Disciplina pozitivă

Prof.univ.dr.Ecaterina Vrăsmaș
 Definire

• discipulus/disciplini - în latină disciplină înseamnă cel

care urmează adevărul, un model sau un principiu.

• Este o formă de împletire între fermitate și

bunăvoință.

• Abordarea sa este inflențată de psihologia lui Alfred

Adler și de Rudolf Dreikurs.
• Jane Nelsen
 Definire (2)
• DP e fondată pe respectul mutual, cooperarea se
sprijină pe principiul bunăvoinței și fermității
simultate. este o disciplină care oferă competențe de
viață dezvoltând un referențial intern solid.
• DP se centrează pe importanța stabilirii unei legături
înainte de a corija și pe necesitatea de a implica
copiii în căutarea de soluții mai curând decât în a
pedepsi erorile.
• Un concept esențial al DP este implicarea copiilor
activ în viața de familie, în clasă, în comunitățile lor,
caci așa devin capabili să ia decizii și să își dezvolte o
stimă de sine solidă.
 În legătură cu principiile

• valorile democratice ale educației

• drepturile copilului și ale omului
• educația incluzivă,
• clasele prietenoase,
• curriculum social și flexibil.
 Scopul DISCIPLINEI POZITIVE

• a obține rezultate pozitive pe termen lung și

a dezvolta cât mai devreme
AUTONOMIA/independența și COOPERAREA
(J.Nelsen)
 5 criterii pentru a identifica o
disciplină eficace și pozitivă
1. O disciplină în același timp fermă și binevoitoare. respectoasă și
încurajantă
2. O disciplină care ajută copilul să dezvolte un sentiment de apartenență și
de importanță. (a fi în legătură)
3. O disciplină eficace pe termen lung (pedeapsa este eficace pe termen
scurt, dar are rezultate negative pe termen lung)
4. O disciplină care predă/învață competențe sociale și favorizează
dezvoltarea personalității, acționând cu respect, interes pentru celălalt,
responsabilitate și cooperare.
5. O disciplină care invită copiii să aibe încredere în capacitățile lor și să
servească potențialul personal în mod constructiv.

Sursa: Jane NELSEN, adaptation Beatrice SABATE, 2012, La Discipline positive. En famillle et a l
ecole, comment eduquer avec fermete et bienveillance, Edition du Toucan, Paris
 Baza psihologică

• Cea mai mare parte a comportamentelor

inadecvate ale copiilor au sursa în absența sau
fragilitatea uneia sau a mai multor a din cele 7
percepții și competențe esențiale (J.Nelsen)
 Cele 7 percepții
PERCEPȚII ATITUDINI
O percepție solidă asupra aptitudinilor Sunt capabil
personale
O percepție solidă asupra importanței sale Eu contribui în mod semnificativ și este
în relație cu cei apropiați nevoie de mine
O percepție solidă asupra capacității de Eu am influență asupra ceea ce mi se
ațși stăpâni și de a acționa asupra vieții întâmplă
proprii
Aptitudini intrapersonale Capacitatea de a identifica și a înțelege
propriile emoții pentru a putea dezvolta
autodisciplina și controlul de sine
Aptitudini sistematice Capacitatea de a acționa la constrâgerile
vieții cotidiene cu responsabilitate,
adaptabilitate, flexibilitate și integritate
Aptitudinea de a-ți exercita propriile Să facă dovada înțelepciunii și să fie
judecăți capabil să evalueze situațiile în funcție de
un sistem de valori adecvat și structurat
 Rezultatelle PEDEPSIRII copilului prin
disciplina constrangeriise pot rezuma
(J: Nelsen):
Nemulțumire Nu e corect! nu pot avea încredere în
adulți.

Revanșă Bine, de data asta u câștigat ei, dar data

următoare imi iau revanșa!

Rebeliune Voi face exact invers, pentru a le dovedi

că nu mă pot obliga sa face numai ce vor
ei!

Retragere Data viitoare nu ma mai las!

Scaderea stimei personale: Nu valorez
nimic!
 Cutia cu instrumente 1 (J.Nelsen)

• Eliminați pedepsele
• Eliminați permisivitatea
• Utilizați bunăvoința și fermitate simultan – amandoua în același
timp
• Oferiți oportunități de învățare copiilor pentru a integra cele 7
percepții şi competențe esențiale
• Feriți-vă de de soluții care funcționează pe loc fiind conștienți de
efectele pe termen lung și dați prioritate întrebării : ce doresc eu
să înveța copilul de la acestă situație? ce competențe îi lipsesc
lui?, ce instrument să aleg?
• Lăsați la o parte ideea ciudată, că pentru a face lucrurile mai bine
un copil trebuie să se simtă întâi rău (principiul pedepsei)
• Implicați copilul în definirea limitelor.
• Conectați-vă înainte de a corija/preda cu respect.
 Cutia cu instrumente 2 (J.Nelsen)
• Implicați copilul în loc să utilizați puterea spre a îl supune, câștigați cooperarea mai curând
decât să intrați într-o relație de putere.
• Înainte de a corija, conectați-vă.
• Invitați copiii în căutarea unei soluții.
• Oferiți copiilor oportunități de dezvoltare în practică
• cele 7 percepții și competențe esențiale pentru a-l învăța să se autoevalieze.
• Dezvoltați cooperarea utilizând întrebări de curiozitate, pentru a invita copilul la
participare în rezolvarea problemelor.
• Puneți în practică cele 4 etape pentru a câștiga cooperarea copiilor.
• Amintiți-vă că sentimentele din spatele actelor noastre și cuvintelor contează mai mult
decât ceea ce facem și zicem.
• Implicați copiii în decizii, planificare și realizare a sarcinilor necesare bunei funcționării
casei și școlii.
• Evitați supraprotecția copiilor pentru a le permite să creadă în capacitățile lor.
• Întrebați-vă ceea ce fac eu, îl ajută pe copil să stăpânescă situația, sau îl încurajează, am
luat timp să mă conectez înainte de a corija ?
• Exprimați si puneți în practică faptul că erorile sunt oportunități minunate de învățare.
• Exprimați si puneți în practică cei trei R de la reparație în caz de erori.
• Asigurați-vă că mesajul de dragoste a ajuns la copil cu bine.
 6 Trepte ale implicării părinților -
EPSTEIN
• Epstein şi colaboratorii săi (1997) Analizate din
punct de vedere calitativ acestea sunt:

• Parentalitatea sau calitatea de părinte;

• Comunicarea sau capacitatea de a comunica;
• Voluntariatul sau capacitatea de a acţiona ca
voluntar;
• Învăţarea acasă;
• Luarea deciziilor;
• Colaborarea în comunitate.
 4 trepte în implicarea părinților
Shepard, Trimberger, McClintock, Lecklinder

• Comunicarea,
• Dezvoltarea familiei,
• Atragerea comunităţii,
• Promovare şi argumentare (advocaty).

• Între şcoală şi familie are loc un schimb de competenţe şi

de implicări care duc în final la efecte de întărire
(împuternicire) a ambilor factori.
• Şcoala şi famila îşi cresc
reciproc împuternicirea şi se întăresc reciproc.
 Bibliografie
• Jane NELSEN, adaptation Beatrice SABATE,
2012, La Discipline positive. En famillle et a l
ecole, comment eduquer avec fermete et
bienveillance, Edition du Toucan, Paris