Sunteți pe pagina 1din 6

Limbajul corporal şi

importanţa lui în
exprimarea artistică.
Voinescu Daciana
În contextul tipurilor de comunicare, comunicarea non-verbala (body language) prezintă
interes din cel puţin două motive:

1) rolul ei este adesea minimalizat;

2) într-o comunicare orală 55% din informaţie este percepută şi reţinută prin intermediul
limbajului non-verbal (expresia feţei, gesturile, postura corpului, etc.).

Acest procentaj a fost stabilit pe la mijlocul anilor 70 de A. Mehrabian şi M. Weiner


"Decoding of inconsistent comunication".1 Ei au stabilit următorul raport al percepţiei
informaţiei de către receptor într-o comunicare orală:

Primul motiv, care spune că adesea minimalizam rolul non-verbalului, şi este aşa, pentru că
de fapt nu percepem decât vârful icebergului într-o conversaţie.

Comunicarea non-verbala are, datorită ponderii ei mari în cadrul comunicării realizată de un individ, un rol
deosebit de important. Limbajul non-verbal poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbală. Mesajul
neverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului şi este cel căruia i se acordă de către interlocutor atenţia cea
mai mare. Astfel, de exemplu, constatam adesea că, deşi interlocutorul susţine că spune adevărul, noi "simţim" ca
el minte.

Dar până când ştiinţa va descoperi acest "simţ" suplimentar care intervine în procesul de
comunicare, vom adopta imaginea omului cu cinci simţuri care comunica predominant neverbal
şi uneori, se exprim şi prin cuvinte. El posedă deprinderile de interpretare a semnalelor venite de
la aceste cinci simţuri, deprinderi care se dezvolta pe tot parcursul vieţii, pe baza experienţei şi
învăţării.

Pentru a ne da seama de importanta limbajului corpului, să ne gândim la mimii care exprimă


povesti întregi doar prin limbajul trupului, să ne amintim de filmele mute şi de expresia feţei lui
Charlie Chaplin care face inutile cuvintele, sau întrebaţi-vă de ce atunci când aveţi de discutat
ceva important evitaţi comunicarea prin telefon şi preferaţi comunicarea fata în faţă.

- 1 http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/comunicare/COMUNICAREA-
NONVERBALA123201267.php
Explicaţia este: comunicarea prin telefon blochează comunicarea prin intermediul
limbajului corpului şi în acest fel face comunicarea incompletă, nesigură.

Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia feţei, mişcarea corpului (gesturi),
forma şi poziţia corpului, aspectul general şi prin comunicarea tactilă.

Comunicarea prin expresia feţei include mimica (încruntarea, ridicarea sprâncenelor,


încreţirea nasului, ţuguierea buzelor, etc.), zâmbetul (prin caracteristici şi momentul folosirii),
şi privirea(contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, direcţia privirii, etc.).

Tindem că, involuntar, să zâmbim, să ne încruntăm, să rostim, să micşorăm sau să dilatăm


pupilele.

Fata este cea mai exprsiva parte a corpului şi expresia acesteia constituie un mijloc de
exprimare inestimabil. În mod normal, ochii şi partea de jos a feţei sunt privite cel mai intens în
timpul comunicării. Se considera, de exemplu, ca într-o conversaţie cu o femeie ceea ce exprima
ochii este mult mai important decât ceea ce exprima cuvintele.

Limbajul corpului poate oferi indicii cu privire la atitudinea sau starea de spirit a unei
persoane.

Expresiile fizice cum ar fi legănarea mâinii în semn de salut, arătarea cu degetul, atingerea
aplecarea sunt exemple de forme de comunicare nonverbală. Oamenii mută corpurile lor în
timpul comunicării, deoarece, așa cum au arătat cercetările, acesta ajută la ușurarea efortului
mental atunci când comunicarea este dificilă. Utilizarea expresiilor fizice dezvăluie multe lucruri
despre persoană. De exemplu, gesturile pot evidenția un punct de vedere sau un mesaj, postura
poate dezvălui interesul sau, dimpotrivă, plictiseală, iar atingerea poate transmite încurajare sau
prudență.2

2
- http://documents.tips/documents/expresie-corporala-si-comunicare-motrica-
danseuritmie-si-spectacol-sportiv.html
Modalităţile de comunicare nu sunt numai verbale, ci tonul, comportamentul şi contextul
sunt determinante pentru interpretare; e suficient să ne gândim la cum se schimbă gesturile în
raport cu situaţiile.

Desigur între subiecţii ce interacţionează se creează mereu un flux informativ; nu se


poate să nu comunici; neînţelegerea nu presupune absenţa comunicării. Nu va exista comunicare
dacă mesajul se transmite într-un singur sens.

Limbajul corporal este esenţial pentru orice persoană, dar mai ales pentru un artist. Chiar
dacă acesta nu ştie să explice prin cuvinte semnificaţia, sau ce ar vrea să transmită prin arta lui,
cu ajutorul limbajului corporal poate reda sentimentele şi emoţiile prin care a trecut pentru
realizarea ei. Fără limbajul coporal artiştii am fi pierduţi, iar explicaţia e foarte simplă. Un pictor
fără fluenta mâinii şi fluxul creat de emoţia şi inspiraţia lui ar eşua la nesfârşit, el trebuie să aibă
mobilitatea mâinilor dezboltata. Dacă ne am uita la el în timp ce pictează, şi apoi am privi
lucrarea lui, semnificaţia pe care am percepe ar fi cu totul arta de cum o percepem la prima
vedere.

Pentru actori limbajul non-verbal este un lucru firesc, natural deoarece el interpretează un
personaj care poate fi o persoană normal din zilele noastre. Acea persoană merge, gesticulează,
se întoarce, ia obiecte, face lucruri pe care le facem toţi în viaţa de zi cu zi. Dar important este
felul în care realizează toate aceste lucruri şi multe altele, iar aicea intervine deja munca actorului
pentru descifrarea personajului, deoarece toţi suntem diferiţi şi toţi facem lucrurile în diferite
forme. Aici pot să subliniez şi faptul că atunci când interpretam un rol depinde mult şi de stare în
care se afla personajul, dacă e trist, supărat sau într-o dispoziţie bună.

Mari actori precum Charlie Chaplin (menţionat mai sus) sau Stan şi Bran au realizat
lucruri măreţe în lumea cinematografică prin intermediul doar a limbajului corporal. De acea
actori au nevoie de acest lucru pentru a putea creşte din punct de vedere professional, trebuie să
aibă o condiţie fizică bună şi control asupra propiului corp pentru că personajul lor să fie firesc şi
natural. să transmită toate stările prin care trece personajul şiş a ajungă să fie credibil pentru
spectatori.

Limbajul corporal este fără discuţie cel mai important lucru pentru un actor, un dansatori,
chiar şi pentru un cântăreţ. Toată lumea când se duce la teatru şi vizionează o piesă de teatru,
când vedem un dans sau mergem într-un concert ne dorim ca energia şi emoţiile actantullui să
ajungă la noi, şi cum se spune “ să ni se facă pielea de găină”.

Mulţumită limbajului corporal suntem mai expresivi, mai vii, putem da nenumerate
nuanţe unei propoziţii. Ne putem da seama că o persoană e nervoasă prin forţa care trece prin
corpul lui în acel moment, prin încordarea muşchilor, prin tonul cu care vorbeşte, prin gesturile
care le face. Iar toate astea să văd în momentul în care joci, dansezi sau cânţi.

Fără limbajul corporal nu exista expresivitate, fără expresivitate nu poate exista


expresivitate artistică, iar fără expresivitate artistică nu poţi fi artist.
Bibliografie

- Dansul in secolul XX - Isabelle GinotMarcelle Michel, Editura ART

- http://www.studentinromania.ro/limbajul-nonverbal-comunicarea-non-verbala/
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbajul_trupului

- http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/comunicare/COMUNICAREA-
NONVERBALA123201267.php

- http://documents.tips/documents/expresie-corporala-si-comunicare-motrica-danseuritmie-
si-spectacol-sportiv.html