UE are de asemenea relații cu micro-

statele europene Andorra, Monaco,

San Marino și Vatican, care folosesc
Uniunea Europeană a crescut de la
moneda unică și cooperează în unele
cele șase state fondatoare (Belgia,
domenii.
Franța, Germania de Vest, Italia,
Luxemburg și Țările de Jos) la cele 28
de state actuale. Țările care au aderat
la Uniune au devenit parte la tratatele
fondatoare, supunând astfel la
privilegiile și obligațiile aderării la
UE. Acest lucru presupune o delegare
parțială a suveranității instituțiilor în
schimbul reprezentării în cadrul
acestor instituții, o practică numită
adesea "împărțirea suveranității. Nici
un stat membru nu a părăsit încă
Uniunea, deși Groenlanda (o
provincie autonomă a Danemarcei) s-
a retras în 1985.

Există șase țări candidate la aderare:

Albania, Islanda, Macedonia,
Muntenegru, Serbia și Turcia. Islanda
a suspendat negocierile în 2013,iar
Bosnia și Herțegovina a depus o
cerere de aderare. Cele patru țări care
formează Asociația Europeană a
Liberului Schimb (AELS) nu sunt
membre ale UE, ci s-au angajat parțial
la politicile și reglementările
economice ale UE: Islanda,
Liechtenstein , Norvegia și Elveția,
care are legături similare prin tratate
bilaterale.
Spațiul Schengen este una dintre cele
mai mari realizări ale UE. Este un
spațiu fără frontiere interne, în care
oamenii pot călători liber, în interes
personal sau profesional, fără a fi
supuși unor controale la frontieră.
Începând cu anul 1985, acest spațiu a
crescut treptat și cuprinde, în prezent,
aproape toate statele membre ale UE,
precum și câteva țări terțe asociate.
Fotbalul este de departe cel mai
popular sport din Uniunea Europeană
după numărul de jucători înregistrați.
Alte sporturi cu cei mai mulți
participanți la cluburi sunt: tenis, înot,
atletism, golf, gimnastică, echitație,
handbal, volei și navigație. Conform
Tratatului de la Lisabona, simbolurile
Uniunii Europene sunt drapelul
Uniunii, moneda, imnul european,
ziua Europei și deviza europeană.
Drapelul Europei este folosit atât de
Uniunea Europeană cât și de Consiliul
Europei. Este format dintr-un cerc din
12 stele (galbene) pe un fundal
albastru. Albastrul reprezintă vestul,
numărul de stele reprezintă
perfecțiunea iar faptul că sunt în cerc
reprezintă unitatea.
Imnul European este bazat pe un
preludiu al „Odei Bucuriei” al lui
Ludwig van Beethoven. Având în
vedere numărul mare de limbi din
Europa, imnul este doar în versiunea
instrumentală, iar versurile germane
nu au nici un statut oficial. A fost
adoptat de liderii Comunităților
Europene în 1985.
Forte militare
Predecesoarele Uniunii Europene nu
au fost create ca o alianță militară
puternică, deoarece NATO a fost
considerată ca fiind adecvată și
suficientă pentru scopuri de apărare.
22 de state ale UE sunt și membri ai
NATO, în timp ce statele membre
rămase urmează politici de
neutralitate.
Puterea judiciară a UE - denumită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
oficial Curtea de Justiție a Uniunii afaceri externe și politica de securitate
Europene - este formată din două (în prezent, Federica Mogherini)
instanțe: Curtea de Justiție și participă, de asemenea, la reuniunile
Tribunalul. Curtea de Justiție se ocupă sale. Consiliul European a fost descris
în primul rând de cererile de hotărâre de unii ca fiind "autoritatea politică
și este alcătuită din câte un judecător supremă" a Uniunii.[109] El este
din fiecare stat membru UE, plus 11 implicat activ în negocierea
avocați generali. Tribunalul se schimbărilor tratatelor și definește
pronunță asupra acțiunilor în anulare agenda și strategiile politice ale UE.
introduse de persoane fizice, firme și
Parlamentul European formează
este alcătuit din 47 de judecători.
cealaltă jumătate a legislaturii UE.
Comisia Europeană acționează ca un Cei 751 de deputați europeni sunt
braț executiv al UE și este aleși direct de cetățenii UE la fiecare
responsabilă de inițierea legislației și cinci ani, pe baza reprezentării
de funcționarea zilnică a Uniunii. De proporționale. Fiecare țară are un
asemenea, Comisia este văzută ca număr stabilit de locuri, în cazul în
motorul integrării europene. care acest lucru nu afectează
Funcționează ca un cabinet caracterul proporțional al sistemului
guvernamental, cu 28 de comisari de vot.
pentru diferite domenii de politică,
câte unul din fiecare stat membru,
deși comisarii sunt obligați să
reprezinte interesele UE în ansamblu,
mai degrabă decât interesul statul lor
de origine. Consiliul European dă o
direcție politică UE. Se întrunește cel
puțin de patru ori pe an și este alcătuit
din președintele Consiliului European
(în prezent Donald Tusk), președintele
Comisiei Europene și un reprezentant
al fiecărui stat membru (fie șeful său
de stat, fie șeful guvernului)
Populatie
La 1 ianuarie 2016, populația Uniunii
Europene era de aproximativ 510,1
milioane de persoane (6,9% din
populația lumii). În 2015, în UE-28 s-
au născut 5,1 milioane de copii, ceea
ce corespunde unei rate de natalitate
de 10 la 1000, o rată sub media
mondială. Pentru comparație, rata
natalității în UE-28 a fost de 10,6 în
anul 2000, de 12,8 în 1985 și de 16,3
în 1970. Rata de creștere a populației
a fost pozitivă la o valoare estimată de
0,23% în 2016.
Tratatul de la Lisabona
(2007–prezent)
În 2007, România și Bulgaria au
devenit membre ale UE. În același an,
Slovenia a adoptat moneda euro,[33]
urmată în 2008 de Cipru și Malta, de
Slovacia în 2009, de Estonia în 2011,
de Letonia în 2014 și de Lituania în
2015.La 1 decembrie 2009 a intrat în
vigoare Tratatul de la Lisabona, care a
reformat multe aspecte ale UE. În
special, a schimbat structura juridică a
Uniunii Europene.
Tratatul de la Roma
(1957–92)
În 1957, Belgia, Franța, Italia,
Luxemburg, Țările de Jos și Germania
de Vest au semnat Tratatul de la
Roma, care a creat Comunitatea
Economică Europeană (CEE) și a
stabilit o uniune vamală. De
asemenea, au semnat un alt pact de
creare a Comunității Europene a
Energiei Atomice (Euratom) pentru
cooperarea în dezvoltarea energiei
nucleare. Ambele tratate au intrat în
vigoare în 1958
Tratatul de la Maastricht
(1992–2007)
Uniunea Europeană a fost înființată în
mod oficial când Tratatul de la
Maastricht al cărui principali arhitecți
au fost Helmut Kohl și François
Mitterrand a intrat în vigoare la 1
noiembrie 1993. Tratatul a dat EEC
denumirea de Comunitatea
Europeană, chiar dacă a fost
menționată ca atare înaintea tratatului.
Odată cu extinderea planificată pentru
a include fostele state comuniste din
Europa Centrală și de Est, precum și
Cipru și Malta.
Lista țărilor din spațiul Schengen
 Austria
 Belgia
 Cehia
 Danemarca
 Elveția
 Estonia
 Finlanda
 Franța
 Germania
 Grecia
 Islanda
 Italia
 Letonia

 Liechtenstein
 Lituania
 Luxemburg
 Malta
 Norvegia
 Polonia
 Portugalia
 Slovacia
 Slovenia
 Spania
 Suedia
 Țările de Jos
 Ungaria