1. Concepte și definiții.

Atunci când artistul suprarealist belgian René Magritte (1898-1967) și-a creat opera de artă
„Aceasta nu este o pipă” (1928-1929) a pus la îndoială însemnătatea reprezentării artistico-realiste a
obiectelor deoarece pipa pictată se înfățișează ca fiind o reprezentare a ceva care nu reprezintă obiectul
în sine, ci se referă mai degrabă la acel ceva „idealizat”, acel ceva care are la bază o imagine de multe
ori incompletă ( Magrita, 2013, p.3). Aceeași îndoială poate apărea atunci când o ființă umană își
conturează propria imagine despre sine, imagine bazată pe subiectivism și de multe ori incompletă în
raport cu realitatea în care trăim. Astfel, se poate observa că de-a lungul vieții, oamenii tind să se
ascundă sub acest concept al „omului perfect” ce se aliniază dar se și conformează normelor impuse de
societate. Conceptul de „om perfect” pe care l-am abordat anterior apare ca fiind un stereotip dictat de
societate, stereotip pe care îl acceptăm ca unic punct de referință atunci când ne referim la interacțiune,
viață și activitate socială iar tot ce nu se încadrează sub acesta tinde să rămână în afara idealului
propriu-zis și să ajungă să fie încadrat sub „umbrela diversității”.

În acest sens, diversitatea constă într-o serie de factori vizibili sau mai puțin vizibili, care includ
caracteristici personale cum ar fi: genul, rasa, vârsta, dizabilitatea, orientarea sexuală, nevoile,
competențele, stilul de muncă, atitudinile etc. (Chiriac 2007). Observăm că sub această așa-numită
umbrelă a diversității apare termenul de orientare sexuală, însă ce presupune acesta? Orientarea sexuală
sau cea romantică este folosită în contextul stabilirii relațiilor de cuplu sau întemeierea unei familii
(Marin, p.22). Acest termen cheie caracterizează o persoană din punct de vedere emoțional dar și al
atracției sexuale neavând legătură cu factorii exteriori, așa cum se afirmă în general. În acest sens,
„atunci când atracția fizică și cea romantică se suprapun” avem de-a face cu persoane heterosexuale,
homosexuale sau bisexuale iar când nu se suprapun, discutăm de asexualitate, aromanticism,
demiromanticism și demisexualitate ((Marin, p.22). Legat de orientarea sexuală avem de-a face cu alte
două elemente cheie, pe care este vital să le abordăm, și anume sexul și genul care de cele mai multe
ori sunt confundate sau chiar interpretate într-un mod total eronat.

Așadar, sexul reprezintă diferențele anatomice și fiziologice, observabile, prin care se definesc
(și se diferențiază) corpurile bărbaților de cele ale femeilor (Rotariu, Oprea, 2015, p. 56). Există astfel
persoane de sex feminin și masculin sex (cisgender), mult mai rar, persoane cu sex ambiguu sau
hermafrodite (Grunberg, 2010, p. 209).
 În ceea ce privește genul, acesta se referă la „acele înțelesuri și norme sociale și culturale
atașate/prescrise sexelor in anumite sisteme sociale particulare, prin intermediul cărora oamenii sunt
catalogați drept feminini, masculini sau androgini (atunci când se combină ambele caracteristici)”
(Grunberg, 2011, p. 209). Genul se referă deci la calitățile, gusturile, aptitudinile, așteptările, rolurile,
responsabilitățile asociate femeilor și bărbaților într-o anumită societate fiind un fenomen dinamic ce se
dezvoltă odată cu nevoia indivizilor de asociere (Grunberg, 2010, p. 209). În acest sens, genul „exprimă
diferențe și inegalitățile universale (dar nu uniforme) dintre bărbați și femei sau între bărbați și femei”
(Grunberg, 2010, p.211).

Odată cu identificarea genului, ne putem raporta la expresia de gen și ulterior la identitatea de

gen. Expresia de gen apare ca fiind definită ca modul în care fiecare om se exprimă în termeni de gen –
adică modul în care toate persoanele se exprimă în limitele diferitelor posibilități care le sunt oferite de
caracteristicile genului – cum ar fi masculinitate, feminitate, androginie etc. „Strâns legată de
identitatea de gen a persoanei, expresia de gen nu dictează identitatea respectivă: un bărbat poate avea
o expresie de gen care include elemente specific feminine fără a vrea să fie femeie. El va rămâne bărbat
– la fel cum o femeie care poartă pantaloni sau face box rămâne femeie” (Marin, p. 22).

Astfel, putem concluziona că expresia de gen se referă la trăsăturile vizibile precum aspectul,
îmbrăcămintea, vorbirea și comportamentul conform Agenției pentru Drepturile Fundamentale ale
Uniunii Europene. În continuare, conform studiului menționat anterior, în ceea ce privește identitatea
de gen, aceasta se referă la experiența adâncă interioară și individuală de gen a fiecărei persoane, care
poate corespunde sau nu sexului dobândit la naștere, și include simțul personal al corpului și alte
exprimări ale genului, inclusiv îmbrăcămintea, vorbirea și manierele. Avem persoanele cisgender care
nu trec printr-un proces de identificare a sinelui de gen deoarece ele se identifică cu genul atribuit la
naștere și persoanele transgender. Acesta din urmă reprezintă un termen umbrelă care înglobează
diferite identități de gen ce nu au legătură cu persoanele cisgender. În acest sens, persoanele
transgender pornesc într-un proces de identificare a sinelui deoarece ele nu se identifică „cu sexul
atribuit la naștere, sau cu genul social rezultat din această atribuire” (Marin, p.21). Deci, se poate
concluziona faptul că genul (având în vedere atât identitatea de gen cât și expresia de gen) face referire
la modul în care indivizii trec sau nu printr-un proces de identificare a sinelui de gen (Marin, p. 20).

Totuși, de menționat este că „identitatea de gen nu trebuie să se confunde cu orientarea sexuală

deoarece aspectele specifice persoanelor sunt considerate mai degrabă aspecte de gen, decât o chestiune
de orientare sexuală”. Iar pe lângă asta, există și roluri de gen care în genere se referă la relația „strânsă
între felurile în care oamenii se pot comporta în societate, și caracteristicile societății respective”
(Marin, p. 23).

Astfel, se poate observa că orientarea sexuală apare ca un fenomen mult mai complex decât ne-
am putea imagina dar și că aceasta se înfățișează ca fiind în strânsă legătură cu ceea ce în termeni
specifici se numește minoritate sexuală și de gen. În acest sens, minoritatea sexuală și de gen se
definește ca un grup a cărui identitate sexuală se descrie ca fiind diferită de cea a majorității indivizilor
aparținători societății. Însă aici apar și implicații de natură romantică, fiindcă și aici ca și la identitățile
de gen, avem de-a face cu „o paletă largă de posibilități” (Marin, 22). Implicațiile de natură romantică
reprezintă unul din cele mai esențiale roluri în stabilirea relațiilor romantice sau chiar în întemeierea a
ceea ce se numește familie. Asfel, minoritățile sexuale, la fel ca diversitatea reprezintă un termen
umbrelă ce înglobează toți membrii comunității LGBTQIA+ făcând referire la membrii comunității de
lesbiene, homosexuali, bisexuali, transexuali, transgen, queer, intersex, asexuale, etc. Iar în acest sens,
pentru a cunoaște mai bine minoritățile sexuale și tot ceea ce înseamnă ele, vom defini câțiva din cei
mai utilizați termeni ce au în vedere membrii comunității LGBTQIA+:

1. Lesbiene/Homosexuali – indivizi care sunt atrași de persoane de același sex ca și ei;

2. Bisexuali – indivizi ce sunt atrași simultan de ambele sexe (DEX, 2012);
3. Transgen – „indivizi ce au avut de parcurs o tranziție cu caracter atât medical cât și juridic dar și
indivizii care au o identitate de gen sau o exprimare de gen ce nu se conformează cu standardele
uzuale ale societății”.
4. Queer – Identitățile lor de gen și modul în care se manifestă și interpretează genul nu
corespund unor noțiuni biologice sau sociale fixe.
5. Intersex – „reprezintă indivizi care „au două sau mai multe din cele 5 componente ale sexului
biologic diferite între ele” (Marin, p.22)

Toate aceste definiții au fost menționate pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine conceptul de
minoritate sexuală în vederea cercetării efectuate. Astfel, se poate observa faptul că minoritățile sexuale
se încadrează și fac parte din societatea contemporană. Persoanele aparținătoare a ceea ce în genere
numim minoritate sexuală apar în toate păturile societății, de la organizații publice sau private la
instituții aparținătoare statului și nu în cele din urmă acestea apar și în sectorul public/privat de
învățământ fiind prezente constant atât în mediul de învățământ inferior cât și în mediul de învățământ
universitar sau superior. În acest sens, prezența resursei umane în mediul universitar reprezință o
consecință pozitivă atunci când ne referim la educație, diversitate și incluziune. De-a lungul timpului
petrecut în instituțiile de învățământ, cele trei concepte menționate anterior se întrepătrund rezultând
astfel un mediu social dinamic. Înainte de a înțelege de ce incluziunea reprezintă un proces imperios
necesar în mediu universitar, vom avea în vedere ce reprezintă educația deoarece aceasta reprezintă
unul din pilonii ce stă la baza societății contemporane.

Așadar, conform DEX1, educația reprezintă un fenomenul ce se află în strânsă legătură cu

societatea prin prisma transmiterii experiențelor de viață cât și experiențelor culturale a generațiilor mai
în vârstă către generațiile tinere în vederea unei bune și complete intregrări în societatea contemporane.
De altfel, conform MDA22, educația reprezintă un ansamblu de atitudini și măsuri aplicate într-un mod
sistematic în scopul formării și perfecționării caracteristicilor atât intelectuale cât și morale a resursei
umane în plină formare. Putem afirma deci, faptul că educația apare ca fiind factorul ce contribuie la
șlefuirea resursei umane de la începutul formării până la încadrarea acesteia în piața muncii. În acest
sens, educația prin prisma mediului universitar se înfățișează ca fiind dependent de resursa umană,
resursă care uneori se încadrează și înfățișează membrii aparținători minorităților sexuale.

De altfel, când vorbim despre resursa umană, ne raportăm la diversitate (în cazul nostru
diversitatea din punct de vedere al orientării sexuale) „iar gestionarea adecvată a factorilor definitorii
minorităților sexuale duce la un mediu universitar pozitiv în care fiecare student se simte valoros și
valorizat, simte că talentul său este utilizat la maximum în atingerea obiectivelor” (Chiriac, 2007).
Vorbind despre un mediu universitar cu trăsături pozitive, este necesar să luăm în calcul și procesul de
incluziune socială. Ce înseamnă acest lucru? „Incluziunea socială reprezintă ansamblul de măsuri și
acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii,
securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale și asigurării participării active a
persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale și politice ale societății„(conform art. 6 lit.
cc) din Legea nr 292/2011 – Legea asistenței sociale) . În acest sens, se poate conchide că incluziunea
socială ajută și facilitează membrii comunității LGBTQAI+ să se integreze și ulterior să ocupe un loc
pe piața muncii.

Astfel, de-a lungul timpului, orientarea sexuală a indivizilor a captat din ce în ce mai mult
atenția lumii datorită „coming out-ului” iar acest lucru și-a făcut simțită prezența și în sfera politicului.
Luând în considerare faptul că oricât de private sunt relațiile intime între doi indivizi ce se înfățișează
1
Dicționarul Explicativ al Limbii Române (Ediția a II-a revizuită și adăugită) realizat de Academia Română, Institutul de
Lingvistică, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009, https://dexonline.ro/definitie/educa%C8%9Bie accesat la data de
24.04.2022;
2
Micul dicționar academic, ediția a II-a Academia Română, Institutul de Lingvistică, Editura Univers Enciclopedic, 2010,
https://dexonline.ro/definitie/educa%C8%9Bie. accesat la data de 24.04.2022;
ca fiind cetățenii unui stat, relația lor stă sub semnul politicului prin prisma legilor la care se supun și
care le dictează parcursul în viața de cuplu. Politica statului în legătură cu orientarea sexuală a unui
individ poate și variază de la un stat la altul prin prisma a ceea ce numim toleranță din punct de vedere
legal. În acest sens, deși politicile adoptate de către instituțiile abilitate în stat sunt adaptate în funcție
de interese fiind ceva maleabil, sentimentele și trăirile persoanelor se înfățișează ca greu de modificat și
chiar imobile dacă luăm în considerare problemele de factură psihologică. Astfel, „gradul de acceptare
și nivelul drepturilor non-hetereosexualilor indică și gradul de interiorizare a valorilor demoncratice
dintr-o țar㔄 (Popescu, 2004, p.187). Orientarea sexuală și identitatea de gen se prezintă ca fiind
utilizate în mod frecvent ca justificări pentru tot ceea ce înseamnă încălcări ale drepturilor omului.
Minoritățile sexuale sunt văzute ca fiind grupuri vulnerabile asupra cărora se pune o mare presiune
psihologică și care sunt expuse la diferite situații ce au la bază persecuția, discriminarea dar și extrema
violență.

În ceea ce privește continuarea cercetării ne vom raporta ce reprezintă discriminarea pentru a

înțelege mai bine cu ce fenomene se confruntă indivizii din mediul universitar dar și la partea de
legislativă ce are în vedere buna funcționare a societății contemporane și nu în cele din urmă, vom
încerca să oferim câteva exemple de bune practici în vederea accelerării procesului de incluziune.

2. Impactul percepției majorității în legătură cu comunitatea LGBTQAI+.

De-a lungul vieții, persoanele aparținătoare minorităților sexuale se confruntă cu diverse

probleme, așa cum indică atât studiile, cât și cercetarea din această lucrare, după cum bine știm dar și
(după cum vom observa și în cercetarea pe care o efectuăm), însă care este impactul acestor atitudini în
colectivitate? În cele ce urmează, vom avea în vedere acțiunile și demersurile cu caracter politic ce au
avut loc pe teritoriul țării noastre care au avut ca scop limitarea drepturilor minorităților sexuale/
atingerea demnității acestora etc..

Referendumul pentru familia tradițională.

Raportându-ne la partea politică, deși Uniunea Europeană face presiuni asupra României
privitor la acceptarea parteneriatului civil între persoanele de același sex, au fost luate câteva inițiative
care au în vedere atitudini sinonime cu ostilitatea, intoleranța și inegalitatea în drepturi. Astfel, conform
DIGI243 începând cu octombrie 2015 s-a format comitetul de inițiativă pentru promovarea propunerii

3
DIGI24 este un post de televiziune de știri dar și o publicație ce oferă comunității românești informații despre știri interne,
externe, economice, etc.
legislative a cetățenilor privind revizuirea articolului 48, alineat 1. Conform articolului în cauză
„Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și
îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor” (Constituția României).
Programul avea în vedere revizuirea acestui articol prin prisma modificării definiției trecându-se de la
uniunea între soți la „uniunea liber consimțită într un bărbat și o femeie”. Inițiativa s-a bucurat de
sprijinul cultelor religioase precum ortodocși, greco-catolici și catolici împreună cu ceea ce în genere
numim culte neoprotestante (baptiși și penticostali). De altfel, acest proiect a fost promovat de Coaliția
pentru Familie4.

Acest proiect de lege s-a soldat cu un referendum deoarece s-au obținut 500000 de semnături
valide, fapt care a permis Coaliției pentru Familie să înceapă demersurile pentru revizuirea Constituției.
Proiectul de lege a fost votat de Camera Deputaților la 9 mai 2017 iar după un an, lucrurile s-au
concretizat fiindcă la 11 septembrie 2018 Senatul a votat „în calitate de for decizional, inițiativa
cetățenească de revizuire a Legii Fundamental potrivit căreia familia se întemeiază pe căsătoria între un
bărbat și o femeie, nu pe cea consimțită de soți”.

Totuși referendumul s-a dovedit a fi invalid deoarece conform Legii 3/2000, art. 5 al. 2
„referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin 30% din numărul persoanelor înscrise în
listele electorale permanente” iar la urne s-au prezentat 21,10% din numărul de persoane înscrise pe
liste.

Legea educației și identitatea de gen.

Un alt proiect controversat este constituit de modificarea legii educației. În anul 2020, Senatorii au
adoptat „un proiect care modifică Legea Educației, astfel încât referirile la identitatea de gen vor fi
interzise în școlile și universitățile din România”. Această lege a fost inițiată de către doi
parlamenatrimalentari PMP5. Acest proiect de lege avea în vedere interzicerea în toate mediile
organizaționale cu caracter public (ce au în vedere educația) a tutoror materialelor și cursurilor care fac
referire la conceptul de gen „înțeles altfel decât sexul natural”. De altfel, senatorii care au propus
modificarea Legii Educației au afirmat faptul că „fetele vor fi îndemnate să se joace cu păpușile, să
tricoteze...” în timp ce „băieții de vor juca doar cu mașinuțe, fotbal în curtea școlii...”. În acest sens,
putem afirma faptul că ar fi urmat să se încurajeze politici cu caracter tradiționalist conform cărora

4
Coaliția pentru Familie reprezintă o mișcare civică fără personalitate juridică, independentă de orice partid politic și
neafiliată confesional „deschisă doar celor care împărtășesc valorile familiei„ conform DIGI24.
5
PMP – Partidul Mișcarea Populară.
sexul slab reprezentat de sexul feminin va urma să fie dominat de către sexul tare care este reprezentat
de sexul masculin. Oricum ar fi, acest proiect de lege contravine principiilor nediscriminării și
asigurării accesului egal la educație pentru tinerii din România (MozaiQ).

Acest proiect de lege foarte controversat a fost contestat de către activiștii pentru drepturile
persoanelor LGBTQ omului având ca motivație faptul că „tinerilor LGBT din România, care există
peste tot, în toate comunitățile, li se spune astăzi că identitățile lor nu contează, nu sunt valide, iar
profesorilor li se transmite mesajul că pot oricând să sancționeze identitățile LGBT. Școala românească
ar trebui să educe, nu să suprime cunoașterea” (Vlad Viski, director executiv MozaiQ).

Legea anti-LGBTQ.

Similar cu ceea ce s-a întâmplat cu Legea educației în anul 2021, comunitatea LGBTQ s-a aflat din
nou în atenția publică însă de data aceasta inițiativa a fost luată de către un alt partid și anume AUR 6.
Inițiativa a fost luată după ce în Ungaria, „partidul Fidesz al premierului Viktor Orban” a implementat
un proiect de lege (ce ulterior s-a și adoptat) ce are în vedere interzicerea diseminării conținuturilor care
„promovează schimbările de sex sau homosexualitatea în unitățile de învățământ. Proiectul stipulează
că tinerilor sub 18 ani să nu și se prezinte conținuturi care ar putea încuraja homosexualitatea sau
schimbarea de sex”. Astfel, în luna iunie a anului trecut partidul AUR a inițiat demersurile pentru a
elabora o lege care „să limiteze reprezentarea sau promovarea în rândul minorilor a homosexualității și
a schimbării de sex”. De altfel, co-președintele partidului AUR susține faptul că „activiştii LGBTQI nu
au ce căuta în școlile și în grădinițele din România. Vrem să ferim copiii românilor de expunerea la o
propagandă nepotrivită pentru vârsta lor”.

Acest proiect de lege s-a făcut remarcat și în anul 2022 când șapte parlamentari aparținători
UDMR7 s-au prezentat în fața Senatului, senat care a și adoptat într-un mod tacit această lege în luna
aprilie. Din nou, motivele se bazează pe tradiționalism, inițiatorii legii susținând faptul că „în
societățile țărilor din vestul Europei asistăm în zilele noastre la un asalt al unor noi ideologii, precum
teoria genului, ce pun în pericol valorile tradiționale, bazate pe creștinism, și însuși nucleul de bază al
societății, familia creștină” conform Hotnews8. La fel ca și la proiectul de lege elaborat de către
partidul AUR, argumentul pentru adoptarea acestei legi apare ca o necesitate pentru protejarea

6
AUR sau Alianța pentru Uniunea Românilor este un partid cu trăsături tradiționaliste a căror valori sunt familia, patria,
credința și libertatea.
7
UDMR sau Uniunea Democrată din România reprezintă un partid s-a înființat în 25 decembrie 1989 și are ca principal
scop reprezentarea și apărarea drepturilor comunității maghiare din România, http://www.udmr.ro/page/despre-noi
8
Hotnews – publicație online de știri.
identității de sine a indivizilor până la vârsta de 18 ani. De menționat este faptul că acest proiect de lege
are în vedere schimbarea legii 272/2004 (ce are în vedere resprectarea, promovarea și garantarea
drepturilor copilului). La momentul redactării acestei lucrări, proiectul de lege se afla în faza....

În acest sens, putem admite că suntem „încă departe de respectul și protecția socială la care
persoanele LGBTQIA+ au același drept că persoanele cis-hetero.” (Marin, p. 25).

3. Cadru legislativ: De la învățământ la Piața Muncii.

Educația în România reprezintă un drept fundamental garantat de Legea Educației Naționale din
2011 actualizată în 2021. Conform legii menționate în articolul 2 (1), aceasta are drept viziune
„promovarea unui învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și
capacități acționale, cunoștințe fundamentale și cunoștințe, competențe și abilități de utilizare directă,
în profesie și în societate”. De altfel, conform articolului 2 (3) idealul educațional în școala românească
este reprezentat de o dezvoltare cu caracter liberal în vederea formării unei personalități individuale
pentru o participare activă în societate, pentru incluziune din punct de vedere social și nu în cele din
urmă, pentru procesele de înrolare și încadrare în piața muncii. Având în vedere faptul că în România,
ca și în alte state, învățământul reprezintă o prioritate de tip național, avem de-a face cu principii ce
guvernează atât învățământul de tip inferior cât și învățământul superior. De menționat sunt:

 „Principiul echității” – avem în vedere acest principiu deoarece el reprezintă unul din pilonii
de bază atunci când discutăm despre învățământ în România. Conform acestui principiu,
elevilor/studenților le este garantat accesul la educație fără discriminare;
 „Principiul asigurării egalității de șanse” – conform acestuia, elevii/studenții au acces la
educație indiferent de etnie, naționalitate, gen, religie, etc;
 „Principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme și doctrine
politice” – acest principiu a fost elaborat deoarece are în vedere respectarea integrității
elevului/studentului dar și a mediului din care acesta provine;
 „Principiul incluziunii sociale” – acesta are în vedere buna integrare a elevului/studentului
în mediul de învățământ, fără a fi marginalizat sau exclus de la procesul educațional;
 „Principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al
sistemului de învățământ”;

Principiile mai sus menționate au rolul de a întări procesul educațional însă după cum se poate
observa, implicațiile de natură politică stârpesc evoluția procesului educațional. După cum putem
observa, legea așa cum a fost prezentată, se înfățișează ca fiind lacunară din punct de vedere al
incluziunii. Deși incluziunea reprezintă una din principiile de bază a învățământului românesc,
procesele de incluziune se realizează într-un mod greoi din cauza sistemului politic, uneori chiar
lipsind. Interesant de observat este faptul că în învățământul preuniversitar, Legea Educației Naționale
ignoră existența minorităților sexuale în mediul educațional, unica referință la minoritățile sexuale fiind
prevăzută în articolul 118 (2) ce are în vedere sistemul național de învățământ superior. Prezentul
articol are în vedere discriminarea și conform acestuia „în învățământul superior nu sunt admise
discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientate politică sau religioasă, orientare
sexuală sau alte tipuri de discriminare, cu excepția măsurilor afirmative prevăzute de lege”.

Buna desfășurare a activităților didactice din învățământul superior are la bază prevederi din
Constituția României, Ordonanța de Guvern numărul 137/2000; Legea numărul 202/2002; Legea
Educației Naționale la care am făcut referire până acum dar și Legea cu numărul 206/2004 ce are în
vedere „buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, dreptul de
proprietare intelectuală” dar și Codul drepturilor și obligațiilor studentului numărul 3666/30.03.2012.
Aceste legi au scopul dar și rolul de a promova și implementa un mediu sigur de desfășurare a
activității didactice fără implicații de natură discriminatorie. Totodată, învățământul superior se
bazează pe libertatea academică, libertate ce se metamorfozează sub forma:

 dezbaterilor și a discuțiilor;
 accesului neîngrădit la informație;
 libertății de exprimare;

În ceea ce privește Universitatea Babeș-Bolyai, de menționat este că ea are la bază un set de

principii și valori relevante atunci când ne referim la viața academică și nu numai. Fiind o instituție cu
caracter public dar și o instituție ce reprezintă învățământul superior, aceasta se înfățișează ca o instuție
independentă asupra căreia nu se pot exercita influențe de natură ideologică, religioasă sau politică, se
bazează pe multiculturalism prin prisma diversității dar și a cooperării și nu în cele din urmă,
garantează dezvoltarea individului în conformitate cu normele naționale și internaționale din punct de
vedere al diversității.

În cele ce urmează, vom avea în legislația Uniunii Europene dar și a României deoarece ocuparea
unui loc pe piața muncii reprezintă următorul pas după finalizarea proceselor educaționale. Deși
cercetarea noastră are în vedere resursa umană în mediul educațional, este important să privim și ce legi
stau la baza pieței muncii deoarece incluziunea minorităților sexuale nu se limitează doar la mediul
educațional ci are în vedere întreg spectrul vieții din punct de vedere profesional. Așadar, în baza
Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, regăsim articolul 10 conform căruia „în definirea și punerea în
aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex,
rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală” (2012, p.
C326/53). Odată reglementat faptul că discriminarea persoanelor LGBTQAI+ trebuie combătută,
Uniunea Europeană a avut și are în vedere diferite strategii pentru facilitarea incluziunii acestora.
Eforturile nu au întârziat să apară și astfel, conform LGBTIQ Equality Strategy „21 de țări din
Uniunea Europeană au început să recunoască legal cuplurile de același sex în timp ce patru dintre ele
au introdus proceduri legale de recunoaștere a genului fără cerințe medicale” (p. 3). Principiul non-
discriminării este reglementat și de Carta Uniunii Europene prin care, conform Articolului 21 (1)
„Orice discriminare bazată pe orice criteriu precum sex, rasă, culoare, etnie sau origine socială,
trăsături genetice, limbă, religie sau credință, opinie politică sau de altă natură, apartenență la o
minoritate națională, proprietate, naștere, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală este interzisă”. Pe
lângă articolul 21, avem reglementat faptul că “Fără a desconsidera prevederile celorlalte dispoziţii ale
Tratatului şi în limitele puterii conferite de acesta Comunităţii Europene, Consiliul în unanimitate,
acţionând la propunerea Comisiei şi după consultarea cu Parlamentul European, poate lua decizii
necesare pentru combaterea discriminării bazate pe sex, origine rasială sau etnică, religie sau credinţă,
dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală.” (Articolul 13 din TCE). Astfel, după adoptarea articolului 12
s-au formulat și o serie de strategii ce au ca principal rol combaterea discriminării:

1. Directiva pentru implementarea egalității de tratament prin prisma originii etnice și rasiale
(Council Directive 2000/43/EC)

2. Directiva pentru implementarea egalității de tratament la angajare și în relațiile socio-

profesionale pe criteriul religiei sau credinței, dizabilității, vârsei și originii sexuale (Council Directive
2000/78/EC)

Putem observa că Uniunea Europeană are în vedere asigurarea incluziunii minorităților sexuale
în tot ceea ce reprezintă viața în societatea contemporană. Însă cum se întâmplă acest lucru? În cadrul
Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, încă din anul 2000 a fost elaborată o directivă ce are în vedere
crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și
în ocuparea forței de muncă (Directiva 2000/78/CE A CONSILIULUI din 27 noiembrie 2000),
directivă pe care a adoptat-o și România în momentul aderării ei la Uniunea Europeană.
 Trecând pe teritoriul țării, Constituția României garantează tratament egal pentru toți cetățenii.
Fiind legea fundamentală pe care s-a consolidat principiul democrației în țara noastra, aceasta cuprinde
mai multe articole ce au în vedere drepturile și libertățile cetățeanului, articole care se află în directă
concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului. Deși în constituția țării, articolele 4 și 6 au
la bază principiul nediscriminării și egalității de șanse, acestea nu se referă direct la orientarea sexuală
ci au în vedere faptul că nu se face deosebirea pe bază „de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de
limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.”(Constituția
României).

Legea nr. 202/2002 ce are în vedere „egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați,
principalul scop al acestei legi fiind promovarea egalității de șanse și tratament între persoanele
aparținătoare sexului feminin cât și cele aparținătoare sexului masculin prin eliminarea formelor de
discriminare ce au la bază criteriul de sex” . Această lege vizează identificarea a ceea ce se numește
discriminare sau violență de gen însă și modul prin care se pot opera schimbări în mediile
organizaționale atât cu caracter public cât și cu caracter privat în vederea reducerii și chiar înlăturării
tuturor formelor de discriminare. De altfel, Legea egalității de șanse a fost păstrată până în prezent și
chiar modificată în anul 2018 de către Parlamentul României deoarece s-a luat în considerare faptul că
relativitatea actului normativ duce la diferite erori ce nu pot fi corectate în temei legal atunci când ne
regerim la egalitate.

Am menționat această lege deoarece este important de observat cum în România există conturat
un cadrul legal pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, dar nu și pentru
minoritățile sexuale care își fac din ce în ce mai simțită prezența în mediul organizațional contemporan.
Pentru a înțelege mai bine acest fapt, vom lua în considerare Ordonanța Guvernului nr. 137 din
31.08.2000 (ce a fost republicată) și care se referă la „prevnirea și sancționarea tuturor formelor de
discriminare stabilind cadrul legal referitor la formele de discriminare prezente pe teritoriul țării dar și
la stabilirea procedurii ce trebuie urmată de autoritățile prezente în funcție”.

În baza articolului. 1 ce se referă la principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor

și discriminării putem observa faptul că avem garantate drepturi și liberătăți ce au în vedere individul.
Acest articol este relevant pentru situația actuală a minorităților sexuale pe teritoriul țării noastre însă
momentan ne vom concentra atenția asupra legilor emise iar ulterior vom avea în vedere și situația
actuală (Ordonanța Guvernului nr. 137 din 31/08/2000).
 Pentru că la nivel de Uniunea Europeană am specificat faptul că România a adoptat directiva ce
are în vedere piața muncii, vom menționa și aici faptul că Legislația Națională are în vedere principiul
egalității atunci când se referă atât la angajatori cât și la salariați. În Codul Muncii din 2003, cod care a
fost republicat avem reglementate aceste lucruri în baza:

Art.5: (1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de
toţi salariaţii şi angajatorii.

(2) „Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex,
orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie,
opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori
activitate sindicală, este interzisă.” (Codul Muncii 2003)

(3) „Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau
preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau
ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor
prevăzute în legislaţia muncii.” (Codul Muncii 2003)

(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii
decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.” (Codul Muncii
2003)

Art. 6: „(1) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate
activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea
demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio discriminare„ (Codul Muncii 2003).

(3) Pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul
de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare.”(Codul Muncii 2003).

Art. 159: „(3) La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii
de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie,
religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori
activitate sindicală.” (Codul Muncii 2003).

Acestea sunt principalele legi care s-au adoptat și care au în vedere lupta împotriva discriminării
pe teritoriul țării noastre. Putem observa cum privitor la minoritățile sexuale, România nu are
reglementat clar nici un aspect de natură legislativă fapt care poate indica un grad scăzut de
interiorizare a valorilor democratice.

4. Discriminarea.

Procesul de incluziune socială, respectiv gestionarea adecvată a factorilor definitorii minorităților

sexuale în mediul universitar românesc, este unul destul de anevoios deoarece deseori resursa umană
întâmpină diferite probleme. Imperios de menționat este că discriminarea de orice tip face parte din
seria problemelor ce îngreunează procesul de incluziune în orice domeniu cu caracter social. Însă ce
înțelegem prin acțiunea de a discrimina? Aceasta presupune un tratament diferit, nedrept față de
persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup social conform Coaliției anti-discriminare.
Aceasta reprezintă „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate,
etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, apartenență
la o categorie socială precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților
fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau
în orice alte domenii ale vieții publice” (conform Ordonanței nr. 137/2000).

De altfel, Ordonanța nr. 137/2000 se înfățișează ca fiind unul dintre cele mai importante puncte
de referință atunci când avem în vedere comportamentul dar și conduita socială deoarece conform
acesteia „în România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile
cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege”.
Așadar, prin intermediul ordonanței menționate anterior, cetățenilor de pe teritoriul României le sunt
garantate un set de drepturi ce au în vedere abolirea privilegiilor, excluderii sociale dar și a inegațității
din punct de vedere al tratamentului a cetățenilor. Având în vedere acest lucru, ne vom îndrepta atenția
spre drepturile și libertățile garantate de această ordonanță însă informația va fi filtrată astfel încât
aceasta să fie relevantă pentru studiul întreprins.

În acest sens, avem în vedere primul drept și anume „dreptul la tratament egal în fața instanțelor
judecătorești și a oricărui alt organ jurisdicțional” – acesta apare ca fiind relevant deoarece, după cum
bine știm, comunitatea LGBTQIA+ apare ca fiind una diversă, marcată uneori de tranziții de tip
medical. Este necesar ca aceste tranziții să fie semnalate și realizate în concordanță cu normele
legislative pentru o mai bună incluzine a minorităților transgender în țară. De altfel, acest drept apare ca
fiind relevant pentru o mai bună soluționare a diverselor probleme pe care comunitatea studiată le
întâmpină.

Din seria drepturilor, fac parte și drepturile la securitate și drepturile politice. Astfel, ordonanța
garantează securitatea dar protecția individului atunci când normele sociale, legislative sau juridice nu
sunt respectate. Acest drept apare ca fiind important de menționat atunci când ne raportăm la
minoritățile sexuale deoarece de-a lungul timpului acestea s-au confruntat cu diferite nedreptăți și
abuzuri din partea persoanelor ce manifestă atitudini ostile. Totodată, drepturile politice apar și ele ca
fiind relevante pentru comunitatea LGBTQIA+ deoarece numa prin prisma lor, procesul de incluziune
poate fi implementat și ulterior dezvoltat într-un mod armonios.

Conform Ordonanței 137/2000, statul român garantează respectarea drepturilor civile. În acest
sens, cele mai importante dar și relevante drepturi pentru comunitatea LGBTQIA+ și nu numai, sunt:

1) dreptul la libera circulație și la alegerea reședinței;

2) dreptul de a părăsi țara și de a se întoarce în țară;
3) dreptul de a obține și de a renunța la cetățenia română;
4) dreptul de proprietate;
5) dreptul la moștenire;
6) dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie;
7) dreptul la libertatea de opinie și de exprimare;
8) dreptul la libertatea de întrunire și de asociere;

Totuși, nu toate drepturile civile se mulează pe cerințele societății moderne din care fac parte
minoritățile sexuale. Am îndrăznit să facem această afirmație deoarece din cadrul drepturilor civile face
parte și dreptul la parteneriat civil, drept care după cum bine știm, apare ca fiind respectat doar într-o
mică măsură deoarece momentan, în societatea contemporană românească, conform Codului Civil
„căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legi”.

În ceea ce privește drepturile econimice, sociale și culturale acestea apar ca fiind universal
valabile deoarece acestea marchează parcursul dar și integrarea minorităților sexuale în diferite grupuri
și medii sociale.

De menționat sunt și câteva din o formele de discriminare cu care are de-a face resursa umană
în mediul universitar deoarece în cardul cercetării vor fi prezentare o serie de probleme cu care se
confruntă membrii minorităților sexuale. Astfel, în mediul universitar românesc, conform Coaliției anti-
discriminare putem avea de-a face cu:

Discriminarea directă – „are loc atunci când o persoană este tratată într-un mod mai puțin
favorabil decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situație comparabilă, iar diferența
de tratament are la bază oricare criteriu de discriminare prevăzut de legislația în vigoare”.

Discriminare indirectă – „este o formă de discriminare care nu este evidentă la o primă vedere.
Apare atunci când practici, politici sau proceduri ale unei organizații, au efectul de a dezavantaja
oameni care împărtășesc anumite caracteristici protejate, chiar dacă acest lucru nu este menționat într-o
forma explicită ca în cazul discriminării directe”. De altfel, conform Ordonanței nr. 137/2000, „Sunt
discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care
dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în
afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar
metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.” (Art. 2(3)).

Hărțuirea – „reprezintă orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil,
degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasa, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de
refugiat ori azilant sau orice alt criteriu”. Iar conform Ordonanței nr. 137/2000 „Constituie hărțuire şi
se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă,
religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată,
vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru
intimidant, ostil, degradant ori ofensiv” (Art. 2 (5)).

Dispoziția de a discrimina – „sau ordinul de a discrimina este definită ca un ordin primit de o

persoană sau un grup de persoane de la o altă persoană sau grup de persoane pentru a discrimina”.

Ne-am concentrat atenția asupra a ceea ce înseamnă discriminare deoarece în cele ce urmează
vom avea în vedere câteva exemple din secțiunea a III-a a Ordonanței 137/2000 unde vom prezenta pe
scurt ce reprezintă contravenție în mediul educațional:

 „refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educație de stat sau
privat, la orice formă, grad și nivel, din cauza apartenenței acestora la o anumită rasă,
 naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza
convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.”
 „solicitarea unor declarații doveditoare ale apartenenței acelei persoane sau acelui grup la o
anumită etnie, care să condiționeze accesul unei persoane sau unui grup de persoane la educație
în limba maternă”.
 „îngrădiri pe criterii de apartenență la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie
socială sau la o categorie defavorizată în procesul de înființare și de acreditare a instituțiilor de
învățământ înființate în cadrul legislativ în vigoare.”

Aceste drepturi cât și dispoziții se aplică tuturor cetățenilor (persoane fizice sau juridice) cât și
tuturor instutuțiilor publice sau private.

Ne vom îndrepta atenția și spre Codul Penal adoptat în 2014, mai cu seamă Art. 77 lit. h)
conform căreia se consideră circumstanță agravantă „săvârşirea infracţiunii pentru motive legate de
rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere,
origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte
împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport
cu celelalte”. De altfel, articolul apare ca fiind relevant și prin prisma abordării discriminării din
perspectiva persoanei vătămate reglementând ce poate fi încadrat și considerat circumstanță agravantă.

5. Minoritățile sexuale și problemele cu care acestea se confruntă.

Sexualitatea, dar și experiențele minorităților sexuale reprezintă zone care sunt cercetate
insuficient de către departamentul de resurse umane atât în mediile organizaționale cu caracter privat
cât și cu caracter public. Necesitarea cercetării acestui subiect apare ca fiind relevantă în contextul
discriminării cu care se confruntă resursa umană de-a lungul timpului în diferitele medii sociale dar și
din cauza faptului că societatea contemporană privește comunitatea LGBTQIA+ ca fiind ceva nefiresc,
de cele mai multe ori negând existența acesteia (Hancock & Tayler, 2011; Klawitter, 1998; McQuarttie,
1998). Aici ne referim și la conceptul de tabu deoarece aproape tot ceea ce are legătură cu minoritățile
sexuale în mediul universitar se înfățișează ca fiind sub cheia tăcerii, tăcere care poate și joacă un rol
esențial în discursul universitar și în crearea identității sociale (Ward & Winstanley, 2003, p. 1255).
Această tăcere se află în strânsă legătură cu problemele de incluziune pe care le găsim peste tot în
mediile universitare din teritoriu iar în cele ce urmează ne vom concentra atenția spre problemele care
contribuie la dezvoltarea unui mediu mai puțin inclusiv pentru minoritățile sexuale.
 În mediul social contemporan se poate observa o deschidere din ce în ce mai mare spre
diveristate și toleranță iar în acest sens minoritățile sexuale ar putea cataloga mediul universitar ca fiind
unul inclusiv, tolerant sau chiar primitor însă după cum am menționat și anterior, sub cheia tăcerii
întâlnim o serie de factori care nu favorizează incluziunea. În acest sens, avem de-a face cu probleme
de natură socială care există și apar „când colectivul social este utilizat pentru recunoașterea publică,
astfel având de-a face cu izolarea unei pături sociale ce este judecată pentru modul în care își exercită
calitatea de membrii în societatea contemporană” (Megathlin, 2007a, p.5). Astfel, se poate identifica o
rezistență subtilă în ceea ce privește programele ce stau sub semnul incluziunii, minoritățile sexuale
fiind tolerate atâta timp cât nu-și dezvăluie orientarea sexuală. Această afirmație nu este universal
valabilă, cel puțin nu atunci când ne raportăm la mediile universitare însă odată cu trecerea timpului și
cu înrolarea resursei umane în piața muncii putem observa, conform studiului Comisiei Europene că
„grupul supus discriminării este puțin vizibil în statisticile publice și nu întotdeauna dorește să fie
altfel... Ni s-a spus că discriminarea pe criterii de orientare sexuală are loc imediat ce o persoană a fost
angajată, iar informațiile despre sexualitatea ei au fost dezvăluite, cu sau fără voia sa” (p.62). Relevant
în acest sens a fost și este raportul ILGA-Europe, conform căruia 42% din respondenții aparținători
minorităților sexuale nu își dezvăluie orientarea sexuală la locul de muncă, în timp ce 66% invocă
teama de represalii ca factor care contribuie la opțiunea de a rămâne ascuns (Quinn și Paris, 2007).

Tăcerea minorităților sexuale se înfățișează ca fiind folosită ca un soi de rezistență pasivă

deoarece rămânând sub semnul anonimatului, acestea își pot controla propriul discurs fără ca acesta din
urmă să fie influențat de discursurile heteronormative ale majorității (Ward & Winstanley, 2003, p.
1274). S-a avut în vedere conceptul de discurs heteronormativ deoarece conform acestuia,
heterosexualitatea reprezintă singura formă de sexualitate unanim acceptată de către societate. Astfel,
problema tăcerii este asociată cu lipsa de putere decizională sau chiar lipsa de angajament în ceea ce
privește procesul de integrare în mediul universitar. Decizia minorităților de a-și face cunoscută
orientarea sexuală în mediul universitar distruge vălul tăcerii însă atrage cu sine consecințe ce au un
impact direct pozitiv sau negativ prin prisma modului în care sunt percepuți membrii comunității.
Astfel, după finalizarea studiilor în mediile universitare, conform lui McQuarrie (1998) „diversitatea în
piața muncii se înfățișează ca fiind o problemă importantă în mediul organizațional actual, iar
diversitatea sexuală este rar analizată” (p.162). Se poate afirma fapul că incluziunea minorităților
sexuale apare ca fiind o problemă de actualitate deoarece este întâmpinată o rezistă de tip pasiv. Ce
reprezintă rezistența de tip pasiv? În genere mediul universitar contemporan tinde spre o cooperare
marginală în momentul în care este abordat subiectul incluziunii (Hill, 2009, p. 39). De altfel, în
detrimentul programelor de incluziune pe care mediul universitar încearcă să le implementeze, se poate
identifica și o anumită rezistență din partea unor grupuri de persoane care se raportează la diversitatea
sexuală în diferite forme, heterosexualitatea fiind plasată și văzută ca unică variabilă existentă (Alonso,
2013, p.48). Astfel, deși în mod general, poziția majorității nu apare ca fiind una deosebit de
beligerantă, grupurile intrasingente aleg să perceapă diversitatea ca fiind un factor tolerat ci nu apărat
de către majoritate (Alonso, 2013, p. 48).

În acest sens, pe lângă discriminare în general una din multiplele probleme cu care se confruntă
minoritățile sexuale în mediul universitar este reprezentată de homofobie. Având în vedere faptul că
„homofobia reprezintă atitudinea multor persoane non-homosexuale și poate majoritatea
homosexualilor din țările în care există discriminare împotriva homosexualilor” (Weinberg, 1972)
aceasta include și aduce cu sine sentimente de aversiune față de persoanele ce aparțin minorităților
sexuale fapt pentru care membrii comunității LGBTQAI+ preferă să rămână „invizivibili”. În
accepțiunea lui Weinberg, homofobia are la bază cinci piloni:

1. „Moralitatea comportamentului din punct de vedere religios” – aici făcându-se referire la

faptul că, a existat o singură uniune, cea dintre femeie și bărbat. Pentru a observa baza în care a fost
făcută această afirmație, ne vom îndrepta atenția spre Cartea Sfântă care ne spune că
„Homosexualitatea este absolut interzisă, căci este un mare păcat” (Biblia, Levitic 18:22).

2. „Teama de a descoperi homosexualitatea în sine”;

3. „Percepția homosexualului ca o amenințare la adresa unor valori specifice”;

4. „Imaginea homosexualului ca fiind scutit de responsabilitățile sociale” în sensul în care în

accepțiunea majorității heterosexuale, apare ca fiind inadmisibil ca un copil să nu se raporteze la
conceptul de „mamă” și „tată”;

5. „Absența sensului în viață” deoarece, din perspectiva heterosexuală influențată de moraliatea

comportamentului religios, Dumnezeu ne-a înzestrat cu darul reproducerii afirmând „Creșteți,
înmulțiți-vă, umpleți pământul...”(Biblia, Genezsa 1:28);

Astfel, conform lui Tin „dezvoltarea progresivă a noțiunii de homofobie prin acțiuni, atitudini
sau chiar cuvinte reprezintă un produs auxiliar al unei construcții culturale generale” (2003). În acest
sens, fiecare act din sfera homofobiei se înfățișează ca fiind un act ce poate viola buna dezvoltare a
invizilor atunci când ne raportăm la minoritățile sexuale deoarece aceste acte iau forma unor tragedii
personale prin prisma respingerii (educaționale, profesionale sau familiale) care ajung să se cristalizeze
sub forma diferitelor traume.

Totodată existența discriminării în mediul universitar în ceea ce privește studenții cât și

profesorii, complică si mai mult lucrurile deoarece aceasta rezidă în stereotipuri legate de trăsăturile
grupului încurajând prejudecățile majorității astfel contribuind și mai tare la procesul de izolare a
minorităților sexuale. Deși mobbing-ul nu face parte din discriminarea clasică, acesta are în vedere
exercitarea unor acțiuni de presiune psihologică, legându-se exclusiv de locul de muncă (Gheondea et
al, 2010, p. 114). Aceste acțiuni de presiune psihologică apar pe fondul neputinței demiterii unei
persoane din funcție așa că sunt exercitate o serie de umilințe și nedreptăți ce în cele din urmă au ca
scop părăsirea locului de muncă de către persoana asupra căreia se fac presiuni. Pentru a înțelege mai
bine acest fenomen, vom avea în vedere următorul exemplu: dacă un angajator dorește să înlătuire un
angajat din companie din cauza orientării lui sexuale el îi va crea o serie de neplăceri și umilinței
persoanei în cauză până când acesta va ceda și va părăsi funcția. Trebuie avut în vedere faptul că
mobbing-ul realizat în situația expusă este unul voalat deoarece din punct de vedere legislativ,
demiterea unei persoane din funcție în baza orientării sexuale se înfățișează ca fiind discriminare și
poate aduce cu sine repercursiuni ce pot fi rezolvate doar în instanță (Gheondea et. al, 2010, p. 114).

De altfel, în accepțiunea lui S. Einarsen et. Al. (2004) se consideră o acțiune de tip mobbing
dacă presiunea psihologică este exercitată în mod repretat o anumită perioadă de timp. Interesant de
menționat este și faptul că acest fenomen se regăsește și în natură fiind specific păsărilor ce folosesc
hărțuirea ca un mod de apărare împotriva amenințărilor (Gheondea et. al, 2010, p. 117). Relevant este
și faptul că acțiunile de mobbing sunt incorecte, impredictibile și iraționale și sunt exercitate de indivizi
deoarece aceștia simt nevoia șă-și protejeze propriile slăbiciuni (Gheondea et. al, 2010, p. 117).

În ceea ce privește bullying-ul, lucrurile stau puțin diferit deoarece în timp ce mobbing-ul are ca
drept țințe indivizi cu abilități peste medie „în cadrul unui proces de bullying, este testat mai întâi
terenul, pentru a-l identifica pe cel mai slab din grup fiind căutate victime care nu opun rezistență la
atacuri” (Bultena & Whatcott, Gheondea et. al, 2010, p.121). Astfel, bullyingul este considerat a fi un
comportament de tip abuziv prin prisma dorinței de a face rău unui individ folosind violența prin
atitudine, gesturi, cuvinte și uneori chiar comportament.
 Figura 1 - principalele caracteristici ale mobbing-ului și ale bullying-ului.
Sursa: Bultena & Whatcott, 2008, p. 661 apud Gheondea et. al, 2010, p. 121.

În mediul universitar mai avem de-a face și cu discriminarea pe criteriul orientării sexuale sau
al identității de gen chiar și atunci când ne referim la minoritățile sexuale. Putem afirma că pentru
membrii aparținători comunității LGBTQAI+ este de două ori mai greu să se încadreze integreze (?) în
mediul universitar deoarece „atunci când discriminarea de gen se produce în relație cu procesul de
educație și pregărite profesională, ori cu condițiile angajării în muncă sau cu recompersarea eforturilor,
atunci aceasta creează prejudicii nu numai în planul demnității umane, ci și în cel al intereselor socio-
economice ale persoanelor vizate” (Gheondea et. al, 2010, p.127). În acest sens, ne vom îndrepta
atenția spre hărțuirea persoanelor ce aparțin minorităților sexuale. Probabil vă întrebați de ce facem
acest lucru însă răspunsul este unul simplu: hărțuirea de orice tip, se manifestă cu preponderență față de
femei și mai rar față de bărbați. Hărțuirea apare în fondul abuzului de putere și se referă mai mult la
control decât la sexul persoanei în sine. Aceasta se dezvoltă și poate fi identificată în toate ciclurile de
învățământ și chiar la locul de muncă însă ceea ce este interesant de privit este modul în care hărțuirea
este percepută. În cartea lui Mary Boland, Sexual Harassment in the Workplace putem identifica faptul
că în urma unui studiu comprehensiv, mai mult de 1600 de studenți afirmă că hărțuirea „nu e mare
lucru” și că face parte din viața academică. Astfel, comportamentele toxice care au la bază abuzul de
putere și intimidarea se dezvoltă de-a lungul anilor cristalizându-se în ceea ce în final numim hărțuire
sau chiar hărțuire sexuală (Boland, 2005, p.5). Trebuie avut în vedere și faptul că un factor ce
contribuie la hărțuirea persoanelor din comunitatea LGBTQAI+ este reprezentat de gândirea de tip
tradiționalist.

În cele din urmă, de menționat ar fi și microagresiunile ce își fac simțită prezența îngreunând
procesele de integrare și incluziune a minorităților. Așadar, putem afirma că microagresiunile se
manifestă în diferite forme iar în cele ce urmează vor fi descrise câteva exemple elocvente: adesea în
mediul universitar există grupuri marginalizate în care sunt „împinși” diferiți indivizi care sunt nedoriți
sau care nu se conformează (din punct de vedere al majorității) la regulile și comportamentul impus
(Shane, 2021, p. 35). În alte cazuri, microagresiunea se face remarcată prin ignoranță ce se manifestă
sub forma unor comentarii care deși în aparență sunt bine intenționate, acestea sunt formulate ca fiind
nepotrivite și ofensatoare (Shane, 2021, p. 35). Oricum ar fi, problemele cu care se confruntă
minoritățile sexuale nu se rezumă doar la acest lucru, după cum s-a putut observa de-a lungul
subcapitolului

Așadar, după cum putem observa implicațiile de gen fac ca experiențele minorităților sexuale
din mediul universitar sa fie profund marcate de frică sau de alte experiențe ce implică un grad mare de
vătămare atât verbală cât și fizică. Însă oricum s-ar prezenta situația, hărțuirea minorităților sexuale este
o problemă la care se expun toți cei care-și fac „coming out-ul” având în vedere faptul că membrii
comunității nu se supun normelor sociale. Hărțuirea acestor persoane duce la scăderea statutului lor
social până în momentul în care acesta se înfățișează ca fiind inferior statutului femeii (la care facem
referire din punct de vedere tradiționalist). Conștientizarea faptului că societatea are la bază și relații
între persoane de același sex aduce cu sine creșterea actelor de agresiune de tip homofob.

Astfel, barierele ce apar în urma atitudinilor de tip homofob precum și cel al discriminării
sexuale cântărește foarte mult în mediul universitar din societatea contemporană făcând tot mai
anevoios procesul de incluziune pe care îl așteaptă cu toții. Nu trebuie să uităm totuși că hărțuirea și
toate celelalte probleme cu care se confruntă minoritățile sexuale nu se rezumă doar la aceștia ci au în
vedere majoritatea membrilor mediului universitar care sunt mai mult sau mai puțin aparținători unui
anume gen, unei anumite religii sau unei anumite etnii.
 6. Viziunea actuală asupra minorităților sexuale – statistici.

Am văzut în subcapitolele precedente cum Uniunea Europeană face eforturi pentru a eradica
discriminarea de etnie, gen, religie, vârstă sau orientare sexuală favorizând și militând pentru
incluziunea de care persoanele în cauză au atâta nevoie. Aceste eforturi au o rezonanță puternică în
țările din vestul Europei în comparație cu partea de est care se înfățișează ca fiind tradiționalistă,
conservatoare și rezervată în ceea ce privește obiectul cercetării noastre. Pe teritoriul țării, atât
orientarea sexuală cât și identitatea de gen sunt privite ca un tabu, societatea contemporană manifestând
încă o atitudine ostilă și destul de intolerantă față de acest grup minoritar. Argumentele pentru care
atitudinea intolerantă față de orientarea sexuală a indivizilor se regăsesc în problemele cu care acestea
se confruntă de-a lungul vieții. Astfel avem de-a face din nou cu:

 Moralitatea comportamentului din punct de vedere religios;

 Frica de a nu regăsi homosexualitatea în sine;
 Imoralitate;
 Violarea unor valori specifice puternic înrădăcinate în societate;
 Absența sensului vieții;

Acestea sunt câteva argumente pentru care societarea contemporană românească apare a fi
intolerantă în ceea ce privește diveristatea din punct de vedere sexual. În cele ce urmează, vom privi
care este situația țării noastre conform statisticilor ce ne-au fost puse la dispoziție de către ILGA
EUROPE9 pentru ultimii cinci ani iar apoi ne vom îndrepta atenția spre ce se întâmplă pe teritoriul țării.

9
Aceasta reprezintă o instituție ce militează și promovează interesele persoanelor aparținătoare minorităților sexuale la nivel
european. Are în vedere promovarea incluziunii dar și promovarea egalității de șanse și drepturi pentru persoanele lesbiene,
gay, bisexuale, trans și intersex.
 După cum am menționat și anterior, minoritățile sexuale în România reprezintă încă un taboo iar
acest lucru se reflectă în statisticile publicate la nivel european. Luând în considerare ultimii cinci ani,

Tabel 1 raport ILGA-Europe 2017

Tabel 2 raport ILGA-Europe 2018

putem observa cum rata de acceptare, toleranță și chiar incluziune din punct de vedere juridic se
realizează într-o pantă descendentă, fapt care este considerat îngrijorător. Statisticile arată că anii 2017,
2018 și 2019 sunt marcate de staticitate din punct de vedere al progresului, rata de acceptare a
minorităților sexuale în România fiind de 21% (tabel 1, 2, 3).
 Tabel 3 raport ILGA-Europe 2019

Panta descendentă apare odată cu anul 2020 când țara noastră se înfățișează ca fiind printre cele
mai puțin tolerante state atunci când vine vorba de minoritățile sexuale având un procent de acceptare
de doar 19% (tabel 4). Nici în 2021 percepția asupra minorităților sexuale nu s-a schimbat deoarece

Tabel 4 raport ILGA-Europe 2020

țara noastră se situează pe locul 38 (tabel 5) în topul celor mai tolerante țări europene cu un procent de
toleranță de doar 19,17% (tabel 6) fapt îngrijorător având în vedere că acest procent este într-o continuă
scădere în ciuda eforturilor Uniunii Europene.
 Dacă la nivel european ne situăm la coada clasamentului atunci când vine vorba de incluziune, în
interiorul țării lucrurile nu sunt mai roz percepția cetățenilor în legătură cu aceștia fiind marcată de
aversiune și mai ales de intoleranță. Minoritățile sexuale se confruntă cu problemele încă de la vârste
fragede în ceea ce privește incluziunea. La nivel educațional, problemele apar atât din partea cadrelor
didactice cât și din partea colegilor de clasă fapt ce împinge o bună parte a adolescenților spre ceea ce
în genere numim abadon școlar (Marin et. al., p. 23). Într-un studiu pilot realizat de asociația Accept 10
ce vizează percepțiile și atitudinile elevilor (613 la număr) față de persoanele LGBT din mediul
educațional românesc se poate poate observa atitudinea ostilă pe care am menționat-o anterior. Nu vom
intra în foarte multe detalii însă vom avea în vedere și vom expune (tabel 7):

 Opinia liceenilor în ceea ce privește legalizarea parteneriatului civil între persoanele de același
sex;
 Percepția acestora în legătură cu persoanele LGBT în relație de colegialitate;
 Percepția relației de subordonare unde persoana aparținătoate minorităților sexuale se
înfățișează ca reprezentând autoritatea;
 Percepția asupa cominității LGBT prin prisma naturalității expresiei de gen dar și a damnării;

Atunci când vine vorba de legalizarea parteneriatului civil între persoane de același sex, cuplurile
formate din persoane de sex feminin apar ca fiind acceptate în proporție de 29% în timp ce cuplurile
formate din persoane de sex masculin înregistrează un grad de acceptare mai scăzut, doar 26,40%.
Rămânând în aceași zonă, putem observa faptul că persoanele homosexuale sunt mai puțin acceptate
atunci când vine vorba de relația elev-profesor, 40% dintre respondenți considerând că bărbații
homosexuali nu ar trebui să fie lăsați să predea în școli, procentul fiind aproape asemănător cu cel al
lesbienelor – 37%. Din punct de vedere al colegialității, persoanele homosexuale sunt mai bine privite
decât lesbienele - 46,40% din eșantionul abordat ar fi de acord să aibă un coleg homosexual în timp ce
lesbienele ar fi acceptate în proporție de 36%.

Migrând spre zona expresiei de gen putem observa faptul că elevii respondenți consideră în mică
măsură că atât lesbianismul cât și homosexualitatea sunt expresii natuale a sexualității, acest lucru este
reflectat de procentele de 36.40% pentru lesbiene și 28% pentru persoanele homosexuale. Aceste
afirmații se înfățișează ca fiind în antiteză cu procesul de damnare. Respondenții consideră în procent
de 51% pentru lesbiene și 53% pentru homosexuali că orientarea acestora nu trebuie să fie condamnată.
10
Asociația Accept reprezintă o organizație neguvernamentală ce militează pentru drepturile omului și a fost înființată în 25
octombrie 1996. Pe lângă faptul că asociația are în vedere drepturile omului, aceasta se ocupă și cu apărarea și promovarea
drepturilor persoanelor LGBT din România.
 Atitudinile față de persoanele transgender sunt și mai îngrijorătoare, conform studiului pilot „Un
liceu sigur pentru toți” realizat de asociația Accept, „41% consideră că bărbații cu comportament
feminin ar trebui să se simtă rușinați de felul în care se comportă, procentul fiind similar și în cazul
femeilor care manifestă un comportament masculin 42%” (p.23). Și având în vedere natura
problemelor cu care se confruntă comunitatea trans „peste 51% dintre elevi consideră că operațiile de
schimbare de sex sunt condamnabile din punct de vedere moral” (p.23).

Tabel 7 - Opinia liceenilor în raport cu comunitatea LGBTQIA+

conform Accept România
 Relevantă în cadrul studiului pe care îl întreprindem este și percepția societății românești în legătură
cu minoritățile sexuale. Într-un sondaj realizat de Avangarde11 în perioada 14-20 iulie pe un eșantion de
90 de subiecți pentru G4Media „doar 12% dintre români credă că ar trebui acordate mai multe drepturi
comunității LGBTQAI+” (tabel 8). Desigur, moralitatea comportamentului din punct de vedere religios
nu a fost lăsată deoparte, însă răspunsurile au apărut ca fiind surprinzătoare deoarece doar 8% din
respondenți consderă că biserica ar trebui implicată în decizia autorităților cu privire la minoritățile
sexuale în timp ce 24% sunt de părere că depinde de context (tabel 9).

Tabel 8

Tabel 9

11
Avangarde reprezintă un institut de cercetare de piață, nonpartizan, ce realizează sondaje de opinie și cercetare
demotabelă cu scopul informării publicului cu privire la agenda publică, atitudini și tendințe ce au în vedere societatea
contemporană românească.
 Surprinzător este și faptul că deși în proporție de 50% respondenții afirmă faptul că nu au o
problemă cu minoritățile sexuale (tabel 10) aceștia sunt totuși de părere în proporție de 62% că ar trebui
întărit rolul familiei tradiționale în temei legal (tabel 11).

Tabel 10

Tabel 11
În acest sens, putem afirma faptul că nu e deloc surpinzător faptul că în societatea
contemporană românească, persoanele ce aparțin unor grupuri profund marginalizate „trăiesc într-o
gravă precaritate economică și socială și adesea ajung să părăsească România pentru a-și putea construi
un trai demn”( (Marin et. al., p. 23).
 7. Studiu de caz – iîncluziunea resursei umane în piața muncii:

Dacă în subcapitolul precedent am subliniat prin intermediul statisticilor modul în care sunt văzute
minoritățile sexuale pe teritoriul țării, în acest subcapitol vom avea în vedere câteva exemple de cazuri
ce implică persoanele din comunitatea LGBTQIA+ pentru a ilustra modul în care se realizează sau nu
incluziunea persoanelor aparținătoare minorităților sexuale pe teritoriul țării. În cele ce urmează vom
avea în vedere poveștile unor persoane din comunitatea LGBTQAI+ din România, povești care ne-au
fost puse la dispoziție de către ACTEDO 12 și care au ca scop principal ilustratea modului în care sunt
percepute minoritățile sexuale în zilele noastre. Acest subcapitol apare ca fiind relevant deoarece vom
putea observa cum aplicarea defectuasă a proceselor de incluziune, încă din instituțiile de învățământ,
afectează resursa umană în viața de zi cu zi.

Povestea lui George apare ca fiind relevantă în contextul în care acesta face parte din două
minorități asupra cărora se pune presiune în zilele noaste: este membru al LGBTQ+ și este și rom. În
plus acesta își desfășoară activitatea într-un mediu organizațional cu caracter public fapt care ne oferă
prilejul de a observa dacă există discriminare în ceea ce îl privește. Din spusele lui, de-a lungul vieții nu
s-a confruntat foarte mult cu situații de discrimininare deoarece majoritatea nu regăsea în el trăsăturile
caracteristice persoanelor rome „eu eram mai brunețel când eram copil, dar pe măsură ce creșteam, mă
mai albeam la față” sau caracteristicile clasice ale unui bărbat homosexual. De remarcat este faptul că
în momentul în care și-a făcut coming out-ul persoanele la care acesta s-a raportat ca fiind familie, au
negat și desconsiderat acest comportament. În ceea ce privește coming out-ul atunci când ne raportăm
la organizație, acesta afirmă faptul că totul s-a produs „gradual, pe măsură ce învățam legislația” fapt
care susține el, l-a ajutat „să-i confrunte pe cei care au vederi homofobe sau rasiste”.

Militant în ceea ce privește comunitatea LGBTQ+ dar și persoană ce-și desfășoară activitatea în
mediul organizațional cu caracter public acesta afirmă faptul că a avut de ales între carieră și activism
deoarece „atunci când lucrezi pentru Guvern, e puțin mai complicat să rămâi cu un picior în societatea
civilă”.

Trecând mai departe, George relatează povestea amicului său care este relevantă în contextul
percepției minorităților sexuale de către comunitate. Fiind „mai flamboaiant” aparținător al comunității
rome și al LGBTQ+ acesta s-a confruntat cu un abuz ce are în vedere violența fizică deoarece „s-a

12
ACTEDO sau Centrul de Acțiune pentru Egalitate și Drepturile Omului este o organizație non-guvernamentală
înregistrată în România, înființată în 2013, cu sediul în Cluj-Napoca și are ca scop promovarea drepturilor fundamentale ale
omului și egalității de gen.
jucat” cu expresia de gen și a îndrăznit să poarte un „șorț ca de florăreasă” pe stradă. Acest lucru a atras
atenția unor oameni care au intrat în conflict cu el, ulterior făcându-și apariția organul de protecție al
societății. Din relatările lui George aflăm faptul că prietenului său i s-a aplicat „o corecție” în baza
căruia acesta a rămas traumatizat dar și că nu s-a depus o plângere de frica unor represalii.

Povestea Izabelei se înfișează a fi asemanatoare cu cea a lui George din punct de vedere al
minorităților din care face parte. Fiind femeie, romă și lesbiană vom observa care au fost problemele pe
care aceasta le-a întâmpinat deoarece este interesant de privit modul în care sunt percepute persoanele
aparținătoare sexului feminin în mediul organizațional. Vom începe prin a scoate în evidență faptul că
atunci când vine vorba de orientarea sexuală, dublul standard la care se raportează societatea a ajutat-o
„pentru mine ca femeie, mi-a fost mai ușor să trec prin societate chiar dacă am relații cu persoane de
același sex”. De altfel, aceasta scoate în evidență faptul că în societatea românească sunt mult mai
acceptate relațiile dintre două femei decât dintre doi bărbați sau persoanele transgender. Aici vom
îndrăzni să afirmăm că această acceptare fățișă apare în baza a ceea ce se numește „sexualizarea
femeii” ci nu a acceptării în mod conștient a diversității.

În ceea ce privește experiența de coming out, putem observa cum și de data aceasta se întâmpină un
soi de rezistență ce are la bază intoleranța. Prin prisma factorului social cei apropiați Izabelei au
dezvoltat mecanisme de „apărare” în ceea ce privește orientarea ei sexuală. Componenta religioasă a
jucat un rol important aici ilustrând faptul că princiiple creștine „se bat cap în cap cu a fi LGBTQ+”.
Astfel, au decis să o îndepărteze din viața lor în timp ce alții doar s-au obișnuit.

Pentru Izabela, mediul organizațional (de data aceasta cu caracter privat) s-a conturat ca fiind unul
ostil în care caracterul homofob al anumitor indivizi ieșea la suprafață prin prisma unor comentarii pe
care nu le putem reda. Comportamentul discriminatoriu a fost și-a făcut și el simțit prezența, Izabela
afirmând că nu poate identifica un criteriu anume ce a avut la bază discriminarea ci crede „că a fost un
cumul între a fi femeie, a fi romă și a fi LGBTQ”. A oferit chiar și un exemplu relevant în acest sens
„în momentul în care am fost promovată de pe o poziție pe alta, ceilalți manageri fiind toți bărbați albi,
au scris o scrisoare către superiorul nostru în care își exprimau dezaprobarea față de promovarea mea”.

Având în vedere că am observat modul în care sunt percepute persaoenele ce se identifică prin
lesbianism și homosexualitate, în cele ce urmează vom aborda o poveste recentă și foarte mediatizată și
anume povestea Dariei Jane, o vloggeriță transsexuală din România. Aceasta și-a documentat întreg
parcursul tranziției pe canalul său de YouTube ajungând să stârnească diferite reacții care sunt
relevante în ceea ce privește vizunea actuală asupra minorităților sexuale din România.

Vom începe prin a spune că aceasta s-a născut și a aparținut sexului masculin timp de 19 ani.
Conștientă de faptul că are „o minte de femeie blocată în corpul unui bărbat” ea și-a făcut coming out-
ul în fața familiei abia la vârsta de 16 ani și deși în primă fază reacția a fost una nu foarte plăcută
procesul de acceptare s-a realizat foarte repede. Având în vedere mentalitatea deschisă a mamei sale,
aceasta a ajutat-o și a sprijinit-o din toate punctele de vedere pe Daria atunci când a venit vorba de
tranziție și acceptarea propriei identități. Foarte important de menționat în acest context este faptul că
„nimeni nu se trezește de azi pe mâine că vrea să fie femeie„ ci este un proces mult mai amplu, proces
ce implică intervenția unui medic psihiatru care observă și evaluează starea de sănătate a pacientului o
vreme mai îndelungată iar apoi pune diagnosticul. Revenind la coming out, Daria se înfățișează ca fiind
o persoană norocoasă deoarece „nu numai rudele apropiate, dar chiar și cele de la țară m-au suportat”
spune ea într-un interviu pe care l-a acordat celor de la VICE 13. Aceasta afirmă totuși faptul că în afara
familiei, mediile organizaționale din care a făcut parte nu au avut în vedere principii precum toleranța
și egalitatea de gen. Conform interviului pe care l-a acordat pentru grupul media menționat anterior,
aceasta s-a confruntat cu discriminarea directă și chiar cu agresiuni fizice „cum intram pe poartă,
gardienii făceau caterincă, eram împinsă, scuipată. Îmi turnau în plină iarnă sticle cu apă în cap”. De
altfel, persoanele cu care aceasta interacționa o considerau direct vinovată pentru comportamentul
abuziv de care colegii sau profesorii dădeau dovadă.

Ulterior, după efectuarea operației de schimbare de sex, aceasta a fost nevoită să obțină o nouă
identitate. Într-un interviu acordat celor de la DCNews 14, Daria a comunicat faptul că procesul s-a
realizat „destul de ușor” însă a avut puține emoții deoarece „legea este totuși ambiguă, iar verdictul
este, în final, la latitudinea judecătorului în cauză. România nici în prezent nu a simplificat procesul”.
Aceasta mai spune și faptul că persoanele trans din România se confruntă cu nedreptăți în acest sens,
multe dintre ele ajungând să „dea statul în judecată la CEDO15 pentru a obține acordul schimbării
actelor, deci nu suntem încă într-o situație favorabilă pentru persoanele transgender”.

Din punct de vedere al relațiilor intime după tranziție, Daria le-a spus celor de la VICE că
persoanele cu care a interacționat erau destul de reticente. Chiar și actualul său iubit a fost șocat la
13
Vice reprezintă un grup media internațional ce este recunoscut pentru investigațiile, documentarele și materialele sale
nonconformiste.
14
DCNews – site de știri.
15
CEDO sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului ce a fost înființată pentru a sancționa orice încălcare a drepturilor
omului pe teritoriul Uniunii Europene.
auzul aceste vești însă pe parcurs s-a obișnuit cu ideea. Totuși, ea a afirmat faptul că pentru iubitul său
„n-a fost ușor pentru că a fost judecat de oamenii din jur”. Aici putem observa cum toleranța și
acceptarea vin abia după un proces îndelungat în care discriminarea și-a făcut simțită prezența însă
acesta reprezintă un caz fericit în care procesul de tranziție nu a fost împiedicat nici de cadrele
medicale și nici de legea încă ambiguă de la nivelul țării.

Din păcate, limitele studiului pe care îl desfășurăm își fac simțită prezența deoarece nu am reușit să
identificăm o poveste mediatizată ce are în prim plan o persoană transgender ce a făcut tranziția de la
sexul feminin la cel masculin.

8. Impactul măsurilor societății asupra comunității LGBTQIA+.

Deși măsurile legislative, pe care le-am prezentat la începutul cercetării, împotriva comunității
LGBTQIA+ nu s-au concretizat și majoritatea au rămas la stadiul de proiecte de lege, discriminarea și
stigmatizarea persoanelor aparținătoare acestei comunități este o problemă reală cu consecințe tragice
uneori. Astfel, în cele ce urmează vom avea în vedere care este impactul acestori politici atitudini
ostile.

Stigmatizarea socială a minorităților sexuale din România aduce cu sine o serie de abuzuri în
serviciu dar și vești tragice. De exemplu: pe fondul neacceptării identității de gen, un tânăr de 20 de ani
și-a luat viața aruncându-se de la etajul 8 al unui hotel. Astfel, putem afirmă că atitudinile pe care le
dezvoltăm și le promovăm la nivelul țării au un impact major asupra minorităților sexuale.

De altfel, aceste atitudini pe care le-am dat exemplu sunt încurajate de ignoranță și uneori chiar de
instituțiile abilitate care exercită abuzul în serviciu atunci când vine vorba de o orientare sexuală
diferită. Aici vom da exemplul unei femei transgender romă instituționalizată. Aceasta a fost abuzată
verbal cu injurii transfobe și homofobe de către un grup de femei într-o stație de autobus. În vederea
evitării conflictului, victima s-a urcat într-un alt autobus însă aceasta a fost urmărită și abuzată verbal în
continuare. Având în vedere situația, femeia transgender s-a apărat verbal fapt care a dus la intervenția
poliției, intervenție care la rândul ei a fost marcată de abuz fizic și verbal.

Rezumându-ne la aceste două exemple putem observa cum atitudinile și politicile promovate ce au
ca țintă minoritățile sexuale de pe teritoriul țării au un impact direct asupra acestora. Mai mult de atât,
politicile promovate se răsfrâng asupra comunității prin homofobie, transfobie, ură și aversiune și
uneori chiar prin acte de violență sistematică. Așadar, putem conchide că în rândul cetățenilor și chiar
în rândul forțelor de ordine, pacea socială nu apare ca fiind punctul de interes.

Atât studiul de caz cât și impactul măsurilor luate de societate atunci când aceasta se raportează
la minoritățile sexuale se înfățișează ca fiind relevante pentru studiul întreprins deoarece acestea
reprezintă oglinda societății contemporane românești, societate construită pe dogme și norme de tip
tradiționalist. Totodată, studiul de caz apare ca fiind relevant deoarece se poate observa cum ignorarea
proceselor de incluziune la nivel educațional duce la o societate cu caracter disfuncțional, o societate
neinclusivă pe alocuri chiar incapabilă atunci când ne referim la progres.

9. Sugestii de bune practici în mediul universitar.

În ceea ce privește managementul diversității, rădăcinile acestuia își au originea în Statele Unite
ale Americii care, încă din perioada Războiului Rece a luat în considerare politici de nediscriminare
care aveau ca unic scop diversificarea pieței muncii (Lee Badgett et. al, p. 3, 2013). Deși inițial aceste
demersuri au fost luate în contextul conflictului rasial pe teritoriul Americii, politicile au evoluat și s-au
extins într-un cadru internațional atunci când vine vorba de minoritățile sexuale. Astfel, de-a lungul
timpului mediile universitare din societatea contemporană au avut parte de o serie de tranziții ce au
implicat modificarea politicilor interne ce au în vedere discriminarea. Aplicat, referindu-ne la
orientarea sexuală, aceste politici de nediscriminare au ca scop tratamentul egal al comunității
LGBTQIA+ ci nu creșterea reprezentării minorităților sexuale în aceste medii ((Lee Badgett et. al, p. 4,
2013)

Așa cum am văzut în subcapitolele anterioare, minoritățile sexuale din România se confruntă
atitudini ostile astfel încât este aproape imposibil ca procesul de incluziune să fie dus la bun sfârșit.
Deși de-a lungul timpului au fost luate măsuri în ceea ce privește discriminarea, mediile universitare ce
au ca principale caracteristici diversitatea și incluziunea aduc cu sine noi oportunități astfel încât se
ajunge la îmbunătățirea rezultatelor din piața muncii. Conform strategiei privind egalitatea pentru
persoanele LGBTQIA+, s-a dovedit faptul că incluziunea persoanelor aparținătoare minorităților
sexuale aduce rentabilitate, inovare și nu în cele din urmă o productivitate mai ridicată.

În acest sens, Comisia Europeană va avea în vedere promovarea utilizării Fondului Social
European pentru a contribui la îmbunătățirea poziției socioeconomice a minorităților sexuale prin
prisma unor inițiative ce vor fi dezvoltate în funcție de necesitatea grupului țintă. De altfel, trebuie avut
în vedere faptul că pentru mediile universitare este vital să organizeze un spațiu sigur în care aceste
minorități sexuale să își desfășoare activitatea.

Este bine știut faptul că discriminarea în baza orientării sexuale, identității sau exprimării de
gen aduce cu sine o serie de neplăceri pe care le-am și ilustrat prin cele două exemple din subcapitolul
anterior. Astfel, atunci când vorbim despre un mediu universitar inclusiv trebuie să avem în vedere
sănătatea atât mentală cât și fizică a persoanei în cauză. Afirmăm acest lucru deoarece conform
Comisiei Europene și a strategiei privind egalitatea pentru persoanele LGBTQIA+, minoritățile sexuale
se confruntă cu „inegalități seminificative” în ceea ce privește sănătatea comparativ cu populația în
ansamblul ei. Această inegalitate apare pe fondul represaliilor dar și a atitudinilor ostile pe care le-au
îmtâmpinat atunci când au luat contact cu personalul medico-sanitar. Astfel, mediile organizaționale,
atât cele cu caracter privat cât și cele din sectorul public ar trebui să aibă în vedere acest fapt și să ofere
asistență medicală specifică. Îndrăznim să afirmăm acest lucru deoarece conform fișei informative cu
privire la problematica LGBTQIA+ emisă de Comisia Europeană, „unele părți ale comunității pot avea
nevoi medicale specifice, cum ar fi accesul la terapie sau terapie hormonală și intervenții chirurgicale
de reafirmare a genului, drepturi specifice dar și dreptul la recunoașterea legală a genului și nu în cele
din urmă dreptul la autodeterminare fizică și corporală”.

Barierele medico-sanitare pot fi îndepartate prin implementarea unor proiecte și strategii în care
centrele medicale private sau chiar de stat să ofere consultanță de specialitate într-un cadru inclusiv în
care minoritățile sexuale să se simtă în siguranță.

Având în vedere siguranța, mediile universitare moderne ar trebui să aibă în vedere crearea unui
spațiu în care minorităților sexuale să se poată exprima liber. Existent deja în lume, conceptul de spațiu
sigur are ca principal scop ilustrarea faptului că mediul universitar nu permite limbajul sau atacurile de
tip homofob, bifob sau transfob însă în societatea contemporană acest lucru nu este de ajuns (Shane,
2021, p.2). În acest sens, mediile universitare sunt nevoite să facă pași înainte și să se adapteze
cerințelor societății prin prisma inițiativelor ce au ca scop susținerea minorităților sexuale. Însă cum s-
ar realiza acest lucru? Conform lui Shane, nu este de ajuns crearea unui spațiu sigur deoarece în acesta
atacurile homofobe, bifobe sau transfobe sunt interzise (2021, p. 3). Prin urmare, pentru ca inițiativele
de incluziune să se dezvolte în parametrii normali este nevoie de comunicare astfel încât să existe
discuții suplimentare în baza comportamentelor de tip abuziv (Shane, 2021, p.3).
 Punând accentul pe comunicare, pentru ca procesul de incluziune să se realizeze corect este
nevoie să observăm cum și ce tip de limbaj folosim atunci când ne adresăm comunității care ne
deservește ca obiectiv de studiu. Astfel, atunci când ne adresăm unui membru al comunității trebuie
avut în vedere utilizarea unui limbaj neutru și inclusiv care nu specifică apartenența la gen, sex sau
orientare sexuală. De ce? Deoarece asumarea genului unei persoane poate reprezenta o practică
discriminatorie pentru minoritățile sexuale. Pentru o mai bună înțelegere a acestei recomandări, vom
avea în vedere câteva exemple relevante:

 Luând în considerare faptul că mediul universitar nu implică doar comunicarea ce are ca

principal scop activitatea universitară ci pe alocuri și viața personală, asumpțiile la viața privată
trebuie să fie făcute prin prisma limbajului inclusiv. Astfel în loc de „Ai iubit/ă sau soț/soție?
„ se poate folosi „Ai un partener?”
 Rămânând în această sferă și având în vedere că societatea românească este încă reticentă atunci
când vine vorba de minoritățile sexuale iar cadrul familial poate fi de multe ori ostil, referințele
ce au în vedere implicația familială trebuie să fie neutre. Deci, în loc să ne referim la conceptul
de mamă și tată ne vom referi la conceptul de familie. Acest lucru este benefic nu doar pentru
minoritățile sexuale ci și pentru alte categorii sociale în care subiectul ce vizează familia este
unul sensibil.

Tot în sfera utilizării limbajului de tip inclusiv se află și adresarea corectă din punct de vedere al
pronumelui. Deși într-o conversație de tip informal tindem să ne asumăm genul persoanei cu care
interacționăm, trebuie avut în vedere faptul că pentru minoritățile sexuale acest lucru reprezintă un
subiect sensibil. Astfel, pentru a nu crea disconfort este important să ne adresăm persoanei cu care
interacționăm cu pronumele de rigoare (de exemplu: o persoană homosexuală se poate identifica cu
pronumele „ea” în loc de „el”). Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când are loc prima interacțiune
între două persoane deoarece nu putem știi care este orientarea sexuală a persoanei în cauză.
Menționăm aici faptul că într-un mediu universitar ce aspiră să se alinieze normelor de diversitate, nu
trebui făcute presiuni asupra persoanelor în legătură cu orientarea sexuală.

De menționat este că zona comunicării este principalul pilon pe care se bazează mediul universitar
contemporan. În acest sens, având în vedere că procesul de incluziune poate fi abordat prin prisma
comunicării, aceasta trebuie făcută într-un mod eficient și eficace de către persoane influente din
această zonă. Bazându-ne pe activitatea informațională, liderii din mediul universitar trebuie să învețe
cum să comunice dar și cum să se facă auziți folosindu-se de fiecare mecanism care le stă la dispoziție
pentru a afla care sunt opiniile resursei umane în legătură cu problema la care se raportează – în cazul
nostru problema minorităților sexuale.

O altă recomandare ce ține de mediul universitar are în vedere elaborarea unei curricule inclusive
dar și a unor activități ce au în vedere atât incluziunea cât și toleranța. Deși acest lucru pare ciudat și
mulți dintre aparținătorii mediului universitar văd curriculele inclusive ca fiind ceva plicticos și deloc
interesant însă pentru procesul de incluziune acest lucru poate fi benefic. Astfel, materialele vechi cu
caracter tradiționalist, pot fi înlocuite și realizate într-un mod care să semnaleze faptul că spațiul în care
o persoană urmează să își desfășoare activitatea este unul tolerant și inclusiv.

De altfel, mediile universitare trebuie să aibă în vedere elaborarea unor programe de acțiune care să
asigure egalitatea de șanse. Aceste strategii „ar trebui să includă obiectivele de protejare a persoanelor
aparținătoare minorităților sexuale împotriva discriminării, a discursului de incitare la ură și a violenței,
sensibilizarea resursei umane aparținătoare mediului universitare cu privire la condițiile lor de viață,
promovarea înțelegerii comunității și transformarea dreptului lor la tratament egal în realitate” conform
fișei informative cu privire la problematica LGBTQIA+.

În ceea ce privește restul societății, vom îndrăzni să facem câteva recomandări ce vizează zona
politică, mass-media și entitățile religioase.

Astfel, conform Comisiei Europene Împotriva Rasismului autoritățile guvernamentale ar trebui să

condamne comportamentul care incită la ură împotriva minorităților sexuale și în același timp să
încurajeze și să promoveze mesajele ce au ca principal scop toleranța și incluziunea. Aceste mesaje ar
trebui elaborate și enunțate de persoanele competente și specialiste în egalitatea de șanse și de gen. În
acest sens, ar trebui să ia măsuri și parlamentele, partidele politice și nu în cele din urmă liderii politici.
Însă cum s-ar realiza acest lucru? Conform Comisiei, „Toate partidele politice și liderii politici ar trebui
să ia o poziție fermă împotriva discursului intolerant să-și instruiască membrii și reprezentanții să se
abțină de la a face comentarii jignitoare care vizează persoane sau un grup de persoane pe baza
orientării lor sexuale, identității de gen sau caracteristicilor sexuale și, în schimb, să se angajeze în
contracararea acestora ori de câte ori s-au făcut observații jignitoare.”

Așadar, dacă recomandările ar fi luate în considerare, societatea contemporană românească ar

putea accelera procesul de incluziune, proces care se înfățișează ca fiind unul benefic având în vedere
prierderile materiale pe care le suferă țara noastră din cauza politicilor de gen.
 Bibliografie

1. Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Homofobia și discriminarea pe

criterii de orientare sexuală și identitate de gen în statele membre ale UE, disponibil la
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf, accesat la data de 19
decembrie 2021.
2. Alonso, Magrita, Cele mai bune practici în procesul de incluziune (Best Inclusion practices –
LGBT Diversity), editura Palgrave Macmillan, 2013, p.3.
3. Anca Murgoci, „Experiment” cu Daria. Reacția anumitor bărbați când o văd versus atunci
când află cine e. Interviu: M-am obișnuit cu neasumarea lor, în special a celor din România,
https://www.dcnews.ro/experiment-cu-daria-reactia-anumitor-barbati-cand-o-vad-versus-atunci-
cand-afla-cine-e-interviu-m-am-obisnuit-cu-neasumarea-lor-in-special-a-celor-din-
romania_850546.html accesat la data de 12 februarie 2022;
4. Antonia Boilă, La intersecția mai multor lumi – Povești de viață ale unor persoane rome și rome
LGBTQ+, https://actedo.org/wp-content/uploads/2021/07/Povestea-Izabelei-web.pdf accesat la
data de 12 februarie 2022;
5. Antonia Boilă, La intersecția mai multor lumi – Povești de viață ale unor persoane rome și rome
LGBTQ+, https://actedo.org/wp-content/uploads/2021/07/Povestea-lui-George-web.pdf accesat la
data de 12 februarie 2022;
6. Articolul 21 (1) - https://moodle.fspac.ubbcluj.ro/pluginfile.php/83221/mod_resource/content/
0/CRJ_Manual%20antidiscriminare.pdf accesat la data de 19 ianuarie 2022;
7. Asociația Accept, Un liceu sigur pentru toți – percepții și atitudini față de persoanele LGBT în
mediul educațional românesc, http://www.acceptromania.ro/wp-content/uploads/2016/03/Un-
liceu-sigur-pentru-to%C8%9Bi-rezultate-cantitative1.pdf?
fbclid=IwAR19gyF8wKxF20I_4mI2lZoNBqocRylzPxMgnvayp9a6WSSwpFwdQ6HzlmM
accesat la data de 13 ianuarie 2022;
8. Badgett, M.V. Lee; Durso, Laura E.; Mallory, Christy; Kastanis, Angeliki, The Business Impact
of LGBT-Supportive Workplace Policies,
https://escholarship.org/uc/item/3vt6t9zx#article_main accesat la data de 10 februarie 2022;
9. Bejinaru Alexa, Povestea Dariei Jane, vloggerița din România care și-a făcut schimbare de sex
la 19 ani, https://www.vice.com/ro/article/n7jgbb/povestea-vloggeritei-daria-jane, accesat la
data de 13 februarie 2022;
10. Bian, Nicolae, SONDAJ Ce cred românii despre LGBT vs valori tradiționale,
https://www.g4media.ro/exclusiv-sondaj-ce-cred-romanii-despre-lgbt-vs-valori-traditionale-
cum-sunt-vazute-partidele-in-aceasta-dezbatere-ar-trebui-sa-se-implice-biserica-in-deciziile-
autoritatilor-raspuns-58-nu-8-da.html?
fbclid=IwAR3cSiRhmDDbzpvbsvYFombxDEamV5rU8kv5_BgW4Kw2yMsnKV0ITv4OH0k,
accesat la 29 aprilie 2022;
11. Biblia, Genesa & Levitic.
12. Boland, M. L., Sexual Harassment in the workplace, Sphinx Publishing, 2005, p. 5.
13. Bultena, C., Whatcott, R. B., Bushwhacked at work: A Comparative Analysis of Mobbing and
Bullying at work, în „Proceedings of ASBBS” (American Society of Business and Behavioral
Sciences), vol. 15.
14. Chiriac, Alina, „Managementul diversității în organizații. Beneficii pentru angajați și companii.
Măsuri de implementare.”, 2007, Discriminarea la locul de muncă. Managementul diversității
în organizațiile din România„, disponibil la
https://www.cartadiversitatii.ro/images/diversity/resurse/managementul_diversitatii_organizatii.
pdf accesat la data de 20 decembrie 2021.
15. Codul Civil – Articolul 259, https://lege5.ro/gratuit/gi2tsmbqhe/art-259-casatoria-codul-civil?
dp=gu3dmnbxge4ti
16. Codul Penal, articolul 77 https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-77 art 77 accesat la data de 19
ianuarie 2022;
17. Columban Alexandra, David Cezara, Roxana Marin, Rostaș Grațiela, Abecedar de
antidiscriminare – etnie, orientare sexuală și identitate de gen din perspectiva intersecțională,
https://actedo.org/wp-content/uploads/2021/01/INTERSECT-abecedar-antidiscriminare.pdf
accesat la data de 9 februarie 2022;
18. Comisia Europeană, „Lupta împotriva discriminării şi promovarea egalităţii. Măsurarea
progreselor înregistrate, How to Measure Progress Done, p. 62, disponibil la
http://ec.europa.eu/employment_social/fundamental_rights/pdf/pubst/stud/measprog08_en.pdf
accesat la data de 20 decembrie 2021;
19. Constituția României, articolul 48 - https://www.constitutiaromaniei.ro/art-48-familia/ accesat
la data de 17 ianuarie 2022;
20. Directiva 2000 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?
uri=CELEX:32000L0078&from=EN accesat la data de 19 ianuarie 2022;
21. Einarsen, S., Hoel, H., Zapf, D., Cooper, C., Bullying and Emotional Abuse in the Workplace.
International perspectives in research and practice, Taylor & Francis e-Library, 2004.
22. European Commission, „The Fight against Discrimination and the Promotion of Equality”.
https://ec.europa.eu/migrant-integration/library-document/fight-against-discrimination-and-
promotion-equality-table-indicators_en accesat la data de 19 ianuarie 2022;
23. F.A, Forme ale discriminării, disponibil la https://www.antidiscriminare.ro/forme-ale-
discriminarii, accesat la data de 20 decembrie 2021.
24. F.A, Rezultate finale referendum, https://www.digi24.ro/referendum-familie-2018/rezultate-
finale-referendum-au-votat-2110-dintre-alegatori-1010305 accesat la data de 17 ianuarie 2022;
25. F.A. Ce este discriminarea?, disponibil la https://www.antidiscriminare.ro/ce-este-
discriminarea, accesat la data de 20 decembrie 2021;
26. F.A., Cum s-a ajuns la referendumul din 6-7 octombrie. Totul a început în 2015,
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/cum-s-a-ajuns-la-referendumul-din-6-7-
octombrie-totul-a-inceput-in-2015-1007173 accesat la data de 17 ianuarie 2022;
27. F.A., Discriminare - https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/24129 accesat la 29 aprilie
2022;
28. F.A., Educația https://dexonline.ro/definitie/educa%C8%9Bie sau https://dexonline.ro/definitie/educa
%C8%9Bie. accesat la 29 aprilie 2022;
29. F.A., Fișă informativă cu privire la problematica LGBTI, https://rm.coe.int/ecri-factsheet-lgbti-
issues-romanian-translation-/1680a1f3c1 accesat la data de 19 ianuarie 2022;
30. F.A., Incluziunea socială, disponibil la
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Transparenta/2014-01-31-DGAS-
IntrebariFrecvente-incluziune.pdf, accesat la data de 20 decembrie 2021;
31. F.A., Poliția română reclamată pentru abuz și tortură de către o femeie transgender,
https://www.mozaiqlgbt.ro/2020/12/politia-romana-reclamata-pentru-abuz-si-tortura-de-catre-o-
femeie-transgender/ accesat la data de 3 februarie 2022;
32. F.A., Proiect controversat adoptat de senat, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/proiect-
controversat-adoptat-de-senat-este-interzisa-referirea-la-identitatea-de-gen-in-scoli-si-
universitati-1324033 accesat la data de 17 ianuarie 2022;
33. F.A., Protecție și incluziune socială, https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=750&langId=ro
accesat la data de 20 decembrie 2021;
34. F.A., Senatul a adoptat tacit proiect de lege anti-LGBT, https://www.hotnews.ro/stiri-politic-
25523895-senatul-adoptat-tacit-proiect-lege-anti-lgbt-depus-sapte-parlamentari-udmr-similar-celui-din-
ungaria-lui-viktor-orban.htm accesat la 29 aprilie 2022;
35. F.A., Trans în România, https://transinromania.ro/definitii/ accesat la 29 aprilie 2022;
36. Gheondea, S. Ilie, M. Lambru, A. Mihăilescu, A. Neguț, M. Stanciu, C. Tomescu, Fenomene
specifice de discriminare la locul de muncă: Mobbing-ul în Calitatea Vietii, în Calitatea vieții,
XXI, nr, 1-2, 2010.
37. Ghid pentru combaterea discriminării în Universitatea Babeș-Bolyai,
https://www.ubbcluj.ro/ro/despre/organizare/files/etica/Ghid_pentru_combaterea_discriminarii_UBB.pd
f, accesat la 29 aprilie 2022;
38. Grunberg, Laura, Cap. "Gen și societate" în Manual de sociologie, Editura Polirom, 2010.
39. Hancock, P. & Tyler, M. Work, Postmodernism and organization, London: Sage, 2001.
40. K. Shane. Creatin an LGBT+ Inclusive Workplace. The practical resource guide for business
leaders., Routledge, 2021;
41. Klawitter, M.M. Why aren’t economists doing research on sexual orientation? Feminist
Economics, 1998, 4(2), 55–9.
42. L. Popescu, Politica Sexelor, editura Ma1ko, București, 2004, p. 187.
43. Legea 202/2002 - https://anes.gov.ro/legislatie-nationala-egalitatea-de-sanse/ accesat la data de
19 ianuarie 2022;
44. Legea 3/2000 - https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/21139 legea 3/2000 accesat la
data de 19 ianuarie 2022;
45. Legea Educației Naționale -
https://edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Legislatie/2021/LEN_2011_actualizata_2021.pdf
accesat la 4 aprilie 2022;
46. Legislație Codul Muncii https://www.antidiscriminare.ro/legislatie-nationala codul muncii 2003
accesat la data de 19 ianuarie 2022;
47. Liviu Cojan, AUR inițiază o lege anti-LGBT similară cu cea adoptată de Ungaria, criticată
vehement de Comisia Europeană, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/aur-initiaza-o-lege-
anti-lgbt-similara-cu-cea-adoptata-de-ungaria-criticata-vehement-de-comisia-europeana-
1613265 accesat la data de 17 ianuarie 2022;
48. McQuarrie, F. (1998). Expanding the concept of diversity: Discussing sexual orientation in the
management classroom. Journal of Management Education, 22, 162-172?
49. McQuarrie, F.A.E. Expanding the concept of diversity: Discussing sexual orientation in the
50. Megathlin, D. (2007a). Making change: LGBT inclusion—Implementing policies, programs,
and practices. New York: Catalyst.
51. Negrea, Lucian, Tânărul care s-a aruncat de la Intercontinental a lăsat mesaje de adio: era
gay și se plângea de stigmatizarea socială https://www.stiripesurse.ro/amp.php?
article_id=2215880&fbclid=IwAR1d_cjucb3QrWRO3UslXjFSAigmrAHsfhcc3Rg8ECCOHfX
F0XvnrgfBxdk accesat la 4 februarie 2022;
52. Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025,
https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-13081-2020-INIT/ro/pdf accesat la data de
19 ianuarie 2022;
53. ORDONANȚĂ nr. 137 din 31 august 2000
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/24129 accesat la data de 19 ianuarie 2022;
54. S. Quinn şi E. Paradis (2007) Going Beyond the Law: promoting equality in employment
(Dincolo de lege: promovarea egalităţii la locul de muncă), ILGA-Europe.
55. Stan, Maria, Referendum familia tradițională 2018,
https://www.mediafax.ro/politic/referendum-familia-traditionala-2018-unde-si-cand-pot-vota-
romanii-pentru-revizuirea-constitutiei-de-cate-voturi-este-nevoie-pentru-validarea-
referendumului-17541220, accesat la data de 3 februarie 2022;
56. Stănescu, Alexandru, AUR inițiază o lege anti-LGBT, identică cu cea adoptată de Viktor Orban
în Ungaria, în ciuda dezaprobărilor vehemente din partea Uniunii Europene,
https://www.g4media.ro/aur-initiaza-o-lege-anti-lgbt-identica-cu-cea-adoptata-de-viktor-orban-
in-ungaria-in-ciuda-dezaprobarilor-vehemente-din-partea-uniunii-europene.html accesat la data
de 3 februarie 2022;
57. Sursă grafice ILGA-Europe https://www.ilga-europe.org/ accesat la 4 februarie 2022;
58. T. S. Rotaru, L. Oprea, „Gen și sexualitate„ în Oprea, L., Cojocaru, D., Gavrilovici, C. (eds)
Bazele comportamentului social în sănătate, București, Pro-Unibersitaria.
59. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (VERSIUNE CONSOLIDATĂ), articolul 10
https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-
fd71826e6da6.0001.02/DOC_2&format=PDF 19 ianuarie 2022;
60. Ward, J. & Winstanley, D. The absent presence: Negative space within discourse and the
construction of minority sexual identity in the workplace.
61. Weinberg, G. 1972. Society and the Healthy Homosexual. New York, NY: St Martin’s Press.