MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURIII CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA PEDAGIGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”
FACULTATEA DE FILOLGIE ŞI ISTORIE

RAIONUL
Chișinău a
LOCALITATEA
Chișinău a
INSTITUŢIA DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Liceul Teoretic „Lucian Blaga ” a
_____________________________________
NUME/PRENUME
Gîscă Lucian
NUMELE /PRENUMELE
PROFESORULUI DE ISTORIE
Golban Petru a

ISTORIE UNIVERSALĂ ȘI NAȚIONALĂ

clasa XI

STIMATE ELEV/Ă ! Salutăm participarea Ta la Olimpiada instituțională de Istorie şi suntem convinşi că

ingeniozitatea, creativitatea şi aplicarea corectă a cunoştinţelor materiei de istorie îţi vor asigura obţinerea
rezultatelor aşteptate.

Instrucțiuni pentru candidat:

 Citiți cu atenție subiectele de mai jos.
 Scrieți răspunsul, în corespundere cu fiecare cerință.
 Folosiți, actele legislative, sursele propuse.

ÎŢI DORIM MULT SUCCES!

Scor acumulat
 Eseu clasa XI

Studiază sursele A, B, C- Utilizează sursele și cunoștințele anterioare pentru a

redacta, în 1, 5 pag. (700-1200 cuvinte), un eseu la tema:

„ Educația un deziderat al epocii moderne”

Notă: La elaborarea eseului se va ține cont de: utilizarea limbajului istoric; prezentarea
argumentelor; abordarea subiectului în relevanță tematică și expunere logică; încadrarea critică a
informațiilor din sursele istorice; evidențierea relațiilor de cauzalitate; plasarea corectă în timp şi
spațiu a evenimentelor și personalităților istorice; reflectarea subiectului abordat prin prisma de
la național la universal; formularea și argumentarea concluzilor;

Sursa A : Din „Legea Instrucțiunii Publice din 1864”

Art. 1. Instrucțiunea se împarte în publică și privată
Art. 2. Instrucțiunea publică se împarte în primară, secundară și superioare.
Art. 3. Instrucțiunea primară coprinde: școalele primare din comunele rurali și
urbane.
Art. 4. Instrucțiunea secundarș cuprinde: liceele, gimnaziale, seminariale, școalele
reale, de bele-arte, profesionale și școalele secundare de fete.
Art. 5. Instrucțiunea superioară va cuprinde: facultățile de litere, de științe
matematice și fizice, de drept, de medicină.
Art. 6. Instrucțiunea primară elementară este obligatorie și gratuită, după cum se
legiuește la Partea I, Cap. II, Secțiunea I, din prezenta lege.
Art. 7. Corpul învățător se împarte în patru grade:
1. Învățători sau învățâtoare pentru școalele primare rurale.
2. Institutori sau institutrici pentru școalele primare urbane.
3. Profesori de școale secundare.
4. Profesori de facultăți.
Art. 8. Administrațiunea centrale a instrucțiunii se exercită după regulele și în
marginile mai jos prescrise:
a. De ministrul instrucțiunii.
b. De consiliul permanent al instrucțiunii.
c. De consiliul general al instrucțiunii.
(Vasile Boerescu, Codicele român sau Colecțiune de legile principatelor Unite
Române,Tipografia Cesar Bolliac, 1865, p. 173)
Sursa B
Despre rolul educației pentru fete — discursul lui Carol I la festivitatea de
premiere a elevelor școlilor secundare și primare de fete din București (1876)
În rezolvarea problemei atât de mari și dificile a instrucțiunii publice într-un stat,
educațiunea femeilor ocupă locul cel dintâi. Centru al familiei și al vieții casnice,
motor al sentimentelor celor mai nobile și generoase, femeia într-adevăr a avut și
va avea rolul cel mai înalt și mai frumos în societățile omenești, ca fiică, ca soție,
ca mamî, ea are o misiune de îndeplinit […].
(1866—1896. 30 de ani de domnie ai regelui Carol I. Cuvântări și acte, vol.1,
1866–1880,Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1897, p. 374)
Sursa C.
Obligativitatea studierii limbii române în [colile primare — Regulament
pentru [colile private (1896)
Art. 1. Școlile private de orice natură sunt puse sub privegherea și controlul
Ministerului instrucțiunii publice.
Art. 2. Nimeni nu va putea deschide o școală privată, de orice natură, decât cu
învoirea prealabilă a ministerului instrucțiunii […]
Școli cu programă proprie
Art. 53. Școlile cu programe proprii sunt școli de învățământ primar sau secundar,
având programă diferită de aceea a statului.
Art. 54. Învățământul în aceste școli poate fi predat în orice limbă.
În cazul în care ele vor avea și elevi români1, învățământul limbii române și al
istoriei românilor în limba română sunt obligatoriu. […].
Școala cu programa statului
Art. 58. Școlile private cu programa statului pot cuprinde orice învățătră: primară,
secundară, specială.
Ele vor avea în mod obligatoriu aceleași programe și aceleași regulamente ca și
școlile similare ale statului.
Art. 60. Limba de învățământ va fi limba română.
(Hamangiu, II, p.1667, 1672)
Nota Bene: Sistemul de învățmânt românesc cuprindea la nivelul educației primare
școli de stat și școli private. În școlile de stat activitatea didactică avea loc în limba
română. Prin acest regulament se instituia obligația învățăturii limbii române și în
școlile private care își desfășurau activitatea în alte limbi decât cea română, deci și
în cele susținute de comunități aparținând minorităților.

Criterii de evaluare
1. Formulează argumente relevante (cel puțin trei), corecte din punct de vedere științific- 10
puncte
2. Explică relații de cauză-efect (cel puțin două) – 5 puncte
3. Integrează critic informațiile din sursele propuse- 3 puncte
4. Expune ideile în baza unui plan logic care să includă introducere, cuprins, concluzie- 5
puncte
5. Utilizează corect limbajul istoric- 2 puncte
 Epoca modernă a fost o perioadă de dezvoltare rapidă a economiei și metodelor de
producție, ceea ce a creat premisele pentru evoluția și răspândirea învățământului, acesta fiind un
deziderat al întregii epoci.

         Educația era și este un deziderat pentru industrie, deoarece aceasta îi asigură stabilitate în
funcționare și creștere continuă a profiturilor. Muncitorii calificați și specialiștii în domeniu sunt
formați doar de învățământul secundar și respectiv terțiar. Totuși, aceasta este rentabil pentru
fabrici și uzine, deoarece muncitorii preinstruiți nu necesită școlarizare și, deci, își pot îndeplini
stabil obligațiile, fără cheltuieli în plus pentru instruire și pierderi din cauza accidentelor la locul
de muncă și ulterioara stopare a producției. De asemenea, specialiștii în domeniu sunt capabili de
modernizarea formelor de producție, și deci creșterea profitabilității. Din acest motiv în Epoca
Modernă au fost edificate gimnazii, licee, școli profesionale și universități cu înclinații spre
profilul real. În România întâlnim exemple precum Universitățile „Alexandru Ioan Cuza” și de la
București și Colegiile Tehnice „Dinicu Golescu” și „Mihai Bravu”. Totuși, acestea apar destul de
târziu în comparație cu instituțiile educaționale secundare și terțiare din vestul Europei. Însuși
termenul de învățământ superior apare în România în „Legea Instrucțiunii Publice din 1864”,
stipulându-se că „Instrucțiunea superioară va cuprinde: facultățile de litere, de științe 
matematice și fizice, de drept, de medicină.” Cea mai veche universitate din țară este cea de la
Iași, numită și „Alexandru Ioan Cuza”, fiind fondată la 26 octombrie 1860. Aceasta este cu mult
în urma altor state, universitățile cărora se deschid în secolele XI-XII, ca de exemplu
Universiatea de la Bologna, Italia, edificată în 1088, cea de la Oxford, Anglia, din 1096 și cea de
la Salamanca, Spania, fondată în 1134. Oricum, în Epoca Modernă numărul acestora a crescut de
la 23 la 295 doar în Europa.

         Educația era și un deziderat pentru societate, deoarece membrii educați ai acesteia sunt
mai activi din punct de vedere politico-social și sunt mai greu de manipulat politic. Vorbind
despre activitatea politico-socială, persoanele educate cunosc mai multe despre lacunele
mediului nostru de trai, iar în Epoca Modernă studiile erau o trambulină către vârfurile societății.
Anume acești doi factori determină fapul că educația modernă a format reformatorii epocii. De
exemplu, Alexandru Ioan Cuza și-a făcut studiile inițial la pensionul condus de francezul Victor
Cuenin din Iași, apoi la Paris, unde a dat Bacalaureatul și a studiat dreptul și medicina. Ulterior el
a înfăptuit Unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, a reformat învățământul,
promulgând că „Instrucțiunea primară elementară este obligatorie și gratuită” conform „Legea
Instrucțiunii Publice din 1864”, și a împroprietărit țăranii cu pământ prin Legea Rurală de la 26
august 1864.  O asemenea personalitate a fost și Napoleon Bonaparte, care a studiat la Școala
Teologică din Autun, și academiile militare Brienne-le-Château și  École Militaire. Aceste studii
i-au acordat geniul său tactic, dar și tăria în implementarea codurilor civil, numit și al lui
Napoleon în 1804, comercial, în 1808, și penal, în 1811, și abilitățile de a „împărți” aceste coduri
cu restul europei de Vest. O altă parte a acestei influențe a studiilor asupra societății este
emanciparea drepturilor femeilor. Aceste mișcări erau conduse de femei cu studii și realizări
impunătoare, precum Cornelia Emilian. Ea a creat în 1867 asociația „Reuniunea femeilor
române” care ulterior a fondat prima școală profesională de fete din România la Iași în 1870. Un
exemplu exoromân este Caroline Norton, care după studiile în domeniu judiciar a observat
absența de drepturi a femeilor care intră într-un matrimoniu abuziv. Prin abundența scrisorilor
sale către regina Victoria ea a putut obține promulgarea Legii Cauzelor Matrimoniale în 1857,
care permitea doamnelor să aplice pentru divorț și să păstreze copiii. Datorită doamnelor precum
acestea „Centru al familiei și al vieții casnice, motor al sentimentelor celor mai nobile și
generoase, femeia [...]”, cum a fost descrisă în discursul lui Carol I despre rolul educației pentru
fete, a devenit și participant activ în viața politică și economică. Totuși învățământul prezintă
elevilor o viziune destul de subiectivă asupra lumii, mai ales asupra istoriei. Din acest motiv
acesta a putut fi folosită drept un instrument de implantare a unor dezinformări, deci educația a
trebuit să fie reglementată. În România aceasta a avut loc prin „Regulamentul pentru școlile
private” din 1896, în care se stipulează: „Art. 1. Școlile private de orice natură sunt puse sub
privegherea și controlul Ministerului instrucțiunii publice. [...] Art. 54 [...] învățământul limbii
române și al istoriei românilor în limba română sunt obligatoriu. [...] Art. 60. Limba de
învățământ va fi limba română.” De aici înțelegem că învățământul român a fost folosit pentru
întărirea națiunii și a minimizat acțiunile externe prin reglementarea până și a educației private.

         În cele din urmă, educația este un deziderat și pentru individ, datorită oportunităților pe
care le deschide aceasta. O persoană cu studii mai avansate are oportunitatea de a obține o
funcție înaltă și bine plătită. Inițial la școli erau îndreptați copiii cu probleme de comportament,
iar odată cu laicizarea instituțiilor de învățământ și obligativitatea studiilor primare, conform
Legii Instrucțiunii Publice din 1864, numărul elevilor a crescut, nu și voința lor de studii, acestea
fiind întâlnite rece mai ales de părinți, care erau nevoiți să plătească pentru rechizitele și cărțile
copiilor în ciuda aflării la limita sărăciei. Oricum cunoștințele de bază dădeau acces la presă,
mediul urban și, deci, locuri de muncă. Din acest motiv educația era dorința unui număr mare de
indivizi din Epoca Modernă, pentru un viitor mai bun.

         Studiile au fost un factor al dezvoltării rapide în Epoca Modernă, aducând invenții care
cresc calitatea vieții, modernizarea economiei și societății și urbanizarea. Astfel, pot spune cu
siguranță că educația a fost un deziderat al Epocii Moderne, dar și baza modului nostru actual de
viață.