Antichitatea este epoca istorică de la inventarea scrierii și începutul înregistrărilor istorice până la debutul

Evului Mediu. Această perioadă a durat trei milenii și jumătate din anul 3000 î.e.n. până la căderea
Imperiului Roman de Apus în 476 e.n. Reprezintă epoca în care s-au dezvoltat cultura, arta, religia și marile
civilizații.

Cuprins

1 Perioade ale antichității

2 Epoca bronzului: Primele orașe-state

3 Epoca Fierului: negustori și războinici

4 Epoca clasică: Polis și Cultură

5 Elenismul: elenitate și orientalism

6 Roma: de la Republică la Imperiu

7 Cronologie

7.1 Civilizații

8 Personalități

9 Vezi și

10 Note

11 Lectură suplimentară

12 Legături externe

Perioade ale antichității

Antichitatea se împarte în trei mari perioade:

Perioada veche

Perioada clasică

Perioada târzie

Epoca bronzului: Primele orașe-state

Acum patru milenii, un poet necunoscut descria orașele prospere ale epocii bronzului, cu „grânare pline,
case bine clădite, negustorii străini ce umblau ca păsările exotice, despre cei ce se veseleau în curți de
sărbătoare. Bătrânii erau chibzuiți și buni.”
Zalabiya, Eufrat

Conuri introduse in ipsos

Uruk

Tigru, Diyarbakır - Punctul de pornire a Semilunii Fertile

Bol

Stindardul din Ur

Irakul este locul unde a luat naștere civilizația: civilizația sumeriană. Tărâmul dintre cele două fluvii: Tigru și
Eufrat, un tărâm arid, cu lagune și mlaștini, denumit de greci „Mesopotamia”, este considerat de istorici ca
fiind leagănul civilizației[1][2][3]. În sudul Irakului, acum 5000 de ani, a avut loc o explozie economică a
orașelor-state ca Ur, Uruk, Nippur, Lagaș, Eridu ce au prosperat. În Uruk locuiau 30 000 de oameni. Conform
miturilor, Urukul a fost întemeiat de însuși Ghilgameș[4], fiind descris în amănunțime în epopeea dedicată
lui, având ziduri din cărămizi arse, cu grădini, pământuri în afară, și un templu dedicat zeiței Iștar. Au fost
ridicate 12 clădiri publice, temple, palate sau săli de adunare, cu mozaicuri din conuri ce acopereau pereții.
Zidurile de cărămidă erau acoperite cu ipsos, iar conurile erau introduse în ipsos, astfel, li se vedeau baza
îmbibată în culoare roșie sau neagră, formând modele geometrice, romburi, pătrate concentrice de diferite
culori. Locuitorii Urukului ocupau un loc restrâns, ceea ce ducea la dificultăți ce erau rezolvate prin investiții
în infrastructură sau în crearea de locuri de muncă în construcție. Conform dovezilor arheologice, civilizația
a fost expusă violențelor și conflictelor cu alte orașe-state. În războaie era utilizate arcul și armele de bronz.
Orașele erau cucerite sau incendiate, iar prizonierii erau vânduți în sclavie.

Vasul Warka

Preot sumerian

Coliere si bijuterii

Registru ce consemnează alocarea berii

Gudea din Lagaș

Stela lui Naram Sin

Malurile fluviilor Eufrat și Tigru sunt fertile și roditoare. Nefiind precipitații, săparea canalelor de irigație era
necesară. Agricultura, cultivarea cerealelor a apărut și s-a intensificat, luând amploare. Cultivarea
câmpurilor necesită colaborarea dintre oameni, astfel, s-a introdus un nou tip de organizare a muncii.
Cooperarea a avut consecințe profunde. Unii erau responsabili pentru săparea solului și însămânțare, alții
erau responsabili cu săparea și curățarea canalelor sau cu construirea digurilor și caselor, sau producerea
uneltelor.

Un alt leagăn important al civilizației este în Siria [5], în orașele nou descoperite situate lângă situl arhe