prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului din basmul cult studiat

Statutul social al protagonistului este surprins încă din inceputul discursului narativ, când cititorul află
că este mezinul craiului. Pe parcurs, apare în ipostaza de slugă a Spânului, ca, în final, să dobândească statutul
de moștenitor la tronul împăratului Verde. Statutul său psihologic va evidenţia tocmai această transformare:
evoluţia de la ipostaza de fecior imatur la cea de împărat.
Traseul inițiatic al protagonistului se impune a fi analizat și din perspectiva moralității. Crăișorul poate
fi acuzat de imoralitate atunci când încalcă sfatul părintesc și acceptă tovărășia Spânului. Dobândirea maturității
reflectă, însă, moralitatea personajului. Când se întoarce cu pielea cu nestemate din Pădurea Cerbului, rezistă
tentației de a se îmbogăți, fiind loial jurământului depus în fața Spânului.
evidențierea unei trăsături de caracter a personajului ales prin două episoade/secvențe
comentate:
Principala trăsătură a personajului este caracterul său profund uman. Harap-Alb nu are puteri
supranaturale și nici însușiri excepționale. Le deține în stare ascunsa și dobândește, prin trecerea probelor, o
serie de calități excepționale. Aceste probe, însă, nu poate să le treacă singur, de aceea este ajutat de Sfânta
Duminică, dar și de cei cinci năzdrăvani.
Odată trecut de proba impusă de tatăl deghizat în urs, mezinul craiului porneşte la drum, rătăcindu-se
prin pădure, unde se întâlneşte cu Spânul care îi apare sub trei înfăţişări. Pentru că este încă imatur şi nu se
pricepe la oameni, crăişorul încalcă sfatul părintesc şi acceptă tovărăşia Spânului, în momentul în care acesta îl
ameninţă că îl va lăsa să moară. Secvenţa narativă a coborârii în fântână este încărcată de valenţe simbolice,
amintind de taina botezului. Intrat în puţ, mezinul craiului traversează o moarte simbolică .Aici va primi o nouă
identitate, conferită de Spân, care îi dă numele de Harap-Alb. Mai mult, Spânul, îl deposedează de arme, pentru
că nu de acestea are nevoie fiul de crai, ci ,,să prindă la minte”.
Finalul textului reprezintă o altă secvenţă narativă semnificativă pentru caracaterizarea personajului.
Harap-Alb a reuşit să treacă de toate probele la care a fost supus de Spân, întorcându-se împreună cu fata
împăratului Roş la curtea împăratului Verde. Aceasta îl deconspiră pe Spân, dezvăluindu-i adevărata identitate.
Spânul îl acuză pe Harap-Alb de divulgarea secretului şi îi retează capul, provocându-i, o a doua moarte
simbolică. Fata împăratului Roş este cea care îl învie pe protagonist. Calul, tovarăşul de drum al lui Harap-Alb,
îl omoară pe Spân, semn că rolul său în procesul iniţiatic a luat sfârşit.
analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj ale basmului cult, semnificative
pentru construcția personajului, din seria: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, limbaj:
Discursul epic dezvoltă un conflict exterior, între cele două forțe antinomice. Cu toate acestea, Creangă
își construiește personajele pe principiul ambiguizării.Comportamentul personajului principal reflectă un
conflict interior, o permanentă luptă a sinelui cu sinele, între cele două ipostaze ale sale: cea de ființă neinițiată
și cea de inițiat.
Modalitățile de caracterizare a personajului sunt: directe și indirecte. Astfel, slăbiciunea de caracter a
protagonistului este evidențiată direct atât de narator, care afirmă despre el că este ,,boboc în felul său la trebi
de-aistea”, cât și de Sfânta Duminică, potrivit căreia este ,,mai fricos decât o muiere”. Gesturile, faptele,
atitudinile personajului devin adevărate mijloace indirecte de caracterizare. Astfel,treptat, descoperim în
protagonist trăsături precum: superficialitatea (la început, nu îi ia în seamă pe Sfânta Duminică și nici pe calul
slăbănog), naivitatea (se lasă păcălit de Spân, acceptând tovărășia acestuia), bunătatea (o ajută pe Sfânta
Duminică, dându-i un bănuț), curajul (trece proba podului, cu tatăl costumat în urs) etc.

Ș tefania-Diana Ioja Page 1