Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Teologie Ortodoxă, Dumitru Stăniloae, din Iași

Master: Familia creștină contemporană

Pr. Prof. Dr. Gheorghe Petraru

Student: Bulmoagă Ionuț-Alexandru

Iași
2020
 Biografie Carl Rogers

Carl Ransom Rogers s-a născut pe data de 8 ianuarie 1902 în Oak Park, Illinois, o
suburbie a orașului Chicago. Tatăl său era inginer iar mama casnică și o creștină devotată. Carl e
al patrulea din cei șase frați. Urmând o educație într-un spirit strict religios și etic, el a devenit o
persoană mai degrabă disciplinată, izolată și independentă și a dobândit o înțelegere și o
apreciere pentru metode științifice în lumea practică.
A fost de mic fascinat de natură și preocupat de mici experimente pe care le urmarea la
ferma unde locuiau. Astfel ca primă opțiune a fost către studierea agriculturii la Universitatea
Wisconsin-Madison, apoi a istorie si a religiei. La 20 de ani pleacă în China la o Conferință
internațională pe teme religioase și în urma acestei experiențe începe să se îndoiască de alegerile
sale. După 2 ani părăsește Seminarul și se înscrie la Universitatea Columbia unde începe să
studieze psihologia.
Pentru studiile doctorale începe să lucreze la Societatea pentru Prevenirea Cruzimii
asupra Copiilor în Rochester, New York, iar in 1930 devine directorul acestei instituții. În 1936 îl
invită pe Otto Rank să susțină o serie de conferințe aici și “se contaminează” cu ideile lui, așa
cum avea să recunoască mai târziu.
În 1939 îi apare prima carte “ Tratamentul clinic al copiilor problemă” și asta conduce la
primirea în 1940 a unei oferte din partea Universității de Stat Ohio pentru un post de Profesor
Universitar.
În 1942 îi apare a doua carte “Consiliere si Psihoterapie: concepte mai noi in practică”
În 1945 a fost invitat să organizeze un Centru de consiliere la Universitatea din Chicago.
În timp ce lucra acolo, în 1951 îi apare opera majoră “Terapia centrata pe persoana” în care
prinde contur teoria sa.
În 1956, Carl Rogers devine primul Președinte al Academiei Americane a
Psihoterapeuților.
În 1957 vine la Universitatea Wisconsin-Madison unde, în urma unor tensiuni în cadrul
Catedrei de Psihologie, e dezamăgit de mediul universitar.
În 1961 apare “ A deveni o persoana” , carte tradusa la Editura Trei si in limba română și
publicată în 2008.
 In 1964 , Rogers a fost selectat “umanistul anului” de catre Asociatia Umanista
Americana si a primit o oferta de a se alatura conducerii Institutului Stiintelor Comportamentale
de Vest ( WBSI) pentru cerectare. Apoi l-a parasit in 1968 pentru a pune bazele Centrului pentru
Studii ale Persoanei in La Jolla, California.
A ramas aici facand terapie, tinand prelegeri si scriind pana la sfarsitul vietii in 1987.
In 1969 apare cartea “Libertatea de a invata: o perspectiva a ceea ce educatia poate
deveni”.
In 1970 apare cartea “ On Encounter Groups” iar in 1977 “On Personal Power: Inner
Strength and Its Revolutionary Impact”
In 1980, apare cartea“ A way of beeing”.
Scrie de-a lungul vietii peste 200 articole de specialitate, face cerecetare in psihoterapie,
fiind primul terapeut care supune cerecetarii si face publice interviuri cu clienti pentru a-si testa
ipotezele de lucru.
In ultima decada a vietii s-a dedicat aplicarii teoriei sale in domeniul conflictelor sociale
nationale si a calatorit in toata lumea pentru a realiza asta. In Irlanda de Nord a avut fata in fata
catolici si protestanti, in Africa de Sud, albi si negri, in SUA furnizori si consumatori.
Intre 1975-1980, impreuna cu fiica sa, Natalie Rogers a organizat in lume ( Japonia,
Europa, America de Sud) Work-shopuri cu Abordare Centrata pe Persoana pentru comunicare
interculturala, dezvoltare personala, schimbare sociala.
In 1987 e nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace, insa se stinge din viata cu citeva
zile inainte de decernare.1

1
http://www.psihoterapierogersiana.com/Lucrari/Biografie-Carl-Rogers/2, accesat la data de 28. 04.2020, ora
16.30
 Teorii ale personalitatii – Abordarea umanista a lui Carl Rogers

In ziua de astazi se pune mare accent pe cunoasterea de sine. Companiile serioase investesc mult
in aceste campanii de constientizare ale salariatilor. Prin constientizare omul incepe sa dea si
randament mai bun. Totul este foarte bine gandit si pus la punct de catre manageri, astfel incat o
mica investitie la inceput va da roade mai mari pe viitor. Astfel de cursuri de dezvoltare
personala sunt organizate peste tot in lume, in toate orasele, iar oamenii au de ales intre a sti sau
a nu sti, aceasta e intrebarea.
Despre personalitate si teoriile ei

Oamenii sunt fiinte care se aseamana intre ei foarte mult, fiind totodata unici. Ii aseamana natura
umana si aspectul fizic, dar pe de alta parte ei sunt diferiti in ceea ce priveste felul de a fi. Astfel,
personalitatea umana este greu de definit. Teoreticienii au incercat foarte multe definitii, insa in
general putem numi personalitatea ca fiind acel element stabil al comportamentului uman, fiind
totodata ceea ce-l caracterizeaza pe om, cat si ceea ce-l deosebeste de ceilalti.
O teorie a personalitatii buna trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

-Sa faca referire la toate aspectele personalitatii umane;

-Aceste enunturi trebuie sa fie valide empiric;

-Terminologia folosita sa fie bine definita;

-Tot ceea ce este enuntat in teorie sa poate fi masurat;

-Sa se utilizeze un numar restrans de concepte;

-Fenomenele explicate sa fie cuprinse intr-o arie bine delimitata, astfel incat aceste fenomene sa se
poata explica prin tot ceea ce s-a descoperit pana in acel moment;

-Sa faca predictii.

Viziunea lui Carl Rogers asupra personalitatii

Carl Rogers propune un model al personalitatii care are la baza implinirea prin
actualizarea potentialitatilor. El considera ca omul are o tendinta de actualizare, care este
considerata general-umana, fiind totodata si o tendinta biologica. Potentialitatile omului nu
sunt in conflict cu societatea, ci o ajuta sa progreseze, insa Rogers nu specifica clar care este
natura potentialitatii umane.

Pentru Rogers cel mai important este Eul pe care-l defineste ca fiind o structura constienta
si sociala. Socializarea persoanei se face printr-o atitdudine pozitiva si o imagine favorabila.
Daca un copil este apreciat pentru ceea ce el este, atunci personalitatea acestuia se va
implini, iar imaginea de sine va fi favorabila. Personalitatea matura care s-a format astfel va
fi libera si deschisa. Insa daca in educatia copilului mic apar conditionarile, atunci acesta nu
va reusi sa se accepte si sa-si dezvolte o imagine de sine favorabila.
Raportul dintre ereditate si mediu nu este considerat foarte important de catre Rogers., caci
el considera ca fiecare individ poate actiona prin vointa proprie si astfel sa-si dobandeasca
libertatea interioara.

Pentru Rogers omul este o fiinta rationala, care este dotata cu liber arbitru. In opinia lui
Rogers omului nu i se poate lua libertatea interioara si acesta devine liber sa-si aleaga
atitudinea si astfel viata pe care o doreste.2

Caracteristicile persoanelor aflate în curs de actualizare Folosim sintagma „persoană în curs de

actualizare” pentru a reflecta exact ceea ce Rogers a vrut să arate, şi anume că acest proces de
fapt nu se încheie niciodată, pentru că asta ar însemna o personalitate statică şi nu una în
dezvoltare. Stoparea procesului de actualizare înseamnă pierderea unor caracteristici precum
flexibilitatea, spontaneitatea sau deschiderea spre nou. 3 Persoana în curs de actualizare este
produsul final al dezvoltării psihologice şi al evoluţiei sociale. Principala ei caracteristică este că
are conştiinţa tuturor experienţelor. Nici o experienţă nu este distorsionată sau negată, nu există
ameninţări pentru conceptul de sine, persoana poate să trăiască o gamă mai largă de sentimente,
atât pozitive cât şi negative, mai intens decât o persoană defensivă. O a doua caracteristică este
capacitatea de a trăi deplin fiecare moment, experienţele pe care fiecare moment le aduce au
potenţialul de a fi noi, prin urmare nu pot fi anticipate. Prin urmare, nu există rigiditate sau
structuri organizate impuse în experienţele subiective. La persoanele nesănătoase psihic,
experienţele sunt organizate şi distorsionate pentru a se potrivi prejudecăţilor. Altă caracteristică
este încrederea în propriul organism, pe care Rogers o înţelege ca fiind mai degrabă încrederea în
propriile reacţii decât încrederea în codul social, sfaturile celorlalţi sau chiar propriul intelect.
Aceasta nu înseamnă că persoana în curs de actualizare ignoră datele oferite de intelectul propriu
sau al altora, ci doar că aceste date sunt congruente cu sinele; ele nu sunt ameninţătoare, pot fi
percepute şi evaluate corect. Decizia finală pare a fi intuitivă, bazată mai mult pe emoţii, pe ceea
ce individul simte că este bine. A patra caracteristică este sentimentul libertăţii, persoanele în

2
https://educatiezoombiz.wordpress.com/2013/03/27/teorii-ale-personalitatii-abordarea-umanista-a-lui-carl-
rogers/, accesat la data de 28.04.2020, 16.40
curs de actualizare se simt într-adevăr libere să evolueze în orice direcţie doresc, să aleagă fără a
fi constrânse de inhibiţii. Ca rezultat, ele simt că au o putere personală mai mare asupra vieţii,
pentru că ştiu că viitorul depinde de acţiunile lor şi nu de circumstanţe, evenimente trecute sau
alţi oameni (ideea corespunde celei a lui Rotter de locus of control intern). Personalitatea
sănătoasă este una creativă, capabilă de adaptare chiar în condiţiile unui mediu schimbător.
Asociată creativităţii este spontaneitatea. Persoana în curs de actualizare nu are nevoie de un
mediu predictibil sau sigur, care ar reprezenta chiar o pacoste pentru ea.3
Influenţa climatului familial asupra copilului Climatul familial este definit ca fiind
o ,,formaţiune psihosocială foarte complexă, cuprinzând ansamblu de stări psihice, moduri de
relaţionale interpersonală, atitudini, nivel de satisfacţie etc, ce caracterizează grupul familial o
perioadă mai mare de timp”. Climatul familial este sinonim cu atmosfera sau moralul grupului
familial ca grup social mic. Acest climat poate fi pozitiv (bun) sau negativ (rău) şi se interpune
ca un filtru între influenţele educaţionale exercitate de părinţi şi achiziţiile psiho-
comportamentale realizate la nivelul personalităţii copiilor. Ocupându-se în cadrul unor cercetări
de influenţa climatului familial asupra randamentului şcolar al copilului, M. Gilly precizează:
”Ipoteza noastră fundamentală este aceea că, orice copil are nevoie de un cadru general de viaţă
în care să se simtă în siguranţă. Pentru aceasta el are nevoie de părinţi calmi, înţelegători,
afectuoşi, destul de maleabili în raportul lor cu copilul, fără a da însă dovadă de slăbiciune. El are
nevoie să simtă că părinţii se ocupă de el, că iau parte la micile lui necazuri şi la problemele care
îl interesează şi că nu se dezinteresează de ceea ce se întâmplă la şcoală. Iar în acelaşi timp el are
nevoie de un cadru de disciplină destul de ferm pentru a nu-l lăsa să-şi închipuie că libertatea lui
e fără margini şi totodată, să ştie că părinţii săi împărtăşesc amândoi, acelaşi nivel de exigenţă.” 4

3
Extras din Bonchiş, E., Drugaş, M., Dindelegan, C., & Trip, S. (2009). Introducere în Psihologia personalităţii (ed.
a II-a). Oradea: Editura Universităţii din Oradea.
4
Mitrofan, Iolanda, şi Mitrofan, Niculae. (1991). Familia de la A.... la Z. Mic dicţionar al vieţii de familie.Bucureşti:
Editura Ştiinţifică.