Comparatie intre poemul Luceafarul de Mihai Eminescu si Noapte de decemvrie de Alexandru Macedonski

Apartinand, cel putin teoretic, la doua curente literare diferite, cele doua poeme sunt cele mai importante sinteze ale operelor celor doi poeti. Predecesor al simbolismului, Mihai Eminescu imbina elementele clasice cu cele romantice intr-un fir armonios de creatii. Macedonski ,pe de alta parte, este teoreticianul simbolismului, fiind cele care pune bazele acestui curent in literatura romana. Activitatea sa teoretica sustine principiile si caracteristicile simbolismului, insa in aplicare nu pune decat o parte. De aceea poeziile sale nu pot fi considerate tipic simboliste, ele incluzand atat elemente romantice cat si clasice si parnasiene. Una din temele care aseamana cele doua creatii este conditia omului de geniu, cel mai bine reprezentata fiind in tLuceafarul" si tNoapte de decemvrie". Din punct de vedere al genezei, pentru Luceafarul, Eminescu porneste de la propria sa viata ridicata la rangul de simbol. Spre deosebire de Eminescu, Macedonski nu porneste de la date biografice, poemul sau numindu-se doar arta poetica pentru lirica sa. Izvoarele de inspiratie la Eminescu sunt multiple. in primul rand poetul a pornit de la un basm popular romanesc publicat de un german, R. Kunisch, intitulat tFata in gradina de aur" si care cuprindea povestea unei frumoase fete de imparat, izolata de tatal ei intr-un castel, de care se indragosteste un zmeu, dar ea ii cere sa devina muritor in schimbul dragostei ei. Zmeul merge la Demiurg, dorind sa fie dezlegat de nemurire, dar este refuzat. intors pe pamant o vede pe fata fugind in lume cu un fecior de imparat ce-o rapise si, furios, ii desparte printr-un viclesug; peste ea pravaleste o stanca iar pe el il lasa sa moara de durere intr-o fabuloasa Vale A Amintirii. Mai tarziu, Eminescu va valorifica acest basm, in perioada studiilor berlineze, si pe care il va prelucra si transforma intr-un cantec liric cuprinzator in care povestea mai veche devine pretextul alegoric al unei meditatii romantice asupra geniului, dar si asupra conditiei generale a omului ca fiinta antinomica, sfasiata de contradictii adanci. Izvoarele folclorice se impletesc cu altele filosofice, mitologice, culturale si chiar autobiografice. De la Schopenhauer, Eminescu preia conceptia lui despre geniu si omul comun, aflati in sfere diferite si care sunt despartiti prin trasaturi antinomice cum ar fi inteligenta versus instinctualitate, obiectivitate subiectivitate, aspiratia spre cunoastere versus vointa de a trai etc. Alexandru Macedonski porneste de la poemul in proza tMeka si Meka" publicat cu doisprezece ani inainte in ziarul tRomanul". Aici el prelucrase o straveche legenda orientala: eroul legendar era un print arab, Ali - Ben- Hassan, care a fost indemnat de tatal sau, inaintea mortii lui, sa nu se abata niciodata de la calea cea dreapta in tot ce va intreprinde in viata. Tanarul mostenitor a

transformat indemnul patern intr-un principiu moral, pe care l-a respectat cu sfintenie. El a decis sa plece in pelerinaj catre Meka, cetatea Sfanta a tuturor musulmanilor. Primind de la tatal sau o imensa avere, printul Ali si-a alcatuit un convoi stralucit si a ales drumul cel drept, indraznind sa infrunte pustiul arab. O data cu el, a pornit si un cersetor, numit Pocitan- Ben- Pehlivan, care a preferat insa calea ocolita, spre a nu-si risca viata in confruntarea cu desertul. Convoiul printului n-a rezistat conditiilor grele impuse de calatorie, oamenii si animalele pierind treptat, in pustiu. inainte de a muri, Ali a avut o viziune amagitoare, parandu-i-se a-l vedea pe cersetor intrand pe portile Mekai pamantesti in timp ce el se pregatea sa treaca pragul Mekai ceresti. Dupa doisprezece ani, Macedonski a simtit nevoia sa reia tema largindu-I simbolurile si scriind astfel cea mai valoroasa dintre tNoptile" sale. Tema principala a ambelor poeme este de factura romantica, si anume conditia omului de geniu intr-o lume care ii aduce nefericirea. Asa dupa cum marturiseste si Eminescu tdaca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamant nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc" conditia omului superior este una dinainte stabilita, care presupune solitudinea. La Macedonski geniul presupune conduita ireprosabila prin care acesta urmeaza intotdeauna drumul cel drept, doborand toate obstacolele care ii apar in cale spre a-si atinge scopul suprem. Cele doua poeme intrunesc atat teme cat si motive de circulatie universala. Astfel tLuceafarul" ni se infatiseaza ca o tsinteza a categoriilor lirice pe care poezia lui Eminescu le-a produs mai inainte." intr-adevar, dragostea unei pamantene pentru o fiinta supranaturala, melancolia singuratatii geniului, spaima demonica a femeii in fata iubirii, labilitatea sentimentului de dragoste si dezamagire pricinuita de acest adevar, steaua ca simbol al iubirii, cosmogoniile sunt de tot atatea teme si motive romantice abordate de poet in creatiile anterioare si care s-au revarsat generos si armonic in ultima creatie, cea mai deplina a geniului tutelar al poeziei noastre nationale. tNoapte de decemvrie" intruneste teme si motive atat simboliste cat si romantice. Astfel insasi tema fundamentala, conditia omului de geniu impreuna cu unele motive consacrate ca luna, noaptea, personajul exceptional in mediu neprielnic constituie elemente romantice. Pe de alta parte se regasesc si motivele de natura simbolista cum ar fi inspiratia, focul, himera, cultul pietrelor pretioase, predilectia nuantei cromatice, vraja muzicala a textului precum si evadarea in exotic. Ca si structura, poemele sunt divizate pe secvente narative. tLuceafarul" este structurat pe patru tablouri constituite pe alternanta spatiilor uman-terestru si universal- cosmic, aflate in succesiune: tidila dintre cele doza personaje de conditie diferita, idila dintre pamanteni, zborul, calatoria lui Hyperion si implinirea iubirii pe plan uman si revelatia Luceafarului." tNoapte de decemvrie" este divizata doar pe trei parti si anume: conditia paupera a poetului in lumea ostila, inspiratia care ii favorizeaza evadarea in exotic si alegoria asupra conditiei omului de geniu. La Macedonski, emirul este simbolul omului superior, al credintei nestramutate in ideal al capacitatii de a ramane ferm pe drumul ales, de a face fata tuturor

obstacolelor ce se ivesc in calea lui spre acest ideal. El este prezentat ca un om realizat pe plan material dar care simte chemarea catre Meka "Dar zilnic se simte furat de-o visare / Spre Meka se duce mereu", tSpre Meka-l rapeste credinta vointa / Cetatea prea sfanta il cheama in ea, / ii cere simtirea / ii cere fiinta / ii vrea frumusetea-tot sufletu-I vrea" simbol al omului mereu incercat de tentatiile necunoscutului. in antiteza este creat personajul cersetorului, care este simbolul omului comun, a carui viata este caracterizata de un sir intreg de compromisuri ce tin sa - i faca existenta mai usoara. in final, visatorul, creatorul, omul curajos si drept, pierde in existenta comuna, in timp ce impostorul, cel ce alege calea ocolita, triumfa. insa artistul care traieste in sfera ideilor castiga in spirit tMeka cereasca." La Eminescu Luceafarul simbolizeaza geniul in permanenta cautare a absolutului, de asta data tanjind dupa materialitatea simbolizata de Catalina. Pentru el iubirea este un mister pe care tine in mod neaparat sa-l cunoasca, de aceea el indrazneste a se duce la Demiurg pentru a-I da dezlegarea la moarte. insa coborarea de la statutul sau este imposibila deoarece, astfel, Demiurgul s-ar nega pe sine iar motivul pentru care Hyperion cere sa I se retraga nemurirea este nejustificat. Superficialitatea omului comun si resemnarea in conditia sa mediocra este elocventa in atitudinea Catalinei, care renunta la aspiratia sa spre absolut in favoarea realizarii pe plan uman, prin iubirea lui Catalin. Luceafarul vede aceasta ttradare" si sufera de revelatia propriei sale conditii, prilej cu care Eminescu critica societatea contemporana lui traind in cercul vostru stramt / Norocul va petrece / Ci eu in lumea mea ma simt / Nemuritor si rece". Forma poemului tLuceafarul" e narativ-dramatica prin formula de introducere ta fost odata", prezenta unui narator, povestirea la persoana a treia, existenta personajelor, constructia gradata a subiectului, numarul mare de verbe etc. si totusi el este un poem liric, schema epica fiind doar cadrul, intamplarile si personajele sunt de fapt simboluri lirice, metafore, in care se sintetizeaza idei filosofice, atitudini morale, stari de sensibilitate, o viziune poetica. tNoapte de decemvrie" este o arta poetica, Macedonski considerand poezia ca mantuire, tarhanghelul de aur" redandu-I poetului tineretea si increderea in arta. tLuceafarul" se poate incadra in romantism prin interferenta genurilor si teme si motive caracteristice acestui curent. insa compozitia poemului ni se infatiseaza si din perspectiva clasica, prin simetrie, datorita dispunerii partilor I si IV, si prin reasezarea in a patra parte a poemului a tuturor elementelor la locul lor. tNoapte de decemvrie" pe de alta parte apartine prin tema tot romantismului iar aspectele secundare sunt clasice prin ultimele versuri, care constituie tcheia" poemului, si versificatie precum si simboliste prin muzicalitate, culori, sinestezie, refrene. Ambele poeme au caracter alegoric utilizand situatii si personaje simbol. Omul de geniu se regaseste in doua ipostaze: emirul insetat de absolut si Hyperion dornic de cunoastere si este caracterizat prin antiteza cu oameni de rand ca cersetorul si Catalin / Catalina. tLuceafarul" este alcatuit din 98 de catrene, structurate pe alternarea perioadelor iambice de 8 cu cele de 7 silabe, rima incrucisata si ritm iambic.

tNoapte de decemvrie" este alcatuita din sextine, rima care nu intra in tiparul clasic iar ca ritm dominant se regaseste amfibrahul. Desi apartin unor curente literare diferite si chiar antitetice, cele doua poeme dezbat aceeasi tema, conditia omului de geniu, in doua moduri diferentiate prin stilul caracteristic fiecarui poet. Daca geniul eminescian alege retragerea in lume in sfera ideilor inalte, de unde sa contemple cu raceala nimicnicia vietii omenesti, filosofia vitalista a lui Macedonski consta in aprecierea ca viata inseamna o necontenita lupta pentru atingerea oricarui ideal, dar frumusetea ei sta tocmai in eroismul acestei lupte, chiar daca telul propus nu poate fi, uneori, si atins.

Pe cand Macedonski isi publica al doilea volum de versuri (Poezii), avand constiinta geniului sau precum si sentimentul nerecunoasterii adevaratei sale valori de catre contemporani, Eminescu exista deja ca personalitate artistica prin realitatea operei sale exceptionale, consacrate si prin mitul care se crease in jurul personalitatii poetului national. h4j5jt Dominat de spiritul eminescian, de forta seminala a acestui model, Macedonski, creator al Noptii de decemvrie si al Rondelurilor, nu poate fi pus in afara acestei dominante poetice. Deosebit temperamental de genialul sau rival, el a avut totusi multe asemanari cu Eminescu, dintre cele mai evidente fiind afinitatile sale cu modernismul. Desi a respins constant eminescianismul, coloanele edificiului sau poetic raman marii romantici precum Byron, Musset, Hugo. Prezenta vie a creatiei eminesciene a influentat perfectiunea formala a versurilor macedonskiene precum si temele din ciclul Noptile, replica in stil macedonskian la Scrisorile lui Eminescu. Tabloul poeziei sociale a lui Macedonski e bogat colorat. Poeziile lui, mai ales cele din prima parte a activitatii literare, grupeaza ideile, afectele si reactiile poetului intr-o dualitate complementara alcatuita din mizantropie si avant, din scepticism si entuziasm, din neancredere, revolta sau dispret fata de oameni si iubire patetica fata de formele nealterate ale naturii, pentru viata in expresiile ei elementare. Indeosebi in ciclul Noptilor, cu unele ecouri din Noptile poetului francez Alfred de Musset, Macedonski surprinde tablouri vii ale mizeriei, suferintei si nedreptatii, proprii societatii in care zeitate suprema este: Dealtfel, Noptile macedonskiene sunt suita de puternice replici critice indreptate impotriva a tot ce este nedrept, meschin si josnic in lume. Viziunea poetului este extrem de cuprinzatoare.