In prefata volumului colectiv Reconstructia teoriei politice.

Eseuri feministe aparut de curind la Editura Polirom, coordonatoarele, Mary Lyndon Shanley si Uma Narayan, saluta aceasta traducere, exprimindu-si speranta de a ajunge sa citeasca studii romanesti in domeniu. Astfel de studii coexista insa la noi cu o rezistenta de ambe sexe la feminism(e), venita dintr-o dorinta de abstragere ideologica, generata de prea marea stabilitate a unor prejudecati. In acelasi timp, multe persoane pot discuta pertinent si fara partis-pris chestiuni care tin de problematica feminista, cu conditia implicita de a nu auzi conceptul in sine. Acesta ne-a intrat in subconstient conotat negativ si este in continuare respins ca un import preluat din snobism si neadaptat la situatia autohtona. Pe de alta parte, constatarea, des intilnita in analize, a acestei stari de fapt plaseaza chestiunea pe un teren ambiguu, pierdut intre dorinta de a lasa lucrurile sa se intimple, adica sa progreseze pur si simplu, si idealismul de a le impinge inainte prin influenta concertata a elitelor intelectuale. Dincolo de aceasta, stiind ca agresivitatea epocii militante a feminismului este unul dintre motivele principale ale respingerii sale de acum, cei care teoretizeaza feminismul la noi pierd paradoxal, dar asumat, din vizibilitatea pe care ar avea-o luarile de pozitie transante. Si totusi, starea de fapt de care vorbeam mai sus se prezinta destul de nuantat. Daca, pe de o parte, s-au tradus si se cunosc destul de amalgamat scrierile principale in domeniul studiilor de gen, pe de alta parte, mass-media, prin natura sa permeabila in mod nediscriminant la influente, a ajuns deja intr-un stadiu pe care l-am putea numi postfeminist. Cultura populara/de masa se dovedeste in unele privinte mai emancipata decit nivelul comunitar si cel teoretic. O serie de studii cu tenta feminista, care iau in discutie imaginea corporalitatii si reprezentarea feminitatii in reviste, reclame, filme sau videoclipuri, evidentiaza faptul ca femeile din Romania de azi au acces la multiple modele si optiuni identitare, majoritatea promovate prin mecanismele consumeriste ale culturii populare/de masa. Cercetind mass-media la noi si aiurea, se poate spune ca toate cuceririle feminismului nu le-au dat voie femeilor sa se relaxeze, ci doar le-au sporit motivatia de a iesi in evidenta. Desi Pamela Anderson este privita cu nostalgie doar ca un fembot (=robot feminin) dintr-o zona crepusculara, cautarea continua a frumusetii prin experimente cu propriul corp se perpetueaza, coexistind cu moda reintoarcerii la feminitatea traditionala a proportiilor accentuate. Ambele variante se asaza confortabil intre oglinzile paralele ale idealului feminim. Femeile pe post de action-hero (ca in Tigru si dragon ori in jocul de computer Tomb Raider cu Lara Croft, devenit film) au intrat in imaginarul popular de ultima ora, deoarece extremismul acestei reprezentari pare necesar pentru a reconfigura ideea de feminitate. In termenii respectivi, femeia pare a avea nevoie de la fel de multa tarie si curaj atit in sfera privata, cit si in cea publica (spatiul casnic nemaifiind predeterminat oricum), pentru ca are nevoie de superputere spre a avea un rol de conducere, dar si spre a cadea cu succes in bratele celui ales, asa cum face Helen Hunt in Ce-si doresc femeile?. Cum s-a ajuns la acest protagonism? Faza intens militanta pare ca si-a atins principalele scopuri: accesul la educatie, la profesiile dominate de barbati, crescind totodata numarul femeilor care reusesc sa combine viata publica si cea de familie. In acelasi timp, este vie insatisfactia multor persoane fata de efectul progreselor feministe, avind in vedere dificultatea impletirii vietii de familie cu slujba, asa-numita epidemie de infertilitate printre femeile de cariera, senzatia de vina a mamelor care muncesc si grijile lor zilnice toxice, ca si presupusa criza familiala a celor care si-au favorizat profesia. Implicatia acestei ultime idei este aceea ca, in ciuda progresului in sfera publica,

succesul in sfera privata inca reprezinta o prioritate in viata femeilor. Totodata, s-a creat impresia ca emanciparea femeilor reprezinta sursa si nu solutia problemelor din existenta femeilor. Cert este ca validarea progresului feminin descrie diversele pozitii de putere atinse, dar exploreaza in acelasi timp costurile acestui progres. Revenind la teoretic, Editura Univers a deschis o colectie de studii de gen, fiind acum urmata de Polirom cu Feminism si filozofie de Moira Gatens si antologia mentionata anterior, Reconstructia teoriei politice. Eseuri feministe. Rindurile urmatoare se vor referi la aceasta din urma, care continua programatic alte culegeri importante, dar necunoscute la noi (cum ar fi Feminist Interpretations and Political Theory, editata de aceleasi Mary Lyndon Shanley si Carole Pateman, aparuta in 1991). In ciuda acestui fapt, un numitor comun formal al articolelor este ca toate trec in revista ce s-a scris inaintea lor pe temele tratate. Cel mai important lucru, insa, este faptul ca discutia se situeaza exclusiv pe terenul eticii politice si al juridicului, ceea ce permite o mai buna intelegere a preocuparilor feminismului de azi. Reconstructia teoriei politice releva interesul autoarelor pentru politici comunitare, teorie politica si ajustarea domeniului legal la revendicarile actuale ale femeilor. Avindu-l pe Jrgen Habermas ca referinta in subsidiar, autoarele analizeaza modul in care notiunea de cetatenie a fost traditional asociata in sfera publica numai cu barbatii. In functie de drepturile pozitive sau negative conferite cetateniei, se definesc astazi valoarea nominala si valoarea instrumentala a indivizilor prin contributia lor sociala, dupa cum precizeaza Uma Narayan. Prin urmare, activitatea politica are un sens mai larg si nu este perceputa numai ca dialog intre membrii egali ai unei comunitati participative. Din acest punct de vedere, se discuta aproprierea politica a copiilor. Referindu-se la indoctrinarea tinerilor in sistemele totalitare, Hannah Arendt, citata aici, este prima care a luat pozitie fata de politizarea copiilor, care prin definitie apartin sferei private. Dar, nuanteaza Jean Bethke Elsthain, niciodata copiii nu sint la adapost de politica, trebuind sa-si duca la un moment dat povara relationarilor, fiindca, dupa cum afirma Robert Cole, fiecare copil poarta in sine o varianta de valori nationaliste pe care le foloseste pentru a-si modela existenta. Hannah Arendt este mentionata si in articolul privind viata politica a sentimentelor, mai ales a celui de compasiune. Arendt exludea compasiunea dintre sentimentele care-si gasesc locul in sfera publica, considerind ca este o stare prin definitie nonpolitica, de care se poate abuza cind este speculata pe post de capital electoral. Insa Elizabeth Spelman conduce discutia in cimpul dreptului la asistenta sociala (welfare rights, sintagma tradusa ca drepturi asistentiale), analizind cum, in virtutea acestui sentiment, se iau masuri publice pentru a imbunatati viata dezmostenitilor soartei. Prin abordare, metoda interdisciplinara si accent pe concretetea reformelor juridice, ambele volume de la Editura Polirom pot avea un impact creativ mai mare decit teoria poststructuralista sofisticata nuantata de Judith Butler in Feminismul un mar al discordiei. Pe acest principiu, studiile sociologice si politice dedicate pozitiei principiului feminin in sfera publica si privata din Romania nu au decit de cistigat.