Politica Europeană de Vecinătate (PEV) este un instrument de relații externe a Uniunii Europene care are

menirea să aproprie legăturile cu țările din estul și sudul Europei cu UE.

Țările vizate includ Algeria, Maroc, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Palestina, Siria, Tunisia în sud și
Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova, Ucraina în est. Rusia are un statut special cu spațiile
comune UE-Rusia în loc de participarea PEV.

UE oferă asistență financiară țărilor din vecinătatea europeană, atâta timp cât îndeplinesc condițiile stricte
de reformă guvernamentală, reformă economică și alte probleme legate de transformarea pozitivă. Acest
proces este în mod normal susținut de un plan de acțiune, așa cum a fost convenit atât de Bruxelles, cât și
de țara țintă. PEV nu acoperă țările care se află în actuala agendă de extindere a UE, Asociația Europeană de
Liber Schimb sau microstatele din Europa de Vest.

UE încheie de obicei acorduri de asociere în schimbul angajamentelor privind reforma politică, economică,
comercială sau a drepturilor omului într-o țară. În schimb, țării i se poate oferi acces fără tarife la unele sau
la toate piețele UE (bunuri industriale, produse agricole etc.) și asistență financiară sau tehnică.