul in care vor fi

87

solicitati de instante sa le confirme. Dar asistentii sociali ar trebui sa ceara ca aceste diagrame sa fie pastrate atunci cand suspecteaza existenta unei probleme. Diagramele de crestere sunt acum mult mai familiare personalului nonmedical pntru ca deseori mamele primesc brosuri in care pot inregistra progresele copiilor iar acestea contin dioagrame simple. Copii care nu se dezvolta datorita abuzurilor frecvente au tendinta sa se ingrase odata ce au fost plasati intr-un centru rezidential sau o familie adoptiva. Daca copilul este intors acasa diagramele ar trebui folosite pentru a se asigura ca dezvoltarea continua la un nivel satisfacator. Jasmine Beckford (1985) a fost intoarsa acasa pentru ca sa fie omorata de tatal ei vitreg. Ea avea 4 ani in momentul decesului. Raportul investigatiei retine ca atunci cand ea a fost externata din spital, dupa ce fusese luata in ingrijire, cantarea 8 kg si 313 g. Sapte luni mai tarziu, cand a fost reunita cu parintii sai, dupa ce a fost data in adoptie, ea cantarea 11 kg si 176 g. Ea a murit, 27 de luni m ai tarziu cantarind 10 kg si 442 g. Raportul de investigatie afirma: Esecul Departamentului 6, de a consemna greutatea Jasminei pe parcursul celor trei ani de ingrijire, este probabil cel mai izbitor aspect de abuz al copilului, care a fost neglijat in mod fatal (p. 114). Diagramele de parcurs. Aceastea reprezinta listele si datele tuturor ranilor sau incidentelor abuzive din viata unui copil. Intr-o coloana separata sunt inregistrate alte evenimente importante pentru a se marca datele, incidentele si evenimentele. Este un exercitiu simplu, dar poate avea efecte remarcabile in demonstrarea modelelor de abuz. Pe baza acestor diagrame practicienii au facut comentarii precum: incidentele par sa apara la intevale regulate, sau nu mi-am dat seama ca a avut atatea internari in numai 16 saptamani. Contractele scrise. Acestea sunt deseori folosite atunci cand ingrijirea parinteasca este sub un nivel acceptabil. Cateodata parintii sunt confuzati de asteptarile profesionistilor si pot, de pilda, sa nu duca copilul la o maternitate, pentru ca nu apreciaza importanta pe care profesionistii implicati o acorda acestui fapt. Un contract scris privind atat comportamentul asteptat din partea parintilor, cat si angajamentul autoritatii, poate asigura ca copiii sa nu fie indepartati din familie daca nu este nevoie, sau poate preveni reintoarcerea in familie datorita confuziei sau slabei comunicari. Totusi, este important ca parintii sa inteleaga termenii folositi. Totul trebuie realizat cu atentie pentru a nu determina probleme suplimentare parintilor cu dificultati de citire, iar cei a caror limba materna este diferita de cea a practicienilor ar trebui sa beneficieze de o buna traducere. Tinerii mai mari ce incep sa devina responsabili de propriul comportament pot de asemenea fi implicati in realizarea unui contract cu parintii si asistentii.

88

Perspectivele copiilor
In orice plan de reabilitare trebuie sa se tine seama de perspectivele copiilor. Totusi, trebuie interpretate cu foarte mare atentie comunicarile verbale si nonverbale ale copiilor. Strigatul lui Terry ONeill Nu-i lasa, tata, sa ma ia! ar fi putut foarte usor sa fie interpretat ca o dorinta reala de a sta cu tatal vitreg, care il ucisese pe fratele sau Dennis. Plansul lui Sarah a fost interpretat ca o dovada a dorului de casa de catre angajatii internatului. Unii copii nu isi dau seama ce este in interesul lor, dar multi stiu exact ce este cel mai bine pentru ei. Totusi, asistentii isi pot influenta fara sa vrea clientii asa cum avertizeaza June Thoburn (1988), De multe ori vei deveni o persoana foarte importanta pentru tanar, care va dori sa-ti faca pe plac. Din moment ce sarcina ta este sa realizezi un plan care sa se plieze pe dorintele copilului, exista riscul ca entuzismul tau sa te faca sa prezinti planul de reabilitare in asa fel incat copilul sa ezite sa-si exprime orice indoieli cu privire la acesta... Cativa adolescenti ai caror asistenti erau convinsi ca doresc sa fie adoptati, au marturisit psihologului ca au dubii serioase (p.33).

Alti indicatori
Alti factori care indica ca reabilitarea poate fi o alternativa viabila, includ o schimbare pozitiva in atitudinile parintilor fata de copil, acceptarea faptului ca ei sunt responsabili pentru abuz si nu copilul si abilitatea de a relationa cu asistentii ca niste parteneri in planificarea viitorului acestuia. Daca probleme precum aglomerarea, ab8uzul de alcool sau violenta domestica, au fost factorii care au declansat abuzul, atunci este nevoie de ajutor pentru parinti si de ameliorarea acestor probleme inainte ca reabilitarea sa fie luata in considerare. Asistentii sociali sunt responsabili pentru pregatirea copiilor in vederea intoarcerii acasa. Aceasta ii include si pe fratii care au ramas acasa de-a lungul perioadei. Atunci cand are loc reabilitarea, copiii care au ramas acasa resimt ca intruziva intoarcerea copilului abuzat si schimbarile care au loc, ca de exemplu, faptul ca nu mai au un dormitor al lor. Parintii adoptivi si alti asistenti sunt capabili sa aprecieze motivele deciziei de intoarcere acasa. Copilul poate crea probleme parintilor pentru simplul fapt ca, atat copilul, cat si familia, pot avea dificultati in a realiza scimbarile necesare si datorita faptului ca copilul este anxios si nesigur. Parintii trebuie sa se pregateasca pentru aceste eventualitati in timp ce copilul devine constient de ceea ce i se intampla si este reintrodus in conditiile care ii sunt potrivite. In cele din urma, abilitatea de a mentine schimbarile si imbunatatirile si de a face fata schimbarilor cerute ar trebui monitorizata odata ce copilul este din nou cu parintii. Acest lucru se poate realiza prin supervizare si printr-o perioada de incercare de a locui acasa. Dar in orice aranjament de acest tip este foarte important ca asistentii sa comunice in mod regulat cu copilul si cu parintii; doar a vedea copilul nu este suficient.

89

7
PREVENIREA ABUZULUI COPIILOR

Nicieri dect in fraza cu ghilimele prevenirea este mai buna dect vindecarea nu exista un adevr mai mare n ceea ce privete abuzul asupra copiilor. Efectele pe termen lung vor fi discutate n capitolul urmtor. Este evident, totui, c n timp ce muli copii abuzai devin aduli, n postura de copii sufer agonii considerabile - care ar fi trebuit sa fie evitate. Prevenirea este totui o problem complex. Hardiker si ceilali (1991) evideniaz faptul c acesta poate avea loc la patru nivele: primar; secundar, teriar, cuaternar. La primul nivel se previne apariia problemei. La al doilea nivel, atunci cnd o dificultate este evideniat n stadiul primar, se lucreaz pentru ca aceasta s fie ndeprtat. La al treilea nivel o problema substanial este izolat i se previne ca aceasta s se transforme ntr-una majora. La al patrulea nivel intervenia are loc atunci cnd o problem serioas a aprut i aspectul preventiv const n a stopa relele tratamente la care este supus copilul. O mare parte din aceast carte a tratat al treilea i al patrulea nivel de prevenire. Capitolele anterioare au sugerat ci n care copiii i familiile aflate n dificultate pot fi ajutate i maniera n care pot fi minimalizate stress-ul i suferinele copiilor. Acest capitol se ocup de prevenirea secundar i primar. Prevenirea la aceste nivele poate lua dou forme. Prima este prin intermediul schemelor care intesc probleme particulare. A doua este prin intermediul schimbrilor n maniera n care societatea i privete i trateaz membri vulnerabili. O analogie exemplificatoare se poate face n legtura cu prevenirea bolilor sau a accidentelor de trafic. Aceasta se poate face prin aciuni specifice precum imunizarea sau calmarea traficului dar multe boli si accidente pot fi de asemenea prevenite printr-un mediu general sntos sau contientizarea atitudinilor de sigurana in trafic.

Politici
Implementarea msurilor de prevenire depinde n mare msur de voina politic i popular a oricrei societi particulare. Hardiker si ceilali (1991) evideniaz faptul c diferitele forme de prevenire sunt legate de diferite perspective ale politicilor de bunstare. Ei identific patru abordri: rezidual, n care bunstarea este minim; instituional, n care 90

bunstarea ajut familia i sprijinul voluntar n caz de nevoie; de dezvoltare, n care bunstarea este disponibil tuturor i injustiia social este atacat; radical / conflictual, n care victimele injustiiei atac societatea. Dei un model de politic social este probabil s fie dominant, n multe societi alte abordri au influen. De exemplu, n Marea Britanie la nceputul secolului XX toate cele patru modele erau evidente. Totui, modelul rezidual prea s domine (Sapey, 1995). Acest model susine c cheltuielile statului pentru bunstare i prevenire vor fi minime. Statul va fi implicat numai atunci cnd un copil este ntr-o situaie care i amenin viaa i atunci prevenirea va fi la nivel teriar i cuaternar. Stevenson (1995) comenta, publicului britanic i s-a splat creierul prin afirmaii constante c cheltuielile publice nu sunt de dorit, chiar rele. (p.4). Dar modelul instituional (cuprins n cel mai important raport Barclay: Barclay, 1982) este nc prezent n multe dintre prevederile Legii copilului 1989, precum ndatorirea autoritilor locale de a proteza i promova bunstarea copiilor n nevoie din aria lor de competen (s.17. 1a). De cele mai multe ori, concluziile cercetrii finanate de guvern (Ministerul Sntii 1995) sugereaz c ar trebui s fie acordat o mai mare importan evalurii copiilor aflai n nevoie mai degrab dect investigaiilor privind protecia copilului, carte predomin n prezent. ntre timp abordarea de dezvoltare ntrete multe valori ale asistenei sociale i practici nediscriminatorii. Aceasta este ilustrat n anexa A a raportului Barclay i rmne un aspect important al pregtirii asistenei sociale. Studenii n asisten social sunt ncurajai de ctre Consiliul Central pentru Educaie i Training n Asisten Social s practice ntr-o manier care nu stigmatizeaz sau dezavantajeaz ali indivizi, grupuri sau comuniti (1995, p.4). Dar modelul radical apare de asemenea n multe aspecte ale practicii anti-opresive pus n eviden de asistenii sociali. Nu numai c profesionitii ar trebui s combat aciuni opresive precum rasismul, sexism-ul, homofobia, intolerana fa de dizabilitate i srcia dar ei ar trebui s i capaciteze victimele acestor injustiii s se mpotriveasc acestora n mod direct. Vocea expertului nu ar trebui s o substituie pe aceea a opresatului (Gambe i ceilali, 1992, p.99).

Ajutorul specific
n acest capitol se discut despre prevenirea specific de nivel primar i secundar. n momente diferite i sub diferite politici sociale, vor apare mai multe sau mai puine scheme de prevenire primar. Aici nu pot fi menionate toate msurile specifice, dar acest capitol va discuta mai multe scheme pentru a evidenia varietatea abordrilor. Aceast carte se concentreaz asupra lucrului cu copiii i de aceea vor fi evideniate mai ales acele scheme care privesc n mod direct tinerii. Totui, copiii foarte mici pot face prea puin

91

ca s se protejeze i este responsabilitatea prinilor i a adulilor din jurul lor de a i proteja. De aceea vor fi incluse i mai multe msuri preventive care privesc adulii.

Educaia pentru prini


Un aspect al abuzului privete intenia parental. ntr-una dintre primele contribuii la discuia n legtur cu abuzul emoional, Lourie i Stephano (1978), au artat n cadrul unui workshop urmtoarele: n timp ce unii participani considerau c intenia parental de a rni era un parametru necesar n a numi o situaie ca abuziv, alii credeau c nu ar trebui s intre n definiia noastr, pentru a nu fi exclus abuzul de origine incontient. (p. 202). Bourton (1991) argumenteaz, Termenul abuz emoional este nefericit ales, pentru c, n timp ce rezultatul final poate fi abuz emoional, de obicei nu exist o intenie a acestui abuz. Mai degrab sunt dou perechi de victime: printele i copilul (p.45). n mod similar, se poate argumenta c foarte puini prini intenioneaz s-i rneasc copilul n cazurile de abuz fizic sau neglijare. Ideea esenial este aceea c copilul depinde de aduli, n particular de prinii crora le este dat putere considerabil asupra lor, pentru a le oferi siguran i a le mri bunstarea. Montgomery (1989) explica, Avnd n vedere faptul c prinii au obligaia clar de a-i ngriji copiii, nu exist nici o dificultate conceptual n a accepta c ndatoririle lor includ obligaii pozitive de a promova bunstarea copilului i nu doar o cerin de a se abine s-i rneasc (p. 25-6). Folosirea puterii pentru a exploata sau rni copilul, sau eecul de a o folosi pentru a promova bunstarea este, cu sau fr intenie, abuziv. Totui, este adevrat c muli prini abuzivi sunt ei nii victime ale ignoranei cu privire la drepturile copiilor, sau au modele proaste a ceea ce nseamn s fii printe, din propria lor copilrie. Puini tineri cu familii mai mici, mai ales n Vest, au contact cu bebelui n alte cazuri dect atunci cnd sunt, de obicei, curai, frumos mirositori, hrnii i mulumii de vizitele la prieteni sau n magazine, sau atunci cnd sunt prezentai n reclame la produsele pentru copii, rznd, drgui i grsui. De aceea este foarte bine ca copiii din coal sau din alte organizaii de tineret s primeasc o form de pregtire pentru a fi prini. Aceasta ar fi folositor s mearg dincolo de cum s-i faci baie copilului. Exist toate motivele s credem c, avnd n vedere puinul timp petrecut n contact cu copiii, brbaii sunt mai predispui la a deveni abuzatori. De cele mai multe ori, abuzatorii pot fi persoane educate, profesioniti. n cazul lui Max Piazzani (1974) raportul de anchet al morii sale nregistra: n acest caz tatl este un Italian educat, iar mama este profesoar de muzic care are elevi care vin acas regulat. (p. 8).

92

Un aspect important al oricrui program de educaie pentru a fi printe este nevoia de a include diferite practici culturale legate de copil. Majoritatea practicilor sunt n beneficiul copilului mai tot timpul. Problemele apar nu n ceea ce privete practica propriu-zis, ci n legtur cu implementarea i interpretarea practicii de ctre prini care nu sunt sensibili la nevoile copiilor aflai n grija lor. ntr-un climat i mediu particular, pentru a crete din punct de vedere fizic, copiii au cerine nutriionale de baz, care prevd proteine, calorii, vitamine i minerale. Tradiia cultural a familiei lor, mpreun cu preferina personal va determina maniera n care acestea sunt prezentate, poate n feluri de mncare fierbini i picante sau n unele mai blnde. n mod similar, copii au nevoie de satisfacie emoional de baz pentru a crete, indiferent de tradiiile culturale prin care sunt transmise. Persoanele care iubesc copiii trebuie s neleag aceste cerine la fel cum trebuie s neleag principiile de baz ale nutriiei. Potenialii prini trebuie s fie foarte contieni i de dificultile practice pe care este probabil c le vor ntlni. ntr-un pachet produs de ctre Societatea copiilor (1996), persoanelor tinere li se prezint realitile poverilor financiare ale familiilor i probleme practice, precum ncercarea de a face cumprturi mpreun cu copiii. Acest pachet nu numai c educ tinerii, dar i i capaciteaz s atace aspecte ale discriminrii mpotriva prinilor i a copiilor. Exist, de exemplu, un exerciiu de a cerceta ct de prietenoase cu prinii sunt magazinele locale cu sugestii pentru o prezentare, de preferat cu mass-media local fiind prezent, a unui premiu pentru magazinul din localitate care iese cel mai bine.

Ajutor cu copiii nou-nscui


Crearea de legturi este o problem controversat, dar n mod cert este un proces care le permite prinilor s rspund la nevoile copiilor mici care la nceput dorm patru ore i se trezesc numai ca s plng, ca s mnnce i s doarm din nou (Kennell et al., 1976) i pentru anumii prini perioadele de plns pot prea mult mai lungi dect cele de somn. n ciuda cestui fapt, muli prini simt o iubire intens pentru copiii lor nou-nscui. Alii simt foarte puin la nceput, dar dragostea crete. n puine cazuri, prinii mrturisesc numai sentimente de aversiune fa de copiii lor i n aceste cazuri despre crearea de legturi se poate spune c a euat s se dezvolte. Uneori o form temporar de boal mintal poate cauza probleme. Daphne, o tnr mam, a dezvoltat o psihoz post-partum la scurt timp dup naterea lui Zetsi, prima sa fiic. n stadiile mai avansate ale sarcinii sale ea a vzut un film n care copilul era posedat de diavol. Ea credea c fetia ei era posedat de asemenea i a ncercat fr succes, s taie stomacul copilului pentru a lsa diavolul s ias. Tratamentul medical a ajutat-o pe Daphne, dar, dup ce si-a revenit, a rmas cu sentimente negative fa de Zetsi. Ea avea nevoie de consiliere care i-a fost

93

acordat de un asistent social. Ea a fost ajutat s contientizeze c nu era responsabil pentru aciunile sale ct a fost bolnav. I s-a permis s i exprime sentimentele negative, iar apoi a fost ajutat s descopere c avea i unele sentimente pozitive. Sentimentele ei de repulsie pentru copilul ei i pentru ea, s-au transformat n mil, i n cele din urm n tandree. Exist dovezi c dificultile din prima perioad post-partum, precum separarea mamei de copil, joac un rol n apariia problemelor care privesc crearea de legturi (Kennell et al., 1976; Bolton, 1983). Schimbrile n aranjamentele maternitii din spital ar fi putut ajuta la uurarea acestei situaii. n unele spitale era o practic obinuit ca copiii nou-nscui s fie dui la incubator; mamelor le era permis s-i vad copiii cteva ore mai trziu i numai pentru perioade scurte. Taii erau exclui de la natere. n prezent, taii pot alege s fie prezeni la natere. Prinii i copilul sunt lsai mpreun imediat dup natere. Acest aranjament ajut prinii s aib un sentiment mai mare de responsabilitate fa de copil. Exist mai multe grupuri care ajut prinii n dificultate. n Marea Britanie, exist asociaii precum: Asociaia ntlnete o mmic, Asociaia pentru bolile post-natale, Trustul Naional Naterea Copilului (ajut prinii nainte i dup sarcin), Asociaia Crize (pentru prinii ai cror copii plng foarte mult). n Olanda, prinii sunt ajutai de ctre Fundaia pentru Limbajul Corpului.

nceputul de acas
Aceast metod merit o meniune special. A fost fondat n 1974 n Leicester, Anglia, de ctre Margaret Harrison, care la momentul respectiv era organizator al muncii voluntare. Metoda utilizeaz voluntari care sunt i ei prini, de obicei mame. Ei ajut prinii care au dificulti cu copiii lor precolari. Obiectivul final este s-i ajute pe copiii s nvee i s-i dezvolte potenialul. Acest fapt este realizat prin intermediul prinilor, care este vzut n aceast metod ca agentul de susinere al copilului i n cas, care este mediul de susinere. Exist dovezi c aceast metod are efecte pozitive asupra familiilor (van der Eyken, 1982). Daphne i-a revenit din psihoza care o afecta post-partum, dar a avut o criz de ncredere cnd Zetsi a nceput coala. Daphne tocmai se desprise de soul ei i avea dificulti de a coopera cu oficiali de la autoritate, precum securitatea social. Atunci a fost ntmpinat de un profesor agresiv. Ea era o tnr femeie timid care nu era n stare s citeasc sau s scrie cu uurin i care putea fi uor intimidat. A nceput s aib ndoieli privind aptitudinile ei materne i a devenit depresiv i nelinitit. I s-a alocat un voluntar din metoda menionat mai sus, care a ajutat-o cu problemele legate de scris i citit i cu cooperarea cu oficialii. Primind ajutorul voluntarului ea a devenit i capabil s ignore criticismul profesorului.

94

Portage
Aceast metod i are originea n oraul Portage din America. Se bazeaz pe credina c cei mai potrivii pentru a-l nva pe copil abiliti sunt chiar prinii si. Oricine are nevoie s acumuleze o varietate de abiliti fizice, emoionale i sociale, iar majoritatea copiilor le nva n mod natural de la prinii lor. Totui, anumii prini i copii au nevoie de ajutor special. Portage este o metod des folosit cu copiii care au dificulti de dezvoltare datorate unui handicap fizic sau mintal. Dar i ali pot suferi ntrzieri pentru c prinii lor nu le ofer stimulare suficient. n multe cazuri, astfel de prini consider c au dificulti n a coopera cu necesitile de dezvoltare ale copilului lor. Specialistul Portage lucreaz cu prinii i decide obiective sptmnale i pe termen lung. Voluntarul observ abilitile prinilor i capacitile copilului. Sarcinile por varia de la cele sociale, a spune, de exemplu, mulumesc, pan la cele de ordin motor, de exemplu a pune un cub peste altul. Dar n timp de fiecare sarcin este format, printele i voluntarul decid mpreun c aceasta este una potrivit pentru copilul n cauz. n acest proces ei sunt ghidai de cunotinele i trainingul voluntarului i de ctre graficele Portage. Portage a fost cu succes folosit pentru o tnr mam, Kerstin, care era singur cu un copil. Ea avea o experien limitat a ceea ce nseamn a fi printe ntr-un mod pozitiv. Fiul ei, Jason, nu lua n greutate i prezenta ntrziere n dezvoltare. Pentru un timp Kerstin a frecventat un grup de prini adolesceni, personalul de acolo observnd c i lipsete ncrederea i stima de sine. Ea prea incapabil s recunoasc i s se adapteze nevoilor n schimbare ale lui Jason, dei dorea s fac tot ce poate mai bine pentru el. I s-a introdus un program care includea metoda Portage. n dou luni, echipa de voluntari a identificat schimbri pozitive, ncrederea lui Kerstin a crescut i era ncntat de maniera n care Jason reuea s ndeplineasc sarcini doar cu ajutorul ei. i Jason rspundea bine ateniei care i era acordat de ctre mama sa.

Liniile telefonice de ajutor


Beneficiul liniilor telefonice de ajutor a fost recunoscut de muli ani, mai ales din 1950, cnd a fost nfiinat n Marea Britanie organizaia Samaritenii de ctre Chad Vera. Incidentele abuzive, se ntmpl uneori pentru c prinii aflai n situaii de stres nu au la cine apela. Consilierii din organizaii precum Prinii Anonimi ascult problemele fiecrei persoane care sun i ofer asisten individual la telefon. Unele linii telefonice de ajutor ofer un serviciu de vizite la domiciliu ale voluntarilor sau un centru de zi. Exist un numr de servicii telefonice unde mesajele nregistrate ofer sfaturi pentru o gam larg de subiecte, dintre care unele legate de abuzul asupra copiilor, de exemplu Linia de

95

Sfaturi pentru Prini sau Telefonul Sntii. Meritul unor astfel de servicii este acela c necesit foarte puin curaj din partea celor care sun, pentru c acetia nu trebuie s vorbeasc sau s gseasc cuvintele pentru a explica problem ape care o ntmpin. n multe ri exist linii telefonice de ajutor pentru copiii care sunt abuzai. n Marea Britanie, Linia Copilului a fost nfiinat n 1986 dup ce televiziunea BBC a prezentat ntr-un program extinderea alarmant a abuzului asupra copiilor pe teritoriul acestei ri. Costul telefonului este suportat de Linia Copilului i cei care sun nu trebuie s-i lase numele sau adresa. Nu toi copiii care sun au fost abuzai. De exemplu, o feti a sunat s cear un sfat pentru c a furat dintr-un magazin un cadou pentru ziua de natere a bunicii ei i acum se simea foarte vinovat. Unele persoane sun n glum, dar de obicei consilierii pot detecta arlatanii; de multe ori se aud rsete pe fundal. Multe poveti despre abuzuri sunt clar inventate. Unele persoane care sun refuz s-i lase numele pentru c nu vor s-i cauzeze probleme celui care le susine familia. Dar gsesc binevenit ocazia s discute despre problema lor cu cineva care le nelege situaia; le ajut s se simt mai puin izolate. Alte persoane care sun se las convinse s ofere detalii i permit ca problema s fie investigat de ctre autoritile de protecie social locale. Linia Copilului nu asist aduli care au fost abuzai n copilrie. Pentru acetia, exist linii telefonice de ajutor precum liniile Supravieuitorii Incestului.

Educaia pentru autoprotecie


Exist un numr n cretere de programe care doresc s ajute copiii s recunoasc pericolele i s se apere de ele. Acestea au evoluat mult fa de pericolul strinului, de care muli aduli i amintesc i azi din copilria lor, cnd erau atenionai s se fereasc de omul urt din spatele tufiurilor care vrea s-i fure sau s le fac ru. Acesta nu le oferea copiilor nici o protecie fa de vecinul cel btrn, mtua generoas, sau figura serioas din comunitate care se mprietenea cu ei i prinii lor pentru ca apoi s-i exploateze sexual dup bunul plac. n legtur cu abuzul i exploatarea, ignorana nu este o binecuvntare. Exist mai multe feluri n care copiii pot fi educai i informai ntr-o manier care s i ajute s se protejeze singuri. Anumite programe ajut la protecia mpotriva mai multor forme de abuz, n timp ce altele sunt specifice exploatrii sexuale.

Educaia sexual
Copiii se pot proteja numai dac neleg ce se ntmpl cu corpul lor i dac i pot face cunoscute ngrijorrile.

96

Importana acestui aspect este ilustrat de cazul lui Arun, care nu putea s vorbeasc, sau s mearg i era total dependent de alte persoane n ceea ce privete funcionarea de baz precum mersul la toalet sau alimentaia zilnic. El a locuit ntotdeauna ntr-un centru rezidenial. Cu toate acestea, el era un tnr inteligent i cu resurse. I s+a oferit educaie sexual prin sunet i nelegea aspecte legate de corpul su i de intimitate. El a fost capabil s relateze atunci cnd a fost agresat sexual de ctre un nou membru al personalului. Folosind o tastatur i vocabularul de baz nsuit n educaia sexual pe care a primit-o, el a fost capabil s pronune cuvinte precum penis. Relatarea lui era lent i necesita un efort considerabil, dar era clar. El a explicat c relata incidentul pentru c tia c unii dintre ceilali rezideni, care aveau dizabiliti chiar mai severe dect ale sale i nu puteau s comunice, aveau nevoie de protecie. Aspectul important al experienei lui Arun este acela c dac i-ar fi fost negat sexualitatea i nu i s-ar fi fcut nici un fel de educaie sexual sau i s-ar fi oferit doar un set de eufemisme (cum se procedeaz de multe ori cu copiii), nu ar fi putut s se protejeze sau s-i protejeze pe cei din jurul su de exploatarea sexual. Toi copii au nevoie de educaie sexual adecvat i de un vocabular cu ajutorul cruia si poat exprima ngrijorrile. Aceia ale cror dizabiliti implic limitri n comunicare sau n nelegere au nevoie de materiale adecvate abilitilor de care dispun.

Eliberarea copiilor i comportamente de protecie


Programul eliberarea copiilor evit multe dintre scprile discuiilor despre pericolul strinului. Acest program a fost ntemeiat de Michelle Eliot si Wendz Titman n 1986. Obiectivul acesteia este sa ii ajute pe copiii s recunoasc i s fac fa la o varietate de situaii periculoase, inclusiv a celor care pot da natere la abuzuri sexuale. Citndu-l pe unul dintre fondatori: Programul nva copiii s aib ncredere n propriile sentimente n identificarea situaiilor periculoase; s fac diferena ntre forme de atingere normale i nesigure; s ncalce regulile atunci cnd este nevoie pentru a se proteja i ntotdeauna s caute ajutorul unui adult (Elliott, 1986). Programul ncepe cu o serie de reguli generale cum ar fi ceea ce trebuie s fac copilul atunci cnd se pierde. Una din trsturi este aceea c pune accentul pe faptul c copiii au anumite drepturi, inclusiv dreptul de a fi n siguran. Aceasta este important pentru c copiii nu tiu ntotdeauna care sunt standardele minime la care s se atepte. De exemplu, Mary, n vrst de 12 ani, a sunat la Linia pentru Copiii: Vocea ei era timid i trist. Pe o voce tcut Marz a spus nu tiu dac ar fi trebuit s v sun sau nu dar eu dorm ntr-un garaj exterior de cnd am doi ani i prietenele mele mi spun c nu este normal (Griffiths, 1987). Programul Eliberarea Copiilor i nva de asemenea pe copiii c au dreptul s spun nu dac cineva i

97

atinge ntr-un mod care i nspimnt sau d natere la confuzii. Sunt ajuta s fac fa agresivitii ct i potenialilor molestatori. Comportamente de protecie s-a nscut n Madison, Winsconsin n anii 70 ca un rspuns la ceea ce copii au povestit asistenilor sociali din scoal despre experienele lor privind, violena, agresivitatea, abuzul sexual i sentimentul de nesiguran. Poate fi adaptat pentru utilizarea de ctre adulii vulnerabili dar i de ctre copiii. Se concentreaz n jurul a dou teme: cu toii avem dreptul s ne simim n siguran tot timpul i nu exist nimic att de ngrozitor nct s nu-l putem discuta cu cineva. O caracteristic fundamental a comportamentelor de protecie este c toi copii trebuie s aib o reea de aduli care s-i sprijine, n mod ideal nc patru persoane n plus fa de adulii din familie. n aceste persoane se poate avea ncredere atunci cnd copilul se simte neprotejat sau are o experien ngrozitoare. Importana reele de sprijin care ofer copilului atenie pozitiv necondiionat i fr a ncerca s-l judece (Rogers, 1980) nu trebuie s fie supraestimat. Cercetri mai vechi (Garbarino i Gillian, 1980) au indicat c izolarea social a prinilor i familiei poate fi un factor n abuz n timp ce cercetri mai recente (Doyle, 1996) au indicat c izolarea copiilor nii este un factor negativ major i c sprijinul necondiionat al celorlali i chiar al animalelor de companie, dac toate celelalte variante eueaz, este important n a-i ajuta pe copii s supravieuiasc experienelor abuzive. Programe precum Eliberarea copiilor i Comportamente de protecie i nva pe copiii c sunt valoroi i au drepturi. Muli aduli cred c dac copiii sunt preuii i nvai s se auto-valorizeze vor deveni rsfai, nfumurai, arogani, necontrolabili, precoci, egoiti, insoleni, lipsii de respect, imprudeni, necuviincioi i inutili n particular atribute respingtoare dac sunt afiate de fete. Aa c copiii, n special fetele, sunt nvai s fie modeti, neasertivi i s nu se laude. i totui copii care nva s se auto-valorizeze nva mai rapid s i valorizeze i pe ceilali. Aa cum ne arat exemplul lui Lloyed (vezi capitolul 2), tinerii care se simt dai la o parte i lipsii de valoare sunt mult mai dispui s se simt ostili i eventual s acioneze pe baza acelei ostiliti, ncercnd s se distrug pe sine, alii oameni sau proprietile lor. Unii copiii sunt mai vulnerabili la mesajele negative din partea societii dect alii, astfel nct, cu toate c copiii trebuie nvai n familie, la coal, n timpul liber i dac este necesar n locaii speciale s se auto-valorizeze, unii copii necesit atenie deosebit. De exemplu Margaret Kennedy (1989, 1990) a subliniat unele din mesajele negative pe care societatea le-a dat copiilor surzi. Cei cu alte dizabiliti au primit mesaje similare. Aceti copii pot avea nevoie de educaie sexual adaptat dar, de asemenea, o educaie general despre valoarea lor. Cu toate c termenul performane difereniate sun ca i cum a-i privi de sus, este un sens corect n 98

care copiii cu dizabiliti dezvolt competene alternative. Abilitile mai degrab dect dizabilitile lor trebuie scoase n eviden. Cu toate c a fi negru nu nseamn a avea o identitate patologic sau o criz de identitate (Owusu-Bernpah, 1994, p.131), ntr-o societate de albi, copiii negri se pot simi subvalorizai. Coward i Dattani (1993) descriu grupele de lucru formate cu copiii negri ca un mijloc de a reface imaginile negative construite sub influena societii. Ei explic Am simit c grupele de lucru privind rdcinile identitii vor fi pentru anumii copiii nceputul unui proces de dezvoltare a unei identiti de negru pozitive (p.249). Exist ali copiii care sufer din cauza unor forme de rasism dar care sunt trecui cu vederea, incusiv copii celor care cltoresc, copiii evrei care pot suferi din cauza antisemitismului din surse provenind de la albi sau negri, i copiii irlandezi care sunt inta unor stereotipii negative i care sunt nvai c istoria i naiuna lor sunt o problem.

Prevenirea abuzului
n plus, copiii care merit o atenie special i ajutorul pentru a se valoriza sunt cei ai cror prini sau membri apropiai de familie au o condiie, atribut sau orientare care este stigmatizant. Aceasta poate include un membru al familiei cu SIDA, o problem de sntate mental sau o dizabilitate. Un printe n nchisoare poate fi un stigmat major pentru unele familii. In final, tinerii care au o rud apropiat cu o orientare homosexual sau care sunt ei nii homosexuali sau lesbiene sufer de povara tinuirii sau opresiei. Toi aceti copii care sufer de pe seama discriminrii, ostilitii i poteialelor daune asupra stimei de sine au nevoie de ajutor pentru a se valoriza pe ei nii. Acest ajutor i poate mpiedica s devin vulnerabili la diverse forme de abuz. Dac ei cred ca sunt ri pot fi incapabili s se plng de abuzul fizic sau emoional. Dac se simt diferii sau izolai, pot fi vulnerabili tipului de abuzator sexual care este adeptul exploatrii copiilor singuratici.

Societatea in general
Seciunea anterioar s-a referit la ajutorul direct i specific pentru prini i copii. Aceast seciune se adreseaz mai mult prevenirii prin schimbri generale n cadrul societii. Unele dintre acestea vor prea o anatem pentru acei cititori care vd lumea doar din poziia favorabil adultului asemntor modului n care cei care vd totul dintr-o perspectiv Eurocentric au dificulti de acceptare a valorilor altor culturi.

Consideraii economice i de mediu


Contribuia srciei si a condiiilor de mediu nefavorabile la apariia abuzului reprezint o problem complex i a fost subiectul unei considerabile dezbateri (Gil, 1970; Parton, 1985). 99

Dar circumstanele mpovrtoare chiar par a contribui la abuz, astfel c o pregtire adecvat este probabil s ajute n prevenirea abuzului, n mod particular a abuzului fizic i neglijrii. Povestea lui Becky i a copiilor ei ilustreaz o gam de condiii de mediu i economice ntlnite n unele familii. Ea era n adolescena trzie, mam singur pentru Kensa, fetia ei. Triau la etajul 5 intr-un complex de blocuri turn ntr-un mare ora din Marea Britanie. Complexul era o cresctorie de iepuri de cas gri, deprimant, plin cu gunoi i excremente. Apartamentul lui Becky era igrasios iar schema de cldur a comunitii oferea cldur neregulat. Pereii din apartamentul ei, ca i din toate celelalte, erau subiri, n timp ce traficul curgea prin complex, astfel nct viaa era foarte zgomotoas pentru rezideni. Erau puine lucruri plcute n acel loc. Becky a cerut ajutor social, dar apartamentele erau dominate de o band protectoare i ea trebuia s le dea toate beneficiile ei, uneori chiar i din mncare. Pltea facturile mprumutnd de la mama i prietenii ei i uneori prin prostituie care o fcea s se simt, n propriile ei cuvinte, murdar i ptat. ngrijirea fizic pentru Kensa era bun, n ciuda faptului c Becky trebuia s spele de mn toate hainele. Dar i-a rupt bratul Kensei cnd copilul avea trei luni i, speriat de ce ar mai putea face, a insistat ca aceast s fie luat ntr-o instituie de ngrijire permanent. Un an mai trziu, noua ei fiic, Nessa, a fost victima unei mori n ptu, probabil datorit sistemului de nclzire neregulat care a fcut s-i fie prea cald copilului sau sfatului atunci n vog de a lsa copiii s stea pe burt sau chiar si polurii puternice din ora. Cnd i s-a nscut al treilea copil, Tressa, Becky a fost relocat ntr-o zon bine planificat, ntr-o cas detaat cu o mic grdin lng un prosper centru comunitar si o gam ntreag de faciliti. Ea a scpat de gaca de protecie i se putea descurca financiar acum c putea s-i in proprii bani. Nu au fost nici un fel de probleme cu Tressa care a crescut i s-a dezvoltat bine.

Perspectivele socio-culturale
Abordarea socio-cultural a proteciei copilului nu definete cultura in termeni de tradiii i motenire a unei anumite rase sau naionaliti, dar folosete termenul pentru a denumi valorile prevalente ale unei anumite societi. Socio-culturalitii argumenteaz c valorile dominante ntr-o societate pot fie s ncurajeze, fie s mpiedice comportamentul abuziv. Gelles i Cornell (1985) sunt printre susintorii unei perspective socio-culturale, considernd c exist un nivel al violenei domestice la prini, copii i persoanele vrstnice dependente care este scuzat de absena oricror eforturi reale de a i se opune. Gil (1970) mprtete aceast perspectiv i recunoate c prevenirea abuzului copilului cere prohibiii culturale i legale mpotriva disciplinrii fizice a copiilor si o schimbare in filozofia si practica creterii copiilor (pg. 141).

100

Moralitatea acceptrii abuzului fizic asupra copiilor trebuie chestionat n mod serios ntro societate care nu accept abuzul asupra majoritii cetenilor si. n Marea Britanie, pedepsele corporale nu mai reprezint o metod acceptabil de a controla membrii serviciilor armate sau de a menine legea i ordinea. Este o reacie general mpotriva conceptului de atacare de ctre grupurile mai puternice din societate a persoanelor dependente sau mai puin puternice, fie c este vorba de brbai care justific btaia asupra femeilor sau (cum s-a ntmplat, vezi Fryer, 1984) albi pretinznd dreptul de a asalta negri. Sfideaz logica ca doar n cazul copiilor dup cum se poate demonstra, un grup prea mic pentru a riposta i grupul cel mai vulnerabil unor daune fizice pe termen lung atacul fizic s fie ncurajat de societate. In ceea ce privete abuzul sexual, Ennew (1986) subliniaz folosirea femeilor i a copiilor ca obiecte sexuale n societatea care este n mod neoficial aprobat: pornografia infantil este n afara legii, dar imaginile sexuale ale femeilor ca i copii de exemplu, n orturi sau n rochie foarte scurte cu pampoane foarte mari n pr i numite bebe sau feti abund. n acest fel utilizarea copiilor ca parteneri sexuali nu este descurajat de societate. Kitzinger (1994) avanseaz ideea c exist nevoia de a provoca atitudini sociale mai largi n ceea ce privete sexualitatea i violena (pg. 246). Kitzinger si Skidmore (1995) extind criticismul asupra mediei i ndeamn potenialele organizaii surs pentru a insista asupra importantei de a lua cuvntul mpotriva celor mai comune forme de abuz (pg. 55). Atitudinile indulgente asupra neglijare in Marea Britanie sunt rezultatul grijii de a nu prea judicativ si de a nu restrnge autonomia parental (see Stevenson, 1996). Aceasta in contrast cu, de exemplu, societatea araba unde neglijenta este mai repede considerata tratament greit deoarece In societatea araba se pune accentul pe sacrificiul nevoilor printelui in folosul nevoilor copilului. Astfel lipsa de prevedere sau de grija pentru nevoile copilului este considerata o violare a normelor sociale ale parentalitii (Haj-Yahia si Shor, 1995, pg. 1216). Experiena abuzului emoional pare a fi larg rspndita. Doyle (1996) sugereaz o rata de prevalent de 29 la suta. Aceasta prevalent poate fi atribuita acceptrii in mod egal rspndite a amenintrilor abuzive verbal, umilirii si denigrrii copiilor in public, aa cum s-a observat de ctre cercettorii din Anglia (Yule, 1985) si America (Davis, 1996).

Reconstruirea copiilor si a copilriei


Bogata varietate si complexitate a existentei umane sunt astfel nct exist o tendina naturala de a crea ordine intr-un aparent haos. Un rezultat este acela ca oamenii diferii dpdv fizic si fiziologic sunt mprii in categorii: brbat/ femeie, negru/ alb, copil/ adult. Dar demarcarea fizica exacta intre adult si copil nu este uor de fcut, astfel nct s-a schimbat din generaie in generaie si intre culturi. Copilria mica este in mod evidenta foarte diferita de

101

relativa independenta fizica a copilului mai mare si a adultilor. Oricum, o data ce copilul este capabil sa mearg, vorbeasc si se co-ordoneze suficient de bine pentru a executa diverse sarcini, diferena in multe societi este doar una de msura si experiena. Aries (1962) argumenteaz ca in timpurile medievale in Vest doar cel mai mic si dependent dintre copii si cei foarte mici erau considerati copii: De indata ce copilul putea trai fara atentia constanta a mamei.... el aparinea societii adulte (pg. 125). Postman (1983) argumenteaz in mod similar ca nainte de dezvoltarea presei scrise diviziunea intre copiii de peste apte ani si aduli era imperceptibila. Nu doar ca in trecut au existat mai multe constructe referitoare la copilrie, dar antropologii ofer de asemenea insighturi asupra diferitelor constructe sociale ale copilriei in diferite culturi. Benedict (1955) subliniaz culturile in care copilului sau persoanelor mici li se arata respectul si demnitatea pe care societatea vestica o rezerva pentru aduli. Ea a observat relaiile de putere in unele culturi care nu sunt cele de dominanta submisivitate, dar de reciprocitate: - Calatorii povestesc cu uimire despre libertile si preteniile ncilor in negocierea cu vrstnicii familiei. In locul dogmei noastre de respect a vrstnicilor, asemenea societi utilizeaz o reciprocitate aproape identica. Tachinarea si glumele pe care bunicul le adreseaz nepotului sunt returnate cu aceeai moneda de acesta. (pg. 25) Vrsta la care copiii obin statul de adult este in mod marcant diferit de la cultur la cultur. Unele societi nu au o vrst clar la care devin majori; toi membrii si sunt tratai cu acelai respect si este de ateptat ca toi membrii s-si asume acele responsabiliti crora le por face fa fizic i emoional. Hendrick (1990, 1992) povestete cum copilria moder vestic a fost construit din diferite forme n ultimele dou secole. Copilul este vzut fie ca motenitorul depravat al pcatului originar a crui voin trebuie s fie nvins, fie alternativ ca nscut bun n mod intrinsec. Aceast perspectiv mai trzie a condus la credina romantic n inocena copiilor sentimentalizat n timpul erei Victoriene, dar cu reverberaii pn n ziua de azi. Tensiunea dintre nevoia de a tine copiii ntr-o stare de inocen i a-i proteja totui de exploatare rezult n ambivalena fa de campaniile de autoprotecie.

Un construct pozitiv al copiilor


Pilcher (1995) argumenteaz c trsturile fiziologice pozitive ale copiilor sntatea, energia, vitalitatea i entuziasmul sunt vzute ca un lucru pe care crescnd l vor pierde. Cu excepia sntii, aceste trsturi sunt vzute negativ. Prea mult energie i vitalitate sunt considerate subminatoare.

102

La fiecare ntoarcere copiii sunt demonizai sau vzui ca avnd o comportare necuviincioas; slogan de magazin Reduceri monstru. Adu-i monstruleii cu tine; sau reclama unei ci ferate Micii drcuori merg pentru numai 2 Lire; sau un lan de magazine de jucrii (fcnd profituri substaniale de pe urma copiilor) Ne rezervm dreptul de a nu primi copii nensoii. Hart (1988) scriind despre prevenirea abuzului emoional solicit o ideologie pozitiv asupra copiilor. Atta timp ct tinerii sunt demonizai i considerai o problem, abuzul va fi justificat. Copiii i copilria trebuie reconstruii ntr-o lumin mai puin negativ, dar nesentimental cu valorizarea trsturilor lor pozitive.

Copiii ca obiecte
Pilchner (1995) noteaz de asemenea absena copiilor din teoria i cercetarea sociologic. Copiii i copilria au fost vzui dintr-un punct de vedre adult-centric... dominana perspectivelor funcionaliste a nsemnat c acetia au fost studiai n termenii socializrii lor n aduli. Copiii ca indivizi activi, reactivi i interactivi care joac un rol n structura lumii sociale au fost trecui cu vederea. n mod similar n psihologie dezvoltarea copiilor este studiat ca o modalitate de a nelege funcionarea adultului. Preocuparea cu dezvoltarea copilului sugereaz c acetia sunt semi-aduli, fiine umane imperfecte i incomplete care pot atinge perfeciunea doar devenind aduli. Autorii crilor de tiine sociale (incluzndu-l pe Pilcher, 1995; Gross, 1992, Hayes, 1994; Harris, 1989) se refer n mod constant la copil cu pronumele it i totui cnd scriu despre aduli de un gen neclar folosesc strategii alternative. Aceasta nu este pentru a condamna autorii individuali, dar mai degrab pentru a sublinia ct de mult sunt copiii obiectificai de societate i tratai ca obiecte de studiu de cercettori i academicieni. Practicienii sunt i ei pasibili de a trata copilul n mod nepotrivit n viziunea lui Butler-Sloss (1988) ca un obiect de preocupare dect ca un alt om sau cetean.

Copiii ca proprietate parental


O alt tensiune care nu a fost pe deplin rezolvat (Farmer i Owen, 1995) este ntre viziunea copiilor ca proprietate a prinilor lor i altenativa c sunt persoane cu drepturi independente de prinii lor. n secolul XIX copiii erau considerai prin lege proprietarea tatlui ca i, desigur, soiile lor (Gittins, 1993). Chiar i astzi copiii sunt uneori privii ca proprietatea prinilor lor care nu ar trebui s le fie luat sau temperat doar dac prinii nu au pierdut dreptul asupra proprietii. n contrast, filozoful arab Kahlil Gibran (1922) scria: Copiii ti nu sunt copiii ti, Ei sunt fiii i fiicele Vieii care tnjete dup ea nsi.

103

Ei vin prin tine, dar nu din tine, i dei sunt cu tine totui nu-i aparin. Copiii ca ceteni cu drepturi Pilcher (1995) observ n mod comun se consider un lucru normal ca vieile copiilor (cronologic definii ca cei sub 16 ani) trebuie s fie organizai ntr-o manier radical diferit de vieile adulilor. Copiii sunt n mod legal controlai n ceea ce au sau nu au voie s fac bazat doar pe vrsta lor cronologic. Holt (1974) observ Ne comportm ca i cum diferenele ntre cei de 16 i 22 ani ar fi mai importante dect diferenele dintre cineva n vrst de 2 i cineva n vrst de 16 ani sau ntre cineva de 22 i cineva de 70 de ani. Muli aduli sunt vulnerabili, dar filozofia de baz cu adulii este de a le da drepturi depline doar daca nu se demonstreaz c nu-i pot exercita n siguran aceste drepturi. Ar trebui s existe aceleai drepturi de baz pentru copii care s fie exercitate de ndat ce copilul dovedete competen i care ar trebui restricionate doar atunci cnd acesta nu le poate exercita n siguran.

Practica anti-discriminatorie i anti-opresiv


Conceptul lipsei de competen i al imaturitii fizice a copiilor a condus, conform lui Pilcher (1995), la distribuia difereniat a puterii, responsabilitilor i resurselor ntre copii i aduli. Cu dezvoltarea familiei private nucleare copiii au fost tot mai mult subiectul autoritii i controlului parental aproape absolut. Hockney i James (1990) argumenteaz de asemenea c grupurile de oameni, cum sunt copiii si persoanele mai n vrst care sunt n general mpiedicate s activeze pe piaa muncii i astfel nu pot contribui la economia naional sunt vzute ca avnd o pretenie mai mic la personalitate. Lucratorii sociali sunt solicitai de ctre Consiliul Central pentru Educaie i Training n Munca Social (CCETSW) sa mbrieze practica nediscriminatorie n relaia cu adulii, dar nevoia de a face acest lucru n relaia cu copiii nu este pe deplin recunoscut. n lucrri ca cea a lui Thompson (1993) se face puine meniuni privind copiii ca un grup oprimat care are nevoie de abordare anti-opresiv. Se sper c aa cum lucrtorii sociali studeni vor fi pe deplin provocai dac apr dreptul brbailor de a-i bate femeilor sau vor scrie despre un adult cu dizabiliti de nvare cu it, ei vor fi n mod similar provocai cnd vor apra drepturile prinilor de a-i abuza copiii sau de a descrie un copil ca it.

104

8
EFECTELE ABUZULUI: ANI MAI TRZIU

Acest capitol se adreseaz perspectivelor pe care le au copiii abuzai mai trziu n via. Prima seciune examineaz cteva din dovezile care exist privind efectele pe termen lung ale abuzului. Aceasta este urmat de exemple din vrsta adult timpurie i de prezentarea situaiilor lui Marie, Lloyd, Helen, Sarah i Roy. Povetile lor sunt spuse la a treia persoan pentru a reda gradul de obiectivitate. Seciunea final examineaz modurile n care asistenii sociali pot ajuta adulii care au fost abuzai n copilrie.

Dovezi ale efectelor pe termen lung.


Au existat cteva cercetri care i-au propus s arate efectele pe termen lung ale abuzului asupra copiilor. Exist, oricum, dificulti n colectarea i interpretarea unor date care, dac nu sunt recunoscute, pot da natere unor teorii false.

Consideraii metodologice
Un mod de a determina efectele pe termen lung ale abuzului n copilrie este evaluarea adulilor care au fost abuzai n copilrie cu alii care nu au fost. Din nefericire cercettorii trebuie s se bazeze pe evaluarea subiectiv a participanilor pentru a determina cine a fost sau nu abuzat. Un asistent social, de exemplu, a luat povestea unei cliente care declara c a avut nite prini buni, dei strici, care o plezneau doar cnd merita pedeapsa. nregistrrile au demonstrat c fusese rnit de btile dure ale tatlui de cteva ori. Cu trecerea timpului, abuzul poate fi vzut ca o problem minor sau justificat ca pedeaps disciplinar; uneori adulii pur i simplu uit ce s-a ntmplat. n toate aceste cazuri vor nega c au fost abuzai. n mod diferit, unii aduli care nu ar fi n mod normal n categoria celor abuzai ca i copii susin c au fost pentru a ctiga simpatia sau pentru c au respins aspecte din comportamentul prinilor. Un brbat care molestase cteva fete tinere a mrturisit c a fcut asta pentru c fusese abuzat sexual n copilrie. Cnd a fost ntrebat despre incidentele specifice, a explicat c la vrsta de 18 ani, pe cnd fcea armata, a fost atins de sergentul major. Dei a fost un

105

eveniment neplcut pentru un tnr, care ar fi putut cauza comportamentul su ulterior, nu ar fi de obicei considerat ca abuzul unui copil. Exist o problem similar cnd trebuie s alegi un rup de control fidel n studii, care implic selectarea unui numr de copii abuzai i evaluarea lor n timp. Helen, Roy i Sarah s-ar fi aflat n mod sigur n grupul celor aparent ne-abuzai cu care grupul de copii abuzai ar fi fost comparat. O alt problem a studiilor longitudinale este cea a pstrrii contactului cu copiii selectai. Lynch i Robers (1982) notau: Cnd am revzut literatura, am fost alarmai de numrul de copii din grupurile iniiale ale altor cercettori care deveniser indisponibili pentru evaluarea follow-up... n mod evident rezultatele care reflect evaluarea a mai puin de jumtate din grupurile originale sunt deschise unui criticism serios deoarece ar putea exista diferene enorme ntre acele familii care au participat la evaluarea follow-up i cele care nu au mai participat... unii dintre copiii pierdui ar putea fi mori (pg. 4). O alt problem este separarea efectelor negative pe termen lung care pot fi atribuite direct abuzului din copilrie de acelea care sunt datorate unul stil parental neconsiderat abuziv (Vezi Hallet, 1995, pentru o discuie a conceptului de abuzul copilului ca un construct social). Exist destule dovezi c un stil parental punitiv, autoritar i critic sau neofertant emoional i inconsistent sunt n final mai duntoare dect incidentele unice de abuz. Dar stilurile parentale punitive, autoritare sunt rareori considerate abuzive i sunt uneori sprijinite cu cldur de societate ca ntr-o Mare Britanie care solicit cu nostalgie o ntoarcere a valorilor victoriene. Este de asemenea dificil de determinat care elemente pot fi atribuite abuzului i care altor influene. Unii factori negativi pot afecta familia n mod direct ca srcia, lipsa unui cmin sau boala i greutile familiale. Alii pot fi externi familiei, ca de exemplu presiunile cercului familial sau regimurile colare opresive. Unele trsturi care par a fi rezultatul abuzului se pare c au existat nedectate naintea oricrui abuz.

Consecine negative
Pentru un numr de copii moartea este consecina negativ. Pentru alii este povara unei multiple dizabiliti. Un bebelu, Michelle, avea 16 zile cnd a fost apucat de picioare de tatl ei i lovit cu capul de podea. A fost dus repede la un spital de specialitate i viaa i-a fost salvat. Oricum, doi ani mai trziu a fost diagnosticat cu severe dizabiliti fizice i mentale, emind doar a gam ngust de sunete i neputnd sa-i controleze corpul. Locuia ntr-o cas de copii i erau puine anse de a-i gsi un cmin adoptiv.

106

Ali copii trebuie s triasc desfigurai de cicatrici de la tieturi, arsuri i oprire. Dar mult mai muli au cicatrici emoionale care nu se vd aa de uor. Helen descrie cum, cnd a nceput s-i reaminteasc, s-a simit ca i cum ar fi deschis rni vii cu fiecare detaliu evocat i cu fiecare remarc insensibil a cunotinelor binevoitoare. Treptat rnile ei s-au vindecat, dei unele mici cicatrici au mai rmas. Dificultile emoionale i comportamentale care au fost nregistrate n studiile follow-up ale copiilor abuzai includ lipsa ncrederii n sine i ostilitatea (Lynch i Roberts, 1982), depresia sever (Gibbons, Gallagher et al., 1995), agresivitatea (Reidy, 1977; Wolfe, 1987), comportamentul auto-distructiv (Green, 1978) i deficitele n performana academic, sensibilitatea social i judecile morale (Wolfe, 1987). Muli aduli foste victime deplng lipsa copilriei i n consecin au caracteristici asociate de obicei cu cei care au suferit pierderi sau au o reacie de doliu nerezolvat. n anii mai receni, cercettorii i practicienii au fost interesai de dovezi c victimele abuzului, n special acolo unde a fost vorba de utilizarea terorii i a violenei, sufer uneori de stres post-traumatic. Acest subiect a fost discutat pe scurt legat de copii in Capitolul 2. Semnele stresului post-traumatic la copii i aduli iau trei forme principale. Prima este evitarea a tot ce are legtur cu evenimentele abuzive care se poate manifesta i ca o lips general de rspuns la orice asociere cu abuzul sau incapacitatea de a rememora evenimentele. n schimb, exist o continu re-experimentare a evenimentelor traumatice, incluznd flash-back-urile, persistena viselor neplcute, rememorarea experienelor intruzive sau incapacitatea de a stopa gndurile legate de evenimente. n al treilea rnd, poate exista o stimulare ridicat. La aduli acest lucru este probabil s se ntmple cnd amintirile revin sau dac se afl ntr-o situaie care recreeaz experienele abuzive din trecut. Pot avea dificulti de somn, relaxare i concentrare, ca i semne de iritabilitate. Pot dezvolta fobii n situaii care par ilogice pn cnd se recunosc asocierile cu abuzul din trecut. De exemplu, cineva poate refuza s ntre ntr-o dubi sau poate avea hiperventilaie, simi ncordat i avea bti de inim cnd se afl n apropierea uii deschise a unei dubie. Aceste lucruri capt sens odat ce se realizeaz c n copilrie acea persoan a fost n mod repetat abuzat n spatele unei dubie. Abuzul fizic i neglijarea copiilor arat adesea ntrzieri de dezvoltare i intelectuale mai ales n relaie cu limbajul i performana verbal. 65% din cei care au fost diagnosticai cu dificultate de dezvoltare non-organic s-a demonstrat a avea probleme substaniale n special n termeni de slabe relaii sociale i abuzul de substane ntr-un studiu follow-up de 15 ani. Walker (1992) descrie cum dezvoltarea personalitii poate fi afectat de msura n care oamenii pot demonstra semne ale multiplelor tulburri de personalitate.

107

n relaie cu abuzul sexual, tulburrile de alimentaie i problemele psihiatrice au fost observate i sentimente de respingere, vinovie, lips de valoare, incapacitatea de a avea relaii sexuale normale i o nencredere general n ageniile de ajutor (Oppenheimer, 1985). ntr-un studiu comprehensiv asupra efectelor pe termen lung ale abuzului sexual asupra copilului, Beezlez i Mrazek (1981) listeaz 25 de arii cu probleme, de la aversiunea asupra activitii sexuale i probleme cu prinii sau legea la masochism i crim. Una din consecinele abuzului care determin o atenie special este ideea repetrii abuzului de la o generaie la urmatoarea; ideea ca cei abuzai ca i copii au mai multe anse s devin ei nii agresori. Herzberger (1993) susine c nu exist o fundamentare solid a acestor teorii. Este de asemenea evident c acei copii care au fost abuzai cunosc semnele de alarm i i pot proteja proprii copii. Pe de alt parte, abuzul din copilarie nu ajut ntotdeauna o persoan s devin un printe bun. Capitolul 1 a demonstrat c uneori victimele abuzului interpreteaz comportamentul parental ca puternic, curajos i justificat, un model pe care ajung s-l urmeze. n plus de oferirea unor modele de imitat, familiile, prin folosirea violenei, nva c violena este o form acceptabil de expresie sau rezolvare a problemelor (Gelles i Strauss, 1979). Dar Andrew, un prizonier care ispea patru sentine pe via pentru crim, arat c violena parental poate fi imitat chiar si atunci cnd printele este respins Nu mi-am iubit tatal, era prea dependent de curea. ntotdeauna m lovea cu cureaua. Copiii care au fost neglijai pot s nu tie cum s fac fa solicitrilor gospodreti. Victimele abuzului sexual i pot proteja imaginea de sine convingndu-se c nu este nimic ru n relaiile dintre aduli i copii. Scriind despre anumii brbai care au violat copii, Wyre (1986) comenta Muli brbai din aceasta categorie au fost abuzai sexual ca i copii i au ncorporat experiena abuzului n sexualitatea lor. Unele persoane abuzate ca i copii devin att de prini n situaie nct trebuie sa-i croiasc exploziv drumul de ieire. Adesea persoane linitite, introverte, ei colecioneaz arme ca modaliti de a avea putere i controla de care au avut cu atta disperare nevoie ca i copii vulnerabili, maltratai. Vine ziua cnd folosesc arma pentru a-li lua felia de libertate, ntorcndu-se mpotriva familiei, a unor inoceni trectori sau a lor nii. Nu este poate o surpriz c tatl lui Hitler a fost: un beiv i un tiran.... n cazul lui Hitler, dragostea pentru tnra lui mam i ura pentru btrnul tat a luat proporii morbide... care l-au condus la dragoste i ur i l-au obligat s salveze sau distrug oameni i pe cei care stteau n locul mamei sau tatlui lui. (Erikson, 1965).

108

Copiii care se descurc


Dar nu toi copiii abuzai ajung s fie periculoi. Dei unii pot avea unele dificulti sociale i probleme intime, alii ajung indivizi bine-adaptai, fericii care le ofer urmailor lor o ngrijire bun. Examinnd efectele pe termen lung ale abuzului sexual al copiilor, Beezley i Mrazek (1981) citeaz patru studii care nu au descoperit efecte negative la vrsta adult. ntr-un studiu follow-up pe copiii abuzai i fraii lor, Lynch i Roberts (1982) au observat c 37% din eantionul lor nu aveau probleme speciale. Ei se puteau simi bine i aveau ncredere n ei nii. Erau sntoi, intaci dpdv neurologic, bine crescui, normali intelectual i nu aveau tulburri de comportament observabile. Puteau lega relaii bune att cu adulii, ct i cu copiii. Lynch i Roberts au cutat s identifice un numr de factori care ar putea contribui la o perspectiv pozitiv asupra copiilor abuzai. Absena problemelor perinatale i intervenia timpurie, nainte ca problemele de dezvoltare i comportamentale s apar, au fost importante. Dei muli tineri fuseser subiectul unor cercetri legale acestea nu au fost de lung durat sau repetate i schimbrile de plasament au fost puine. Inteligena superioar a fost identificat ca posibil factor protectiv. Fraii care preau s fac fa au fost cei care erau nscui dup identificarea abuzului, lucru care ntrete ideea c a fi martor la abuz poate fi la fel de duntor ca a-l experimenta singurii frai cu adevrat neabuzai sunt cei care nu se aflau n gospodrie n perioada abuzului. Copiii care au fcut fa au achiziionat cu succes primul stadiu de dezvoltare i au fost capabili s-i formeze o ncredere de baz n ei nii i n ceilali (vezi Erikson, 1965). Aceasta le-a permis s stabileasc relaii bune i acest lucru a crescut simul de autonomie i valoare al acestora. Un alt factor important descoperit de cercetrile recente (Doyle, 1996) este prezena unei persoane care-i poate oferi copilului consideraie necondiionat, pozitiv aa cum susine Carl Rogers (1980). n studiul lui Dozle, mtuile (biologice sau prieteni de familie adoptai) s-au dovedit a fi foarte importante. Alte persoane care au jucat un rol suportiv au fost fraii, cei mai buni prieteni i profesorii. Acest sprijin s-a adugat altor surse de acceptare necondiionat, ca animalele de cas, jucriile de plu sau nsoitorii imaginari. Se pare c dac adulii fac efortul de a iubi i valoriza copiii abuzai, ei pot fi capabili s-i ajute s restabileasc sentimentul de valoare al tinerei persoane. Oricum, exist dovezi c i ca aduli, victimele pot fi ajutate, n ciuda abuzului repetat din copilrie i n ciuda lipsei unei figuri protectoare n primii ani de via. Phil Quinn a gsit salvarea n forma de acceptare oferit de un grup de motocicliti, ngerii lui Satan (Quinn, 1988), iar Tom O Neill a gsit ngrijire generoas n personalul unei instituii de reeducare. (O

109

Neill, 1981). n urmtoarea povestire se va vedea cum Marie, Lloyd, Helen, Sarah i Roy au primit ajutor semnificativ n viaa de adult.

Povestea lui Marie continu


Marie s-a cstorit timpuriu cu un brbat violent i abuziv sexual. S-a ntors la casa prinilor ei pentru a fi molestat de tat. A realizat ct de nepotrivit era atitudinea tatlui ei fa de copiii ei cnd n aceast perioad a ncercat s o srute cu fora. ntlnind rezistena lui Marie, el a strigat Care este problema? Tu eti femeie, iar eu sunt brbat, iar Marie i-a rspuns Nu, tu eti tatl meu, iar eu sunt fiica ta. n perioada n care se ntorsese la prinii ei, Marie a nceput o relaie cu Glen, un prieten mai tnr al tatlui ei. Era blnd i de ncredere, neartnd niciodat furie sau njurnd. Se simea impotent sexual, aa c era doar o prietenie platonic. Marie putea primi o mbriare a lui, fr s se simt murdar i njosit. Glen i-a artat c nu toi brbaii sunt violeni i vor ceva de la ea ca tatl i primul ei so. Marie l plcea pe Glen, dar nu l-a iubit niciodat. Dup un timp a reuit s-i formeze o alt relaie care cerea mai mult implicare. Al doilea so, Luke, era blnd i protector ca Glen; dar l-a iubit, l considera fizic atrgtor i putea avea relaii sexuale satisfctoare cu el. Glen a rmas n umbr pentru un timp i i-a spus Te voi sprijini tot timpul emoional. Marie a realizat c era acum destul de puternic s-i ajute soul cnd avea nevoie de sprijinul ei. Cuplul a avut civa copii, iar cnd unul dintre ei a fost molestat, Marie a cutat imediat ajutor pentru el. Nici unul dintre prini nu era responsabil de incident i copilul le-a putut spune ce s-a ntmplat. Au luat toate msurile pentru a se asigura c pe viitor copiii vor fi protejai. Evenimentele au fost stresante pentru ntreaga familie, dar mai ales pentru Marie, care nu numai c a simit c ea este de vine, dar a trebuit s ndure din nou durerea de a ti c un membru al familiei era abuzat, aa cum fusese i ea i suferise de mizeria aruncat asupra mamei i a frailor si. Pe atunci, Marie participa la grupuri de auto-ajutorare pentru adulii care fuseser abuzai n timpul copilriei. Simea c sprijinul acestora era foarte important pentru ea i c o ajutau s dea o perspectiv evenimentelor. A primit ajutor i de-a lungul perioadei critice de la un asistent social foarte blnd i grijuliu care a recomandat-o unui psihoterapeut. A beneficiat de pe urma consilierii, dar nu a avut nevoie de ajutor intensiv mult timp. n final, a devenit un membru cu vechime a grupurilor de autoajutorare, oferind sprijin noilor membri care se aflau ntr-un stadiu mai vulnerabil i dureros al procesului de vindecare. Marie i privete tatl cu un amestec de mnie i mil. Este un btrn acum. Cnd merge cu familia n vizit la prini, are grij ca nici un copil s nu rmn singur cu el. Pauline, sora

110

ei mai mare, are nc dificulti emoionale i nu poate comunica cu soul ei; l atac chiar i atunci cnd bea un singur pahar. Linda s-a cstorit cu un brbat violent care i-a rupt mna i a gsit consolare n relaiile cu femei. Fratele lui Marie, Barry, a urmat drumul tatlui n armat, dar a fost condamnat pentru rnire corporal grav i a fost eliberat din funcie. Este nc foarte violent i, n cuvintele lui Marie, confuz i nu face fa vieii de adult. i Marie este uneori afectat de experienele ei. Recunoate c este o ngrijorat. i face griji pentru alii i devine anxioas legat de poteniale probleme nainte ca acestea s apar. Dar totui a hotrt c dac tatl ei i-a distrus copilria, nu-i va distruge i viitorul. Este o femeie nalt, elegant care se mbrac cu inteligen i are un aer de ncredere amestecat cu un stil cald, generos. ntrebat ce a ajutat-o s supravieuiasc acelor ani nefericii, Marie a replicat c salvarea ei a fost umorul; ntotdeauna a ncearcat s vad partea amuzant a unei situaii.

Povestea lui Lloyd continu


Lloyd era pe o spiral descenden cu butur i droguri cnd, la vrsta de 21 de ani, a ntlnit un grup de Cretini nviai. A rmas cu ei cam cinci ani. A gsit acolo acceptare total; orict de ru eram am fost acceptat ca un membru al familiei. A realizat faptul c butura i drogurile sunt duntoare. A primit consiliere i consilierul i-a sugerat c experienele trecute au avut un sens. De asemenea, l-a ajutat s neleag experiena abuzului sexual, de ce s-a ntmplat i c nu fusese vina lui. A realizat c poate folosi experiena proprie pentru a consilia alte persoane abandonate sau n situaie grea. Acceptarea grupului i sentimentul de valoare pentru ceilali i-au crescut stima de sine. n final, a prsit grupul religios deoarece voia s-i extind munc de consiliere i este acum un profesionist calificat. Este cstorit i are trei copii vitregi. A ales contient s nu fie abuziv. Se consult cu soia despre cum s le rspund copiilor, deoarece nu este sigur cum s fie un tat bun; de exemplu, nu realiza cnd copii cdeau c aveau nevoie s fie ridicai i alinai. Ocazional, Lloyd i viziteaz familia de origine. Fraii lui nu au reuit att de bine. Nu au reuit s-i gseasc o slujb i au devenit implicai n traficul de droguri. n timp ce Lloyd este foarte optimist n legtur cu propriul viitor, este uimit de efectul mrturiei abuzului asupra frailor lui, dei ei nu fuseser direct abuzai.

Povestea lui Helen continu


n anii adolescenei, Helen s-a concentrat asupra studiilor. Dorea s devin doctor, dar se ndoia de abilitatea de a atinge acest scop i nu putea crede c o coal medical ar fi primit-o. Era nspimntat de eec. Astfel c a optat pentru o carier ca asistent medical. Problemele de

111

alimentaiei o afectau, astfel c dei gsea munca academic foarte uoar, efortul fizic aproape o dobora, deoarece avea att de puin for. A reuit ns s termine studiile. n timp ce lucra ca asistent nceptoare l-a ntlnit pe Hugh. El lucra la o universitate din apropiere. Era implicat n cercetarea academic, un idealist implicat n strngerea de fonduri pentru rile din lumea a treia. i-a exprimat dragostea pentru Helen, care crede acum c apariia ei pe jumtate nflmnzit, obosit a fost pentru el dovada unui stil de via ascetic; respingea orice form de plcere sau lux. Nu avea solicitri sexuale, ceea ce i se potrivea ei; i-a spus c vor atepta pn la cstorie. Helen a nceput ns s simt c rceala lui, incapacitatea de a o mbria sau de a-i exprima orice afeciune mai profund, criticismul lui crescnd semnau cu modul n care mama ei relaionase cu ea. Dei era atras de el ca un magnet, a refuzat s mearg cu el cnd s-a mutat la un alt job la o alt universitate. Logodna se terminase, iar Helen a rmas cu sentimente de singurtate, dar sigur c a fcut o alegere bun. Anii au trecut i a devenit implicat n sntatea copiilor la domiciuliu, fiind interesat mai ales de neglijarea lor. Dei mulumit la locul de munc, continua s aib o perioad tulbure n viaa personal. Era incapabil se relaioneze sexual cu vreun partener i era permanent informat de tipul de brbai dispreuitori, dezamgii c este frigid. L-a ntlnit pe Jack. Spre deosebire de Hugh era deschis, distractiv i gusta plcerile vieii. O atrgea fizic. A ajutat-o s simt c poate fi atractiv. A reuit s se ngrae puin i si cumpere haine moderne. Era un amant bun i a introdus-o cu blndee n actul sexual. Pentru prima dat n via a savurat o relaie sexual. S-a cstorit cu el, dar imediat dup a descoperit c mai fusese cstorit de dou ori. A mai descoperit c era un risipitor n care nu puteai avea ncredere i cu un temperament violent. Solicitrile lui sexuale au devenit mai mult dect putea suporta. A plecat ntr-o zi i, spre uurarea ei, cstoria a luat sfrit. Puin dup aceasta Helen a nceput s-i reaminteasc abuzul sexual suferit n copilrie. Pn atunci uitase de activitile lui Frank. Deodat, noapte de noapte i zi de zi amintirile au nceput s-o nvleasc. ncepea s plng de cte ori era singur. Ocazional chiar i n compania altora i trebuia s se prefac rcit sau c are o infecie la ochi. Pn la urma i-a spus unei colege, care iniial a ncercat s-o ajute, apoi a devenit intolerant cu toanele ei. Asta a fcut-o pe Helen s se simt i mai nedorit, lipsit de valoare, o persoan de nimic cu un trecut jalnic i un viitor tulbure, singuratic. Nu vedea nici un motiv s nu se sinucid. Apoi de undeva a aprut o voce micu care i-a spus c merit s fie ajutat. A cutat ajutor la un consilier femeie care a fcut multe pentru restabilirea auto-stimei. A beneficiat i de psihoterapie cu un brbat psihoterapeut. El a ajutat-o s fac legtura ntre experienele, comportamentul i relaiile ei. A trecut printr-o perioad de extrem furie i amrciune, dar n acelai timp a nceput s-i valorizeze trsturile pozitive. 112

Mai trziu Helen l-a ntlnit pe Bill, un brbat blnd i bun la inim care, ca i tatl ei, era om de afaceri. Nu avut probleme s aib relaii sexuale cu el i au avut copii. Helen a hotrt c acetia vor avea o mam care i mbrieaz, petrece timp cu ei i este interesat de ce fac. Ocazional se observ adoptnd maniera de a fi a mamei ei i dei schimb asta repede, trebuie s fie mereu atent s nu fie la fel de rece, mai ales cnd copiii ei sunt bolnavi. n acelai timp, este surprins de ct de afecioas este cu copiii ei i autentic interesat i preocupat de acetia. Reflectnd asupra abilitii ei de a fi o mam iubitoare, Helen simte c i datoreaz mult unei vecine, Dna Stevens. Ca adolescent, Helen obinuia s viziteze aceast familie i s aib grij de copiii ei. Prinii aveau ncredere s lase copiii n grija ei i s i lase la plimbare cu ea. Dna Stevens era o femeie cald, blnd care arta afeciune fizic copiilor ei. Ea a fost un model pentru Helen care descoper nc gesturi i fraze preluate de la ea. Privind-o pe Helen ayzi, este o femeie atractiv cu o stim de sine pe linia de plutire. Mai sunt, oricum, momente n care faa ei arat trist i plin de griji. Este fericit acum, dar cumva simte c nu merit fericirea, creznd c ntr-o zi totul i se va lua. Pe de alt parte, recunoate c acest sentiment de lips de merit e o motenire a copilriei ei. Astfel, ea continu lupta cu sentimentele de dezastru iminent i ncearc s le nlocuiasc cu o perspectiv optimist asupra viitorului.

Povestea lui Sarah continu


Dup ce a plecat de acas, Sarah a venit s locuiasc cu mtua i unchiul ei pn cnd sa simi pregtit pentru o independen mai mare. Ei nu au ncercat s o opreasc au apreciat faptul c simea nevoia s mearg mai departe. A ntlnit o femeie care a acceptat-o i care auzind experienele ei a comentat: Nu este corect, de ce i s-a ntmplat asta tocmai ie? Acest lucru a ajutat-o pe Sarah s realizeze c nu era ea de vin pentru ce se ntmplase, c nu era nimic ru la ea i c nu meritase un asemenea tratament. A nvat despre prietenie de la acea femeie i prin ea a putut s-i fac ali prieteni. Sarah a explicat Am mers un pic mai departe, am muncit deci am ajuns un pic mai departe. Sarah s-a mritat apoi cu Mark, un om blnd, temperat. i amintete c aproape se mritase cu un brbat c tatl ei un prieten cu care se logodise la 17 ani. A realizat cnd i-a revenit dup logodna rupt c nu voia s se cstoreasc cu o persoan violent. Mark este foarte asemntor bunicului ei care, aa cum l descrie Sarah, a fost singurul om care putea iubi ntr-o manier druitoare, care m iubea pentru ce eram i mpreuna cu soia lui, mi-a oferit o familie sigur. Bunicii lui Sarah se iubeau reciproc, deci i-au dat ncredere ntr-o relaie iubitoare.

113

Sarah tie c i-a luat mult timp s-i depeasc sentimentele de lips de valoare. A nceput s lucreze. i-a crescut propria familie i a absolvit un curs de profesoare. A atins o poziie de putere, dar recunotea c putea deveni nepotrivit de furioas. i venea greu s accepte moartea celor de care era apropiat. Avea un sentiment profund de pierdere i era blocat n mnia acelei pierderi; n cuvintele ei ncepea s explodeze. A realizat c furia ei era exagerat i a cerut ajutor de la un consilier. Avea nc probleme cu imaginea corporal i sentimentul de valoare. n terapie, a retrit durerea intens din incidentul n care tatl ei a numit-o o vac nsrcinat. Consilierul a ajutat-o s realizeze c ceea ce tatl ei a strigat pe plaj n acea zi nu era adevrat, subliniind Era o minciun, o minciun nenorocit. Sarah s-a bucurat de faptul c tatl ei nu avea ntotdeauna dreptate i a fost capabil s renune la povara mniei. Sarah a trebuit s fac fa unei perioade dificile cnd noul director al departamentului ei de la coala unde preda, Dna A, a nceput s o antipatizeze i i fcea numai neplceri. Sarah a realizat c aceast femeie se simea ameninat de aparenta ei putere i eficien, astfel c i-a povestit despre copilria ei ntr-o ncercare de a-i demonstra vulnerabilitatea. Dup aceast dezvluire, Dna A a devenit i mai rzbuntoare. Uimit, Sarah a mers la o coleg pentru ajutor. Colega a observat c Dna A era probabil i mai ameninat acum tiind c Sarah avusese puterea de a supravieui unei asemenea ncercate copilrii. n ciuda influenei Dnei A, abilitile de predare ale lui Sarah ua fost recunoscute i este acum pe drumul spre o carier de succes. Barbara locuiete n strintate i ntre cele dou surori este doar o relaie distant, superficial. Prinii lor au divorat i tatl a emigrat. Sarah nu are nici un contact cu el. n timp ce erau cstorit, mama ei a ncercat s se arunce de la o fereastr, dar o dat divorat nu a putut face fa singurtii i a nceput s bea tot mai mult. Pn la urm a murit i a durat ceva timp pn ce corpul i-a fost descoperit. Sarah este o femeie vivace, atractiv, cu o cstorie fericit, copii mari i carier nfloritoare. Poate fi descris ca o persoan cald, cu o expresie luminoas, vesel n ochi. Cnd a fost ntrebat ce a ajutat-o s supravieuiasc ea, ca i Marie, a menionat umorul. i-a amintit ct de stupid arta tatl ei avnd erecie n pijamaua sa. i-a meninut simul umorului. Sarah avea i un cel mult iubit i putea s scape de acas mergnd cu el n plimbri lungi. Peisajul din jur era foarte frumos i o susinea. Simea c munii i aparin i obinuia s se umple de frumuseea munilor. A descoperit c era i este creativ cu considerabile talente artistice. A ctigat un premiu i tia c acesta este un talent pe care tatl ei nu i-l putea nega. Sarah este acum eliberat de povara abuzului. A artat o dat o fotografie cu ea ca feti zicnd Cum a putut tata s-mi fac asta, eram un copil adorabil. Este contient c unii din

114

copiii la care pred sunt abuzai. Nu i pare ru c a fost abuzat, deoarece i poate folosi experienele pentru a-i ajuta pe alii.

Povestea lui Roy continu


Roy i-a nceput viaa de adult luptndu-se cu anorexia nervoas. Continua s mnnce foarte puin i ar fi fcut totul pentru a-i cheltui energia, de exemplu alergnd n jurul unul parc uria de 6 ori pe zi. Oricum, ajutorul primit de la staff i ceilali pacieni din centrul de zi a fcut multe pentru restabilirea stimei de sine. n timp ce i revenea din anorexie, i-a ntlnit soia, lucru care i-a crescut n continuare sentimentul de valoare. Soacra sa care este asistent social i-a neles nevoile i a fost, i nc este, foarte suportiv. Spre bucuria lui, are trei copii. Tatl lui Roy nu l-a lsat pe acesta sau familia lui n pace. Dar datorit violenei trecute i atraciei pentru fete tinere nu l-au lsat s aib contact cu nepoii. A continuat s nu-i lase n pace i ntr-o zi a atacat-o pe soia lui Roy n faa copiilor ntr-un centru de cumprturi deoarece nu-l lsa s-i vad nepoii. Nu a fost condamnat pentru molestare deoarece nu existau lovituri vizibile, dar o hotrre judectoreasc i-a interzis s mai intre n contact cu familia. Se pare c a funcionat deoarece acest lucru l-a oprit s-i mai deranjeze. Roy este nalt i subire, dar nu slab i este fericit s mnnce mpreun cu familia. Nu mai exist nici un semn de anorexie. Este optimist n legtur cu viitorul i simte c a gsit loc potrivit n via lucrnd cu tinerii. Dei jobul lui este prost pltit i se lupt cu problemele financiare, casa este confortabil. Roy crede c mai are de lucru la csnicia lui, deoarece nu este ntotdeauna sigur de modul potrivit de a face fa problemelor. Oricum, nu se pune problema violenei domestice sau emoionale asupra soiei sau copiilor. Este o persoan atractiv, atent care este dedicat familiei.

Ajutarea supravieuitorilor aduli


Fraza supravieuitori aduli este folosit n aceast seciune cu referire la acei copii abuzai care au ajuns la independena adult. Nu toi reuesc; unii sunt ucii, unii se sinucid, unii mor de boli ce ar fi putut fi prevenite: cu transmitere sexual sau rezultate din neglijen. Alii sunt permanent afectai, n aa msur nct, mental i emoional, rmn ca nite copii dependeni. Dup cum ilustreaz povetile lui Marie, Lloyd, Helen, Sarah i Roy nu este niciodat prea trziu s ncerci s eliberezi un adult supravieuitor de sentimentele negative i perspectivele urte care i in prizonieri. Brbai i femei care au fost abuzai cu peste 50 de ani n urm au cutat i primit asisten. Dac persoanele abuzate nu sunt ajutate n timpul copilriei, este posibil s triasc cu mult durere, dar nici unul nu poate fi condamnat la

115

nefericire pe via. Cei implicai n ngrijirea copiilor pot avea abiliti care ar fi de ajutor i n creterea copiilor abuzai.

Ajutarea individului
Adulii poart uneori o greutate mai mare dect copiii, deoarece sentimentele negative care rezult din abuz au fost rentrite de-a lungul timpului. Vor avea un numr crescut de incidente dureroase s-i aminteasc dac, aa cum s-a ntmplat cu Marie i Sarah, abuzul a continuat n adolescena trzie, pn la 20 i ceva de ani. Unul dintre paii iniiali cei mai constructivi este ncurajarea supravieuitorului s-i reaminteasc multe detalii despre primii ani de via. Este adesea un proces foarte dureros i poate dura cteva luni, mai ales dac persoana care este ajutat a suprimat cele mai dificile incidente. n orice caz, este n multe cazuri o cltorie necesar. Odat ce evenimentele au fost descrise, este mult mai uor s le priveti dintr-o perspectiv corect. Sarah descrie cum n timpul consilierii a fost capabil s recunoasc faptul c tatl su minise despre ea. Fiind exprimate i reevaluate, asemenea incidente pot fi lsate n urm, iar supravieuitorul poate trece mai departe. Pe cealalt parte, nimeni nu ar trebui forat s-i reaminteasc evenimente stresante. Titlul unei cri de Kathy Evert care a suferit abuz sexual i fizic din partea mamei ei, scris mpreun cu terapeutul ei, Inie Bijkerk, comunic un lucru important prin titlu Cnd eti gata (Evert i Bijkerk, 1987). Dac cineva prefer s nu vorbeasc niciodat despre trecut, dar se confrunt cu sentimentele n prezent, sunt ndreptii s o fac i nu exist eec nici pentru persoan, nici pentru cel care o asist dac evenimentele din trecut nu sunt discutate. Dup cum Sarah a recunoscut, mnia este un lucru cu care trebuie sa te confruni. Adesea o dat cu amintirile apare i mnia mult timp suprimat. Frecvent este direcionat ctre supravieuitorul insui. Uneori este orientat ctre societate n general sau ctre un anumit grup din societate ca brbaii sau figurile cu autoritate, cum este poliia. Ocazional este ntoars mpotriva terapeutului Nu ai de unde s tii cum este; Sunt sigur c i face plcere s auzi asemenea detalii picante. Supravieuitorii au nevoie s fie ajutai s-i exprime mnia mpotriva perpetuatorilor abuzului i a celor care nu au reuit s-i protejeze. Apoi trebuie s mearg mai departe pentru a da un sens evenimentelor, direcionndu-i mnia pe canale constructive, mai degrab dect distructive. Mnia i-a fcut pe Marie, Roy i Sarah hotri c dei tatl lor le-a ruinat copilria, nu aveau s-i strice viitorul. Mnia i-a orientat ctre ajutorarea copiilor abuzai, elaborarea unor scheme de prevenire a abuzului sau sprijinul altor aduli abuzai n copilrie. Ca aduli, mprtesc un sentiment de pierdere. i-au pierdut singura oportunitate de a fi copii fr griji i ngrijii. Au nevoie s lucreze cu pierderea lor n acelai mod n care oamenii

116

care au suferit pierderi importante au nevoie s-i finalizeze doliul. Ei, ntocmai ca cei care jelesc, pot fi ajutai s se mpace cu ceea ce s-a ntmplat. Trebuie s recunoasc faptul c pierderea a avut loc, s accepte c nu au de ce s ndure vreo vinovie i s-i exprime sentimentele, dubiile i temerile. Supravieuitorii pot fi cel mai bine cu ei nii dac ating un stadiu cnd pot privi napoi la ei ca i copii i se pot imagina alintnd i mbrind sinele copil. Vor vrea s-i spun acelui copil c este demn de a fi iubit, c nu a fost de vin pentru abuz i c nu are nimic de care s-i fie ruine. Un exerciiu care este util, mai ales ctre sfritul lucrului individual, presupune ca supravieuitorii s gseasc o fotografie a lor cnd erau tineri. Se uit la ea i descriu ce simt despre copilul pe care l vd. Odat ce procesul de jelire i vindecare este complet, vor fi capabili s exprime doar emoii pozitive legate de copilul din ei. E posibil ca unii s nu aib fotografii din copilriei; un desen sau o fotografie a unui copil care le seamn va avea acelai efect. Un lucru cruia supravieuitorii ca Roy trebuie s-i fac fa este cum s-i protejeze mai bine copiii de abuzul prinilor lor. Nu este ntotdeauna uor, aa cum ilustreaz cazul lui Roy, s-i ii pe bunici departe de prini. Un alt element cruia supravieuitorii trebuie s-i fac fa sunt teoriile despre ciclul abuzului trans-generaional. Herzberger (1993) a dat natere acestor idei. Toi cei cinci supravieuitori demonstreaz c nu n mod necesar copiii abuzai devin aduli abuzivi. Helen a reuit s exprime acest lucru pentru supravieuitori: oamenii care nu au suferit abuzul ca i copii probabil c nu trebuie s se gndeasc dac o vor face i ei sau nu. Dar noi avem o alegere de fcut. Putem lua decizia contient de a nu fi ca prinii noti.

Terapia de grup
Grupurile pentru adulii supravieuitori pot varia n form de la proiecte pe termen relativ scurt conduse de lucrtori profesioniti la grupuri de ajutorare fr termen. Adulii, spre deosebire de copii, i pot asuma responsabilitatea pentru conducerea propriului grup. Un model este acela al grupului de autoajutor pornit de lucrtori experimentai n grup care au deja abilitatea de a asista victimele variatelor situaii. Aceti facilitatori seteaz grupul ca rspuns la o solicitare perceput. Ei fac aranjamentele practice iniiale cum sunt gsirea slilor de ntlnire i organizarea rcoritoarelor. Facilitatorii ajut i n procesul de vindecare, prevenind grupul de la a rmne blocat ntro stare de disperare sau mnie distructiv. Dup ce unul sau doi supravieuitori i-au rezolvat problemele, ei preiau responsabilitatea att pentru aranjamentele practice ct si pentru asistarea membrilor noi i mai vulnerabili. n cele din urm, facilitatorii se retrag din ntlnirile de grup,

117

rmnnd n fundal ca sftuitori n cazul n care membrii au nevoie de ghidare. Lucratorii sociali care doresc nfiinarea unui asemenea grup de autoajutorare trebuie s fie contieni de faptul c se angajeaz pentru cel puin un an ca facilitatori i pentru nc unul - doi ani n calitate de consultani. Este recomandat ca iniial s fie doi facilitatori i un consultant disponibili n grup. Oricum, odat ce facilitatorii s-au retras, este posibil ca unul singur s rmn implicat ca sftuitor. Principalul beneficiu al terapiei de grup este c uureaz sentimentul de izolare pe care muli supravieuitori l experimenteaz. Acest lucru este cu deosebire important pentru brbaii abuzai sexual deoarece n general publicitatea este direcionat ctre fetele abuzate fizic i victimizate sexual. Bruckner i Johnson (1987), care au condus grupuri pentru asemenea brbai, scriu Clienii brbai care au apelat la grup atinseser un blocaj n terapia individual. Continuau s perceap abuzul sexual ca pe o experien unic pentru ei. Se vedeau ca ciudenii sociale, lucru care le ntrea vinovia. Lucrul n grup cere ntotdeauna o pregtire atent. Facilitatorii au nevoie s gndeasc i vorbeasc despre toate problemele pe care le pot anticipa. Dac ei nii au fost abuzai ca i copii, cum vor rspunde cnd vor fi ntrebai despre experienele proprii? Folosesc grupul ca unealt terapeutic pentru ei nii? Dac nu au fost abuzai, cum vor rspunde acuzaiei de a fi euat s neleag cum este s fii abuzat? Ce msur ar trebui s ia facilitatorii (sau trebuie s ia vreo msur) dac afl c un membru abuzeaz un copil? Ce fac dac un membru pare a avea tendine suicidale? Ca i n cazul grupurilor de copii, este important ca unii membrii s soseasc pe neateptate la prima ntlnire. De asemenea, este bine s se aranjeze ca unii membrii s soseasc mpreun. Este cel mai bine ca ntlnirile s aib loc cel puin sptmnal. Adesea membrii vor simi nevoia de contacte mai frecvente i se vor ntlni informal ntre edine. Transportul este mai puin o problem dect n cazul grupurilor de copii, deoarece adulii pot s conduc, s foloseasc transportul public, s mearg pe jos sau cu bicicleta sau s aranjeze s mpart un taxi sau un lift. Oricum, unii poteniali membri vor fi prini i atunci o cre poate fi necesar. Activitile pot ajuta evoluia sau discuiile directe. Oricum, adulii, mai mult dect copiii, vor tinde s vorbeasc mult pentru c au multe de spus. Bruckner i Johnson (1987) au recomandat la nceput solicitarea unor detalii specifice legate de experienele abuzive. Dar sunt multe lucruri de fcut n prima edin, inclusiv clarificarea granielor, acordul asupra scopului grupului i familiarizarea cu numele membrilor. De aceea poate fi mai potrivit ca la prima ntlnire membrii s se prezinte cu detalii succinte ale experienelor lor de exemplu Sunt Sarah i am venit aici deoarece tatl meu m-a abuzat fizic i sexual lsnd dezvluirile mai detaliate pentru mai trziu. 118

Trebuie s existe puine reguli, dar este de ajutor ca membrii s fie de acord s termine rapid. Este o tendin de a amna exprimarea subiectelor dificile pn n ultimul moment. Acest lucru i poate pune pe alii care trebuie s plece la timp n dilem. Nu pot rmne mai mult, dar dac pleac simt c au pierdut relatarea celui aflat n stres. Trebuie s se clarifice c dac participanii vor s fie ajutai trebuie s ridice problemele la timp. n cazul unei probleme stresante severe, un facilitator va trebui s petreac un timp dup ntlnirea principal asistnd membrul aflat n criz i ajutndu-l s se exprime n grup cu alt ocazie. Dei exerciiile planificate trebuie adesea amnate deoarece membrii doresc s vorbeasc, este bine ca uneori s se aplice o presiune blnd pentru a convinge grupul s mearg mai departe cu ajutorul unui exerciiu. Tehnicile de relaxare ncercate i testate pot fi practicate, iar desenul este util. n anumite stadii membrii pot fi rugai s deseneze ce a nsemnat abuzul pentru ei i apoi, sau poate ntr-o edin mai trzie, s fie rugai s deseneze un perpetuator sau ceva ce simbolizeaz perpetuarea. Acesta ajut la focalizarea discuiei. Scrisori pot fi scrise ctre perpetuatori, pentru mprtirea lor cu ali membri mai degrab dect pentru expedierea lor. Unii membrii gsesc dificile att discuiile, ct i exerciiile. Ei nu ar trebui fcui s se simt jenai dac nu pot s participe integral. Dac nu reuesc s deseneze perpetuatorul, pot fi invitai s deseneze un simbol de exemplu o participant a desenat fotoliul tatlui ei. De cele mai multe ori ceilali membrii ofer confort celor n dificultate mai degrab dect facilitatorii. Oricum, acetia trebuie s fie sensibili la nevoile diferiilor membri ncurajndu-i pe unii s vorbeasc, permindu-le altora s stea linitii i s asculte, descurajndu-i pe unii de la rumegarea evenimentelor ntr-un mod neproductiv i ajutndu-i pe alii s repete ce au spus.

Comentarii finale
Muli lucrtori sociali, ali profesioniti i voluntari care ncearc s ajute victimele abuzului copiilor se pot ntreba din cnd n cnd dac intervenia lor este eficient. Nu este nepotrivit s credem c oamenii care au fost expui la ani de tratament duntor vor avea nevoie de cel puin la fel de muli ani de afeciune consistent i grij pentru a fi eliberai de efectele negative ale abuzului. Totui, din relatrile lui Marie, Lloyd, Helen, Sarah i Roy este clar c intervenia pe termen scurt poate crea o schimbare pozitiv n cursul vieii victimelor. Toi cinci au avut, ca aduli, consiliere, psihoterapie sau suport din partea unui grup de auto-ajutorare. Mai mult, n anii adolescenei sau n jur de 20 de ani au avut pe cineva special care le-a oferit ajutor direct. Pentru Marie a fost Glen, un brbat grijuliu, care a fcut-o s vad c nu toi brbaii sunt violeni. Ea a realizat c el i-a dat ceea ce muli brbai asisteni sociali dau clienilor lor,

119

artndu-le sensibilitate i grij fr s atepte favoruri sexuale. Pentru Lloyd, au fost membrii unui grup religios i un cosilier care i-a dat considerare pozitiv necondiionat. Echivalentul unei Dne Stevens,

120