DISCIPLINAREA COPIILOR

PRIN RELAȚIE
 DISCIPLINA ÎN CLASĂ

Ca să discutăm astăzi despre disciplinarea eficientă la clasă, am considerat necesar să

luăm în calcul pe cine anume vrem să disciplinăm, cine sunt copii care intră în grupa
noastră – ce gândesc, ce simt, cum învață, cum se comportă, ce trebuie schimbat în
abordare și să vedem dacă există anumite trăsături specifice generației actuale de copii.

Așadar, câteva elemente despre Generația Z. Fenomenul cel mai semnificativ al unei
generații nu este acela că membrii ei au aproximativ aceeași vârstă, ci este cel al
schimbării mentalității cât și a modului de a trăi – vorbim aici de valori, viața de familie,
despre atitudine față de autoritate, instituții; relația părinte – copil și educația.

Generația Z sau hic et nunc (aici și acum) (1995 – 2015)

Nu concep lumea fără internet, au convingerea că nu sunt înțeleși, nu sunt ascultați,

se simt ignorați și privați de drepturi, pentru că părinții lor fac parte din generațiile X
și Y (cei care au introdus internetul și tot mai activi digital și ei).
Participă la propria educație, preferă învățarea experențială, nu învață din ”stai și
ascultă”, trăiește într-o lume în continuă schimbare
Trăsăturile principale: tehnologia, media, sexul, dorința de celebritate și apatia.
Însoțită de dorința de a evada temporar într-un spațiu virtual.
Forța acestei generații constă în principal în viteză, viteza de a obține totul rapid, la
distanță de un click, motiv pentru care încetineala, ezitarea declanșează furie,
iritabilitate.
Sindromul gândirii accelerate, seria de disfuncții la nivel psihic a acestui sindrom
sunt: administrarea deficitară a gândurilor cu dificultăți în liniștirea minții, dificultăți de
gestionare a emoțiilor, a frustrării, a relaționării cu alții, iritabilitate, nerăbdare.
Deși preferă comunicarea online, sunt deschiși la comunicare face to face în
condițiile în care sunt luați în serios, sunt ascultați, li se respectă ideile și
sentimentele. Apreciază relațiile dacă există conectare emoțională.

Disciplina prin relație

1
Adaptarea fără emoția de tristețe nu există.

Copiii se comportă indezirabil de multe ori doar ca să fie acceptați în contextul de co-
egalitate.
Când copilul are un comportament indezirabil, trebuie să mă întreb ce lipsește în relația
mea cu el, deoarece dorința lui este după relații semnificative.
Munca noastră cu copilul este de prezență (a fi prezent), de conectare cu el.

Disciplina este un proces natural atunci când există RELAȚIE.

Toți avem nevoia de a fi doriți de alții, iar asta se poate face doar când nu depui un efort
să fii plăcut.

Sindromul gândirii accelerate (SGA) este problema societăţii moderne. Augusto Cury,
care a descoperit şi definit SGA – sindromul gândirii accelerate este o grabă absurdă,
nejustificată, care te împiedică să îţi concentrezi atenţia TA asupra lucrurilor importante,
care contează cu adevărat pentru tine!

Este nevoie de o SINTONIZARE între ceea ce spunem, arătăm și ceea ce simțim în

interiorul nostru. Copiii simt când nu există acea concordanță între expresia facială,
cuvinte și ceea ce simțim cu adevărat în interior.
Relațiile bune eliberează endorfine. Deprivarea de relații sănătoase generază intoleranță
la stres, stări depresive, instabilitate emoțională, anxietate.

Emoția din spatele hiperactivității, a anxietății este frica.

Siguranța înseamnă asigurarea faptului că sunt disponibil, sunt aici pentru tine.
60% din succesul de intervenție în procesul de terapie/consiliere se datorează unei
relații bune cu terapeutul. Atunci când se simte acceptat și apreciat, copilul este
cooperant.

Disciplina se poate face atunci când reparăm/legăm relația înainte de a corecta

comportamentul. Copilul va deveni în mod natural cooperant în schimbarea
comportamentului dăunător atunci când are o relație bună cu cel ce îl corectează.

Disciplina prin relație

2
În copilărie, dezvoltarea emoțională precede creșterea intelectuală, fiindcă centrii din
creier care procesează emoția și motivația se maturizează înaintea acelora care servesc
gândirea și logica: emoția înainte intelectului, creierul drept înaintea celui stâng. Atenția
la ceea ce eu îi spun și încerc să-l învăț, se dezvoltă la început ca o activitate a părților
din creier care procesează de fapt emoția. Emoția rămâne baza atenției, chiar și după ce
intelectul ajunge să domine gândirea noastră conștientă.
Un stimulent foarte puternic în modificarea comportamentului nepotrivit este
relația emoțională a copilului cu adultul!

Întrebări de auto-verificare/auditare personală

Demonstrez eu căldură şi dragoste faţă de copii?

Căldura şi dragostea atrag respectul, iar respectul îi face pe copii să fie ascultători.
Disciplinarea aplicată de un învățător care, în mod obişnuit, cultivă o distanţă socio-
afectivă semnificativă între el şi copil, va avea efecte minore, posibil negative; aceeaşi
penalizare/disciplinare utilizată de un învățător care se impune în faţa copiilor prin
respect şi ataşament pentru copilul năzbâtios are şanse de a se solda cu efecte pozitive
mai mari şi efectul disciplinării va fi benefic pe o perioadă mare de timp.
Îmi cunosc elevii/copiii?
Copiii rar creează probleme disciplinare când ştiu că te interesează persoana lor.
Apropie-te de copii şi cunoaşte-i. Stabileşte o relaţie apropiată cu ei, fără să vă trageţi de
şireturi. Cu cât îţi cunoşti mai bine copiii de la grupă, cu atât poţi avea o clasă mai
disciplinată.
M-am pregătit suficient pentru întâlnirea cu copiii?
Îmi exercit autoritatea asupra copiilor?
Învăţătorul care are ordine în clasă va beneficia de mai mult respect decât cel care nu
are ordine. Mulţi elevi simt dispreţ faţă de profesorii care nu sunt în stare să menţină
disciplina. O clasă disciplinată pune mai puţină presiune atât pe nervii tăi, cât şi pe ai
copiilor. Trebuie să câştigi respectul impunând ordinea şi creând o atmosferă de
siguranţă.
Copiii trebuie să înţeleagă cine conduce activitatea în clasă. A fi adorat nu este un
element esenţial al atribuţiilor tale. Un element esenţial este eficienţa. Asprimea nu e
foarte productivă, dar fermitatea da.

Disciplina prin relație

3
Teorii ale atașamentului ( John Bowlby)
Atașament anxios
Atașament evitant
Atașament dezorganizat
Atașament securizant

(Imagine preluată)

Disciplina prin relație

4
 Conceptul de disciplină și importanța regulilor

Disciplina este un concept pozitiv și încurajator. De ce pozitiv? Pentru că atunci când

copilul are un comportament indezirabil ceea ce mi se va activa în minte va fi: acest copil
îmi semnalează o nevoie de învățare, tot ce se întâmplă nu este despre mine ca adult
(vrea să mă scoată din minți, mă sfidează, dă de pământ cu autoritatea mea), e despre
el în situația lui, el n-a învățat ceva, ce are el nevoie să învețe acum?

Limitele/regulile de la grupa de școală duminicală sunt acceptate atunci când sunt

impuse cu blândețe. Limitele sunt păstrate cu empatie, nu cu agresivitate.

Ne este frică să punem limite deoarece ne temem să nu îndepărtăm copiii, însă o relație
bună va genera automat ușurință în respectarea limitelor.
Folosim conectarea,nu izolarea.

Premiza disciplinei este impunerea regulilor.

Regulile pe care le alegeţi trebuie să fie:

Rezonabile ca număr şi conţinut. Nu îţi stabili bătălii pe care nu le poti câștiga (nu
stabili prea multe reguli. Maxim trei)
Ferme, consecvente (nu deroga de la ele). Impune aceeaşi rigiditate a regulii pentru
fiecare copil. Nimeni nu beneficiază de regim preferenţial.
Concrete (nu prea generale, ex. Toţi ne respectăm, să fim cuminți....e vag)

Să vă răspundeți la următoarele întrebări:

1. De ce considerați că această regulă are sens și că este necesară?

2. Ce consecințe negative pot apărea atunci când copilul nu o respectă
3. Ce doriți să obțineți prin această regulă?

Pentru ca regulile impuse să dea rezultate, trebuie să respecţi trei paşi:

Instruirea
Antrenarea
Corectarea

Disciplina prin relație

5