rolul sau experienţa sa.

Capacitatea de a evalua gândurile şi trăirile unei alte persoane faţă de o a

anumită situaţie nu numai că creşte posibilitatea de autoînţelegere, dar poate să
prefigureze şi poziţia copilului în grup şi calitatea relaţiilor sale de prietenie.
Copiii care au capacitatea să înţeleagă punctul de vedere al celorlalţi au o mai
mare disponibilitatea pentru a înţelege nevoile altora şi deci vor comunica mai
eficient cu cei din jur.

2. Conceptul de sine (Self Concept) şi stima de sine (Self-esteem)

Baumeister defineşte conceptul de sine ca fiind “totalitatea inferenţelor pe
care un individ le face asupra sa şi asupra celorlalţi”.5 Stima de sine este
elementul central al unui concept de sine pozitiv, fiind definită ca “totalitatea
valorilor pe care un individ şi le atribuie lui însuşi, ca persoană”6, respectiv
autoacceptare, încredere în forţele proprii şi capacitatea de a rezolva problemele,
respect de sine. Deşi poate înregistra fluctuaţii pe temporare, stima de sine are o
puternică stabilitate pe termen lung. (Costa, McCrae, 1994).
Părinţii contribuie în mare măsură la stima de sine a copiilor. Cercetările în
domeniul psihologiei copilului au identificat o serie de atribute parentale care se
asociază cu un nivel ridicat al stimei de sine:
 exprimarea emoţiilor şi sentimentelor
 preocupare pentru problemele copiilor
 armonie în familie
 implicarea în activităţile comune ale familiei
 disponibilitatea de a acorda ajutorul atunci când copiii au nevoie
 stabilirea clară şi onestă a regulilor
 respectarea acestor reguli de către toţi membrii familiei
 asigurarea libertăţii copiilor în anumite limite prestabilite
Toate aceste condiţii pot fi considerate atât determinanţi ai unui nivel ridicat
al stimei de sine cât şi ca efecte ale acestuia.
Cercetările au arătat că persoanele cu un nivel ridicat al stimei de sine au o

5
Baumeister, R.F. (1997) – Identity, self-concept and self-esteem: The self lost and found. În: R. Hogan, J.
Johnson,  S. Briggs (Eds.), Handbook of personality psychology, pag. 681, San Diego, CA: Academic
6
Judge, A.T., Erez, A., Joyce E.B. (1998) – The power of being positive: The relation between positive self-
concept and job performance. În Human Performance, 11(2/3), pag.168

95
imagine de sine consistentă, stabilă şi lucidă, fiind capabili să anticipeze şi să
evalueze consecinţele propriului comportament, în timp ce persoanele cu un nivel
scăzut al stimei de sine au o imagine de sine neclară, incompletă sau
contradictorie, fiind tentate să generalizeze implicaţiile negative ale unui eşec. De
aceea şcoala trebuie să aibă în vedere dezvoltarea şi menţinerea unui nivel ridicat
al stimei de sine.
Îmbunătăţirea stimei de sine se poate realiza prin următoarele mijloace:
 identificarea domeniului de competenţă al individului
 suport emoţional şi aprobare socială
 obţinerea succesului
 confruntare
Identificarea domeniului de competenţă al copilului constituie un punct
central în construirea stimei de sine. Este sarcina învăţătoarei să identifice
calităţile, aptitudinile şi abilităţilor pe care le are copilul şi să încurajeze
manifestarea lor. De asemenea, copilul trebuie învăţat să-şi identifice propriile arii
de competenţă.
Exersarea într-un domeniu de competenţă se asociază cu obţinerea unor
succese care confirmă copilului concepţia despre sine. Pe acest fond se dezvoltă
sentimentul eficacităţii personale (Self Efficacy) pe care îl analizează Bandura în
teoria învăţării sociale Eficacitatea personală este definită ca fiind percepţia unei
persoane asupra capacităţii sale de a accede la un anumit nivel de performanţă în
diverse domenii ale existenţei. Bandura defineşte autoeficacitatea generală şi
autoeficacitatea specifică pentru anumite domenii de activitate.
Suportul emoţional şi aprobarea socială contribuie la confirmarea
performanţelor copilului. Unii copii provin din familii în care există tensiuni şi
conflicte. Uneori suportă ei înşişi agresiuni sau sunt neglijaţi, situaţie în care
suportul emoţional lipseşte. În astfel de cazuri altcineva trebuie să preia acest rol:
învăţătoarea sau un alt adult semnificativ. În lipsa unei astfel de alternative copilul
poate dezvolta o depresie sau poate avea tentative de suicid.
Stima de sine creşte în situaţiile în care copilul acceptă confruntarea cu
problemele care se ivesc şi încearcă să le rezolve. Un nivel scăzut al stimei de sine
se asociază cu tendinţa de a evita problemele, cu atitudinea defensivă.
Implicarea copiilor în activitate, valorificarea resurselor acestora, asumarea
de responsabilităţi contribuie la dezvoltarea hărniciei care, în termenii teoriei lui

96
Erikson este una dintre alternativele (hărnicie versus inferioritate) care contribuie
la dezvoltarea personalităţii la această vârstă. Pentru a stimula hărnicia un rol
important revine atât familiei cât şi şcolii.
Să ne reamintim

CHESTIONAR GHID PENTRU INVĂŢARE

Cum este înţelegerea de sine a copilului între 1 şi 3 ani?
Care sunt aspectele relevante ale înţelegerii de sine la vărsta preşcolară?
Care sunt aspectele relevante ale înţelegerii de sine la vărsta şcolară mică?
Ce înseamnă evaluarea perspectivei?
Ce rol au conceptul de sine şi stima de sine în dezvoltare_
Enumeraţi 5 modalităţi de a stimula stime de sine a copiilor de către părinţi
Enumeraţi 5 modalităţi de a stimula stime de sine a copiilor de către educatori

97