CHESTIONARELE YOUNG

Aceste scheme generează şi menţin tulburările de personalitate şi sunt mult mai dificil de
reperat şi de tratat. Terapia Cognitivă a lui Beck, al cărui obiectiv este a modifica
schemele disfuncţionale presupune a fi mai uşor accesibile subiectului, dar nu este
întotdeauna aşa. Modelul lui Young ţine seama de modificarea accesibilităţii la schema
mecanismului de apărare. În acest caz, terapia cognitivă are drept obiectiv mecanismele
mentale sau de apărare care împiedică afectele şi gândurile automate cu scopul de a fi
accesibil conştiinţei subiectului. Pacientul resimte o stare de rău general, nu-şi poate
preciza gândurile.
Young descrie trei tipuri de mecanisme responsabile cu menţinerea schemelor
cognitive: capitularea, fuga şi contraatacul. Primul mecanism de apărare, capitularea, este
bine cunoscut de terapeuţi deoarece aceasta implică ideea ca schema trebuie să fie cu
uşurinţă accesibilă şi că subiectul suferă direct din cauza schemelor sale. Capitularea ar
explica procesul de menţinere a aparării schemei în modelul lui Beck. Ea înseamnă
organizarea vieţii în maniera de a reproduce scenarii din copilărie în măsura în care
aceasta oferă individului un sens al identităţii, îi dă un sentiment de siguranţă şi aduce
coerenţă experimentelor mai vechi. Astfel, schema este direct activăpentru că permite
individului să regăsească un context familiar obişnuit.
Young a descris schema disfuncţionalităţilor referitoare la tulburările de
Personalitate. Schemele precoce de inadaptare (SPI) sunt convingeri fundamentale
dezvoltate pornind de la experienţe afective şi relaţionale vechi cu persoane semnificative
ale anturajului din copilărie. SPI reprezintă adevăruri absolute asupra lui însuşi şi a lumii.
Ei sunt necondiţionaţi în loc să fie condiţionaţi, astfel ei par inflexibili, sunt
suprageneralizaţi şi deci mai rezistenţi la schimbări. SPI au fost elaborate pornind de la
clinică şi n-ai întotdeauna legătută cu categoriile diagnosticate cu tulburări de
personalitate ale DSM-IV.
Young a distins la început 15 scheme precoce de inadaptare, apoi a urcat acest
număr la 16. În sfârşit el descrie actualmente 18 scheme precoce de inadaptare repartizate
în cinci domenii. Pacienţii care sunt consultaţi pentru tulburări de personalitate prezintă

1
cel puţin două sau trei SPI, dar uneori numărul lor este mai ridicat în special în cazul
personalităţii borderline.
Mai multe chestionare au fost construite pentru a evalua SPI. Primul chestionar al
schemei grupează 15 scheme precoce de inadaptare şi a fost aplicat pe un eşantion
elveţian. Varianta a doua a chestionarului cuprinde 16 scheme SPI şi a obţinut o validare
pe populaţie americană. Aceste doua chestionare au fost publicate în cartea despre
tulburările de personalitate a lui Cottraux şi Blackburn (1995). După cunoştinţele noastre,
cele 18 scheme ale lui Young n-au fost integrate într-un chestionar.
Am ales să prezentăm două chestionare mai mult sau mai puţin complementare a
căror formă redusă a primului chestionar al SPI.
Alte două mecanisme de apărare responsabile cu menţinerea schemelor cognitive,
fuga şi contraatacul împiedică recunoaşterea originii suferinţelor subiectului. Ele
împiedică accesul imediat la găndirea automată şi la efectele negative, deci la scheme.
Ele au fost evaluate cel puţin de două chestionare care pentru moment n-au primit nici un
studiu psihomotric.
În sfârşit, după teoriile cognitive, schemele referitoare la personalitate se
constituie mult prea precoce în copilărie. Această elaborare ar pune în interacţiune
subiectul şi mediul din care provine, în special copilul şi relaţiile sale cu părinţii. În acest
timp, recunoaşterea existenţei tulburărilor de personalitate la copii este încă foarte
controversată (Freeman, 2001). Studiile de cercetare croyance acociate schemelor de
inadaptare sunt centrate pe adult. Ni se pare util să prezentăm singurul chestionar (după
cunoştinţele noastre) care permite cercetarea schemelor de inadaptare la preadolescent
(începând cu vârsta de 11 ani).

Chestionarul schemelor lui Young – forma scurtă, YSQ-S1

Chestionarul cuprinde 75 de itemi şi descrie doar 15 itemi. El permite evaluarea
schemelor precoce de inadaptare asupra cărora se va aplica terapia tulburărilor de
personalitate. Grila de corectare este simplă; doar răspunsurile de la 5 şi 6 sunt luate în
seamă pentru ansamplul schemelor. Mai apoi, pentru fiecare schemă, număr de
răspunsuri 5 şi 6 se împarte la numărul total al întrebărilor raportate la schemă. Notele
dau un profil al individului. Această notare este înlocuită printr-o notare mai tradiţională:

2
adunarea notelor obţinute în fiecare schemă, scorul total reprezentând notele obţinute de
15 scheme.
Cele 15 scheme prezente în chestionar sunt următoarele:
- itemii de la 1 la 5: carenţă afectivă
- itemii de la 6 la 10: abandon
- itemii de la 11 la 15: abuz
- itemii de la 16 la 20: izolare socială, excludere
- itemii de la 21 la 25: imperfecţiune
- itemii de la 26 la 30: eşec
- itemii de la 31 la 35: dependenţă şi incompetenţă
- itemii de la 36 la 40: vulnerabilitate
- itemii de la 31 la 45: relaţii de înţelegere
- itemii de la 46 la 50: relaţii de supunere
- itemii de 51 la 55: sacrificiu
- itemii de la 56 la 60: control emoţional excesiv
- itemii de la 61 la 65: exigenţă sporită
- itemii de la 66 la 70: totul mi se datorează
- itemii de la 71 la 75: lipsa autocontrolului

Studii de validare
Varianta grecească a chestionarului a fost aplicată la 62 de subiecţi la psihologie şi la
125 studenţi la medicină. În primul studiu care compară cele două grupe de subiecţi
rezultă ca grupa patologică are un scor clar mai ridicat decât grupa de control, cu excepţia
a două cazuri de scheme precoce de inadaptare. Astfel, cele două grupe sunt comparabile
în ceea ce priveşte controlul în exces şi cerinţe ridicate. Diferenţe semnificative apar în
schema 5 (carenţe afective, abandon, supunere, lipsa autocontrolului şi vulnerabilitate). În
general, nu s-au înregistrat diferenţe între bărbaţi şi femei, totuşi în cele 8 grupe de
subiecţi, bărbaţii au o notă mai ridicată la schema: control emoţional în exces. În grupul
studenţilor , bărbaţii au o notă mai ridicată la schema izolare socială şi femeile au o notă
mai mare la schema abandon şi sacrificiu de sine. Al doilea studiu este mai centrat pe
clusterul B şi pe personalitatea de tip borderline. Compararea subiecţilor psihiatrii

3
prezentând sau nu un cluster B al tulburărilor de personalitate relevă faptul că singura
schemă: lipsa de autocontrol diferenţiază cele două grupe. Compararea subiecţilor
prezentând o personalitate borderline cu cei care nu prezintă această personalitate arată
că cele două grupe se diferenţiază patru dintre scheme. Subiecţii prezentând personalitate
borderline au un punctaj mai ridicat al schemelor: lipsa de autocontrol, de abandon, de
dependenţă şi de incompetenţă cât şi cea de carenţe afective.
Normele
Au fost calculate pe 62 de subiecţi psihiatrici şi 125 de studenţi de limbă greacă.

Subiecţi psihiatrici Studenţi

Carenţă afectivă 16,5 (6,4) 10,1 (4,6)
Abandon 17,1 (7,2) 10,8 (4,2)
Abuz 15,3 (6,7) 12,0 (4,4)
Izolare socială, excludere 15,3 (7,4) 11,0 (4,6)
Imperfecţiune 12,1 (6,5) 8,1 (3,3)
Eşec 13,1 (7,8) 8,4 (3,7)
Dependenţă şi incompetenţă 12,6 (6,6) 8,7 (3,3)
Vulnerabilitate 13,3 (6,0) 8,9 (3,7)
Relaţii de înţelegere 14,1 (7,0) 10,0 (3,8)
Relaţii de supunere 15,9 (7,1) 10,3 (3,7)
Sacrificiu 19,0 (6,9) 15,3 (4,8)
Control emoţional excesiv 13,3 (6,7) 12,4 (4,7)
Sacrificiu de sine 19,7 (6,8) 18,4 (5,2)
Exigenţă sporită 17,2 (6,3) 15,4 (4,4)
Totul mi se cuvine 17,2 (6,8) 11,9 (3,8)
Lipsa autocontrolului 230,4 (59,1) 171,9 (35,3)

Chestionar de atitudini parentale

Chestionarul de atitudini parentale permite a se vedea care dintre experienţele precoce
ale copilului au adus SPI. El permite validarea schemelor subiectului adus la zi în
chestionarul schemelor. Mai precis, compararea celor două chestionare permite a se
vedea stilul de funcţionare al subiectului. Chestionarul evaluează 17 scheme; corectarea
este practic identică primului chestionar, doar notele, punctajul de la itemii 5 şi 6 este luat
în considerare, excepţie făcând schema: carenta afectivă, unde este punctaj de la 1 la 2.

4
La fel ca în primul chestionar, pentru fiecare chestionar acest număr al notelor mari se
împarte pe totalul întrebărilor raportate la schemă. Cele 17 scheme prezente sunt:
- itemii de la 1 la 5: carenţa afectivă
- itemii de la 6 la 9: abandon
- itemii de la 10 la 13: răutate
- itemii de la 14 la 17: vulnerabilitate
- itemii de la 18 la 20: dependenţă şi incompetenţă
- itemii de la 21 la 24: imperfecţiune
- itemii de la 25 la 28: eşec
- itemii de la 29 la 32: supunere
- itemii de la 33 la 36: sacrificiu de sine
- itemii de la 37 la 43: exigenţă sporită
- itemii de la 44 la 47: totul mi se cuvine
- itemii de la 48 la 51: lipsa-+ autocontrolului
- itemii de la 52 la 55: relaţii de fuziune
- itemii de la 56 la 59: vulnerabilitate
- itemii de la 60 la 64: control emoţional în exces
- itemii de la 65 la 68: severitate
- itemii de la 69 la 72: căutate a aprobării sociale.

Putem remarca că schemele nu sunt exact la fel la cele două chestionare. Schema
izolare socială nu apare în chestionarul atitudinilor parentale. Schema: vulnerabilitate la
erori, severitate şi căutare a aprobării sociale au fost găsite mai târziu şi sunt prezente
doar în chestionarul de atitudini parentale. Rămân 14 scheme comune celor două
chestionare pentru comparaţii. Nu există nici un studiu psihometric al acestui chestionar.

Chestionarul atitudinilor de evitare Young- Rygh

Fuga sau evitarea permite evitarea oricărei situaţii care ar risca declanşarea
funcţionării schemei. Ea permite evitarea suferinţei, dar n acelaşi timp ea obligă subiectul
la inhibarea oricărui alt sentiment în special, sentimente pozitive. Există trei forme de
evitare: evitare afectivă, cognitivă şi comportamentală. Evitarea afectivă corespunde

5
mecanismelor ce inhibă afectele stimulate de către scheme. De exemplu, în chestionar
itemul 35 încearcă să rămână neutru pe plan emoţional şi itemul 33 (adeseori eu nu simt
nimic când sunt în faţa unei situaţii care ar provoca emoţii intense altora) aparţin acestei
dimensiuni teoretice. Evitarea cognitivă corespunde proceselor psihice voluntare sau
automatice care inhibă gândirea sau imaginile care ar putea stimula punerea în activitate a
schemelor. În chestionar, itemii 1 (încerc să nu mă gândesc la ce ar putea să vă deranjeze)
şi 19 (încers să uit repede ceea ce e rău trecând la alt lucru) sunt exemple în acest sens.
Evitarea comportamentală este tendinţa de a evita situaţiile vieţii cotidiene care ar putea
stimula activitatea dureroasă a schemei. Itemul 20 (mă îndepărtez de oameni când mă
simt rănit\ă) şi 37 (încerc să evit situaţiile dificile sau care mă pun într-o lumină proastă)
aparţin acestei laturi teoretice a chestionarului.
Corectarea constă în adăugarea scorului sau a punctajului la fiecare item. Cu cât
punctajul este mai ridicat cu atât subiectul este în evitare. Nici un studiu psihometric nu a
fost realizat din câte ştim noi.

Inventarul de compensare Young

În mecanismul compensaţiei sau controlul prin contra-atac sentimentul subiectului,
atitudinile şi acţiunile sale sunt în opoziţie cu ceea ce el a resimţit încă din copilărie.
Altfel spus, subiectul încearcă să fie contrariul a ceea cear vrea schema sa. Contra-atacul
permite subiectului să dejoace efectul schemei, convingându-se că este contrarul acestuia.
Inconvenientul acestui mecanism este că personajul astfel creat este atât de fragil încât
individul riscă să fie foarte rău la cea mai mică răspundere în cauză a personajului său.
Nu există un sfat precis pentru corectare. Terapeutul reia itemii având punctaj ridicat
pentru a-i studia în cadrul terapiei cu pacientul. Nici un studiu psihometric nu a fost
realizat din informaţiile noastre.

Inventarul schemei precoce pentru copii

Acest chestionar a fost adaptat pornind de la versiunea lui Schmidt şi colab. (1995).
Ne reamintim chestionarul lui Young cu 205 itemi a fost redus la 160 de itemi în urma
unei analize a factorilor realizată de Schmidt şi colab. (1995). Scheme precoce reţinute

6
sunt în număr de 30 (cele regăsite de Schmidt)şi pentru fiecare schemă sunt 2 întrebărI.
Modul de redactare
Este vorba de un chestionar conţinând 260 de itemi (2 întrebări pe schemă ) pe care
subiectul îl evaluează după gradul său de acord (de la 1 =”aproape niciodată” la 3 „foarte
des”).
Cotarea
Schema Întrebări
Incompetenţă 2-12
Carenţă emoţională 3-22
Izolare 14-26
Autocontrol insuficient 4-11
Neîncredere 7-13
Sacrificiu de sine 6-15
Simţ moral 9-16
Abandon 17-19
Ataşament 1-20
Vulnerabilitate 18-21
Dependenţă 8-24
Inhibiţie emoţională 10-25
Teama de a pierde controlul 5-23

E suficient să adăugăm punctajul obţinut la cele 2 întrebări referitoare la fiecare dintre

scheme. O altă evaluare este în aceeaşi măsură posibilă. O schemă este considerată
„prezentă” dacă subiectul dă răspunsuri maximale (foarte des) la itemii ce.l conţin, ceea
ce permite obţinerea a două note : numărul total de răspunsuri „foarte des” la totalul
itemilor şi numărul schemelor precoce de inadaptare prezente.
Studii de validare
Chestionarul a fost aplicat pe 1070 copii francezi, de la 11-15 ani, repartizaţi în
clase de a 6-a – 298, a 5-a – 278, a 4-a – 251 şi a 3-a – 243. Un alt studiu realizat pe
elevii de a 6-a a permis selecţionarea subiecţilor anxioşi (72) şi a celor neanxioşi (75).
Primul studiu realizat pe copii de vârste diferite permite a se vedea că vârsta şi nivelul
şcolar joacă un rol în recunoaşterea schemei. Există într-adevăr o dimonuare a
importanţei schemei de la clasa a 6-a la clasa a 3-a cu predominarea în a 6-a (începând cu
primul an la al 2-lea an). În ceea ce priveşte sexul, fetele înregistrează scoruri mai mari la

7
această schemă de vulnerabilitate decât baieţii şi asta indiferent de vârstă (de la a 6-a la a
3-a ). Începând cu a 5-a, fetele au schema de abandon mai activă decât băieţii şi asta
până în clasa a 3-a. Începând cu a 4-a şi până într-a 3-a, fetele au sacrificiu de sine mai
ridicat decât băieţii. Într-a 4-a şi a 3-a, băieţii au un simţ moral mai ridicat decât fetele. În
sfârşit, îcepând dintr-a 3-a, inhibiţia emoţională este mai activă la băieţi decât la fete. Pe
alţi itemi nu apar diferenţe semnificative între băieţi si fete. Într-un alt studiu, copii de
clasa a 6-a au fost clasaţi în: subiecţi anxioşi şi nonanxioşi după răspunsurile lor la un
chestionar despre frică pentru copii. Nouă scheme diferenţiază subiecţii anxioşi de cei
nonanxioşi. Este vorba despre schema de incompetenţă, de carenţa emoţională, de
vulnerabilitate, dependenţă şi de inhibiţie emoţională, de neîncredere, sacrificiu de sine,
abandon, ataşament. Inventarul schemelor precoce pentru copii nu este în egală măsură
studiat pe adolescenţi care au avut o tentativă de suicid, prin comparaţie nu subiecţi din
populaţia obişnuită. Numărul total al răspunsurilor: „foarte des” este mai ridicat în grupul
subiecţilor depresivi. Există o mai mare frecvenţă a 7 scheme. La 30 de subiecţi cu
tentativă de suicid, incompetenţă, carenţă emoţională, sacrificiu de sine, abandon,
dependenţă, inhibiţie emoţională, teama de a-şi pierde controlul.

Norme
Schema Subiecţi anxioşi Subiecţi nonanxioşi p
Incompetenţă 1,98 1,74 S
Carenţă emoţională 1,58 1,37 S
Izolare 1,67 1,57 NS
Insuficient 2,13 2,03 NS
autocontrol
Neîncredere 1,82 1,57 S
Sacrificiu de sine 2,23 1,99 S
Simţ moral 2,09 2,02 NS
implacabil
Abandon 2 1,47 S
Ataşament 2,18 1,9 S
Vulnerabilitate 2,24 1,46 S

8
Dependenţă 1,85 1,61 S
Inhibiţie emoţională 1,92 1,65 S
Teama de a-şi 2,12 1,99 NS
pierde controlul

Concluzii
Punerea la punct a unui chestionar care permite a urmări o activitate a schemelor
de inadaptare în perioada adolescenţei este interesant. Alte cerectări sunt în acelaţi timp
necesare, în special în patologie.
Ni s-a părut interesant să facem cunoscute chestionarele lui Young , deşi ele
necesită studii psihometrice. Schemele precoce ar fi prezente în tulburările de
personalitate fără limită de număr, dar cu o anumită specificitate pentru unii. Chestionarul
atidudini de evitare este singurul care nu face direct referiri la SPI. Pentru moment, aceste
chestionare sunt utile clinicianului, dara r fi important să încurajăm ceretarea în acest
domeniu.
Am reprodus chestionarul la sfârşitul fiecarui capitol în ordinea prezentării.
Inventarul schemei precoce pentru copii este forma destinată băieţilor.

Chestionarul schemelor lui Young – forma scurtă, YSQ-S1

Numele:
Data:

Recomandări: Veţi găsi mai jos un grup de propoziţii care sunt susceptibile de a vă
descrie. Citiţi-o fe fiecare şi indicaţi în ce măsură vă corespunde. Utilizând scala de
evaluare care urmează alegeţi scorul (de la 1 la 6) care vă descrie cel mai bine şi notaţi-l
în spaţiul prevăzut pentru aceasta.
Scala de evaluare:
1. în totalitate neadevărat
2. în general neadevărat
3. mai degrabă adevărat decât fals
4. foarte puţin adevărat
5. adevărat în general

9
 6. mă descrie perfect
1. În cea mai mare parte a timpului eu nu am avut niciodată pe cineva care să aibă
grijă de mine, să împartă cu mine sau să fie atent la ceea ce mi se întâmplă.
2. În general nu mi s-a acordat căldură, susţinere şi afecţiune.
3. În viaţa mea n-am simţit că aş fi specială pentru cineva.
4. N-am avut pe cineva care să mă asculte cu adevărat, să mă înţeleagă sau care să
fie sensibil la adevăratele mele nevoi şi sentimente.
5. Rareori am avut alături o persoană puternică pentru a-mi da sfaturi avizate sau să
mă îndrume când nu eram sigur de ceea ce ar fi trebuit să fac.
6. Mă agăţ de oameni de care sunt apropiat pentru că mă tem să nu mă părăsească.
7. Am atâta nevoie de alţii încât ideea de a-i pierde mă preocupă.
8. Ideea că oamenii de care sunt apropiat ar putea să mă părăsească sau să mă
abandoneze mă face anxios.
9. Când simt că o persoană pe care o stimez se îndepărtează de mine devin diperat.
10. Uneori mi-e atât de teamă ca ceilalţi să nu mă părăsească încât îi resping.
11. Am impresia căa ceilalţi profită de mine.
12. Mă gândesc să nu cedez în faţa altor persoane decât dacă m-ar răni în mod voit.
13. A fi trădat nu e decât o chestiune de timp.
14. Sunt bănuitor cu privire la motivarea oamenilor.
15. Spionez adeseori motivele ascunse ale oamenilor.
16. Nu sunt în elementul meu.
17. Sunt fundamental diferit de alţii.
18. Sunt un solitar.
19. Nu sunt în pas cu alţii.
20. Am întotdeauna impresia că sunt în afara grupurilor.
21. Nici un bărbat/femeie pe care îl/o doresc n-o să mă poată iubi o dată ce mi-a
văzut defectele.
22. Nici o persoană pe care eu o doresc n-ar vrea să rămână lângă mine dacă m-ar
cunoaşte într-adevăr.
23. Nu sunt demn/ă de dragostea, de atenţia şi de respectul celorlalţi.
24. Am impresia că nu pot fi iubită.
25. Sunt prea inacceptabil pentru a mă raporta la alţii.
26. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care le fac nu sunt atât de bune precum cele
fîcute de alţii.
27. Nu sunt competentă când e vorba de a reuşi.
28. Cea mai mare parte a parte a oamenilor sunt mai competenţi decât mine în
domeniul muncii şi al succesului.
29. Eu nu sunt aşa talentat\a precum sunt majoritatea oamenilor.
30. Nu sunt atât de inteligent\a precum majoritatea oamenilor.
31. Nu mă simt cababil/ă să mă descurc (prin mine însumi – singur/ă) în viaţa de zi

10
cu zi.
32. Mă consider o persoană dependentă, la nivelul vieţii de fiecare zi.
33. Îmi lipseşte bunul simţ.
34. Judecata mea nu este fiabilă în situaţiile cotidiene.
35. N-am încredere în capacitatea mea de a rezolva problemele zilnice care pot
apărea.
36. Mi se pare că nu pot scăpa de sentimentul că mi se va întâmpla ceva rău.
37. Simt că un dezastru (natural, criminal, financiar sau medical) ar putea să se
producă în orice moment.
38. Mi-e teamă să nu fiu agresat.
39. Mi-e teamă să nu-mi pierd toţi banii şi să decad.
40. Mă tem să n-am vreo boală gravă, deşi nimic n-a fost diagnosticat de către vreun
medic.
41. Nu sunt capabil/ă să mă separ de părinţii mei, cum au facut-o alţii de vârsta mea.
42. Părinţii mei şi cu mine avem tendinţa de a ne implica prea mult în viaţa şi
problemele fiecăruia.
43. Este într-adevăr dificil pentru părinţii mei şi pentru mine de a păstra anumite
detalii ale vieţii noastre intime fără a ne simţi trădaţi sau vinovaţi.
44. Am adeseori impresia că părinţii mei trăiesc prin mine şi eu nu am o existenţă a
mea proprie.
45. Simt adeseori că eu nu am o identitate distinctă de a părinţilor mei sau de a
partenerului meu.
46. Mă gândesc că dacă aş face ceea ce aş vrea aş evita plictiseala.
47. Socotesc că n-am altă alternativă decât să mă supun dorinţelor altora, altfel mă
vor înlătura sau mă vor determina să plătesc într-un fel sau altul.
48. În relaţiile cu alţii îi las pe ei să mă protejeze.
49. Îi las pe alţii să aleagă pentru mine, astfel eu nu ştiu de fapt ce vreau pentru mine
însumi.
50. Mi-e greu să-mi fac respectate drepturile şi să fac în aşa fel încât să ţin cont de
sentimentele mele.
51. Eu sunt cel/cea care sfârşeşte de obicei prin a avea grijă de oamenii care îmi sunt
apropiaţi.
52. Eu sunt o persoană „bună” pentru că mă gândesc la alţii mai mult decât la mine.
53. Sunt atât de ocupat/ă să fac diverse lucruri pentru oamenii de care mă îngrijesc
încât am puţin timp pentru mine.
54. Eu sunt întotdeauna cel/cea care ascultă prolemele tuturor.
55. Oamenii mă văd ca facând prea mult pentru alţii şi prea puţin pentru mine.
56. Mă încurcă mult să arat sentimente pozitive.
57. Găsesc că e deranjant să-mi exprim sentimentele faţă de alţii.

11
58. Cred că e greu să fii afectuos şi spontan.
59. Mă controlez atât încât lumea crede că sunt fără sentimente, fără emoţii.
60. Lumea mă consideră ca fiind „înţepenit” sub aspect emoţional.
61. Trebuie să fiu cel\cea mai bun/ă în ceea ce fac, nu pot accepta să fiu al doilea.
62. Încerc să fac mai bine, nu pot accepta „destul de bine”.
63. Trebuie să fac faţă la toate responsabilităţile.
64. Am impresia că există o presiune permanentă pentru ca să reuşesc şi să termin ce
am de făcut.
65. Nu mă retrag uşor de la treburi, nu sunt scuze pentru erorile mele.
66. Mi-e greu să accept un „NU” când vreau ceva de la alţii.
67. Eu sunt special/ă şi nu accept cea mai mare parte a restricţiilor la care trebuie să
se supună alţii.
68. Detest să fiu constrâns a face anumite lucruri sau de a fi împiedicat să fac ce
vreau.
69. Simt că eu nu pot să urmez convenţiile normale precum alţii.
70. Consider că ceea ce am eu de oferit are o valoare mai mare decât contribuţia
altora.
71. Mi-e imposibil să mă disciplinez în scopul de a termina sarcini de rutină sau
plictisitoare.
72. Dacă nu-mi pot atinge obiectivul devin cu uşurinţă frustrat şi abandonez.
73. Mi-e greu să accept că trebuie să sacrific o mulţumire imediată pentru a atinge
un scop pe termen lung.
74. Nu pot să-mi impun să fac lucruri care nu-mi plac, chiar dacă ştiu că e spre
binele meu.
75. Am fost rareori capabil de a-mi menţine rezoluţiile.

Chestionarul de Atitudini Parentale

Nume:
Data:

Îndrumări: Veţi găsi aici un număr de propoziţii care pot descrie atitudinea părinţilor
voştrii pe vremea când eraţi copil. Indicaţi în ce măsură sunteţi de acord sau nu cu aceste
afirmaţii referindu-vă la scara de evaluare ce urmează. Dacă o altă persoană a avut tutela
asupra voastră, completaţi scara în funcţie de acea persoană. În cazul absenţei tatălui sau
a mamei lăsaţi liberă coloana.

Scala de evaluare:

12
 1. Total fals
2. Fals în general
3. Mai degrabă adevărat decât fals
4. Puţin adevărat
5. Adevărat în general
6. Descriere perfectă

Mama Tată

1. Mă iubea şi mă trata ca pe cineva important.

2. Îmi acorda timp şi atenţie.
3. Mă sfatuia când aveam nevoie.
4. Mă asculta, mă înţelegea şi-mi împărtăşea sentimentele.
5. Era apropiat şi afectuos şi fizic (de exemplu mă prindea în braţele sale).
6. A decedat sau a părăsit domiciliul familial când eram copil.
7. Era imprevizibil, schimbător sau alcoolic.
8. Avea preferinţe pentru sora mea sau pentru fratele meu.
9. Era închis sau mă lăsa singur pentru perioade lungi.
10. Mă minţea, mă păcălea, mă trăda.
11. Abuza de mine fizic, emoţional, sexual.
12. Mă folosea pentru a-şi satisface propriile nevoi.
13. Îi plăcea să rănească oamenii.
14. Se temea exagerat să nu mă rănesc.
15. Se temea exagerat ca eu să nu mă îmbolnăvesc.
16. Era o persoană fricoasă sau fobică.
17. Mă supraproteja.
18. Punea la îndoială fiabilitatea deciziilor mele, a judecăţii mele.
19. Avea prea mult tendinţa de a face lucrurile în locul meu.
20. Mă trata ca fiind mai tânăr decât eram.
21. Mă critica mult.
22. Atitudinea sa mă făcea să simt că sunt înlăturată, că nu sunt iubit/ă.
23. Mă trata ca pe un rău inacceptabil.
24. Mă făcea să mă ruşinez de mine.
25. Nu m-a învăţat disciplina necesară pentru a reuşi la şscoală.
26. Mă trata ca fiind stupid, fără talent.
27. Nu dorea să reuşesc în viaţă.
28. Se aştepta să eşuez.
29. Considera că părerile mele şi dorinţele mele nu aveau importanţă.
30. Făcea ce credea, fără a ţine seama de nevoile mele.
31. Îmi dirija viaţa fără a ţine seama de părerile mele.
32. Totul trebuia făcut cum dorea el/ea.
33. Îşi sacrifica propriile nevoi pentru interesul familiei.
34. Era inacceptabil să-şi asume mai multe responsabilităţi cotidiene; eu a
trebuit astfel să-mi asum mai mult decât era necesar.
35. Era foarte necăjit/ă şi conta pe susţinerea şi înţelegerea mea.

13
36. Mă considera puternic/ă şi în măsură să port de grijă altora.
37. Trebuia să reuşească în tot ce făcea.
38. Se aştepta să dau întotdeauna randament maxim.
39. Era perfecţionist/ă în mai multe domenii.
40. Nu era niciodată realmente satisfăcut/ă de ceea ce făcea.
41. Era strict/ă; avea idei fixe asupra a ceea ce e bine şi ceea ce e rău.
42. Devenea neliniştit/ă dacă lucrurile nu decurgeau convenabil sau destul
de repede.
43.Acorda mai multă importanţă muncii decât plăcerii sau destinderii.
44. Mă răsfăţa sau era prea tolerant.
45. Mă făcea să mă simt ca find special/ă, mai bun/ă decât cea mai mare
parte a celorlalţi.
46. Aştepta mult de la alţii, ţinea mai des seama de interesele sale.
47. Nu mă învăţa obligaţiile faţă de alte persoane.
48. Îmi dădea prea puţine repere.
49. Îmi impunea puţine reguli sau îmi dădea puţine responsabilităţi.
50. Îmi tolera ieşirile de mânie sau pierderile de control.
51. Era puţin disciplinat/ă.
52. Eram atât de apropiaţi încât ne înţelegeam aproape perfect.
53. Nu aveam impresia că aveam o identitate diferită de a sa.
54. În timpul copilăriei eram sufocat de personalitatea sa.
55. Dcă am fi fost despărţiţi unul de altul, cred că a fi fost răniţi.
56. Era foarte preocupat/ă de problemele financiare ale familiei.
57. Mă făcea să cred că dacă aş fi făcut cea mai mică greşeală s-ar fi
produs o catastrofă.
58. Avea o viziune pesimistă a lucrurilor, se aştepta la ce-i mai rău.
59. Punea accent pe aspectele negative ale vieţii sau pe lucrurile care
mergeau rău.
60. Avea nevoia de a controla totul.
61. Îi era greu să-şi exprime sentimentele sau vulnerabilitatea.
62. Era organizat/ă, nu-i plăceau schimbările, neprevăzutul.
63. Era rareori mânios/oasă.
64. Era interiorizat, vorbea rar de sentimentele sale.
65. Mă critica cu severitate şi se mânia dacă făceam ceva rău.
66. Mă pedepsea când făceam ceva rău.
67. Îmi adresa injurii, precum stupid sau idiot când făceam greşeli.
68. Blama oamenii când lucrurile mergeau rău.
69. Era preocupat/ă de statutul social şi de aparenţe.
70. Punea accent pe importanţa succesului şi pe competiţie.
71. Era îngrijorat/ă de impactul comportamentului meu faţă de ceea ce
alţii puteau să-i aducă.
72. Părea să mă iubească mai mult sau să-mi acorde mai multă atenţie
atunci când reuşeam să fac ceva.

14
 Chestionarul Atitudinilor de Evitare

Nume:
Data:
Îndrumări: Veţi găsi în continuare un pachet de propoziţii care sunt susceptibile de a vă
descrie. Citiţi-o pe fiecare dintre ele şi indicaţi în ce măsură vă corespunde. Utilizând
scala de evaluare care urmează, alege scorul de la 1 la 6 care vă reprezină cel mai bine şi
notaţi-l în spaţiul prevăzut pentru asta.
Scala de cotaţie:

1. Complet fals
2. Fals în majoritate
3. Mai degrabă adevărat decât fals
4. Foarte puţin adevărat
5. Adevărat în majoritate
6. Mă descrie perfect

1. Încerc să nu mă gândesc la ceea ce ar putea să mă deranjeze sau să mă

bulverseze.
2. Consum alcool pentru a mă destinde.
3. Sunt fericit/ă în cea mai mare parte a timpului.
4. Mă simt rareori tris/ă sau deprimat/ă.
5. Las raţiunea să-mi stăpânească emotiile.
6. N-ar trebui să mă supăr nici chiar pe oamenii pe care-i iubesc.
7. Consum droguri pentru a mă simţi mai bine.
8. Fumez mai mult când sunt bulversat.
9. Nu simt mare lucru când mă gândesc la copilăria mea.
10. Am probleme gastro-intestinale (indigestie, ulcer, colită).
11. Mă simt amorţit, înţepenit.
12. Am deseori dureri de cap.
13. Mă izolez atunci când sunt mânois/oasă.
14. N-am la fel de multă energie precum cei mai mulţi de vârsta mea.
15. Sufăr de dureri musculare.
16. Când sunt singur ma uit mai mult la televizor.
17. Cred că gândirea, raţiunea trebuie să-mi domine emoţiile.
18. Mi-e imposibil să detest pe cineva.
19. Încerc să uit repede eşecul trecând la altceva.
20. Mă îndepărtez de oameni când mă simt rănit/ă.
21. Nu-mi amintesc cu adevărat de tinereţea mea.
22. Eu dorm mult în timpul zilei sau îmi fac siesta.
23. Sunt mai fericit când ma plimb sau când călătoresc

15
 24. Mă simt bine când mă concentrez asupra unui lucru.
25. Visez adeseori cu ochii deschişi.
26. Când sunt bulversat/ă mănânc pentru a mă simţi mai bine.
27. Evit să-mi amintesc lucruri neplăcute.
28. Mă gândesc mai puţin şi mă simt mult mai bine când sunt ocupat în mod
constant.
29. Am avut o copilărie foarte fericită.
30. Mă izolez când mă simt trist/ă.
31. Oamenii spun că practic „politica struţului”, că-mi bag capul în nisip pentru a
nu vedea sau a nu gândi la ce e neplăcut.
32. Am tendinţa de a nu gândi la ceea ce m-a decepţionat sau la ceea ce am
pierdut.
33. Adeseori nu simt nimic, chiar când sunt întrâo situaţie care ar provoca emoţii
intense altora.
34. Am avut şansa de a avea părinţi buni.
35. Încerc să rămân neutru pe plan emoţional.
36. Pentru a-mi ameliora starea de bine cumpăr lucruri de care nu am nevoie.
37. Încerc să evit situaţiile dificile au cele care nu sunt pe placul meu.
38. Când nu-mi ies treburile bine mă îmbolnăvesc.
39. Nu mă simt foarte rău atunci când oamenii mă părăsesc sau mor.
40. Nu mă deranjează ce gândesc alţii despre mine.

Chestionar al Atitudinilor de Compensare

Nume:
Data:
Îndrumări: Veţi găsi un pachet de propoziţii care sunt susceptibile de a vă descrie .
Citiţi-o pe fiecare şi indicaţi în ce măsură vă corespunde, folosind scala de cotaţii care
urmează. Alegeţi scorul de la 1 la 6 care vă descrie mai bine şi notaţi-l în spaţiul prevăzut
pentru aceasta.
Scala de evaluare:
1. Complet fals
2. Fals în cea mai mare parte
3. Mai degrabă adevărat decât fals

16
 4. Adevărat moderat
5. Adevărat în cea mai mare parte
6. Mă descrie perfect

1. Îmi trec frustrările asupra oamenilor care mă înconjoară.

2. Îi blamez adeseori pe alţii când lucrurile merg rău.
3. Mă înfurii când oamenii sunt făţarnici sau mă trădează.
4. Mânia nu mă părăseşte până când nu mă răzbun.
5. Mă apăr când sunt criticat.
6. Este important să-mi fie recunoscut talentul, succesele, cercetările.
7. Semnele exterioare ale succesului (maşină deosebită, haine, casă) sunt importante
pentru mine.
8. Lucrez pentru a fi printre cei mai buni sau pentru a reuşi mai mult.
9. Este important să fiu popular.
10. Am adeseori fantezii: succes, putere, bogăţie, popularitate.
11. Îmi place să fiu în centrul atenţiei.
12. Am fler, sunt mai seducător decât cea mai mare parte a oamennilor.
13. Pun accent pe faptul de a avea o viaţă adevărată (organizare, structură, planning).
14. Fac multe eforturi pentru a evita ca lucrurile să mergă rău.
15. Mă consum când am de luat o decizie de teamă să nu greşesc.
16. Controlez, dirijez oamenii care mă înconjoară.
17. Îmi place să controlez sau să am autoritate asupra celor ce-mi sunt în jur.
18. Nu-mi place ca oamenii să spună orice despre viaţa mea.
19. Mi-e greu să renunţ sau să fac un compromis.
20. Nu-mi place să fiu dependent de cineva.
21. Este crucial pentru mine să iau propriile decizii şi să mă descurc singur.
22. Nu-mi place să mă ataşez, să mă fixez la o persoană.
23. Mi-ar place să fiu un lucrător independent, pentru a avea libertatea de a face ceea
ce vreau eu.
24. Am dificultăţi în a mă limita la o singură muncă, la o singură carieră, îmi place
să am oportunităţi.
25. Pun de obicei nevoile mele inaintea celor ale altora.
26. Sunt exigent cu alţii, imi place ca totul să fie perfect.
27. Mă ocup de mine înainte s-o facă alţii.
28. Este important pentru mine ca mediul meu să fie confortabil (temperatură,
luminozitate,mobilier).
29. Mă consider un rebel, ma contrazic adeseori cu autorităţile.
30. Nu-mi plac regulile şi-mi face plăcere să le înfrunt.
31. Îmi place să fiu un nonconformist chiar dacă aceasta mă singularizează şi este
nepopular.
32. Nu încerc să fiu performant/ă după standardele societăţii (succes, bogăţie,

17
popularitate).
33. Am făcut întotdeauna opinie separată.
34. Sunt o persoană foarte secretoasă (interiorizată), nu-mi place ca lumea să ştie
multe despre viaîa mea particulară sau despre sentimentele mele.
35. Încerc să mă arat puternic în ochii altora chiar dacă mă simt vulnerabil sau prea
puţin sigur pe mine.
36. Pot fi foarte posesiv/ă faţă de oamenii pe care-i stimez.
37. Îi manipulez adeseori pe alţii pentru a-mi atinge scopurile.
38. Prefer să folosesc mijloace ocolitoare decât să cer direct ce vreau.
39. Rămăn la distanţă faţă de alţii atunci când ei nu văd ceea ce eu vreau mult ca ei
să ştie despre mine.
40. Sunt foarte critic, sever faţă de alţii.
41. Sunt foarte tensionat/ă atunci când trebuie sa-mi satisfac exigenţele sau să fac
faţă responsabilităţilor mele.
42. Ma exprim adeseori fără tact sau întrâo manieră nedelicată.
43. Încerc să fiu mereu optimist/ă, evit să mă opresc asupra a ceea ce e rău.
44. Consider că e important să mă arat fericit orice aş simţi.
45. Sunt adeseori invidios sau frustrat când alţii au mai mult succes sau obţin mai
multă atenţie decât mine.
46. Îmi fac un rău considerabil pentru a fi sigur că voi avea o parte echitabilă şi că
nu voi fi înşelat.
47. Caut mijloacele de a dejuca intenţiile altora, de maniera ca ei să mă poată răni
sau să profite de mine.
48. Ştiu ce trebuie să spun sau să fac pentru ca alţii să mă aprecieze.

18
 Inventarul Schemelor Precoce pentru Copii

Nume:
Prenume:
Vârsta:
Clasa:
Am dori să cunoaştem unele lucruri care te caracterizează. Pntru asta, am pregătit un
anumit număr de întrebări la care va trebui să răspundeţi (cu ajutorul unui „X”). Pentru
fiecare întrebare va trebui să puneţi un „X” în căsuţa care corescunde cel mai bine
gândurilor d-voastră. Nu există răspunsuri bune sau proaste, şi să nu vă preocupe
răspunsul vecinului de bancă. Ceea ce este important este să răspundeţi exact cum
gândiţi d-voastră. Iată un exemplu:
- Dimineaţa eu beau ciocolată Foarte des, uneori, aproape niciodată
Dacă puneţi un „X” în căsuţa foarte des este pentru că aproape în toate dimineţile beţi
ciocolată la micul dejun. Dacă puneţi „X” în căsuţa „uneori” înseamnă că din când în
când dimineaşa neţi ciocolată la micul dejun, iar dacă puneţi X ul în căsuţa „aproape
niciodată” este pentru că dimineaţa beţi altceva decât ciocolată la micul dejun, nu beţi aşa
ceva aproape niciodată.
1. Mă simt obligat să le povestesc totul părinţilor mei.
2. Am impresia că ratez tot ce fac la şcoală şi în afara ei.
3. Am impresia că părinţii sau prietenii mei nu-mi acordă destulă atenţie sau nu mă
iubesc destul.
4. Mă înfurii când vreau ceva şi mi se spune „NU”.
5. Mă tem să nu fiu răutăcios fără să vreau.
6. Prefer să fac plăcere altora decât mie însumi.
7. Mă dispreţuiesc căci cred că alţii sunt mai răutăciuşi decât par.
8. Singur, dacă nimeni nu mă poate ajuta, nu înţeleg ce se petrece în jurul meu.

19
 9. E normal ca profesorii sau părinţii mei să fie severi cu mine când greşesc chiar
puţin.
10. Pentru mine este greu să arat colegilor că sunt fericit.
11. Nu-mi place să termin un lucru pe care-l găsesc plictisitor.
12. Când am o lucrare am impresia că reuşesc mai puţin bine decât ceilalţi elevi.
13. Am impresia că prietenii mei vor să profite de mine.
14. Sunt singur şi nu vorbesc despre secretele mele cu ceilalţi pentru că sunt diferit de
ei.
15. Când părinţii sau prietenii mei sunt trişti, eu sunt singurul care-i asculta şi-i ajută.
16. Vreau să fiu cel mai bun în tot ce fac.
17. Sunt foarte neliniştit când prietenii sau părinţii mă părăsesc.
18. Sunt cu atât mai apropiat de părinţii mei cu cât alţi prieteni ai mei nu sunt (de
părinţii lor).
19. Mi-e teamă să nu mă îmbolnăvesc ori să am un accident.
20. Când eram mai mic nimeni nu mă asculta şi nimeni nu se interesa de mine.
21. Când mă înfurii mă tem să nu fac rău cuiva.
22. Când fac ceva am nevoie ca cineva să mă ajute.
23. Când sunt tris/ă nu o atat colegilor sau părinţilor mei.
24. Nu-mi place sa-mi fac prieteni.

Caracterul se referă la influenţele învăţate, psihosociale asupra personalităţii. Pornindu-

se de la premisa că influenţele sunt învăţate, se presupune că prin intermediul
psihoterapiei caracterul poate fi modificat. Caracterul, format în procesul de socializare
poate fi evaluat prin interviuri structurate şi inventare de auto-evaluare, potrivit modelelor
propuse.

.Schemele şi tradiţia psihanalitică

Schemele reprezintă o altă modalitate de desciere a componentei caracteriale a
personalităţii şi implică credinţele fundamentale prin care individul îşi organizează
perspectivele cu privire la sine, lume şi viitor.
În tradiţia psihodinamică, termenul de schemă este pentru prima oară folosit de Adler în
1929. Ei vorbesc de două tipuri de scheme: ego-ul care cuprinde o serie de scheme
adaptative, legate şi integrate, accesibile conştinţei, bazate pe experienţe trecute dar
modificabile prin noi experienţe şi schemele patologice organizate în jurul unor situaţii şi
evenimente traumatice din perioada copilăriei, care sunt reprimate şi rămân latente. Dacă

20
schemele patologice sunt active, situaţiile curente nu pot fi percepute şi procesate
conform realităţii evenimentelor prezente ci sunt percepute ca şi replici ale conflictului
nedepăşit din perioada copilăriei. Tratamentul presupune a ajuta clientul să îşi descrie,
clarifice şi abordeze aceste scheme patologice prin auto-observare, înţelegere şi creştere
emoţională.

Schemele şi tradiţia cognitiv-comportamentală

Comportamentul şi cogniţiile se influenţează reciproc.Abordările din această tradiţie
includ trainingul inoculării stresului, treainingul auto-instrucţiilor(Meichenbaum, 1977),
terapia raţional emotivă (Ellis, 1979), terapia cognitivă (Beck, 1976).

Evaluarea schemelor
O modalitate este reprezentată de interviurile semistructurare care includ reamintirea unor
amintiri din copilăria timpurie. Clinicianul începe prin a întreba pacientul:”Care este cea
mai timpurie amintire a ta?” sau” Gândeşte-te cât mai departe în trecut şi spune-mi
lucrurile pe care ţi le aminteşti”. Există o distincţie între o recolecţia timpurie- un
eveniment specific, singular, amintit de individ şi un raport- al unui eveniment care –s-a
petrecut de mai multe ori în viaţa unui individ, care i-a fost povestit pacientului de către o
altă persoană, pe care pacientul îl construieşte pornind de la o fotografie, o înregistrare
video, etc. Mai multe amintiri din copilăria timpurie şi din cea mijlocie sunt apoi scoase
la iveală. În aceste amintiri, clinicianul caută pattern-urile legate de perspectiva
individului asupra sa şi a lumii. Aceste perspective sunt apoi sumarizate şi interpretate
pentru a evidenţia temele vieţii individului sau schemele (Eckstein, Baruth, & Mahrer,
1992).
În tradiţia cognitivă, schemele sunt de obicei identificate în procesul interviului.
Young (Young, Klosko & Weishaar, 2003) descrie câteva modalităţi de evaluare a
schemelor. În cadrul interviului, clinicianul scoate la iveală simptomele şi problemele
prezente şi încearcă să stabilească o legătură între anumite simptome, emoţii, probleme
de viaţă şi schemele dezadaptative, dezvoltând ipoteze cu privire la formarea acestora.
Clinicianul poate obţne informaţii utile punând întrebări despre incidentele critice, o
situaţie pe care pacientul o consideră reprezentativă pentru problema sa. (Freeman, 1992).
Clinianul caută declanşatori specifici, pattern-uri care indică schemele, răspunsuri
comportamentale, emoţionale şi cognitive. Schemele pot fi evidenţiate prin imageria sau
prin discutarea evenimentel or supărătoare pentru pacient din prezent sau trecut.
Există şi o serie de inventare pentru identificarea schemelor:
 Life History Assessment Forms,
 Young Schema Questionnaire,
 Young Parenting Inventory,
 Young-Rygh Avoidance Inventory,
 Young Compensation Inventory.
Evaluarea prin imagerie este o altă modalitate de evaluare şi confirmare a schemelor
operative.

ABORDĂRI CBT:
1. Terapia cognitivă
2. Terapia dialectic-comportamentală

21
 3. Terapia schemei
4. Sistemul de analiză cognitiv-comportamentală
5. Terapia cognitivă bazată pe mindfulness
6. Terapie dialectic-comportamentală bazată pe mindfulness

Terapia cognitivă
Focalizată pe formularea cognitivă şi conceptualizarea cazului, utilizează o relaţie
colaborativă, abordarea de tip rezolvare de probleme, ajută activ clienţii să înveţe noi
deprinderi pentru a face faţă situaţiilor problematice. Particularităţi alt indivizilor cu
tulburări de personalitate: scheme disfuncţionale şi pattern-uri ingrate de interacţiune,
dificultăţi în a urma protocoalele de tratament, prescripţiile/temele pentru acasă.
Credinţele dezadaptative şi pattern-urile comportamentale sunt foarte rezistente la
schimbare, problemele şi simptomele sunt adesea pervazive, vagi, cronice, au dificultăţi
în fomarea unei relaţii terapeutice.

Terapia schemei
Terapia schemei a fost dezvoltată de Young (1990) pentru a ajuta clienţii cu tulburări de
personalitate care nu răspnd la CBT. Terapia schemei este un model larg, integrativ care
are puncte comune cu terapia relaţiilor obiectuale, terapia experienţială, terapia dialectic-
comportamentală, terapia interpersonală, terapia cognitivă. Diferenţele sunt date de
natura relaţiei terapeut-pacient, stilul general şi ipostaza terapeutului, gradul de activitate
şi directivare al terapeutului.(Young, Klosko, & Weishaar, 2003).
Teoria

Există patru concepte fundamentale ale modelului terapiei schemei: scheme

dezadaptative timpurii, domenii ale schemelor, stiluri de coping şi moduri ale schemelor.
Schemele dezadaptative timpurii sunt pattern-uri sau scheme largi, pervazive cu
privire la sine şi la relaţiile personale şi prezintă un înalt nivel de disfuncţionalitate.
Schemele cuprind amintiri, emoţii, cogniţii şi senzaţii fizice. La început sunt adaptative şi
reprezintă acurat mediul de viaţă al copilăriei dar pot deveni dezadaptative şi inacurate pe
măsură ce individul creşte. Schemele influenţează considerabil modul în care individul
gândeşte, simte, se comportă şi se relaţionează la ceilalţi. Sunt scoase la iveală atunci
când individul întâlneşte o reminiscenţă a mediului copilăriei care le-a produs şi sunt
însoţite de emoţii negative intense. Schemele dezadaptative sunt rezultatul nesatisfacerii
unor nevoi emoţionale fundamentale şi sunt produse de experienţe adverse din perioada
copilăriei cum ar fi abuzul, neglijarea şi trauma din primii ani de viaţă. Temperamentul şi
influenţele culturale sunt factori adiţionali. Au fost delimitate 19 astfel de scheme
dezadaptative.
Domeniile schemelor reflectă nevoile emoţionale fundamentale ale copiluli. Când
aceste nevoi nu sunt satisfăcute în perioada copilăriei, ele conduc la dezvoltarea unor
pattern-uri nesănătoase de viaţă. Cele 18 scheme sunt grupate în cinci domenii ale
schemelor.
Stilurile de coping sunt modalităţile în care copilul se adaptează la scheme şi la
experienţele adverse ale copilăriei. Stilurile de coping dezadaptative sunt mecanismele
dezvoltate timpuriu în viaţă pentru a se adapta la schemele dezadaptative şi contribuie la

22
perpetuarea schemei. Există trei stiluri de coping dezadaptative des întâlnite: capitularea
în faţa schemelor, evitarea durerii prin fugă sau blocare şi supracompensarea prin luptă.
Răspunsurile de coping sunt comportamentele specifice prin care aceste stiluri
cuprinzătoarea de coping sunt exprimate. Există răspunsuri de coping specifice pentru
fiecare schemă. Un scop important al terapiei schemei este să ajute clienţii să renunţe la
stilurile de coping dezadaptative şi să le înlocuiască cu altele mai potrivite.
Modul schemei este un construct complex care cuprinde mai multe elemente.
Modul schemei reprezintă schemele individuale operative şi răpunsurile de coping sau
comportamentele sănătoase. El se activează când anumite scheme sau răspunsuri de
coping scot la iveală emoţii putenice sau stiluri de coping rigide care preiau controlul
asupra funcţionării individului. Modul schemelor reflectă starea individuală
predominantă a individului dintr-un anumit moment iar când individul trece de la un mod
al schemei la altul, anumite scheme sau răspunsuri de coping înainte inactive se
activează.
Au fost descrise 10 moduri ale schemelor grupate în patru categorii generale:
modul copilului, modul coping-ului dezadaptativ, modul părintelui dezadaptativ şi modul
adultutlui sănătos. După cum se observă, există moduri sănătoase şi dezadaptative. Un
scop important al terapiei este să înveţe pacienţii să îşi întărească modul adultului
sănătos.
Tratamentul
Scopurile terapiei:
1. Identificarea schemelor dezadaptative timpurii
2. Validarea nevoilor emoţionale nesatisfăcute ale individului
3. Schimbarea credinţelor disfuncţionale şi a schemelor dezadaptative cu altele
funcţionale
4. Schimbarea pattern-urilor de viaţă şi a stilurilor de viaţă dezadaptativă
5. Furnizarea unui mediu pentru a învăţa deprinderi de coping adaptative.
Terapia schemei are două faze:
Faza 1- Faza evaluării şi educării pacientuluiterapeutul ajută clienţii să îşi identifice
schemele, să înţeleagă originile din copilărie ale schemelor lor, să stabilească o legătură
dintre acele scheme şi problemele lor actualte.
Faza 2- Faza schimbării-prin intervenţii cognitive, experienţieale, comportamentale,
interpersonale, terapeutul încearcă să modifice schemele şi să înlocuiască stilurile
dezadaptative de coping cu comportamente sănătoase
(Young,Klosko, & Weishaar, 2003).

Terapia cognitivă a copingului

Cea mai cunoscută strategie de tratament a tulburărilor de personalitate în terapia

cognitivă şi cea cognitiv comportamentală este restructurarea cognitivă.
Sharoff (2002), terapia cognitivă a copingului- este o abordare activ-directivă, didactică,
structurată de tratare a clienţilor şi de scrtă durată. Are două faze:
1. Evaluarea deprinderilor de coping ale clientului- lanţuri de deprinderi,
subdeprinderi şi microdeprinderi-
2. Dezvoltarea deprinderilor în ariile în care s-a evidenţiat că este cazul.
Există cinci categorii de deprinderi:

23
 1. Deprinderi cognitive: rezolvare de probleme, trainigul auto-instrucţiilor şi
auto-managementului;
2. Deprinderi emoţionale: înfrânarea emoţiilor, compartmentalizarea lor.
3. Deprinderi perceptive: luarea de perspective, stoparea gândirii şi distanţarea
psihologică-
4. Deprinderi fiziologice: trainingul meditaţiei şi al relaxării
5. Deprinderi comportamentale: deprinderile comunicării şi ale asertivităţii.

Cognitive Behavior
Therapy Interventions with
Personality Disorders: II
Intervenţii pentru modelarea temperamentului şi a stilulului care reflectă dimensiunea
biologică a personalităţii în creme ce caracterul şi schema reflectă primar dimensiunile
psihologice ale acestuia. Există strategii specifice de tratament pentru dimensiunea
temperament: medicaţia, trainingul deprinderilor sociale, strategii comportamentale
focalizate, în condiţiile în care tehnicile de tratamnet destinate caracterului au o influenţă
scăzută asupra temperamentului.
Modelarea creierului şi a temperamentului
Intervenţiile psihoterapeutice influenţează creierul. După ce au constatat diferenţe
dintre influenţele medicaţiei şi cele psihoterapeutice asupra funcţionării neuronale şi ale
circuitelor din creier, cercetătorii din domeniile neuroştiiţelor au conceptualizat procesul
de tratament în termeni de strategii de sus în jos sau de jos în sus. Strategiile de sus în jos
se referă la eforturile de tratament focalizate în primul rând pe a influenţa structurile şi
corticale şi căile neuronale (sus) precum şi circuitele subcorticale, mai ales pe cele din
sistemul limbic (jos).
Strategiile de jos in sus se referă la eforturile de tratament focalizate pe sistemul limbic
care produc schimbări în circuitele corticale.
Strategiile de sus în jos folosesc psihoterapii standard cum ar fi restructurarea
cognitivă şi interpretările dinamice pentru a întări influenţele corticale asupra circuitelor
limbice.Scopul este să anuleze învăţarea negativă, credinţele dezadaptative şi să crească
efectele de normalizare ale răspunsurilor emoţionale,
Strategiile de tratament de jos în sus implică utilizarea medicaţiei psihotrope
pentru a modula pattern-urile comportamentale negative şi stările emoţionale prin
normalizarea activităţii structurilor limbice. Terapiile cognitiv-comportamental apar la fel
de eficiente ca şi medicaţia şi strategiile de jos în sus (Fawcett, 2002).

Dimensiunile temperamentului
Cercetările lui Cloninger (1993; 2004) au descoperit patru dimensiuni biologice
ale temperamentului: căutarea noului, evitarea răului, dependenţa de recompensă şi
persistenţa.Alte cercetări Costello (1996) descriu impulsivitatea şi agresivitatea ca şi
dimensiuni adiţionale ale temperamentului. Evitarea răului sau inhibiţia comportamentală
corespunde unei inhibiţii a comportamentului ca şi răspuns la stimuli. Astfel, cu cât mai
uşor şi mai tare este deranjată o persoană de stimulii nocivi, cu atât e mai probabil să îi
evite. Dependenţa de recompensă sau menţinerea conmportamentului se referă la uşurinţa
sau dificultatea cu care o persoană rămâne prinsă într-un comportament plăcut şi măsura

24
în care reuşeşte să îl controleze. Căutarea noului sau activarea comportamentală este o
tendinţă moştenită faţă de înviorare în răspuns la stimulii noi care au fost în trecut asociaţ
Deprinderi, deprinderi deficitare, trainingul deprinderilor
Funcţionarea eficientă în viaţa de zi cu zi presupune deţinerea unor deprinderi personale
şi relaţionale. Majoritatea indivizilor încep să înveţe aceste deprinderi- rechizită în
copilărie şi să şi le rafineze pe parcursul adolescenţei şi a vârstei adulte timpurii. Unii
pacienţi au aceste deprinderi dar din motive conştiente sau inconştiente nu le folosesc.
Alţii pacienţi nu au învăţat sau nu au stăpânit niciodată aceste deprinderi. Majoritatea
indivizilor cu tulburări de personalitate intră în categoria celor cu care prezintă deficite la
nivelul deprinderilor. Din cauza acestor deficite, aceşti indivizi experimentează, la variate
frade, tulburarea uneia sau mai multor dimensiuni ale temperamentului, ceea ce cauzează
distres lor şi celorlalţi. Cele trei dimensiuni ale temperamentului sunt stilul emoţioanl, cel
comportamental, relaţionala şi cognitiv. Supra sau submodularea unuia sau mai multora
din aceste stiluri poate afecta nivelul simptomelor şi nivelul general de funcţionare.
Astfel deprinderile rechizită- inclusiv cele de coping- au efect de reglare sau modulare a
temperamentului sau dimensiunilor stilului iar deficitele de deprinderi fac mai dificilă,
dacă nu chiar imposibilă modelarea dimensiunilor stilului. Rolul clinicienilor este să
formeze la pacienţi aceste deprinderi personale şi relaţionale, direct în timpul şedinţelor
individuale, prin modelare şi jocuri de rol prin sarcini gradate proiectate. Medicaţia şi
intervenţiile structurate- denumite trainingul deprinderilor- se dovedesc eficiente pentru
tulburările din funcţionarea temperamentului.
Structured Treatment Interventions
for Personality Disorders

25