Georgeta Ghebrea

METAMORFOZE SOCIALE
ALE PUTERII

Renaissance
Bucureşti
2007

Tehnoredactare şi coperta: Monica B a l a b a n
Editura Renaissance 2007
(Editură recunoscută C.N.C.S.I.S.)
Editor: S o r i n A l e x a n d r u Ş O N T E A
Telefon/fax: 031.808.91.97
0744.652118
E-mail: sorinsontea@rdslink.ro
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii
ISBN 978-973-8922-24-2
Tipar: ABSTRACT M E D I A SRL
T e l / f a x : 031.808.91.97
1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA
POLITICULUI
Sociologia politică este o ştiinţă de frontieră care aparţine, în ace­
laşi timp, ştiinţelor politice şi sociologiei. Aparţine sociologiei pentru că
î m p ă r t ă ş e ş t e aceeaşi viziune; aparţine ştiinţelor politice pentru că are
acelaşi obiect de studiu ca acestea, adică politicul şi politica.
V o m explica, mai întâi, în ce c o n s t ă specificul viziunii sociologice
şi, apoi, v o m î n c e r c a să definim ce sunt politica şi politicul.
1.1. SPECIFICUL VIZIUNII SOCIOLOGICE
Sociologia are ca obiect de studiu socialul dar nu toate ştiinţele so­
ciale şi u m a n e î m p ă r t ă ş e s c viziunea sociologică. C r e d e m că sociologia
încearcă, în principal, să răspundă la patru întrebări fundamentale:
1). C i n e s u n t e m ? P r o b l e m a identităţii sociale.
D a c ă î n c e r c ă m să r ă s p u n d e m la această întrebare, cei mai mulţi din­
tre noi ne v o m defini în termenii statutelor (statusurilor) sociale pe care
le o c u p ă m şi a rolurilor sociale pe care le j u c ă m . S u n t e m studenţi sau
profesori sau a v e m o a n u m i t ă o c u p a ţ i e , suntem bărbaţi sau femei, a v e m
0 a n u m i t ă vârstă, s u n t e m căsătoriţi sau celibatari, s u n t e m părinţi şi copii,
s u n t e m bogaţi sau săraci, a p a r ţ i n e m unei naţiuni, etnii, rase, s u n t e m lo­
cuitori ai unei localităţi, ţări etc. Sociologul de origine g e r m a n ă Ralf
D a h r e n d o r f n u m e a homo sociologicus această viziune despre esenţa
u m a n ă , în care nu ne p u t e m c o n c e p e d e c â t înveşmântaţi în mantiile ofe­
rite de poziţiile noastre şi de rolurile pe care le j u c ă m 1 .
2). C u m funcţionează l u m e a în care trăim? P r o b l e m a structurii so­
ciale.
De obicei, pentru a înţelege funcţionarea unui lucru, copiii (şi oa­
menii, în general) îl desfac în bucăţele, în piesele c o m p o n e n t e . Câţi din­
tre noi nu am desfăcut o j u c ă r i e sau un ceasornic pentru a vedea c u m
funcţionează? A ş a a m înţeles c u m funcţionează diferitele m e c a n i s m e .
A ş a a aflat a n a t o m i a c u m funcţionează corpul u m a n şi celelalte orga­
n i s m e vii şi e x e m p l e l e ar p u t e a c o n t i n u a cu referire la toate ştiinţele.
1
Dahrendorf, R.: După 1989. Morală, revoluţie şi societare civilă (trad.de Mona
Antohi), Humanitas, Bucureşti, 2001, p. 72.
Ml I AMOm O/li SOCIALE ALE PUTERII
Nu i sociologia nu face excepţie. P e n t r u a folosi aceleaşi metafore, " m e -
< .im .mul", " o r g a n i s m u l " care trebuie desfăcut în piesele c o m p o n e n t e
QSte societatea u m a n ă . D i n ce este ea alcătuită? D i n diferite d o m e n i i ,
grupuri şi relaţii. D i n comunităţi, organizaţii şi instituţii. E un uriaş sis-
Icin, spun adepţii teoriei sistemelor, alcătuit din subsisteme, alcătuite la
landul lor din subsisteme. Există e c o n o m i a , cultura, politica. Există
muncitori, ţărani, cadre medii şi superioare, intelectuali, rentieri e t c .
Exista stalul, alcătuit şi el, la rândul lui din d o m e n i i , organizaţii şi insti-
tuţii, şi există societatea civilă. D a r alcătuirea şi funcţionarea structurii
sociale r ă m â n e o problemă deschisă.
3). De ce şi c u m se schimbă l u m e a în care trăim? P r o b l e m a d i n a m i ­
cii sociale.
Am învăţat la şcoală (la istorie, e c o n o m i e politică etc.) despre
schimbarea socială. Am văzut că societăţile nu sunt identice, nici în
timp, nici în spaţiu. Lucrurile se schimbă, câteodată atât de rapid încât
o a m e n i i au dificultăţi de adaptare şi se p r o d u c e un adevărat şoc cultural
("şocul viitorului" 2 ). C a r e sunt sursele schimbărilor? C u m se p r o d u c
ele? C i n e le face? Iată întrebări esenţiale ale sociologiei.
4). C a r e sunt produsele activităţii u m a n e ? P r o b l e m a culturii
Sociologia consideră ambele a s p e c t e ale culturii: cultura materială
şi cultura spirituală. între cele d o u ă forme există însă multiple conexiuni
şi interacţiuni. Separarea lor nu este clară şi nici rigidă. De exemplu,
automobilul nu este un simplu o b i e c t ci un e l e m e n t fundamental al cul­
turii noastre. Există o adevărată constelaţie culturală ataşată acestui
" o b i e c t " : un stil de viaţa aferent, sentimente, atitudini, aspiraţii, mitolo­
gii, simboluri, valori. I-au fost d e d i c a t e p o e m e , filme, picturi şi m o n u ­
m e n t e . La fel se întâmplă, mai recent, şi cu c o m p u t e r u l devenit nucleul
unei noi constelaţii culturale.
P e n t r u a r ă s p u n d e la aceste patru întrebări fundamentale, sociologia
porneşte de la patru principii fundamentale, d e n u m i t e şi postulatele so­
ciologiei. T e r m e n u l de postulat sau a x i o m ă ne d u c e cu gândul la ştiinţele
exacte u n d e sensul este acela de a d e v ă r evident, care nu trebuie d e m o n ­
strat. Sigur, chiar şi cele mai e v i d e n t e adevăruri sunt contestabile şi
acest lucru este dovedit, de e x e m p l u , de geometriile neeuclidiene. N i c i
postulatele sociologiei nu sunt adevăruri absolute ci posibile puncte de
plecare ale demersului sociologic.
2
Toffler, A.: Şocul viitorului, (trad. de Leontina Moga şi Gabriela Mantu), Editura
Politică, Bucureşti, 1973.
6 7
1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI
Primul postulat: sociologia are o viziune globală asupra societăţii,
este interesată să studieze mai d e g r a b ă colectivităţile decât indivizii.
Pentru sociologie nu există indivizi în stare pură, în izolare ci numai în
colectivitate. Sociologia vrea să vadă p ă d u r e a , nu copacii, m a r e a şi nu
picăturile de apă, constelaţiile şi nu stelele, vrea să înţeleagă ansamblurile.
Al doilea postulat: relaţiile stabilite între o a m e n i există i n d e p e n d e n t
de indivizii ce le c o m p u n . Ele sunt definite social, ele sunt obiectivate.
Sigur, toţi a v e m o marjă de libertate, de inovaţie sau chiar de invenţie.
D a r plecăm de la ceea ce există. C â n d ne îndrăgostim, ne c o m p o r t ă m
potrivit u n o r reguli (norme sociale) care definesc dragostea în societatea
în care trăim (aceste reguli pot diferi de la o societate la alta). Nu rein-
ventăm noi dragostea, m o d u l în care o arătăm , m o d u l în care o primim.
Aceste lucruri le învăţăm şi apoi le aplicăm în viaţa cotidiană. La fel se
întâmplă în relaţiile dintre părinţi şi copii, dintre soţi, dintre profesori şi
studenţi. P u t e m schimba câte ceva, pe ici, pe colo, dar nu în părţile esen­
ţiale. S u n t e m prizonierii acestor lucruri fără să ne d ă m s e a m a , aşa c u m
nu ne d ă m s e a m a de faptul că trăim în pielea noastră decât atunci când o
rănim. în afară de pielea biologică mai a v e m însă şi pielea "socială".
Aşa c u m nu p u t e m trăi jupuiţi de vii, aşa nu p u t e m trăi fără acest înveliş
social. P e n t r u sociologie, nimic nu există în afara socialului. C h i a r şi
nevoile şi actele biologice - mâncatul, băutul, excreţia, reproducerea,
naşterea şi m o a r t e a - sunt transfigurate şi definite social.
Al treilea postulat: sociologia nu studiază " s o c i e t a t e a " ci "societăţi­
l e " , definite, în principal, de un teritoriu, o perioadă de timp şi o cultură
specifică. Sociologia studiază, mai ales, societăţile naţionale m o d e r n e
pentru că ea a apărut, ca ştiinţă, abia în e p o c a afirmării naţiunilor m o ­
derne şi a statelor-naţiune. Pentru sociologie nimic nu este veşnic şi totul
este relativ. Instituţiile apar, dăinuiesc şi dispar, chiar şi cele care, apa­
rent, sunt e t e r n e (familia, statul, n a ţ i u n e a ) . Discursul sociologiei nu este
unul normativ: ea nu s p u n e ce " t r e b u i e " să fie ci c e e a ce este. Bineînţe­
les că sociologii suni influenţaţi de cultura specifică în care s-au format,
de valorile în care au fost socializaţi d a r ei îşi d o r e s c acea "privire înde-
părtală" 3 , detaşată de verdicle de ordin m o r a l . Sociologia militantă este
şi ea o opţiune dar, de multe ori, încercările ei de a " a m e l i o r a " l u m e a au
eşuat lamentabil. Să ne amintim d o a r ce s-a întâmplat atunci când s-a
încercat p u n e r e a în practică a celebrei teză a Xl-a despre Feuerbach,
formulată de Karl Marx ("filosofii n-au făcu decât să interpreteze lumea
3
Levi-Strauss, C: Le regard eloigne, Pion, Paris, 1983.
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
în moduri diferite; este vorba însă de a o schimba" ). C h i a r sociologul
5
Dimitrie G u ş t i , adept al unei "sociologii m i l i t a n s " a fost un corifeu al
dictaturii regale a lui Carol al II-lea. " I n t e r v e n ţ i a s o c i o l o g i c ă " , imagina­
tă de sociologul francez Alain T o u r a i n e 6 pentru a d i n a m i z a actorii soci­
ali, în cadrul unei "sociologii a n g a j a t e " , nu a avut nici ea m a r e succes în
lupta sindicală. Rezultatele cercetării ştiinţifice pot fi însă folosite pen­
tru orientarea acţiunii practice, politice şi sociale.
De e x e m p l u , Paul Lazarsfeld explică c u m au contribuit cercetătorii
clin d o m e n i u l social la victoria S U A în cel de al doilea r ă z b o i m o n d i a l :
„Sociologii au fost chemaţi să studieze moralul soldaţilor astfel ca Ar­
m a t a să poată modifica atitudinile şi situaţiile care limitaseră eficienţa
operaţiunilor sale. Psihosociologilor li s-a cerut să e x a m i n e z e p r o p a g a n ­
da la care a fost e x p u s publicul a m e r i c a n , astfel î n c â t c e a utilizată de
instituţiile noastre să p o a t ă fi î m b u n ă t ă ţ i t ă iar cea d i s e m i n a t ă de d u ş m a n i
să poată fi c o n t r a c a r a t ă . " 7 . Nu s-a cuantificat aportul sociologilor lui
Lazarsfeld la efortul de război dar, cu siguranţă, descoperirile ştiinţifice
realizate de grupul din jurul său au r e p r e z e n t a t un m a r e p r o g r e s pentru
sociologie, d u p ă c u m v o m v e d e a pe parcursul acestei cărţi.
Al patrulea postulat: există o p u t e r n i c ă legătură între viaţa persona­
lă şi f e n o m e n e l e şi e v e n i m e n t e l e care au loc pe m a r e a s c e n ă a istoriei.
C a p a c i t a t e a sociologiei şi a sociologilor de a găsi , de a d e s c o p e r i aceas­
tă legătură a fost d e n u m i t ă , de către sociologul american C h a r l e s W r i g h t
Mills, " i m a g i n a ţ i e s o c i o l o g i c ă " 8 .
A ş a c u m am mai arătat, tot ceea ce s u n t e m şi tot ceea ce facem de­
p i n d e de c o o r d o n a t e l e sociale în care trăim. C o m p o r t a m e n t e l e indivi­
duale - chiar şi cele intime şi p e r s o n a l e - au determinaţi sociali. U n e l e
din cele mai importante cercetări sociologice sunt i m p o r t a n t e tocmai
prin faptul că au descoperit c o n e x i u n e a dintre viaţa personală şi marile
transformări sociale. Am putea a m i n t i studiul sociologului francez
4
Marx, K.: "Teze despre Feuerbach", în: Marx, K., Engels, F. : Opere alese, II,
Editura de stat pentru literatură politică, Bucureşti, 1955, p. 439.
5
Guşti, D.: Cunoaştere şi acţiune în seniciul naţiunii, II, Fundaţia culturală Princi­
pele Carol, Bucureşti, 1937, p . l l .
6
Touraine, A., Dubet, F., Wieviorka, M.: «Une intervention sociologique avec
Solidarnosc», Sociologie du travail, XXIV, 3/1982, pp.279-292.
7
Lazarsfeld, P.F., B. Berelson, H. Gaudet: Mecanismul votului. Cum se decid alega­
torii într-o campanie prezidenţială (trad. de Simona Drăgan), Editura Comunica­
re.ro, Bucureşti, 2004, p.ll.
8
Mills, C. W.: Imaginaţia sociologică (trad. de Petru Berar), Editura politică, Bucu­
reşti, 1975, pp. 33-40.
8 9
1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI
D u r k h e i m (unul din fondatorii sociologiei) referitor la sinucideri . Apa­
9
rent, sinuciderea este o decizie intimă, legată de o anumită stare psihică,
de a n u m i t e e v e n i m e n t e personale. D u r k h e i m demonstrează, însă, că rata
sinuciderilor variază de la o societate la alta, de la un m o m e n t istoric la
altul; că unele categorii sociale au o rată a sinuciderilor mai mare decât
altele. Principalul factor explicativ găsit de D u r k h e i m este anomia, adică
lipsa sau slăbiciunea normelor sociale. Societăţile care cunosc o perioa­
dă de schimbări rapide, de mari transformări şi răsturnări sociale, sunt
societăţi a n o m i c e pentru că vechile n o r m e nu mai funcţionează iar noile
n o r m e sociale sunt insuficient cristalizate. Lipsiţi de criterii clare şi fixe,
oamenii se simt dezorientaţi şi unii ajung chiar la sinucidere. Acţiunea
anomiei poate fi favorizată sau atenuată de anumiţi factori intermediari,
c u m ar fi: cultul religios, genul etc. Protestanţii aveau o rată mai mare a
sinuciderilor (190/1.000.000) în c o m p a r a ţ i e cu catolicii (58/1.000.000)
pentru că, deşi sunt creştini şi „fapta lor atrage pedepse morale deosebit
de s e v e r e " 1 0 , cultul lor „permite liberul e x a m e n într-o proporţie mult
mai m a r e " lăsând mai mult loc zdruncinării credinţelor tradiţionale.
D u r k e i m arată, în continuare, şi acţiunea altor variabile care corelează
cu această „zdruncinare"(adică, a n o m i e ) : nivelul de instruire, profesia,
genul, statusul marital. Categoriile sociale mai tradiţionaliste, care au
viaţa mai o r d o n a t ă , organizată într-un m o d mai mecanic şi mai previzi­
bil, sunt mai puţin anomice, deci au o probabilitate mai mică de a se
sinucide: cei cu un nivel mai redus de instruire, femeile, persoanele că­
sătorite. La nivelul întregii societăţi, sinuciderea este invers proporţiona­
lă cu gradul de integrare socială, religioasă, politică şi d o m e s t i c ă " şi
direct proporţională cu gradul de a n o m i e .
Imaginaţ ia sociologică, s p u n e M i l l s 1 2 , există dinainte de apariţia so­
ciologiei. O p u t e m găsi în literatură, unde influenţa războaielor, revoluţi­
ilor, regimurilor politice asupra vieţii private este oglindită, chiar
analizată, dar cu mijloace artistice, nu ştiinţifice. C h i a r în literatura ro­
mână p u t e m cita multe e x e m p l e de r o m a n e în care imaginaţia sociologi­
că este prezentă (de exemplu, " M o r o m e ţ i i " , de Marin Preda, roman ce
reflectă criza lumii rurale prin descrierea vieţii respectivei familii).
' Durkheim, E.: Despre sinucidere (trad. Mihaela Calcan), Institutul European Iaşi
1993.
'" Ibidem, p. 118.
" Ibid. p 163.
12
Mills, C. W.:op. cit., p.33.
Ml IAMQKI OZE SOCIALE ALE PUTERII
Prin urmare, imaginaţia sociologică a existat mult î n a i n t e de apari-
11 II lologiei, e v e n i m e n t ce s-a p r o d u s abia în secolul al X l X - l e a . Soci­
ologia, ca ştiinţă, a î m p r u m u t a t mult din filosofia luminilor ( d e exemplu,
Ideile de progres, raţionalism, u m a n i s m , iluminarea poporului prin edu-
(-n(ii-). Descoperirile spectaculoase făcute de ştiinţele naturii (în special,
Cele ale lui Galilei, N e w t o n şi D a r w i n ) au contribuit şi ele la cristaliza­
u-a ideii că, aşa c u m p u t e m c u n o a ş t e şi stăpâni natura, p u t e m c u n o a ş t e şi
i ontrola şi societatea. Spiritul p r o m e t e i c a fost o trăsătură a primei pe-
rioade a sociologiei, până când s-a cristalizat ideea că societatea u m a n ă
nu poale fi c u n o s c u t ă în acelaşi m o d ca natura întrucât d e t e r m i n i s m u l
social este diferit, " o b i e c t u l " este diferit, poziţia cercetătorului în raport
cu obiceiul de studiu este diferită.
R a y m o n d A r o n 1 3 defineşte specificul sociologiei în raport cu alte
Ştiinţe sociale prin rigoare ştiinţifică (nu a f i r m ă m sigur c e v a fără să d e ­
m o n s t r ă m ) , viziunea ansamblului (dar şi a diversităţii, a specificităţii) şi
refuzul d o g m a t i s m e l o r (un a n u m i t relativism).
în plan m e t o d o l o g i c , sociologia este m a i ales o ştiinţă empirică. In
latina, empiricus î n s e a m n ă experienţă şi a ajuns să fie p e r c e p u t ca ceva
opus sau diferit de t e o r i e 1 4 . Pentru sociologie, studiul e m p i r i c c o m p l e ­
tează studiul teoretic - în care concluziile derivă din idei şi teorii - cu
informaţii provenite din observaţii şi e x p e r i e n ţ a directă, practică. Astfel,
metodele şi tehnicile folosite de sociologie culeg prin c e r c e t a r e de teren
şi analizează datele empirice, c o m p l e t â n d şi corectând nivelul teoretic,
pc baza contactului cu realitatea practică..
Un rol important în constituirea sociologiei l-au j u c a t şi revoluţiile
politice şi sociale din e p o c a m o d e r n ă , care au p r o m o v a t ideile de drep­
turi ale o m u l u i , egalitate, libertate, sfârşitul monarhiilor absolute şi al
elitelor tradiţionale. Revoluţiile au arătat capacitatea o a m e n i l o r de a
schimba l u m e a în care trăiesc, consolidând optimismul g n o s e o l o g i c şi
pozitivismul specifice epocii.
Ideile care au marcat naşterea sociologiei sunt bine ilustrate chiar
de inventatorul acestui cuvânt, care e o c o m b i n a ţ i e între cuvinte de ori­
gine latină - " s o c i o " - şi greacă - "logie". Este vorba de filosoful francez
13
Aron, R.: Dix-huit lecons sur la societe postinduslrielle, Gallimard, Paris, 1962,
pp. 16-31.
14
Grix, J.: Demystifying Postgraduate Research, The University of Birmingham
Press, Birmingham, 2 0 0 1 , p. 133.
10
1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI
Auguste C o m t e 1 5 , autorul "Filosofiei p o z i t i v e " care susţine tocmai vizi­
unea menţionată mai sus: "savoir c ' e s t prevoir, prevoir c'est p o u v o i r " [a
şti î n s e a m n ă a prevedea, a p r e v e d e a î n s e a m n ă a p u t e a ] . A c e a s t ă frază
sintetizează foarte b i n e gândirea de tip pozitivist, adică, încrederea în
capacitatea raţiunii u m a n e de a c u n o a ş t e lumea , de a face predicţii asu­
pra ei şi, în final, de a o controla potrivit propriilor interese. " K n o w l e d g e
is p o w e r " [cunoaşterea este putere] spusese şi filosoful englez Francis
B a c o n , arătând forţa informaţiei şi a cunoaşterii.
în concluzie, perioada de î n c e p u t a sociologiei este m a r c a t ă de o vi­
ziune iluministă, pozitivistă şi p r o m e t e i c ă asupra lumii şi a rolului ştiin­
ţei.
1.2. OBIECTUL SOCIOLOGIEI POLITICE; CONCEPTE-
CHE1E
Sociologia politică utilizează viziunea specifică sociologiei (viziune
oglindită în întrebările fundamentale şi în postulate) dar se inspiră şi din
alte ştiinţe, c u m ar fi: istoria, dreptul, filosofia politică şi psihologia so­
cială 1 6 .
Sociologia politică încearcă să creeze propriul său d e m e r s , în raport
cu celelalte ştiinţe politice, având ca principale trăsături specifice:
- analiza corelaţiei dintre fenomenul politic şi celelalte f e n o m e n e
sociale
- explicarea opţiunilor "olitice şi a j u d e c ă ţ i l o r de valoare ale indivi­
zilor şi grupurilor sociale, prin studiul curentelor de opinie şi al compor­
tamentelor colective.
Fiind prin excelenţă o ştiinţă m o d e r n ă , apărută şi dezvoltată în tim­
purile m o d e m e , sociologia politică este influenţată de principiile moder­
nităţii, de raţionalitate, în primul r â n d . De a s e m e n e a , ea este marcată nu
numai de m o m e n t u l istoric ci şi de aria culturală în care a apărut: socie­
tatea occidentală, aflată în plin p r o c e s de democratizare politică, e c o n o ­
mică, culturală. De altfel, greu se p o a t e i m a g i n a existenţa şi funcţionarea
sociologiei politice în societăţi n e d e m o c r a t i c e . Participarea crescândă a
maselor la procesele sociale şi politice a orientat interesul sociologiei
l
: Comte, A.: Cours de philosophie positive, ed. 1908, t. IV, p.214, apud Durând,
G.: Les grands lextes de la sociologie moderne, Bordas, Paris - Montreal, 1969
1
Bouthoul, G: Sociologie de la politique, Presses Universitaires de France, Paris
1971, p.9.
11
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
politico câtre f e n o m e n e l e colective şi către nivelul m a c r o s o c i a l . Există,
însă, şi o valoroasă contribuţie a microsociologiei politice, interesată,
mai ales, de microgrupuri politice, interacţiune politică şi leadership.
()biectul sociologiei politice este d o m e n i u l politic, a d i c ă politica şi
Fenomenele c o n e x e cu aceasta ( c u m ar fi structurile politice, cultura p o ­
litică, socializarea politică, interacţiunea politică, c o m p o r t a m e n t e l e poli­
tice, schi m barea politică).
Politica este un p r o c e s social de distribuţie şi utilizare a puterii,
având, în zilele noastre statul ca actor principal. Sociologia politică este,
însă, mai interesată de studiul influenţei reciproce dintre acest proces şi
relaţiile sociale, atitudinile şi c o m p o r t a m e n t e l e o a m e n i l o r - decât de
acţiunea politică propriu-zisă. Politicul se referă Ia întregul d o m e n i u
politic: structuri, interacţiuni, idei şi c o m p o r t a m e n t e politice:
Aparatul conceptual al sociologiei politice este bogat şi divers, cu
împrumuturi din m u l t e ştiinţe, chiar din literatură, teatru şi film. Totuşi,
0 bună parte din conceptele cheie sunt definite în o p e r a marelui sociolog
german M a x W e b e r (1864 - 1920) considerat, alături de M a r x şi
Durkheim, unul din fondatorii s o c i o l o g i e i 1 7 .
Putere: capacitatea observată şi predictibilă de a avea un efect asu­
pra noastră, d a r mai ales asupra celorlalţi şi asupra mediului înconjură­
tor, în c i u d a opoziţiei şi rezistenţei î n t â m p i n a t e . A c e a s t a este cea mai
influentă definiţie sociologică a puterii, definiţia de inspiraţie weberiană.
Ea implică inevitabil conflicte şi interese incompatibile între polii pute­
rii, punând accentul pe coerciţie. P u t e r e p o a t e să î n s e m n e î n s ă controlul
asupra persoanelor şi a resurselor e c o n o m i c e şi sociale d a r şi libertatea
şi capacitatea de a se sustrage acestui control. P u t e r e a este o constantă a
societăţii u m a n e . Bertrand Russell s p u n e a că p u t e r e a este pentru societa­
te c e e a ce este sângele pentru o r g a n i s m u l viu, fără de c a r e acesta n-ar
putea funcţiona. P u t e r e a este o relaţie de s c h i m b între indivizi, grupuri,
organizaţii. P u t e r e a nu este un atribut al oamenilor, g r u p u r i l o r sau insti­
tuţiilor, ea este o relaţie socială între acestea. P u t e r e a este relaţională,
asimetrică dar reciprocă; este un raport de schimb c h i a r d a c ă schimbul
este inegal. M i c h e l Crozier şi E r h a r d F i e d b e r g d e m o n s t r e a z ă că p u t e r e a
este un fenomen simplu şi universal dar, în acelaşi timp, multiform şi
18
insesizabil .
17
Boudon, R. et alii (eds.): Dicţionar de sociologie (trad. Mariana Ţuţuianu),
Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1966, p.317.
18
Crozier, M ; Friedberg, E.: L'acte.ur et le systeme. Les contraintes de l'action
collective, Seuil, Paris,1977, p.65.
12
1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI
Dominaţie: este relaţia socială care defineşte puterea; este manifes­
tarea c o n c r e t ă şi e m p i r i c ă a puterii. D o m i n a ţ i a , ca relaţie, implică doi
poli: polul d o m i n a n t , care îşi i m p u n e ordinea, şi polul dominat, care e
d i s p u s să se s u p u n ă ordinii date. D o m i n a ţ i a implică un control al unei
minorităţi asupra majorităţii, şi aceasta este una din regulile fundamenta­
le ale politicii. D e m o c r a ţ i a , prin alegeri şi prin alte forme de consultare a
majorităţii, dă impresia modificării acestui raport. Totuşi, chiar în cele
mai funcţionale democraţii, î n t o t d e a u n a activitatea politică este orientată
şi decisă de către o minoritate, de către o elită politică. „Tirania majori­
t ă ţ i i " 1 9 este mai degrabă o n o r m ă de grup care este i m p u s ă indivizilor şi
grupurilor minoritare de către majoritate.
Activitatea politică face şi desface, formează şi modifică neîntre­
rupt relaţia de d o m i n a ţ i e . Politica e s t e 2 0 astfel o activitate u m a n ă care
revendică - pentru o autoritate instalată pe un teritoriu dat - dreptul de
d o m i n a ţ i e cu posibilitatea de a folosi forţa, în caz de nevoie, fie pentru
m e n ţ i n e r e a ordinii interne, fie pentru apărarea colectivităţii împotriva
pericolelor e x t e r n e .
Nici p u t e r e a şi nici dominaţia nu sunt proprii d o a r domeniului poli­
tic. Le p u t e m întâlni în e c o n o m i e , în p e d a g o g i e , în armată, biserică, fa­
milie etc. Specificul politicii este dat de elementul teritorial, politica
vizează d o m i n a ţ i a într-o colectivitate teritorială, în ansamblul ei, fiind o
activitate ce are obiective relevante d o a r pentru existenta acelei colecti­
vităţi.
Motivaţia supunern'/baza oricărei dominaţii este relaţia dintre co­
m a n d ă şi execuţie. C o m a n d a este un factor de organizare a activităţii
u m a n e , în vederea îndeplinirii obiectivelor respectivului grup. De ce cei
d o m i n a ţ i ascultă ordinele date, de ce respectă comenzile primite, de ce
se s u p u n ? Există o motivaţie extrinsecă - teama de sancţiuni dar şi spe­
r a n ţ a unei r e c o m p e n s e - şi o motivaţie intrinsecă, pornită din convinge­
re, respect, conştiinţă, utilitate, oportunitate, tradiţie. Cei dominaţi se
supun pentru că r e c u n o s c în m o d formal necesitatea supunerii, pentru că
ei r e c u n o s c legitimitatea dominaţiei.
A n t r o p o l o g u l francez Claude Levi-Strauss a demonstrat, în u r m a
studiilor sale făcute în societăţi „ p r i m i t i v e " , că înţelegerea relaţiilor de
putere este foarte diferită, în aceste societăţi, în raport cu societăţile „ci-
De Tocqueville, A.: De la Democraţie en Amerique, volume 2, Garnier-
Flammarion, Paris, 1981, p. 19. (în română : Despre democraţie în America, Huma-
nitas, Bucureşti, 2005).
2
" Bouthoul, G.: op.cit., p. 30.
13
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

vili/ale". Deşi fundamentul psihologic al puterii este, în a m b e l e cazuri, Amitai Etzioni consideră că puterea are nevoie de control social
c o n s i m ţ ă m â n t u l , în cazul „sălbaticilor" nu este vorba de o relaţie unila­ pentru a se i m p u n e . Mijloacele de control pot fi fizice (afectând corpul:
terală ci de o relaţie contractuală, între c o n d u c e r e a grupului şi grup. T o ­ puterea coercitivă), materiale (oferirea de bunuri şi servicii: puterea uti
tuşi, contractul social respectiv diferă foarte mult de cel descris de litaristă) sau simbolice (prestigiu, respect, stimă, iubire, acceptare socia­
Rousseau. El se b a z e a z ă într-o m ă s u r ă m u l t m a i m a r e pe reciprocitate: lă: putere n o r m a t i v ă ) . D u p ă Etzioni, puterea coercitivă şi cea utilitaristă
nu n u m a i cei d o m i n a ţ i r e n u n ţ ă la ceva ( a u t o n o m i e individuală) în favoa­ sunt alienante şi costisitoare, având eficacitate şi eficienţă reduse. Pute­
rea a ceva (binele c o m u n ) dar şi cei c a r e ajung să d o m i n e au nu numai rea n o r m a t i v ă este cea mai eficace pentru că se bazează pe angajament ,
câştiguri (pot avea mai multe femei) d a r şi renunţări (trebuie să împartă dăruire, conştiinţă şi morală, pe m o t o a r e „ i n t e r i o a r e " ale fiinţei u m a n e .
o parte din bunuri cu m e m b r i i grupului). Astfel, relaţiile politice constau 25 *
într-un echilibru reînnoit p e r m a n e n t între şef şi g r u p , echilibru c o m p u s Talcott P a r s o n s " e n u m e r a şi el printre instrumentele puterii recom­
din prestaţii şi privilegii, din servicii şi o b l i g a ţ i i 2 ' . pensa, sancţiunea, morala şi influenţa (invocarea motivelor raţionale
Autoritate: puterea legitimă, adică puterea distribuită în conformita­ pozitive). Coerciţia nu este, în opinia sociologului american, principalul
te cu n o r m e l e sociale; puterea este legitimată din p u n c t de vedere cultu­ instrument al puterii (de fapt, P a r s o n s nu c o n c e p e puterea decât ca auto­
ral, adică al valorilor şi n o r m e l o r r e c u n o s c u t e şi acceptate. ritate, adică, putere legitimă, acceptată). Principalele instrumente ale
Structura conducătoare: grupul care distribuie şi foloseşte puterea , puterii se află mai ales în sfera sancţiunilor simbolice. Folosirea forţei
în conformitate cu n o r m e l e sociale în vigoare. este rezervată împrejurăilor neaşteptate, excepţionale, pentru care siste­
Tipuri de putere: definiţia w e b e r i a n ă a puterii este inspirată din şti­ mul de putere nu este pregătit suficient. Prin urmare, la forţă apelează
inţele naturii, din fizică, din relaţia forţă-reacţie. W e b e r 2 2 a identificat mai ales regimurile slabe, care au o poziţie nesigură, instabilă - cele
trei tipuri ideale de putere legitimă: p u t e r e a tradiţională, p u t e r e a caris- puternice nu au nevoie, pentru că se b a z e a z ă pe c o n s i m ţ ă m â n t u l celor
matică şi puterea legală. guvernaţi.
în societatea c o n t e m p o r a n ă , definiţiile şi tipologiile clasice nu mai D a c ă W e b e r accentua caracterul conflictual al puterii, pentru Parsons
sunt însă în întregime valabile pentru că puterea este multiformă, diversă puterea - deşi se confruntă cu disensiuni şi revolte şi foloseşte forţa şi co­
şi î m b i n ă simultan m a i multe tipuri. erciţia - nu exprimă interesele separate ale celor doi poli ai relaţiei de pu­
Astfel, există nu numai putere verticală (într-o ierarhie, de sus în tere 6 ci interesele c o m u n e ale grupului, interesele colective.
jos) ci şi putere orizontală (pe acelaşi palier al ierarhiei, există departa­ U r m ă t o r u l tabel încearcă să sintetizeze aceste discuţii, fără, însă, a
mente sau oameni mai puternici d e c â t ceilalţi). S o c i o l o g u l francez le limita (tabelul 1):
M i d i e i C r o z i e r a analizat controlul incertitudinii ca sursă a puterii în T A B E L U L 1: TIPURI DE P U T E R E
organizaţii (vezi, mai jos, subcapitolul 4.7.). Tip Surse Mecanisme
Parafrazându-1 pe Văclav Havel, există şi o putere a c e l o r fără de Coercitivă Capacitatea de a sanc­ Forţa
p u t e r e 2 3 . De multe ori, într-o organizaţie, o a m e n i cu un status subordo­ ţiona
nat (secretarele directorilor, de e x e m p l u ) ajung să aibă m u l t ă putere faţă Remunerativă Capacitatea de a acor­ Negocierea, persuasi­
de ceilalţi m e m b r i ai organizaţiei datorită controlului incertitudinii pe da recompense; con­ unea
care îl deţin în u r m a unui acces privilegiat la informaţii. trolul resurselor
Legală Poziţia în ierarhie, Legea

21
Levi-Strauss, C: Tropice triste (trad. E. Schileru şi I. Pislaru-Lukacsik), Editura Etzioni, A.: Modern Organizalhms, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, pp. 58-61.
ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p.281-282. 25
Parsons, T.: "Sonic reflections on ihe place of force în social process', în: H. Eck-
22
Weber, M.: Economie et societe, tome premier, Pion, Paris, 1971, p.36-37. stein (ed.): Internai War, Frec Press, NY, 1964, p.52.
23
Vezi Havel, V.: The power of the powerless: citizen against the state în central- 26
Vezi, pentru analiza comparată a celor doi autori: Giddens, A.: "Power în tlie re­
eastern Europe, M.E. Sharpe, N e w York, 1985. cent wrilings of Talcott Parsons", în: Sociology, voi. 2, 1968, pp 257-270.

11 15
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

dreptul de a cere su­ obicei, o p e r s o a n ă simpatică, respectată, populară dar poate să îşi câştige
punere puterea şi prin manipulări sau p e r s u a s i u n e . Ca e x e m p l e de putere infor-
Carismatică Carisma, modelul de Identificare, atracţie,
mală, p u t e m aminti favoriţii de la curţile regale sau "eminenţele cenu­
referinţă respect, admiraţie
şii". D u p ă alegerile din 2 0 0 0 , fiind ales preşedintele republicii, Ion
Normativă Morala Socializarea
Iliescu nu a mai avut un rol formal în Partidul Social Democrat, conform
(internalizarea norme­
Constituţiei R o m â n i e i , potrivit căreia preşedintele nu mai face parte din
lor)
niciun partid. P u t e r e a sa informală a continuat însă să acţioneze în par­
Competenţă Cunoaşterea, informa­ încredere, respect,
tid. Acest lucru a devenit şi mai vizibil d u p ă alegerile din 2004, când Ion
ţia dependenţă
Iliescu a revenit în partid ca "simplu m e m b r u " . Liderul formal al Parti­
dului Social D e m o c r a t era A d r i a n N ă s t a s e dar Ion Iliescu, chiar fără o
A c e s t e tipuri sunt tipuri ideale, d u p ă expresia lui M a x W e b e r .
funcţie formală, a continuat să fie liderul aproape necontestat, până la
W e b e r a folosit m e t o d a tipului ideal nu n u m a i în studiul puterii dar şi în
alegerile din C o n g r e s u l P S D din 2 0 0 5 , când a fost învins de M i r c e a
studiul capitalismului, familiei, oraşelor. Tipurile ideale nu există în sta­
G e o a n ă . Structura informală a unei colectivităţi, această parte nevăzută
re pură în realitate, ele sunt o abstracţie, o construcţie teoretică cu rol
a icebergului organizaţional, j o a c ă un rol foarte important în asigurarea
m e t o d o l o g i c . Tipurile ideale sunt construite p o r n i n d de la observarea
unui climat psiho-social favorabil b u n e i performanţe a organizaţiei res­
realităţii, printr-un proces de inducţie. Se sintetizează astfel caracteristici
pective. O a m e n i i au nevoie de libertate, de spontaneitate, ei nu pot trăi şi
generale ale u n o r categorii sau clase de cazuri individuale. O d a t ă con­
munci încorsetaţi p e r m a n e n t de n o r m e şi structuri rigide. Structura in­
struit, tipul ideal este un instrument deosebit de puternic pentru înţelege­
formală devine n o c i v ă doar atunci când tinde să se substituie structurii
rea şi o r d o n a r e a realităţii sociale, pentru că p u t e m î n c a d r a un caz
formale. In c o n c l u z i e , puterea informală trebuie să existe dar ea nu tre­
individual întâlnit în realitate într-un tip ideal sau altul, în funcţie de cât
buie să ameninţe p u t e r e a formală, adică autoritatea.
de multe şi de relevante caracteristici ale respectivului tip ideal întruneşte.
Leadership şi putere. Leadershipul este capacitatea, bazată pe cali­
M a i mult, de obicei nu acţionează un singur tip de putere: diferitele
tăţi personale, de a mobiliza şi stimula pe ceilalţi m e m b r i ai colectivită­
structuri şi organizaţii c o m b i n ă tipurile de putere, deşi deseori există
ţii. Personalitatea liderului este puternică şi atractivă, astfel încât cei
unul p r e d o m i n a n t . D e e x e m p l u , p u t e r e a coercitivă p r e d o m i n ă în lagăre,
conduşi îşi s c h i m b ă opţiunile personale, pentru a coincide cu cele ale
închisori şi azile psihiatrice; p u t e r e a utilitaristă, în întreprinderile eco­
liderului. Liderul este capabil să ia decizii în condiţii critice; activitatea
n o m i c e iar cea normativă în organizaţii religioase şi universităţi. M u l t e
sa este inovatoare, nu are nimic din rutina unui funcţionar, a unui biro­
organizaţii politice ( p r e c u m partidele, sindicatele şi unele organizaţii
crat. Există p e r s o a n e care se află în vârful ierarhiei fără a fi însă verita­
administrative), c o n t i n u ă Etzioni, m a n i p u l e a z ă s i m b o l u r i ideologice şi
bili lideri. Nu p o z i ţ i a în ierarhie d e t e r m i n ă poziţia de lider.
d e v o t a m e n t u l faţă de o ideologie, pentru a avea controlul a s u p r a m e m ­
brilor l o r 2 7 . In statele şi organizaţiile politice c o n t e m p o r a n e , leadershipul este,
de obicei, împărţit între mai m u l t e persoane, ceea ce determină conflicte
Putere şi autoritate: nu orice p u t e r e este şi autoritate; există puteri
frecvente (de e x e m p l u , între preşedinte şi prim-ministru).
lipsite de autoritate, adică, puteri care funcţionează în afara sau împotri­
Teoriile l e a d e r s h i p u l u i 2 8 explică g e n e z a şi ascensiunea liderilor prin
va n o r m e l o r sociale d o m i n a n t e ; de e x e m p l u , teroriştii care au deturnat
coincidenţa dintre o anumită conjunctură politică, ce reclamă anumite
un avion au putere asupra celor din avion, dar ei sunt lipsiţi de autoritate.
calităţi personale, şi deţinerea de către o p e r s o a n ă a acestor calităţi, care
Putere formală şi putere informată:autoritatea este p u t e r e a oficială,
răspund aspiraţiilor m e m b r i l o r grupului, colectivităţii. Deci anumite
formală (conformă cu n o r m e l e ) . Nu trebuie însă neglijată p u t e r e a infor-
perioade cer anumiţi lideri, neexistând, astfel, formule invariante ce
m a l ă (în afara normelor, neoficială) a indivizilor şi grupurilor, prin care
prescriu calităţile necesare unui lider. Ca urmare, condiţiile obiective
aceştia controlează colectivitatea respectivă. Liderul informai este, de

Vezi Forsyth, D.R.: Group Dynamics, third edition, Wadsworth, Belmont, CA,
Ibidem, p.61. 1999,pp. 340-352.

16 17
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
influenţează aspiraţiile grupului. Liderul este p e r s o a n a c a r e are calităţile
necesare pentru a îndeplini aspiraţiile grupului (sau d e s p r e care grupul
crede acest lucru).
T a x o n o m i a liderilor este foarte c o m p l i c a t ă şi diversă, de la un autor
la altul.
29
Se c o n s i d e r ă că există trei tipuri principale de lideri, restul fiind
combinaţii şi variaţii: liderul autoritar, liderul d e m o c r a t i c , liderul
laissez-faire. A c e a s t ă clasificare este făcută în funcţie de m o d u l de luare
a deciziile: colectiv (laissez-faire), participativ/consultativ (liderul de­
mocratic) sau individual (liderul autoritar) . Cel mai eficace este liderul
democratic, cu excepţia situaţiilor în care deciziile trebuie luate foarte
rapid (prin urmare procesul de consultare/participare întârzie luarea de­
ciziilor, p u n â n d astfel grupul în pericol) sau subordonaţii- săi sunt in­
competenţi (deci procesul de consultare/participare este o pierdere de
vreme, n e a d u c â n d câştiguri vizibile).
Se vorbeşte, de asemenea, d e s p r e leadershipul dual, mai ales în par­
tidele politice: liderul public (care apare în faţa opiniei publice, candi­
dează, este vizibil) şi " e m i n e n ţ a c e n u ş i e " (care a c ţ i o n e a z ă în culise dat­
are un rol major în c a m p a n i a electorală, în c o n c e p e r e a şi i m p l e m e n t a r e a
strategiilor şi tacticilor politice).
31
O altă distincţie uzuală este c e a dintre liderul i n s t r u m e n t a l (care
c o n d u c e grupul către realizarea sarcinilor şi obiectivelor) şi liderul ex­
presiv (care asigură un climat social şi afectiv favorabil, foarte i m p o r t a n t
pentru eficacitatea acţiunii). D a c ă liderul instrumental stabileşte obiecti­
vele, metodele şi acţiunile, liderul instrumental creează o atmosferă des­
tinsă, non-conflictuală, propice unei activităţi eficace.
Prestigiu şi putere. Prestigiul este o r e c o m p e n s ă a puterii, de aceea
j o a c ă un rol foarte important în motivaţia competiţiei pentru putere.
Prestigiul este o evaluare pozitivă, î n s e m n â n d respect, a d m i r a ţ i e , stimă.
El nu este î n t o t d e a u n a asociat cu puterea: există p e r s o a n e (monarhii
constituţionali) şi naţiuni prestigioase (Elveţia, Belgia, O l a n d a , de
e x e m p l u ) care se bucură de prestigiu, fără a avea, însă, o putere reală
deosebită. Ca instituţii, p u t e m cita cazul Bisericii O r t o d o x e R o m â n e , al
cărui prestigiu a fost (şi este) foarte m a r e în r â n d u l populaţiei dar care,
" I b i d e m , p. 359.
30
Vroom, V.H.: "A N e w Look at Managerial Decision Making", în Organizational
Dynamics 5/1974, pp. 66-80.
31
Fiedler, F.E: A Theory of Leadership Effectiveness, Mc Graw-Hill, N e w York,
1967.
1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI
în timpul r e g i m u l u i c o m u n i s t , nu avea o putere efectivă, dimpotrivă, era
obligată să se s u p u n ă ordinelor venite d e la partidul-stat. Există şi situa-
ţia inversă: dictatori atotputernici dar lipsiţi de prestigiu în ochii popula­
ţiei. De e x e m p l u , N i c o l a e C e a u ş e s c u , prin politica dusă mai ales după
1980, îşi p i e r d u s e tot prestigiul pe care îl câştigase în 1968, prin opoziţia
la intervenţia a r m a t e l o r Tratatului de la V a r ş o v i a în Cehoslovacia.
Prestigiul este un concept cheie al sociologiei politice pentru că ne
ajută să î n ţ e l e g e m mai bine m e c a n i s m e l e motivaţionale ale puterii. De
e x e m p l u , în c o m p e t i ţ i a dintre marile puteri internaţionale elementul ra­
ţional (raţiuni de ordin e c o n o m i c , strategic etc.) j o a c ă un rol foarte im­
portant. D a r şi e l e m e n t u l iraţional ( d e e x e m p l u , prestigiul) are rolul său
în politică şi în r ă z b o a i e .
32
P e n t r u Lenin" ~, c a u z a războaielor m o n d i a l e era lupta marilor puteri
pentru surse de materii p r i m e şi pieţe de desfacere. Pentru W e b e r , do­
rinţa de prestigiu este unul din m o t o a r e l e războaielor. V o i n ţ a de presti­
giu are, d u p ă părerea lui W e b e r , un rol major în politica internaţională,
în acţiunile întreprinse de marile puteri, în creare imperialismelor şi a
hegemoniilor. W e b e r crede că între entităţile politice există concurenţa
şi rivalitate şi, mai m u l t decât motivaţia de ordin e c o n o m i c , cauza este
"patosul prestigiului".
P e n t r u seniorii feudali, ofiţeri, birocraţi, puterea organizaţiei din ca­
re fac parte î n s e a m n ă şi puterea lor, generatoare de avantaje diverse.
Prestigiul este "gloria p u t e r i i " ( W e b e r ) asupra celorlalte organizaţii şi
comunităţi. Prin u r m a r e , d i n a m i c a puterii conţine nu n u m a i elemente
raţionale ci şi e l e m e n t e iraţionale, c u m este prestigiul. Sentimentul pres­
tigiului c o n s o l i d e a z ă credinţa în existenţa proprie, în rezistenţa şi sigu­
ranţa proprii - atât pentru indivizi, cât şi pentru grupuri, organizaţii etc.
V i z i u n e a leninistă persistă în g â n d i r e a sociologică c o n t e m p o r a n ă .
Astfel, un influent sociolog (fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale
d e Sociologie), I m m a n u e l W a l l e r s t e i n 3 4 c r e d e c ă sistemul economiei
m o n d i a l e funcţionează pe b a z a inegalităţilor dintre centru şi periferie,
dintre m e t r o p o l e şi coloni, iar criza sa este inevitabilă.
Lenin, V.I., "Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului", în Opere
alese, Editura politică, 1970, pp.155 - 167.
33
Weber, M.: Economy and Sociery (ed. by Roth, G.& Wittich, C ) , volume 2,
University of California Press, Berkeley, LA, 1978, pp. 910-926.
34
Wallerstein, I.: The capitalist world-economy, Cambridge University Press, Cam-
bridge, 1983, p.l.
19
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

Efectele metamorfice ale puterii. Autoritatea nu este o formă de pu­

îngroziţi să vadă tineri americani din clasa mijlocie, decenţi şi cumseca­
tere personală, fiind î n t o t d e a u n a definită de n o r m e şi condiţii sociale
de, care î n c e p u s e r ă să îi trateze pe colegii lor ca pe nişte animale, şi
specifice. Autoritatea este o sursă a puterii, în sensul că ea conferă pute­
plăcându-le acest lucru. " D e ţ i n u ţ i i " , în s c h i m b , deveneau servili, umili,
re efectivă acelora care o c u p ă o poziţie de autoritate (o funcţie), chiar
roboţi care executau ordinele gândindu-se d o a r c u m să supravieţuiască.
când aceştia nu au nişte calităţi p e r s o n a l e deosebite. De m u l t e ori autori­
U r a reciprocă devenise insuportabilă.
tatea devine sursă de abuzuri şi p r o v o a c ă efecte m e t a m o r f i c e , adică
E x p e r i m e n t u l a d e m o n s t r a t dictonul lordului Acton, potrivit căruia,
s c h i m b ă personalitatea atât a celor ce o deţin cât şi a celor care sunt lip­
" p u t e r e a corupe şi puterea absolută c o r u p e în m o d absolut". De ce are
siţi de putere.
puterea acest efect? K i p n i s 3 6 a sugerat trei motive probabile:
A c e a s t ă descoperire uluitoare a fost confirmată şi prin celebrul ex­
Ocupanţii unei anumite poziţii au tendinţa de a folosi întreaga pute­
periment Stanford 3 , realizat de H o n e y , B a n k s şi Z i m b a r d o în 1973, la
re de care dispun. De e x e m p l u , dacă dispun d o a r de puterea de convin­
universitatea a m e r i c a n ă Stanford. Cercetătorii americani voiau să afle de
gere (persuasiune) o vor folosi d o a r pe aceea; dacă vor dispune de
ce în m e d i u l c o n c e n t r a ţ i o n a r a p a r şi se dezvoltă acte de c r u z i m e şi sa­
p u t e r e a de a pedepsi, o vor folosi cu p r e c ă d e r e pe aceasta, în d a u n a unor
dism. Ipoteza lor era că există o predispoziţie în personalitatea unor oa­
mijloace mai "soft"
meni. Pentru a testa această ipoteză, ei au organizat următorul expe­
Cei care au putere şi îi controlează pe ceilalţi au tendinţa de a crede
riment: au transformat laboratoare ale universităţii în decorul unei închi­
că le sunt superiori şi că se află mai presus de regulile morale
sori fictive. Au angajat pe b a z ă de voluntariat studenţi dispuşi să partici­
Cei care au putere ajung la o părere exacerbat de bună despre ei şi,
pe la experiment, împărţindu-i în " g a r d i e n i " şi " d e ţ i n u ţ i " . " D e ţ i n u ţ i i " au
astfel, se distanţează de subordonaţii lor, pierzându-şi capacitatea de a
fost conduşi în " c e l u l e " de către " g a r d i e n i " . " G a r d i e n i i " aveau posibili­
înţelege efectele acţiunilor lor asupra celorlalţi.
tatea unui control complet asupra vieţii cotidiene a " d e ţ i n u ţ i l o r " . E x p e ­
Prin u r m a r e , autoritatea este o potenţială sursă de abuzuri. De ace­
rimentul a infirmat complet ipoteza cercetătorilor americani. Indiferent
ea, organizaţia politică trebuie să stabilească limite ale puterii şi un con­
de trăsăturile de personalitate iniţiale ale studenţilor implicaţi, existente
trol circular, reciproc, de genul feed-back, între indivizi, grupuri, insti­
înainte de debutul experimentului, situaţia în care unii o a m e n i au o pute­
tuţii şi actori politici.
re absolută asupra altora g e n e r e a z ă c o m p o r t a m e n t e abuzive. " D e ţ i n u ţ i i "
d e v e n e a u din ce în ce mai trişti, m a i deprimaţi, plângeau în " c e l u l e l e "
lor sau aveau manifestări de furie şi anxietate. J u m ă t a t e dintre ei a trebu­
it să fie " e l i b e r a ţ i " înainte de î n c h e i e r e a experimentului iar restul au ce­
rut şi ei eliberarea, fiind gata să renunţe la banii primiţi pentru I
participarea la experiment, n u m a i să se termine odată. " G a r d i e n i i " , în
s c h i m b , au fost încântaţi de e x p e r i m e n t şi au declarat că sunt dispuşi să
" l u c r e z e " chiar şi fără plată. F ă r ă excepţie, toţi au abuzat de p u t e r e a lor.
Nu vorbeau cu " d e ţ i n u ţ i i " decât pentru a le da ordine, nu ţineau seama
de drepturile acestora. A existat o situaţie în care un " d e ţ i n u t " a fost în­
chis o n o a p t e î n t r e a g ă în toaletă. D u p ă n u m a i şase zile cercetătorii au
fost obligaţi să î n c h e i e e x p e r i m e n t u l întrucât lucrurile s c ă p a s e r ă de sub
control. Participanţii deveniseră incapabili să facă diferenţa între realita­
te şi j o c , între fiinţa lor reală şi rolul j u c a t în e x p e r i m e n t . G â n d i r e a şi
c o m p o r t a m e n t u l lor s-au schimbat în m o d dramatic. Cercetătorii au fost

35
Kornblum, W.: Sociology în a changing world, Hoit, Rinehart & Winston, N e w Kipnis, D.: " D o e s power corrupt?", Journal of Personality and Social Psychology,
York, 1988, pp. 164-165. 24, 1972, pp.33-41.

2Q 21
 2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE

le se specializează şi, la un m o m e n t dat, politica devine o parte separată

şi a u t o n o m ă a societăţii. D i v i z i u n e a muncii d e t e r m i n ă specializarea,
2 . SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE avantajul r e c i p r o c în schimburile sociale şi trecerea de la starea naturală
la starea socială. In societăţile în care diviziunea muncii este mai dezvol­
tată, mai pronunţată, solidaritatea socială este mai m a r e datorită interde­
2.1. APARIŢIA POUTICII pendenţei existente între e l e m e n t e l e structurii sociale, care au n e v o i e
unul de altul pentru a supravieţui şi a se dezvolta.
Politica nu este o activitate care a existat din totdeauna. Ea este re­
Talcott P a r s o n s crede şi el că diviziunea muncii, specializarea şi
zultatul unui p r o c e s istoric. C u m a apărut ea în istorie? C a r e sunt proce­
avantajele m u t u a l e ale s c h i m b u l u i constituie principalul motiv de aban­
sele, s p o n t a n e sau conştiente, care sunt experienţele c o n c r e t e , indivi­
donare a stării „ n a t u r a l e " h o b b e s i e n e şi de intrare în social 4 0 .
duale sau colective, care au p e r m i s oamenilor, care nu d i s p u n e a u de o
instituţie sau de o activitate, să o d o b â n d e a s c ă ? A n t r o p o l o g u l francez Specializarea rolurilor politice î n s e a m n ă că există grupuri şi indi­
C l a u d e L e v i - S t r a u s s 3 7 s p u n e că acest lucru este posibil folosind u n a din vizi care alcătuiesc o structură care g u v e r n e a z ă , o structură c o n d u c ă t o a r e
cele trei m e t o d e : distinctă de restul societăţii. A c e a s t ă structură a apărut înaintea statului,
în acest sens, activitatea politică este anterioară statului.
a), inventarea respectivei activităţi sau instituţii
în viziune structuralistă, politica este un ansamblu de relaţii, institu­
b ) . transformarea unei instituţii anterioare
ţii, organizaţii, mentalităţi şi c o m p o r t a m e n t e . Structura socială este for­
c ) . importul (imitaţia, difuziunea culturală)
mată, în principal, din o a m e n i şi din relaţiile stabilite între ei. U n e l e
C a r e ar fi m e t o d a prin care o a m e n i i au creat politica? Există mai
relaţii sociale devin atât de i m p o r t a n t e pentru oameni încât o a m e n i i le
multe " t e o r i i " şi ipoteze. V o m prezenta linia D u r k h e i m - P a r s o n s în so­
instituţionalizează, le transformă în instituţii. Instituţia socială este un
ciologie, care se b a z e a z ă pe ipoteza unui proces istoric îndelungat, de
sistem durabil de relaţii sociale organizate pentru a îndeplini un obiectiv
acumulări şi inovaţii succesive. D u r k h e i m 3 8 utilizează c o n c e p t u l de divi­
care este definit ca fundamental de către societatea respectivă. în cazul
ziune a muncii sociale iar P a r s o n s 3 9 pe acela de diferenţiere structurală.
politicii, obiectivul fundamental este distribuţia şi utilizarea puterii pe un
La început, societatea u m a n ă era destul de o m o g e n ă , amorfă, slab
teritoriu dat. M e c a n i s m u l descris de Talcott P a r s o n s pentru apariţia insti­
diferenţiată, cu o structură mai simplă, u n d e nu existau c o m p o r t a m e n t e
tuţiilor este diferenţierea structurală. La început, sistemul social era foar­
şi activităţi specializate. T o a t ă societatea î n d e p l i n e a toate funcţiile soci­
te simplu, nu avea subsisteme a u t o n o m e şi distincte, specializate pentru
ale fundamentale (producţie, distribuţie, c o m u n i c a r e , protecţie, securita­
îndeplinirea fiecărei funcţii sociale. Am p u t e a s p u n e că exista un sincre­
te, apărare, control social, r e p r o d u c e r e biologică şi r e p r o d u c e r e
tism originar al activităţilor u m a n e . Pe măsură ce complexitatea vieţii
culturală).
u m a n e creşte, oamenii î n c e p să creeze activităţi specializate: e c o n o m i a ,
Potrivit lui D u r k h e i m , activităţile şi instituţiile sociale specializate
educaţia, religia, politica.
au apărut prin diviziunea muncii sociale.
sălbatică
A ş a au apărut creşterea animalelor şi cultivarea plantelor, meşteşu­
gurile, comerţul, religia, artele, politica şi administraţia. A ş a au apărut înaintea epocii m o d e r n e , politica era o structură efemeră şi amorfa.
categorii sociale şi o c u p a ţ i o n a l e , inclusiv un g r u p specializat în activita­ Treptat, ea se durabilizează, se instituţionalizează. Caracteristicile politi­
tea politică. Deci, pe m ă s u r ă ce societatea devine mai c o m p l e x ă , sarcini- cii ca instituţie socială sunt teritoriul (separarea interiorului de exterior),
autoritatea (puterea legitimă) şi dreptul de a folosi forţa.
37 Am spus mai sus că este probabil ca politica să fie anterioară statu­
Levi-Strauss, C: La pensee sauvage, Pion, Paris, 1962, p.348-351(în română:
Gândirea sălbatică, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1970).. lui, care ar fi d o a r una din manifestările sale istorice. Statul este o insti­
38
Durkheim, E.: Diviziunea muncii sociale (trad. de Cristinel Pantelimon), Albatros, tuţie politică ce are m o n o p o l u l forţei legitime pe un teritoriu dat. P u t e r e a
Bucureşti, 2 0 0 1 .
39
Parsons, T.: Societies: Evolutionary and Comparative, Prentice-Hall, Englewood
40
Cliffs, 1966. Parsons, T.: The Structure of Social Action, Free Press, N Y , 1949, pp.89-94.

23
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
legitimă şi h e g e m o n i a statului nu sunt însă un dat imuabil, ci un proces
continuu de structurare şi restructurare a raporturilor de putere. Legiti­
mitatea este rezultatul unei activităţi neîncetate, al unei lupte în care se
câştigă m o m e n t cu m o m e n t o b e d i e n ţ a voultară, acceptată a celor d o m i ­
naţi.
Politica poate avea, astfel, un sens mai larg (reglementarea generală
a relaţiilor dintre indivizi şi grupuri) şi un sens mai restrâns (guvernarea
unei societăţi: totalitatea acţiunilor care o r g a n i z e a z ă şi c o n d u c viaţa în
societate, în ansamblu, pe un teritoriu dat).
Linia D u r k h e i m - P a r s o n s este diferită de orientarea marxistă, în pri­
vinţa explicării apariţiei şi funcţionării politicii. P e n t r u marxişti, puterea
politică este un j o c de s u m ă zero, în care cei care o deţin o folosesc în
propriile interese, d ă u n â n d , astfel, celorlalţi 4 1 . în jocul de s u m ă zero,
d a c ă cineva câştigă, atunci, obligatoriu, altcineva pierde. D a r puterea nu
este un j o c sau este un j o c care nu serveşte d o a r interese individuale sau
de grup; poate fi un joc din care pot câştiga toate părţile implicate, ser­
vind interesul colectiv - la fel ca bogăţia unei societăţi care, deşi distri­
buită inegal, variază în funcţie de nivelul de dezvoltare al respectivei
societăţi, astfel încât chiar părţile cele mai mici care revin m e m b r i l o r ei
sunt din ce în ce mai mari, în cazul unei societăţi dezvoltate . Indivizii
investesc î n c r e d e r e a lor în c o n d u c ă t o r i votând la alegeri un anumit gu­
vern, d e s p r e care cred că p o a t e iniţia politici prin care să se realizeze
obiectivele colectivităţii 4 3 . Astfel, prin realizarea scopurilor colective,
câştigă toată lumea, şi conducătorii şi cei care i-au investit. Prin urmare,
politica este, în viziunea lui P a r s o n s , o funcţie ce asigură performanţa
sistemului social. Marxiştii o interpretează, însă, ca pe un instrument de
d o m i n a r e a u n u i grup de către altul, împiedicându-i pe cei dominaţi să
obţină ceea ce vor.
A n t h o n y G i d d e n s 4 4 c o n s i d e r ă că niciuna dintre cele două perspecti­
ve nu are în m o d complet dreptate, pentru că p u t e r e a nu se b a z e a z ă d o a r
pe credinţă şi încredere ci şi pe ipocrizie şi înşelăciune. Fiind o resursă
rară (şi preţioasă), puterea va genera competiţie şi conflicte iar acesta nu
este un aspect derivat sau secundar.
41
Giddens, op. cit., p. 257-260.
42
Parsons, T. : Structure and Process în Modern Society, Free Press, N e w York,
1960, p.221.
43
Giddens, op.cit., p. 258.
44
Ibidcm, p.267.
24
2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE
2.2. ETAPELE EVOLUŢIEI POLITICE
P u t e m distinge mai m u l t e etape în evoluţia politicii, în funcţie de
gradul său de instituţionalizare: politica prestatală (în aşa numitele "so­
cietăţi p r i m i t i v e " ) , statul p r e m o d e r n şi statul m o d e r n . Se vorbeşte şi des­
pre "politici postmoderne", în care rolul statului ar fi început să diminueze.
A c e a s t ă etapizare manifestă o viziune evoluţionistă şi chiar
etnocentristă, ca şi când toate societăţile ar trebui să parcurgă acelaşi
traseu obligatoriu. Viziunea etapistă este foarte criticată din perspectiva
antropologiei culturale, pentru care societăţile sunt incomensurabile,
toate fiind egale ca valoare şi ca drept de a exista. Perspectiva culturală
consideră etapizarea evoluţiei politice şi sociale ca o viziune care favori­
zează o a n u m i t ă societate, limitată la anumite c o o r d o n a t e de spaţiu şi
timp, şi, a n u m e , societatea m o d e r n ă occidentală.
Specializarea şi distribuţia rolurilor politice este foarte diferită de la
o societate la alta. Există mai mulţi autori care consideră şi analizează
principala distincţie, şi a n u m e a c e e a dintre societăţile p r e m o d e r n e şi cele
moderne:
Ferdinand Tonnies 4 5 face distincţia dintre Comunitate (Gemeinschaft) şi
Societate (Gesellschaft). El explică sursa solidarităţii sociale în cele două
tipuri de societăţi: în C o m u n i t a t e , solidaritatea se creează prin cultură, în
Societate, prin structură. C o m u n i t a t e a este un a n s a m b l u de indivizi le­
gaţi organic prin tradiţie şi interesul c o m u n al grupului. Societatea este
un a n s a m b l u de indivizi, separaţi dar asociaţi, care au interese parţial
ireductibile.
E m i l e D u r k h e i m 4 6 face distincţia dintre solidaritatea m e c a n i c ă şi
cea organică. în societăţile b a z a t e pe solidaritate mecanică, indivizii sunt
absorbiţi de către grup, viaţa lor fiind reglementată în cele mai mici de­
talii prin tradiţie şi c u t u m ă . în societăţile bazate pe solidaritate organică,
individul este prioritar în r a p o r t cu grupul şi n o r m e l e sociale pot fi
schimbate pentru a guverna mai bine relaţiile dintre indivizi. Aceste so­
cietăţi sunt societăţi individualiste şi foarte diferenţiate.
Max Weber face distincţia dintre solidaritatea socială afectivă
(bazată pe sentimentul apartenenţei de grup) şi solidaritate . raţională,
Tonnies, F.: "Rapport communautaire et rapport de societe", în: Durând, G: Les
grands textes de la sociologie moderne, Bordas, Paris - Montreal, 1969, pp. 25-27.
46
Durkheim, E.: Diviziunea muncii sociale, ed. cit., pp.146-149.
47
Weber, M.: Etica protestantă şi spiritul capitalismului (trad. Ihor Lemnij), Hu-
manitas, Bucureşti, 2 0 0 3 , p.17.
25
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
b a z a t ă pe c o m p r o m i s u l de interese. Raţionalitatea este, potrivit lui W e ­
ber, elementul c h e i e al modernităţii: o a m e n i i nu îşi mai b a z e a z ă activita­
tea, pentru a-şi îndeplini obiectivele p r o p u s e , pe m e t o d e iraţionale
(magie, tradiţie, c u t u m ă , c a r i s m ă ) ci pe raţiune, pe calcul, pe eficienţă şi
eficacitate. Nu îşi mai g h i d e a z ă acţiunile după superstiţii şi obiceiuri,
d u p ă ce spun şamanii, preoţii, profeţii, bătrânii, ghicitorii şi liderii ca-
rismatici, ci d u p ă propria j u d e c a t ă .
Karl M a r x 4 8 face distincţia dintre societăţile b a z a t e pe proprietatea
c o m u n ă şi cele b a z a t e pe proprietatea privată, iar în rândul celor din ur­
mă, dintre societăţile precapitaliste şi societăţile capitaliste. Societăţile
capitaliste sunt societăţile care au generalizat e c o n o m i a de piaţă, în care
chiar forţa de m u n c ă a devenit o marfă, pe care cei lipsiţi de capital (pro­
letarii) o vând - ca să supravieţuiască - posesorilor de capital (capitaliş­
tilor, burgheziei). Pentru M a r x capitalul nu este o s u m ă de bunuri sau de
bani ci o relaţie socială între proletari şi capitalişti. Capitalul nu poate
p r o d u c e profit (plusvaloare, în j a r g o n marxist) decât prin instituirea rela­
ţiei sociale respective.
C l a u d e Levi-Strauss face distincţia dintre societăţile calde şi cele
reci. Societăţile reci se s c h i m b ă într-un ritm imperceptibil, încetinit (de
e x e m p l u , societăţile „ p r i m i t i v e " , studiate de etnologi şi antropologi) pe
c â n d societăţile c a l d e au o istorie a c c e l e r a t ă 4 J .
2.3. POUTICA Şl ALTE FORME DE REGLEMENTARE A
VIEŢII SOCIALE - FUNCŢIILE GUVERNĂRII
A ş a c u m am m a i arătat, există activităţi de r e g l e m e n t a r e , organizare
şi c o n d u c e r e , şi în alte d o m e n i i de cât politica. D i s t i n c ţ i a esenţială este
a c e e a că politica vizează a n s a m b l u l societăţii, pe un teritoriu d a t .
Funcţiile principale ale guvernării (politice) sunt u r m ă t o a r e l e :
Arbitrajul: guvernarea g e s t i o n e a z ă conflictele şi neînţelegerile din­
tre indivizi, organizaţii, grupuri. Spre deosebire de mediator, p u t e r e a
arbitrului este m u l t mai mare, pentru că are posibilitatea de a-şi i m p u n e
arbitrajul prin mijloace coercitive.
48
Marx, K.: "Capitalul. Critica economiei politice", Cartea I, Voi. I, în: Marx -
Engels: Opere, voi. 23, Editura politică, Bucureşti, 1966. pp. 710-737.
4 J
' Levi-Strauss, C: La pensee sauvage, Pion, Paris, 1962, p.309.
50
Weber, M.: Economy and Society (ed. by Roth, G.& Wittich, C ) , ed.cit., volume
2, pp. 901-904.
51
Lagroye, J.: Sociologie politique, Presses de la fondation naţionale des sciences
politiques, Paris, Dalloz, 1993.
26
2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE
Decizia: g u v e r n a r e a alege soluţii pentru rezolvarea u n o r probleme
şi situaţii de criză care apar în viaţa societăţii, în condiţii de incertitudi­
ne, neprevăzut sau pericol pentru societatea respectivă
Reglementarea: guvernarea i m p u n e m e m b r i l o r societăţii reguli de
c o m p o r t a m e n t , considerate b u n e , dezirabile pentru binele c o m u n , pentru
i m p u n e r e a acestor reguli,
Dominaţia: pentru a-şi i m p u n e arbitrajele, deciziile şi regulile, gu­
vernarea foloseşte mijloace diverse - coerciţie, persuasiune, acceptare,
c o m u n i c a r e - având dreptul legitim să folosească aceste mijloace de con­
trol social. Funcţia de d o m i n a r e a guvernării împarte societatea în două
paliere: d o m i n a n ţ i şi dominaţi, guvernanţi şi guvernaţi. C e l e două palie­
re sunt , în unele societăţi, strict separate, chiar izolate complet (ca în
societatea indiană a castelor) iar în alte societăţi există canale de c o m u ­
nicare şi circulaţie între cele d o u ă paliere.
2.4. STATUL MODERN
Evoluţia politică este rezultatul acţiunii unor factori multipli şi tre­
cerea la statul m o d e r n este legată d e : dezvoltarea e c o n o m i e i de piaţă,
modificări în b a z e l e e c o n o m i c e ale grupurilor sociale, schimbări în cul­
tură, reforme religioase, războaie, industrializare şi urbanizare.
Apariţia statului m o d e r n este legată de dezvoltarea capitalismului.
Potrivit lui W e b e r 5 2 , capitalismul nu s-ar fi dezvoltat fără Reforma reli­
gioasă protestantă, care a impus un nou ethos, noi valori şi noi n o r m e de
comportament, care au favorizat a c u m u l a r e a capitalistă. Etica protestan­
tă este o etică mai d e g r a b ă ascetică, ce p u n e accentul pe o viaţă c u m p ă ­
tată, cu cheltuieli puţine, cu c o n s u m redus, cu economii. A c u m u l a r e a de
bogăţii nu mai este considerată un păcat ci un rezultat al unei vieţi cuvi­
incioase şi un s e m n al protecţiei şi graţiei divine. Spre deosebire de
Marx, u n d e factorii e c o n o m i c i sunt primordiali în sch imbarea socială şi
politică (politica este o " s u p r a s t r u c t u r ă " a e c o n o m i c u l u i ) , W e b e r desco­
peră rolul factorilor spirituali şi culturali: în viziunea lui, capitalismul
este, în primul r â n d , o constelaţie spirituală, care valorizează economisi­
rea, acumularea, m u n c a şi raţionalitatea. F ă r ă această constelaţie de va­
lori - care nu este proprietatea exclusivă a protestantismului dar a fost
cultivată şi p r o m o v a t ă de către acesta - e c o n o m i a de piaţă şi societatea
modernă nu se po t dezvolta.
' Weber, M.; Etica protestantă şi spiritul capitalismului (trad. Ihor Lemnij), Hu-
manitas, Bucureşti, 2 0 0 3 , p. 167-192.
27
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
în Franţa, în Anglia, trecerea la statul m o d e r n s-a făcut prin lupta
burgheziei, interesată să elimine obstacolele în calea dezvoltării capita­
lismului şi să-şi c o n s o l i d e z e b a z a e c o n o m i c ă proprie. B u r g h e z i a a în­
tâmpinat, însă, rezistenţa nobilimii, care a fost înlăturată prin revoluţii.
Nu î n t o t d e a u n a burghezia a fost grupul social protagonist al schimbări­
lor politice. Astfel, în Prusia, trecerea a fost realizată de elitele feudale
interesate de c a p i t a l i s m . 5 3 în P r i n c i p a t e l e R o m â n e , crearea statului m o ­
d e m a fost o p e r a unei alianţe dintre b u r g h e z i a în formare şi boierime. în
R u s i a şi în China, instituţia statului m o d e r n este legată de instaurarea
regimurilor c o m u n i s t e (în m ă s u r a în care p u t e m c o n s i d e r a socialismul
real şi ca o strategie de m o d e r n i z a r e forţată) şi de rolul intelectualilor
radicali, a muncitorimii şi ţărănimii în acest proces..
Statul m o d e m este o instituţie care r ă s p u n d e schimbărilor apărute în
societate. Capitalismul, industria şi c o m e r ţ u l aveau n e v o i e de un stal
aliat pentru a se dezvolta. De m u l t e ori, statul devine principalul actor al
expansiunii e c o n o m i c e externe şi se implică semnificativ în dezvoltarea
e c o n o m i c ă internă. Pentru a face faţă acestui rol şi nevoit să administre­
ze o cantitate şi o complexitate din ce în ce m a i m a r e de p r o b l e m e socia­
le, statul devine şi se dezvoltă ca o birocraţie din ce în ce mai
hipertrofică. Funcţiile sale se multiplică. Astfel, birocraţia statală se ex­
tinde, se diversifică, devine tentaculară.
Tocqueville şi D u r k h e i m au indicat acest risc: un stat atotputernic,
care vrea să controleze totul. P e n t r u a r ă s p u n d e nevoilor sociale din ce
în ce mai n u m e r o a s e şi mai diverse, statul m o d e m c u n o a ş t e o multiplica­
re a funcţiilor sale, în raport cu statul p r e m o d e r n . El penetrează tot m a i
mult atât sfera publică cât şi pe cea privată: e c o n o m i e , cultură, familie,
protecţie socială. A c e a s t ă implicare crescută a statului m o d e r n în toate
sferele vieţii sociale a contribuit la progresul social, la bunăstare, la
ameliorarea stării de sănătate a populaţiei şi la prelungirea duratei medii
a vieţii, la ridicarea nivelului de e d u c a ţ i e etc. Acest lucru reprezintă for­
ţa sa dar şi riscul apariţiei totalitarismelor.
Statul m o d e r n îşi consolidează, de asemenea, funcţia de control so­
cial, j u c â n d un rol activ în prevenirea şi r e p r i m a r e a instabilităţii sociale,
a mişcărilor ţărăneşti şi muncitoreşti. Statul îşi dezvoltă instituţiile con­
trolului social, c u m ar fi armata, poliţia, j a n d a r m e r i a .
P r o c e s u l de formare şi dezvoltare a statului m o d e m nu este, în m o d
obligatoriu, un proces d e m o c r a t i c . D e m o c r a ţ i a nu este o trăsătură obli­
gatorie a statului m o d e r n . în principiu, e c o n o m i a de piaţă are nevoie,
Lagroye, op. cit.
28
2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE
pentru a se dezvolta, de un regim d e m o c r a t i c , de drepturi şi libertăţi ci­
vice. D a r există m o m e n t e în competiţia e c o n o m i c ă în care regimurile
autoritare sunt mai eficace, prin implicarea statului în e c o n o m i e . Exem­
plele de înflorire e c o n o m i c ă sub regimuri autoritare şi chiar dictatoriale
sunt n u m e r o a s e : C h i n a comunistă a zilelor noastre, Chile în timpul pre­
şedinţiei lui A u g u s t o Pinochet, G e r m a n i a lui B i s m a r k sau F r a n ţ a lui N a ­
poleon al I I I - l e a . 5 4
Indiferent de modurile diferite de formare, statul m o d e m este o bi­
rocraţie care i m p u n e un m o d de d o m i n a ţ i e legal şi raţional, d u p ă expre­
sia lui M a x W e b e r . Statul modern funcţionează pe baza u n o r Constituţii
şi legi unitare pentru întreg teritoriul şi selectează elitele politice pe căi
legale, definite de legi şi nu de tradiţie sau de carismă. Statul m o d e m
înseamnă, teoretic, sfârşitul elitelor al căror drept e atribuit prin naştere
(sigur, există o autoreproducere a elitelor şi în statele m o d e m e dar nu
acesta este m e c a n i s m u l principal de acces).
D a c ă ar fi să identificăm diferenţele dintre statul p r e m o d e r n şi cel
m o d e m , următoarele ar fi cele mai i m p o r t a n t e :
- S e p a r a r e a dintre stat şi biserică. Statele m o d e r n e sunt, în gene­
ral, state seculare, în care puterea bisericilor este limitată de legi la do­
meniul spiritual şi distinctă de cea a statului.
Statul m o d e r n începe să aibă un m o n o p o l asupra justiţiei, deve­
nind principalul furnizor de justiţie din societate. Drepturile diverse,
fragmentate, curţile de j u d e c a t ă senioriale - sunt înlocuite de legi şi in­
stanţe unitare.
- Statul devine, treptat, administratorul bunăstării, implicându-se
tot mai mult în p r o d u c e r e a şi furnizarea serviciilor sociale: educaţie,
sănătate, securitate socială. El construieşte drumuri, locuinţe şi alte lu­
crări publice, organizează transportul public.
- Statul i m p u n e o cultură naţională unitară, bazată pe o limbă lite­
rară unitară, răspândită şi datorită tiparului. Vechile dialecte şi limbi
locale sunt p u r şi simplu anihilate, uneori prin mijloace violente, prin
persecuţie, alteori prin atractivitatea şi resursele alocate învăţământului
public, b a z a t pe limba literară. î n v ă ţ ă m â n t u l public, general şi gratuit a
jucat un rol important în consolidarea modernităţii şi în acoperirea unor
necesităţi ale societăţii m o d e r n e . Astfel, industria avea nevoie de o forţă
de m u n c ă mai calificată, democraţia nu putea funcţiona cu cetăţeni anal-
Bouthoul, G.: op.cit., pp.88-89.
29
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE

fabeţi, Biblia nu p u t e a fi studiată, aşa c u m r e c o m a n d ă religiile protestan­ Democraţii 171 99

2,1 25 85 102
te, fără a fi accesibilă graţie tiparului şi ştiinţei de carte. latino-
americane -
TEORIA MODERNIZĂRII POLITICE instabile
(HI)
A c e a s t ă teorie se b a z e a z ă pe ipoteza că, pe m ă s u r ă ce societăţile se
Dictaturi 119 4,4 274 10 43 43
dezvoltă din punct de vedere e c o n o m i c şi cultural, ele vor crea, inevita­
latino-
bil, regimuri d e m o c r a t i c e . P e n t r u a funcţiona, d e m o c r a ţ i a are nevoie de
americane
„precondiţii structurale", c u m ar fi o clasă mijlocie n u m e r o a s ă , prosperă,
(IV)
educată. D e z v o l t a r e a p r o d u c e b u n ă s t a r e şi stabilitate politică, de aceea,
B. Indica­ % bărbaţi % popula­ Energie consumata/capita
ţările lumii a treia trebuie ajutate să se dezvolte. D e m o c r a ţ i a p r e s u p u n e
torii indus­ ocupaţi în ţie urbană
un nivel înalt de dezvoltare e c o n o m i c ă şi culturală. Sociologul american trializării agricultură
S e y m o u r M a r t i n L i p s e t 5 5 a testat această ipoteză printr-o cercetare I 21 76 3,6
transnaţională, cuprinzând patru categorii de state: democraţii e u r o p e n e ,
dictaturi e u r o p e n e , democraţii latino-americane şi dictaturi latino- II 41 64 1,4
a m e r i c a n e . Pentru a verifica ipoteza sa, Lipset a strâns date despre ale­
geri, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, libertatea presei şi sistemele de par­ III 52 69 0,6
tide din 48 de naţiuni. El a descoperit o corelaţie statistică între gradul
de dezvoltare e c o n o m i c o - s o c i a l ă şi gradul de d e m o c r a t i z a r e . O corelaţie IV 67 45 0,2
nu î n s e a m n ă , însă, şi o legătură c a u z a l ă . Tabelul 2, prezentat mai j o s ,
arată prin ce indicatori a definii Lipset variabila i n d e p e n d e n t ă şi ce nive­ C. Indica­ % alfabeti­ Rata de în­ Rata în înv. Rata în înv.
torii educa­ zaţi rolare în mediu superior
luri ale acestor indicatori au rezultat din cercetarea e m p i r i c ă .
ţiei înv. general
. Pentru a testa această ipoteză, Lipset a strâns d a t e d e s p r e alegeri,
(la 1000
drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, libertatea presei şi sistemele de partide
pers.)
din 48 de naţiuni.
I 96 134 44 4,2
T A B E L U L 2: DEFINIŢIA OPERAŢIONALĂ A DEZVOLTĂRII
II 85 121 22 3,5
A. Indicatorii bunăs­ Mii per­ Per­ Nr. Nr. Tiraj
tării - Venit per capita soane/ soane/ Tele­ Radi­ ziare III 74 101 13 2,0
($) 1 medic auto­ foane/ ouri/l /1000
mobil 1000 000 loc IV 46 72 8 1,3
per­ per­
soane soane Sursa: Prelucrare după Kornblum, W.: Sociology în a changing world, Hoit,
Democraţii 695 0,86 17 205 350 341 Rinehart & Winslon, N e w York, 1988, p.451.
stabile
europene (I) Relaţia dintre democraţie şi e c o n o m i a de piaţă a fost discutată de
Dictaturi 308 1,4 143 58 160 167 mulţi autori. Majoritatea concluziilor se îndreaptă către susţinerea unei
europene i n t e r d e p e n d e n ţ e între cele d o u ă . Posibilele afirmaţii ce ar putea fi de­
(11) monstrate, în contextul relaţiilor dintre e c o n o m i a de piaţă (capitalism) şi
democraţie sunt următoarele:
Lipset, S.M.: Politicul man, John Hopkins University Press, Baltimore, 1981.

30 31
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
E c o n o m i a de piaţă nu este c o m p a t i b i l ă cu regimurile
nondemocratice
E c o n o m i a de piaţă are nevoie de d e m o c r a ţ i e
E c o n o m i a dirijată (socialistă) nu este c o m p a t i b i l ă cu d e m o c r a ţ i a
D e m o c r a ţ i a are n e v o i e d e e c o n o m i e d e piaţă
Astfel, D a h r e n d o r f c r e d e că d e m o c r a ţ i a şi e c o n o m i a de piaţă sunt,
simultan, separate şi î m p ă c a t e . Indiferent de contradicţiile şi tensiunile
care există între ele, c o m b i n a ţ i a lor este „singurul r ă s p u n s viabil pentru
condiţia u m a n ă m a r c a t ă de incertitudine, în care s c h i m b ă r i l e sunt n e c e ­
sare, dar fără tulburare şi v i o l e n ţ ă " 5 6 .
Pentru Robert D a h l însă, contradicţiile nu sunt simplu de rezolvat şi
d e m o c r a ţ i a şi e c o n o m i a de piaţă de împăcat: „ D e m o c r a ţ i a şi capitalis­
mul sunt ca două p e r s o a n e unite într-o căsnicie furtunoasă, dezbinată de
neînţelegeri şi care, totuşi, suportă situaţia d e o a r e c e niciunul dintre par­
teneri nu doreşte să se despartă de celălalt" 5 7 . D a h l a r g u m e n t e a z ă de ce
capitalismul de piaţă d ă u n e a z ă d e m o c r a ţ i e i 5 8 şi de ce mulţi d e m o c r a ţ i au
susţinut, la finele secolului al XlX-lea, chiar abolirea lui c o m p l e t ă : pen­
tru pentru că acesta atentează la principiul fundamental al egalităţii, „ca­
pitalismul de piaţă creînd inevitabil inegalităţi şi limitând, astfel
potenţialul democratic prin generarea de inegalităţi în distribuirea resur­
selor p o l i t i c e " 5 .
Pe de altă parte, d e m o c r a ţ i a nu poate coexista cu o e c o n o m i e de pi­
aţă absolut liberă, de tipul laissez-faire, pentru că aceasta ar p r o d u c e
n e m u l ţ u m i r e a u n o r largi categorii care ar d e c l a n ş a mişcări de protest ce
ar influenţa guvernele să intervină pentru a r e g l e m e n t a piaţa.
Totuşi, spune Dahl, dovezile empirice arată că democraţia poliarhică
nu s-a m e n ţ i n u t niciodată în e c o n o m i i l e dirijate ci n u m a i în e c o n o m i i l e
de p i a ţ ă 6 0 pentru că numai acestea asigură un c a d r u prielnic pentru insti­
tuţiile d e m o c r a t i c e : creştere e c o n o m i c ă ce p e r m i t e r e d u c e r e a sărăciei şi
îmbunătăţirea nivelului de trai, o clasă de mijloc d o r n i c ă de instruire şi
libertate personală, descentralizare. în concluzie, d e m o c r a ţ i a are nevoie
de e c o n o m i e de piaţă iar e c o n o m i a de piaţă de d e m o c r a ţ i e (pentru a ga-
56
Dahrendorf, op. cit., p.129.
57
Dahl, R.: Despre democraţie (trad. de R. Lupaşcu, A.M. Turcu, M. Bordea, A.
Bargan Ştraub), Institutul European, Iaşi, 2003, p.159.
58
Ibidem, pp. 166- 170.
5y
Ibid., p.170
60
Dahl, R.: Despre democraţie (trad. de R. Lupaşcu, A.M. Turcu, M. Bordea, A.
Bargan Ştraub), Institutul European, Iaşi, 2003, p.159.
32
2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE
ranta proprietatea şi alte drepturi şi libertăţi) dar, pentru ca acestea să fie
operaţionale, este nevoie de intervenţia statului pentru a tempera asperi­
tăţile ce pot apărea..
61
P e t e r B e r g e r porneşte de la trei afirmaţii dovedite empiric:
1). Nu a existat niciun caz de d e m o c r a ţ i e neasociată unei economii
de piaţă
2). Au existat n u m e r o a s e cazuri de economii de piaţă neasociate cu
democraţia (Japonia epocii Meiji, „micii d r a g o n i " ai Asiei de Est, Chile
în timpul lui P i n o c h e t sau Spania lui F r a n c o )
3). Când economiile de piaţă merg bine vreme îndelungată sunt ge­
nerate inevitabil presiuni pentru d e m o c r a t i z a r e .
O b s e r v ă m că ultima afirmaţie este congruentă cu ipoteza Lipset.
Afirmaţia explică de ce e c o n o m i a de piaţă nu pot fi asociată pe termen
lung cu regimurile autoritare şi cu dictaturile. E c o n o m i a de piaţă este o
condiţie necesară dar nu suficientă pentru democraţie. Ea creează spaţiul
în care indivizii, grupurile şi organizaţiile se pot dezvolta i n d e p e n d e n t
de controlul statului, adică creează spaţiul favorabil societăţii civile. De
fapt aceasta şi nu capitalismul în sine creează presiunea pentru democra­
tizare.
E c o n o m i a centralizată este incompatibilă cu democraţia pentru că
socialismul face improbabilă b u n ă s t a r e a şi existenţa spaţiului public,
deschis. Socialismul s-a prăbuşit nu n u m a i pentru deschiderea societăţii,
pentru drepturi şi democratizare ci şi pentru a crea o e c o n o m i e de piaţă
capabilă să g e n e r e z e bunăstare, m ă c a r pentru elitele provenite din n o ­
menclatură şi care, profitând de resursele economice, sociale şi informa­
ţionale pe care le deţineau, au fost primii capitalişti din ţările socialis­
mului real. Analizând situaţii similare din L u m e a a treia, în care s-au
format clici c o n d u c ă t o a r e privilegiate, B e r g e r 6 2 este sceptic în privinţa
tranziţiei rapide către o adevărată e c o n o m i e de piaţă, n e s u p u s ă în m o d
esenţial controlului nociv al statului, şi către o d e m o c r a ţ i e autentică,
definită prin alegeri libere şi drepturi şi libertăţi reale.
f
'' Berger, P.L.: "Incertul triumfal capitalismului democratic", în: Polis, 3/1994 pp
49-53.
62
Ibidem, p.55.
33

3. STATUL BUNĂSTĂRII
3.1. DEFINIŢIE
T o a t e societăţile, indiferent cât de simple sunt, au ca obiectiv î n d e ­
plinirea u n o r nevoi fundamentale ale m e m b r i l o r lor (producţie, distribu­
ţie, c o m u n i c a r e , apărare, protecţie, control social e t c ) .
D a c ă în e p o c a p r e m o d e r n ă aceste funcţii ale societăţii erau îndepli­
nite cu precădere de către c o m u n i t a t e - familie, trib, clan, vecinătate,
c o m u n i t a t e rurală - sau instituţii sociale p r e c u m bisericile, în e p o c a m o ­
d e r n a instituţia care preia în m o d esenţial î n d e p l i n i r e a lor este statul-
naţiune. Statul bunăstării este o î n c e r c a r e de a crea instituţii ale solidari­
tăţii sociale , instituţii b a z a t e pe identitatea n a ţ i o n a l ă şi care înlocuiesc
funcţiile îndeplinite, în perioadele p r e m o d e r n e , de către familie, c o m u n i ­
tatea locală, biserică, senior etc.
Statul bunăstării este o etapă în evoluţia politicilor sociale, e t a p ă în
care statul m o d e r n î n c e p e să se implice din ce în ce mai mult în p r o d u c ­
ţia şi distribuţia bunăstării generale, colective. Se consideră chiar că
această funcţie a statului este una din trăsăturile fundamentale ale m o ­
dernităţii 6 3 .
Statul bunăstării reprezintă, istoric vorbind, un r ă s p u n s la mutaţiile
şi dizlocările p r o d u s e de procesele modernizării (generalizarea e c o n o ­
miei de piaţă, industrializare, urbanizare), procese ce au erodat sau chiar
au distrus pilonii solidarităţii sociale tradiţionale. în această perioadă de
schimbare socială rapidă (cel puţin, în c o m p a r a ţ i e cu epocile anterioare)
se simţea nevoia u n o r p u n c t e fixe, a u n o r surse de sprijin şi securitate.
Statul bunăstării a marcat, astfel, un m o m e n t de c o n s e n s social între gu­
vernaţi şi guvernanţi, un m e c a n i s m de generare şi de consolidare a coe­
ziunii, a solidarităţii sociale, m e c a n i s m bazat emoţional, moral şi
ideologic, pe identitatea naţională. C r e a r e a acestui c o n s e n s a fost favori­
zată şi de experienţa războiului, a solidarităţii p o p o r u l u i ce a trăit sufe­
rinţele acestei experienţe
Obiectivul principal al statului bunăstării este asigurarea unui mi­
n i m u m d e c e n t al nivelului de trai pentru toţi cetăţenii săi. Definirea
63
Wilensky, H.: The Welfare State and Equality: Structural and Ideologicul Roots
of Public Expenditure, University of California Press, Berkeley, 1975, p. 199.
3. STATUL BUNĂSTĂRII
acestui m i n i m nivel de trai este obiect de dezbateri nesfârşite şi depinde,
în fapt, de contextul naţional şi social. în statul bunăstării, indivizilor li
se garantează, în calitatea lor de cetăţeni, a n u m i t e drepturi sociale, fără
legătură cu performanţa lor în sistemul e c o n o m i e i de piaţă. Astfel, statul
64
bunăstării este fundamentat pe cetăţenia socială .
Statul bunăstării prelungeşte şi adânceşte politica de intervenţie a
statului m o d e r n în toate d o m e n i i l e sociale: e c o n o m i e , construcţii, resur­
se u m a n e , educaţia tinerelor generaţii, îngrijirea sănătăţii, relaţiile de
m u n c ă . Politica socială este raţionalizată, etatizată, centralizată şi secu­
larizată. Ea este finanţată din i m p o z i t e prelevate la scară naţională.
P u t e m considera statul bunăstării ca o reacţie de autoapărare a soci­
etăţii faţă de excesele capitalismului de tip laissez-faire. Astfel, Richard
C r o s s m a n . crede că statul bunăstării reprezintă punctul culminant al
unui p r o c e s î n d e l u n g a t de „ u m a n i z a r e " a capitalismului (care este fun­
damentat în m o d „ n a t u r a l " pe inegalitate) şi de reconciliere a acestuia cu
d e m o c r a ţ i a (care p r o m o v e a z ă egalitatea cetăţenilor). P u t e m aminti, în
acest context, şi teoria rawlsiană 6 a justiţiei care îmbină egalitatea drep­
turilor, a libertăţilor civice şi a şanselor de acces la poziţii sociale şi la
autorităţi - cu o prioritate absolută pentru cei dezavantajaţi - cu inegali­
tatea e c o n o m i c ă , ca avantaj al întregii societăţi, pentru că distribuţia ega­
litară nu este profitabilă. Reacţia de temperare a capitalismului „sălbatic"
poate să fie de tip aristocratic sau socialist. în această optică, statul bu­
năstării devine, în fond, o reacţie anticapitalistă, în care aristocraţii şi
socialiştii se întâlnesc, a m b e l e orientări caracterizându-se prin negarea
libertăţii individuale şi prin a s u m a r e a ideii că statul ştie mai bine ce este
bine pentru cetăţenii săi decât aceştia. Această idee, a convergenţei din­
tre viziunea aristocratică şi cea socialistă (cu referire la politicile sociale)
poate fi ilustrată prin faptul că primele iniţiative înscrise ferm în direcţia
statului bunăstării au aparţinut unui aristocrat, „cancelarului de fier"
Bismarck, iar p r i m a expresie deplin cristalizată a statului bunăstării a
fost creaţia guvernului laburist (deci socialist) din M a r e a Britanie, din
timpul celui de al doilea război m o n d i a l (Raportul Beveridge, 1942).
Totuşi, nu p u t e m s p u n e (în afara cazurilor e x t r e m e reprezentate de fas-
Zamfir, E., Zamfir, C: Politici sociale. România în context european, Alternative,
Bucureşti, 1995, p.328.
65
Crossman, R.H.: New Fabian Essays, The Turnstile Press, Londra, 1952, pp. 6-25
66
Rawls, J.: A Theory of Justice, The Belknap Press of Harvard University Press,
Cambridge, Mass., 1971.
35
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
cism şi c o m u n i s m ) că statul bunăstării a fost profund ostil e c o n o m i e i de
piaţă, el având, nu de puţine ori, rolul de a c o m p l e t a contribuţia acesteia
la crearea bunăstării.
Principalul m e c a n i s m pe care se b a z e a z ă statul bunăstării constă în
transferurile sociale, de la societate ca întreg, către a n u m i t e categorii de
populaţie, e x p u s e anumitor riscuri. Transferurile sociale îşi dirijează
fluxurile, pe orizontală şi pe verticală, de la populaţia o c u p a t ă către şo­
meri, de la cei sănăloşi la cei bolnavi, de la cei tineri către cei bătrâni, de
la cei bogaţi la cei săraci etc. Aceste transferuri se referă nu n u m a i la
venituri dar şi la egalizarea accesului la beneficii în n a t u r ă sau la servicii
c u m ar fi educaţia, sănătatea sau serviciile familiale. Transferurile cre­
ează un sector al societăţii u n d e legile pieţei nu mai acţionează, în care
b u n u r i l e şi serviciile nu mai sunt mărfuri. Astfel, sunt sprijinite şansele
de a avea o viaţă d e c e n t ă pentru cei care, din diferite motive, nu pot par­
ticipa, t e m p o r a r sau p e r m a n e n t , la activităţile pieţei.
Instrumentele principale de redistribuire a bunăstării în societate (şi
care se pot constitui într-o definiţie operaţională a statului bunăstării)
sunt:
- î n v ă ţ ă m â n t general, obligatoriu şi gratuit
- Sistem public de sănătate
- Securitate socială (asigurări sociale şi asistenţă socială)
- P r o g r a m e de lucrări publice pentru construcţia de locuinţe sociale
- I m p o z i t e progresive
- Dialogul social tripartit: guvern-sindicate-patronat şi reglementa­
rea pieţei muncii
B u n ă s t a r e a este astfel, pe ansamblu, rezultatul intervenţiilor statului
în sistemul pieţei libere, fie prin e x c l u d e r e a u n o r b u n u r i şi servicii din
acest sistem, fie prin controlarea sau chiar modificarea m e c a n i s m e l o r de
piaţă liberă.
3.2. CONTEXTUL SOCIAL AL APARIŢIEI STATULUI
BUNĂSTĂRII. ETAPE DE EVOLUŢIE
Ideile pe care se fundamentează statul bunăstării provin din aria
iluminismului şi raţionalismului: credinţa că o m u l p o a t e controla forţele
naturii şi planifica raţional forţele societăţii, că se p o a t e proiecta şi p u n e
în practică un model raţional de societate. O serie de factori reprezen­
tând mutaţii în contextul social şi e c o n o m i c au contribuit, de a s e m e n e a ,
la conturarea ideii că nu p u t e m lăsa societatea şi e c o n o m i a să funcţione­
ze s p o n t a n şi haotic, că este nevoie ca o m u l , statul (ca organizator su-
36
3. STATUL BUNĂSTĂRII
prem al efortului colectiv) să intervină pentru a corecta consecinţele
negative ale dezvoltării „ n a t u r a l e " , s p o n t a n e :
- tranziţia demografică şi procesul de îmbătrânire a populaţiei
- transformări în planul familiei ca instituţie socială şi generalizarea
tipului n u c l e a r de familie
(s-a p r o d u s astfel o slăbire a legăturilor familiale şi a solidarităţii
intergeneraţionale, în condiţiile în care n u m ă r u l bătrânilor, care aveau
nevoie de suportul acestei solidarităţi, a crescut)
- constituirea democraţiei m o d e r n e , nevoia de a avea cetăţeni relativ
educaţi (cel puţin alfabetizaţi) pentru a asigura funcţionarea acestui re­
gim politic
- p r o c e s e l e de industrializare şi urbanizare, cu cortegiul lor de dez­
echilibre şi tensiuni sociale, dar şi cu nevoia de muncitori calificaţi şi
sănătoşi
- disfuncţiile produse în e c o n o m i a bazată pe principiul laissez-faire,
disfuncţii care au culminat cu crizele e c o n o m i c e
- imperativele reconstrucţiei d u p ă războaiele mondiale, nevoia unui
efort planificat şi c o o r d o n a t în acest sens.
în afara a r g u m e n t e l o r de ordin moral, necesitatea politicii sociale
este susţinută şi de a r g u m e n t e pragmatice (menţinerea ordinii şi stabili­
tăţii, rezolvarea conflictelor de interese referitoare la distribuţia bunăstă­
rii, pentru că un declin al nivelului de trai poate produce conflicte şi
dezordini sociale) şi e c o n o m i c e (menţinerea unui nivel adecvat al cere­
rii, chiar în perioade dc recesiune e c o n o m i c ă ) .
La d e z v o l t a r e a politicii sociale au contribuit, de a s e m e n e a , şi urmă­
torii factori:
- E v o l u ţ i a e c o n o m i e i m o d e r n e , care a generat o societate salarială.
- E v o l u ţ i a familiei m o d e r n e , mult mai puţin coezivă decât familia
tradiţională.
- N e c e s i t a t e a contracarării efectelor negative ale dezvoltării econo­
mice şi sociale (de e x e m p l u : şomajul, poluarea, criminalitatea şi patolo­
gia socială, în general).
M u l t e funcţii ale familiei (sprijinul e c o n o m i c , protecţia şi îngrijirea
membrilor ei în c a z de boală sau incapacitate) au fost preluate, în socie­
tatea m o d e r n ă , de către stat sau alte organizaţii. Evoluţia instituţiei fa­
miliale a g e n e r a t unele grupuri sociale predispuse la precaritate
e c o n o m i c ă şi socială. A c e s t e grupuri nu mai sunt protejate suficient prin
solidaritatea familială şi au nevoie de suportul statului:
37
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 3. STATUL BUNĂSTĂRII

- Familiile m o n o p a r e n t a l e , create ca u r m a r e a naşterilor în afara că­

(dcobicei, în spitale), asistenţa socială la domiciliu (pentru copii şi inva­
sătoriei, divorţurilor şi separărilor şi caracterizate prin n u m e r o a s e difi­ 67
lizi), înfiinţarea de ateliere de lucru .
cultăţi e c o n o m i c e şi psihologice.
A c e s t e intervenţii ale statului r ă m â n e a u însă limitate ca arie de răs­
- Bătrânii singuri. N u m ă r u l lor a crescut nu n u m a i ca o consecinţă
pândire şi ca durabilitate. E l e au fost parţial a b a n d o n a t e în secolul al
a f e n o m e n u l u i de îmbătrânire demografică, dar şi penru că legăturile
XlX-lea, o d a t ă cu ofensiva filosofiei economico-sociale clasice, care
dintre generaţii au devenit mai fragile. Bătrânii îşi pot p e r m i t e , în gene­
considera b u n ă s t a r e a ca pe un rezultat mai mult sau mai puţin automat al
ral, să locuiască singuri pentru că dispun, datorită sistemelor de securi­
dezvoltării e c o n o m i c e iar orice intervenţie a statului în direcţia unei po­
tate socială, de resursele necesare.
litici sociale era văzută ca o d i m i n u a r e a libertăţii şi o încurajare a lenei.
- F e m e i l e o c u p a t e . Activitatea e c o n o m i c ă a femeilor le-a asigurat
Manifestări concrete, e m p i r i c e , ale statului bunăstării au apărut la
acestora independenţa e c o n o m i c ă dar a creat n e v o i a unor servicii socia­
sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Se consi­
le (menaj, îngrijirea copiilor mici e t c ) .
deră că istoria statului bunăstării î n c e p e în 1889, cu Bismarck, într-o
- Copiii - ne mai j u c â n d un rol e c o n o m i c , ca în familia tradiţiona­
E u r o p ă radical schimbată, din toate punctele de vedere, faţă de secolele
lă, ei nu mai reprezintă un factor de producţie ci de c o n s u m . Costul co­
p r e c e d e n t e 6 8 . N o u t a t e a absolută este crearea sistemului obligatoriu de
pilului a crescut în special datorită cheltuielilor legate de educaţia
asigurări (prevederi) sociale de stat - pentru bătrâneţe, boală şi invalidi­
şcolară generală şi obligatorie, care s-a răspândit în toate societăţile m o ­
tate. Asigurările sociale sub diferite forme (chiar case de pensii) existau
derne. Există tendinţa ca statul să contribuie la acoperirea costului creş­
deja, dar cu caracter de asociere privată şi voluntară. Obiectivele politi­
terii şi educaţiei copiilor.
cii sociale b i s m a r e k i e n e sunt de natură pragmatică, fiind o reacţie de
în concluzie, dacă în trecut o a m e n i i erau protejaţi de către solidari­
conservare a m o n a r h i e i g e r m a n e în faţa pericolului socialismului şi sin­
tatea colectivă (a tribului, clanului, familiei lărgite, comunităţii rurale,
dicalismului.
vecinătăţii), industrializarea şi urbanizarea au d e t e r m i n a t n e v o i a de a
D u p ă primul război mondial şi, mai ales, în timpul şi d u p ă M a r e a
acoperi riscurile - standard (boală, bătrâneţe, incapacitate, şomaj) prin
Criză E c o n o m i c ă dintre 1929 şi 1933, faptul că statul trebuie să işi asu­
contribuţia statului, în condiţiile în care majoritatea populaţiei a devenit
me c o m p e t e n ţ e m a i mari în e c o n o m i e şi în societate a devenit un lucru
d e p e n d e n t ă de un salariu controlat de forţele i m p e r s o n a l e ale pieţei.
evident pentru mulţi guvernanţi şi pentru opinia publică. în această pe­
Prin urmare, stalul bunăstării a apărut pentru a r ă s p u n d e unei serii
rioadă îşi lansează Franklin D e l a n o Roosevelt faimosul şi vastul pro­
de obiective pragmatice: sociale ( m e n ţ i n e r e a echilibrelor sociale, evita­
gram social „ N e w D e a l " . Nu p u t e m să nu corelăm această n o u ă viziune
rea tensiunilor, aplanarea conflictelor - prin politici de c o m b a t e r e a sără­
asupra rolului statului - viziune care î n c e p e să se c o n t u r e z e în Occident
ciei şi a patologiei sociale); e c o n o m i c e (introducerea progresului tehnic,
- şi cu constituirea Uniunii Sovietice, creşterea influenţei marxismului şi
m e n ţ i n e r e a puterii de c u m p ă r a r e a populaţiei); politice (funcţionarea
imaginea pe care Occidentul o avea, în această perioadă, despre statul
democraţiei) Nu trebuie neglijată, însă, nici p o n d e r e a obiectivelor din
bolşevic. G u l a g u l r ă m â n e a o realitate quasi-necunoscută; ceea ce se cu­
sfera eticii, a justiţiei sociale, a filosofiei m o r a l e , a concepţiei despre
noştea era popularizarea realizărilor din domenii ca: industrializare, ur­
c u m trebuie să arate o societate „ b u n ă " .
banizare, învăţământ, asistenţă medicală.
Politici sociale ale statului au fost c o n t u r a t e î n c ă î n c e p â n d cu seco­
Statul bunăstării, în expresia sa clasică, deplin cristalizată, se con­
lul al XVII-lea, pentru a r ă s p u n d e convulsiilor sociale p r o v o c a t e de m u ­
stituie d u p ă cel de al doilea război m o n d i a l . P e r i o a d a sa de m a x i m ă ex­
taţiile din societate şi e c o n o m i e , exploziei sărăciei şi criminalităţii, a
pansiune se situează între 1950 şi 1975 (de fapt, până la izbucnirea
manifestărilor „ p a t o l o g i c e " (cerşetorie, vagabondaj) ce au însoţit criza
crizelor petroliere) şi este d e n u m i t ă „statul o p t i m i s t " sau „statul maxi­
e c o n o m i e i feudale şi naşterea noii ere. Printre măsurile care se înscriu în
mal". Un întreg c o m p l e x de factori a contribuit la acest „ o p t i m i s m " .
cadrul acestor politici sociale a m i n t i m : instituţionalizarea săracilor

Demier, F.: Istoria politicilor sociale. Europa, sec. XIX-XX (trad. de Camelia
Secareanu), institutul F.uropean, laşi, 1998, pp.8-9.
68
Ibidem, p.37.

38 39
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
I )oniinaţia, în plan intelectual, a ideilor de stânga a d e t e r m i n a t contura­
rea concepţiei (care constituie însăşi esenţa „filosofiei" statului bunăstă­
rii) potrivit căreia statul are capacitatea e c o n o m i c ă , abilitatea a d m i n i s ­
trativă şi datoria morală să asigure m ă c a r un nivel m i n i m de trai, pentru
toţi cetăţenii săi. Cheltuielile sociale erau văzute într-un m o d pozitiv, nu
ca un c o n s u m gratuit ci ca o investiţie durabilă, cu un rol major în asigu­
rarea coeziunii sociale şi în stimularea creşterii e c o n o m i c e . E x i s t a o d o ­
rinţa generală de a munci, de a reconstrui, de a uita ororile războiului.
O p t i m i s m u l populaţiei era favorizat şi de raportul d i n a m i c avantajos
dintre aspiraţii şi condiţii: nivelul de aspiraţii legate de nivelul de trai, de
nivelul serviciilor sociale, era relativ scăzut, populaţia fiind obişnuită cu
privaţiunile şi impozitele mari din perioada războiului; în schimb, condi­
ţiile de realizare a acestor aspiraţii era favorabil: e c o n o m i a oferea un
n u m ă r m a r e de locuri de m u n c ă , creşterea e c o n o m i c ă era susţinută, in­
flaţia scăzută, preţurile accesibile. De fapt, o p t i m i s m u l acestor generaţii
este vizibil şi în c o m p o r t a m e n t u l lor demografic, fiind generaţiile ce au
p r o d u s f e n o m e n u l „baby b o o m " .
D u p ă 1975, însă, situaţia î n c e p e să se s c h i m b e . D i n a m i c a aspiraţii-
condiţii î n c e t e a z ă să fie avantajoasă. Aspiraţiile populaţiei î n c e p să
crească (uneori devenind chiar nerealiste) în v r e m e ce condiţiile se dete­
riorează: şomaj, inflaţie, încetinirea creşterii e c o n o m i c e , creşterea taxe­
lor şi a impozitelor, creşterea datoriei publice.
Confluenţa dintre factorii culturali şi materiali d e t e r m i n ă mutaţii
majore în percepţia publicului. Cheltuielile sociale î n c e p fie văzute ca o
povară, grupurile dezavantajate ca nişte paraziţi, solidaritatea socială se
erodează. Ideile de stânga pierd teren (descoperirea Gulagului, prin ope­
rele lui Soljeniţân, în primul rând, fiind crucială, în acest sens). Ideile
revoluţiei franceze de egalitate şi solidaritate (fraternitate) p r i m e s c o
grea lovitura pentru ca fuseseră confiscate de discursul diferitelor vari­
ante de regimuri c o m u n i s t e . în schimb, critica venită din partea dreptei
î n c e p e să aibă un ecou din ce în ce mai mare, atât în mediile intelectuale
cât şi în mass-media şi în opinia publică. Se r e d e s c o p e r ă ideile Şcolii
Austriece , foşti soixante-huitarzi ( G l u c k s m a n n , H e n r i - L e v y ) constituie
„ n o u a d r e a p t ă " franceză etc. „Statul m i n i m a l " (după expresia lui
H a y e k ) , reducerea cheltuielilor sociale, e x p a n s i u n e a efortului voluntar şi
privat, evaluarea riguroasă a p r o g r a m e l o r sociale - î n c e p , înainte de a
deveni realităţi, să fie idei care pătrund în discursul public, în programele
40
3. STATUL BUNĂSTĂRII
partidelor, în s e g m e n t e ale populaţiei (care, tradiţional, erau de stânga) 6 9 .
Astfel, în anii ' 8 0 , putem vorbi de o criză vizibilă a statul bunăstării:
în anii ' 9 0 , însă, d u p ă un deceniu de căutări, s-a conştientizat faptul
că nu este vorba de un fenomen trecător, că, pentru a rezolva această
criză este n e v o i e de o schimbare de p a r a d i g m ă (în sensul folosit de
T h o m a s K u h n ) . Critica statului bunăstării a p r o a p e s-a generalizat,
considerându-se că acest m o d de organizare a politicilor sociale este
cont raproduct iv pentru creşterea e c o n o m i c ă şi că legitimitatea sa politică
s-a epuizat. D a c ă (aproape) toată l u m e a este de acord că statul bunăstării
nu mai p o a t e exista în vechea sa formulă, soluţiile de rezolvare a crizei
sunt foarte disputate, c u p r i n z â n d un spectru larg de modalităţi variate şi
căi diverse de reformă a statului bunăstării, de la abordări graduale la
schimbări drastice. Cert este că, d u p ă 1990 , reforma statului bunăstării
a î n c e p u t să d e v i n ă o realitate empirică, nu numai o critică abstractă,
deşi, bineînţeles, dezbaterile teoretice şi publice pe acest subiect au con­
tinuat. D i n n o u , nu p u t e m să nu c o r e l ă m această dinamică occidentală cu
ceea ce s-a î n t â m p l a t d i n c o l o de „cortina de fier", care, între timp, a că­
zut, şi ; a n u m e , prăbuşirea socialismului real şi necesitatea u n o r radicale
reforme e c o n o m i c e , sociale şi politice a societăţilor p o s t c o m u n i s t e .
3.3. MODELE (TIPURI) ALE STATULUI BUNĂSTĂRII
Manifestările c o n c r e t e ale statului bunăstării au fost m o d e l a t e de
contextul n a ţ i o n a l : cultura naţională, tradiţii istorice, opţiuni ideologice,
concepţii asupra dezvoltării, distribuţia puterii, relaţii sociale şi politice,
în fapt, structura şi funcţiile statului bunăstării variază foarte mult de la
o ţară la alta, de la o perioadă la alta, în limitele definiţiei operaţionale
utilizate. Există n u m e r o a s e tentative de sistematizare a acestor variaţii,
de creare de m o d e l e sau tipuri ale statului bunăstării, ca artefacte teoreti­
ce simplificatoare ale realităţii multiforme.
V o m face o scurtă trecere în revistă a celor mai accesibile dintre
ele:
Astfel, T . H . M a r s h a l l 7 0 îşi construieşte tipologia bazându-se pe trei
c o m p o n e n t e pe care le consideră esenţiale pentru acest sistem social:
democraţia, capitalismul şi bunăstarea. E l e m e n t e l e sunt văzute mai ales
Hadenius, S.: Swedish Politics During the 20lh Century. Conflict and Consensus,
Svenska Institutet, Stockholm, 1997, p. 128.
70
Marshall, T.H.: „Values Problems of Welfare-Capitalism", Journal of Social
Policy, LI, 1 9 7 2 , p p . l 5 - 3 2 .
41
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
prin prisma valorilor: bunăstarea reprezintă valori p r e c u m egalitate şi
cooperare; d e m o c r a ţ i a - pluralism, libertate şi drepturi individuale; capi-
lalismul - merit, performanţă, productivitate. Pentru definiţia statului
bunăstării este importantă ideea că aceste e l e m e n t e nu sunt izolate u n u l
de altul ci se află în interconexiune, m a i strânsă sau m a i relativă, d a r
niciodată ele nu sunt c o m p l e t a u t o n o m e . în funcţie de dinamica acestor
trei c l e m e n t e , de d i m e n s i u n e a şi rolul lor diferit în funcţionarea politicii
sociale respective, p u t e m avea mai m u l t e combinaţii:
- o c o m b i n a ţ i e în care d i m e n s i u n e a cea mai i m p o r t a n t ă este o c u p a t ă
de către bunăstare, ca obiectiv social major care ghidează celelalte două
e l e m e n t e (capitalismul şi d e m o c r a ţ i a ) ; exemplificarea acestei combinaţii
poate fi S u e d i a
- o combinaţie în care rolul hotărâtor este j u c a t de către d e m o c r a ţ i e ,
ca valoare socială s u p r e m ă ; un e x e m p l u ar fi, în acest sens, M a r e a
B litanie
- o altă combinaţie care favorizează i m p o r t a n ţ a acordată capita­
lismului, dintre cele trei elemente şi aici am p u t e a ilustra cu statul bu­
năstării american.
Combinaţiile se pot multiplica în plan teoretic, n e a v â n d î n t o t d e a u n a
acoperire în realitate ( c u m se î n t â m p l ă şi în tabelul lui M e n d e l e e v ) .
T i p o l o g i a Marshall are avantajul coerenţei şi pe cel al caracterului
clar şi sistematic al criteriilor folosite dar r ă m â n e destul de teoretică şi
abstractă.
C a t h e r i n e J o n e s 7 1 încearcă să găsească o cale de mijloc între unici­
tatea fiecărui stat al bunăstării şi multele aspecte identice. Pentru ea,
diferenţele sunt de nuanţă, sunt „ g r a d e " ale statului bunăstării. Principa­
lii indicatori utilizaţi pentru a distinge aceste g r a d e sunt: p o n d e r e a p r o ­
centuală a cheltuielilor sociale în P I B ; primatul valorilor societale sau al
celor individualiste; beneficii de protecţie socială universale sau condiţi­
onate de un anumit status de m u n c ă . Astfel, sunt state ale bunăstării un­
de accentul c a d e pe capitalism şi altele u n d e accentul c a d e pe
redistribuire.
Harold W i l e n s k y 7 2 d e m o n s t r e a z ă că statul bunăstării nu d e p i n d e de
ideologia politică a guvernărilor respective, deşi se c r e d e a că guvernările
de stânga, social-democrate, ar fi mai „ g e n e r o a s e " . W i l e n s k y operaţio-
nalizează cele d o u ă c o n c e p t e - bunăstarea şi ideologia - şi studiază core-
71
Jones, C: Patterns of Social Policy, Tavistock, N.Y., 1985, pp.78-91.
72
Wilensky, H.: Comparative Social Policy, Institute of International Studies, Uni­
versity of California, Berkeley, 1985, pp. 16-37.
42
3. STATUL BUNĂSTĂRII
laţia dintre ele , prin analiza de regresie, într-un eşantion format din
douăzeci şi d o u ă dintre cele mai b o g a t e naţiuni ale lumii. Wilensky des­
coperă inexistenţa vreunui efect al ideologiei partidelor sau coaliţiilor
aflate la p u t e r e asupra efortului îndreptat către protecţie socială.
Wilensky interoghează nu numai ideologia elitelor dar şi pe c e a a mase­
lor (prin analiza s e c u n d a r ă a bazelor de date a sondajelor de opinie) gă­
sind doar m i c i diferenţe între valorile împărtăşite de cele douăzeci şi
două de naţiuni, centrate în jurul a d o u ă mari teme: ideologia bunăstării
publice şi ideologia succesului individual.
Prin urmare, crede Wilensky, cea mai puternică variabilă explicati­
vă a apariţiei şi dezvoltării statului bunăstării este creşterea economică,
bogăţia unei naţiuni. Cu cât dezvoltarea e c o n o m i c ă a unei naţiuni este
mai mare, cu atât ea va avea un stat al bunăstării mai puternic. T o a t e
naţiunile care ating un anumit nivel al dezvoltării e c o n o m i c e îşi vor con­
stitui, mai d e v r e m e sau mai târziu, state ale bunăstării.
E s p i n g - A n d e r s e n 7 3 îl contrazice pe W i l e n s k y şi construieşte o tipo­
logie bazată pe influenţa ideologiei politice - p r o m o v a t e explicit sau
implicit de către partidele aflate Ia g u v e r n a r e - asupra politicilor sociale:
- Liberale (Australia, Canada, S U A - ţări neeuropene anglo-saxone).
Principale trăsături: piaţă liberă, protecţie socială m i n i m ă , testarea resur­
selor pentru calificarea ca beneficiar al protecţiei sociale.
- Conservatoare ( G e r m a n i a , Franţa, Austria, Italia, ţări central şi
vest e u r o p e n e ) : menţinerea diferenţierilor sociale, organizare corporatis­
tă, tradiţia catolică, tradiţia absolutismului şi a guvernării de lip autori­
tar.
- Social-democrate (Suedia, Norvegia, Finlanda, D a n e m a r c a , Olan­
da - ţări e u r o p e n e nordice):sistem c o m p r e h e n s i v , extensiv de redistribui­
re a bunăstării, tradiţie a mobilizării clasei muncitoare, tradiţia partidelor
de stânga la guvernare.
G i n s b u r g 7 4 face următoarea clasificare:
- M o d e l u l liberale: combină, ca în Statele Unite, responsabilitatea
personală pentru propria bunăstare cu intervenţia m i n i m ă a statului, în
special pentru cazurile de sărăcie şi marginalizare. Cei asistaţi social au
o percepţie socială negativă, fiind consideraţi leneşi sau incapabili să se
73
Iisping-Andersen, G.: Three Worlds Of Welfare Capitalism, PoJity Press,
Cambridge, 1990.
74
Ginsburg, N.: Divisions of Welfare. A Criticai Introduction to Comparative Social
Policy, Sage Publications, Londra, 1992.
43
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
3. STATUL BUNĂSTĂRII
descurce singuri, pentru care ceilalţi trebuie să m u n c e a s c ă , să-i întreţi­
TABELUL 3: M O D E L E ALE STATULUI BUNĂSTĂRII
nă.
MODELUL REDISTRIBUTIV MODELUL REZIDUAL
- M o d e l u l g e r m a n : se b a z e a z ă pe rolul reglator al statului, m e n ţ i n e
(Suedia) (S.U.A.)
echilibrul dintre piaţă, libertate individuală şi justiţie socială.
Ideologia (împărtăşită de guver­ Ideologie individualistă
- M o d e l u l s u e d e z : cheltuieli publice foarte mari, solidaritate socială, nanţi, de opinia publică...) solida­
limitarea competiţiei şi a inegalităţilor, i m p o z i t e şi taxe mari; statul nu rităţii sociale
d o a r ca reglator dar şi ca principal ofertant de protecţie socială. Predomină asigurările sociale (in­ Predomină asistenţa socială
Simplificând, p u t e m s p u n e că există un c o n t i n u u m , cu două tipuri dicatori: ponderea lor în totalul
principale, care reprezintă extremele spectrului, între care se află n u m e ­ cheltuelilor sociale; ponderea lor în
roase variante, n u a n ţ e şi chiar interferenţe. Inspirată din T i t m u s s 7 , veniturile familiilor etc.)
această tipologie arată astfel: Asigurări sociale obligatorii Asigurări sociale facultative sau
1). M o d e l u l redistributiv: vede politica socială ca pe un d o m e n i u opţionale
social major, îndeplinind servicii universale, în afara legilor pieţei, c o n ­ Prestaţii familiale comprehensive Prestaţii familiale selective
form principiului nevoilor. A c e s t model se f u n d a m e n t e a z ă pe ideea ega­ (means-tested)
lităţii sociale şi are tendinţa de a se e x t i n d e asupra tuturor aspectelor Pondere a cheltuielilor sociale în Pondere a cheltuielilor sociale re­
vieţii civile, având ca obiectiv redistribuirea veniturilor. PIB ridicată (>20%) dusă (<20)%)
2). M o d e l u l rezidual: există d o u ă soluţii „ n a t u r a l e " - sau social­ Grad ridicat de fiscalitate Fiscalitate redusă
m e n t e date - prin care n e v o i l e individuale pot fi satisfăcute: piaţa liberă Impozite calculate individual Impozitele sunt calculate pe unitate
şi familia. Statul şi instituţiile sale trebuie să intervină d o a r atunci c â n d familială
aceste d o u ă soluţii nu funcţionează sau sunt distruse. Politica socială Sectorul public are rol major în Rol minor al sectorului public în
vizează, astfel, familiile m a r g i n a l e şi pe c e l e care se află în situaţii foarte economie (o importantă pondere economie şi în ocupare
dificile. Acest m o d e l se sprijină pe ideologia liberală a pieţei libere şi a din forţa de muncă lucrează aici)
autosusţinerii. P r e m i s a tacită a modelului rezidual este c o n c e p e r e a fami­ Sectorul public este predominant în Sectoarele privat şi voluntar au un
liei nucleare ca unitate-cheie de sprijin social, bazată pe forţele pieţei protecţia socială rol important în protecţia socială
libere. Instituţionalizare puternică a pro­ Protecţia socială este predominant
tecţiei sociale dezinstituţionalizată
A c e a s t ă tipologie este mai simplă şi mai s c h e m a t i c ă dar are avanta­
Predomină serviciile publice cen­ Subsidiaritate (predomină oferta
jul definirii o p e r a ţ i o n a l e . Astfel, în e v a l u a r e a politicilor sociale naţionale
tralizate locală, comunitară)
şi în situarea lor mai a p r o a p e de un m o d e l sau altul p u t e m folosi mai
Sindicalizare puternică Sindicalizare redusă
m u l t e criterii (vezi tabelul nr. 3).
Nu exista model dezirabil de fami­ Beneficiile sociale favorizează
A c e s t e m o d e l e funcţionează ca tipuri ideale weberiene, în sensul că
lie familia nucleară, în care doar soţul
folosesc criterii orentative, care nu sunt 100% obligatorii pentru realită­
lucrează
ţile empirice dar, pentru incadrarea intr-un a n u m i t m o d e l , trebuie
Comparabilitate între statutul Femeile au un statut defavorizat
indeplinita o majoritate a acestor criterii. In practică, m u l t e dintre criterii
socio-economic al bărbaţilor şi
p ot fi contradictorii, în sensul că, potrivit unui criteriu, politica socială
femeilor
respectivă aparţine unui m o d e l , pe câtă v r e m e , potrivit altui criteriu
Stimularea femeilor, prin prestaţii Păstrarea locului de munca pe du­
aparţine cu hotărâre celuilalt model (de e x e m p l u , în ţara respectivă să
şi servicii specifice, să facă parte rata sarcinii nu e obligatorie
existe o fiscalitate ridicată dar p o n d e r e a cheltuielilor sociale în P I B să din populaţia ocupată Concedii parentale reduse - mama
fie r e d u s ă ) .
îşi întrerupe activitatea
Servicii publice pentru ingrijirea
Titmuss, R.: Essays on the Social Welfare, Allen and Unwin, Londra, 1958, p.30.

44 45
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
copilului mic (creşe, grădiniţe...)
foarte puţine
Grad ridicat de ocupare a forţei de Ocupare redusa a femeilor de vâr­
muncă feminine stă activă
Inegalitate redusă Mari inegalităţi sociale
Săracii invizibili Vizibilitate mare a sărăciei şi pato­
logiei sociale; stigmatizare
A m b e l e tipuri prezintă dezavantaje. Astfel, m o d e l u l redistributiv
c r e e a z ă inflaţie şi deficit bugetar, determină creşterea cheltuielilor pu­
blice şi efecte perverse (în a c c e p ţ i u n e a de efecte neanticipate indezirabi­
le). D e s c r e ş t e interesul pentru m u n c ă , descurajează iniţiativa şi creşterea
e c o n o m i c ă fără de care politica socială îşi pierde resursele. Birocratiza­
rea excesivă şi procedurile confuze fac posibile fraudele şi erorile. De
a s e m e n i , nu rareori universalismul p o a t e favoriza pe cei bogaţi care
primesc beneficii de care, de fapt, nu ar avea nevoie, d i m i n u â n d astfel
resursele pentru cei aflaţi cu adevărat în n e v o i e .
M o d e l u l rezidual „costă" m a i puţin societatea (este deci mai efici­
ent) dar p o a t e genera o creştere a costurilor sociale: sărăcie, şomaj, o
calitate a vieţii mai redusă, subdezvoltare u m a n ă în unele segmente so­
ciale, risipa resurselor u m a n e , injustiţie socială, de u n d e un risc mai m a ­
re de apariţie a conflictelor şi tensiunilor sociale.
3.4. CONCLUZII
A ş a c u m am văzut, deşi cristalizat d u p ă cel de al doilea război
m o n d i a l , statul bunăstării este rezultatul unui proces început î n c ă din
secolul al XLX-lea. Acest p r o c e s a modificat esenţial funcţiile statului
m o d e r n , care î n c e p e , sub presiunea u n o r factori e c o n o m i c i , sociali şi
demografici, să-şi a s u m e funcţii în asigurarea bunăstării colective. Statul
bunăstării cu cei şase piloni ai săi (educaţia generală gratuită, asigurările
sociale şi asistenţa socială, serviciile naţionale de sănătate, p r o g r a m u l de
locuinţe publice, impozite progresive, dialogul social tripartit: guvern-
sindicate-patronat şi r e g l e m e n t a r e a pieţei muncii) - este produsul unui
a n u m i t tip de societate - societatea m o d e r n ă , industrială. în ultimele do­
uă decenii, au avut însă loc schimbări structurale în societatea occidenta­
lă. U n i i autori au numit aceste schimbări capitalismul „târziu", alţii au
apreciat că ar fi vorba de o n o u ă etapă istorică, diferită de ce a fost p â n ă
a c u m , şi au numit-o postcapitalism, societate post-industrială, sau socie­
tate p o s t - m o d e r n ă . ( D . Bell, K. Galbraith, F. J a m e s o n , R. Dahrendorf,
46
3. STATUL BUNĂSTĂRII
W. R o s t o w ) . A c e a s t a a deschis noi discuţii despre statul bunăstării şi
despre necesitatea reformei lui.
în această optică, reforma statului bunăstării este necesară din d o u ă
considerente:
- Criza profundă a acestui model de politică socială; nu este vorba
numai de o criză a resurselor financiare, de faptul că statul bunăstării a
devenit o p o v a r ă tot mai greu de suportat pentru contribuabili ci şi de o
criză a ideologiei latente, a viziunii pe care se b a z e a z ă . 7 6 . D a h r e n d o r f
crede că, în condiţiile globalizării, rezolvarea crizei structurale a statului
bunăstării p o a t e s e m ă n a cu rezolvarea cvadraturii cercului şi aceasta
pentru că pentru a avea o e c o n o m i e competitivă trebuie reduse costurile
de producţie, c e e a ce î n s e a m n ă salarii mai scăzute şi beneficii de protec­
ţie socială mai s c ă z u t e 7 7 . Or, aceasta î n s e a m n ă scăderea nivelului de trai
pentru categorii sociale n u m e r o a s e , apariţia „noilor s ă r a c i " şi a „săraci­
lor care m u n c e s c " p r e c u m şi a f e n o m e n e l o r de dezintegrare socială.
- Schimbările din societatea occidentală c o n t e m p o r a n ă , care repre­
zintă o serie întreagă de condiţii materiale şi imateriale care nu mai sunt
consonante cu raţionalitatea d o m i n a n t ă a modernităţii şi cu ambiţia de a
găsi soluţii pentru toate sferele vieţii sociale. Realitatea vieţii de zi cu zi
contrazice tot mai m u l t ideologiile holiste pe care se f u n d a m e n t e a z ă sta­
tul bunăstării, ideologii care vor să rezolve totul şi care au răspunsuri
pentru orice.
Prăbuşirea regimurilor socialismului real a consfinţit sfârşitul răz­
boiului rece prin triumful capitalismului şi instalarea h e g e m o n i e i acestu­
ia asupra întregii lumi. „Sfârşitul istoriei" a coincis şi cu accentuarea
dezbaterilor legate de restaurarea, „purificarea", curăţarea capitalismului
de influenţele necapitaliste sau anticapitaliste, venite din partea unor
factori „ p o l u a n ţ i " (dintre care cel mai nociv, c o m u n i s m u l , dispăruse din
Europa, ca r e g i m social). Statul bunăstării, ca m o d e l de politică socială,
prin însăşi esenţa sa, de „ m o d e r a t o r " al capitalismului, are conotaţii ne­
capitaliste şi chiar anticapitaliste.
Nucleul disputelor referitoare la statul bunăstării este, după părerea
noastră, legat de rolul statului, de j u d e c a r e a relaţiilor pe care acesta le
are, sau ar trebui să le aibă, cu piaţa, pe de o parte, şi cu individul, pe de
altă parte. Refo rma statului bunăstării din anii ' 9 0 este m a r c a t ă de ideea
retragerii statului din ambele relaţii, de consolidarea celor doi factori
Esping-Andersen, G.: „The three political economies of the welfare state", Cana­
dian Review ofSociology and Anthropology, Voi. 26, 2/1989.
11
Dahrendorf, op. cit., p.195.
47
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
consideraţi definitorii pentru capitalism, şi a n u m e : piaţa liberă şi indivi­
dual i sm ul .
Statul bunăstării a fost acuzat că nu a gestionat eficient raportul din­
tre stat şi individ, de a c e e a o tendinţă a reformării sale este m ă r i r e a liber­
tăţilor individuale şi restrângerea rolului său în c e e a ce priveşte inter­
venţia asupra sferei private. Statul bunăstării nu r ă s p u n d e schimbărilor
aspiraţiilor indivizilor din societatea p o s t m o d e r n ă , dreptului acestora
de a alege, de a-şi satisface n e v o i l e specifice 7 8 . C o e z i u n e a socială, soli­
daritatea socială sunt înlocuite cu individualismul şi responsabilitatea
individuală pentru bunăstare. R e f o r m a statului bunăstării trebuie să în­
s e m n e r e d u c e r e a rolului serviciilor publice, s t i m u l a r e a i n d e p e n d e n ţ e i , a
capacităţii de a gestiona resursele proprii şi de a găsi noi resurse. Rolul
statului se r e d u c e doar la funcţionarea cadrului legal, elaborarea şi im­
p l e m e n t a r e a legilor, procedurilor, sancţiunilor şi stimulentelor, organiza­
rea dezbaterilor publice referitoare la politicile respective, stabilirea
standardelor m i n i m e de calitate.
O b s e r v ă m că reforma î n s e a m n ă , ca tendinţe generale, o î n t o a r c e r e
la filosofia economiei politice clasice. De altfel, profesorul L a z ă r
V l ă s c e a n u 7 9 susţine că este fals să vorbim despre o s c h i m b a r e radicală în
politicile sociale, pentru că atât statul bunăstării („atotprotector, atotştiu­
tor, p r o g r a m a t o r , gestionar şi e v a l u a t o r al r e z u l t a t e l o r " ) cât şi cel antre-
prenorial („statul retras, care-şi s u s p e n d ă orice interferenţe în treburile
e c o n o m i c e şi chiar publice pentru a genera cadrul manifestării libere a
iniţiativelor a n t r e p r e n o r i a l e " ) există, din punct de v e d e r e ideologic, î n c ă
din secolul al XLX-lea şi că a m b e l e ideologii sunt „istoric î n v e c h i t e " .
78
Flynn, N: „The N e w Right and Social Policy", Policy and Politics, voi. 17, no.2,
1989, pp 97-110.
79
Vlăsceanu, L.: „Reforma, guvernarea şi politicile sociale", Revista de cercetări
sociale, 1/1995, p. 134.
48
4. SISTEME ŞI STRUCTURI POLITICE
4.1. PERSPECTIVE SOCIOLOGICE ASUPRA POLITICII
Sociologiei i se potriveşte m o d e l u l paradigmatic de dezvoltare, mai
degrabă decât m o d e l u l popperian, evoluţionist, al ştiinţei. Utilizăm ter­
menul de paradigmă în accepţiunea lui T h o m a s Kuhn^ 0 - de model de
practică (şi nu de teorie) a cercetării într-o comunitate ştiinţifică. Para­
digmele nu sunt teorii ştiinţifice ci aplicaţii ale u n o r teorii în formularea
şi rezolvarea p r o b l e m e l o r concrete ale cercetării ştiinţifice. Aceleaşi fap­
te capătă interpretări diferite din partea savanţilor ce î m p ă r t ă ş e s c para­
digme diferite. Prin urmare, d a c ă P o p p e r c r e d e a că ştiinţa evoluează prin
teorii succesive, în care teoria ulterioară este mai puternică şi o înglo­
bează pe cea anterioară (de exemplu, teoria einsteiniană o înglobează, ca
pe un caz particular, pe cea n e w t o n i a n ă ) - Kuhn consideră că paradig­
mele sunt i n c o m e n s u r a b i l e , datorită rupturilor de c o m u n i c a r e ce există
între ele, şi că trecerea unei c o m u n i t ă ţ i ştiinţifice de la o paradigmă la
alta se face b r u s c , prin revoluţii ştiinţifice şi nu lin, evolutiv. Alegerea
unei p a r a d i g m e de către omul de ştiinţă nu este rezultatul unui proces de
evaluare raţională, ci mai degrabă un c o n c u r s de împrejurări, în care
comunitatea ştiinţifică, în care s-a format respectivul savant, are un rol
decisiv. T r e c e r e a de la o paradigmă la alta nu este nici ea un proces raţi­
onal ci a s e m ă n ă t o r mai ales unei convertiri religioase. A ş a c u m se în­
tâmplă şi cu neofiţii, cei care renunţă la o p a r a d i g m ă pentru alta, devin
duşmani aprigi ai celei a b a n d o n a t e şi susţinători fanatici ai celei recente.
Această situaţie este c o p i o s ilustrată de m o d u l în care p a r a d i g m a marxis­
tă a fost a b a n d o n a t ă de unii gânditori care au trecut la „ d r e a p t a " (vezi
cazul „noii drepte franceze", formată din foşti militanţi marxişti ai miş­
cărilor din 1968 sau, la noi, transformarea u n o r profesori de marxism în
susţinători fervenţi ai ideilor liberale).
Spre d e o s e b i r e de alte ştiinţe, p a r a d i g m e l e sociologice nu sunt ne­
apărat succesive şi incompatibile ci simultane şi c o m p l e m e n t a r e . Studiul
sociologic se c o n c e n t r e a z ă asupra realităţilor naţionale, de aceea, educa­
ţia într-o a n u m i t ă cultură naţională, în şcolile de gândire specifice res-
Kuhn, T.S.: Structura revoluţiilor ştiinţifice, Editura ştiinţifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1976, pp. 53-65 (cu un studiu introductiv de Mircea Flonta).
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
pectivei culturi, are c o n s e c i n ţ e mai importante decât în cazul ştiinţelor
naturii. în sociologie, p a r a d i g m e l e sunt mai degrabă explicaţii ale feno­
m e n e l o r sociale diferite, decât teorii competitive. F r o n t i e r e l e dintre pa­
r a d i g m e sunt laxe iar sintezele sunt posibile şi frecvente.
A n a l i z â n d politica, v e d e m că ea c u p r i n d e indivizi, grupuri, structuri
(instituţii şi organizaţii politice), relaţii, mentalităţi ( c o m p l e x e psiholo­
gice şi culturale foarte stabile, alcătuite din ideile pe c a r e o a m e n i i le au
d e s p r e funcţionarea societăţii, statului, despre grupul social, ordinea
politică etc. ).
Diferitele p a r a d i g m e sociologice favorizează, în analiza lor, unul
sau altul dintre aceste e l e m e n t e . C e l e mai i m p o r t a n t e dispute se referă
următoarele raporturi:
- Raportul dintre actorii politic*2 şi structuri: c i n e are rolul deter­
m i n a n t ? O a m e n i i , în calitatea lor de actori politici, sunt cei care crează,
formează şi determină, prin acţiunile lor, contextul social ( n o r m e l e şi
instituţiile), sau, dimpotrivă, cadrul instituţional este cel care d e t e r m i n ă
atitudinile şi c o m p o r t a m e n t u l actorilor?
- R a p o r t u l dintre mentalităţi şi structuri: mentalităţile crează şi de­
t e r m i n ă funcţionarea instituţiilor sau, dimpotrivă, instituţiile sunt cele
care creează şi determină instituţiile?
V o m analiza p a r a d i g m a holistă, prezentă în c â m p u l sociologiei în
diferite " v a r i a n t e " : raţionalismul sociologic al lui D u r k h e i m , structural-
funcţionalismul american (reprezentat, în special, de Talcott P a r s o n s şi
R o b e r t M e r t o n ) , antropologia structurală (Claude Levi-Strauss) etc.
T e r m e n u l de holism îşi are originea în greaca v e c h e , u n d e " h o l o s " în­
s e m n a întreg, totalitate 8 3 . în filosofia antică holismul era mai degrabă un
p a n h o l i s m , văzând universul ca un m a r e întreg ce integrează atât natura
cât şi societatea. în filosofia m o d e r n ă acest model de interpretare a lumii
este prezent în conceptul g e r m a n de " G e s t a l t " , p r e l u a t apoi de psiholo­
gie. O contribuţie hotărâtoare în p r o m o v a r e a acestei p a r a d i g m e a avut-o
L u d w i g von Bertalanffy, care a ridicat holismul la nivelul unei teorii
generale a sistemelor, ca premisă a unificării realităţii naturale şi sociale
81
Bouthoul, G.: Sociologie de la politique, P.U.F., Paris, 1971, pp.20-21.
82
Actorii politici pot fi individuali sau colectivi. Ei au în comun participarea la deci­
zia politică şi la acţiunea politică. Nu numai indivizii dar mai ales organizaţiile, ca
sisteme concrete de acţiune politică, pot fi considerate actori politici, (vezi Crozier,
M.; Friedberg, E.: L'acteur et le systeme. Les contraintes de l'aclion collective,
Seuil, Paris, 1977).
83
Cheţan, O., Sommer, R (coord.): Dicţionar de filozofie. Editura politică, Bucu­
reşti, 1978,p.330.
50
4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE
şi a elaborării unui sistem unitar al ştiinţei. în această viziune, întregul
univers, atât cel natural cât şi cel social, este alcătuit din sisteme, deci
poate fi analizat prin această prismă unică şi integratoare, care este teo­
ria sistemelor.
A c e a s t ă p a r a d i g m ă consideră că rolul determinant aparţine structu­
rii: ea este cea care determină c o m p o r t a m e n t u l actorilor, şi tot ea deter­
mină mentalităţile.
O viziune diferită este paradigma interacţionistă. Pentru această pa­
radigmă, o m u l nu este totalitatea statusurilor şi rolurilor sale sociale.
Individul nu se conformează automat n o r m e l o r sociale, el are posibilita­
tea de a alege, are voinţă şi autodeterminare. Instituţiile nu sunt realităţi
date, obiective, ci construcţii subiective, rezultate ale interacţiunii u m a ­
ne. Sistemele şi structurile sociale nu funcţionează în m o d a u t o n o m faţă
de jocuri de interese, conflicte individuale, ambiţii p e r s o n a l e sau rapor­
turi de forţe. D a c ă pentru p a r a d i g m a holistă explicaţia schimbării este
căutată în relaţia sistemului cu mediul său exterior, interacţionismul cau­
tă motorul interior al schimbării, adică interacţiunile dintre o a m e n i i care
alcătuiesc sistemul.
O analiză foarte clară a celor două p a r a d i g m e o face sociologul
francez R a y m o n d B o u d o n 8 4 .
El c o m p a r ă explicarea aceluiaşi fenomen - criminalitatea - în cele
două viziuni.
Pentru holişti, criminalitatea este rezultatul urbanizării a unei socie­
tăţi. Holiştii vor formula o ipoteză (răspuns cu un anumit grad de proba­
bilitate la întrebarea cercetării şi care face legătura între d o u ă sau mai
multe f e n o m e n e , d e n u m i t e variabile, d u p ă definirea lor operaţională).
Astfel, urbanizarea va fi variabila independentă (explicativă) iar crimi­
nalitatea va fi variabila dependentă (de explicat). Ei vor observa că rata
criminalităţii este mai mare în societăţile mai urbanizate, deci, ar exista
o relaţie cauzală (de tip probabilist) între cele două fenomene. Această
explicaţie nu ia în considerare c o m p o r t a m e n t e l e specifice ale indivizilor,
agregându-i pe aceştia în grupuri mari.
Prin contrast, pentru explicaţia individualistă (interacţionistă), cri­
minalitatea este explicit rezultatul c o m p o r t a m e n t e l o r individuale. De
exemplu, Tocqueville face o analiză microsociologică a c o m p o r t a m e n t e ­
lor individuale atunci când explică d e c l a n ş a r e a revoluţiilor în contexte
favorabile, în care condiţiile sociale se ameliorează. Sigur, şi aici analiza
Boudon, R., F. Bourricaud, Dictionnaire critique de la sociologie, Paris, PUF,
1982.
51
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
e s t e lot ile lipul corelaţiei dintre variabila i n d e p e n d e n t ă şi cea d e p e n d e n ­
ta. Prin urmare, pentru această paradigmă, indivizii şi c o m p o r t a m e n t e l e
lor explică fenomenele sociale. Un fenomen social este î n t o t d e a u n a o
consecinţă a acţiunilor individuale. B o u d o n ilustrează această c o n c l u z i e
prin contribuţiile e p i s t e m o l o g i c e ale lui Friedrich von H a y e k şi Karl
l'opper, pentru care f e n o m e n e l e sociale şi e c o n o m i c e nu au sens în afara
acţiunilor individuale. E s t e adevărat că există o corelaţie statistică sem­
nificativă între preţurile p r o d u s e l o r agricole şi condiţiile m e t e o r o l o g i c e
dar această corelaţie e lipsită de sens, fără analiza c o m p o r t a m e n t e l o r
individuale. B o u d o n nu n e a g ă existenţa d e t e r m i n ă r i l o r exterioare indivi­
zilor, dar acestea numai d e l i m i t e a z ă c â m p u l de posibilităţi, indivizii fi­
ind liberi să aleagă dintre aceste posibilităţi multiple.
în concluzie, o r i e n t a r e a holistă, preferă nivelul m a c r o s o c i a l , pe
c â n d cea interacţionistă, nivelul microsocial. Holiştii preferă m e t o d e l e
„pozitive", cantitative, pe c â n d interacţioniştii, pe cele calitative, inter­
pretative.
Această viziune asupra p a r a d i g m e l o r sociologice este simplistă,
pentru că ea nu acţionează atât de clar în realitate. Nu p u t e m r e d u c e di­
versitatea c â m p u l u i sociologic la aceste d o u ă p a r a d i g m e . Există nenu­
m ă r a t e orientări intermediare şi nuanţe. D u r k h e i m însuşi r. analizat c o m ­
p o r t a m e n t e individuale şi f e n o m e n e m i c r o s o c i a l e şi a atenuat influenţa
structurii asupra indivizilor.
Pe de altă parte, pentru „noile s o c i o l o g i i " 8 5 , această distincţie între
p a r a d i g m e nu mai este operaţională. N o i l e sociologii nu mai o p e r e a z ă cu
coduri binare: materialism/idealism, obiect/subiect, individual/colectiv,
sistem/actor, macrosocial/microsocial, calitativ/cantitativ. A c e s t e dis­
tincţii nu mai sunt relevante pentru l u m e a în care trăim, pentru m o d u l în
c a r e funcţionează ştiinţa astăzi. Nu mai există teorii generale, universale,
ci explicaţii „aici şi a c u m " . P r i n urmare, ştiinţa se relativizează şi nu mai
este în căutarea unor inexistente adevăruri universale.
4.2. IDEILE PRINCIPALE ALE HOLISMULUI SOCIO­
LOGIC
Holismul sociologic, prezent deja în unele o p e r e ale „părinţilor so­
ciologiei" M a r x şi D u r k h e i m , este fundamentat pe u r m ă t o a r e l e idei:
85
Corcuff, P.: Noile sociologii (traducere şi postfaţă de Ion I. Ionescu), Institutul
European, Iaşi, 2005.
52
4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE
1). Structura este ansamblul, totalitatea e l e m e n t e l o r ce c o m p u n obi­
ectul studiat p r e c u m şi a relaţiilor dintre aceste e l e m e n t e ( „ m o d u l în care
această societate se c o m p u n e cu ea însăşi şi în care c o m p u s e l e ei se
86
c o m p u n între e l e " )
2). Totalitatea nu este s u m a elementelor c o m p o n e n t e ; ea este mult
mai mult. în relaţia dintre totalitate şi e l e m e n t e , p r e e m i n e n ţ a aparţine
totalităţii. Ea d e t e r m i n ă funcţionarea părţilor c o m p o n e n t e . A c e a s t ă idee,
a determinării e l e m e n t e l o r de către totalitate se numeşte supradeter-
minism structural. De e x e m p l u , grupul este mai mult decât s u m a indivi­
zilor ce îl c o m p u n , „gândeşte, simte, lucrează cu totul altfel decât ar face
membrii săi, dacă ar fi i z o l a ţ i " 8 7 Talcott P a r s o n s 8 8 afirmă că aspectele
totalităţii (sistemului) pot fi analizate fără ca cercetătorul să se mai preo­
cupe de o r g a n i s m e l e u m a n e constituente în concreteţea lor completă,
pentru că un sistem social c o m a n d ă proceselor de interacţiune ce au loc
în interiorul lui.
3). M e c a n i s m u l fundamental este deducţia: p u t e m d e d u c e funcţio­
narea părţilor c o m p o n e n t e din funcţionarea întregului. Astfel, realitatea,
polimorfă sau amorfă, poate fi o r d o n a t ă , explicată, înţeleasă, faptele dis­
persate devin c o e r e n t e , odată integrate într-o structură. De e x e m p l u , vo­
tul unei p e r s o a n e nu mai este un fapt accidental, ci este un compor­
tament d e t e r m i n a t de structura personalităţii respectivei p e r s o a n e . Sinu­
ciderea nu mai este consecinţa unei decizii individuale ci consecinţa
anomiei, a slăbirii structurilor sociale. Corupţia nu mai este pur şi sim­
plu un c o m p o r t a m e n t ilegal şi imoral sau o slăbiciune u m a n ă ci un efect
al proastei funcţionări a instituţiilor etc.
4). Sistemul, un alt c o n c e p t cheie al paradigmei, este definit ca
structura plus procesul. Structura este aspectul static iar procesul aspec­
tul dinamic al sistemului. Procesul este sch imbarea parametrilor structu­
rii, într-o anumită perioadă de timp. Procesul reprezintă şi o legătură a
sistemului cu mediul său exterior. Sistemul ia din mediu resursele sale
(inputs), le p r o c e s e a z ă şi apoi rezultatele (outputs) acestui p r o c e s ajung
în mediul exterior. De exemplu, sistemul de învăţământ are ca inputuri
(cea mai m a r e parte luate din m e d i u l exterior) resurse financiare (buge­
te), materiale (clădiri, e c h i p a m e n t e ) , u m a n e (cadrele didactice), " m a t e r i a
Durkheim, E.: Regulile metodei sociologice (trad. C. Sudeţeanu), Editura ştiinţifi­
că, Bucureşti, 1974, p. 126.
87
lbidem, p. 146.
88
Parsons, T., Platt, G.: The American University, Harvard University Press, Cam-
bridge, Massachusetts, 1974, p.7.
53
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE

p r i m ă " (elevi, studenţi). P r o c e s u l de î n v ă ţ ă m â n t transformă " m a t e r i a

na efortul colectiv, ca un m o d mai eficient şi mai eficace dc atingere a
p r i m ă " în absolvenţi care r e p r e z i n t ă o u t p u t u r i l e absorbite de mediul ex­
scopurilor p r o p u s e de către diferite grupuri de o a m e n i .
terior, mai precis de piaţa m u n c i i .
Organizaţiile pot fi efemere iar funcţiile lor pot fi importante pentru
5) Funcţia î n s e a m n ă c o n s e c i n ţ e l e alternative ale procesului, ale di­
grupuri relativ mici de o a m e n i , nu neapărat pentru întreaga societate,
namicii sistemului. Procesul p o a t e să p r o d u c ă Fie stabilitatea, fie schim­
cum e cazul instituţiilor.
barea; fie funcţionarea, fie disfuncţia; fie integrarea, fie d e z i n t e g r a r e a
De a s e m e n i , instituţiile pot apărea spontan în istorie, pe când orga­
sistemului. în această perspectivă, s c h i m b a r e a este văzută ca un feno­
nizaţiile sunt structuri construite în m o d deliberat.
men anormal, p a t o l o g i c 8 9 , deviant, care p e r t u r b ă o r d i n e a sistemului.
în prezent, trăim, î n v ă ţ ă m , m u n c i m , ne distrăm într-o lume a orga­
Scopul, finalitatea oricărui sistem este propria sa supravieţuire şi creşte­
nizaţiilor, din m o m e n t u l în care ne naştem, într-o organizaţie care este
re. D i n acest p u n c t de vedere, s c h i m b a r e a p o a t e reprezenta un risc p o ­
maternitatea, trecând apoi prin diverse grădiniţe, şcoli, întreprinderi,
tenţial, p u n â n d în pericol stabilitatea sistemului. T o a t e sistemele resping
biserici, cluburi, asociaţii, partide.
schimbarea, sunt " c o n s e r v a t o a r e " prin n a t u r a lor şi, de aceea, ele au ten­
Societatea c o n t e m p o r a n ă este o societate organizaţională. Ne
dinţa de a integra fenomenele deviante. D i n p u n c t de vedere politic,
naştem şi m u r i m în organizaţii; organizaţiile fac războiul şi pacea. în
stabilitatea şi "funcţia" sistemului sunt asigurate prin m e c a n i s m e de in­
perioadele de s c h i m b a r e rapidă, organizaţiile pot fi factori de schimbare
tegrare socială şi prin control social, principalele instituţii ce î n d e p l i n e s c
sau pot o p u n e rezistenţă la s c h i m b a r e
acest rol fiind: familia, şcoala, biserica, m a s s - m e d i a , armata, poliţia,
Organizaţiile politice sunt definite, de către sociologul francez
justiţia, serviciile de informaţii e t c .
Michel C r o z i e r şi F r i e d b e r g 9 1 , ca modalităţi obiectivate, formalizate, ale
6). Prin urmare, analiza structurală favorizează stabilitatea, fiind
acţiunii politice, instituite şi controlate în mod conştient. Ca urmare,
mai puţin p r e o c u p a t ă de s c h i m b a r e . T r e c e r e a la o n o u ă structură este
caracteristicile definitorii pentru o organizaţie sunt:
văzută ca rezultat al adaptării sistemului la m e d i u l înconjurător, ca un
un anumit n u m ă r de membri
m e c a n i s m de autoreglare a sistemului, în scopul asigurării supravieţuirii
- un m o d conştient de instituire (înfiinţare)
şi dezvoltării sale.
obiective definite în mod formal
7 ) . Pentru holism, o m u l , individul este definit prin participarea sa la
- structură relativ stabilă, chiar dacă mai puţin durabilă decât a
diferite structuri, relaţii şi instituţii sociale. Subiectul istoriei este struc­
instituţiilor; această structură este de obicei specializată, cuprinzând mai
tura, nu o m u l . Astfel, D u r k h e i m considera că obiectul sociologiei sunt
multe subsisteme, din care unul este responsabil de c o n d u c e r e a organi­
faptele sociale tratate ca lucruri „exterioare individului şi care sunt în­
zaţiei
zestrate cu o putere de c o n s t r â n g e r e în virtutea căreia ele i se i m p u n " 9 0 .
un set de valori care ghidează pe membrii organizaţiei în activi­
tatea lor (o cultură organizaţională)
INSTITUŢII ŞI ORGANIZA ŢII POLITICE
n o r m e formale de funcţionare (referindu-se, de exemplu Ia: re­
Pentru sociologie, instituţiile sunt structuri sociale foarte stabile, guli de admitere în organizaţie, r e c o m p e n s e şi sancţiuni etc.)
foarte durabile (unele instituţii sunt deja m i l e n a r e : familia, statul, biseri­ activităţi specifice.
ca, piaţa etc.) care îndeplinesc funcţii sociale f u n d a m e n t a l e pentru su­ D a c ă v o m considera politicul ca sistem, acest sistem are următoarea
pravieţuirea şi dezvoltarea societăţii u m a n e . E l e au apărut în istoria alcătuire:
umanităţii mai m u l t sau mai puţin spontan, nefiind planificate într-un - două mari sectoare instituţionale: statul şi politica civilă
mod conştient. O instituţie este, de obicei, alcătuită din mai multe orga­ - fiecare dintre aceste sectoare este alcătuit, la rândul său, din insti­
nizaţii. Organizaţiile au apărut ca un r ă s p u n s la necesitatea de a c o o r d o - tuţii şi organizaţii.
Astfel, statul este organizat pe următoarele d o m e n i i principale:

89
Durkheim, E.: Regulile metodei sociologice, ed.cit, p. 105.
90
Ibidem, p. 59. Crozier, M; Friedberg, E.: L'acteur et le systeme, ed. cit., pp. 278-279.

54
55
 -
1
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
- executivul: guvernul central, ministerele, agenţiile naţionale, ad- ţ
ministraţia publică locală
- legislativul: p a r l a m e n t u l , consiliile locale (mai ales într-un sistem
descentralizat)
- justiţia: judecătorii, tribunale, curţi de justiţie
- apărarea naţională: armata, servicii de informaţii
- o r d i n e a publică: poliţia, j a n d a r m e r i a .
Politica civilă este, în principal, opera a trei tipuri de organizaţii :
partidele politice, grupurile de p r e s i u n e şi firmele de lobby.
Partidele politice vor fi p r e z e n t a t e mai detaliat în capitolul u r m ă t o r .
Obiectivul lor este cucerirea puterii politice, a controlului legitim al au­
torităţii statului, pentru a-şi putea p u n e în practică programul. Partidele
participă la activităţi care le asigură accesul la putere.
în ceea ce priveşte grupurile de presiune, acestea sunt organizaţii
ce reprezintă grupuri de interese sau de atitudine, care vor să influenţeze
decizia politică şi opinia publică, în favoarea grupului sprijinit.
Grupurile de interese apără drepturile şi interesele materiale, e c o ­
n o m i c e ale u n o r grupuri sociale. De obicei, grupurile de interese sunt
centrate pe un d o m e n i u . E x e m p l e : sindicatele, asociaţiile profesionale,
patronalele, organizaţiile n e g u v e m a m e n t a l e de protecţie a c o n s u m a t o r i ­
lor, organizaţiile n e g u v e r n a m e n t a l e de protecţie a mediului etc.
Grupurile de atitudine apără mai degrabă idei şi valori, şi nu intere­
se materiale. Ele iau poziţie în diferite chestiuni sociale şi politice: orga­
nizaţii n e g u v e r n a m e n t a l e civice, culturale, de p r o m o v a r e a unor valori,
atitudini, c o m p o r t a m e n t e . în R o m â n i a p u t e m exemplifica prin Grupul de
dialog social, Pro-democraţia, Alianţa Civică.
Grupurile de cauză se mobilizează pentru a reacţiona împotriva
unei ameninţări în privinţa intereselor materiale şi m o r a l e ale unui grup.
Ele se apără împotriva unor măsuri care le-ar putea afecta interesele. De
e x e m p l u , Biserica O r t o d o x ă R o m â n ă a devenit un grup de c a u z ă atunci
c â n d proiectul Catedralei N e a m u l u i din Parcul C a r o l a fost respins.
Distincţia dintre grupurile de interese şi cele de atitudine nu este
una rigidă; în fapt, multe organizaţii apără interese şi valori, în acelaşi
timp.
Nu toate organizaţiile n e g u v e r n a m e n t a l e sunt grupuri de presiune,
dar ele pol deveni atunci când vor să influenţeze adoptarea unor măsuri
sau a u n o r hotărâri politice. De e x e m p l u , biserica nu este un grup de
presiune constant, ea intervine în politică d o a r atunci când interesele ei o I
Apud: Lagroye, op. cit.
56
4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE
cer. Sindicatele acţionează frecvent ca grupuri de presiune asupra puterii
politice, în s c o p u l obţinerii de avantaje pentru membrii lor.
între partidele politice şi grupurile de presiune există diferenţe im­
portante, în special cu referire la scopuri şi mijloace. Astfel, scopul par­
tidelor este cucerirea şi exercitarea puterii politice, câştigarea controlului
legitim al autorităţii statului.. Grupurile de presiune nu vor cucerirea
puterii politice, ci influenţarea ei. Pentru a cuceri puterea, partidele folo­
sesc procesul electoral, fac campanii electorale pentru a atrage voturile
electoratului, pun în practică strategii politice diverse etc. Mijloacele
cele mai frecvent folosite de grupurile de presiune sunt campaniile de
comunicare (articole, afişe, spoturi, dezbateri publice, conferinţe de pre­
să e t c ) , mobilizări politice (demonstraţii, marşuri, mitinguri). Nu rare­
ori, grupurile de presiune participă la c a m p a n i a electorală, uneori chiar
cu contribuţii financiare. Grupurile de presiune pot să-şi amelioreze efi­
cacitatea angajând o firmă de lobby.
F e n o m e n u l conversiei reciproce nu este însă imposibil. Sunt m o ­
mente când partidele se pot c o m p o r t a ca grupuri de presiune (mai ales
dacă nu sunt la putere sau se află chiar în afara parlamentului). Ele în­
cearcă să influenţeze mass-media, opinia publică şi instituţiile politice şi
administrative, centrale şi locale. Invers, grupurile de presiune pot trece
la acţiunea politică propriu-zisă, d e v e n i n d sau înfiinţând partide politice.
Exemplele sunt n u m e r o a s e : Partidul Laburist din M a r e a Britanic a fost
iniţia] expresia sindicatelor (trade-unions); sindicatul "Solidaritatea" din
Polonia a reuşit să ajungă, după 1989, la guvernare; n u m e r o a s e organi­
zaţii civice din ţările posteomuniste (de exemplu, "Alianţa civică" în
România) s-au implicat direct în politică, creandu-şi propiile organizaţii
politice şi chiar câştigând alegerile.
Lobby este o organizaţie profesionistă, r e c u n o s c u t ă oficial, care
vrea să convingă legislativul să adopte legi favorabile unor anumite gru­
puri, folosind ca mijloace, în special, informaţia şi expertiza. Cuvântul
este originar din limba engleză, unde î n s e a m n ă hol şi se referă la holuri­
le Congresului american, unde erau congresmenii abordaţi de către cei
care voiau să-i influenţeze. Treptat, în Statele U n i t e ale Americii, lobby-
ul a devenit o activitate profesionalizată. La fel se întâmplă şi în Parla­
mentul european unde organizaţiile de lobby participă efectiv la pregăti­
rea legilor, la definirea problemelor şi priorităţilor, la stabilirea agendei.
57
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE

ORGANIZA ŢIJLE BIROCRATICE et studio", a s e m e n e a unui c e a s o r n i c ce arată ora exactă, indiferent de

F o r m a c e a mai perfecţionată a structurii o r g a n i z a ţ i o n a l e este biro­ cine îl poartă.
craţia. M a x W e b e r
93
m e n ţ i o n e a z ă existenţa birocraţiilor chiar î n a i n t e a 5). Cariera: birocraţia este un sistem de p r o m o v a r e în funcţie de cri­
epocii m o d e r n e (imperiile antice, de e x e m p l u ) d a r ele au fost e f e m e r e . terii calr definite, de e x e m p l u : v e c h i m e a în organizaţie, experienţa, per­
Sistemul capitalist a i m p u s pe scară largă birocraţiile pentru că p r o d u c ţ i a formanţa profesională
capitalistă avea nevoie de o administrare stabilă, eficientă, strictă, p r e - 6). N o r m a raţionalităţii, care înlocuieşte tradiţiile, riturile, magia, ca
dictibilă şi raţională. D a r nu n u m a i e c o n o m i a avea n e v o i e de o adminis­ mijloace de atingere a scopurilor. O d a t ă obiectivele fixate, membrii unei
trare birocratică ci şi societatea m o d e r n ă , caracterizată prin a n s a m b l u r i birocraţii (funcţionarii) caută mijloacele şi căile cele mai raţionale, mai
sociale mari. W e b e r crede că numai o reîntoarcere la o organizare la eficace şi mai eficiente pentru a le atinge.
scară redusă ne poate scăpa de influenţa birocraţiei . Tipul de p u t e r e care acţionează în birocraţii este puterea legală, ba­
W e b e r 9 5 : birocraţia este cel mai p u r tip de autoritate legală, un mij­ zată pe reglementări clare şi formale, şi a cărei sursă este poziţia ocupată
loc pentru a avea o ofertă organizată, colectivă şi jnterlocală, fiind o în ierarhia birocratică.
funcţie a creşterii posesiei bunurilor.
Factorii care au făcut din birocraţie forma p r e d o m i n a n t ă de organi­ TABELUL 4: DEFINIŢIA O P E R A Ţ I O N A L Ă A BIROCRAŢIEI
zare socială sunt creşterea populaţiei, ameliorarea nivelului de trai, paci­ DIMENSIUNI INDICATORI SCA-
ficarea socială, individualismul, dezvoltarea mijloacelor de c o m u n i c a r e LARE:
şi a transporturilor, egalitatea în faţa legii. l=mic(a)
M a x W e b e r identifică trei forme tipice ale birocraţiei în e p o c a m o ­ 2=mediu
dernă: partidul politic, întreprinderea capitalistă şi statul m o d e m . (medie)
Definiţie: birocraţia este o structură specifică de statusuri şi roluri, 3=mare
1 mărimea or­ 1.1. număr de membri 1-2-3
în care puterea de a influenţa acţiunile organizaţiei creşte de la b a z ă că­
ganizaţiei
tre vârf. W e b e r 9 6 o defineşte prin u r m ă t o a r e l e trăsături specifice (vezi şi 1.2. mărimea resurselor 1-2-3
tabelul 4 ) : 2 complexitate 2.1. numărul obiectivelor 1-2-3
1). Specializarea: o birocraţie c u p r i n d e posturi, poziţii cu responsa­
2.2. număr de subsisteme 1-2-3
bilităţi clar definite
2). Ierarhia: poziţia inferioară este controlată şi supervizată de către 3 specializare 3.1. număr de poziţii ocupaţionale 1-2-3
poziţia superioară (posturi)
3). Reguli şi p r e c e d e n t e : regulile generale sunt aplicate în situaţii 3.2. nivelul de expertiză (cererea de 1-2-3
specifice calificare pentru ocuparea anumitor
4). Impersonaliate şi imparţialiate: birocraţia este un instrument ne­ poziţii)
4 ierarhie 4.1. proporţia (%) a persoanelor situate
utru, care îşi desfăşoară activitatea în acelaşi m o d , indiferent în benefi­
ciul cui lucrează. Birocraţia nu are sentimente, ea funcţionează " s i n e ira în poziţii administrative sau de condu­
cere

93
1-2-3
Weber, M.: Economy and Society (ed. by Roth, G.& Wittich, C ) , volume 2, ed.
4.2.. numărul de niveluri ale piramidei
cit., p. 956. organizaţionale
04
Weber, M.: The Theory of Social and Economic Organizalion, edited by Talcott
Parsons, Oxford University Press, 1947, pp. 339-340.
95
Weber, M.: Economie el societe, ed.cit., p.229. 1-2-3
96
5 disciplina 5.1. dimensiunea formală (existenţa 1-2-3
Weber, M.: The Theory of Social and Economic Organizalion, ed.cit., pp. 333-
statutelor, regulamentelor, programe-
334.

58 59
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
lor)
6 neutralitate 6 . 1 . utilizarea standardelor de promo­ 1-2-3
vare
6.2. utilizarea criteriilor clare de apre­ 1-2-3
ciere a performanţei
Sursa: Prelucrare după Weber, M.: Economy and Society (ed. by Roth, G.& Wittich,
C ) , volume 1, pp. 217-226.
Avantaje: M a x W e b e r e n u m e r a u r m ă t o a r e l e avantaje ale birocra­
ţiei: raţionalitatea („e cel mai raţional mijloc de organizare a controlului
imperativ asupra fiinţelor u m a n e " ) , eficacitatea (atingerea obiectivelor),
eficienţa (reducerea fricţiunilor şi a costurilor), precizia, viteza, stabilita­
tea, prediclibilitatea rezultatelor, c o m p e t e n ţ a , disciplina, discreţia, neu­
tralitatea şi unitatea. Celelalte forme de organizare (patrimonială,
colegială, onorifică, voluntară) sunt m a i lente, mai s c u m p e , mai impre­
cise, mai puţin unitare, pentru că nu există o ierarhie, nu există o unitate,
există fricţiuni, se negociază funcţionarea, se fac c o m p r o m i s u r i , se pier­
de timpul. Birocraţia exercită controlul pe b a z a cunoaşterii, pe b a z a „şti­
inţei".
„ C h e i a " birocraţiei este funcţionarul, n u m i t (prin c o n c u r s ) , plătit
pentru c e e a ce face, posedând o calificare şi interesat de carieră ( p r o m o ­
vare ierarhică).
în raport cu formele anterioare de organizare, birocraţia are avanta­
jele funcţionării unei maşini faţă de unealta primitivă: rapiditate, e c o ­
n o m i e , raţionalitate. în zilele noastre, într-un m e d i u în continuă
s c h i m b a r e , pentru a supravieţui şi a se dezvolta, societatea, oamenii - au
nevoie de organizaţii birocratice: tradiţiile învechite şi forţele carismati-
ce instabile nu mai pot constitui mijloace eficace pe care să ne p u t e m
baza. Birocraţia reprezintă raţionalitatea în acţiune, ca atu al dezvoltării.
Dezavantaje: d u p ă M a x W e b e r , organizarea birocratică î n c e p e s ă
fie din ce în ce mai criticată de sociologi p r e c u m C h e s t e r B a r n a r d , Chris
Argyris, Amitai Etzioni, Peter Blau sau M i c h e l Crozier. W e b e r era prea
respectuos faţă de performanţele birocraţiei prusace pentru a v e d e a limi­
tele reale ale acestui tip de organizaţie. Astăzi, termenul de birocraţie,
atât în jargonul sociologic cât şi în limbajul c o m u n are, m a i degrabă,
conotaţii negative.
Principala acuzaţie este că birocraţia - considerată de W e b e r ca o
formă s u p r e m ă de raţionalitate - devine iraţională, p u n â n d în pericol
Ibidem, p. 338.
60
4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE
atingerea scopurilor organizaţiei şi cheltuind extensiv şi inutil resursele
organizaţiei. C u m devine posibil acest lucru?
' 98
Chiar Weber spunea că, în birocraţii, o a m e n i i mici ajung să con­
troleze oamenii mari. Birocraţiile nivelează diferenţele întrucât pun ac­
centul pe disciplină, pe experienţă, pe conformism. O a m e n i i cu adevărat
talentaţi, creativi, cu imaginaţie, sunt nonconformişti, se simt încorsetaţi
de rigiditatea birocraţiei. N o r m e l e birocratice nu îi stimulează să p r o m o ­
veze în ierarhie, dimpotrivă, îi î m p i e d i c ă . Astfel, birocraţiile ajung să fie
conduse de o a m e n i mediocri, care îi controlează pe cei valoroşi. Biro­
craţiile favorizează diminuarea creativităţii şi a inovaţiei, c e e a ce p u n e
în pericol performanţa organizaţiei, capacitatea ei de a reacţiona rapid la
schimbările mediului exterior şi, în final, însăşi existenţa ei.
De asemenea, birocraţiile acţionează fără ură şi fără părtinire dar şi
fără afecţiune şi fără entuziasm.
C r o z i e r " a descris cercul vicios birocratic, care împiedică schimba­
rea, datorită blocajului creat de strategiile diferite, chiar contradictorii,
ale diferitelor grupuri, paliere, d e p a r t a m e n t e ale unei birocraţii. Fiecare
dintre acestea vrea să se autoprotejeze, adesea printr-o şi mai m a r e biro­
cratizare, care b l o c h e a z ă orice s c h i m b a r e ce le-ar putea ameninţa. Stabi­
litatea aparentă p o a t e dura intervale lungi, alternând cu perioade foarte
scurte, dar violente, de criză pentru că, în loc să fie rezolvate, conflictele
sunt înăbuşite şi ajung, astfel, să e x p l o d e z e . în timpul acestor crize biro­
craţiile nu mai sunt c o n d u s e d u p ă normele birocratice ci de către lideri
autoritari reformişti. Analiza lui Crozier este emblematică pentru socie­
tatea franceză a perioadei respective, constituind o explicaţie plauzibilă
pentru m o m e n t e l e de criză, p r e c u m mişcările sociale violente din mai
1968.
Birocraţiile ajung, de obicei, organizaţii gerontocratice (conduse de
bătrâni) d e o a r e c e pentru a urca în vârful ierarhiei ia timp, în condiţiile
funcţionării vechimii şi a experienţei ca principale criterii de p r o m o v a ­
re' . Nu e de m i r a r e că regimurile şi partidele c o m u n i s t e - ca expresii
exacerbate ale organizării birocratice - ajungeau să fie c o n d u s e de bă­
trâni, a căror principală activitate era conservarea puterii.
J8
lbid.,p. 339-340.
95
Crozier, M.: Lephenomene bureaucratique, Seuil, Paris, 1963.
100
Stinchcombe, A.L.: "Formal organizations", în N.J. Smelser (ed.): Sociology: An
Introduction, Wiley, Hoboken N. J., 1967, pp. 169-172.
61
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Birocraţiile au consecinţe nefaste asupra personalităţii u m a n e , Legea lui P a r k i n s o n susţine că în birocraţii cantitatea de m u n c ă spo­
dezvoltând o adevărată " b i r o p a t i e " . M u n c a este m o n o t o n ă , repetitivă,
o a m e n i i pierd viziunea ansamblului datorită specializării înguste. Ei sunt
"ritualişti": pentru ei mijloacele devin mai i m p o r t a n t e decât scopurile,
regulile devin m a i i m p o r t a n t e decât scopul pentru c a r e au fost create.
C h r i s A r g y r i s 1 0 2 consideră că birocraţiile infantilizează o a m e n i i ,
nelăsându-i să se dezvolte la adevăratul lor potenţial. Birocraţiile trans­
formă o a m e n i i în fiinţe pasive, d e p e n d e n t e , s u b o r d o n a t e , incapabile de
o viziune largă, de o perspectivă pe termen î n d e l u n g a t (aşa c u m copii
trăiesc „aici şi a c u m " ) .
De m u l t e ori, scopul originar al funcţionării organizaţiei şi obiecti­
vele "oficiale" sunt uitate, organizaţia începând să u r m ă r e a s c ă alte obi­
ective. Apariţia acestei diferenţe dintre obiectivele oficiale (existente în
d o c u m e n t e l e oficiale ale organizaţiei - statuie, r e g u l a m e n t e , p r o g r a m e )
şi obiectivele operaţionale (urmărite în practică, în activitatea cotidiană)
poartă n u m e l e de deplasare a obiectivelor şi a fost studiată de mulţi so­
ciologi ai organizaţiilor ( M e r t o n , Etzioni, G o u l d n e r ) . De e x e m p l u , mul­
te servicii publice au ca obiectiv oficial îndeplinirea nevoilor
beneficiarilor lor dar, de fapt, vor atragerea de resurse publice în scopul
creşterii salariilor propriului personal.
O a m e n i i c a r e m u n c e s c în medii birocratice sunt, de obicei, alienaţi.
Alienarea psihosocială esle d e f i n i t ă 1 0 3 ca sentimentul pierderii controlu­
lui asupra lumii. O a m e n i i devin dependenţi, timizi, " s u b a l t e r n i " , schizo­
izi (există o d e d u b l a r e între c e e a ce g â n d e s c cu a d e v ă r a t şi c e e a ce spun
şi fac), mefienţi. în concluzie, mediul birocratic este un mediu d e z u m a ­
n i z a m , cu posibile grave c o n s e c i n ţ e asupra psihicului u m a n şi asupra
relaţiilor i n t e r u m a n e .
A n e c d o t i c , există aşa n u m i t u l "principiu al lui P e t e r " şi aşa n u m i t a
" l e g e a lui P a r k i n s o n " .
Principul lui P e t e r susţine că, într-o birocraţie, o a m e n i i urcă în ie­
rarhie p â n ă la nivelul incompetenţei lor. Acest lucru este posibil, după
c u m am explicat mai sus, datorită faptului că birocraţiile favorizează
conformismul şi disciplina în d a u n a c o m p e t e n ţ e i . E l e ajung să fie con­
duse de incompetenţi şi să p r o m o v e z e non-valoarea.
101
Merton, R.K.: Social Theory and Social Smicrure, Free Press, Glencoe, ÎL, 1957,
pp. 195-206.
102
Argyris, C: Personality and Organizalion, Harper and Row, N e w York, 1957.
103
Mărginean, I. (ed.): Tinerelul deceniului unu. Provocările anilor'90, Expert,
Bucureşti, 1996, pp. 294-295.
4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE
reşte pentru a u m p l e timpul necesar realizării ei. Pentru a evita atribui­
rea de noi sarcini, membrii birocraţiilor (funcţionarii) trag de timp şi
prelungesc indefinit îndeplinirea sarcinilor curente. De aceea, birocraţii­
le au tendinţa de a deveni tentaculare, de a se dilata neîncetat, pentru a
permite realizarea noilor sarcini prin angajarea de noi funcţionari.
In sfârşit, birocraţiile pot deveni nu n u m a i a m o r a l e ci şi imorale.
Supunerea necritică faţă de reguli d e v i n e un alibi şi un pretext pentru
absolvirea de morală şi de responsabilitate pentru consecinţele propriilor
acte. Funcţionarii regimurilor totalitare, care au ajuns la acte i n u m a n e ,
de o cruzime nemaiîntâlnită, s-au prevalat de ideea "executării ordine­
lor". Birocraţiile se pot transforma astfel în maşinării criminale, gene­
rând ceea ce se c h e a m ă " c r i m a a d m i n i s t r a t i v ă " : o a m e n i aparent
cumsecade, care nu au alte vini decât disciplina, rigoarea, respectul re­
gulilor şi al superiorilor, devin autori ai u n o r c r i m e a b o m i n a b i l e , c o m i s e
nu din convingere sau sadism, ci din c o n f o r m i s m .
Birocraţie şi democraţie: în cartea sa " P a r t i d e l e politice", R o b e r t o
104
Michels analizează m o d u l în care organizaţii d e m o c r a t i c e , de stânga
(partide muncitoreşti, social-democrate şi sindicate) se transformă în
oligarhii. T e r m e n u l " o l i g a r h i e " p r o v i n e din g r e a c a v e c h e şi î n s e a m n ă
puterea celor puţini. Procesul d e m o c r a t i c dispare şi puterea este acapara­
tă de un grup restrâns. Michels n u m e ş t e acest f e n o m e n legea de fier a
oligarhiei, subliniind, prin această d e n u m i r e , caracterul implacabil al
procesului. C a r e sunt cauzele acestei d i n a m i c i ?
1). Chiar şi organizaţia cea mai d e m o c r a t i c ă trebuie, pentru a func­
ţiona eficace şi eficient, să se transforme în birocraţie, care este, după
cum am văzut, forma cea mai perfecţionată de organizare socială. Biro­
cratizarea devine o necesitate mai ales d a c ă respectiva organizaţie înce­
pe să crească şi efortul colectiv este mai dificil de co-ordonat. Dar
birocraţia este, prin definiţie, o ierarhie, o piramidă în care vârful este
mai redus în c o m p a r a ţ i e cu baza. Astfel, pentru a fi funcţională, ea este
condusă întotdeauna de un grup restrâns, de o elită.
2). O altă cauză este tendinţa liderilor organizaţiei de a se autocon-
serva, de a-şi conserva avantajele - materiale şi simbolice - ce decurg
din funcţiile ce le o c u p ă . Această tendinţă este vizibilă şi la unele sindi­
cate şi partide din R o m â n i a .
Michels, R.: Political Parlies, Free Press Paperback, N e w York, 1966, pp. 61-62-
177-80,364-371.
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
P e n t r u a c o n t r a c a r a "legea de fier a oligarhiei" şi a consolida func­
ţionarea d e m o c r a t i c ă a organizaţiei, se pot p u n e în aplicare m e c a n i s m e
p r e c u m limitarea n u m ă r u l u i de m a n d a t e (în funcţii de c o n d u c e r e ) la care
au dreptul conducătorii organizaţiei, limitarea puterii politice a birocraţi­
lor partidului, instituirea unor o r g a n i s m e de c o n d u c e r e colective, contro­
lul organizaţional realizat de o r g a n i s m e i n d e p e n d e n t e (audit) şi altele.
D e ş i , în c o m p a r a ţ i e cu alte forme de c o n d u c e r e , în c e e a ce priveşte pro­
cesul de luare a deciziilor, de e x e m p l u , d e m o c r a ţ i a este mai costisitoare
şi mai lentă, totuşi ea r ă m â n e " c e a mai puţin r e a " , asigurând beneficii
mai mari întregii societăţi.
Birocraţie şi carismă: U n u l din m o d u r i l e posibile de apariţie a or­
ganizaţiilor politice este ceea ce M a x W e b e r 1 0 5 n u m e a rutinizarea (insti-
tuţionalizarea) carismei. Mişcările sociale, c o n d u s e de lideri carismatici,
se schimbă într-un m o d predictibil, de-a lungul timpului, devenind biro­
craţii, parcurgând următoarele etape:
- M i ş c a r e a ia naştere intr-un context social caracterizat prin fră­
mântări, favorabil apariţiei "profeţilor", agitatorilor, liderilor carismatici
- M i ş c a r e a creşte, atrăgând a d e z i u n e a populară iar viziunea şi
ideile liderilor-agitatori se r ă s p â n d e s c în m a s e
- D e p ă ş i n d un anumit n u m ă r de aderenţi şi d e v e n i n d mai puterni­
că, mişcarea devine treptat organizaţie formală: î n c e p e sa funcţioneze
diviziunea muncii, criterii formale pentru a deveni m e m b r u , n o r m e biro­
cratice etc.
în etapa maturizării depline, mişcarea se transformă într-o biro­
craţie, c o n d u s ă mai degrabă de funcţionari de carieră decât de profeţi
sau agitatori.
R e c u n o a ş t e m în procesul descris mai sus m o d u l de constituire a Bi­
sericii Creştine, originară într-o m i ş c a r e socială ce a luat naştere în
I u d e e a d o m i n a t ă de r o m a n i şi frământată de tot felul de agitaţii, profeţi
şi speranţa sosirii lui M e s i a , care va salva p o p o r u l evreu.
T e o r i a w e b e r i a n ă se poate aplica Partidului Bolşevic în care un mic
grup de revoluţionari, strâns în jurul lui L e n i n , a reuşit să îşi facă popu­
lare ideile de inspiraţie marxistă în mediile muncitoreşti şi intelectuale
din Rusia. O r g a n i z a r e a mai strictă a avantajat acest partid, construit în
jurul liderului carismatic, în e x p l o a t a r e a condiţiilor favorabile existente
105
Weber, M.: Economie et societe, ed. cit., p. 253 (vezi şi Weber, M.-.Economy and
Society, Bedminster Press, N e w York, 1968, voi. 3 , pp. 1120-1121; Weber, M.:
"The concept of citizenship", în Eisenstadt, S.N (ed.): Max Weber on charisma and
institution building, University of Chicago Press, Chicago, 1968, pp. 18-19).
64
4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE
şi în acapararea puterii în Rusia, în o c t o m b r i e 1917. D u p ă preluarea pu­
terii, partidul a evoluat spre o birocraţie din ce în ce mai formală, mai
rigidă.
La fel se î n t â m p l ă şi în cazul altor partide, de exemplu Partidul Na­
ţional Socialist G e r m a n (nazist) c o n d u s de A d o l f Hitler. P o r n i n d de la
un mic grup de susţinători şi admiratori ai discursului rasist, a n t i d e m o ­
cratic şi revanşard al lui Hitler, partidul s-a constituit în jurul liderului
carismatic dar birocratizându-se treptat, conform etapelor descrise de
Weber.
TENDINŢE RECENTE ÎN ORGANIZA ŢII
Organizaţiile c o n t e m p o r a n e se dezvoltă într-o direcţie pe care W e ­
ber nu a anticipat-o. G r a d u l de birocratizare nu creşte, pe m ă s u r a nevoii
creşterii eficacităţii şi eficienţei organizaţiilor. Birocratizarea p o a t e de­
veni chiar o piedică , creând organizaţii p r e a rigide şi incapabile să se
adapteze unui mediu social în continuă schimbare. Indivizii devin mai
liberi, mai mobili, într-o cultură din ce în ce mai c o m p l e x ă , ceea ce pro­
duce o a n u m i t ă debirocratizare şi descentralizare. C h i a r conţinutul acti­
vităţilor (dezindustrializarea şi terţiarizarea) şi noile tehnologii în
informaţie şi c o m u n i c a r e au favorizat debirocratizarea. în unele împreju­
rări, reţelele descentralizate sunt mult m a i eficace decât structurile cen­
tralizate, ierarhice, birocratice, greoaie. Organizaţiile c o n t e m p o r a n e sunt
mai „ t o l e r a n t e " cu m e m b r i i lor decât birocraţiile clasice. D e ş i se observă
o reduce a gradului de formalizare, „raţionalitatea r ă m â n e d o m i n a n t a
procesului de a n s a m b l u " 1 0 6 .
Debirocratizarea, descentralizarea şi dezierarhizarea sunt utile mai
ales în perioadele de r e f o r m ă 1 0 7 , pentru că, uneori, birocraţia acţionează
ca un obstacol în calea reformelor. D e ş i ea ar trebui să fie neutră şi să
servească Ia fel de bine orice guvern d e m o c r a t i c ales (aşa c u m un ceas
arată ora exactă, indiferent de cine îl p o a r t ă ) , totuşi, aparatul funcţionă­
resc are tendinţa de a favoriza conservarea situaţiei existente şi a de evi­
ta schimbările. A c e s t lucru este anticipabil pentru că birocraţia se teme
de schimbări, acestea reprezentând un risc pentru poziţiile o c u p a t e în
structurile birocratice. De aceea, de m u l t e ori, guvernele reformiste pre­
feră iniţierea unei debirocratizări relative, înainte de i m p l e m e n t a r e a
schimbărilor. A c e s t e guverne vor să înlocuiască pe vechii birocraţi cu
Crozier, M.: Lephenomene bureaucratique, Seuil, Paris, 1955, p.373.
Heper, M.: The State and Debureaucratization, Bilkent, Ankara, 1988.
65
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII

o a m e n i p o a t e mai putini c o m p e t e n ţ i , cu mai puţină experienţă, dar loiali

reformei. C r e a r e a de agenţii, autorităţi naţionale e t c . în anumite d o m e ­
nii, p o a t e , de a s e m e n e a , să reprezinte o tentativă de a e l u d a aparatul şi 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
corpul de funcţionari p r e a puţin c o o p e r a n ţ i din vechile ministere.

5.1. SPECIFICITATEA PARTIDELOR CA ORGANIZAŢII

Studiul sociologic al partidelor politice s-a făcut, în special, prin
prisma sociologiei organizaţiilor. Aporturi fundamentale, în această pri­
vinţă, au avut, în E u r o p a , clasici p r e c u m M a x Weber, R o b e r t o M i c h e l s
şi Maurice D u v e r g e r ; contribuţii importante, însă, au venit şi de peste
ocean, din Statele Unite şi C a n a d a , d u p ă c u m v o m vedea în continuare.
Piatra de temelie în sociologia partidelor politice a fost pusă de
Max W e b e r 1 0 8 . El consideră partidele, d u p ă c u m am văzut în capitolul
anterior, ca forme tipice ale birocraţiei m o d e r n e . In acelaşi timp, W e b e r
vede partidele ca parte a societăţii civile, fiind asociaţii voluntare, con­
duse de lideri care urmăresc obţinerea de avantaje materiale şi simbolice
pentru organizaţie şi membrii acesteia.
R o b e r t o M i c h e l s 1 0 9 reia această perspectivă weberiană, a partidului
ca birocraţie şi a rolului j u c a t de liderii partidului. Atât W e b e r cât şi
Michels şi-au b a z a t analizele pe partidele epocii lor, în care liderii erau
puternici iar electoratul nu avea o influenţă covârşitoare.
D u v e r g e r este puternic influenţat de "spiritul timpului"său şi mă re­
fer aici la structuralism.
In ultima perioadă, sociologia tinde să analizeze partidele şi din alte
perspective, studiind legăturile dintre aceste organizaţii politice şi c o m ­
portamentele electorale, legăturile cu funcţionarea instituţiilor statului
sau cu grupurile sociale. Mai degrabă decât studiile de caz asupra unui
singur partid, sunt frecvente studiile despre sisteme de partide, despre
modul în care interacţionează ele pe scena politică p r e c u m şi analiza
0
comparată a diferitelor sisteme de p a r t i d e " . O altă tendinţă este aceea
de a înlocui optica instituţională cu cea interacţionistă, care c o n c e p e par­
tidele ca actori colectivi, alcătuiţi din mai multe grupuri, uneori cu inte­
rese opuse; partidele nu acţionează unitar, ca o fiinţă individuală, dotată

' Weber, M.: Panies în Economy and Sociery. An Omline of Interpretalion Sociol­
og)' (ed. by, G., Wittich, C ) , Bedminster Press, N e w York, 1968, p.284.
Michels, R.: Les partis politiqites: essai sur Ies tendences oligarchiques des de-
mocraiies, Flammarion, Paris, 1971.
Sartori, G: Parties and Party Systems. A Framework for Analysis, Cambridge
University Press, N e w York, 1970.

66
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
cu raţionalitate şi urmărind d o a r realizarea obiectivului p r o p u s ci au ac­
ţiuni e d e c u r g din complexitatea interacţiunilor şi intereselor indivizilor
şi grupurilor ce le c o m p u n . occidentale, totuşi, sunt puse în practică politici de dezvoltare regională
Partidele sunt, indubitabil, organizaţii. G e n u l p r o x i m este acesta,
r ă m â n e să v e d e m , simplist spus, diferenţa specifică. Această diferenţă a
fost căutată în plan sociologic (partidul ca organizaţie ce cristalizează
revendicările şi aspiraţiile u n o r grupuri sociale; partidul e x p r i m ă , mani­
festă acele grupuri în plan politic, inclusiv conflictele dintre grupurile
reprezentate şi alte grupuri), în plan teleologic (scopul acestei organizaţii
este cucerirea şi menţinerea puterii p o l i t i c e " 2 ) , în planul activităţilor
specifice (activităţi electorale, recrutarea, formarea şi selecţia elitelor
politice ş.a) sau în planul ideologiilor care le animă şi pe baza cărora se
construiesc programele partidelor.
T o a t e aceste definiţii se c o m p l e t e a z ă reciproc şi c a p ă t ă o actualitate
mai p r e g n a n t ă sau mai ştearsă. De exemplu, teza transpunerii clivajelor
sociale, deşi are meritul de a fi construit o tipologie m u l t i d i m e n s i o n a l ă a
partidelor politice, pare mai puţin actuală. Ea a avut o putere explicativă
mai mare în societăţile cu o structură de clasă b i n e articulată, cu relaţii
clare între m u n c ă şi capital, structură care a generat " p a r t i d e m u n c i t o ­
reşti" şi " p a r t i d e b u r g h e z e " . Astăzi structura socială a suferit mutaţii
importante iar graniţele dintre grupurile sociale sunt mai flexibile, mai
d i n a m i c e . N - a m mai putea s p u n e cu certitudine că Partidul Laburist din
M a r e a Britanie sau Partidul Social D e m o c r a t din G e r m a n i a reprezintă
d o a r clasa m u n c i t o a r e . Ca u r m a r e , marile partide e u r o p e n e au abandonat
perspectiva clivajelor şi au d e v e n i t catch-all parties ' . Şi celelate cliva-
je identificate de Lipset şi R o k k a n " 4 (sat/oraş, biserică/stat, centru/ peri­
ferie) par a se e s t o m p a în societăţile o c c i d e n t a l e c o n t e m p o r a n e . Astfel,
majoritatea populaţiei trăieşte în mediul urban şi, de fapt, nu există dife­
renţe esenţiale între m o d u r i l e de viaţă de la oraş şi sat. De asemenea,
societăţile occidentale sunt societăţi laice, rolul politic al bisericilor fiind
"' Schonfeld, W.R.: "Les partis politiques. Que sont-ils et comment Ies etudier?"în:
: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la
fondation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.195.
112
Duverger, M.: lntroduction ă la politique, Gallimard, Paris, 1964, pp. 183-184.
113
Sniderman, P., Jackman, S.: "Intolerance et culture politique: la specificite fran-
ţaise", în: Grunberg, G., N. Mayer, P.M. Sniderman (eds.) : La democraţie ă
l'epreuve, Presses de sciences po, Paris, 2002, p. 206.
114
Lipset, S.M., Rokkan, S.: "Cleavages slructures, party systems and voter align-
ments", în: Lipset, S.M., Rokkan, S. (eds.): Party Systems and Voter Alignments,
Free Press, N e w York, 1967.
68
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
mult diminuat, în raport cu epocile anterioare. Clivajul centru/periferie
este şi el atenuai. Există încă diferenţe importante între regiunile statelor
iar principiul subsidiarităţii asigură a u t o n o m i a locală necesară.
In privinţa scopului partidelor, cucerirea puterii nu reprezintă, pen­
tru multe dintre ele, un obiectiv realist. De exemplu, în R o m â n i a funcţi­
onează zeci de " p a r t i d e " , legal constituite, care nici nu speră că vor
ajunge vreodată în parlament sau în consiliile locale. Nu acesta este scopul
care le dirijează activitatea; de multe ori este vorba de obţinerea vizibili­
tăţii sociale, de scopuri " l u c r a t i v e " sau p u r şi simplu de sociabilitate în
sine.
In privinţa activităţilor specifice, nu am putea s p u n e că partidele au
monopolul lor. Activităţile electorale, recrutarea, formarea şi selecţia
elitelor politice ş.a, sunt performate şi de alte organizaţii, nu numai de
către partide. M a i mult, partidele " l e n i n i s t e " doreau cucerirea puterii dar
nu prin activităţi electorale ci prin revoluţie. Nici alte funcţii ale partide­
lor politice (reprezentarea intereselor de grup, socializarea politică, m o ­
delarea politicilor publice, medierea între stat şi cetăţean, influenţarea
opiniei publice) nu reprezintă o exclusivitate.
In privinţa ideologiilor, este dificil de atribuit partidelor ideologii
clar articulate. De m u l t e ori, (ca în cazul m u l t o r partide din R o m â n i a , de
exemplu) există mari diferenţe dintre ideologia declarată şi cea manifes­
tată în practică. S u n t voci care susţin chiar existenţa unui proces de dez-
ideologizare: partidele c o n t e m p o r a n e nu ar mai fi ghidate şi animate de
mari ideologii ci de rezolvarea u n o r p r o b l e m e practice. Critica socială
îşi pierde şi ea a n c o r a r e a în filosofii şi teorii generale, devenind mai
pragmatică.
In concluzie, nici o d i m e n s i u n e nu trebuie absolutizată şi nu trebuie
puse diagnostice de "veritabile" sau "false" partide politice, întrucât di­
namica socială şi politică riscă să contrazică aceste construcţii teoretice
rigide. în studiile mai recente asupra partidelor politice se afirmă o ten­
dinţă de deconstruire al obiectului de studiu, pentru a descoperi c o m p l e ­
xităţi şi abordări n o i 1 1 5 . D a r şi o deconstrucţie dusă la extrem (prea
subtilă, prea nuanţată, prea tehnică sau prea rafinată) poate duce la diso-
luţia obiectului de studiu.
115
Schonfeld, W.R.: "Les partis politiques. Que sont-ils et comment les etudier?" în:
Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la fon­
dation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.190.
69
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Partidele politice sunt i n s t r u m e n t e foarte p u t e r n i c e , utilizate de in­
divizi şi grupuri, pentru a m o d e l a lumea, prin intermediul politicii, con­
form intereselor şi dorinţelor lor. E l e au funcţii de participare şi de
reprezentare în politică a diferitelor grupuri sociale dar şi funcţii expre­
sive, de integrare socială şi de construire a identităţii politice. Partidele
sunt instrumente esenţiale ale. d e m o c r a ţ i e i , realizând r e p r e z e n t a r e a şi
î n c a d r a r e a politică, m o b i l i z a r e a politică, socializarea politică, dezbaterea
d e m o c r a t i c ă şi structurarea o p i n i e i 1 1 6 .
Partidul este birocraţie şi asociaţie voluntară în acelaşi timp; de
fapt, multe asociaţii voluntare au devenit birocraţii (caracterizate prin
ierarhii, specializare, profesionalizare, c o n d u c e r e ierarhică în loc de
c o n d u c e r e colegială). Procesul de birocratizare a organizaţiilor, indife­
rent de d o m e n i u , este o cale pentru a ameliora p e r f o r m a n ţ e l e organizaţii­
lor, pentru a le creşte eficacitatea şi eficienţa.
F o a r t e important este m o m e n t u l genezei unui partid. Acest m o m e n t
îşi va p u n e amprenta asupra evoluţiei ulterioare a partidului, datorită
personalităţii fondatorilor şi tipului de relaţii dintre ei. Ulterior, mediul
în care va evolua respectivul partid politic va fi d e o s e b i t de relevant.
Principalii factori " d e m e d i u " (exteriori organizaţiei) sunt gradul de m o ­
dernizare al respectivei societăţi, gradul de m o b i l i z a r e a grupurilor soci­
ale, tipul de cultură politică, gradul de d e m o c r a t i z a r e .
TIPURI DE PARTIDE
M a u r i c e D u v e r g e r 1 1 7 face distincţia dintre partide de masă şi parti­
de de cadre. A c e a s t ă distincţie izvorăşte dintr-o a n u m i t ă c o n c e p ţ i e a
evoluţiei politicii; astfel, cele d o u ă tipuri ar fi m a i d e g r a b ă consecutive,
nu simultane.
Partidele de cadre sunt caracteristice pentru o etapă în care politica
nu era î n c ă profesionalizată, în care era făcută de notabili, cunoscuţi pu­
blicului pentru alte merite, pentru realizările lor în alte d o m e n i i , pentru
statusul lor din c o m u n i t a t e . De e x e m p l u : intelectuali, o a m e n i avuţi, în­
treprinzători, aristocraţi, moşieri etc. Aceştia nu practicau politica tot
timpul, pentru ei nu era o activitate p e r m a n e n t ă ci, am p u t e a s p u n e , mai
degrabă un hobby.
6
" Sniderman, P., Jackman, S.: "Intolerance et culture politique: la specificite fran-
caise", în: Grunberg, G., N. Mayer, P.M. Sniderman (eds.) : La democraţie ă
l'epreuve, Presses de sciences po, Paris, 2002, p.201.
117
Duverger, M.: Les Partispolitiques, A. Colin, Paris, 1967.
70
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
Partidele de mase sunt c o n d u s e de profesionişti ai politicii, pentru
care politica reprezintă principala activitate, care îşi dedică tot timpul
politicii. Partidele de m a s e sunt, în general, birocratizate, au o structură
ierarhică clară şi au un c o r p de funcţionari salariaţi. în partidele de mase
cariera se construieşte treptat, î n c e p â n d , uneori, ca simplu funcţionar
salariat, apoi c a n d i d a t şi ales în diferite o r g a n e ale partidului, apoi în
consilii locale, parlamente şi funcţii publice diverse.
In partidele de m a s e profesionalizarea politicii se manifestă şi prin
participarea la diferite formule de formare profesională: de la "învăţă­
mânt p o l i t i c " la " t r a i n i n g u r i " .
în prezent, fostele partide de m a s ă (de exemplu, fostele partide co­
muniste din E u r o p a Occidentală) suferă de o reducere drastică a numă­
rului lor de m e m b r i şi tind sa se extindă către alte b a z e sociale, pe
măsură ce clasa socială pe care o reprezentau se reduce din motive obi­
ective. T r e c e r e a de la o e c o n o m i e p r e d o m i n a n t industrială Ia o e c o n o m i e
bazată pe servicii (aşa numitul sector terţiar) a dus la închiderea marilor
uzine şi r e d u c e r e a n u m e r i c ă a proletariatului industrial.
Din această perspectivă, legătura lor cu fosta bază socială devine o
piedică în e x p a n s i u n e a sau (după caz) în supravieţuirea partidului.
Nemaiexistând o classe gardee pentru aceste partide, nici membrii par­
tidului nu mai j o a c ă rolul de " c u r e a de transmisie" dintre partide şi baza
lor socială tradiţională. De aceea, atragerea de noi membri în partid de­
vine mai puţin importantă decât atragerea electoratului.
Partidele c o n t e m p o r a n e sunt, m a i degrabă, partide de votanţi decât
partide de m e m b r i . Tipologia lui D u v e r g e r şi-a pierdut, într-un fel,
adecvarea la unele realităţi c o n t e m p o r a n e . Astăzi, structura socială nu
mai este aşa rigidă, noţiunea de clasă socială este mai puţin folosită pen­
tru că graniţele dintre grupurile sociale sunt mai flexibile iar mobilitatea
socială este mai m a r e .
N u m ă r u l m e m b r i l o r d e p i n d e şi de succesul electoral al partidului:
după câştigarea alegerilor, partidele aflate la putere primesc, de obicei,
un aflux de noi m e m b r i .
A ş a c u m am văzut la subcapitolul 5.1.din această lucrare, nici tipo­
logia L i p s e t - R o k k a n " 8 nu şi-a m e n ţ i n u t actualitatea intactă. Tipologia
respectivă explică într-un m o d sistematic şi ingenios esenţa partidelor
politice b a z â n d u - s e pe patru clivaje sociale din Occidentul epocii m o ­
deme: clivajul dintre clasa m u n c i t o a r e şi burghezie (sau, dintre m u n c ă şi
Lipset, S.M., Rokkan, S.: op.cit.
71
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
capital, dintre salariaţi şi patroni) care a dus la apariţia partidelor m u n c i ­
toreşti şi a celor b u r g h e z e ; clivajul Biserică-Stat, care a d u s la apariţia
partidelor creştine şi a celor laice; clivajul centru/periferia a determinat
apariţia partidelor centraliste şi a celor a u t o n o m i s t e ; iar clivajul ur­
ban/rural a dus la formarea partidelor agrariene.
Definiţiile şi tipologiile cele mai vehiculate în d o m e n i u l studiului
partidelor politice au, însă, o relevanţă mai redusă pentru alte arii geo­
grafice şi culturale. Teoriile modernizării politice şi teoriile dezvoltării
(developmentalist theories), în general, susţin necesitatea funcţionării
partidelor politice, ca e l e m e n t esenţial pentru m o d e r n i z a r e , ca instituţie
obligatorie al d e m o c r a ţ i e i . Totuşi, partidele din l u m e a n e o o c i d e n t a l ă mai
mult m i m e a z ă accepţiunea o c c i d e n t a l ă a partidelor politice dar, în esen­
ţă, aparţin unei culturi politice diferite şi u n o r alte practici ale puterii
Ele (partidele unice, religioase sau etnice) se b a z e a z ă pe tipuri diferite
de solidaritate socială, de e x e m p l u , pe o solidaritate tradiţională şi nu
asociativă, ca în lumea o c c i d e n t a l ă 1 2 0 . O altă solidaritate este cea cliente­
lară, de multe ori creată sau consolidată de ajutoarele primite de statele
lumii a IlI-a din partea comunităţii internaţionale, ajutoare care, în loc să
sprijine o dezvoltare reală a societăţilor respective, au fost acaparate şi
folosite de oligarhiile locale, generând corupţie şi clientelism.
în R o m â n i a , partidele sunt, în general, b u c u r o a s e să atragă noi
m e m b r i dar, totuşi, punctul lor m a x i m de interes este atragerea voturilor
electoratului. P S D (Partidul Social D e m o c r a t ) păstrează, datorită mode­
lului originar (a felului în care s-a format) unele caracteristici ale parti­
dului de mase, având cei mai mulţi m e m b r i . P S D îşi are originea (este
drept, mai îndepărtată) în Frontul Salvării N a ţ i o n a l e ( F S N ) , înfiinţat în
1990 prin crearea, la iniţiativa liderilor instalaţi la putere d u p ă căderea
regimului ceauşist, a u n o r structuri locale, Fronturile Salvării Naţionale
din întreprinderi, instituţii şi comunităţi. FSN-urile au fost organizaţii
create de elitele locale, uneori, ori formate din notabili ex-comunişti.
Aceste organizaţii au aderat la centru, la c h e m a r e a liderilor din Capitală
(în m o d special, a lui Ion Iliescu şi P e t r e R o m a n ) . A c e s t e structuri se­
m ă n a u o a r e c u m cu sovietele dar, după transformarea F S N în partid poli­
tic, o parte a lor a intrat în partid. F S N a anunţat în ianuarie 1990 că va
participa la alegeri ca partid. Cu acest prilej, cei mai mulţi oponenţi anti-
""Badie, B.: "L'analyse des partis politiques en monde musulman: la crise des para-
digms universels", în: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes soci­
aux, Presses de la fondation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.271.
72
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
comunişti (cooptaţi în d e c e m b r i e 1989) au părăsit FSN-ul, care a început
121
să se sprijine tot mai mult pe aparatul fostului partid c o m u n i s t .
Alte partide din R o m â n i a ( P N Ţ c d , P N L ) s-au format plecând de la
un nucleu central de lideri iar care centrul s-a implicat în crearea organi­
zaţiilor locale.
Prin urmare, o altă clasificare a partidelor se poate face în funcţie
de felul în care s-a format: de "sus în j o s " sau de "jos în sus".
Tot pornind de la modelul originar, există partide care s-au creat
într-un mod a u t o n o m {creaţie internă) sau partide în care rolul principal
a aparţinut unei organizaţii externe (creaţie externă). Ca e x e m p l e pentru
ultima situaţie p u t e m considera: Biserica pentru partidele creştin-
democrate occidentale, C o m i n t e m u l pentru partidele comuniste interbe­
lice, sindicatele pentru Partidul Laburist din M a r e a Britanie, mişcările
IRA şi E T A pentru organizaţiile politice etc.
Pentru unele partide foarte important a fost şi rolul liderului caris­
matic fondator. Aceasta nu î n s e a m n ă neapărat că partidul devine un
vehicol al ambiţiilor sau al afirmării liderului dar nu se mai pot face re­
feriri la partid fără a ţine cont de influenţa liderului fondator, există o
simbioză între persoana liderului şi identitatea organizaţională.. Exem­
ple clasice sunt: Lenin pentru Partidul bolşevic rus, Mussolini pentru
Partidul fascist italian, Hitler pentru Partidul nazist german, generalul
Charles de G a u l l e pentru partidul gaullist francez ( " L ' U n i o n P o u r Ia
Nouvelle R e p u b l i q u e " , devenit ulterior " R a s s e m b l e m e n t P o u r la
Republique"), Berlusconi pentru " F o r z a Italia".
In R o m â n i a postcomunistă, p u t e m exemplifica drept lideri carisma­
tici care au jucat un rol esenţial în formarea partidelor lor pe : Corneliu
Coposu ( P N ţ c d ) , Ion Iliescu ( F S N , mai târziu F D S N devenit P S D ) , Cor­
neliu V ă d i m T u d o r ( P R M ) . Totuşi, partidul " R o m â n i a M a r e " ( P R M )
este partidul care se apropie cel mai mult de "tipul ideal" al partidului
carismatic. Traian Băsescu, ca lider carismatic, a "re-fondat" Partidul
Democrat, a p r o a p e întreaga elită a partidului a fost înlocuită şi a fost
schimbată, de asemenea, linia politică a partidului.
Unele partide carismatice sunt d e n u m i t e "anti-partide", în sensul că
ele vor să modifice establishmentul politic şi să schimbe regulile jocului
politic. Cele mai multe partide carismatice se prezintă, în discursul lor
public, ca partide total diferite faţă de cele existente.
121
Câmpeanu, P., Combes, A., Berindei, M.: România înainte şi după 20 mai, Hu-
manitas, Bucureşti, 1991, p. 28.
73
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Putem găsi partide c a r i s m a t i c e în tot spectrul politic, de la s t â n g a la
dreapta şi având baze sociale diverse: m u n c i t o r i , ţărani, m i c a burghezie,
grupuri marginale, aristocraţi etc.
In c o n c l u z i e , partidele cunosc o m a r e variaţie din punct ul de vedere
al reperelor organizaţionale şi tipologiile c o m p r e h e n s i v e s u n t dificil de
construit, cel mai adesea, ele e ş u â n d în simplism.
STRUCTURA PARTIDELOR POLITICE
în general, structura şi funcţionarea u n u i partid nu d e p i n d nici de
obiectivele, nici de ideologia sau linia politică, nici de b a z a socială ale
acestuia. M u l t mai importante, din acest p u n c t de vedere sunt modelul
originar şi influenţa mediului exterior.
D u p ă depăşirea etapei critice a înfiinţării, c â n d majoritatea partide­
lor trebuie să lupte pentru supravieţuirea lor, partidele î n c e p să se struc­
tureze, paralel cu creşterea lor în d i m e n s i u n e . Procesul de structurare
(denumit, uneori şi "instituţionalizare") ia, de multe ori, f o r m a birocrati­
zării partidului, birocraţia fiind considerată, de unii sociologi (Weber,
Michels) drept obligatorie pentru consolidarea partidului, astfel încât
acesta să îşi atingă obiectivele.
Birocratizarea î n s e a m n ă , printre altele, un p r o c e s de diferenţiere in­
ternă, formarea u n o r sisteme de statusuri diferenţiate, pe verticală (ierar­
hia) şi pe orizontală (specializarea în d e p a r t a m e n t e , c o m p a r t i m e n t e e t c ) ;
ierarhia este foarte importantă şi pentru că asigură distribuţia r e c o m p e n ­
selor simbolice şi materiale, care j o a c ă un rol c h e i e în funcţionarea par­
tidului (vezi mai j o s , subcapitolul 5.5.).
Se p u n e la punct sistemul de n o r m e interne, de r e c o m p e n s e şi sanc­
ţiuni, cultura organizaţională, recrutarea şi socializarea m e m b r i l o r , cris­
talizarea identităţii colective.
D e ş i tendinţa de diferenţiere este necesară, pentru realizarea obiec­
tivelor şi funcţiilor interne şi pentru a face fată sfidărilor venite din me­
diul exterior, ea nu p o a t e depăşi o a n u m i t ă limită. A c e a s t a ar î n s e m n a
multiplicarea poziţiilor de "şefi" şi "şefuleţi", c e e a ce ar d u c e , prin "in­
flaţie", la devalorizarea acestor statusuri, care, astfel, nu vor mai fi pre­
ţuite suficient, cu consecinţe asupra b u n e i funcţionări a organizaţiei.
Aceasta î n s e a m n ă şi o utilizare ineficientă a resurselor, pentru recom­
pense insuficient de stimulative.
Prin u r m a r e , toate partidele c u n o s c un p r o c e s de structurare, de
formalizare, de instituţionalizare, de trecere de la o structură efemeră,
ad-hoc, prin c a r e se încearcă atingerea u n u i obiectiv c o n c r e t determinat
7_4
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
- la o structură stabilă şi diferenţiată care u r m ă r e ş t e obiective generale şi
abstracte.
A c e s t proces d e p i n d e de m o d e l u l originar al partidului. Birocratiza­
rea este mai p u t e r n i c ă atunci c â n d partidul apare a u t o n o m , prin legitima­
re internă, faţă de situaţia în care partidul este creat cu sprijinul unei
organizaţii exterioare (sindicat, biserică e t c ) ; de asemenea, birocratiza­
rea este mai ridicată în cazurile în care partidul se formează dinspre cen­
tru spre periferie ("de sus în j o s " ) , decât în cazul i n v e r s 1 2 2 .
De asemenea, un grad de birocratizare r e d u s îl pot a v e a şi unele
partide care au trecut prin p e r i o a d e î n d e l u n g a t e de opoziţie, private de
folosirea aparatului de stat şi a sprijinului grupurilor de interese, care se
îndreaptă mai ales către partidele g u v e r n a m e n t a l e . A c e s t e partide nu au
suficiente resurse pentru a se birocratiza (vezi definiţia operaţională a
birocraţiei, u n d e existenţa resurselor a b u n d e n t e şi a u t o n o m e este foarte
importantă). T o t u ş i , partidele c o m u n i s t e din E u r o p a Occidentală (Franţa,
Italia, Spania, Portugalia etc.) au ajuns foarte rar la guvernare, în
schimb, funcţionau pe b a z a u n u i grad ridicat de birocratizare. M a i multe
explicaţii ar fi posibile: m o d u l specific, foarte centralizat de organizare a
partidelor c o m u n i s t e dar şi resursele i m p o r t a n t e furnizate de U n i u n e a
Sovietică.
O altă categorie de partide cu grad r e d u s de birocratizare este for­
mată din partidele carismatice. Carisma, ca tip ideal de putere legitimă,
aşa cum a analizat-o M a x W e b e r , funcţionează foarte diferit faţă de pu­
terea de tip birocratic (raţional - legal). C a r i s m a mai mult s c h i m b ă re­
guli, decât să le respecte. P e n t r u partidul carismatic, nu regulile sunt
importante ci liderul. Partidele carismatice nu au, de obicei, reguli clare
în ceea ce priveşte diviziunea m u n c i i , specializarea, gestiunea carierelor
în partid - toate acestea fiind, mai mult sau mai puţin, la bunul plac al
liderului. Liderul este cel care controlează incertitudinea în partid, toţi
ceilalţi m e m b r i a v â n d un control foarte r e d u s . Resursele partidului nu
provin, de obicei, din surse sigure şi ritmice.
Transformarea carismei în birocraţie (rutinizarea carismei) are loc
mai ales d u p ă dispariţia liderului fondator. Birocratizarea poate fi prece­
dată de sau simultană cu luptele pentru p u t e r e între "discipoli", Fiecare
pretinzând că a fost cel mai fidel liderului dispărut şi că s-a bucurat în
gradul cel mai înalt de î n c r e d e r e a lui. D a c ă liderul carismatic ţinea par-
Panebianco, A.: Modelli depanito, II Mulino, Bologna, 2000, p. 133.
75
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
tidul unit, d u p ă dispariţia sa lupta pentru putere poate genera facţiuni, şi
chiar d e z m e m b r a r e a partidului.
Un e x e m p l u clasic de rutinizare a carismei e s t e reprezentat de Par­
tidul bolşevic şi de fondatorul său, L e n i n . B o a l a lui Lenin (ulterior,
moartea sa) a generat lupte interne d a r a a c c e n t u a t birocratizarea parti­
dului pe măsură ce c o n d u c e r e a era acaparată de cel care a pretins că este
cel mai fidel discipol (Stalin).
Partidele nu sunt birocraţii în sensul forte al cuvântului pentru că
ele sunt, în acelaşi timp, asociaţii voluntare. L e g i t i m a r e a nu se face nu­
mai prin respectarea n o r m e l o r interne ale organizaţiei, există şi o legiti­
mare externă, din partea electoratului, care nu e î n t o t d e a u n a o consecinţă
a funcţionalităţii.
D e o a r e c e nu sunt birocraţii " a u t e n t i c e " nici: distincţia dintre decizie
şi execuţie nu este foarte clară în partidele politice. Puţine dintre ele fac
această diviziune a muncii, în general, cele d o u ă activităţi nu sunt net
separate..
A ş a c u m am arătat în capitolul anterior, birocraţia are atât avantaje,
cât şi dezavantaje.
Astfel, birocraţia este un instrument important pentru a c r e ş t e efici­
enţa (raportul costuri/rezultate: r e d u c e r e a costurilor de funcţionare) şi
eficacitatea (raportul obiective/rezultate: atingerea obiectivelor) partidu­
lui. Birocraţia este, astfel, un formidabil instrument, o veritabilă armă
organizaţională 1 " 3 . De a s e m e n e a , birocraţia poate conferi un grad mai
m a r e de a u t o n o m i e a partidului în raport cu mediul înconjurător, pentru
că birocraţia reprezintă un instrument de control al incertitudinii.
Birocraţia este necesară d a r ea poate deveni, din cheia eficienţei şi
eficacităţii, opusul acestor valori, dând naştere u n o r structuri rigide, osi­
ficate, complicate şi i n c o n l r o l a b i l e . 1 2 4
Un grad prea mare de birocratizare este nociv pentru că rigidizează
partidul, îl face mai puţin flexibil, mai puţin adaptabil la schimbările
mediului ambiant şi, prin urmare, m a i fragil. Partidele mai puţin birocra­
tizate sunt mai adaptabile.
Partidele au grade diferite de birocratizare, există partide mai puţin
sau mai birocratizate iar acest grad de birocratizare poate fi m ă s u r a t cu
ajutorul instrumentelor sociologice. Carierele se construiesc fie lent, prin
123
Expresia îi aparţine lui Selznick, P.: The Organizational Weapon: a Study of
Bolshevik Strategy and Taclics, McGraw-Hill, N e w York, 1952.
124
Despre ritualism vezi şi Merton, R.K.: Social Theory and Social Structure, The
Free Press, N e w York, 1968, pp. 403-420.
76
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
urcarea treaptă d u p ă treaptă a ierarhiei, fie există discontinuităţi în parti­
cipare şi dezvoltarea carierelor Partidul de masă descris de Duverger
este prin e x c e l e n ţ ă partidul a u t o n o m şi birocratizat, d i s p u n â n d de surse
proprii de finanţare şi de b a z ă electorală proprie (classe gardee). La po­
lul opus se află partide slab birocratizate, care depind de multe ori de de
grupuri de interese. P r o b l e m a este determinarea pragului peste care bi­
rocraţia devine nocivă pentru funcţionarea partidului.
A c e s t p r a g este situat de către tradiţia sociologică în m o m e n t u l în
care obiectivele oficiale ale partidului sunt a b a n d o n a t e şi organizaţia
birocratică devine scop în sine, funcţionează pentru propria supravieţui­
re şi dezvoltare. Interesele membrilor, ale grupurilor sociale reprezentate
şi ideologia politică oficială nu mai contează în mod fundamental pentru
funcţionarea partidului.
Se pare că gradul de birocratizare mai este legat şi de structura elitei
conducătoare a partidului: divizată sau coezivă, o elită coezivă corelând
cu o mai m a r e birocratizare..
Partidele se mai d e o s e b e s c şi prin gradul de centralizare: unele sunt
caracterizate prin prezenţa unei birocraţii centrale dezvoltate, altele sunt
mai descentralizate, organizaţiile locale având un grad ridicat de auto­
nomie în raport cu centrul.
D u v e r g e r 1 2 5 observă că partidele au tendinţa de a urma structura
statală: acolo unde statul este descentralizat , şi partidele sunt descentra­
lizate (de exemplu, G e r m a n i a ) ; acolo unde stalul este centralizat, şi par­
tidele sunt centralizate (de exemplu, F r a n ţ a ) . Organizaţiile locale ale
partidelor au un rol mai i m p o r t a n t în statele care au o î n d e l u n g a t ă tradi­
ţie de autoguvernare locală (de exemplu, Norvegia).
Sistemele electorale majoritare par a da mai m u l t ă putere organiza­
ţiilor locale care selectează candidaţii pentru listele partidului pentru
alegeri.
O r i c u m toate observaţiile de mai sus sunt mai degrabă pe intuitive
şi au nevoie de cercetări e m p i r i c e pentru a fi verificate sau infirmate.
Birocraţia nu e î n t o t d e a u n a corelată cu centralizarea sau, mai bine
spus, este corelată cu un a n u m i t fel de centralizare. In sensul ei clasic,
birocraţia descentralizează funcţionarea organizaţiei pentru că lasă la
latitudinea funcţionarului sau a departamentului respectiv aplicarea, în
situaţii concrete, a n o r m e l o r formale şi a a precedentelor. Nici chiar lide­
rii centrali ai organizaţiei nu p o l încălca aceste n o r m e . Prin urmare, în
Duverger, M: Les Partis politiques, A. Colin, Paris, 1967, p.87.
77
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
mod obişnuit, în rutina d e zi cu zi, birocraţiile funcţionează descentrali­
zai. Existenţa multor niveluri ierarhice î n s e a m n ă că se iau u n e l e decizii
la fiecare dintre aceste niveluri, prin u r m a r e , există nu n u m a i o descen­
tralizare la nivelul execuţiei ci şi o descentralizare a deciziei şi a autori­
tăţii. Pe de altă parte, însă, deciziile majore, legate de schimbări ale
rutinei, se iau, de obicei, în m o d centralizat. Restructurări, reforme, sţra-
Icgii, politici, toate acestea se decid centralizat în birocraţii.
PUTEREA ORGANIZA ŢIONALĂ
C o n t r o l u l incertitudinii
în viziunea lui Michel C r o z i e r 1 2 , puterea, m a i ales în organizaţii, e
dală de controlul incertitudinii; de obicei, liderii organizaţiei au acest
control într-o măsură mai m a r e decât membrii obişnuiţi pentru că ei au o
cunoaştere mai bună a organizaţiei, relaţionează mai des cu exteriorul
organizaţiei, controlează resursele organizaţiei; aceasta nu î n s e a m n ă
neapărat că "liderul m a x i m " are şi puterea m a x i m ă . Studiile de c a z efec­
tuate de C r o z i e r la sfârşitul anilor x 5 0 şi începutul anilor "60 asupra regi­
ei de stat a monopolului tutunului din Franţa au arătat că, în acest mediu
stabil, puterea era deţinută de o a m e n i aparent m o d e ş t i din departamentul
de întreţinere, adică de cei care puteau controla e l e m e n t e l e de incertitu­
dine, p r e c u m stricarea utilajelor. Controlul incertitudinii e s t e bazat, în
acest caz, pe expertiza acelor o a m e n i , singurii d i n întreaga reţea capabili
să r e p a r e m a ş i n i l e stricate şi, astfel, să asigure în c o n t i n u a r e funcţionarea
organizaţiei.. Stricarea maşinilor era ultimul e l e m e n t imprevizibil dintr-
un sistem altfel complet birocratizat. Sigur, în organizaţiile politice, sur­
sele incertitudinii nu sunt atât de vizibile şi nici atât de stabile.
La p r i m a vedere, Crozier ar înclina să susţină că experţii ar fi cei
care au şansele să câştige c e a mai m a r e putere într-o organizaţie, pentru
că ei sunt cei mai capabili, datorită ştiinţei lor, să controleze incertitudi­
nea, în realitate însă, procesul de raţionalizare existent, în general, în
organizaţii are tendinţa de a rutiniza controlul incertitudinii prin reguli şi
proceduri de urmat şi accesibile oricui în astfel de situaţii. Expertiza nu
mai este, astfel, monopolul unui grup restrâns de experţi. în faţa acestei
stări de lucruri unii experţi aleg să îşi păstreze cu gelozie „secretele pro­
fesionale" dar cei mai mulţi sunt ei înşişi p r o m o t o r i i procesului de raţio­
nalizare şi rutinizare.
Crozier, M.: Le phenomene bureaucratique, Seuil, Paris, 1965, pp.176-214..
78
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
Forţa liderilor într-un partid d e p i n d e şi de felul în care funcţionează
militantismul în respectivul partid. De exemplu, în partidele în care mili­
tanţii partidului au o poziţie materială autonomă, există tendinţa ca
leadershipul să fie mai d e g r a b ă slab (de exemplu, în P N L ) . Dimpotrivă,
dacă pentru militanţii partidului activitatea în partid reprezintă principala
resursă, fiind astfel dependenţi de partid, atunci este mai probabil să se
constituie un leadership puternic . Este cazul partidelor c o m u n i s t e şi
socialiste care îşi recrutează militanţii din rândurile claselor populare dar
şi cazul altor partide (extremiste) ai căror militanţi sunt, în general, re­
crutaţi din categorii cu resurse slabe şi poziţii sociale marginale. Mili­
tanţii respectivi depind de partid şi de conducerea partidului, pentru a-şi
procura resursele şi vor favoriza, astfel, cristalizarea unui leadership
puternic, pe c a r e nu au capacitatea să îl controleze.
Aşa c u m am mai spus, C r o z i e r consideră controlul incertitudinii ca
fiind sursa principală a puterii organizaţionale. Principalele zone de in­
certitudine dint-un partid sunt: relaţiile cu mediul exterior (cu electoratul
este cel mai i m p o r t a n t aspect, pentru că de aceasta depinde existenţa
partidului dar şi cu mass-media, alte partide, alte organizaţii); c o m u n i c a ­
rea internă; interpretarea şi aplicarea regulilor formale; finanţarea parti­
dului; recrutarea m e m b r i l o r ~ .
Astfel p u t e m determina ce d e p a r t a m e n t e din partide este probabil să
aibă mai multă putere, din p u n c t u l de vedere al controlului incertitudinii:
- C e l e care elaborează şi pun în practică strategiile electorale; de
multe ori, conducătorii de c a m p a n i i electorale ajung să o c u p e poziţii
importante în partid şi, ulterior, d u p ă câştigarea alegerilor, chiar în gu­
verne.
C e l e de c o m u n i c a r e şi relaţii publice. C o m u n i c a r e a este o resur­
să foarte importantă, al cărei control p e r m i t e distribuirea informaţiei
către anumite ţinte, manipularea, întârzierea sau ocultarea informaţiei.
Cele de cadre.
C e l e de disciplină, c a r e interpretează regulile formale, ajun­
gând, uneori, c h i a r să instituţionalizeze devieri de la n o r m e .
- Cele care colectează fonduri pentru finanţarea partidului.
Cele c a r e distribuie r e c o m p e n s e l e .
Stinchcombe, A.: "Social Structure and Organizations", în: March, J.G. (ed )
Handbook of Organizations, Rand McNally, Chicago, 1965, p. 181.
Crozier, M.; Friedberg, E.: Vacteur et le systeme. Le's contraintes de iaction
collective, Seuil, Paris, 1977, p.55.
79
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Aşa cuin explica şi M i c h e l ş , " e x p e r t i z a " , gradul de c u n o a ş t e r e a
organizaţiei pe care numai liderii îl p o s e d ă , favorizează naşterea oligar­
hiilor. Alunei când acest nivel de cunoaştere scade, scade şi puterea
liderilor şi creşte probabilitatea de a fi înlăturaţi. De aceea, mulţi lideri
şi-au organizat adevărate "servicii s e c r e t e " în partid, pentru a şti ce se
întâmpla şi c e pericole sau oportunităţi există.
U n e o r i , o prea mare p u t e r e a liderilor se întoarce împotriva lor. De
e x e m p l u , C e a u ş e s c u nu primea informaţii reale pentru că subordonaţii se
temeau că vor fi sancţionaţi (o soartă destul de frecventă pentru aducăto­
rii de veşti proaste). De aceea, ei cosmetizau realitatea. Ceauşescu nu
mai cunoştea realitatea, era dezinformat cu privire la starea de nemulţu­
mire a poporului şi era c o n v i n s că p o p o r u l îl iubeşte. A c e a s t ă dezinfor­
mare i-a slăbit puterea, transformându-1, la sfârşitul vieţii, îhtr-o marionetă.
Totuşi, cei care controlează incertitudinea nu se află obligatoriu în
vârful ierarhiei partidului. E l i t a partidului este m a i m u l t sau m a i puţin
coezivă şi în funcţie de m o d u l în care este distribuit controlul incertitu­
dinii, mai concentrat sau mai dispersat.
C e n t r e de p u t e r e
Sunt partide care funcţionează mai mult ca federaţii, organizate în
facţiuni (mai m u l t sau mai puţin ideologice) sau pe criteriul teritorial.
Sau, elita c o n d u c ă t o a r e în partid e formată din diferite grupuri, alianţe şi
alianţe de alianţe. Centrii de p u t e r e pot fi situaţi în diferite p u n c t e ale
structurii organizaţionale: în grupurile p a r l a m e n t a r e , în organele execu­
tive naţionale sau, dimpotrivă, în plan local. Intre aceste centre p o t exis­
ta raporturi de dominaţie şi s u b o r d o n a r e sau de c o o p e r a r e .
C e n t r e l e de putere în partide p o t fi n u m e r o a s e şi diverse: liderii
centrali; birocraţia centrală (funcţionari retribuiţi de c ă t r e partid); struc­
turi i n t e r m e d i a r e ; organizaţii locale; grupurile p a r l a m e n t a r e ; aleşii locali
ai partidului; personalul g u v e r n a m e n t a l (în cazul în care partidul este la
guvernare).
U n e l e partide au centrul de putere în grupurile p a r l a m e n t a r e ; în alte
partide, nu există o s u p r a p u n e r e între grupurile de parlamentari ai parti­
dului şi aparatul de partid. P u t e r e a parlamentarilor este mai accentuată
în partidele cu un grad scăzut de birocratizare; în partidele birocratizate,
aparatul central al partidului este cel mai puternic.
Aparatul partidului se divide şi el în birocraţie reprezentativă (alea­
să de către m e m b r i i partidului) şi executivă (salariată sau voluntară).
80
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
în general, o r g a n e l e executive ale partidului au o m a i m a r e putere,
în raport cu cele deliberative, d e o a r e c e au şi avantajul " s e c r e t u l u i " : nu­
mai cei care fac parte din aceste o r g a n e , de obicei de dimensiuni reduse,
ştiu tot ce s-a discutat şi ce decizii s-au luat. A c e s t e informaţii sunt, de
obicei, inaccesibile membrilor de rând. Organele deliberative de cele
mai m u l t e ori ratifică d o a r deciziile l u a t e în o r g a n e l e executive.
Uneori însă, organele executive au tendinţa să se "gonfleze", ceea
ce le reduce din eficacitate dar r ă s p u n d e unor alte exigenţe, legate de
sistemul de r e c o m p e n s e din partid sau de c o o p t a r e a de outsideri. De
exemplu, P S D avea, la un m o m e n t dat, peste 20 de vicepreşedinţi ai par­
tidului, mulţi dintre ei cooptaţi direct din guvern sau din sindicate. O altă
cauză a gonflării organelor e x e c u t i v e este îndeplinirea exigenţelor de
reprezentare prin cote a unor categorii socio-demografice c u m ar fi fe­
meile, tinerii sau minorităţile etnice.
P S D a suferit un adevărat şoc d u p ă pierderea alegerilor locale din
vara anului 2004, şoc reflectat şi în restructurarea organelor sale de con­
ducere. S-a î n c e r c a t î m p r o s p ă t a r e a elitei c o n d u c ă t o a r e a partidului dar
"în continuitate", fără a deranja prea m u l t pe liderii mai vechi ai partidu­
lui. Astfel s-a ajuns la situaţia bizară în care existau mai m u l t e organe de
conducere paralele, unele alese statutar, altele formate sub impresia eşe­
cului electoral şi destinate în special pregătirii alegerilor parlamentare şi
prezidenţiale din t o a m n a 2 0 0 4 . S e m n a l u l care s-a dorit a fi dat, atât
membrilor P S D cât şi electoratului, a fost acela al capacităţii de schim­
bare a partidului, al promovării valorii şi tinereţii. Din c a u z a confuziei şi
a lipsei de c o e r e n ţ ă nici mesajul nu a fost perceput şi nici alegerile nu au
fost pregătite într-un m o d evident superior.
Sartori susţine că şi sistemul electoral influenţează raporturile de
putere din partidele politice aflate în competiţie : proliferarea facţiuni­
lor este favorizată de sistemele electorale proporţionale şi descurajată de
sistemele majoritare.
Alegerile interne j o a c ă roluri diferite în diferite partide. în unele
partide aceste alegeri sunt foarte i m p o r t a n t e şi contribuie decisiv la m o ­
bilizarea m e m b r i l o r . E l e sunt disputate, animate, transparente, corecte,
conţin campanii electorale şi sunt foarte a s e m ă n ă t o a r e exerciţiului elec­
toral pentru alegerile din stat.
Sartori, G: Parties and Party Systems. A Frameworkfor Analysis, ed.cit., p.96.
8i
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
în alte partide alegerile suni mai mult jocuri de culise, aranjamente
formale ale căror rezultate sunt c u n o s c u t e dinainte, desfăşurate în apatia
generală a membrilor partidului.
A c e a s t ă diferenţa nu are legătură strictă cu eficacitatea politică sau
electorală a partidului cât, mai degrabă cu un anumil stil politic şi cu
tipul de cultură politică existent.
U n i i autori leagă modul de desfăşurarea a alegerilor interne şi de
gradul de birocratizare a partidului: partidele mai puţin birocratizate
atribuie un rol mai important alegerilor interne
L e a d e r s h i p u l politic
D e ş i partidele sunt birocraţii, într-un grad mai m a r e sau mai m i c ,
totuşi, leadershipul politic este diferit de leadershipul birocratic; constru­
irea unei cariere de lider politic nu este î n t o t d e a u n a identică cu modul în
care se clădeşte cariera liderului unei organizaţii birocratice clasice. Le­
gitimitatea liderilor nu vine din modul corect, eficace şi eficient de în­
deplinire a sarcinilor ci din faptul că au fost aleşi în cadrul unei
competiţii electorale. De aceea, liderii politici nu dau socoteală neapărat
la m o d u l ierarhic, în faţa superiorilor, ca într-o birocraţie autentică, ci
mai ales în faţa celor care i-au ales. Controlul ierarhic funcţionează în
anumite segmente, dar, alături de el, pentru liderii aleşi există şi contro­
lul electoral, din partea membrilor şi a militanţilor partidului.
Partidele din R o m â n i a au un grad mai degrabă redus de birocratiza­
re, în sensul definiţiei weberiene. Cazurile în care un funcţionar al parti­
dului ajunge lider politic sunt destul de rare. Se î n t â m p l ă , însă, ca un
expert, eventual lucrând iniţial din afara partidului (ca "free l a n c e " sau
într-o organizaţie independentă) să fie totuşi r e c o m p e n s a t cu un post
politic pentru serviciile aduse. De exemplu, mai mulţi directori de insti­
tute de sondare a opiniei publice, specialişti în m a r k e t i n g politic, în rela­
ţii publice, ziarişti e t c , au primit locuri eligibile pe listele de candidaţi
pentru parlament, funcţii în aparatul g u v e r n a m e n t a l e t c . Partidele c o m u ­
niste din ţările socialismului real erau, în această privinţă, mai birocrati­
ce, pentru că liderii ajungeau în vârful ierarhiei prin escaladarea lentă,
într-un timp apreciabil, a n u m e r o a s e l o r niveluri ale ierarhiei de partid.
Nu puteai fi lider politic d a c ă nu aveai o î n d e l u n g a t ă experienţă de func­
ţionar în aparatul de partid. Fidelitatea faţă de " l i n i a " partidului (de fapt,
faţă de grupul aflat la c o n d u c e r e a partidului) era principalul criteriu de
ascensiune în partid.
Panebianco, op.cit., p.372.
82
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
V o m e n u m e r a câteva trasee individuale posibile pentru ascensiunea
în partidele politice:
• Organizaţia de tineret, traininguri, candidat pentru alegerile par­
lamentare sau locale, ales
• Organizaţia de tineret, traininguri, militant voluntar, cooptat în
aparatul salariat al partidului, eventual cu un post în aparatul guverna­
mental sau prezidenţial d a c ă partidul se află la putere
• C o o p t a r e din organizaţii n e g u v e r n a m e n t a l e (inclusiv din indica­
te)
• C o o p t a r e din agenţii implicate în c a m p a n i a electorală
• Tehnicieni cooptaţi la guvernare, deveniţi ulterior m e m b r i şi li­
deri de partid
• F u n c ţ i o n a r i în administraţia p u b l i c ă (centrală sau locală), deve­
niţi ulterior m e m b r i şi lideri de partid
Dintre tipurile politice existente în partide amintim: liderul, m a n a ­
gerul politic, notabilul, birocratul reprezentativ (tipic pentru era partide­
lor de m a s e ) birocratul executiv (activitate administrativă în partid
pentru b u n a funcţionare şi d e z v o l t a r e a partidului), expertul,
semiprofesionistul (profesori, ziarişti avocaţi), militantul de bază. Aceş­
tia au grade diferite de profesionalizare, cel mai profesionalizat fiind
funcţionarii cu n o r m ă întreagă din aparatul partidului. O tendinţa de pro­
fesionalizare se manifestă şi în- cazul parlamentarilor cu mai multe legis­
laturi la activ, în general, în cazuT aleşilor, incluzând consilierii locali şi
primarii.
In R o m â n i a , din acest p u n c t de vedere, al tipurilor de oameni poli­
tici, situaţia este destul de eterogenă.
Astfel, nu p u t e m nega rolul unor notabili locali care, chiar dacă nu
au avut o carieră " b i r o c r a t i c ă " în partid, ei pot fi co-optaţi direct în func­
ţii de c o n d u c e r e în partid şi puşi pe listele de candidaţi ai partidului.
C o o p t a r e a u n o r outsideri (de e x e m p l u , ministra justiţiei, M o n i c a
Macovei, cooptată în 2004) pentru a creşte credibilitatea guvernării este
iarăşi frecventă. D a c ă partidele Alianţei DA şi cele din defuncta Con­
venţie D e m o c r a t i c ă au făcut cooptări p r e p o n d e r e n t din societatea civilă,
PSD (fost P S D R ) a cooptat în guvern outsideri " t e h n i c i e n i " (Văcăroiu,
Geoană, Tănăsescu, D i a c o n e s c u ) c a r e au devenit, ulterior, m e m b r i de
partid şi, mai mult, ai elitei c o n d u c ă t o a r e a partidului, deţinând funcţii-
cheie în partid.
Alţi lideri au ajuns în vârful partidului prin construirea lentă a unei
cariere în interiorul partidului (de e x e m p l u , A d r i a n Năstase).
83
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Un rezervor a fost constituit şi de către sindicate: de e x e m p l u , lideri
de partide p r e c u m V i c t o r Ciorbea, M i r o n Mitrea dar şi alţii (în special,
din P S D ) au fost iniţial lideri de sindicate.
Mediul universitar şi a c a d e m i c este o altă sursă posibilă pentru re­
crutarea elitelor c o n d u c ă t o a r e din partide (de e x e m p l u , fostul preşedinte
al ţării, Emil C o n s t a n t i n e s c u ) .
SISTEMUL DE RECOMPENSE Şl SANCŢIUNI
Fiind o organizaţie, partidul politic foloseşte m e c a n i s m e organizaţi-
onale pentru a supravieţui şi a se dezvolta. U n a din condiţiile supravieţu­
irii şi dezvoltării este atingerea obiectivelor proprii. Pentru a stimula şi
motiva m e m b r i i organizaţiei în atingerea acestor obiective dar şi pentru
a atrage noi m e m b r i , partidele au sisteme de r e c o m p e n s e şi sancţiuni.
De unele recompense beneficiază toţi membrii organizaţiei, de altele -
doar unii (mai ales liderii), existând în partid atât interese individuale cât
şi colective dar atât r e c o m p e n s e generale cât şi selective. Principalele
r e c o m p e n s e sunt: imateriale (identitate, integrare, putere, status, presti­
giu) dar şi materiale (bani, servicii). C o m b i n a ţ i a de s t i m u l e n t e (recom­
pense, avantaje) e diferită de la un partid la altul şi chiar de Ia o etapă la
alta în evoluţia aceluiaşi partid.
Printre avantajele apartenenţei la un partid politic se n u m ă r ă , potri­
vit teoriei schimbului, şi ocaziile de a interacţiona cu p e r s o a n e care îm­
părtăşesc idei c o m u n e , de a petrece timpul într-un m o d interesant şi
atractiv; nu de puţine ori, se leagă prietenii sau se creează chiar o mini-
piaţă m a t r i m o n i a l ă .
131
Stimulentele sunt, aşadar, multiple: câştiguri de identitate politică şi
socială, status, r e c o m p e n s e materiale. De exemplu, intelectualii, care nu
sunt politicieni propriu-zişi dar j o a c ă diferite roluri politice, sunt uneori
recompensaţi pentru aceasta c u ' p o s t u r i în diplomaţie, activităţi în centre
culturale, contracte cu edituri etc. în politica r o m â n e a s c ă , exemplele de
acest tip sunt n u m e r o a s e : Răzvan T h e o d o r e s c u la c o n d u c e r e a televiziu­
nii publice, M i r c e a D i n e s c u în Colegiul Consiliului N a ţ i o n a l pentru Stu­
dierea Arhivelor Securităţii, Augustin B u z u r a la c o n d u c e r e a Institutului
Cultural R o m â n , E u g e n Simion ca preşedinte al A c a d e m i e i R o m â n e etc.
Nu p u t e m să nu o b s e r v ă m că, de m u l t e ori, partidele preferă acest mod
de r e c o m p e n s a r e pentru a evita o implicare directă a intelectualilor (in­
c o m o z i ) în politică. în loc de a desfăşura o activitate de " r u t i n ă " în inter-
1
Panebianco, A.: Modelli departilo, 11 Mulino, Bologna, 2000, p.71.
84
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
iorul ierarhiei partidelor, eventual cu parcurgerea treptelor acestei ierar­
hii, intelectualii sunt astfel îndreptaţi către posturi mai mult sau mai pu­
ţin îndepărtate de politica propriu-zisă (mai ales în diplomaţie).
Ideologia şi cultura organizaţională au rolul de a crea şi menţine
identitatea partidului dar şi de a oculta distribuirea r e c o m p e n s e l o r (avan­
tajelor), astfel încât membrii organizaţiei să continue să c r e a d ă într-o
distribuţie echitabilă,
în funcţie de poziţia pe care o au în raport cu recompensele, mem­
brii unui partid pot fi membri sinceri (true believers) şi carierişti. M e m ­
brii sinceri au o adeziune necondiţionată pentru obiectivele oficiale ale
partidului pe câtă v r e m e carieriştii au propriile lor obiective: în primul
rând, obţinerea de r e c o m p e n s e . De aceea, ei sunt mai numeroşi acolo
unde nivelul r e c o m p e n s e l o r este mai ridicat: se găsesc mai rar la nivelu­
rile joase ale ierarhiei partidului şi mai des la nivelurile medii şi înalte.
Membrii sinceri sunt foarte ataşaţi de obiectivele oficiale ale parti­
dului şi revolta lor va fi cu atât mai violentă atunci când partidul va dez­
volta activităţi în contrast cu aceste obiective, activităţi pe care ei le
percep ca pe nişte ameninţări la propria identitate dar şi la identitatea
colectivă a partidului; de exemplu, electoratul şi mulţi membri care s-au
înscris cu e n t u z i a s m în organizaţiile Convenţiei D e m o c r a t i c e . D u p ă ce
aceasta a ajuns la putere au fost deosebit de dezamăgiţi şi nutresc până
în ziua de azi o atitudine agresivă faţă de foştii lideri ai acestei formaţi­
uni politice.
M e m b r i i sinceri împărtăşesc m u l t e trăsături cu electoratul captiv al
partidului (electoratul de apartenenţă, classe gardee). Electoratul " c a p ­
tiv" ia în serios scopurile oficiale ale partidului şi crede în liderii care
dau senzaţia că fac acelaşi lucru; în schimb, nu iartă " t r ă d a r e a " acestor
scopuri şi pe liderii care nu s-au arătat la înălţimea obiectivelor oficiale.
Prin acest m e c a n i s m M i c h e l s 1 3 2 explică naşterea cultului personalităţii:
membrii şi electorii partidului au nevoie de identitate, partidul are nevo­
ie de identitate iar liderii, fiind cei care deţin puterea legitimă în partid,
sunt simbolul palpabil al acestei identităţi.
M e m b r i i obişnuiţi sunt veriga de legătură dintre electoratul propriu
şi militanţii partidului.
Multe din activităţile de bază ale unui partid au un caracter discon­
tinuu, temporar, activând membrii obişnuiţi doar ocazional, deşi unii
militanţi voluntari îşi dedica întreg timpul liber p a r t i d u l u i 1 3 3 .
Michels, op.cit., pp. 103-104..
Ibidem, pp. 65-74; 81-84.
85
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Succesul partidului d e p i n d e şi de m o d u l în care este capabil să ofe­
re r e c o m p e n s e m e m b r i l o r lor. Această capacitate este, însă, d e p e n d e n t ă
de controlul resurselor D a c ă fluxul r e c o m p e n s e l o r se întrerupe, partidul
intră în criză, s e nasc n e m u l ţ u m i r i şi revolte, îşi p o a t e p i e r d e legitimita­
tea. Un astfel de caz este Partidul N a ţ i o n a l Ţ ă r ă n e s c , Creştin şi D e m o ­
crat ( P N Ţ - c d ) , care, nereuşind să intre în parlament, a pierdut, treptat,
multe din sursele care îi asigurau controlul resurselor, adică şi-a diminu­
at capacitatea de a acorda r e c o m p e n s e m e m b r i l o r organizaţiei. Aceştia
au î n c e p u t să părăsească partidu-1, slăbindu-1 şi m a i m u l t şi micşorându-i
şi mai drastic şansele de a accede, din nou, în parlament. Sigur, recom­
pensele materiale sunt importante dar şi cele simbolice j o a c ă un rol la fel
dc î n s e m n a i : d a c ă faci parte dintr-un partid " î n v i n s " nu m a i ai aceeaşi
satisfacţie, nu te mai aştepţi să te bucuri de acelaşi prestigiu.
SCHIMBARE ORGANIZA ŢIONALĂ ŞI MEDIU SOCIAL
" D e p l a s a r e a obiectivelor", descrisă deja în capitolul anterior, poate
fi destul de costisitoare pentru partide, care riscă, astfel, să îşi piardă din
membri d a r şi din electoratul propriu. U n e o r i , e vorba de î n l o c u i r e a obi­
ectivelor oficiale cu alte obiective oficiale (de e x e m p l u , Partidul D e m o ­
crat, care a a b a n d o n a t orientarea social-democrată, d e v e n i n d " p o p u l a r " ) .
U r m ă r i r e a obţinerii de r e c o m p e n s e de către liderii partidului duce
frecvent la acest fenomen, de " d e p l a s a r e a obiectivelor". M i c h e l s susţine
că orice partid are următoarele etape de evoluţie: formare, creştere, biro­
cratizare, apatia m e m b r i l o r (de la e n t u z i a s m u l iniţial), d o r i n ţ a liderilor
de a-şi păstra poziţiile în fruntea organizaţiei ca surse ale diferitelor
avantaje. Astfel, organizaţia nu mai funcţionează conform obiectivelor
oficiale ci, în principal, pentru a supravieţui şi a se a u t o c o n s e r v a , pentru
a conserva, astfel, poziţiile şi avantajele oligarhiei sale. în România,
acest lucru s-a î n t â m p l a t mai puţin în partide, u n d e elita c o n d u c ă t o a r e îşi
schimbă destul de des c o m p o z i ţ i a - liderii care au fondat partidul şi care
fac încă parte din leadershipul lui sunt rarisimi (am p u t e a n o t a pe Călin
P o p e s c u T ă r i c e a n u în Partidul Naţional Liberal -' P N L sau pe Adrian
N ă s t a s e în P S D ) ; dar, în m o d clar, acest lucru s-a î n t â m p l a t în unele sin­
dicate, care şi în prezent, la m a i mult de zece ani de la fondare, sunt
c o n d u s e de aceeaşi lideri. Un rol i m p o r t a n t în " c i r c u l a ţ i a " sau împrospă­
tarea elitelor partidelor, l-au avut zguduirile electorale, sindicatele ne-
d i s p u n â n d însă de un astfel de m e c a n i s m drastic. P u t e r e a liderilor
partidelor este astfel limitată de puterea m e m b r i l o r care , în condiţiile în
86
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
care nu sunt mulţumiţi de performanţele partidului, pot alege alţi lideri
sau pot chiar părăsi partidul, lăsându-1, astfel, fără aderenţi.
Schimbările din ierarhia partidului pot fi provocate atât de carierişti
cât şi de aderenţii sinceri. Aceştia d i n u r m ă p o t îndepărta liderii de c a r e
sunt profund n e m u l ţ u m i ţ i din c a u z ă că ar fi trădat obiectivele oficiale ale
partidului. A c e a s t a este, poate, c a z u l lui P e t r e R o m a n , obligat să demisi­
oneze din poziţia de prim-ministru pentru că nu mai voia să urmeze sco­
purile Frontului Salvării N a ţ i o n a l e ( F S N ) , cu care acesta a câştigat
alegerile în mai 1990: reformă g r a d u a l ă (sau chiar status quo), stabilita­
te, pace socială, c o n s e n s , linişte e t c . Petre R o m a n începea să c o n t u r e z e
un program de g u v e r n a r e prea reformist pentru gustul fidelilor F S N .
Pe de altă parte, carieriştii pot şi ei a m e n i n ţ a cu succes poziţia lide­
rilor în funcţie. Pentru a se apăra de carierişti, liderii îi pot c a l m a
oferindu-le posturi i m p o r t a n t e (cooptându-i) sau încercând să-i dea afară
din partid. Un e x e m p l u ar putea fi î n d e p ă r t a r e a lui C o z m i n G u ş ă din
Partidul D e m o c r a t .
Linia politică e s t e o serie de afirmaţii formulate de liderii partidului
privind obiectivele şi m o d u r i l e de a c ţ i u n e . 1 3 4 Linia conţine obiectivele
oficiale ale partidului şi ideile - valorile fundamentale - indispensabile
constituirii unei identităţi politice şi a sentimentului de apartenenţă din
partea membrilor şi alegătorilor p a r t i d u l u i 1 3 5 . U r m ă r i r e a consecventă a
unei linii politice p o a t e să d u c ă la pierderi pe termen scurt dar la avanta­
je pe termen m e d i u şi lung. Inflexibilitatea principiilor şi n e a c c e p t a r e a
compromisurilor de către Corneliu C o p o s u , liderul P N Ţ - c d , a determinat
ca acest partid să obţină un scor electoral foarte slab la alegerile din mai
136
1990 (mai slab ca P N L , de e x e m p l u ) d a r să devină principalul partid
de guvernare în p e r i o a d a 1997-2000. S c h i m b a r e a liniei partidului, chiar
atunci când este în m o d clar caducă, este î n t o t d e a u n a o mişcare riscantă,
pentru că această s c h i m b a r e poate îndepărta pe cei mai fideli şi mai sin­
ceri membri şi p o a t e aliena electoratul captiv al partidului. De e x e m p l u ,
înainte de alegerile din 2004, Partidul R o m â n i a M a r e şi liderul acestuia,
Corneliu V ă d i m T u d o r , au realizat că linia politică a partidului - naţiona­
listă, şovină, xenofobă, rasistă - nu este b i n e văzută în U n i u n e a E u r o ­
peană (în dorinţa de a adera la un partid p a n e u r o p e a n ) , dar nici în
electoratul r o m â n e s c , u n d e , în condiţii n o r m a l e , partidul nu are capacita-
Panebianco, op. cit., p.92.
135
Ibidem.
136
în mai 1990 P N L a obţinut 6 , 4 1 % din voturi iar PNŢ-cd numai 2 , 5 6 %
(Câmpeanu, P., Combes, A., Berindei, M.: op.cit., p. 104 ; p.108).
87
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

ic du creştere peste " n u c l e u l d u r " al electoratului captiv. Partidul a în­ strucţia R o m â n i e i - U R R ) . Un alt partid vrea să îşi reducă dimensiunea
cercai s;i îşi s c h i m b e linia şi imaginea, populându-şi discursul oficial cu şi să îşi simplifice structura, pentru a creşte coeziunea internă şi pentru
adjectivul " e u r o p e a n " , făcând declaraţii filosemite e t c . Electoratul a re­ ca noii lideri să îşi i m p u n ă mai bine controlul asupra organizaţiei. Nu
acţionat dur, scorul obţinut la alegerile p a r l a m e n t a r e din 2 0 0 4 fiind m u l t poate realiza, însă, acest lucru datorită structurii prea stufoase, prea rigi­
m a i scăzut, în c o m p a r a ţ i e cu 2 0 0 0 . Prin u r m a r e , o p o r t u n i s m u l nu este
de a partidului.
întotdeauna avantajos din punct de v e d e r e electoral şi politic.
Succesul unei organizaţii d e p i n d e de felul în care ea se adaptează la
l ) c obicei, partidele aflate la guvernare primesc o infuzie de carie­
mediu, de felul în care rezultatele activităţii sale (ouputs) sunt acceptate
rişti şi oportunişti, mulţi dintre aceştia a b a n d o n â n d u - l e atunci când par­
de către mediu. în cazul nefericit în care rezultatele nu sunt bine accep­
tidele trec în opoziţie. Această creştere (inclusiv de resurse) poate
tate şi adaptarea la m e d i u este dificilă, pot exista următoarele situaţii:
amenininţa c o e z i u n e a partidului, pentru că noii înscrişi nu sunt sociali­
organizaţia intră în declin şi dispare (de exemplu, un partid care
zaţi în cultura organizaţională a partidului respectiv.
a ratat în mod repetat intrarea în p a r l a m e n t )
Câteodată, schimbarea liniei partidului este anticipată de mutaţii în
organizaţia supravieţuieşte datorită sprijinului u n o r sponsori sau
electoratul partidului respectiv. De exemplu, deşi Petre R o m a n afirma
al unei alte organizaţii
sus şi tare linia social-democrată a partidului său (partidul D e m o c r a t -
- organizaţia se restructurează, proces care priveşte inclusiv
P D ) , la alegerile din 2 0 0 0 electoratul partidului glisase deja către un
outputurile (de e x e m p l u , un partid care a pierdut alegerile).
„portret-robot" a s e m ă n ă t o r fostei Convenţii D e m o c r a t i c e ' 3 7 : domiciliu
în cazul unui partid politic, succesul/eşecul sunt vizibile în primul
în oraşe mari, nivel ridicat de instrucţie, vârstă p r e p o n d e r e n t tânără.
rând prin performanţa în alegeri, c a r e arată în m o d clar gradul în care
D u p ă pierderea puterii, partidele intră, de obicei, în criză- P N L
mediul (societatea, publicul, electoratul) acceptă outputul respectivului
P N Ţ - c d (2000), P S D (2004)
partid: programul, ideologia, discursul, liderii, acţiunile, prestaţia pe
D a r şi câştigarea puterii poate d u c e la slăbirea coeziunii, conform
scena publică, în general.
teoria grupurilor. D a c ă presiunea exterioară exercitată a s u p r a grupului
Succesul unei organizaţii d e p i n d e şi de capacitatea ei de a-şi impu­
scade, atunci şi c o e z i u n e a grupului va scădea c o r e s p u n z ă t o r . Alianţa
ne controlul asupra membrilor săi. Cantitatea necesară de control este
P N L - P D a fost mai coezivă atunci când P S D era mai puternic şi mai
mai redusă atunci c â n d nu există tensiuni majore între obiectivele m e m ­
ameninţător; d u p ă ce a ajuns la guvernare, c o e z i u n e a Alianţei a slăbit.
brilor şi obiectivele organizaţiei. De exemplu, un partid bogat şi presti­
Structurarea unei organizaţii şi ordinea normativă dintr-o organiza­
gios, aflat, eventual, şi la putere, răsfrânge aceste atribute şi asupra
ţie sunt n e g o c i a t e între diferitele grupuri ce alcătuiesc organizaţia, de
membrilor săi. M e m b r i i vor face ce e bine pentru organizaţie, astfel în­
aceea echilibrul este d i n a m i c şi stabilitatea mai d e g r a b ă precară. Orice
cât şi nevoile lor vor fi î n d e p l i n i t e 1 3 9 . De obicei, însă, această suprapune­
organizaţie, şi cu atât mai mult un partid, este, în fond, o coaliţie.
re, între obiectivele membrilor şi cele ale organizaţiei, este incompletă.
De multe ori, dimensiunea partidului nu este o c o n s e c i n ţ ă a deciziei
De aceea, organizaţia r e c o m p e n s e a z ă pe cei care se conformează n o r m e ­
liderilor partidului ci a unei serii de factori obiectivi, interni sau externi
lor ei şi penalizează pe cei care nu se conformează. Aşa c u m am văzut
partidului. Un partid mic, abia creat, are interesul să atragă noi m e m b r i ,
mai sus în cazul P N Ţ - c d , se creează astfel un cerc vicios: nevoia de con­
să îşi sporească mărimea; un mediu ostil îl î m p i e d i c ă , însă să realizeze
trol asupra m e m b r i l o r este mai mare în cazul unui partid care nu a avut
acest obiectiv şi, de multe ori partidul respectiv este c o n d a m n a t la mar-
succes dar acest control nu poate fi i m p u s din c a u z a penuriei de resurse
gmalizare, dispariţie sau, în cel mai b u n caz, îşi p o a t e salva o parte din
ce caracterizează un partid care a pierdut. Astfel, partidul respectiv îşi va
obiective prin fuziunea cu un alt p a r t i d ' 3 8 (cazul U n i u n i i pentru R e c o n -
pierde din ce în ce mai mult controlul asupra membrilor proprii, deşi are
o nevoie disperată de a-i păstra şi de a-i fideliza şi de a trage noi
Kivu, M: "Segmentarea electoratului: cine a votat pe cine?", în; Mihăilescu, membri.
V.(ed.): Sondajele de opinie. Mod de utilizare. Alegerile 2000. Prezentare şi analiză
Paideea, Bucureşti, 2 0 0 1 , p. 49.
138
Panebianco, op.cit. 139
Etzioni, op. cit., pp.58-59.

88 89
MF-TMAORFOZE S O C 1 M - E ALE PUTER»
M e d i u ostil p o a t e î n s e m n a c ă r e s u r s e l e d e c a r e are n e v o i e partidul
nou formal pentru a supravieţui şi funcţiona - resurse u m a n e , resurse
materiale, resurse simbolice, resurse financiare, resurse elctorale - sunt
deja acaparate de partidele existente. P a r t i d u l nou format va avea difi­
cultăţi nu n u m a i să atragă noi m e m b r i şi electori proprii d a r şi să îi men­
ţină pe cei pe care îi are deja. D e o a r e c e resursele sale sunt foarte
limitate, partidul respectiv nu va avea c u m să stimuleze şi să r e c o m p e n ­
seze pe m e m b r i i săi din p u n c t de v e d e r e material. S i n g u r e l e resurse pe
care le poate folosi într-un m o d mai substanţial sunt de n a t u r ă afectivă
şi/sau simbolică. Partidul p o a t e supravieţui numai prin solidaritate şi
c o e z i u n e internă - deşi aceasta poate î n s e m n a o izolare faţă de celelalte
organizaţii, faţă de mediul înconjurător, în general.
Ieşirile publice ale unui partid aflat într-o a s e m e n e a situaţie sunt
foarte " i d e o l o g i c e " , chiar " f u n d a m e n t a l i s t e " , având s c o p u l să c r e a s c ă
vizibilitatea partidului, să îi c o n s o l i d e z e identitatea şi, nu în ultimul
rând, să crească sentimentul de a p a r t e n e n ţ ă al membrilor. Discursul şi
acţiunile partidului pot d e v e n i c h i a r agresive, d a c ă ostilitatea mediului
creşte, contribuind, de m u l t e ori, la o şi m a i m a r e izolare a sa. Un e x e m ­
plu de c o m p o r t a m e n t de acest tip este cel al liderului "Alianţei P o p u l a ­
r e " , Emil C o n s t a n t i n e s c u , care a criticat agresiv nu n u m a i guvernarea
P S D (2001-2004) dar atacă şi actuala g u v e r n a r e (după 2004), acuzându-1
pc preşedintele în exerciţiu, Traian B ă s e s c u , de c o l a b o r a r e cu Securita­
tea. Emil C o n s t a n t i n e s c u a fost, Ia rândul lui, preşedinte al R o m â n i e i şi
lider al coaliţiei de partide " C o n v e n ţ i a D e m o c r a t i c ă " , î n v i n g ă t o a r e în
alegerile din 1996. în anul 2 0 0 0 , însă, C o n v e n ţ i a s-a d e s t r ă m a t şi PNţ-
cd, partidul de c a r e era apropiat C o n s t a n t i n e s c u , nu a mai reuşit să devi­
nă nici m ă c a r partid p a r l a m e n t a r . E m i l C o n s t a n t i n e s c u a părăsit partidul,
care îi reproşa parţial eşecul, pentru că a refuzat să m a i c a n d i d e z e în
alegerile prezidenţiale din 2 0 0 0 , privând astfel partidul de aportul său.
M a i târziu, C o n s t a n t i n e s c u va înfiinţa propriul partid, " A l i a n ţ a P o p u l a ­
ră", d a r nu va avea niciun succes electoral notabil la alegerile din 2004..
Istoria de mai sus reprezintă un caz benign. Uneori însă, c o m b i n a ţ i a
dintre resurse r e d u s e , mediu ostil, ideologie, agresivitate, marginalizare
p o a t e deveni explozivă. Se poate ajunge la o escaladare a agresivităţii şi
la e x t r e m i s m , fanatism, c h i a r terorism. Sistemul de finanţare publică a
partidelor este î n s ă un mijloc de a evita astfel de situaţii e x t r e m e . Astfel,
este creat un cadru în care chiar partide nou-formate şi partide cu resurse
p u ţ i n e au o şansă în c o m p e t i ţ i a cu celelalte partide.
90
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
O altă variabilă organizaţională i m p o r t a n t ă este d i m e n s i u n e a parti­
delor. D i m e n s i u n e a este variabila i n d e p e n d e n t ă ce explică naşterea oli­
garhiei (Michels), d e m o c r a ţ i a internă slăbind în organizaţiile mari.
Legăturile dintre d i m e n s i u n e şi c o e z i u n e a internă, d i m e n s i u n e şi
stilul politic, d i m e n s i u n e şi participarea/mobilizarea membrilor, dimen­
siune şi grad de birocratizare sunt studiate în literatura de specialitate
mai degrabă pe baza unor observaţii intuitive decât prin cercetări e m p i ­
rice care testează ipoteze ca relaţii între diferite variabile organizaţionale.
Creşterea dimensiunii poate avea un efect descurajam asupra parti­
cipării membrilor simpli şi a mobilizării interne a partidelor. Totuşi, nu e
întotdeauna aşa, pentru că participarea d e p i n d e şi de sistemul de recom­
pense şi stimulente (de exemplu, solidaritatea, identitatea, unele interese
materiale, prestigiu etc.)
Nu toate organizaţiile mari sunt hipertrofice sau biropatice: mări­
mea organizaţiei este d o a r o d i m e n s i u n e a birocraţiei, dar sunt altele mai
importante, poate: complexitatea, (diferenţiere internă), diviziunea mun­
cii, specializarea, ierarhia.
M e d i u l în c a r e se află partidele este, de asemenea, important. M e ­
diul este arenă de s c h i m b al diferitelor resurse necesare pentru funcţio­
narea partidului, cu electoratul, cu mass-media, cu alte partide, cu
grupuri de interese şi alte organizaţii. C u m resursele sunt limitate, aceas­
ta implică existenţa unei competiţii a p r o a p e p e r m a n e n t e între p a r t i d e 1 4 0 .
Presiunea mediului poale duce la crize şi mutaţii interne, la conflic­
te de generaţii, la formarea unei noi elite ce vrea sa o dea j o s pe cea ve­
che, la restructurarea partidului d u p a schimbarea elitei c o n d u c ă t o a r e , la
reconfigurarea centrelor de putere, la redefinirea scopurilor oficiale şi a
normelor partidelor.
Cu cât este mediul este mai instabil, cu atât au mai m a r i şanse de
supravieţuire şi dezvoltare partidele cu o structură flexibilă, descentrali­
zată. D a c ă mediul este deosebit de turbulent, elita c o n d u c ă t o a r e a parti­
dului are tendinţa de a deveni divizată şi instabilă, cu formarea,
eventual, a unor noi centre de putere în partid care ameninţă poziţia eli­
41
tei d o m i n a n t e ' . Este cazul unui m e d i u dificil de anticipat şi controlat,
de exemplu, cu un electorat imprevizibil, cu foarte mulţi competitori
politici, cu tulburări sociale de a m p l o a r e , cu instituţii slabe, cu crize de
sorginte socială sau naturală etc.
140
Panebianco, op. cit.
141
Ibidem.
ii
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
într-un astfel de mediu, b a z e l e sociale, grupurile-ţintă ale partidelor
nu sunt clar definite şi toate partidele se luptă pentru aceleaşi grupuri de
electorat. Votul nu este unul de identificare cu partidul , r e c u n o s c u t ca
reprezentant al intereselor grupului; este un vot de opinie, centrat pe
" p r o b l e m e " şi pe candidaţi iar electoratul votează în funcţie de cât de
convingători sunt candidaţii şi partidelor lor că sunt capabili să amelio-
' 142
reze respectivele p r o b l e m e .
P i e r d e r e a u n o r alegeri ce puteau fi câştigate, dificultăţi de guverna­
re neanticipate, conflicte sociale sau etnice, catastrofe n a t u r a l e - toate
acestea pot declanşa crize serioase în partide, mai ales în partidele gre­
oaie şi inflexibile. De e x e m p l u , partidele c o m u n i s t e o c c i d e n t a l e au fost
surprinse că " b a z a lor socială" - muncitorii - au început să nu mai vote­
ze cu ei. Structura birocratică greoaie le-a împiedicat să se reorienteze
rapid călre alte grupuri ţintă.
D i m p o t r i v ă , un mediu stabil sau chiar placid favorizează birocrati­
zarea partidelor.
Un partid birocratizat suportă mai bine, într-o primă fază, cel puţin,
presiunile mediului, pentru că birocraţia este un i n s t r u m e n t de reducere
a incertitudinii, furnizând soluţii-tip pentru diverse situaţii. A ş a c u m un
transatlantic înfruntă m a i b i n e furtunile pe o c e a n decât o b a r c ă , aşa şi un
partid birocratizat poate face faţă mai bine schimbărilor m e d i u l u i .
Coaliţiile între partide sunt î n t o t d e a u n a foarte p r o b l e m a t i c e , pentru
că ele se fac, de obicei, între partide cu " i d e o l o g i i " a s e m ă n ă t o a r e sau,
cel puţin, cu p r o g r a m e politice a s e m ă n ă t o a r e . D a r aceste partide se luptă
pentru aceleaşi grupuri de electorat, c e e a ce tensionează relaţiile dintre
ele. De aceea, de multe ori coaliţiile dintre partide o p o z a n t e (distante din
punct de vedere ideologic) sunt mai stabile decât cele dintre partide
143
c o m p e t i t o a r e . E s t e c a z u l " M a r i i coaliţii" C D U - S P D c a r e a guvernat în
G e r m a n i a . Stabile, de a s e m e n e a , sunt şi coaliţiile dintre un partid mare
şi unele m a i mici, care nu reprezintă o a m e n i n ţ a r e pentru partidul mai
m a r e (de exemplu, coaliţia P S D - U D M R - P U R din 2 0 0 0 - 2 0 0 4 ; în ge­
neral U D M R este un partener stabil pentru că are un grup-ţintă exclus
practic pentru celelalte partide).
într-o alianţă formată nu din opozanţi ci din c o m p e t i t o r i politici,
stabilitatea este adesea pusă în pericol. A r e de pierdut, în general, parti­
dul mai slab din p u n c t de vedere al organizării birocratice. Acesta va
resimţi instabilitatea coaliţiei reflectată în instabilitatea propriei organi-
Ibidem.
Panebianco, op.cit, pp.406-407.
92
5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
zaţii, în lupte interne, formare de diviziuni în c o n d u c e r e a partidului etc.
Pentru a-şi m e n ţ i n e coeziunea internă, uneori, aceste partide sunt obliga­
te să r e n u n ţ e la coaliţie.
5.7. TENDINŢE RECENTE ÎN PARTIDELE CONTEM­
PORANE
Viziunea lui Stein R o k k a n 1 4 4 despre cele patru clivaje - centru/ peri­
ferie; stat/biserică; urban/rural (burghezie/moşieri); muncă/capital
(muncitori/patroni) - este, în ultima vreme, contestată pentru că nu ar
mai c o r e s p u n d e evoluţiilor c o n t e m p o r a n e . De fapt, aceste clivaje expli­
că geneza partidelor şi nu au pretenţia de a fi eterne. Ele reiau, într-un
fel, teza marxistă referitoare la relaţia dintre bază (structura socială şi
infrastructura) şi suprastructură: instituţiile politice (partidele, statul) ca
reflectare, ca expresie,ca transpunere în plan politic a structurii sociale, a
relaţiilor sociale de clasă.
N o ţ i u n e a de clasă socială este ea însăşi contestată. Datorită
terţiarizării e c o n o m i e i , a decăderii rolului industriei, a mutaţiilor produ­
se în structura de proprietate şi în m a n a g e m e n t u l întreprinderilor, clasele
sociale devin c a d u c e , structura socială - mult mai mobilă şi mai flexibilă
în p r e z e n t - fiind caracterizată prin alte grupuri sociale.
Legătura dintre forţele sociale şi clivajele partizane s-a diminuat, în
ultimul timp. B a z e l e sociale ale partidelor nu mai diferă în m o d esenţial
iar rezultatele alegerilor nu mai pot fi interpretate în acest m o d 1 4 5 . în
Franţa, dar şi în alte societăţi occidentale, a scăzut proporţia celor care
îşi recunosc apartenenţa la o anumită clasă s o c i a l ă 1 4 6 , identitatea socială
depinzând mai puţin de identitatea de clasă. în aceste* condiţii, legitimi­
tatea partidelor se construieşte mai puţin pe reprezzentarea u n o r grupuri
şi categorii sociale, ele devenind tot mai mult catch-allparties.
Având baze sociale volatile, nesigure, partidele şi-au redus, de ase­
menea, şi rolul tradiţional jucat în mobilizările politice. E r a m u l t mai
simplu să realizeze mobilizarea claselor sau grupurilor captive decât în
prezent, când identificarea de clasă nu mai funcţionează la acelaşi nivel.
Lipset, S., Rokkan, S.ţeds.): Cleavage, Structure, Party Systems and Voter
AHgnments, The Free Press, N e w York, 1967, p.21.
Kesselman, M.: " La nouvelle cuisine en politique: la fin de l'exceptionnalite
francaise", în: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux,
Presses de Ia fondation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p. 169.
146
De la 6 8 % în 1976 la 5 6 % în 1987, conf. Kesselman, op. cit. p.169.
93
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

în general, se manifestă o criză a funcţiilor clasice ale partidelor: şi-a testat ipotezele printr-o c e r c e t a r e empirică b a z a t ă pe o scală a
reprezentare, selecţie, formare recrutare, integrare (funcţia expresiva), postmaterialismului, c o m p u s ă din 12 itemi.
formularea de politici publice. N i c i u n a dintre aceste funcţii nu mai e Creşterea în importanţă a valorilor postmaterialiste a contribuit la
proprie partidelor. G r u p u r i l e de interese şi grupurile de p r e s i u n e au în­ declinul ratelor de înrolare în partidele politice, ca r e p r e z e n t â n d clasele
ceput să aibă un rol din ce în ce mai m a r e în recrutarea, f o r m a r e a şi se­ sociale, şi la s c ă d e r e a votului acordat acestor partide. în general, votul
lecţia elitelor politice sau în integrarea socială şi în socializarea politică. nu se mai a c o r d ă la m o d u l raţional, pentru un partid care apără interesele
Criza partidelor clasice este vizibilă şi prin r e d u c e r e a n u m ă r u l u i de clasei sau grupului din care faci parte; motivaţia votului nu mai ţine de
membri şi prin a n e m i e r e a legăturilor cu b a z a şi a militantismului de ba­ interesele materiale ci de cele postmateriale. De aceea, tinerele generaţii
ză. F u n c ţ i o n a r e a birocratică, ce a p e r m i s , datorită unei mai b u n e organi­ ar fi mai interesate nu de participarea în sau alături de partide (convenţi­
zări, mobilizarea mai eficientă a resurselor şi obţinerea u n o r p e r f o r m a n ţ e onale) ci de alte mişcări sociale alternative. Schimbarea priorităţilor axi­
superioare, a devenit mai d e g r a b ă o piedică pentru a d a p t a r e a partidelor ologice d u c e la o redefinire a naturii clivajelor politice şi la geneza unor
la mediul exterior d i n a m i c şi instabil. Rolul birocraţiei de partid a scă­ axe mai semnificative decât cea clasică, dintre dreapta şi stânga . Prin
zut, pentru a câştiga alegerile m u l t e partide fiind nevoite să apeleze urmare, vechile clivaje utilizate în explicarea genezei partidelor politice
frecvent la cooptări de candidaţi din afara lumii politice: experţi şi pro­ şi a conflictelor sociale şi-au pierdut relevanţa în l u m e a de azi iar locul
fesionişti în diverse d o m e n i i dar şi vedete şi personalităţi p o p u l a r e . Par­ lor a fost luat de noi valori, atitudini şi c o m p o r t a m e n t e politice, care
tidele au î n c e p u t să îşi centreze tot mai mult activitatea pe obiective determină mutaţii atât în structura electoratelor partidelor cât şi în orga­
electorale, d e v e n i n d „partid e l e c t o r a l e " 1 4 7 . nizarea şi funcţiilor partidelor politice.
Principalele tendinţe identificate de literatura d o m e n i u l u i sunt re­
prezentate de constituirea de noi tipuri de partide: partide carismatice,
partide anti-sistem, partide regionale, partide tehnocratice, p a r t i d e fără
bază socială clară, centrate pe " s u b i e c t e " , pe teme pe dezbateri, partide
dezideologizate (axa stânga/dreapta d e v e n i n d nerelevantă), p a r t i d e baza­
te pe legături cu grupuri de interese.
In afara mutaţiilor din structura socială şi din e c o n o m i e , aceste
schimbări se p o t explica şi prin mutaţiile din planul culturii, al valorilor,
148
în special. Astfel, R o n a l d I n g l e h a r t studiază trecerea de la m a t e r i a l i s m
la postmaterialism. Inglehart p o r n e ş t e de la celebra p i r a m i d ă a nevoilor
a lui M a s l o w , potrivit căreia o a m e n i i nu trec la un nivel superior al
nevoilor decât d u p ă ce le î n d e p l i n e s c pe cele de b a z ă . Or, datorită b o o m ­
ului e c o n o m i c înregistrat în O c c i d e n t în timpul celor trei decenii glo­
rioase de d u p ă cel de al doilea război m o n d i a l , n e v o i l e de bază, nevoile
materiale, în general, au fost îndeplinite şi tinerele generaţii sunt pregăti­
te să treacă la nevoile postmateriale. P e n t r u ei, au devenit m a i importan­
te libertatea individuală şi calitatea vieţii (în sens n o n m a t e r i a l ) . Inglehart

Panebianco, op.cit., p.479.

148
Inglehart, R.: "Politica! Action. The impact of values, cognitive level and social
background", în: Barnes, S.H., Kaase, M. (eds.): Politicul Action. Mass Participa-
tion în Five Western Democracies, Sage Publications, London, 1979, p.353. 150
Inglehart, R.& Abramson, P.R.: "Economic Security and Value Change" în: The
Maslow, A.: Molivation andpersonality, Harper & Row, N e w York, 1970. American Political Science Review, voi.88, 2/1994. p. 336.

94 95

6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ
D a c ă p a r a d i g m a holistă sublinia p u t e r e a transformatoare a ansam­
blului social a s u p r a grupurilor şi indivizilor, p a r a d i g m a interacţionistă
accentuează rolul actorilor sociali în politică. Politica nu mai este consi­
derată un sistem obiectiv, exterior de n o r m e , instituţii şi statusuri atribui­
te ci un artefact social, un rezultat al interacţiunilor u m a n e ce se
formulează şi reformulează neîncetat. Politica d e v i n e astfel o reţea de
c o m u n i c a r e şi tranzacţie ce se ţese de către grupuri şi indivizi'.- Spre deo­
sebire de holism, în care o m u l este prizonierul structurilor sociale,
interacţionismul consideră o m u l ca un p r o m o t o r al unui p r o c e s de defi­
nire şi interpretare a politicii. El nu r e a c ţ i o n e a z ă m e c a n i c ci îşi constru­
ieşte c o m p o r t a m e n t u l . O m u l nu este înlănţuit de l u m e a politică, el p o a t e
o r d o n a şi controla această lume. D e ş i realitatea ne apare obiectivată şi
existând dinaintea apariţiei noastre, ea este, de fapt, o l u m e construită în
jurul lui „aici" şi „ a c u m " al prezentului nostru, o l u m e intersubiectivă,
împărtăşită cu ceilalţi prin s c h e m e intersubiective, pe care le folosim în
interacţiunile directe şi în negocierile purtate cu c e i l a l ţ i 1 5 1 .
în c o n t i n u a r e , v o m trece în revistă câteva contribuţii i m p o r t a n t e ale
acestei p a r a d i g m e la studiul politicii.
JOCUL POLITIC
Politica este o reţea de interacţiuni. P u t e r e a însăşi are o natură rela­
ţională. Relaţiile dintre participanţii la j o c u l politic sunt definite prin
reguli specifice. C i n e nu respectă a c e s t e reguli este exclus din j o c u l po­
litic. Principalele d o m e n i i de acţiune ale regulilor j o c u l u i politic sunt
următoarele :
- Definirea trofeelor de cucerit, p u s e în j o c : în cazul politicii, postu­
rile şi demnităţile
- Definirea acţiunilor sau calităţilor necesare pentru a obţine trofee­
le; sunt m e n ţ i o n a t e condiţionări legate de vârstă, sex, morală, educaţie,
capacitate civică
151
Berger, P., T. Luckmann: The Social Construction ofReality, The Pensuin Press
Allen Lane, 1967, p. 32-35.
152
Bailey, F.G.: Les regles dujeu politique, PUF, Paris, 1971, p.3I.
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ
- M o d u l de desfăşurare a competiţiei: tactici autorizate sau interzi­
se; durata c a m p a n i e i electorale; modul de desfăşurarea a scrutinului,
proceduri de votare etc.
- Indivizii şi agenţii autorizaţi să participe la competiţie: listele de
candidaţi, partidele şi formaţiunile politice
- P r o c e d u r i l e de u r m a t atunci când o regulă a fost încălcată: contro­
lul jocului politic de către instituţii autorizate, prin stabilirea şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute.
Regulile jocului politic sunt expresia unui c o m p r o m i s politic între
participanţi, pe b a z a unui set m i n i m de valori c o m u n e . E l e sunt, de obi­
cei, exprimate formal, într-un c o d . C o d u r i l e sunt elaborate de specialişti,
comisii p a r l a m e n t a r e , experţi, jurişti, dar nu sunt inventate pornind de la
zero, ci reflectând o istorie a instituţiilor politice şi sociale, a valorilor şi
experienţelor aferente d o m e n i u l u i politic. în afara regulilor formale,
există şi „principii ce p o t fi descoperite prin analiza c o m p o r t a m e n t u l u i
jucătorilor...Poate exista d o a r un consens parţial în privinţa regulilor şi
unii jucători se po t strădui să le s c h i m b e dar ele sunt suficient de cunos­
cute şi de persistente, pentru ca noii veniţi să le înveţe şi să asimileze
normele şi valorile sociale care definesc strategiile acceptabile şi inac­
ceptabile. Cei care participă la un joc sunt departe de a fi egali - unii
sunt mai puternici de cât alţii - sau rolurile lor variază de la un j o c la
altul, astfel că jucătorii care sunt puternici într-un j o c , pot fi slabi într-un
altul"153.
Controlul asupra aplicării regulilor este asigurat prin constrângere
dar şi prin socializare politică, prin ritualuri politice. De e x e m p l u , alege­
rile constituie un astfel de ritual, prin care oamenii nu n u m a i că sunt
convinşi să participe şi să r e s p e c t e regulile jocului, dar se reafirmă, de
fiecare dată, valorile politice fundamentale ale sistemului politic, contri­
buind, astfel, la c o e z i u n e a şi stabilitatea lui.
în cazul transgresării regulilor jocului politic, se discută chiar ex­
cluderea, interzicerea participării la competiţie. Viziunea interacţionistă
face diferenţa dintre regulile formale şi cele informale, considerându-le,
pe acestea din u r m ă , chiar mai importante, în unele situaţii. Regulile
formale sunt explicit formulate, vizibile, codificate şi, de obicei, dar nu
obligatoriu, scrise. Regulile informale sunt nescrise, implicite, ascunse,
n e e x p r i m a t e în m o d clar şi deschis. Pentru participanţii la jocul politic
153
Pugh, D.S., Hickson, D.J.: Contribuţii la studiul organizaţiilor (trad. G. Bădica,
L. Bologea, T. Cherea, O. Ciuciuc, I. Dumitriu, D. Popescu, L. Suciu), CODECS,
Bucureşti, 1994, p. 148.
97
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
este importantă respectarea nu n u m a i a regulilor formale ci şi a regulilor
54
informale. De m u l t e ori, aşa c u m arată sociologii interacţionişti , în­
călcarea regulilor formale p o a t e fi trecută cu vederea, se pot găsi portiţe
de ieşire. î n c ă l c a r e a regulilor infonnale este, însă, foarte aspru pedepsi­
tă, pentru că ea atentează la valorile reale, care acţionează în m o d practic
şi c o n c r e t în interacţiunea politică - şi nu la valorile formale, afirmate în
codurile scrise, c â t e o d a t ă goale de c o n ţ i n u t şi p u s e a c o l o d o a r pentru a
respecta unele criterii sau pentru a câştiga î n c r e d e r e a populaţiei. De
e x e m p l u , deşi liderul partidului " R o m â n i a M a r e " , Corneliu V ă d i m Tu-
dor, a încălcat uneori, prin discursul său antisemit şi xenofob, regulile
formale ale j o c u l u i politic, el nu a fost e x c l u s din acest j o c . C e i care nu
au c u n o s c u t sau au desconsiderat regulile informale au fost m u l t mai
aspru sancţionaţi - fie marginalizaţi, din p u n c t de v e d e r e politic, fie chi­
ar puşi sub acuzare penală. Ignorarea regulilor informale de către liderii
politici poale d u c e la grave conflicte sociale şi la eşecul respectivilor
lideri şi al politicilor lor. De exemplu, lupta î m p o t r i v a corupţiei şi a cri­
mei organizate trebuie să ţină cont de structurile, reţelele şi clientelele
informale.
Regulile - atât cele formale cât şi cele informale - nu sunt, însă,
imuabile. Ele p ot fi schimbate prin n e g o c i e r e şi ajungere la un c o m p r o ­
mis. Regulile nu sunt ceva exterior, ele nu există în afara sau deasupra
oamenilor; ele sunt rezultatul interacţiunilor dintre participanţii la jocul
politic, sunt produsul consensului la care au ajuns aceştia, în c e e a ce
priveşte valorile c o m u n e . Regulile sunt negociabile, interpretabile şi
modificabile. De e x e m p l u , legea fundamentală, Constituţia R o m â n i e i , a
fost recent modificată (2003).
Cu toate că sunt produsul interacţiunii politice, regulile sunt ulterior
transmise, moştenite, obiectivate şi instituţionalizate. Instituţiile sunt
trăite, p e r c e p u t e de către o a m e n i ca c e v a ce există în afara şi d e a s u p r a
indivizilor, ca ceva exterior şi coercitiv, dar, de fapt - susţin
interacţioniştii - ele sunt construcţii sociale subiective.
La jocul politic participă, alături de participanţii autorizaţi, şi agenţi
nespecializaţi, de e x e m p l u : bisericile, sindicatele, asociaţiile civice.
Aceşti agenţi nu sunt autorizaţi să participe în m o d direct la j o c u l politic
dar, prin acţiunile lor, obligă, totuşi, agenţii autorizaţi - p a r t i d e , instituţii
g u v e r n a m e n t a l e - să ţină cont de poziţiile lor. Aceşti agenţi nespeciali-
Garfinkel, H.: Studies în ethnomethodology, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ,
1967.
98
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ
zaţi nu sunt total rupţi de regulile j o c u l u i politic ci, de obicei, îşi ajustea­
ză acţiunile în funcţie de aceste reguli.
Politica p o a t e fi considerată o reţea de j o c u r i de putere, care nu sunt
pur şi simplu o distracţie ci sunt reale şi i m p o r t a n t e . Politica nu este un
rezultat al unui proiect deliberat ci al unui a n s a m b l u de jocuri, în care
hazardul j o a c ă rolul său. „Jocurile canalizează relaţiile de forţă şi permit
cooperarea, î m p ă c â n d libertatea celor din organizaţie cu constrângerile
la care sunt supuşi... Jucătorii îşi u r m e a z ă continuu strategiile, dar în
cadrul u n o r a n u m i t e limite... m e n ţ i n e r e a organizaţiei le este necesară,
pentru a p u t e a să-şi continue j o c u l " 1 5 5 .
INDIVIDUALISMUL METODOLOGIC
Individualismul m e t o d o l o g i c are o v e c h e tradiţie sociologică, mai
ales g e r m a n ă ( M a x W e b e r şi G e o r g S i m m e l ) dar s-a dezvoltat în Franţa
în a doua j u m ă t a t e a secolului trecut, în special prin contribuţiile lui
Raymond B o u d o n , F r a n c o i s B o u r r i c a u d şi M i c h e l Crozier. Această
abordare este o p u s ă p r o g r a m a t i c holismului şi structuralismului şi aceas­
tă opoziţie a fost explicit teoretizată de R a y m o n d B o u d o n 1 5 6 . T e z a prin­
cipală este explicaţia de tip individualist: f e n o m e n e l e politice şi sociale
sunt consecinţa acţiunilor individuale. Corelaţiile macrosociale, care
explică f e n o m e n e l e prin alte f e n o m e n e şi structuri, nu fac decât să mas­
cheze "logica acţiunilor individuale s u b i a c e n t e " . De e x e m p l u , corelaţia
dintre preţurile p r o d u s e l o r agricole şi condiţiile meteorologice este reală
dar ea nu are sens decât ca o " c o n s e c i n ţ ă a m i c r o - c o m p o r t a m e n t e l o r
supunându-se unei a n u m i t e logici". C o m p o r t a m e n t e l e indivizilor fac
această corelaţie semnificativă şi nu invers. A explica un fenomen social
înseamnă, deci, să reconstruieşti într-un m o d e l teoretic, simplificat, ab­
stract dar c o m p r e h e n s i b i l , întreaga motivaţie a indivizilor implicaţi în
fenomenul respectiv. De aceea, individualismul metodologic este foarte
îndatorat lui W e b e r , atât prin m e t o d a tipului ideal (care este un model,
chiar dacă e x p r i m a t verbal şi nu statistico-matematic) cât şi prin socio­
logia sa c o m p r e h e n s i v ă , în general. N o ţ i u n e a de model este, aşadar,
foarte i m p o r t a n t ă pentru această abordare. Un alt concept-cheie este ace­
la de "efect pervers": agregarea acţiunilor individuale perfect raţionale
poate să aibă un rezultat total diferit, dacă nu diametral o p u s , în raport
155
Pugh, Hickson, op. cit., pp. 147-148.
156
în: Boudon, R., Bourricaud, F.: Dictionnaire critique de la sociologie, PUF,
Paris, 1982.
99
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
cu obiectivele vizate (de e x e m p l u o m u l ţ i m e de o a m e n i dintr-o clădire în
flăcări, în care fiecare individ vrea, logic, să iasă cât mai r e p e d e afară,
ajunge să piară în incendiu). Acţiuni individuale logice sfârşesc prin a
crea consecinţe ilogice, iraţionale, neaşteptate şi indezirabile.
B o u d o n defineşte efectele perverse d r e p t c o m p o r t a m e n t e individua­
le raţionale sau măsuri colective raţionale care c o n d u c la c o n s e c i n ţ e
neaşteptate şi nedorite. De e x e m p l u , egalizarea şanselor de acces la în­
văţământul superior, în societăţile occidentale, a c o n d u s la o „inflaţie"
de absolvenţi, la devalorizarea speranţelor ataşate nivelurilor superioare
de educaţie şi la marginalizarea unei proporţii c r e s c â n d e a tinerilor
Teoria efectelor perverse este inspirată şi din sociologia a m e r i c a n ă ,
mai ales din H a r o l d Garfinkel şi e t n o m e t o l o d o l i e dar şi din u n e l e lucrări
ale lui R o b e r t M e r t o n 1 5 8 .
Boudon enumera şi analizează câteva efecte perverse celebre: „legea
de fier a o l i g a r h i e i " a lui R o b e r t o M i c h e l s ; „paradoxul lui T o c q u e v i l l e " ,
care a arătat că Revoluţia F r a n c e z ă (1789) a fost posibilă datorită ameli­
orării rapide a bunăstării populaţiei, şi nu datorită mizeriei şi sărăciei;
b u n ă s t a r e a colectivă poate d i m i n u a fericirea individuală ( D u r k h e i m ) '
Individualismul m e t o d o l o g i c c o n c e p e politica pornind de la strate­
gii şi c o m p o r t a m e n t e individuale, de la cursurile alternative ale acţiuni­
lor pe care indivizii le pot alege. B o u d o n d e m o n s t r e a z ă acest lucru
prin faptul ca decizia politică este rezultatul acţiunii u n u i n u m ă r i m e n s
de factori. Predictibilitatea ei c o m p l e t ă este, practic, imposibilă. Totuşi,
o p u t e m a p r o x i m a , selectând din quasi-infinitatea de factori, pe cei mai
semnificativi, şi urmărind ramificaţiile " a r b o r e l u i d e c i z i e i " . Individul
sau/şi echipa sunt puşi în fiecare clipă în faţa unei ramificări de d r u m u r i
posibile. P u t e m n u m a i ghici, a p r o x i m a destinaţia finală,-cu. ajutorul si­
mulărilor, în tot acest timp, indivizii sunt liberi să îşi a l e a g ă comporta­
m e n t u l care r ă m â n e , cea mai mare p a r t e a timpului, impredictibil.
Politica nu este deci un a n s a m b l u de date obiective ci rezultatul decizii­
lor subiective, individuale, al jocului posibilităţilor şi probabilităţilor.
Societăţile nu sunt nici „ p r o g r a m a t e " nici „ p r o g r a m a b i l e " , c o n t r a z i c â n d ,
157
Boudon, R.: L'inegalite des chances. La mobilite sociale dans les societes indus-
trielles, Armând Colin, Paris, 1973, p. 217.
158
Merlon, Robert K.: " The Unanticipated Consequences of Purposive Social Ac-
tion ", The American Sociological Review, 1936, pp. 894-904.
139
Boudon, R.: Effets pervers et ordre social, P.U.F., Paris, 1977, pp. 5-15.
m
Boudon, R. : "Reflexions sur la logique des modeles simulăs", în ; Archives eu-
ropeennes de sociologie, VI, 1965, pp.3-20.
100
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ
astfel, toate utopiile „cibernetice". B o u d o n încadrează în rândul acestor
utopii şi teoria justiţiei a lui J o h n Rawls, despre care crede că este o uto­
161
pie p r o g r a m a t o a r e , care nu ţine c o n t de efectele p e r v e r s e .
Luarea deciziilor încetează de a fi un p r o c e s strict raţional, interese­
le, emoţiile pozitive şi negative, subconştientul şi interacţiunea cu cei­
lalţi actori influenţând decizia în aceeaşi m ă s u r ă ca şi raţiunea.
P a r a d i g m a individualismului m e t o d o l o g i c este incompatibilă cu
modelele holiste în care acţiunea o a m e n i l o r ar fi determinată de „struc­
turile s o c i a l e " atotputernice. Structurile sociale impun individului decizii
.
forţate dar n u m a i în cazuri-limită şi nu pot ajuta să explicăm şi să inter­
pretăm în m o d credibil conflictele şi sch imbarea socială. O m u l este, în
viziunea lui B o u d o n un actor intenţional, dotat cu un ansamblu de prefe­
rinţe, căutând mijloace pentru a-şi realiza scopurile, conştient de con­
strângerile structurale care îi limitează posibilităţile de acţiune cu
informaţii limitate şi în condiţii de i n c e r t i t u d i n e 1 6 2 .
POLITICA - PIESĂ DE TEATRU
Politica p o a t e fi privită şi din perspectivă dramaturgică. Această
abordare a fost întemeiată de către sociologul american Erving
Goffman . în fiecare situaţie socială j u c ă m un rol în faţa celorlalţi.
Noi suntem actorii, iar ceilalţi constituie publicul nostru. N o i interpre­
tăm reacţiile celorlalţi şi, apoi, ne a d a p t ă m c o m p o r t a m e n t e l e Ia această
situaţie. Interacţiunea noastră cu cei din j u r se bazează pe simboluri -
gesturile, m i m i c a , î m b r ă c ă m i n t e a dar mai ales cuvintele, limbajul. T o a t e
aceste simboluri ne ajută să construim ipoteze despre c o m p o r t a m e n t u l
celorlaţi, ne ajută să le anticipăm c o m p o r t a m e n t u l .
De e x e m p l u , atunci când, în vara anului 2 0 0 3 primul ministru de
atunci, Adrian N ă s t a s e şi întreaga sa e c h i p ă ministerială au decis să apa­
ră fără cravate şi fără haine, în cămăşi cu m â n e c i scurte şi descheiate la
gât, ei nu au făcut acest lucru pentru a se simţi mai bine într-o ţinută mai
lejeră; ei au vrut să transmită un mesaj: apropierea de oameni, simplita­
tea, căldura u m a n ă etc.
Micile detalii din c o m p o r t a m e n t u l celor din j u r ne semnalează c u m
trebuie să ne c o m p o r t ă m , la rândul nostru. î n c e r c ă m să ne adaptăm
Boudon, R.\ Effets pervers et ordre social. Paris, ed.cit. pp 10
162
Ibidem, p. 15.
163
Goffman, E.: Viaţa cotidiană ca spectacol (trad. de Simona Drăgan şi Laura Al-
bulescu), comunicare.ro, Bucureşti, 2003.
101
MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
c o m p o r t a m e n t u l în funcţie de aceste s e m n a l e şi, astfel, să fim la înălţi­
m e a rolului pe care îl a v e m de j u c a t sau pe care l-am ales să îl j u c ă m .
A s e m e n e a teatrului, politica se desfăşoară pe o scenă ( u n d e rolurile
sunt j u c a t e de actorii politici, în faţa publicului) d a r şi în culise. Actorii
sunt, de obicei, foarte atenţi, astfel încât publicul să nu v a d ă c u m se
c o m p o r t ă ei în culise.
Actorii j o a c ă roluri diferite, în situaţii diferite. N o i î n ş i n e s u n t e m
diferiţi în diferite situaţii, ne c o m p o r t ă m diferit în familie, la m u n c ă , la o
petrecere sau în biserică. P u r t ă m măşti diferite dar măştile n o a s t r e nu
sunt lucruri exterioare, ele fac parte din chiar fiinţa noastră.
în politică publicul este deosebit de important pentru că el nu este
pasiv ci este un actor politic esenţial. El este opinie publică şi electorat.
A c ţ i u n e a sa, c o m p o r t a m e n t u l său electoral, vor fi influenţate de părerea
pe care şi- o face d e s p r e fiecare actor politic dar şi despre piesa de tea­
tru, în general. Actorii îşi doresc să influenţeze publicul şi să p r o d u c ă
efectele dorite asupra lui.
M e d i a c o n t e m p o r a n e (în special televiziunea) au a c c e n t u a t aspectul
d r a m a t u r g i e al politicii. P u t e m c o n t i n u a metafora la modul cel mai con­
cret, analizând nu n u m a i actorii politici, rolurile lor, culisele, publicul şi
s c e n a dar şi decorurile, c o s t u m e l e , machiajul, scenariile, regia. O altă
importantă c o n c l u z i e , generată de abordarea dramaturgică, este aceea că
actori sunt nevoiţi să colaboreze între ei pentru a asigura succesul piesei;
altfel, piesa nu se mai j o a c ă şi ei îşi p ot pierde rolurile. De aceea, aşa
n u m i t e l e partide " a n t i - s i s t e m " p â n ă la u r m ă s-au integrat în sistem, co­
laborând cu ceilalţi actori politici.
6.4. INSTITUŢIILE TOTALE
E r v i n g G o f f m a n 1 6 4 defineşte instituţiile totale ca fiind organizaţii
î n c h i s e , izolate de restul lumii, u n d e toate aspectele vieţii individuale şi
sociale sunt controlate şi planificate de către o singură autoritate. E x e m ­
p l e : închisori, mânăstiri, spitale, azile, orfelinate, c ă m i n e de vârstnici,
internate, lagăre de concentrare, şcoli militare, nave.
De obicei, noi trăim în sfere, în spaţii diferite: avem un loc unde
d o r m i m , un loc u n d e m u n c i m , diferite locuri u n d e ne d i s t r ă m e t c . în
164
Goffman, E.: Asylums: Essays on the Social Situation of Mental Palient and
Other Inmates, Doubleday, N.Y., 1961, pp.6-7. (în română: Aziluri: eseuri despre
situaţia socială a pacienţilor psihiatrici şi a altor categorii de persoane instituţiona-
lizate, Polirom, Iaşi, 2004).
102
6. INTERACŢIUNEA POLITICA
instituţiile totale toate aceste sfere sunt reunite în acelaşi spaţiu închis şi
izolat. T o a t e activităţile cotidiene se desfăşoară de către membrii orga­
nizaţiei simultan şi î m p r e u n ă : se trezesc, se îmbracă, fac gimnastica,
m ă n â n c ă e t c . î m p r e u n ă , în acelaşi t i m p . Diferitele activităţi se înscriu
într-un plan raţional unic d e s e m n a t să îndeplinească obiectivele oficiale
ale organizaţiei. Goffman leagă apariţia instituţiilor totale de modernita­
te, raţionalitate şi birocraţie, cheia instituţiilor totale fiind, în opinia sa,
gestionarea de către organizaţiile birocratice a nevoilor u m a n e pentru
grupuri mari de o a m e n i , fie că este n e c e s a r sau eficient, fie că nu. N e ­
voile sunt atent planificate şi autoritatea ştie c u m care şi c u m trebuie
îndeplinite, în m o d organizat. Astfel, în instituţiile totale nu există o m o ­
tivaţie autentică pentru m u n c ă 1 6 5 .
P e n t r u sociologul francez M i c h e l F o u c a u l t 1 6 6 , instituţiile totale sunt
cuşti crude şi savante, care se ocupă meticulos de luarea în stăpânire a
corpului şi timpului indivizilor, î n c a d r â n d gesturile şi c o m p o r t a m e n t e l e
lor într-un sistem de autoritate şi ştiinţă. Separate de lumea exterioară,
instituţiile totale elaborează o ştiinţă n o u ă despre oamenii supuşi unei
observaţii p e r m a n e n t e . Instituţiile totale, indiferent de d o m e n i u l în care
le putem găsi, au în c o m u n aceeaşi viziune asupra lumii, asupra naturii
umane, aceeaşi c o n c e p ţ i e asupra puterii şi disciplinei. E o viziune în
care autoritatea p o a t e invada viaţa individuală, o viziune în care indivi­
dul trebuie să se s u p u n ă colectivităţii şi "binelui c o m u n " , în c a r e sacrifi­
ciul individual este cerut pentru salvarea grupului. E o viziune care
crede în inginerii sociale, în modelarea oamenilor, în reeducare şi în
crearea unui om nou.
T e o r i a instituţiilor totale găseşte în m o d firesc aplicabilitate în stu­
diul regimurilor politice totalitare. G o f f m a n 1 6 7 d e m o n s t r e a z ă separarea
dintre cele două grupuri (personalul şi m e m b r i i organizaţiei) manifestată
prin stereotipuri ostile, în condiţiile contactului limitat cu lumea exte­
rioară. Nu n u m a i că mobilitatea şi c o m u n i c a r e a dintre cele d o u ă grupuri
sunt reduse dar şi felul în care simte fiecare este diferit: personalul se
simte superior, corect şi justificat, pe când „internaţii" se simt inferiori,
slabi, vinovaţi, dependenţi. Astfel, cele d o u ă lumi sunt complet diferite
şi antagoniste.
165
Ibidem, p.8-9.
Foucault, M.: Surveiller etpunir. Naissance de la prison, Gallimard, Paris, 1975.
pp. 260-289 (în română: A supraveghea şi a pedepsi. Naşterea închisorii Paralela
45,2005.
167
Goffman: Asylums, ed. cit., p. 8.
103
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Studiul lui Goffman despre azile a demonstrat, însă, că indivizii,
chiar în instituţiile totale c e l e m a i stricte, îşi păstrează î n t o t d e a u n a o
168
marjă de libertate, chiar d a c ă subţire, chiar dacă fragilă . Astfel ei con­
servă o anumită a u t o n o m i e , e x p r i m a t ă prin practici colective şi c a r e le
permite să supravieţuiască şi să se apere împotriva constrângerilor insti­
tuţionale celor mai severe. De e x e m p l u : serbări, mici c e r e m o n i i , aniver­
sări, regulamente şi ierarhii informale, toate acestea exprimând loialitatea
reciprocă şi solidaritatea grupului.
O altă c o n c l u z i e foarte importantă a studiului lui Goffman este c e a
rezultată din interviurile realizate cu rezidenţii a c e s t o r instituţii: depen­
denţa acestora faţă de instituţia în care trăiesc şi a c c e p t a r e a acestei insti­
tuţii. Ei se tem de libertate, de a s u m a r e a responsabilităţilor, de noile
condiţii ce există d i n c o l o de zidurile instituţiei, în l u m e a " l i b e r ă " . Li­
bertatea îi stânjeneşte, îi face stângaci, neajutoraţi. Ei ajung nu n u m a i să
accepte condiţiile lor de viaţă din instituţia totală, ci şi să fie mulţumiţi
că altcineva se ocupă de ei, că altcineva ia decizii în locul lor şi că ei nu
se mai obosesc cu astfel de lucruri.
A ş a c u m am spus, teoria instituţiilor totale are o largă relevanţă, nu
n u m a i pentru instituţiile totale propriu-zise ci şi pentru studiul societăţi­
lor totalitare. P u t e m să înţelegem mai bine natura puterii de tip totalitar,
interacţiunile dintre „ e i " şi „ n o i " , m e c a n i s m e l e o b e d i e n ţ e i , d e m o t i v a r e a ,
traumele şi strategiile de supravieţuire, efectele mutilante asupra perso­
nalităţii oamenilor, efecte prelungite ani şi ani d u p ă prăbuşirea respecti­
velor regimuri politice.
R e g i m u r i l e totalitare sunt interesate să distrugă societatea civilă,
atât pe cea formală, cât şi pe cea informală. Spaţiul public, ca loc al co­
municării şi dezbaterii, este, astfel, distrus iar spaţiul privat ajunge să fie
controlat, în m a r e măsură, de instituţiile regimului totalitar. A c e a s t ă in­
vazie a sferei private este u n a dintre trăsăturile esenţiale ale regimurilor
totalitare şi care le deosebeşte de alte dictaturi. Serviciile secrete, poliţia
politică executau ordinele de a distruge practica dezbaterii şi c o m u n i c ă ­
rii libere între o a m e n i . Astfel, exista o teamă generalizată că schimbul
de opinii este supravegheat de aceste servicii şi de de către informatorii
lor. D e ş i reală, puterea de penetrare a poliţiei politice în interiorul spaţi­
ului privat a fost mult supraestimată, chiar mitizată, această supraestima-
re contribuind ea însăşi la distrugerea simultană a sferei private şi a celei
publice, la producerea şi r e p r o d u c e r e a m e c a n i s m e l o r totalitare.
Ibidem, 308-312.
104
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ
In R o m â n i a , în raport cu celelalte ţări „frăţeşti" din centrul şi estul
E u r o p e i , d e g r a d a r e a ţesutului social a fost şi mai accentuată datorită a
doi factori: politica demografică represivă şi quasi-inexistenţa societăţii
civile formale.
întrucât atât spaţiul public cât şi spaţiul privat, în expresia lor origi­
nară, au dispărut în timpul regimului totalitar, unii cercetători preferă
termenii de cadru social, respectiv, viaţă privată. C o m p o r t a m e n t e l e oa­
menilor în cele d o u ă domenii ale vieţii lor - public şi privat - erau ade­
sea foarte diferite, ca şi când ar fi fost vorba de personalităţi d e d u b l a t e .
Din c a u z a terorii, oamenii nu aveau curajul să se manifeste în public
conform credinţelor şi atitudinilor lor i n t i m e .
C o n c e p t e l e de spaţiu public şi spaţiu privat sunt, aşadar, incompati­
bile cu realitatea societăţilor totalitare. Sfera publică îşi p i e r d e caracterul
de spaţiu liber de c o m u n i c a r e şi d e z b a t e r e , fiind controlată şi reglemen­
tată de către stat. Spaţiul social al societăţilor totalitare, controlat de o
putere acaparatoare, care vrea să îşi d o v e d e a s c ă superioritatea în toate
domeniile şi, în toate privinţele, este un spaţiu m o n o t o n , imobil, încre­
menit şi monolitic, în care diversitatea politică, e c o n o m i c ă şi culturală
• ,-169
nu exista .
Uniformizarea, egalizarea, o m o g e n i z a r e a , masificarea - erau obiec­
tive ale dezvoltării, m e n ţ i o n a t e în d o c u m e n t e l e de partid. Acest proces
de ştergere a diferenţelor şi diversităţii s-a realizat prin ruptura cu valori­
le tradiţionale (familiale, religioase, locative). în spaţiul fizic această
ruptură a devenit vizibilă prin d e m o l a r e a bisericilor, satelor şi a vechilor
cartiere, înlocuite cu blocuri identice în toată ţara, adevărate uzine de
locuit.
M o n o l i t i s m u l aparent ascunde, însă, o fragmentare socială profun­
dă. D e ş i aparent imuabil, spaţiul social totalitar era, în acelaşi timp,
schimbător, nesigur, imprevizibil, incert, această incertitudine, manifes­
tare a terorii discreţionare, făcându-1 şi mai ameninţător. în timpul socia­
lismului real, toate elementele spaţiului public au suferit modificări ce
au c o n d u s la transformarea radicală a acestuia. Politica, administraţia,
justiţia, e c o n o m i a , m u n c a , societatea civilă, mass-media, c o m p o r t a m e n ­
tele p u b l i c e - toate acestea s-au schimbat structural, î n c e p â n d să funcţi­
oneze d u p ă logici cu totul diferite în raport cu perioada anterioară.
Clit, R.: Cadre totalitaire et fonctionnement narcissique, L'Harmattan, Paris,
2001, pp. : 3 1 - 42 (în română: Cadru totalitar şi funcţionare narcisică, Fundaţia
Generaţia, Bucureşti, 2004).
105
MUT AMORF OZE SOCIALE ALE PUTERII
Astfel, funcţia critică p r e c u m şi pluralismul spaţiului public au fost
treptat abolite. C o m u n i c a r e a socială verticală, dintre cetăţeni şi puterea
Statală, a dispărut.
Societatea civilă formală a fost r e d u s ă doar la câteva asociaţii ale
p e r s o a n e l o r cu dizabilităţi. Alte organizaţii, p r e c u m sindicatele, organi­
zaţiile de femei şi u n i u n i l e de creaţie au fost profund afectate de contro­
lul drastic din p a r t e a instituţiilor totalitare. Pe a n s a m b l u , societatea
civilă avea o influenţă e x t r e m de redusă, atât asupra vieţii publice cât şi
a celei private.
C o m p o r t a m e n t e l e publice erau d o m i n a t e de alienare, apatie, pasivi­
tate, suspiciune. R e g i m u l i m p u n e a o participare socială şi politică forţată
şi descuraja participarea autentică, voluntară. Această situaţie s-a perpe­
tuat o a r e c u m şi d u p ă 1989, în sensul că o a m e n i i erau obişnuiţi să nu aibă
î n c r e d e r e , să fie suspicioşi, atât în relaţiile interpersonale cât şi în cele
instituţionale. T e r m e n i p r e c u m „politică", „voluntariat", „participare",
„partid", „ m e m b r u de p a r t i d " , „ p a t r i o t i c " aveau conotaţii negative pen­
tru că ei î n s e m n a u , pe v r e m e a c o m u n i s m u l u i , adevărate corvezi, activi­
tăţi obligatorii, sever controlate, a căror neglijare era aspru pedepsită. De
a s e m e n e a , unele idei, la care s-a făcut apel d u p ă 1989 - colectiv, sacrifi­
ciu, interes general - au fost asociate cu „idealurile" c o m u n i s t e .
Spaţiul privat se modifică şi el sub influenţa u n o r f e n o m e n e m a c r o -
sociale: urbanizarea, industrializarea, colectivizarea agriculturii, teroa­
rea. Statul intră m a s i v în sfera privată, s u p u n e unui control riguros viaţa
p e r s o n a l ă şi limitează drastic drepturile şi libertăţile individuale. în epo­
cile p r e m o d e r n e , individul era s u b o r d o n a t grupului (familiei, tribului,
clanului, obştii). A c u m , statul este cel care s u b o r d o n e a z ă şi anihilează
individul. Individul nu mai c o n t e a z ă decât ca rotiţă a întregului şi el tre­
b u i e să se s u p u n ă primatului „colectivului".
A existat s p e r a n ţ a că viaţa privată şi-a păstrat caracterul de refugiu
al valorilor u m a n e autentice şi al c o m p o r t a m e n t e l o r nealterate; că numai
aici se mai p u t e a manifesta rezistenţa faţă de regim, că viaţa privată în­
săşi d e v e n i s e o formă de rezistenţă; că ar fi reuşit să c o n t r a c a r e z e influ­
enţa cadrului totalitar, creând un spaţiu al comunicării interpersonale
libere, un spaţiu diferit şi opus celui public, oficial. N e p u t â n d să trăiască
cu a d e v ă r a t în spaţiul public, devenit tot mai i n u m a n , o a m e n i i se refu­
giau în viaţa privată, căutând sprijinul c e l o r apropiaţi, pentru a face ast­
fel faţă mai uşor stresului lumii exterioare. D i n păcate, însă, viaţa privată
nu a avut c u m să s c a p e de intruziunea stalului. S u b p r e s i u n e a cadrului
social totalitar traumatizant, viaţa privată a fost şi ea mutilată: legăturile
106
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ
sociale şi familiale au slăbit, c o m u n i c a r e a orizontală, între grupurile şi
170
categoriile sociale ce formau ţesutul social, practic nu exista
I n s t r u m e n t e l e folosite pentru a distruge solidarităţile sociale şi in­
terpersonale au fost teroarea, foamea, frigul, controlul resurselor, în ge­
neral. C o a d a a devenit simbolul unui spaţiul public crispat, suprave­
gheat, a u t o c e n z u r a t .
S t r u c t u r a r e a specifică a spaţiului social totalitar va avea influenţe şi
asupra generaţiilor viitoare pentru că socializarea în familie a valorizat
dedublarea şi suspiciunea. Spaţiul public a fost perceput ca ceva străin,
ostil şi copiii educaţi în acest m o d vor avea dificultăţi de adaptare şi de
participare la acest spaţiu.
SISTEMUL POLITIC LOCAL ŞI POLITICILE PUBUCE
S i s t e m u l politic şi administrativ local este alcătuit dintr-o reţea de
interacţiuni stabilite între mai m u l t e grupuri, din care cele mai importan­
te sunt aleşii locali (primari, consilieri) şi reprezentanţii locali ai guver­
nului (în special, prefecţii dar şi directorii organizaţiilor şi instituţiilor
d e c o n c e n t r a t e ale statului). C e l e d o u ă categorii au resurse şi statusuri
sociale diferite. Aleşii locali sunt legitimaţi prin mecanismul democratic
al alegerilor libere şi pretind ca ştiu mai bine problemele locale decât cei
trimişi de la " c e n t r u " . Demnitarii şi funcţionarii publici se b a z e a z ă pe
aspectul tehnic, pe c o m p e t e n ţ ă şi pe o anumită neutralitate. în R o m â n i a ,
procesul descentralizării a d e t e r m i n a t o sporire a atribuţiilor şi resurselor
consiliilor j u d e ţ e n e .
în general, interacţiunea politică la nivel local este marcată de ten­
siuni şi conflicte. Această conflictualizare este determinată de definirea
şi delimitarea insuficientă a statusurilor şi rolurilor, de inexistenţa unui
cadru normativ pentru negocieri şi c o m p r o m i s u r i şi de lupta pentru re­
surse.
Există însă şi excepţii, când se creează alianţe informale şi compli­
cităţi b a z a t e pe interese c o m u n e care determină, uneori, ca prefectul şi
consiliul j u d e ţ e a n , de e x e m p l u , să acţioneze î m p r e u n ă împotriva imple­
mentării u n o r măsuri venite de la guvernul central.
Politicile publice se află, şi ele, sub semnul interacţiunii. Abordarea
interacţionistă se o p u n e concepţiei instituţionale asupra politicilor publi-
1711
Ghebrea, G.: Regim social-politic şi viaţă privată, Editura Universităţii din Bucu­
reşti, Bucureşti, 2000, pp. 146-156.
107
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ

CB, care Sludiazu mai mull Structuri şi sisteme, c o n s i d e r â n d politicile Sunt interesante şi tehnicile prin care diverse grupuri încearcă să
publice CB <> activitate raţionala, neutră, care u r m ă r e ş t e obiective utile 172
neutralizeze acţiunea altor g r u p u r i . Astfel, u n e l e politici publice se
penlXU rezolvarea problemelor e x i s t e n t e pe a g e n d a p u b l i c ă , cu mijloace­
legitimează şi prin cooptarea, integrarea sau n u m i r e a în diferite orga­
le cele mai eficiente, Rolul cel mai i m p o r t a n t revine, în această perspec­
nisme publice, consultative sau decizionale, a reprezentanţilor grupurilor
tiv, i, aparatelor politice şi administrative. de interese (sindicate, biserici, asociaţii). De aceea, există o adevărată
mteracţipniştii , însă, sunt mai interesaţi, însă, de procesul c o m ­
inflaţie de astfel de „comitete şi c o m i ţ i i " , cu un rol mai d e g r a b ă expresiv
plex şi concret de aducere a p r o b l e m e l o r pe a g e n d a p u b l i c ă şi de interac­
decât instrumental. Ele sunt, în cel mai b u n caz, n ş t e forumuri de dezba­
ţiunile dintre actorii sociali şi politici în timpul formulării şi i m p l e m e n ­
tere şi nu exercită o presiune autentică asupra decizii. Activitatea lor este
tării politicilor publice. Există m a i m u l t e grupuri c a r e i n t e r a c ţ i o n e a z ă în
formală şi ritualistă. Grupurile de interese mai pot fi neutralizate şi prin
acest proces: parlamentarii, administraţia centrală şi administraţiile loca­
oferirea de avantaje: facilităţi fiscale, putere de r e g l e m e n t a r e şi control
le, sectorul n e g u v e r n a m e n t a l , c o m u n i t ă ţ i l e locale, mass-media, diverse
în domeniul respectiv (de exemplu, Colegiul M e d i c i l o r ) , funcţii în di­
grupuri de interese şi, nu în ultimul rând, beneficiarii respectivelor poli­
verse consilii de administraţie sau în organisme a u t o n o m e dar sub con­
tici publice. O r i c e m ă s u r ă de politică publică devine astfel rezultatul
trol de stat, de genul Caselor de asigurări sociale (pensii, sănătate).
acestor interacţiuni c o m p l e x e şi nu al unui p r o c e s raţional d e c i s exclusiv
A b o r d a r e a interacţionistă explică, de asemenea, de ce eşuează poli­
de aparatul politico-administrativ. De aceea, de m u l t e ori, respectiva
tici foarte bine c o n c e p u t e , foarte raţionale, cu resurse suficiente şi speci­
m ă s u r ă nu mai e x p r i m ă rezolvarea p r o b l e m e i sociale p e n t r u care a fost
alişti c o m p e t e n ţ i . E ş e c u l acestor politici poate fi datorat faptului că nu
formulată ci p r o d u s u l u n o r negocieri şi c o m p r o m i s u r i între grupurile
au luat în considerare interacţiunile dintre grupurile implicate, opoziţia
implicate (stakeholders). Se c r e e a z ă o c o m u n i t a t e între autorităţile pu­
sau dezinteresul unora dintre acestea. Un caz tipic este cel al „interlocu­
blice şi sectorul aferent (reprezentat prin sindicate, asociaţii profesiona­
torului reprezentativ". G u v e r n u l , pentru a simplifica şi eficientiza dialo­
le, alte O N G - u r i active î n d o m e n i u , m a s s - m e d i a specializate e t c ) ,
gul social şi elaborarea politicilor publice, selectează, de multe ori, din
c â t e o d a t ă în conflict, altădată de acord, d a r î n t o t d e a u n a legate unele de
mulţimea de asociaţii, confederaţii e t c , una singură, pe care o consideră,
altele şi lucrând în acelaşi cadru de acţiune. I m p l i c a r e a actorilor asocia­
din diverse motive, mai reprezentativă (sau, poate, m a i c o m o d ă ) . A c e a s ­
tivi în politicile publice este justificată (de nevoia rezolvării paşnice a
tă selecţie poate determina un p r o c e s de coagulare, de unificare, a actori­
conflictelor potenţiale, de interesul public ce trebuie pus d e a s u p r a inte­
lor ce acţionează în sectorul respectiv dar p o a t e , de a s e m e n e a , să
reselor particulare, de principiul reprezentării intereselor tuturor catego­
p r o v o a c e reacţia violentă a grupurilor care nu au participat (la elaborarea
riilor sociale şi profesionale); totuşi, printr-o „ a l c h i m i e " politică n u m a i
politicii publice) şi sabotarea politicii respective de către aceste grupuri.
a n u m i t e organizaţii ajung să fie c o n s i d e r a t e reprezentative pentru res­
Procesul de descentralizare a provocat efecte perverse, creând c o m ­
pectivele categorii sociale şi o c u p a ţ i o n a l e şi să fie, astfel, ridicate Ia ran­
plicităţi şi comunităţi politice locale puternice (şi chiar „baroni locali").
gul de partener social respectabil. Criteriile acestei recunoaşteri sunt
Integrarea e u r o p e a n ă poate şi ea determina „o n o u ă hartă a p u t e r i i "
p r e a puţin cuantificate dar r e c u n o a ş t e r e a este m a r c a t ă în plan material şi
pentru că U n i u n e a E u r o p e a n ă este sensibilă la p r o b l e m e l e unor grupuri
simbolic (subvenţii, indemnizaţii, participarea la ritualuri ale dialogului
excluse sau marginale (de exemplu, minorităţile sexuale) care, în m o d
social, mediatizare). „ A l c h i m i a " de care v o r b e a m limitează, astfel, ac­
obişnuit, nu aveau mare influenţă pe plan intern dar care pot face lobby
cesul pe scena politicilor p u b l i c e a u n o r grupuri şi a p ă r ă alte grupuri.
în parlamentul european sau care pot găsi ascultare şi sprijin în diverse
Ioturi e u r o p e n e .

Vezi următoarele lucrări: Kessler, M-C. (ed): Evaluation des politiques

publiques, L'Harmattan, Paris, 1998.; Meny, Y.: "Formation et transformation des
policy communities: l'exemple francais", în: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties
politiques & groupes sociaux, Presses de la fondation naţionale des sciences
politique, Paris, 1989, pp.355-366; Gremion, P.: Le pouvoir peripheriques. Bureau-
crates et notable dans le systeme politique francais , Le Seuil, Paris, 1967.
172
Meny, Y : "Formation et transformation des policy communities: l'exemple fran­
cais", în: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses
de la fondation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, pp.355-366

108 109
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Interacţiunile sunt inevitabile dar ele pot fragiliza politicile publice.
De aceea, este de dorit un cadru legal şi instituţional b i n e articulat, care
să d e t e r m i n e relaţii previzibile şi b i n e statuate între toţi stakeholders.
DINAMICA GRUPURILOR
M i c r o g r u p u r i l e (grupurile m i c i ) sunt grupuri u m a n e primare (adică
grupuri în care relaţiile sunt interpersonale, directe, faţă în faţă). în do­
meniul politic există şi funcţionează n u m e r o a s e m i c r o g r u p u r i , mai ales
în structurile de c o n d u c e r e ale organizaţiilor politice: consilii, comitete,
birouri dar şi în organizaţii de partid sau organizaţii administrative de
dimensiuni mai mici. La toate nivelurile politicii - internaţional sau na­
ţional, central, intermediar sau local, în sectorul statal sau în politica
civilă - o r g a n e l e executive, care e l a b o r e a z ă şi pun politicile în practică,
sunt de d i m e n s i u n i reduse (în r a p o r t cu o r g a n e l e deliberative) pentru că
numai grupurile mici pot funcţiona o p t i m în aceste c o n t e x t e 1 7 3 .
Viaţa politică nu este alcătuită d o a r din e v e n i m e n t e majore ci şi din
relaţii directe dintre oamenii implicaţi în politică. C h i a r şi c e a mai sim­
plă şi mai s p o n t a n ă relaţie socială se b a z e a z ă pe semnificaţii şi reguli
care o fac posibilă şi stabilă.
De obicei, microgrupurile politice sunt grupuri de lucru (task
groups, în e n g l e z ă ; groapes de travail, în franceză). M i c r o g r u p u r i l e po­
litice pot fi formale (de exemplu, consiliul director al unui partid) sau
informale (un grup care are controlul resurselor în partid). De exemplu,
în m u l t e partide c o m u n i s t e de tip bolşevic, şefii cadrelor (care gestionau
politica de personal a partidului, c a r e aveau toate dosarele cadrelor de
partid) îşi creau propria clică ce ajungea să controleze p u t e r e a oficială a
partidului. Atât Stalin cât şi C e a u ş e s c u au fost şefi de cadre, de exemplu.
O situaţie similară o întâlnim şi în c a z u l clicilor create de şefii serviciilor
de poliţie politică.
Studiul microgrupurilor îi d a t o r e a z ă m u l t sociologului german
G e o r g S i m m e l 1 7 4 . El a descoperit c u m funcţionează cel mai simplu grup
u m a n , diada, alcătuit din d o u ă p e r s o a n e . într-o diadă, membrii săi au
posibilitatea u n i c ă să îşi c o n t r o l e z e relaţia pentru că, d a c ă decid să o
părăsească, diada nu m a i există. D i a d a d e p i n d e deci de c o n s e n s , dând
173
Sartori, G.: "Tecniche decisionali e sistema dei comitati", în: Rivista Italiana di
Scienza Politica, IV (1974), pp. 5-42.
174
Simmel, G.: Sociologie. Etudes sur Ies formes de socialisation, PUF, Paris, 1999,
pp. 112-130 (în română: Simmel, G. : Sociologie. Studii privind formele socializării,
Sigma, Chişinău, 2000).
110
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ
fiecăruia dintre cei doi m e m b r i un control considerabil asupra celuilalt şi
motivându-i să rezolve situaţiile conflictuale prin c o m p r o m i s u r i .
Situaţia se s c h i m b ă într-o triadă, însă: aici, unul dintre membri poa­
te p i e r d e controlul relaţiei, d a c ă ceilalţi doi se coalizează. Situaţia se
schimbă şi mai mult, pe m ă s u r ă ce n u m ă r u l m e m b r i l o r grupului creşte.
Se p u n e p r o b l e m a conducerii grupului (a leadershipuluij.Dacă grupul
depăşeşte o anumită d i m e n s i u n e , c o e z i u n e a sa este imposibil de menţi­
nut şi este inevitabilă apariţia de subgrupuri. Această dimensiune este
variabilă dar multe observaţii e m p i r i c e au confirmat numărul biblic al
celor 12 apostoli, ca n u m ă r m a x i m de membri în microgrup, fără a-i
p u n e , c o e z i u n e a în pericol.
P r i n c i p a l e l e subiecte de analiză, legate de microgrupuri sunt: struc­
tura de statusuri şi roluri, comunicarea, cultura grupului (norme, valori),
structura de putere, structura afectivă (sentimente, emoţii), structura cogniti­
vă (cunoştinţe, abilităţi). Proprietăţile cele mai importante ale microgrupuri­
lor sunt conformismul, coeziunea şi performanţa. Aceste proprietăţi sunt
strâns legate: conformismul întăreşte coeziunea iar un grup coeziv este, în
mod normal, mai performant. Psihosociologia a pus la punct mai multe m e ­
tode de stimulare a creativităţii şi creştere a performanţei micrognipurilor:
brainstorming, tehnica grupului n o m i n a l 1 7 5 etc.
Un p r o c e s ce are loc în microgrupuri şi este foarte relevant pentru
politică este luarea deciziilor. în general, în societăţile c o n t e m p o r a n e ,
luarea deciziilor este un p r o c e s colectiv, în care d i n a m i c a interactivă
este foarte importantă. De obicei, deciziile politice nu sunt luate de un
singur om ci de o echipă, de un grup. De aceea, d i n a m i c a grupului este
foarte semnificativă pentru a se explica decizia luată şi pentru a ameliora
performanţa şi calitatea deciziei. Principalele m e c a n i s m e de luare a de­
ciziei sunt: delegarea (grupul îl delegă pe lider, pe un expert sau crează o
comisie pentru a lua o decizie şi a rezolva p r o b l e m a ) ; m e d i a rezultatelor
individuale (acest p r o c e d e u este folosit pentru a decide distribuţia resur­
selor - alocarea bugetului - situaţie în care fiecare m e m b r u al grupului
îşi face o ierarhie a d o m e n i i l o r prioritare pentru alocarea resurselor iar
decizia este proiectul cu rangul mediu cel mai mic); votul; consensul.
Un risc foarte mare ce p o a t e a p ă r e a în procesul de luare a deciziilor
este g â n d i r e a de grup (group think). D e ş i grupul respectiv este alcătuit
din indivizi foarte competenţi şi foarte motivaţi, decizia luată este greşi-
Vezi Forsyth, op. cit., pp. 286-299.
111
Ml IAMOKFOZL SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICA

la Exemple «lin istorie: d e c i / i a lui Hitler ele a invada U n i u n e a Sovietică, v e d e r e ; m a i mult, a afirmat că suportă orice critica dar nu suportă
războiul din Vietnam, o p e r a ţ i u n e a Golful Porcilor, Watergate e t c . y e s m a n i i ; c â t e v a şedinţe au avut loc fără el; de a s e m e n e a , a divizat gru­
Studiul de caz cel mai c u n o s c u t ' se referă la decizia administraţiei pul în d o u ă subgrupuri şi, apoi, au discutat diferenţele de opinie; a insti­
americane d e a d e b a r c a trupe (formate d i n cubanezi refugiaţi în Statele tuit rolul de " a v o c a t al diavolului", j u c a t de fratele său, Robert.
IJnile) în Golful Porcilor din C u b a , ca rezultat al instalării de b a z e mili­ 4 ) . S p a r g e r e a izolării grupului, prin apelul la experţi exteriori gru­
tare sovietice în insulă. T e n t a t i v a de a recuceri C u b a s-a soldat cu un pului
dezastru. C u m s-a ajuns la această decizie? V i n o v a t ă e s t e " g â n d i r e a de 5). A b o r d a r e a neutră, obiectivă, ne-emoţională ("sine ira et studio")
grup". 6). E m p a t i a , adică, anticiparea gândurilor, sentimentelor şi reacţiei
S i m p t o m e l e gândirii de grup sunt u r m ă t o a r e l e : iluziile ( d e e x e m p l u , probabile a adversarului, prin p u n e r e a "în pielea lui". Astfel, a fost alea­
iluzia invulnerabilităţii), percepţiile e r o n a t e (de e x e m p l u : adversarul este să o strategie care să nu îi ofenseze pe sovietici.
slab, d e m o n i z a r e a adversarului), o m i s i u n i voluntare sau involuntare,
consensul prematur. CONFLICTE ŞI COAUTII
C a u z e l e gândirii de grup, care are efecte atât de n o c i v e a s u p r a per­
în cadru] organizaţiilor, sursele c e l e m a i frecvente provin din func­
formanţei grupului sunt: p r e s i u n e a c o n f o r m i s m u l u i , î n ă b u ş i r e a opiniilor
ţionarea birocratică: astfel, specializarea, existenţa unor d e p a r t a m e n t e
critice, a u t o c e n z u r a , liderul prea p u t e r n i c ( K e n n e d y era un astfel de li­
foarte specializate p r o d u c e conflicte de rol, solidarizare în interiorul de­
der, atât prin c a r i s m a sa cât şi prin stilul său ferm de c o n d u c e r e ) , votul
partamentelor împotriva celorlalte departamente, imposibilitatea unei
rapid, fără suficiente discuţii prealabile, izolarea (grupul lucra într-un
c o m u n i c a r e reale, în acelaşi limbaj; ierarhia p r o d u c e i n c o m u n i c a r e între
secret foarte strict). Cu alte cuvinte, c o e z i u n e a grupului, c h e i a succesu­
nivelurile ierarhice, abuzuri şi arbitrar din partea nivelurilor superioare
lui în unele situaţii; p o a t e d u c e la rezultate catastrofale în alte situaţii.
şi dezertare simbolică din partea nivelurilor inferioare 1 7 7 . La acestea se
G â n d i r e a de grup apare în grupurile p r e a coezive. în cazul discutat, coe­
adaugă decalajele culturale - diferenţele de ideologii, mentalităţi, c o m ­
z i u n e a era foarte puternică pentru că: m e m b r i i aveau o vie dorinţă de a
portamente - p r e c u m şi lupta pentru putere dintre diferitele grupuri din
face parte din g r u p ; atracţia faţă de lider era deosebit de p u t e r n i c ă ; devo­
organizaţie.
tamentul pentru obiectivele grupului era foarte m a r e .
în interiorul grupurilor 1 7 8 , faza iniţială a unui conflict este dezacor­
D u p ă eşecul operaţiunii "Golful P o r c i l o r " în cadrul crizei rachete­
dul. Acesta p r o v i n e , de cele mai m u l t e ori, din m o d u l în care sunt înde­
lor, strategia de luare a deciziilor a fost schimbată, p e n t r u a se evita ast­
plinite sarcinile p r e c u m şi din m o d u l de desfăşurare a relaţiilor
fel g â n d i r e a de g r u p . U n i u n e a Sovietică instalase r a c h e t e n u c l e a r e în
interpersonale. D e z a c o r d u r i l e pot fi ceva trecător dar se pot p e r m a n e n t i ­
C u b a şi se p u n e a p r o b l e m a de a d e c i d e din nou intervenţia militară în
za, devenind de durată. U n e l e conflicte se pot rezolva relativ uşor în
C u b a (care p u t e a c o n d u c e la un r ă z b o i atomic) sau a găsi o altă soluţie
această fază, prin schimbarea unor factori situaţionali, prin mai b u n a
(până la u r m ă s-a decis b l o c a d a e c o n o m i c ă ) .
definire a rolurilor, prin mai b u n a distribuţie a responsabilităţii, prin m e ­
C o m i t e t u l care a luat decizia era alcătuit din aceeaşi o a m e n i , avea
canisme de d e l e g a r e şi descentralizare a autorităţii. De multe ori, însă,
acelaşi lider, se î n t â l n e a în acelaşi b i r o u , avea acelaşi a d v e r s a r şi viza
motivele de conflict nu dispar prin aceste „ t e h n i c i " fiind mai profunde,
a c eea şi r e g i u n e geografică. Cu toate acestea, s c h i m b ă r i l e o p e r a t e au
mai subtile, m a i insesizabile iar dezacordurile, deşi pot părea minore, ele
c o n d u s către o deci z i e de cu totul alt tip:
sunt d o a r nişte pretexte pentru a scoate lucruri mai grave la suprafaţă.
1). de data aceasta, s-a stimulat g â n d i r e a i n d e p e n d e n t ă , critica;
Dezacordul este folosit şi de alţi m e m b r i ai grupului, care nu au vrut,
2). au fost eliminate erorile de c o m u n i c a r e (iluzii, percepţii greşite,
până în acel m o m e n t să tulbure atmosfera, dar care vor profita şi vor
omisiuni);
3). K e n n e d y a adop tat un stil de c o n d u c e r e des chis , nu se exprima
d e c â t d u p ă î n c h e i e r e a dezbaterilor, pentru a nu-şi i m p u n e p u n c t u l de Varga & Varga: Provocările managementului. Puterea şi conflictul, Sedona
Timişoara, 1999, pp.43-45.
m
Forsyth, op. cit., pp. 306-309; 324-334. Forsyth, op. cit., pp. 241-261.

112 1 13
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
escala conflictul în propriul interes, pentru a-şi p r o m o v a propriile moti­
ve de n e m u l ţ u m i r e a .
Confruntarea este faza în care dezacordul este c o n s i d e r a t real, în ca­
re incompatibilitatea dintre opiniile şi acţiunile u n o r m e m b r i ai grupului
d e v i n e vizibilă. Confruntarea se caracterizează prin r a d i c a l i z a r e a poziţii­
lor. C h i a r dacă, la început, adversarii nu erau convinşi 1 0 0 % că ei sunt
cei care au dreptate, pe m ă s u r ă ce î n t â m p i n ă rezistenţă din partea celor­
lalţi, vor avea o reacţie de prestigiu şi v o r î n c e p e să fie din ce în ce mai
convinşi de dreptatea lor. U n e o r i , chiar d a c ă greşelile de j u d e c a t ă sau
acţiune sunt evidente, ele contribuie la radicalizare, cei ce le-au c o m i s
găsind î n t o t d e a u n a justificări pentru faptele lor şi b l a m â n d pe alţii pentru
că i-ar fi forţat să se c o m p o r t e în acel m o d . în acest stadiu, tentativele de
î m p ă c a r e , de c o n v i n g e r e de a r e c u n o a ş t e greşeala, de a d u c e r e pe calea
raţiunii, eşuează de cele mai multe ori. Efectul p o a t e fi de tip b u m e r a n g ,
făcându-i pe adversari şi m a i î n c ă p ă ţ â n a ţ i în poziţiile lor.
T e n s i u n e a este faza în care emoţiile iau c o m p l e t locul raţiunii. Ad­
versarii intră într-o c a p c a n ă periculoasă, în care nu m a i pot c e d a deşi îşi
dau s e a m a cât îi costă acest lucru.
Ulterior, grupul se polarizează, se divide în d o u ă tabere, membrii
grupului raliindu-se uneia sau alteia dintre tabere. Diversitatea poziţiilor
se r e d u c e la d o a r două, o p u s e . E s c a l a d a r e a este faza în care conflictul
d u c e şi la mai mult conflict, acţionând în spirală. C e i c a r e m a i predică
pentru unitatea grupului şi fac apeluri la raţiune devin din ce în ce mai
lipsiţi de influenţa şi sunt, treptat, marginalizaţi sau chiar eliminaţi. Vio­
lenţa verbală şi fizică d e v i n e regula j o c u l u i . Factorii escaladării sunt
neîncrederea, frustrarea, reciprocitatea negativă. A c e a s t ă fază va lăsa
u r m e chiar d a c ă conflictul va fi rezolvat. î n c r e d e r e a totală nu va mai
exista niciodată şi există şanse ca v e c h e a animozitate să p o a t ă oricând
reizbucni.
Inversarea spiralei conflictului este posibilă pentru că nivelurile
înalte de tensiune nu p ot fi m e n ţ i n u t e la infinit. O d a t ă cu slăbirea tensiu­
nii e m o ţ i o n a l e , raţiunea şi înţelegerea î n c e p , timid, să îşi facă loc. M e ­
c a n i s m e l e detensionării c e l e m a i frecvent folosite s u n t : negocierea
(concentrarea pe anumite p u n c t e critice, concesii, s c h i m b u l de oferte şi
contraoferte); refacerea încrederii ( c o m u n i c a r e , lucru în c o m u n , deschi­
dere, s e m n e de b u n ă v o i n ţ ă ) ; m e d i e r e a (intervenţia unei terţe părţi, care
câştigă acordul celor doi adversari fără a fi p e r c e p u t ă ca un intrus).
R e z o l v a r e a conflictului se p o a t e face pe u r m ă t o a r e l e c ă i : o parte îşi
retrage pretenţiile sau altă p a r t e îşi i m p u n e punctul de v e d e r e ; c o m p r o -
114
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ
misul; conversia (prin discuţii, convingere, promisiuni); disoluţia grupu­
lui.
M u l ţ i sociologi (mai ales marxişti) au arătat valenţele pozitive ale
conflictelor, mai ales faptul că sunt un factor de d i n a m i s m , schimbare,
p/ogres. G e o r g S i m m e l a analizat în detaliu desfăşurarea şi consecinţele
conflictelor' . F u n c ţ i o n a r e a unitară a grupului sau a organizaţiei este
importantă pentru performanţă şi atingerea obiectivelor, contribuind la
centralizarea resurselor, la c o n c e n t r a r e a eforturilor către acelaşi scop.
O altă categorie de conflicte, relevantă din punct de vedere politic,
este c e a dintre populaţie şi putere. N u m e r o a s e s t u d i i 1 8 0 au demonstrat
legătura dintre aceste conflicte şi schimbare (socială, politică, organiza-
ţională). C h o m b a r t de L a u w e arată că aspiraţiile exprimate cu claritate şi
devenite revendicări provoacă tensiuni „salutare", permiţând să fie re­
zolvate fără violenţe fizice, pe c â n d aspiraţiile r a m a s e latente timp înde­
lungat, n e r e c u n o s c u t e sau sufocate, pregătesc explozii violente de
revoltă. Discordanţele, chiar pasive, dintre guvernare şi cei guvernaţi, nu
pot fi suprimate şi nici ignorate, deşi, deseori, puterea vrea să le m a n i p u ­
leze, să le dirijeze, creând diversiuni pentru a le face uitate (de exemplu,
naţionalismul ceauşist). C h i a r în regimurile d e m o c r a t i c e , liderii politici
au, mai d e g r a b ă o atitudine paternalistă faţă de populaţie, decât un inte­
res pentru participarea politică reală a acesteia. Este adevărat, în ultima
vreme, liderii sunt din ce în ce mai interesaţi de obţinerea acceptării de­
ciziilor lor de către populaţie. Au fost puse în funcţiune departamente de
c o m u n i c a r e , de relaţii publice, agenţii de strategii g u v e r n a m e n t a l e şi alte
structuri, tocmai pentru a î n c e r c a o canalizare a aspiraţiilor populaţiei în
sensul dorit de guvernare. A c e a s t a nu elimină, bineînţeles, celelalte aspi­
raţii, care nu sunt uitate, ci se a c u m u l e a z ă în umbră, generând o nemul­
ţumire surdă care va aştepta d o a r un pretext neînsemnat pentru a
exploda (în democraţii aceste ocazii sunt, în general, alegerile). Astfel,
guverne care consideră că fac lucruri b u n e pentru populaţie, asigură in­
tegrarea e u r o p e a n ă , creşterea e c o n o m i c ă , m ă r e s c cheltuielile sociale
e t c , pot deveni foarte i m p o p u l a r e tocmai pentru că au plecat de la un
„ b i n e " abstract şi nu de la aspiraţiile reale ale populaţiei.
A ş a c u m am mai arătat, nu n u m a i guvernarea este cea care deţine
puterea înt-o societate. P u t e r e a este multiformă şi diversă, ea nu este
Simmel, op. cit., pp. 265-346.
Chombart de Lauwe, P.H: Pentru o sociologie a aspiraţiilor, Dacia, Cluj, 1972,
pp.78-95; Chombart de Lauwe, P.H.: La culture et le pouvoir Stock Paris 1975*
pp. 267-311.
115
Ml IAMORTOZE SOCIALE ALE PUTERII
întotdeauna evidentă, fiind de m u l t e ori mascată şi folosind instrumente
ml iale. Astfel, de multe ori, î n guverne, mai ales î n cele d e coaliţie,
nu întotdeauna primul ministru este cel care deţine puterea efectivă. M i -
niştrii săi au diverse loialităţi, d e la partidele d i n c a r e fac parte p â n ă la
grupuri de interese care acţionează prin m e d i a sau prin administra­
ţie. Există un j o c c o m p l e x de reţele de influenţe care pot d e t e r m i n a pe
aceşti miniştri să ajungă în conflicte de rol pe care nu le pot rezolva d e ­
cât ieşind de sub autoritatea primului ministru. O astfel de situaţie de
conflict a fost provocată de Traian Băscscu, pe v r e m e a c â n d era ministru
al transporturilor în guvernul c o n d u s de Victor C i o r b e a (1996-1998).
F o r m a r e a coaliţiilor a fost studiată de sociologia politică, de teoria
jocurilor dar mai ales de p o l e m o l o g i e . C â n d un actor p o l i t i c n u reuşeşte,
de unul singur, să a c c e a d ă la putere, el are atunci o n o u ă c a l e de acces:
coaliţiile. Coaliţia este un g r u p format din doi sau mai mulţi membri
care îşi unesc forţele pentru a-şi creşte controlul asupra ansamblului so-
. , 181
cial.
Există mai m u l t e teorii care explică formarea coaliţiilor:
C a p l o w 1 8 2 consideră c ă scopul coaliţiilor e s t e m a x i m i z a r e a con­
trolului a s u p r a celorlalţi şi m i n i m i z a r e a controlului celorlalţi
G a m s o n 1 8 3 a a r g u m e n t a t că p u t e r e a nu e s i n g u r a motivaţie pen­
tru coaliţii, fiind urmărite şi alte r e c o m p e n s e .
Coaliţiile se formează pentru că:
1). L u a r e a unei decizii d u c e la m a x i m i z a r e a beneficiilor
2 ) . Nu există nici o altă alternativă de m a x i m i z a r e a câştigului fie­
cărui m e m b r u al coaliţiei în parte
3). N i c i u n m e m b r u nu are d r e p t de veto.
C e l e d o u ă teorii au predicţii similare d a r există şi excepţii. De
e x e m p l u : a v e m un ansamblu format din trei m e m b r i - A, B, C — cu pu­
teri egale. S u n t posibile coaliţiile: A + B ; A + C ; B + C .
C e l e d o u ă teorii consideră probabile aceste coaliţii pentru că nici
partea de p u t e r e , nici partea de r e c o m p e n s e ale fiecărui m e m b r u , nu se
modifică, indiferent de coaliţia formată.
Un alt e x e m p l u : A are o putere egală cu B, dar C are o putere mai
mică. C e s t e singurul m e m b r u c a r e p o a t e să îşi m ă r e a s c ă puterea, indife-
181
Bouthoul, op. cit., p. 7 5 . . .
182
Caplow, T.: Deux contre un: Les coalitions dans les tnades, Libraine Armând
Colin, Paris, 1971. „ ,
183
Gamson, W. A.: S1MSOC: simulated society, Free Press, N e w York, Collier-
Macmillan, London, 1969.
116
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ
rent de structura coaliţiei, fie cu A, fie cu B. C e a mai improbabilă coali­
ţie este A + B , pentru că ei au deja mai multă putere decât C, deci această
coaliţie nu le a d u c e n i c i u n câştig. D e c i , A şi B nu au decât o singură
soluţie: să se coalizeze cu C, pentru a câştiga astfel m a i m u l t control
asupra celuilalt m e m b r u puternic al ansamblului.
Un alt e x e m p l u : un g r u p de 7 state, dintre care unul este mult mai
puternic d e c â t toate celelalte luate în parte, dar, totuşi, nu e s t e mai pu­
ternic decât toate celelalte, luate î m p r e u n ă . C a r e este coaliţia c e a mai
probabilă? C a p l o w ar susţine că statele slabe vor voi să se alieze cu sta­
tul puternic, pentru a-şi creşte astfel puterea în raport cu celelalte state
slabe. Statul puternic va accepta cu uşurinţă orice coaliţie c a r e i-ar creşte
p u t e r e a şi m e n ţ i n e r e a controlului a s u p r a partenerilor.
D i n punctul de vedere al lui G a m s o n , ţările slabe şi-ar mări, într-
adevăr, puterea, aliindu-se cu ţara puternică dar, d u p ă obţinerea victori­
ei, c â n d se va p u n e p r o b l e m a împărţirii r e c o m p e n s e l o r cu ţara puternică,
aceasta din u r m ă va fi în poziţia de a-şi opri pentru ea partea leului.
D e c i , statele mici ar fi mai interesate să se alieze între ele, p u t â n d , astfel,
să c o n t r o l e z e statul puternic dar şi să împartă r e c o m p e n s e l e într-un m o d
mai echitabil.
în concluzie, membrii slabi pot utiliza coaliţiile pentru a-şi mări pu­
terea d a r şi profitul.
CONCLUZII
V o m î n c e r c a s ă sistematizăm, î n cele c e urmează, ideile d e b a z ă ale
p a r a d i g m e i interacţioniste:
1. F a p t e l e sociale nu sunt lucruri, aşa c u m afirma D u r k h e i m în re-
184
gulile m e t o d e i sale. Faptele sociale sunt situaţii obiective şi subiective,
d e t e r m i n a t e de valorile şi atitudinile actorilor sociali.
2. D e ş i situaţiile sociale p o t fi identice, reacţiile o a m e n i l o r vor fi
diferite, p e n t r u că definirea acestor situaţii de către o a m e n i este diferită,
în funcţie de ideile şi interesele lor.
3. Structura socială şi statusurile sociale nu d e t e r m i n ă a u t o m a t ati­
tudinile şi c o m p o r t a m e n t u l o c u p a n ţ i l o r lor. Există î n t o t d e a u n a o marjă
de libertate.
4. Structurile sociale, legile şi instituţiile sunt rezultatul interacţiu­
. nilor dintre o a m e n i , rezultatul atitudinilor şi valorilor lor.
_ „.
Durkheim, E.: Regulile metodei sociologice. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1974
p. 68. '
117
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII

5. Politica nu cslc produsul condiţiilor sau n o r m e l o r exterioare

o a m e n i l o r ; ea este produsul semnificaţiilor pe care o a m e n i i le atribuie
condiţiilor şi n o r m e l o r .
6. Cazurile minoritare şi deviante sunt mai interesante decât nor­
ma. Excepţiile de la regulă devin p u n c t e de plecare pentru formularea
unor noi reguli de c o m p o r t a m e n t .
7. C o m p o r t a m e n t u l ulterior al o a m e n i l o r nu este predictibil, pentru
că el d e p i n d e de modul divers în care ei definesc situaţia, prin prisma
intereselor, valorilor şi atitudinilor lor.
7. POLITICA ŞI GRUPURILE SOCIALE
STRUCTURA SOCIALĂ
Structura socială este ansamblul grupurilor sociale şi a relaţiilor
dintre aceste grupuri. Relaţiile sociale sunt moduri de c o m p o r t a m e n t
codificate prin n o r m e sociale; aşadar, ele nu sunt întâmplătoare ci defi­
nite social, câteodată chiar ritualizate.
Statusul social este poziţia unui g r u p sau a unui individ în cadrul
structurii sociale. Un status social nu există decât în corelaţie cu alte
statusuri sociale: statutul social de student, de e x e m p l u , nu există decât
în corelaţie cu cel de profesor sau cu cel de coleg; alte e x e m p l e : medic-
pacient, patron-salariat, copil-părinte, d o m i n a n t - d o m i n a t . Statusurile
sociale pot fi atribuite (prin naştere) sau dobândite (prin mobilitate soci­
ală, fie verticală - ascendentă sau descendentă, fie orizontală) 1 .
Rolul social este modul de c o m p o r t a m e n t (socialmente definit) al
unui o c u p a n t al unui anumit status social. Acest c o m p o r t a m e n t este ori­
ental către îndeplinirea aşteptărilor celorlalţi. Studiul sociologic al rolu­
rilor sociale s-a c o n c e n t r a t mai ales pe conflictul de rol şi pe strategii de
rezolvare a acestui conflict 1 8 6 . Conflictul de rol apare atunci când un
individ o c u p ă mai multe statusuri sociale diferite şi, în consecinţă, trebu­
ie să joace mai multe roluri diferite, potenţial conflictuale. De exemplu,
o femeie care vrea sa aibă o carieră de succes dar să fie şi o m a m ă extra­
ordinară, o g o s p o d i n ă şi o soţie model etc. Conflictul de rol se poate
manifesta ca un conflict de interese (de exemplu un d e m n i t a r sau un ales
politic care este, în acelaşi timp, şi om de afaceri).
Diferenţierea socială generează interese diferite, în funcţie de statu­
surile sociale o c u p a t e . De fapt, nu n u m a i interesele sunt diferite ci şi
valorile, aspiraţiile sentimentele şi ethosul. D i n cauza stratificării socia­
le, membrii societăţii (indivizi, grupuri) nu sunt egali din punctul de
vedere al puterii deţinute.

Boudon, R.: L'inegaiile des chances. La mobilite sociale dans Ies socieles indus-
lrielles, Armând Colin, Paris, 1973, p. 10.
m
Merton, R.K.: "The role set: problems în sociological theory", British Journal of
Sociology, voi. 8/1957, pp.l 10-120.

118
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Deşi, statistic vorbind, interesele şi atitudinile depind d e statusul
ocupai, lucrurile nu decurg automat pentru că ocupanţii statusurilor res­
pective sunt liberi să acţioneze c u m vor, în interiorul unor a n u m i t e limi­
te. Această delăsare de siatusul o c u p a t este mai mare în structurile
potenţial instabile, u n d e aşteptările legate de o c u p a n t u l u n u i status sunt
contradictorii, controlul social este mai r e d u s iar ocupantul p o a t e profita
de acest lucru pentru a-şi mări marja de l i b e r t a t e 1 8 7 . De e x e m p l u , apara­
tul administraţiei publice dispune de o mai m a r e libertate în cazul unei
guvernări de coaliţie ( R o m â n i a , între 1996 şi 2 0 0 0 ) decât într-o guverna­
re monopartinică ( R o m â n i a , între 2 0 0 0 şi 2 0 0 4 ) . Partidele din coaliţie au
aşteptări diferite faţă de administraţie iar aceasta p o a t e profita pentru a-
şi extinde a u t o n o m i a .
O altă problemă legată de rolurile sociale este observabilitatea lor
inegală. Cu cât activităţile unui om politic sau ale unui administrator
sunt mai invizibile (de e x e m p l u , în serviciile secrete), cu atât controlul
public asupra acţiunilor sale va fi mai r e d u s iar libertatea lor va fi mai
mare. M e r t o n observă că o observabilitate totală nu e nici posibilă, nici
dezirabilă, pentru că ar perturba funcţionarea structurii respective. Acţi­
unile o m u l u i politic aflat constant sub reflectoare şi sub tirul comentarii-
188
lor contradictorii ale mass-media vor p i e r d e din eficacitate . Totuşi,
observabilitatea performanţei rolurilor politice este necesară, astfel încât
respectivii ocupanţi să d e a socoteală în faţa opiniei publice, să respecte
aşteptările şi valorile societăţii, să î n d e p l i n e a s c ă a n u m i t e standarde. în
concluzie, există o zonă o p t i m ă a observabilitătii, deşi greu de identificat
„ . • • -189
in termeni precişt . schimbare de status se n u m e ş t e mobilitate socială. Schimbările de re­
O c u p a n t u l u n u i status nu e singur, el este parte a u n o r structuri care
i n t e r m e d i a z ă între individ şi societate.
INEGALITATE, STRATIFICARE Şl MOBIUTATE
SOCIALĂ
Relaţiile din cadrul structurii sociale, dintre grupuri şi indivizi, se
stabilesc atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Structura socială verticală
este ierarhia socială. Criteriile de distribuţie a grupurilor şi indivizilor în
cadrul ierarhiei sociale sunt diverse, d a r ele sunt, în g e n e r a l resursele
e c o n o m i c e , sociale, culturale şi simbolice de care aceste grupuri dispun.
Idem, pp. 113-115.
Ibidem, pp. 117-120.
Ibidem.
120
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
Statusul social superior este r e c u n o s c u t şi prin acordarea de r e c o m p e n s e
sociale, fie materiale, fie simbolice, care consolidează şi exprimă acest
status.
T o a t e societăţile u m a n e sunt societăţi inegalitare. De la accidentală,
inegalitatea a devenit sistematică. Inegalitatea este rezultatul distribuţiei
r e c o m p e n s e l o r sociale, fie ele materiale sau simbolice. Astfel, o societa­
te este divizată în grupuri sociale, distribuite ierarhic, de sus în j o s pe
scara socială. Inegalitatea se transformă, astfel, în stratificare socială, pe
baza criteriilor sociale şi demografice, c u m ar fi: genul, vârsta, religia,
rasa, etnia, poziţia e c o n o m i c ă , e d u c a ţ i a etc.
Stratificarea socială nu are b a z e naturale - ea este produsă şi repro­
dusă cu fiecare generaţie, prin m e c a n i s m e l e specifice reproducerii socia­
le şi culturale (socializare, educaţie, religie, artă, activităţi e c o n o m i c e ,
control social).
Majoritatea indivizilor beneficiază de resursele ("capitalurile") eco­
n o m i c e , sociale, culturale şi simbolice ale familiei sale de origine, de un
status social care îi este atribuit prin naştere. Astfel, unii sunt favorizaţi
de această m o ş t e n i r e , alţii defavorizaţi, prin simplul fapt că sunt născuţi
într-o familie sau alta, cu statusuri sociale diferite. Această inegalitate
din start se poate foarte greu depăşi şi tinde să se reproducă, de la o ge­
neraţie la alta. Cercul vicios al defavorizării se poate sparge numai în
condiţii sociale favorabile, cu ajutorul u n o r politici antidiscriminalorii
dar să nu u i t ă m nici ambiţia şi voinţa indivizilor de a cuceri un nou sta­
tus social. Astfel, în a n u m i t e condiţii, indivizi, familii, grupuri întregi
chiar, pot să îşi s c h i m b e statusul lor originar cu unul diferit. Această
gim, industrializarea, urbanizarea, creşterea ratelor de ş c o l a r i z a r e - sunt
condiţii sociale favorabile mobilităţii sociale.
D e ş i există o puternică tendinţa de autorecrutare a categoriilor soci­
ale (şi de r e p r o d u c e r e , în acest m o d , a structurii sociale existente) inega­
lităţile politice, j u r i d i c e şi e c o n o m i c e au tendinţa de a se d i m i n u a în
societăţile o c c i d e n t a l e . Astfel R a y m o n d B o u d o n , citându-1 pe Lenski,
arată că în societăţile tradiţionale cei 2% cei mai bogaţi deţineau circa
5 0 % din avuţia socială pe c â n d în M a r e a Britanie, în 1950, cei 2% cei
190
mai bogaţi deţineau n u m a i 8 , 5 % din avuţia ţ ă r i i .
Barierele au devenit m a i d e g r a b ă simbolice, aproape invizibile,
simbolurile de status sunt m a i puţin clare decât în societăţile tradiţionale
Boudon, R.: L'inegalite des chances. La mobilite sociale dans les societes indus-
trielles, ed. cit., p. 14.
121
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE

(vestimentaţie, coafuri, locuinţă), relaţiile ierarhice sunt mai puţin for­

1.2. A c c e s la proprietate (pământ, întreprinderi, b u n u r i de folosinţă
male. Astăzi nu mai este interzis claselor populare să p o a r t e anumite
îndelungată)
veşminte sau tunsori, să deţină anumite bunuri. Şi cei bogaţi şi cei săraci
1.3. A c c e s la c o n s u m d e c e n t
se î m b r a c ă în bluejeans şi locuiesc în apartamente. Barierele devin mai
2. E x c l u d e r e instituţională
subtile dar câteodată, la fel de impenetrabile.
2 . 1 . A c c e s la educaţie
De aceea, pentru analiza inegalităţii sociale, mult mai interesant,
2.2. A c c e s la asistenţă m e d i c a l ă
mai c o m p l e t şi mai explicativ decât c o n c e p t u l de sărăcie este acela de
2 . 3 . A c c e s la securitate socială (asigurări, asistenţă)
e x c l u d e r e (excluziune) socială. E x c l u z i u n e a socială este un c o n c e p t care
2 . 3 . A c c e s la justiţie
s-a i m p u s în ultimele decenii în d o c u m e n t e l e U n i u n i i E u r o p e n e referi­
3. E x c l u d e r e c o m u n i t a r ă
toare la politicile anti-sărăcie şi anti-marginalizare. A c e s t c o n c e p t reflec­
3.1. A c c e s la locuinţă
tă o abordare mai dinamică, văzând sărăcia şi marginalizarea ca
3.2. A c c e s la sprijin social din partea reţelei microsociale (familie,
rezultate statice ale unui p r o c e s dinamic de excluziune socială. în loc de
prieteni, vecini)
a se trata, ca în strategiile clasice, d o a r efectele, n o u a viziune îşi p r o p u n e
4. E x c l u d e r e civică şi politică
să acţioneze asupra cauzelor. S c h i m b a r e a de teorie a dus şi la o schim­
4 . 1 . A c c e s la cetăţenie (lipsa actelor, a unui domiciliu)
b a r e a practicilor. D a c ă e x c l u z i u n e a este cauza, atunci ea trebuie contra­
4.2. A c c e s la participare social-politică
carată prin incluziune, c e e a ce este o reformulare a conceptului de
5. E x c l u d e r e teritorială: acces la transporturi şi comunicaţii
integrare sociala.
6. E x c l u d e r e culturală: acces la cultură, informaţie şi tehnologie
în ciuda ofensivei neoliberalismului în planul politicilor sociale,
în R o m â n i a , excluziunea socială corelează cu factori economici şi
U n i u n e a E u r o p e a n ă a menţinut, în linii mari, o viziune tipică statului
socio-demografici (cum ar fi: statutul ocupaţional, apartenenţa etnică,
bunăstării, viziune care p u n e accentul pe menţinerea coeziunii sociale
mediul de rezidenţă, apartenenţa la comunităţi sau z o n e defavorizate,
prin control social şi m e c a n i s m e redistributive. Continentul nostru se
m ă r i m e a şi structura familiei, starea de sănătate fizică şi psihică) dar şi
detaşează faţă de toate celelalte prin valori înalte ale indicatorilor de
politici (dezinteresul faţă de grupurile excluse) şi culturali (atitudinea
dezvoltare u m a n ă şi prin valori relativ reduse ale coeficientului G i n i 1 9 1
opiniei publice, manifestată prin dispreţ, respingere, stereotipuri, preju­
(care m ă s o a r ă inegalitatea veniturilor).
decăţi, aplicarea de stigmate şi etichete ca şi existenţa unei culturi pro­
P r o b l e m a este cât t i m p se mai pot păstra aceste lucruri? C â t timp va
prii a excluşilor, care poate genera autoexcludere).
mai face faţă U n i u n e a E u r o p e a n ă , fără schimbări majore de paradigmă,
Grupurile cele mai n u m e r o a s e , care suferă de diferite forme de ex­
valului de imigranţi, ofensivei noii sărăcii, noilor forme de excluziune
cludere socială sunt: rromii (în special săraci), comunităţi rurale e x t r e m
socială (ca, de exemplu., analfabetismul digital şi accesul inegal la IT)
de sărace, familii m o n o p a r e n t a l e , familii n u m e r o a s e , persoane cu
în R o m â n i a , deşi există o p a u p e r i z a r e masivă şi relativ omogenă, dizabilităţi, şomeri pe termen lung, p e r s o a n e apte de m u n c ă , dar fără
s-au accentuat unele f e n o m e n e de e x c l u z i u n e socială a u n o r grupuri vul­ ocupaţie pe piaţa formală, p e r s o a n e instituţionalizate (asistaţi social,
nerabile, care tind, printr-un cerc vicios, aparent fără ieşire, să se situeze deţinuţi), p e r s o a n e infectate HIV/SEDA, bătrânii singuri, p e r s o a n e care
la m a r g i n e a societăţii. Peisajul social al R o m â n i e i tinde, d u p ă c u m s-a nu se înscriu în c o m p o r t a m e n t u l familial socialmente definit (uniuni
mai spus, să se depărteze de cel e u r o p e a n şi să se apropie de modelul consensuale, h o m o s e x u a l i e t c ) , copiii străzii, copiii din mediul rural.
latino-american sau al lumii a treia. Efectele cele m a i nocive ale excluziunii sociale sunt:
E x c l u z i u n e a socială, definită dificultate a accesului la u n e l e institu­ Sărăcie şi cultura sărăciei
ţii fundamentale, are următoarele forme de manifestare:
Patologie socială (criminalitate, alcoolism, toxicomanie, violen­
1. E x c l u d e r e e c o n o m i c ă :
ţă, prostituţie)
1.1. A c c e s pe piaţa m u n c i i
A b a n d o n şcolar şi analfabetism funcţional
- Izolare socială, segregare, ghettoizare
Zamfir, C (coord.): Dimensiuni ale sărăciei. Expert, Bucureşti, 1995, p.12.

122 123
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
- D e t e r i o r a r e a bunăstării psihice (descurajare, n e m u l ţ u m i r e , agre­
sivitate, lipsa respectului de sine)
P r e c a r i z a r e a familiei
F o r m a majoră a excluziunii sociale pare a fi neparticiparea e c o n o ­
mică - lipsa unei activităţi a d u c ă t o a r e de venituri, (şi, corelat, n e i n c l u d e -
rea în s c h e m e l e de asigurări sociale). C e a mai m a r e parte a excluşilor nu
lucrează, motivele fiind foarte diferite: nu au abilităţile n e c e s a r e , fac
parte dintr-o c o m u n i t a t e dezavantajată din p u n c t de vedere al dezvoltării
social-economice, preferă asistenţa socială sau activităţi o c a z i o n a l e , de
obicei pe piaţa informală sau în e c o n o m i a subterană; în m u l t e cazuri,
însă, nu pot sa lucreze, fiind copii, bătrâni, p e r s o a n e cu dizabilităţi.
Un caz tipic R o m â n i e i este cel al lucrătorilor pe c o n t propriu, care,
aşa c u m reiese d i n datele Institutului naţional de statistică, au o situaţie
la fel de grea cu c e a a şomerilor. Prin u r m a r e , m u n c a nu este î n t o t d e a u n a
o soluţie de ieşire din excluziune şi există, astfel, riscul ca ea sa devină
neatraclivă, în raport cu alte alternative.
Efectul cel m a i nociv al excluziunii este cultura sărăciei - constitui­
rea adică, a unei lumi închise, izolate de restul societăţii, o l u m e cu pro­
pria ci cultură, cu propriile n o r m e şi valori, cu propriile ierarhii, cu
propriile forme de socializare, cu propria e c o n o m i e prin care excluşii
supravieţuiesc sau, unii dintre ei, ajung la bogăţii fabuloase.
IPOTEZE SOCIOLOGICE DESPRE INEGALITATEA
SOClAIJi
D a c ă pentru M a r x (şi pentru ideologiile de stânga, în general), ine­
galitatea era un rău social iar egalitatea un ideal, viziunile liberale consi­
deră inegalitatea ( e c o n o m i c ă ) mai degrabă ca pe o necesitate, ca pe un
192
stimulent al dezvoltării şi progresului .
Persistenţa modelelor culturale ale inegalităţii şi ostilităţii dintre
grupurile sociale este o p r o b l e m ă legată de legi, instituţii şi mentalităţi.
3
Stereotipurile culturale sunt prejudecăţi cu privire la trăsăturile carac­
teristice ale u n o r grupuri sociale explicând într-un m o d general şi sim­
plist poziţia lor dezavantajată: rromii sunt leneşi şi hoţi, femeile sunt
"sexul slab", evreii sunt speculanţi etc. Există î n s ă şi stereotipuri poziti­
ve (cel puţin la p r i m a vedere): negrii sunt b u n i sportivi, r r o m i i sunt buni
Rawls: op.cit.
193
Termen folosit în acest sens de către Walter Lippmann în 1922, fiind inspirai din
tipografie (Lippmann era ziarist).
124
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
muzicieni, evreii sunt buni comercianţi. A c e s t e a sunt generalizări naive
ale u n o r realităţi sociale. De fapt, m e m b r i i acestor grupuri nu au aceste
abilităţi în m o d genetic ci au fost nevoiţi să şi le cultive datorită circum­
stanţelor sociale. Celelalte canale de mobilitate socială (ca accesul la
educaţie, la proprietate sau la putere) fiind închise pentru ei, au fost
obligaţi să le folosească pe cele r ă m a s e deschise - muzica, sportul, co­
merţul - pentru a urca, astfel, în ierarhia socială.
Teoria frustrare-agresivitate observă că, atunci când nu p u t e m eli­
m i n a c a u z e l e reale ale sentimentelor de n e m u l ţ u m i r e şi frustrare, avem
tendinţa să ne dirijăm ostilititatea către o ţintă nevinovată, dar aflată la
î n d e m â n ă . E x e m p l e tipice sunt "ţapii ispăşitori" şi "vânătorile de vrăji­
toare".
A c e a s t ă " t e o r i e " î n c e a r c ă să explice şi ascensiunea mişcărilor de tip
fascist, rasist şi xenofob, legând-o de p e r i o a d e de criză e c o n o m i c ă . De
exemplu, nazismul a apărut în p e r i o a d a Republicii de la W e i m a r , când
G e r m a n i a suferea de o gravă r e c e s i u n e p r o v o c a t ă de urmările înfrângerii
din primul război m o n d i a l . Criza e c o n o m i c ă 1929-1933 a accentuat in­
flaţia, şomajul, sărăcia şi n e m u l ţ u m i r e a populaţiei. " R e s p o n s a b i l i " aflaţi
la î n d e m â n ă au fost consideraţi evreii şi în cârca lor au fost puse toate
insatisfacţiile. M i ş c a r e a " s k i n h e a d s " explică recesiunea e c o n o m i c ă şi
şomajul prin faptul că imigranţii au luat locurile de m u n c ă ale indigeni­
lor şi de aceea vor izgonirea imigranţilor etc.
De m u l t e ori politicienii dirijează n e m u l ţ u m i r e a populaţiei către ţin­
te cu vini imaginare, pentru a a s c u n d e astfel cauzele reale şi pentru a
distrage atenţia de la adevăratele p r o b l e m e .
Teoria personalităţii autoritare. T h e o d o r e A d o r n o dar şi alţi membri
ai Şcolii de la F r a n k f u r t 1 9 4 consideră că atitudinile şoviniste şi rasiste
sunt legate de anumite caracteristici ale personalităţii şi de un anumit
model cultural de socializare în familie, m o d e l bazat pe p e d e p s e şi abu­
zuri fizice şi psihice. Aceasta p r o v o a c ă asupra copiilor - deveniţi adulţi -
o stare de furie pe care nu şi-o pot explica sau localiza. Ei se simt atraşi
de personalităţile p u t e r n i c e şi autoritare, de liderii " d e m â n ă forte" asu­
pra cărora transferă imaginea părinţilor abuzivi, urâţi şi adoraţi, în ace­
laşi timp. Aceşti o a m e n i se tem de autoanaliză şi introspecţie şi au
tendinţa să învinovăţească pe alţii pentru propriile eşecuri. Ei vor vota
partide extremiste şi lideri autoritari şi îşi vor îndrepta furia şi insatisfac­
ţia (pentru ratările lor personale şi sociale) împotriva minorităţilor etni-
Adorno, T., E. Frenkel- Brunswik, D. Levinson, N. Sanford: The Authoritarian
Personaliry, John Wiley and Sons, N e w York, 1964.
125
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
ce şi rasiale. O copilărie abuzată, spun în esenţă reprezentanţii Şcolii de
la Frankfuit, va genera atitudini de intoleranţă, rasism, şovinism şi de
suport pentru regimuri autoritare şi dictatoriale.
Teoria interacţiunii sociale. I n t e r a c ţ i u n e a socială şi rolul ei în func­
ţionarea grupurilor sociale au fost studiate de sociologul g e r m a n Georg
S i m m e l 1 . Pentru a explica m o d e l e l e culturale ale inegalităţii şi discri­
minării, S i m m e l d e s c o p e r ă o distincţie esenţială, distincţia dintre " î n ă u n ­
tru" şi "în afară", între interiorul şi exteriorul grupului. Felul în care sunt
definiţi termenii acestei distincţii m a r c h e a z ă nu n u m a i graniţele sociale
ale grupului d a r şi atitudinile m e m b r i l o r grupului în raport cu ceea ce se
află " î n ă u n t r u " sau "în afară". Cei ce sunt situaţi "în afară" sunt străinii,
d u ş m a n i i , fiinţe răuvoitoare şi malefice. G r u p u r i l e (inclusiv naţiunile) au
nevoie de această distincţie, care funcţionează ca un m e c a n i s m de au­
toapărare, stimulând sentimentul de apartenenţă la grup, sentimentul
identităţii proprii, r ă s p u n z â n d , astfel, nevoii de a consolida coeziunea
grupului şi solidaritatea dintre m e m b r i i săi, pentru a face faţă eventuale­
lor pericole venite din exterior.
T e o r i a interacţiunii sociale a fost testată de către psihosociologul
american M o u z a f e r Sherif, în cadrul unui celebru experiment 1 '"', care a
d e m o n s t r a t că nu diferenţele dintre grupuri, nu trăsăturile (etnice, rasia­
le, culturale etc.) grupurilor sociale sunt importante în generarea atitudi­
nilor ostile. I m p o r t a n t este modul de definire a situaţiei sociale: ce este
situat " î n ă u n t r u " şi ce " î n afară".
într-o tabără de cercetaşi, cercetătorii au lăsat, la început, copiii li­
beri să îşi formeze spontan, d u p ă b u n u l plac, grupurile d e prieteni. Apoi,
copiii au fost împărţiţi, prin tragere la sorţi, în două grupuri, puse, ulteri­
or, în situaţii de rivalitate. C e l e d o u ă grupuri locuiau d o u ă c a b a n e sepa­
rate şi erau p u s e în m o d constant în situaţie de c o m p e t i ţ i e între ele: la
jocuri, la sporturi, întreceri e t c , formau î n t o t d e a u n a d o u ă echipe adver­
se. C e l e d o u ă grupuri au început rapid să dezvolte, fiecare, propria cultu­
ră de grup, cu manifestări de solidaritate şi loialitate ( " î n ă u n t r u " ) şi de
ostilitate şi ură (pentru cei " d i n afară", chiar dacă, anterior diviziunii,
făcuseră parte din acelaşi grup de prieteni, constituit în funcţie de afini­
tăţile s p o n t a n e ) .
195
Simmel, op.cit., p. 482-483.
196
O descriere detaliată a experimentului în Forsyth, D.R.: "Conflictul între grupuri"
inNeculau, A.; de Visscher, P.(eds.): Dinamica grupurilor.Texte de bază, Polirom,
laşi, 2 0 0 1 , pp. 230-236.
126
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
Atunci, cercetătorii au inventat o aşa-zisă situaţie de urgenţă: con­
struirea unui gard pentru a apăra tabăra de animale sălbatice. Situaţia
socială a fost din nou redefinită. Copiii au fost a c u m împărţiţi în mai
multe echipe de lucru, care c o m b i n a u m e m b r i ai fostelor grupuri inami­
ce. Ce s-a î n t â m p l a t în acel m o m e n t ? Copiii au uitat de vechile antago­
nisme şi o n o u ă cooperare, o n o u ă solidaritate socială a fost creată.
P u t e m găsi şi în viaţa r e a l ă n u m e r o a s e e x e m p l e în care definirea si­
tuaţiei sociale este responsabilă de generarea atitudinilor de ostilitate,
ură, intoleranţă. Un pericol exterior - real sau inventat - contribuie în
m o d efectiv la menţinerea şi consolidarea coeziunii i n t e m e a grupului.
R ă z b o a i e l e , catastrofele naturale, alţi factori de presiune asupra grupului
- sporesc solidaritatea în interiorul g r u p u l u i 1 9 7 . O dată pericolul îndepăr­
tat, grupul î n c e p e să se certe, apar animozităţi, chiar rupturi şi scindări,
înainte de 1990, de e x e m p l u , în timpul regimului C e a u ş e s c u , exista un
puternic c o n s e n s ce u n e a pe români în ura lor împotriva dictaturii. în
d e c e m b r i e 1990, în timpul revoluţiei, au fost manifestări incredibile de
solidaritate: de exemplu, în m o d spontan, o a m e n i i au format e c h i p e de
pază, în faţa blocurilor, pentru a se apăra de "terorişti". De asemenea,
solidaritatea creată în jurul pastorului de etnie maghiară, Laszlo T o k e s , a
declanşat, la Timişoara, revoluţia. O d a t ă ce, atât Ceauşescu, cât şi "tero­
riştii" au dispărut, a u r m a t o perioadă de profundă divizare socială, mar­
cată de convulsii, mişcări de stradă şi acte de violenţă în spaţiul public
( " m i n e r i a d e " , conflicte interetnice, demonstraţia-maraton din Piaţa U n i ­
versităţii din Bucureşti e t c ) . Aceste m e c a n i s m e sunt, uneori, folosite de
politicieni: pentru a m e n ţ i n e c o e z i u n e a grupului, duşmanii trebuie, câte­
odată, inventaţi
RELEVANŢA POUT1CĂA GRUPURILOR SOCIALE
C e l e mai relevante grupuri sociale din punctul de vedere al funcţio­
nării politicii sunt clasele sociale - sau, cel puţin, asupra lor s-a concen­
trat atenţia sociologilor.
Clasele sociale sunt grupuri m a r i de oameni, definite prin elemente
de status e c o n o m i c (venituri, proprietăţi, ocupaţie), politic (participare şi
reprezentare politică, poziţia în ierarhia unei organizaţii), cultural (nivel
de şcolaritate, un tip de cultură, un m o d de viaţă) şi simbolic (prestigiul
de care se b u c u r ă în societate). D i n p u n c t de vedere marxist, elementul
cel mai i m p o r t a n t pentru definirea claselor sociale este cel e c o n o m i c
Simmel, op.cit., p. 320.
127
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
(proprietatea asupra mijloacelor d e producţie). Astfel, în capitalism,
există cei care sunt proprietari ai principalelor mijloace de producţie
(capitaliştii sau b u r g h e z i a ) şi cei care sunt c o m p l e t lipsiţi de mijloace de
producţie şi, de aceea, sunt nevoiţi să îşi v â n d ă forţa de m u n c ă pentru a
putea trăi (proletarii). Faţă de alte clase sociale exploatate, rproletarii se
b u c u r ă , totuşi, de libertate.
P e n t r u W e b e r 1 9 8 , pentru plasarea unui grup social în ierarhia socia­
lă, sunt m a i i m p o r t a n t e prestigiul - legat de naştere sau de o c u p a ţ i e - de
care acest g r u p se b u c u r ă , m o d u l său de viaţă, nivelul de e d u c a ţ i e , per­
formanţa. Proprietăţile şi poziţiile m a n a g e r i a l e nu sunt suficiente pentru
a conferi un a n u m i t status social. In m o d asemănător, sărăcia nu este
descalificantă pentru cei care un un status social ridicat din p u n c t u l de
vedere al educaţiei sau al prestigiului. O clasă, s p u n e W e b e r , nu este o
c o m u n i t a t e , aşa c u m o defineşte m a r x i s m u l iar „interesul de c l a s ă " este
o n o ţ i u n e pseudoştiinţifică, pentru că este considerat infailibil de către
marxişti iar o a m e n i i nu şi-ar c u n o a ş t e interesul şi ar trebui să vină altci­
neva să le s p u n ă .
T e o r i a marxistă a fost considerată incapabilă să explice evoluţii ale
structurii de clasă în societăţile c o n t e m p o r a n e şi, de aceea, unii
postmarxişti au căutat să o a d a p t e z e sau să elaboreze o n o u ă teorie. Ast­
fel, Ralf D a h r e n d o r f 2 0 0 crede că aspectul legal de proprietate şi posesia
b u n u r i l o r este m u l t exagerat în teoria marxistă şi că, de fapt, distribuţia
autorităţii este c e a care creează stratificarea socială şi nu invers. Structu­
ra de clasă a societăţii capitaliste a fost dictată de modul de organizare a
industriei, un m o d specific de structurare a statusurilor şi autorităţii, care
a trecut de la întreprinderea industrială la stat şi la î n t r e a g a societate.
O d a t ă cu declinul industriei şi c o n t u r a r e a societăţii postindustriale, defi­
nirea g r u p u r i l o r sociale şi întreaga structură socială î n c e p să se sprijine
pe criterii noi.
în viziunea lui Dahrendorf, definiţia marxistă a claselor sociale se
b a z a pe patru condiţii: (1) absenţa mobilităţii sociale; (2) i m p u n e r e a au­
torităţii, proprietăţii şi statusurilor sociale; (3) transformarea conflictului
industrial în conflict politic; (4) absenţa unui cadru legal pentru regle­
m e n t a r e a conflictelor.
198
Gerth, H.H., & C.W. Mills (eds): From Max Weber: Essays în Sociology, Oxford
University Press, 1946, p. 428.
' " I b i d e m , pp. 181-194.
200
Dahrendorf, R.: Class and Class Conflict în Industrial Society, Stanford Univer­
sity Press, Stanford, CA, 1959, pp.241-248.
128
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
D a t o r i t ă acestor condiţii, societatea industrială clasică era o societa­
te caracterizată de conflicte, unele latente, altele violente. Treptat, însă,
conflictele au î n c e p u t să fie reglementate, au apărut legi c a r e să fixeze
drepturile şi obligaţiile părţilor implicate, acestea creându-şi organizaţii
reprezentative care să le apere interesele. P r o c e s u l de luare a deciziilor,
atât în întreprindere, cât şi în stat şi în societate, a devenit mai democra­
tic. Toate acestea au atenuat potenţialul de conflict existent în societate.
Mobilitatea socială a fost instituţionalizată iar nivelul de trai s-a amelio­
rat, astfel încât nu se mai poate vorbi de pauperizare sau de deprivare
absolută, ci d e o deprivare relativă s a u chiar d e o „gratificare comparati­
vă". Industria nu mai este m o d e l u l de stratificare socială şi de distribuţie
a autorităţii. De aceea, societatea postinduslrială este mai puţin conflic-
luală iar probabilitatea unei schimbări structurale radicale (de tipul revo­
luţiei proletare prezise de M a r x ) este redusă.
* 20 1
Kaymond Aron" defineşte clasele sociale prin patru trăsături:
omogenitate internă, de status şi cultură; conştiinţa apartenenţei de grup;
conştiinţa diferenţei faţă de alte grupuri; c o n s t a n ţ ă transgeneraţională
( a u t o r e p r o d u c e r e ) . Deşi autorul citat admite că în societăţile c o n t e m p o ­
rane există o eterogenitate crescută în interiorul claselor şi o mare mobi­
litate socială, de la o generaţie la alta, totuşi, s p u n e el, nu î n s e a m n ă că
ierarhiile de venituri, prestigiu şi autoritate au fost abolite sau că grupu­
rile sociale au fost suprimate. Evoluţia societăţilor, a c u m u l a r e a de bogă­
ţie reduc, este adevărat, decalajele şi atenuează graniţele, violenta se
' 202
reduce dar agitaţia r ă m â n e .
Alţi autori (Baudrillard, G i d d e n s ) cred că în societatea postindustri-
ală ( p o s t m o d e r n ă ) nu proprietatea este cea care defineşte statusul social
ci c o n s u m u l . C o n s u m u l nu se practică pentru a îndeplini nevoi reale ci
pentru a simboliza un status social prestigios: „ nu c o n s u m ă m niciodată
obiectul în sine (...) întotdeauna m a n i p u l ă m obiectele (...) ca semne care
ne disting, fie m a r c â n d u - n e a p a r t e n e n ţ a la grupul pe care îl considerăm
referinţa ideală, fie d e m a r c â n d u - n e de propriul nostru grup prin referirea
la un grup cu statut s u p e r i o r " 2 0 3 . A c e s t consum ostentativ (conspicous
201
Aron, R.: Les desillusions du progres. Essai sur la dialectique de la modernite,
Calman-Levy, Paris, 1969, p.32.
202
Ibidem, p.48.
Baudrillard, J.: Societatea de consum. Mituri şi structuri (trad. Alexandru Matei),
comunicare.ro, Bucureşti, 2005, p. 76..
129
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
204
consumption) a fost relevat de s o c i o l o g u l T h o r s t e i n V e b l e n î n c ă de la
începutul secolului al XX-lea. D a c ă o a n u m i t ă societate valorizează po­
sesia bunurilor, atunci membrii ei vor dori achiziţia de bunuri nu pentru
că ar avea n e a p ă r a t nevoie de ele ci p e n t r u a arăta celorlalţi că merită
respectul lor î n t r u c â t au reuşit să îşi p r o c u r e a c e l e b u n u r i . De e x e m p l u , o
m a ş i n ă de teren nu este utilă în B u c u r e ş t i , dar n u m e r o ş i locuitori ai ora­
şelor p o s e d ă sau îşi doresc posesia ei ca un simbol de status.
A n l h o n y G i d d e n s 2 0 5 face o analiză aprofundată a m o d u l u i în care se
atribuiau identităţile sociale în societăţile tradiţionale şi m o d e r n e şi c u m
se construiesc a c u m , în „ m o d e r n i t a t e a t â r z i e " . G i d d e n s identifică patru
d i l e m e ale o m u l u i c o n t e m p o r a n : unitate/fragmentare, a l i e n a r e / a p r o p r i e ­
re, dezvoltare personală/reificare şi autoritate/incertitudine. G i d d e n s
observă că individul are mai multe oportunităţi şi deschideri, că îşi poale
alege cine să fie, că identitatea sa nu mai este obligatoriu cea a grupului
de origine. în acelaşi timp, identitatea socială a d e v e n i t mai fragmentată,
în sensul că un individ p o a t e deţine mai multe statusuri sociale şi mai
multe apartenenţe la diferite grupuri sociale, simultan. G l o b a l i z a r e a şi
noile mijloace de c o m u n i c a r e fac ca aceste grupuri sociale să nu fie ne­
apărat p r i m a r e (în care o a m e n i i au c o n t a c t e interpersonale) şi nici m ă c a r
din aceeaşi ţară. Astăzi există a p a r t e n e n ţ e t r a n s n a ţ i o n a l e . T o a t e „avanta­
j e l e " au, însă, şi „costuri": legăturile sociale sunt m a i slabe, o a m e n i i se
simt mai puţin protejaţi, mai expuşi riscurilor şi incertitudinii, libertatea
alegerii este, de fapt, guvernată de piaţă, publicitate şi media..
Elitele politice îşi recrutează m e m b r i i cu p r e c ă d e r e dintr-o a n u m i t ă
clasă politică: din nobilime, în E v u l M e d i u , din r â n d u r i l e b u r g h e z i e i , în
e p o c a m o d e r n ă . Clasele sociale care nu participă la p u t e r e pot lupta pen­
tru a cuceri puterea, instrumentul cel m a i eficient fiind o r g a n i z a r e a lor
politică. în zilele noastre m o b i l i t a t e a socială este m a i m a r e d e c â t în tre­
cut şi elitele p o l i t i c e se r e c r u t e a z ă din c l a s e sociale diverse. D e o s e b i r i l e
dintre clasele sociale nu mai sunt atât de stricte, de r i g i d e ; ele s u n t mai
nuanţate şi mai subtile.
Structura socială este diferită de la o societate la alta: sunt societăţi
puternic polarizate, u n d e un grup restrâns d e ţ i n e toate resursele şi majo­
ritatea populaţiei trăieşte în sărăcie şi apatie; alte societăţi sunt mai
204
Veblen T.: The Theory of the Leisure Class: An Economic Study of Institutions,
Macmillan N e w York, 1928, pp.68-101; citat în Johnson, A.J.: Human Arrange-
ments HBJ Publishers, Orlando, FL, 1989, p. 2 9 2 .
205
Giddens, A.: Modernity and Self-Identily: Seif and Society în the Late Modern
Age, Stanford University Press, Stanford, CA, 1991, pp. 187-201.
130
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
o m o g e n e , fie în sărăcie, fie în bogăţie. în societăţile occidentale con­
t e m p o r a n e c e a mai n u m e r o a s ă c l a s ă este clasa de mijloc, care nu este
formată nici din "capitalişti" nici din " p r o l e t a r i " .
în afară de clase, un rol politic important îl au grupurile rasiale şi
etnice. De obicei, minorităţile rasiale şi etnice sunt d o m i n a t e din punct
de vedere politic, d a r sunt şi n u m e r o a s e excepţii (de exemplu, în Africa
de Sud, în timpul regimului de apartheid ). Minorităţile rasiale, etnice
sau religioase pot deveni d o m i n a n t e din p u n c t de vedere politic mai ales
când reprezintă cuceritorii unui teritoriu, într-o perioadă dată.
Majorităţile ajung d o m i n a n t e din punct de vedere politic prin diferi­
te m e c a n i s m e , inclusiv prin m e c a n i s m e l e reprezentării democratice.
Relaţiile dintre grupurile rasiale şi etnice j o a c ă un rol important în
funcţionarea politicii. Rasismul, şovinismul, xenofobia - dar şi toleranţa
au exercitai şi continuă să exercite influenţe politice relevante. Nu este
vorba n u m a i de valori, atitudini şi c o m p o r t a m e n t e individuale sau de
grup ci şi de structurarea unor politici la nivel de stat. Politicile referi­
toare la grupurile etnice şi rasiale se pot situa pe u r m ă t o a r e a axă:
genocid: exterminarea intenţionată, în virtutea apartenenţei la
un anumit grup social (etnic, rasial sau categorie socială); oamenii sunt
pedepsiţi nu pentru ceea ce au făcut, ci pentru ceea ce sunt; de exemplu,
holocaustul evreilor, masacrele armenilor în Turcia, exterminarea chia­
burilor (culacii) în U n i u n e a Sovietică, în timpul lui Stalin
expulzare (purificare etnică): transferarea forţată a unei popula­
ţii de pe un teritoriu revendicat de altă populaţie, de exemplu: strămuta­
rea ironiilor în timpul regimului antonescian, în R o m â n i a , strămutările
din timpul regimului comunist (populaţia de origine g e r m a n ă ) , purifică­
rile etnice din fosta Iugoslavie
segregare: separarea geografică şi instituţională a grupurilor
sociale, de e x e m p l u , în planul căsătoriilor, localităţilor, z o n e l o r locuie şi
cartierelor (formarea ghettourilor), transporturilor publice, şcolilor, loca­
lurilor publice etc. în această categorie de politici intră şi apartheidul
discriminare: grupurile sociale nu sunt segregate în mod siste­
matic dar u n e l e dintre ele sunt subreprezentate în a n u m i t e d o m e n i i rele­
vante, datorită inegalităţii de acces şi de participare la instituţii sociale
esenţiale, c u m ar fi: piaţa muncii, educaţie, politică, justiţie, securitate
socială, transporturi, asistenţă socială, servicii culturale etc.(a se vedea şi
termenii de e x c l u d e r e şi marginalizare socială)
asimilare: politici ce c o n s t a u în stimularea procesului de inte­
grare socială a grupurilor minoritare, p â n ă la dispariţia lor ca grup dis-
131
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
linei; ele exemplu, politico regimului comunist ilin R o m â n i a faţă d e
ironii
toleranţa: libertatea de acces la toate instituţiile fundamentale,
pentru toate grupurile sociale, CU respectul culturilor şi m o d u r i l o r lor d e
viaţa specifice
discriminare pozitivă (acţiune afirmativă): obligarea instituţii­
lor să rezerve locuri şi poziţii în structura lor pentru minorităţi, în ace­
eaşi proporţie p e care aceste grupuri o reprezintă în structura populaţiei
respective; de e x e m p l u , d a c ă rromii ar reprezenta 1 0 % din populaţia
R o m â n i e i , ar trebui să li se rezerve 1 0 % din n u m ă r u l de locuri pentru
înscrieri în Universitate; principiul parităţii dintre femei şi bărbaţi pe
listele de candidaţi pentru alegeri d e p u s e de partide se înscrie, de ase­
m e n e a , în cadrul acţiunilor afirmative.
Sociologii au p u s la p u n c t mai m u l t e instrumente pentru evaluarea
relaţiilor dintre grupurile rasiale şi etnice. C e l e mai c u n o s c u t e sunt sca­
lele d e atitudini. D i n t r e e l e a m i n t i m scala B o g a r d u s 2 0 6 , care măsoară
distanţa socială pe trei dimensiuni: teritorială, ocupaţională, relaţii socia­
le şi familiale.
IERARHIE SOCIALĂ ŞI IERARHIE POLITICĂ
Politica funcţionează ca un p r o c e s de distribuire a puterii între gru­
purile sociale ce formează structura socială a unei societăţi. Rezultatul
acestui proces de distribuire este ierarhia socială şi politică. î n t r e criterii­
le de stratificare socială ( e c o n o m i c ă , politică, simbolică, culturală) exis­
tă o puternică interferenţă, astfel încât p u t e m vorbi de o corespondenţă
între ierarhia politică şi cea socială. T o t u ş i , această c o r e s p o n d e n ţ ă nu
este niciodată perfectă.
Teoretic, grupurile sociale dintr-o societate îşi formează propriile
organizaţii politice, prin i n t e r m e d i u l cărora intră în competiţia politică,
pentru a fi r e p r e z e n t a t e şi pentru a cuceri puterea legitimă în stat. Politi­
ca ar fi astfel o activitate ce a r m o n i z e a z ă revendicările specializate ale
grupurilor particulare o c u p â n d u - s e de problemele ansamblului şi de sco­
puri g e n e r a l e 2 0 7 . Astfel, în societăţile d e m o c r a t i c e , toate grupurile socia­
le au dreptul, prin m e c a n i s m u l delegării, să participe la guvernare.
C o n t r o l â n d statul, grupurile ajunse la guvernare beneficiază de legitimi-
206
Bogardus, E.S.: "Measuring social distances», în: Attitude, theory aiul
measurement, John Wiley & Sons, N e w York, 1967, pp. 216-226.
207
Duverger, M.: Sociologie Politique, PUF, Paris, 1966, p.20.
132
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
laie politică şi pot, astfel, să îşi i m p u n ă interesele lor. O r d i n e a politică
nu este, însă, văzută ca rezultat al luptei dintre grupurile sociale pentru
putere, ci ca o c o m p e t e n ţ ă a statului. Statul modelează astfel relaţiile
sociale şi politice.
în tradiţia liberală, politicul este considerat autonom, în raport cu
socialul şi e c o n o m i c u l . Există, însă, şi alte tradiţii - cea socialistă şi cea
creştină, de exemplu - în care politicul nu este autonom.
în tradiţia socialistă, politica este o confruntare între clase, oglin­
dind clivajele sociale. în viziunea marxizantă, accesul la poziţiile domi­
nante rezultă din posesia resurselor sociale de care beneficiază numai
anumite grupuri şi anumiţi indivizi. Egalitatea de şanse de reprezentare,
de acces la puterea politică este o utopie, pentru că grupurile favorizate
reuşesc să o c u p e poziţii care favorizează obţinerea-a şi mai m u l t o r resur­
se sociale, materiale sau simbolice. Astfel, în clasa politică nu pătrund
reprezentanţi ai tuturor claselor sociale ci ai celorlalte elite - economice,
culturale, religioase - reprezentanţi ai claselor superioare şi, în mai mică
măsură, a claselor mijlocii. Reprezentanţii claselor populare ajung nu­
mai în m o d excepţional în elitele politice. C â m p u l politic p r o d u c e şi
reproduce d o m i n a ţ i a politică a u n o r grupuri asupra a l t o r a 2 0 8 .
în tradiţia creştină, politicul nu este a u t o n o m pentru că el se află re­
unit, alături de aspectele sociale şi cele economice, în religios.
D e ş i există tradiţii politice diferite, ştiinţele politice apelează, mai
degrabă, la categoriile produse de tradiţia liberală, care se dovedeşte mai
funcţională în ceea ce priveşte analiza politicului. Astfel R a y m o n d
A r o n 2 0 9 vede ordinea socială şi politică a societăţilor m o d e r n e democra­
tice ca fiind una bazată pe oligarhie şi ierarhie, în care cei care o c u p ă
poziţiile superioare în multiplele ierarhii care există în societate se află
într-un dialog p e r m a n e n t şi u n d e subsistemul politic tinde să fie auto­
nom în raport cu celelalte subsisteme. Astfel, ierarhiile socială şi politică
nu se confundă, aşa c u m cred marxiştii, dar se află într-o p e r m a n e n t ă
comunicare.
Bourdieu, P.; J.-C. Passeron: La reproduction, Les Editions de Minuit, Paris,
1970, pp.230-255 (în română : Bourdieu, P., Passeron, J-C, "Reproducţia. Elemente
pentru o teorie a sistemului de învăţământ", în Fred Mahler (ed.), Sociologia educa­
ţiei şi învăţământului. Antologie de texte contemporane de peste hotare, Bucureşti,
Editura didactică şi pedagogică, 1977, pp. 187-205.
209
Aron, op. cit., p.59.
133
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
STUDIUL SOCIOLOGIC AL ELITELOR POLITICE
Deşi sociologia este mai d e g r a b ă o ştiinţă care se o c u p ă cu oamenii
" m i c i " , cu o a m e n i i obişnuiţi, nu sunt r a r e studiile s o c i o l o g i c e referitoare
la elitele şi personalităţile politice. M a r i sociologi, p r e c u m MoSCB,
Ortega y Gasset, P a r e t o sau M i c h e l s au avut contribuţii c h e i e la Studiul
elitelor.
S p r e d e o s e b i r e de alte ştiinţe politice, studiul sociologic c o n l c m p o
ran al elitelor p u n e accentul pe aspectul e m p i r i c .
Principalele instituţii şi organizaţii politice (statele, partidele) suni
nişte birocraţii şi, de aceea, ele se s u p u n , în bună măsurii, n u r l i u l u i liiio
cratice în ceea ce priveşte recrutarea, selecţia, formarea, p r o m o v a r e a şi
gestionarea resurselor u m a n e , în general.
T e o r e t i c , în statele d e m o c r a t i c e poporul d c l n i n i n a politica; dc fapt,
nu există societăţi fără ierarhii, care pol fi foarte clare (de e x e m p l u , In
dia castelor) sau foarte subtile. T o a t e societăţile suni c o n d u s e de căi re 0
minoritate. In statul modern elitele nu mai suni c r c d h a i c , deşi resursele
familiei d e origine j o a c ă încă un rol important,
Elita politică (Pareto) - sau clasa politică ( M u s c a ) este I
indivizi care exercită autoritatea efectivă în stal, sau, t e l puţin, participă
i . 210
la aceasta .
Studiul sociologic al elitelor se o c u p ă , în special, d e următoarele
probleme:
c o m p o z i ţ i a elitelor
originea socială şi demografică a celui caic Ic i uiiipuii
modul lor de formare, recrutare, selecţie, p r o m o v a r e ,
Elitele politice nu sunt o m o g e n e , existând mai mullc g r u p u r i ce le
alcătuiesc, subspecializări şi subdiviziuni. Principala distincţie c s l c cea
dintre politică (decizie) şi administraţie (execuţie) în practică, această
separare are tendinţa de a se atenua, deoarece- administratorii joacă un
rol cheie î n pregătirea deciziei d a r şi pentru că există 0 tendinţă d e des
centralizare şi d e l e g a r e a deciziei. C l a s a administrativă nu cslc. lipsilă de
putere, dimpotrivă, a r e o m a r e p u t e r e pentru c ă reuşita unei politici de­
p i n d e d e zelul sau r e a u a voinţă a celor care o implementează, care Ic dan
o formă concretă, uneori diferită de orientarea iniţială. T o t u ş i , de obicei,
există c o e z i u n e între administratori şi politicieni, deşi m o d u l lor de re­
crutare este diferit.
Bouthoul, op. cit., p. 50.
134
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
Un alt f e n o m e n este circulaţia în dublu sens între elita politică şi
cea administrativă: politizarea administraţiei şi birocratizarea clasei poli­
tice şi a organizaţiilor (partide, grupuri de presiune) care se o c u p ă de
formarea, cariera şi profesionalizarea o a m e n i l o r politici.
G r u p u r i l e c a r e c o m p u n clasa politică şi definiţia lor diferă de la o
societate la alta. Totuşi, p u t e m identifica câteva categorii ce fac parte
din elitele politice din majoritatea ţărilor d e m o c r a t i c e :
aleşii: sunt membri ai elitelor politice aleşi direct de către cetă­
ţeni (parlamentari, primari, consilieri locali, preşedinţi de republică); nu
întotdeauna ei sunt implicaţi în structura partidelor care i-au propus,
ajungând, uneori, în aceste poziţii datorită vizibilităţii sau imaginii lor
publice sau ca independenţi
administratorii: înalţi funcţionari publici (directori în ministere,
directori ai serviciilor publice descentralizate e t c ) ; potrivit statutului
funcţionarilor publici, singura m o d a l i t a t e de acces la aceste poziţii este
concursul; în practică, unele c o n c u r s u r i sunt de formă, aceşti înalţi biro­
craţi fiind practic numiţi în funcţie
d e m n i t a r i i : sunt o c u p a n ţ i ai u n o r înalte funcţii publice în care au
lală din
fost numiţi (miniştri, d e o c a m d a t ă şi prefecţii, care vor deveni, î n s ă func­
ţionari publici)
tehnicienii: profesionalizarea politicii şi dezvoltarea unei cu­
noaşteri ştiinţifice şi tehnice a acestui d o m e n i u au făcut posibilă creşte­
rea puterii c o m p e t e n ţ e i ; a s c e n s i u n e a tehnicienilor a provocat o mutaţie
în opinia publică, care a î n c e p u t să vadă clasa politică ca pe o adunătură
incompetentă şi ineficientă 2 1 1
militanţii: sunt m e m b r i de vârf ai organizaţiilor partidelor; ei
sunt activiştii şi cadrele partidelor politice iar modalitatea de recrutare
poate fi a d e z i u n e a (din p r o p r i e iniţiativă) sau c o o p t a r e a de către partidul
respectiv, din cadrul altor structuri.
C o o p t a r e a este un m e c a n i s m foarte interesant de recrutare a resur­
selor u m a n e în organizaţiile politice (şi nu n u m a i ) . Nu î n t o t d e a u n a sunt
"vânaţi" o a m e n i pentru abilităţile lor deosebite, deşi, de m u l t e ori, aşa
stau lucrurile. P o t fi urmărite, însă, şi alte scopuri: obţinerea sprijinului
politic din partea unor grupuri sociale, slăbirea unei organizaţii rivale
sau rezolvarea u n o r conflicte. în R o m â n i a , de e x e m p l u , un fenomen
foarte frecvent a fost c o o p t a r e a liderilor sindicali în politică, m e c a n i s m
211
în unele viziuni, tehnicienii ar fi adevăraţii deţinători ai puterii, transformându-se
în tehnocraţie (Bell, D.: The Corning of Post-lndustrial Society. A Venture în Social
Forecastmg, N e w York, Basic Books, 1973, pp. 3-33).
135
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
prin care se d o r e a - printre altele - obţinerea şi m e n ţ i n e r e a păcii sociale.
Eficacitatea acestei iniţiative a fost d e m o n s t r a t ă de scăderea d r a m a t i c ă a
212
mişcărilor s i n d i c a l e .
Aceste slatusuri nu sunt exclusive, în sensul că pot exista p e r s o a n e
care să facă parte din d o u ă sau mai m u l t e categorii, mai ales în cazul
cumulului de funcţii: de e x e m p l u , un ministru p o a t e fi, în acelaşi timp, şi
p a r l a m e n t a r al unui partid. Nu de puţine ori, cariere politice spectaculoa­
se î n c e p fără afiliere partizană, din poziţia de consilier de c a m p a n i e elec­
torală sau de funcţionar public.
D i n p u n c t de vedere demografic, elitele politico-administralive sunt
p r e d o m i n a n t gerontocratice şi m a s c u l i n e .
în c e e a ce priveşte originea socială, teoretic, prin mecanismele, re­
prezentării d e m o c r a t i c e , elitele ar trebui recrutate din toate grupurile ce
alcătuiesc structura socială. în practică, elitele se recrutează doar din
câteva, grupuri, de obicei aflate - din p u n c t u l de vedere al capitaluriloi
e c o n o m i c , social, cultural, simbolic - în vârful ierarhici sociale. I )6 C3 şi
c u m se î n t â m p l ă acest lucru?
P r o b l e m a c o m p o z i ţ i e i sociale a elitelor politice a fosl mult Studiată
de către s o c i o l o g i . Astfel, C h a r l e s W r i g h l Mills, sociolog american de
inspiraţie marxistă, a d e m o n s t r a t , în cartea sa "Elita puterii" , pe baza
unui studiu empiric, statistic, că există o Icgăliuă strânsă, in SI IA, înlie
clasa politică a m e r i c a n ă şi marile c o m p a n i i private, Astfel, bogăţia (pu
terea e c o n o m i c ă ) şi puterea politică se c o m b i n ă pentru 0 c i r a 0 singura
elită a puterii.
21
Pentru Pierre B o u r d i e u ' , capitalul simbolic educaţional şi culm
ral - este mai important decât capitalul e c o n o m i c . I',1 a demonstrai rolul
sistemului de î n v ă ţ ă m â n t , al Marilor Şcoli Franceze (şcoala naţională tic
administraţie - E N A , şcoala normală superioară, şcoala politehnică,
şcoala d e m i n e , telecomunicaţii, poduri şi drumuri c l c . ) în recrutarea
elitei politice franceze. Selecţia c a n d i d a ţ i l o r este foarte Strictă în aceste
şcoli, efectivele sunt limitate iar absolvenţii acced în cele mai înalte
funcţii politice şi administrative. Capitalul simbolic se r e p r o d u c e de la o
generaţie Ia alta, astfel încât nu există o veritabilă mobilitate socială a
clasei politice. Ea se a u t o r e p r o d u c e , chiar d a c ă ereditatea funcţiilor a
212
Ghebrea, G.. "The role of social dialogue în România", în Lafoucriere, C., L.
Magnusson: The enlargement of social Europe, ETUI-REHS, Brussels, 2005, p.159.
2
" Mills, C. VJ.-.The Power Elite, Oxford University Press, N e w York, 1970.
214
Bourdieu: op.cit., pp.90-112 ; 202-206.
136
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
fost abolită. Categoriile sociale excluse prin sistemul de învăţământ să
215
acceadă la marile şcoli r ă m â n excluse şi din elita p o l i t i c ă .
Această viziune este parţial contrazisă de către un alt mare sociolog
francez, R a y m o n d B o u d o n . Pe baza analizei statisticilor şcolare şia an­
chetelor sociologice el a arătat că nu este vorba de o autoreproducere
completă şi că, de fapt, mobilitatea socială, deşi lentă, este incontestabi­
lă' 1 ".
Boudon nu neagă rolul educaţiei c a „instanţă d e s e l e c ţ i e " 2 1 7 : şcoala
arc nu numai o funcţie de transmitere culturală dar şi de selecţie şi orien­
tau- a indivizilor către diferite niveluri ale ierarhiei sociale şi politice. în
Societăţile o c c i d e n t a l e există o corelaţie pozitivă între poziţia social-
politicâ şi reuşita şcolară. î n v ă ţ ă m â n t u l j o a c ă un rol important în repro­
ducerea sociala datorită inegalităţii de şanse de acces, în special, în învă­
ţământul .superior, foarte selectiv. D a r deosebirile de calitate a moştenirii
Culturale în funcţie de originea socială (statusul social atribuit) nu expli­
că decât iuti o mică măsură inegalitatea de şanse de acces, ele explicând
mai degrabă diferenţele de reuşită şcolară. Societăţile occidentale sunt
societăţi merilocratice, în care statusul social este determinat de nivelul
şcolarizării, o r i g i n e a socială având, la niveluri egale de şcolarizare, o
intervenţie slabă. Teoria „ r e p r o d u c e r i i " este o teorie tautologică, finalis-
lă, ce nu ar a d u c e nimic nou .
ELITE POLITICE ÎN COMUNISM ŞI POSTCOMUN1SM
D u p ă p ă r e r e a lui R a y m o n d A r o n societatea industrială are două ex­
presii: cea democratică, occidentală şi cea bolşevică 2 1 9 . Bolşevicii au
crezut că înlocuiesc capitalismul cu altă orânduire dar au descoperit cu
totul altceva: o tehnică de dezvoltare a unei societăţi industriale care nu
a apărut spontan în ţara lor ci pe care o planifică. Partidul unic se identi­
fică, astfel, nu cu proletariatul ci cu antreprenorul. Aron nu este singurul
care consideră regimurile c o m u n i s t e ca expresii ale modernităţii şi ale
societăţii industriale.
Pentru date noi şi noi abordări cu privire la această teză dar şi despre elitele din
alte ţări europene vezi: Suleiman, E.; Mendras, H.: Recrutarea elitelor în Europa
(trad. de Beatrice Stanciu), Amarcord, Timişoara, 2001.
Boudon, R.: L'inegalite des chances. La mobilite sociale dans les socie'tes indus-
trielles, ed. cit., p.213.
2.7
Ibidem., p.7.
2.8
Ibidem, pp. 213-217.
219
Aron, op.cit., pp. 47 şi 59.
137
MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Nu există un c o n s e n s pentru a d e n u m i societăţile c o n d u s e de regi­
murile c o m u n i s t e . O o a r e c a r e notorietate a avut t e r m e n u l de "socialism
real existent", spre a deosebi realităţile " o n t o l o g i c e " de ideologia "socia­
lismului ştiinţific". C o n c e p t u l de socialism real a fost e l a b o r a t de c ă t r e
' 220
disidentul est-german R u d o l f B a h r o . B a h r o defineşte socialismul real
existent ca:
1). O cale necapitalistă de industrializare şi de m o d e r n i z a r e , în ge­
neral
2 ) . O societate organizată pe principiul subalternităţii, în c a r e oa­
menii liberi sunt transformaţi în subalterni, care nu au dreptul la decizie
şi nici la iniţiativă. Suballemitatea nu este, ca într-o ierarhie obişnuită, o
funcţie, ci d e v i n e o caracteristică a individului c a r e î n d e p l i n e ş t e acea
funcţie. A c e s t principiu paralizează iniţiativa, distruge individualitatea şi
d e t e r m i n ă o iresponsabilizare generalizată. D a c ă o a m e n i i nu participă la
decizie, n i m ă n u i nu-i pasă ce se î n t â m p l ă , dacă obiectivele sunt realizate
sau nu, n i m e n i nu se simte responsabil pentru eşecuri.
3). Identificarea individului cu funcţia creează o diviziune socială
b a z a t ă pe s e p a r a r e a netă între concepţie şi execuţie. J a c e k Kuron adăuga
aici " l e g e a e c o n o m i c ă fundamentală a socialismului r e a l " : d a c ă în capi­
talism scopul producţiei este profitul, în socialismul real legea funda­
mentală este producţia pentru producţie
4). Etatismul
5). C o r p u l funcţionarilor d e v i n e o profesie c a r e se autoreproduce,
d e v i n e o clasă socială.
Această clasă este cunoscută sub mai multe n u m e : " n o u a clasă"
(Milovan Djilas, camaradul lui Tito, devenit, apoi, disident); nomenklatura
(Mihail V o s l e n s k y ) ; birocraţia de partid ( C l a u d e L e f o r t ) 2 2 1 .
Aparatul partidului c o m u n i s t d e v i n e o n o u ă clasă politică, o biro­
craţie care m o n o p o l i z e a z ă puterea d a r şi b u n u r i l e , prin naţionalizare,
control ideologic şi teroare. Aşa c u m s p u n e a Troţki, n o u a clasă a trans­
format dictatura proletariatului într-o dictatură c o n t r a proletariatului.
V o l s l e n k y identifică principalele categorii ce c o m p u n nomenclatu­
ra: înalţii funcţionari din partid; înalţii funcţionari din administraţie;
înalţii funcţionari din armată; înalţii funcţionari din serviciile secrete;
directorii marilor întreprinderi.
O b s e r v ă m că nu toţi cei care o c u p a u anumite funcţii în partid sunt
220
Bahro, R.: Je continuerai mon chemin, Maspero, Paris, 1979, pp.79-93.
nomenclaturişti, ci n u m a i ce c a r e o c u p a u funţii retribuite.
221
Lefort', C: Elemenls d'une critique de la bureaucratie, Gallimard, Paris, 1971.
138
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
în ultimii ani ai regimului, exista tendinţa de a dubla funcţiile din
administraţie prin funcţii politice; de exemplu, în R o m â n i a primarul
(preşedintele consiliului p o p u l a r local) era şi secretarul de partid al or­
ganizaţiei de partid din localitatea respectivă, prefectul (preşedintele
consiliului popular j u d e ţ e a n ) era şi secretarul organizaţiei j u d e ţ e n e de
partid etc.
V o s l e n s k y " s p u n e că n o m e n c l a t u r a creşte rapid d u p ă luarea pute­
rii, prin recrutări şi cooptări de noi m e m b r i . N o m e n c l a t u r a a fost o clasă
care îşi n e g a propria existenţă, deşi, numai în U n i u n e a Sovietică n o m e n ­
clatura n u m ă r a 15 milioane de p e r s o a n e .
Principalele trăsături ale nomenclaturii, aşa c u m au fost ele identifi­
cate de Voslensky, sunt:
1). O clasă c a r e ia decizii iar restul societăţii se s u p u n e . Nu sunt
funcţionari publici, în serviciul p o p o r u l u i , ci o m i n o r i t a t e c a r e exercită
monopolul tuturor drepturilor politice
2). Beneficiari ai unui sistem care le oferă avantaje substanţiale,
mai ales în ţări în care majoritatea populaţiei suferea din c a u z a penuriei.
în afara salariilor mari, exista p a r t e a invizibilă a avantajelor: magazine
exclusive, l u x o a s e d a r Ia preţuri foarte mici; locuinţe la fel; vacanţe în
rezidenţe de lux dar p u s e la dispoziţie aproape gratuit; călătorii în străi­
nătate; " c a d o u r i " . I m e n s e l e avantaje întăreau disciplina şi conformismul.
Cine era dat afară din funcţii pierdea imediat toate avantajele. Funcţia
era omul.
3). A u t o r e p r o d u c e r e a . Treptat, n o m e n c l a t u r a devine (nemărturisit)
ereditară, copiii nomenclaturiştilor devenind tot nomenclaturişti. Ea nu
îşi mai recrutează noi m e m b r i din păturile populare
4). Rotaţia cadrelor: un aparatchik poate fi, pe rând, ministru, pri­
mar, secretar de partid într-un C A P , director de uzină, redactorul şef aul
unui ziar, a m b a s a d o r etc. - fără ca statutul său de nomenclaturist să se
modifice.
5). N o m e n c l a t u r a , deşi alcătuită din oameni activi, c a r e m u n c e a u
întreaga zi, era o clasă parazitară, pentru că ea c o n s u m a din ce în ce mai
mult, fără a contribui cu nimic la crearea avuţiei naţionale, ceea ce a
contribuit la sărăcirea populaţiei.
223 '
Vladimir Paşti consideră că, în afara n o m e n c l a t u r i i , mai exista o
categorie socială care se lupta p e n t r u controlul statului şi al societăţii:
M3 Voslensky, M.: La Nomenklatura, Belfond, Paris, 1980, pp. 97-132.
Paşti, V.: România în tranziţie. Căderea în viitor, Nemira, Bucureşti, 1995, pp
60-78. ' '
139
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
tehnocraţia. T e h n o c r a ţ i a era alcătuită din următoarele g r u p u r i : t e h n o c r a ­
ţia industrială, tehnocraţia academică (în cercetare, proiectare şi învăţă­ din rândul întâi fiind înlocuită de nomenclaturiştii de rangul doi şi de
foşti m e m b r i ai serviciilor secrete; aceste persoane aveau o oarecare ex­
mântul superior), tehnocraţia administrativă (în ministere, centrale
perienţă administrativă dar şi capital e c o n o m i c şi relaţional.
industriale şi C o m i t e t u l de Stat pentru Planificare), t e h n o c r a ţ i a militară,
"foarte alergică la controlul politic al a r m a t e i "
224 Paşti consideră că n o u a clasă d o m i n a n t ă este alcătuită d i n elita pu­
în R o m â n i a , istoria competiţiei politice dintre n o m e n c l a t u r ă şi teh­ terii şi elita banilor, cu o tendinţă de unificare a celor d o u ă grupuri, pen­
nocraţie a c u n o s c u t mai multe etape: tru că d r u m u l spre p u t e r e şi d r u m u l spre bani au traiectorii c o m u n e .
Tehnocraţia industrială, care a jucat un rol cheie în căderea lui Ceauşescu,
1). Distrugerea tehnocraţiei tradiţionale interbelice
a prosperat în primii ani d u p ă 1989 ca "directocraţie " (Andrei Cornea),
2). F o r m a r e a noii tehnocraţii, prin procesele de industrializare şi na­
beneficiind d e privatizări f i c t i v e (aşa-numita m e t o d ă M E B O sau P A S -
ţionalizare, care au eliminai fragmentarea tehnocraţiei
urile) şi de "firmele c ă p u ş ă " (firme private, c o n d u s e de chiar directorii
3). C o m p r o m i s u l lui Ceauşescu, care, în timpul industrializării for­
întreprinderilor de stat, care erau favorizate în aprovizionarea firmelor
ţate şi extensive, a permis tehnocraţiei să îşi sporească puterea, pentru c ă
de stat, care primeau c o m e n z i avantajoase de la firmele de stat, dar pă­
industrializarea nu se putea face fără tehnocraţie
guboase pentru acestea din urmă, d u c â n d la falimentul firmelor d e stat).
4). De t e a m a pierderii controlului politic, nomenclatura şi
C e a u ş e s c u însuşi contraatacau, pentru a înlătura "vârfurile" tehnocraţiei între 1996 şi 2000, în timpul guvernării Convenţiei D e m o c r a t i c e ,
tehnocraţia industrială a primit n u m e r o a s e lovituri, prin restructurarea
din funcţii importante
sau lichidarea u n o r mari întreprinderi. Nu de puţine ori, ea s-a aliat cu
5). în anii ' 8 0 are loc o repliere a tehnocraţiei, care î n c e p e să pene­
muncitorii, CU sindicalele, împotriva guvernelor din acel timp, pentru că
treze tot mai puternic în administraţie
aveau aceleaşi interese; menţinerea subvenţiilor d e Ia stat. î n aceeaşi
6). Conflictul dintre nomenclatură şi tehnocraţie d e v i n e toi mai arul
perioadă, a existat şi un rol politic al intelectualităţii civice şi umaniste,
către sfârşitul regimului, pe fondul crizei e c o n o m i c e : tehnocraţia nu mai
rol caic s a atenuai ulterior. De a s e m e n e a , s-a format tehnocraţia finan­
luptă pentru putere ci pentru propria supravieţuire. Schimbările din eco­
ciară, aflată în plină e x p a n s i u n e .
n o m i a mondială, din tehnologie, informatică, dezvoltarea terţiarului (in­
dustria d e c a d e , se dezvoltă serviciile) e t c , pun în pericol capacitatea Rolul politic al tehnocraţie industriale este vizibil şi din structurii
parlamentelor, între 1990 şi 1992, unde ponderea c e a mai importantă au
tehnocraţiei româneşti de a se adapta la aceste schimbări, în condiţiile
avut-o parlamentarii absolvenţi d e studii t e h n i c e 2 2 7
izolării R o m â n i e i ; or, tehnocraţia voia neapărat să se c o n e c t e z e la aceste
schimbări. Acest lucru era însă inacceptabil pentru regim, pentru că
s c h i m b a r e a e c o n o m i c ă şi tehnologică cerută de tehnocraţie ar fi însem
nat schimbarea raporturilor de putere, slăbirea bazei sociale a socialis­
mului real (adică, muncitorii industriali) şi, în final, pierderea controlului
absolut.
în concluzie, Paşti consideră tehnocraţia o forţă importantă în pră­
buşirea socialismului real.
Ce s-a întâmplat după prăbuşirea socialismului real? C u m s-a for­
mat noua elită politică? Din cine este ea alcătuită? Ce s-a întâmplat cu
n o m e n c l a t u r a ? A dispărut ea?
Dumitru S a n d u 2 2 5 crede că a avut loc o reconversie a elitelor, teză
împărtăşită şi de alţi autori, din alte ţări p o s t e o m u n i s t e 2 2 6 , nomenclatura
1994aJUk' T
' 61 a l
" C u U u r a l
consequences o f economic transition, Fates, Troyes,
Ibidem, p. 137-141. 227
Culic, I.: Câştigătorii. Elita politică şi democratizare în România 1989-2000
Sandu, D.: Sociologia tranziţiei, Staff, Bucureşti, 1996, p. 2 8 .
Limes, CIuj-Napoca, 2002, p. 128, 144.

140
141

8. CULTURA POLITICĂ
CONCEPTUL DE CULTURĂ POLITICĂ
C u l t u r a politică este un sistem tle idei, n o r m e şi obiecte, privind ro­
lul activităţii politice, şi, în special, importanţa acesteia pentru c o e z i u n e a
socială. Principalele d i m e n s i u n i de operaţionalizare ale acestui c o n c e p t
sunt:
1). I d e i l e p o l i t i c e sunt m o d u r i de gândire şi de o r g a n i z a r e a conşti­
inţei u m a n e . Principalele categorii de idei politice s u n t :
a). Credinţele politice sunt propoziţii simbolice c a r e consideră un
lucru ca adevărat. De e x e m p l u : " C e a u ş e s c u a fost un d i c t a t o r " ; " D e m o ­
craţie î n s e a m n ă m u l l i p a r t i d i s m " etc.
b ) . Atitudinile politice sunt evaluări pozitive, negative sau neutre
ale realităţii politice. De e x e m p l u : " S u n t pentru p r e z e n ţ a femeilor în
p o l i t i c ă " ; " G u v e r n u l actual este ineficient"; " A d e r a r e a la N A T O a fost
u n p r o g r e s pentru R o m â n i a " .
c ) . Valorile politice sunt criteriile pe b a z a cărora se fac evaluările şi
se f o r m e a z ă astfel atitudinile. Valorile sunt idei privind lucrurile consi­
derate ca importante/neimportante; bune/rele; corect/greşit; dezira-
bil/indezirabil. D e e x e m p l u : " e b i n e s ă respecţi legile"; " e important s ă
ai spirit c r i t i c " ; " c o m p e t e n ţ a e s t e foarte importantă în p o l i t i c ă " e t c .
flY Opiniile politice. De. obicei, mai ales în plan epistemologic, opi­
niile sunt tratate prin opoziţie cu c u n o a ş t e r e a ştiinţifică, cu adevărul şti­
inţific, fiind c o n s i d e r a t e " p ă r e r i " fără un fundament ştiinţific,
manifestări ale simţului c o m u n . S o c i o l o g i a utilizează, de a s e m e n i dis­
tincţia opinii/atitudini, considejrând^o^inijlexa expresii_verbale ale atitu-
dinilor. Sociologul nu are acces direct la atitudinile reale, sincere,
profunde ale oamenilor, decât prin intermediul opiniilor e x p r i m a t e ver­
bal. P e n t r u a afla cât mai exact atitudinile şi a micşora, astfel, gradul de
i m p r e c i z i e şi distanţa dintre atitudini şi opinii, sociologia a p u s la punct
şi a rafinat mai m u l t e m e t o d e şi tehnici, în special scalele de atitudine.
A c e s t e a măsoară valenţa (pozitivă, negativă, neutră) dar şi intensitatea
atitudinilor.
e ) . Mentalităţile politice sunt sisteme c o m p l e x e culturale îmbinând
mai multe tipuri de idei politice (credinţe, atitudini, valori)
interrelaţionate
8. CULTURA POLITICĂ
2). N o r m e l e politice sunt moduri tle acţiune pentru punerea în
practică a ideilor. D e exemplu: " e o datorie cetăţenească să participi la
vot"; " g u v e r n u l poate fi schimbat n u m a i în cadrul prevederilor constitu­
ţ i o n a l e " e t c . N o r m e l e interiorizate dictează acţiunea, conduita fiecăruia,
în funcţie de idei, în special de atitudinile respectivului individ. N o r m e l e
fac, de a s e m e n e a , legătura dintre statusul social al cuiva şi comporta­
mentul său pentru că ocupanţii unui statut social trebuie să se c o m p o r t e
într-un a n u m i t m o d , prescris de acel status.
C u l t u r a politică, în special datorită n o r m e l o r politice, j o a c ă un rol
foarte i m p o r t a n t în funcţionarea politicii. Fără ea, politica ar deveni o
junglă, un h a o s periculos. N o r m e l e sunt importante pentru funcţionarea
instituţiilor şi organizaţiilor politice, reglementând statusurile şi rolurile
politice. C u l t u r a creează şi m e n ţ i n e ordinea normativă, adică un sistem
de reguli care controlează c o m p o r t a m e n t e l e politice. Respectul normelor
este asigurat prin mai multe m e c a n i s m e , în special prin utilizarea stimu­
lentelor pozitive ( r e c o m p e n s e ) şi negative (sancţiuni). Ordinea normati­
vă nu este niciodată 1 0 0 % strictă. Există î n t o t d e a u n a excepţii de la
reguli şi transgresări tacite ale regulilor.
In afara n o r m e l o r formale există şi n o r m e l e informale şi, aşa c u m
am m a i discutat, informalul j o a c ă un rol cheie în funcţionarea politicu­
lui.
3). Ideologiile politice sunt combinaţii dintre ideile politice şi nor­
mele politice. De exemplu, m a r x i s m u l a p r o m o v a t nu n u m a i credinţe,
valori şi atitudini specifice (de e x e m p l u , egalitatea, proprietatea comu­
nă) dar şi n o r m e de c o m p o r t a m e n t , m o d u r i de acţiune pentru punerea în
practică a a c e s t o r idei (de exemplu, crearea partidelor comuniste, unirea
proletarilor, revoluţia comunistă universală e t c ) .
4). Limbajul politic este vehiculul de transmitere a culturii politi­
ce, transversal (între indivizii şi grupurile dintr-o societate dată) şi longi­
tudinal (de la o generaţie la alta). Vocabularul politic este produsul unei
istorii î n d e l u n g a t e , al relaţiilor de putere care au funcţionat într-o socie­
tate, al dominaţiei u n u i grup sau a altuia. Analiza de conţinut a discursu­
lui politic, d a r şi a discursului c o m u n , este revelatoare pentru organizarea
politică a respectivei societăţi. S c h i m b a r e a politică p r o d u c e şi schimbări
în limbajul politic. D i s p a r şi apar cuvinte, se s c h i m b ă conotaţiile. De la
"limba de l e m n " oficială a regimului comunist, cu expresii şi propoziţii
prefabricate ( e x e m p l e : "societatea socialistă multilateral dezvoltată", "să
facem totul", " m u l t iubitul şi stimatul c o n d u c ă t o r " , "oamenii muncii de
la oraşe şi s a t e " , " o r g a n de partid şi de stat" e t c ) s-a trecut, imediat d u p ă
143
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
d e c e m b r i e I9K9 la o nouă limbă tle lemn, de e x e m p l u : " o d i o s u l dictator
şi sinistra lui soţie", " o a m e n i de b i n e " ele. C u v i n t e l e au reflectai COnflic
lele şi lupta pentru putere: " g o l a n " , "fesenist", "neocomunist", "mineri
a d e " . T r e p t a t , au (re)inlral, în discursul public şi îu cel c o m u n , termeni
referitori la mutaţiile din societate şi e c o n o m i c : drepturi, libertăţi, demo­
craţie, piaţă, patroni, tranziţie, integrare, acquis comunitar.
Limbajul politic nu se rezumă d o a r la funcţia de c o m u n i c a r e , cl
având şi alte funcţii, p r e c u m :
funcţia identilară, de m a r c a r e a distincţiei în raport cu alte gru­
puri sau familii politice
substitui al contactului fizic
parafarea unei înţelegeri, de exemplu, promisiunile, făcute în
c a m p a n i a electorală.
5). S i m b o l u r i l e politice sunt lucruri care reprezintă mai m u l t decât
ele însele:
O b i e c t e , p r e c u m drapele, steme, e m b l e m e , sceptre, sigle, uni­
forme.
G e s t u r i : surâsuri, saluturi, îmbrăţişări; de e x e m p l u , îmbrăţişările
dintre şefii de stat comunişti indicau cât de călduroase sau tensionate
erau relaţiile.
C u v i n t e : limbajul este, de fapt, o colecţie de simboluri, un sis­
tem de s e m n e vocale, cel m a i i m p o r t a n t sistem de s e m n e din societate
-228
umana . Revoluţia etc.) dar unele izvorăsc c h i a r din timpul prezent: p r o b l e m e ,
C e r e m o n i i şi serbări civice, organizate în ocazii excepţionale:
intrarea în N A T O , vizite ale u n o r şefi de stat sau alţi lideri politici. Ce­
remoniile consolidează spiritul c o m u n i t a r şi creează legitimitate politică
Ritualuri; spre deosebire de ceremonii, ritualurile sunt repetitive
şi organizate cu o anumită cadenţă, cu o anumită ritmicitate, la perioade
fixe de t i m p (de exe.mplu, alegerile, c o m e m o r ă r i l e , aniversările politice,
zilele naţionale). E l e se desfăşoară în conformitate cu riturile, cu norme­
le care r e g l e m e n t e a z ă c o m p o r t a m e n t u l colectiv în aceste ocazii şi care
fac legătura dintre membrii şi c o n d u c e r e a organizaţiilor şi grupurilor,
consolidând, astfel, coeziunea socială. De e x e m p l u , sărbătoarea zilei
naţionale este un prilej pentru a c o n s o l i d a coeziunea naţiunii, pentru a-i
celebra forţa şi calităţile şi pentru a creşte î n c r e d e r e a în r e g i m şi în li­
deri. Alegerile nu sunt n u m a i m e c a n i s m e pentru a se ajunge la nişte re­
zultate, la nişte decizii ci şi ritualuri de socializare şi integrare politică,
228
Bergcr, P.L., T. Luckmann: The Social Construction of Reality, The Penguin
Press, , All'en Lane, 1967, p. 59.
144
8. CULTURA POLITICĂ
care afirmă ataşamentul m e m b r i l o r societăţii faţă de regimul politic res­
pectiv, faţă de valorile, n o r m e l e şi simbolurile politice.
Eroizarea, crearea de e r o i politici şi sacralizarea conducătorilor
(de exemplu, cultul personalităţii). Eroizarea îşi are reversul în d e m o n i -
229
zarea adversarilor, m e c a n i s m u l care p r o d u c e eroi p r o d u c e şi d e m o n i .
Miturile politice constau în atribuirea de sens realităţii (vieţii
cotidiene, relaţiilor sociale, organizării sociale), în raport cu o ordine
sacră, magică, parţial ascunsă, pe care numai pontifii, ca interpreţi auto­
rizaţi ai textelor sacre, sunt capabili să o reveleze o a m e n i l o r obişnuiţi.
Aceştia devin astfel iniţiaţi, cred şi atestă adevărul, care r ă m â n e inacce­
sibil neiniţiaţilor. Prin urmare, e l e m e n t e l e principale ale mitului sunt:
ordinea trancendentă, ascunsă, care dă sens lumii i m a n e n t e ; textele sa­
cre; pontifii; fidelii; neiniţiaţii. *
230
în această c h e i e p u t e m interpreta foarte uşor m a r x i s m u l : necazu­
rile vieţii cotidiene a muncitorilor p o t fi explicate prin teoria luptei de
clasă şi e x p l o a t a r e a lor de către capitalişti. Viaţa obişnuită capătă sens
dacă vedem în filigranul ei o r d i n e a ascunsă, legile istoriei care d u c cu
necesitate la izbucnirea revoluţiei şi la instaurarea dictaturii proletariatu­
lui. Această o r d i n e secretă este relevată de textele sacre ale lui M a r x şi
Engels dar sensul lor nu este accesibil decât celor iniţiaţi, comuniştilor,
prin intermediul pontifilor şi interpreţilor autorizaţi (ideologii şi liderii
partidului).
Multe mituri politice se referă la m o m e n t u l originar (întemeierea,
conflicte, tensiuni şi frustrări actuale, dificil de rezolvat, devin suporta­
bile prin trecerea lor din planul real în cel simbolic. Perioadele de tranzi­
ţie sunt favorabile mitizării pentru că miturile reprezintă p u n c t e de
sprijin pentru o a m e n i i care se confruntă cu o realitate nouă, incertă, câ­
teodată ameninţătoare, dificil de înţeles şi de controlat. E x e m p l e de mi­
turi politice: conspiraţia universală, progresul, sfârşitul istoriei.
Raoul G i r a r d e t 2 3 descrie patru mituri politice (care se regăsesc şi în
cultura politică românească): mitul Conspiraţiei, al Salvatorului, al Vârstei
zzs
Noelle-Neumann, E.: Spirala tăcerii. Opinia publică - învelişul nostru social
(trad. Vlad Cucu-Oancea), Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2004, p. 183.
230
Pentru interpretarea marxismului ca mit politic vezi şi Boia, L : Mitologia ştiinţi­
fică a comunismului, Humanitas, Bucureşti, 2 0 0 5 ,
231
Girardet, R.: Mituri şi mitologii politice. Institutul European, Iaşi, 1997, pp. 30-
80.
145
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

tic A u r şi al Unilăţii. Aceste mituri, CU referire la expresia lor r o m â n e a s ­ N e v o i a de mitizare şi eroizare este prezentă din plin şi în regimuri
că, au fost discutate şi exemplificate şi de autori r o m â n i ' „ateiste" c u m au fost cele c o m u n i s t e . Cultul personalităţii, prin care lide­
Prin mit, puterea politică este asociată cu ordinea socialii dar şi cu rii c o m u n i ş t i au fost investiţi cu puteri supranaturale, î m p r u m u t ă multe
ordinea lumii, cu c o s m o s u l . în acest sens, puterea d e v i n e eroică, luptând e l e m e n t e din mit şi din religie. Astfel, cultul personalităţii lui Nicolae
împotriva haosului şi a pericolelor, potenţiale sau efective, care amenin­ C e a u ş e s c u a fost construit pornind de la motive b i b l i c e 2 3 8 . El este „slă­
ţă colectivitatea; puterea are astfel şi 0 sorginte divină, d e o a r e c e ea în­ vit" prin analogie cu lauda lui D u m n e z e u , este „lumina c e a adevărată",
făptuieşte p l a n u r i l e divinităţii. O r d i n e a socială este astfel sacralizată: din
este cel care arată drumul, este „fântână a apei vieţii" împlinire a vremu­
o p e r ă a oamenilor, ea capătă un conţinut divin, transcedental. Ea devine
rilor, a destinului R o m â n i e i . El este centrul unei treimi: „Partidul,
astfel intangibilă, mitul servind menţinerii puterii celor cere o deţin deja.
Ceauşescu, R o m â n i a " . C e a u ş e s c u este prezentat în volumele şi discursu­
Astfel, „legitimitatea politicului se î n r ă d ă c i n e a z ă în sacralitatea socialu-
rile o m a g i a l e ca un mântuitor al n e a m u l u i iar „hagiografia" sa are n u m e ­
, -„233
lui roase paralele cu Mântuitorul: s-a născut în mijlocul iernii, a dat dovezi
Sartori a c c e n t u e a z ă caracterul iluzoriu al miturilor; ele devin însă o de o precocitate neobişnuită şi se sacrifică pentru ţară. D u p ă moartea sa,
forţă politică reală atunci când iluzia este trăită ca realitate, prin convin- Ceauşescu a dat naştere unui mit a n t o n i m , fiind considerat Antihrist,
' 234 diabolic, malefic, „odiosul dictator şi sinistra sa soţie", c u m suna formu­
gere .
la prin care era descris în primele luni d u p ă 1989.
Semnificative definiţii ale mitului vin din z o n a studiilor culturale şi
P r o c e s e l e de demitizare şi dezeroizare sunt frecvente şi marchează
a antropologiei. Astfel, M i r c e a E l i a d e 2 3 5 observă, d i n c o l o de inepuizabi­
mutaţii nu n u m a i în cultura politică ci şi în puterea politică, noile elite
la diversitate a miturilor, e l e m e n t u l c o n s t a n t : f u n d a m e n t a r e a lumii reale
politice dorind să se legitimeze şi să se distingă prin noi seturi de simbo­
de către sacru. M i t u l relatează î n t o t d e a u n a o istorie sacră, fie a unei în­
luri politice, atacându-le, în acelaşi timp, pe cele vechi..
temeieri, fie a începuturilor, fie a înnoirii care repetă o c o s m o g o n i e .
C u l t u r a politică este un rezultat al c o m p o r t a m e n t e l o r politice învă­
P e n t r u C l a u d e L e v i - S t r a u s s 2 3 6 mitul nu este o simplă poveste ci un
ţate, împărtăşite şi transmise de către membrii unei societăţi date. Prin
sistem riguros structurat, care reflectă structura socială şi relaţiile socia­
urmare, c o m p o r t a m e n t e l e politice nu sunt întâmplătoare sau creaţii strict
le. Levi-Strauss observă, inspirat, că „ n i m i c nu s e a m ă n ă m a i m u l t cu
individuale ci se înscriu în m o d e l e ( „ p a t t e r n s " 2 3 9 ) învăţate, transmise,
g â n d i r e a mitică decât ideologia p o l i t i c ă " 2 3 7 , care înlocuieşte, în societa­
împărtăşite.
tea c o n t e m p o r a n ă , rolul mitului. Levi-Strauss îşi ilustrează propria defi­
niţie a mitului cu o analiză magistrală a mitului lui O e d i p , d e m o n s t r â n d
TIPOLOGII ALE CULTURILOR POLITICE
reflectarea relaţiilor sociale de r u d e n i e , fie supraestimate, fie subestima­
te. Mitul lui O e d i p ar reflecta dilemele unei societăţi c a r e admite, simul­ C e a m a i uzuală tipologie a culturilor politice este c e a elaborată de
tan, originea divină şi p ă m â n t e a s c ă a o m u l u i , naşterea sa dintr-o fiinţă şi Almond şi V e r b a 2 4 0 , care identifică următoarele tipuri de cultură politică:
din d o u ă fiinţe, din bărbat şi din femeie. parohială, s u b o r d o n a t ă (tradiţională) şi participativă. Cultura politică
232
parohială este caracteristică u n o r societăţi (de exemplu, societăţi africa­
Vezi : Boia, L.: Istorie şi mit în conştiinţa românească, ed. a 4-a, Humanitas,
ne tribale, comunităţi locale a u t o n o m e ) în care specializarea rolurilor
Bucureşti, 2005; Cesereanu, R.: Imaginarul violent al românilor, Humanitas, Bucu­
reşti, 2003, pp. 181-208.
233
Denni, B„ Lecomte, P.: Sociologia politicului (trad. Marta Nora Ţărnea), Eikon, Heitman, K.: "Cultul personalităţii: Nicolae Ceauşescu", în: 22 no 6/2001
Cluj-Napoca, 2004, voi. 1, p.130. pp.10-11.
234
Sartori.G.: Teoria democraţiei reinterpretată (trad. de Doru Pop), Polirom, laşi, Linton, R.: The cultural background of personality, Appleton-Century New
York, 1945, pp. 30-40.
1999, p. 88.
235
..• Almond, A.G., Verba, S. : The Civic Culture. Politica!Atdtudes anddemocracy
Eliade, M.: Aspecte ale mitului, Univers, Bucureşti, 1978, pp. 5-20. în Five Nations, Sage, Newbury Park, CA, 1989, pp. 11-22 (în română: Cultura
236
Levi-Strauss, C: Antropologia structurală (trad. 1. Pecher), Editura politică, Bu­ civică (Atitudini politice şi democraţie în cinci naţiuni), CEU Press, Ed Du Style
cureşti, 1978, pp. 246-278. Bucureşti, 1996).
237
Ibidem, p. 250.
146 147
 :;-:.Vî.:':t:.:..::."i •
' •*•"•••
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
politice e s t e insuficient cristalizată şi în c a r e nu există aşteptări legate de
schimbări sociale iniţiate de sistemul politic. C u l t u r a politică subordona­
tă există în societăţi cu s i s t e m e politice diferenţiate, în c a r e oamenii sunt
conştienţi de existenţa u n o r autorităţi g u v e r n a m e n t a l e specializate d a r în
care fluxurile principale ale c o m u n i c ă r i i şi deciziei sunt „ d e sus în j o s "
şi nu „ d e j o s în s u s " . în cultura politică participativă cetăţenii se rapor­
tează în m o d activ la sistemul politic, contribuind la circulaţia informaţi­
ei şi la luarea deciziilor. A c e s t e a sunt tipuri ideale, ele practic nu există
în stare p u r ă d e c â t în m o d e x c e p ţ i o n a l . C e i doi autori citaţi identifică
mai d e g r a b ă combinaţii ale celor trei tipuri în viaţa reală.
Există, însă, şi alte c r i t e r i i 2 4 1 :
A t i t u d i n e a faţa de g u v e r n a r e î m p a r t e culturile politice î n : con­
formiste (cele care sprijină regimul şi îl consideră capabil să menţină
o r d i n e a socială); reformiste (regimul nu este perfect dar există un acord
social în privinţa reformelor posibile); revoluţionare (acordul social este
socotit imposibil)
G r a d u l de c o e z i u n e socială: culturi politice consensuale (favo­
rabile c o m p r o m i s u l u i , a c o r d u l u i social, s u d a t e de valori şi credinţe co­
m u n e ) sau polarizate (sisteme d e atitudini care se înfruntă, uneori cu
violenţă, şi c a r e sunt relativ egale ca forţă şi distribuţie în rândul popula
ţiei; p o p u l a ţ i a este divizată, adversarii politici sunt ostili, c a şi grupurile
şi organizaţiile care îi susţin)
Pluralismul cultural: cultura politică oficială (dominantă sau
majoritară; de obicei, se b a z e a z ă pe legitimarea r e g i m u l u i politic în
funcţiune); subcullurile politice (dc obicei, sunt creale d c grupuri margi­
nale din punct de vedere etnic, rasial sau o c u p a ţ i o n a l dar, dc fapt, repre­
zintă grile specifice fiecărui grup social pentru a interpreta aceleaşi
fapte sociale); contraculturile politice (subculturi nu numai diferite ci şi
o p u s e culturii politice oficiale.
D i n a m i c a ce există în culturile politice este surprinsă de către
E d w a r d S h i l s 2 4 2 prin dialectica dintre centru şi periferie. D u p ă părerea
acestui autor, societatea are un centru. Participarea socială se face în
r a p o r t cu acest centru. A c e s t centru este un d o m e n i u al valorilor şi cre­
dinţelor, este c h i a r centrul ordinii simbolurilor, valorilor şi credinţelor
care d o m i n ă societatea. A c e a s t ă z o n ă are caracteristicile sacrului. Chiar
241
Lagroye, J.: Sociologie politique, Presses de la fondation naţionale des sciences
politiques, Paris, Dalloz, 1993.
242
Shils, E.: "Centre and Periphery", în: The Logic of Personal Knowledge: Essays
Presented to Michael Polanyi, Routledge &Kegan Paul, NY, 1961, pp.l 17-130.
148
8. CULTURA POLITICĂ
dacă societatea respectivă este seculară, pluralistă şi tolerantă, ea are o
„religie" oficială. Această „religie" este oglindită în sfera acţiunii sociale
prin deciziile luate de elite şi prin activităţile care pun în practică deci­
ziile. T o a t e acestea se b a z e a z ă pe un sistem de valori (sistemul central
de valori) despre care societatea în ansamblu crede că sunt cele mai im­
portante, că sunt „sfinte". C u l t u r a politică centrală şi autoritatea se spri­
jină reciproc pentru că instituţiile şi elitele societăţii afirmă şi aplică
sistemul central de valori. Acest sistem central nu este î n t o t d e a u n a vizi­
bil iar c o n s e n s u l social asupra lui în unele societăţi este mai mare, în
altele mai mic. Sistemul central are, ca e l e m e n t e implicite, controlul
social şi ordinea socială. Această organizare socială, continuă Shils, răs­
punde nu numai nevoii autorităţii de a i m p u n e decizia şi ordinea, dar şi
oamenilor obişnuiţi, care au nevoie de c o m u n i u n e cu grupul, cu naţiunea
din care fac parte. Desigur, această nevoie nu este înnăscută ci formată
prin socializare politică, prin intemalizarea n o r m e l o r şi valorilor politi­
ce. Sentimentele personale se deplasează asupra lucrurilor publice. Au-
lorilalca, c a r e este situată în chiar centrul acestor lucruri, este legitimată
şi în acest mod, pentru că este creditată a avea calităţi similare obiectelor
publice respective. N e v o i a de c o m u n i u n e politică (cu grupul social şi,
mai ales, cu simbolurile sistemului central de valori) nu este repartizată
uniform îu societate. De obicei, un grup restrâns are „o c o n e x i u n e acută,
pură şi vitală cu c e n t r u l " 2 4 3 şi manifestă intoleranţă faţă de orice încălca­
re a valorilor sistemului central (sau, cel puţin, a valorilor afirmate de
elitele sistemului instituţional central). Dar, crede Shils, în m o d parado­
xal, chiar din rândurile acestui g r u p apar şi cei care se vor o p u n e cel mai
violent atât sistemului central de valori cât şi sistemului central instituţi­
onal. Din aceste grupuri se recrutează viitorii profeţi, revoluţionari, ideo­
logi şi perfecţionişti (de tipul „taliban"). Naţionalismul extrem este, şi
el, un efect „ n e p l ă c u t " al ataşamentului excesiv faţă de valorile culturii
politice centrale. î n c o r p o r a r e a culturii centrale în masa populaţiei este
imperfectă, întreruptă de devianţe, fragmentară. Totuşi, cultura politică
centrală există şi funcţionează, asigurând ordinea şi consensul.
Culturile politice extremiste reprezintă un rezultat al conştientizării,
de către unele grupuri sociale, a propriei excluderi şi respingeri. Nu este
obligatoriu ca aceste grupuri să fie cele mai sărace sau cele mai margi-
nalizate, important este sentimentul lor de frustrare. N e m u l ţ u m i r e a aces-
243
Ibidem,p. 122.
149
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
lor grupuri esle un vchicol foarte eficace de a s c e n s i u n e politică, folosit
de unii o a m e n i politici care nu au altă şansă de a accede la putere.
Cultura politică a violenţei îşi are r ă d ă c i n i l e în condiţii de viaţă
particulare (sărăcie, izolare, deprivare) trăite de unele grupuri excluse şi
marginalizate. Cultura violenţei porneşte de la ideea că o r d i n e a politică
favorizează grupurile influente, că deciziile politice sunt luate în favoa­
rea acestor grupuri şi că grupurile exluse din punct de vedere social nu
se pot e x p r i m a decât prin violenţă şi acţiuni i l e g a l e 2 4 4 .
Culturile politice se diferenţiază şi în funcţie de teritoriu: p u t e m
vorbi, astfel, de culturi politice naţionale, regionale, locale.
Cultura politică naţională este p r o d u s u l istoriei n a ţ i o n a l e , a relaţii­
lor d i n t r e grupurile principale ce alcătuiesc n a ţ i u n e a ; ea există în m e m o ­
ria colectivă şi se b a z e a z ă pe o limbă c o m u n ă , pe educaţia în sistemul
şcolar controlat de statul-naţiune, în a u t o m a t i s m e l e inculcate î n c ă clin
copilărie. în cadrul culturii politice naţionale, indivizii î m p ă r t ă ş e s c , din­
colo de diferenţele inevitabile de atitudini şi valori politice, aceeaşi vizi­
une generală asupra m o d u l u i de organizare şi de guvernare a societăţii.
Diferenţele dintre culturile naţionale au fost magistral analizate de
către G e e r t H o f s t e d e 2 4 5 . Hofstede a realizat, în anii v 7 0 ai secolului tre­
cut, o serie de d o u ă sondaje, aplicând 116. 0 0 0 de c h e s t i o n a r e în 70 de
ţări. El clasifică culturile n a ţ i o n a l e ca sisteme de valori structurate în
funcţie de mai m u l t e axe:
1). D i s t a n ţ a faţă de autoritate: aceasta p o a t e fi mai m a r e sau mai re­
dusă. A c e a s t ă d i m e n s i u n e reflectă inegalitatea socială şi c o n c e p ţ i a indi­
vizilor în privinţa raporturilor de putere, manifestate într-o ierarhie
(familie, şcoală, loc de m u n c ă , organizare politică).
De e x e m p l u , în timpul copilăriei, relaţia dintre părinţi şi copii se
p o a t e b a z a pe disciplină, d e p e n d e n ţ ă şi respect, părinţii fiind percepuţi
ca distanţi; sunt, însă, societăţi u n d e distanţa dintre părinţi şi copii este
redusă, în care copiii sunt trataţi ca egali şi apropiaţi ai părinţilor. Aici
valorile sunt subsidiaritatea, i n d e p e n d e n ţ a , a u t o n o m i a , egalitatea în
drepturi, participarea la decizii, negocierea.
A c e e a ş i p r o b l e m ă o r e g ă s i m în sistemul şcolar, în relaţiile dintre
profesori şi elevi şi, mai târziu, în organizaţii, între şefi şi subordonaţi.
A c e s t e valori, inculcate î n c ă din copilărie şi c o n s o l i d a t e de î n t r e a g a
funcţionare a societăţii, îşi pun a m p r e n t a şi asupra relaţiilor politice din­
tre c o n d u c ă t o r i şi conduşi, asupra percepţiilor şi c o m p o r t a m e n t u l u i poli-
14
Michaucl, Y.: Violence et politique, Gallimard, Paris, 1978, p.9-22.
15
Hofstede, G.: Culture's Consequences, Sage Publications, London, 1980.
150
8. CULTURA POLITICĂ
tic, asupra exercitării cetăţeniei etc. Autoritatea politică poate fi ceva
îndepărtat, intangibil, exterior, chiar străin, care trebuie ascultat şi res­
pectat; sau, dimpotrivă, o a m e n i i se simt implicaţi, simt nevoia să parti­
cipe la exercitatrea guvernării pentru că distanţa faţă de guvernanţi este
redusă. La nivel politic această d i m e n s i u n e devine un raport între pasivi­
tate şi participare, între a c c e p t a r e a regimurilor autoritare şi activitatea
democratică.
2). Axa individualism/colectivism; această d i m e n s i u n e reflectă
echilibrul dintre libertatea individuală şi solidaritatea de grup. Ea se ex­
primă prin următorii indicatori: o p ţ i u n e a pentru familiile m o n o g e n e r a -
ţionale sau pentru cele multigeneraţionale; decizia asupra vieţii proprii
(alegerea profesiei, căsătoria) p o a t e fi liberă sau dictată de familie; rata
divorţurilor şi separărilor etc. în politică, axa individualism/colectivism
reflectă valorizarea fie a drepturilor şi libertăţilor individuale, fie prin
Supremaţia binelui c o m u n şi valorizarea sacrificiului personal. De ase­
menea, societăţile mai colectiviste sunt mai intolerante pentru că percep
diferenţa ca pe un potenţial pericol pentru colectivitate.
3 ) . Axa feminitate/masculinitate. Există societăţi feminine, bazate
pe c o o p e r a r e şi întrajutorare şi există societăţi masculine, bazate pe
competiţie şi performanţă individuală; societăţi care valorizează negoci­
erea şi c o m p r o m i s u l şi societăţi care valorizează conflictul şi lupta direc­
tă; societăţi care apreciază căldura u m a n ă , relaţiile, afectivitatea
apropierea şi societăţi care apreciază mai mult valorile instrumentale:
banii, bunurile, reuşita socială; societăţi care simpatizează cu cei slabi şi
societăţi care simpatizeză cu o a m e n i i puternici, de m â n ă forte.
4 ) . G r a d u l de evitare a incertitudinii. Acesta p o a t e fi redus sau ridi­
cat. Astfel, există societăţi în care incertitudinea şi riscul sunt considera­
te lucruri n o r m a l e pe când în alte societăţi stabilitatea şi siguranţa sunt
mai apreciate.Există o a m e n i care se simt bine într-o lume în schimbare
şi există o a m e n i care se tem de schimbare. De e x e m p l u , un proverb ro­
m â n e s c s p u n e " s c h i m b a r e a d o m n i l o r , bucuria n e b u n i l o r " . Această di­
m e n s i u n e este legată şi de gradul de toleranţă al unei societăţi. Există
societăţi în c a r e c o m p o r t a m e n t e l e deviante sunt integrate şi există socie­
tăţi în care c o m p o r t a m e n t e l e d e v i a n t e sunt suprimate, pentru că sunt
percepute ca tulburătoare ale echilibrului şi stabilităţii sociale.
U r m ă t o r u l tabel sintetizează distribuţia câtorva culturi naţionale în
funcţie de cele patru d i m e n s i u n i de mai sus:
151
MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

TABELUL 5: INTEGRAREA C E L O R PATRU DIMENSIUNI ALE a), mentalităţile sunt în avans faţă de instituţii; credinţele, valorile,
CULTURII
; U L l UK.11 POLITICE
1 iN' A
n Ţ
. iI O N A L E , , atitudinile cele mai influente se o p u n instituţiilor existente; în acest caz,
Grad de
k

instituţiile se pot schimba radical, prin revoluţii, sau numai gradual, prin
Distanţa Indivi­ Mascu­
evitare reforme
Ţări faţă de au­ dualism linitate
a incer­ b). instituţiile sunt în avans faţă de mentalităţi; c u m se poate reface
toritate
titudinii echilibrul, în acest c a z ? Prin campanii de informare, educare şi persuasiune?
Latine dezvoltate (Belgia, mare ridicat mediu medie U n a dintre cele mai importante dispute din cultura r o m â n ă ("teoria
Franţa, Argentina, Brazi­ spre formelor fără fond") ilustrează tocmai această ultimă situaţie: moder­
lia, Spania, Italia) ridicat
nizarea României ar fi avut loc prin schimbarea rapidă a instituţiilor,
Latine mai puţin dezvolta­ mare ridicat scăzut medie
c a i c nu ar fi fost susţinută de o schimbare corespunzătoare a mentalităţi­
te (Columbia, Mexic, lor. Astfel, aceste instituţii nu au putut funcţiona eficient, devenind
Venezuela, Chile, Peru, "forme fără fond". Susţinută de Titu Maiorescu, această " t e o r i e " a fost
Portugalia) combătută de Constantin D o b r o g e a n u - G h e r e a şi, mai târziu, de Eugen
Asiatice dezvoltate (Japo­ mare ridicat mediu ridicată
Lovinescu, adept al sincronismului societăţii româneşti cu cele occiden­
nia) t a l e ( ' I I riscul de a crea forme fără fond, m o d e r n i z a r e a R o m â n i e i ar fi
Asiatice mai puţin dezvol­ mare mediu scăzut medie
atât de urgentă, încât nu poate aştepta progresul mentalităţilor; singura
tate (Pakistan, Thailanda, spre
scăzut soluţie este să se creeze, prin voinţă politică, instituţii, care, funcţionând,
India, Filipine) SC vor u m p l e de conţinut, vor crea conţinutul.
Balcani (Grecia, Turcia, mare ridicat scăzut medic
Aşa c u m am mai menţionat, cultura politică este esenţială pentru
Iugoslavia)
mediu mediu mediu funcţionarea politicii. Principalele ei funcţii, din acest p u n c t de vedere,
Germanice (Austria, mică
spre spre sunt:
Germania, Elveţia)
ridicat ridicată I). Schimbările din cultura politică sunt o precondiţie a s c h i m b ă ­
mică scăzut ridicat ridicată rii politice şi sociale. încet, cultura politică oficială se erodează şi în
Anglo-saxone (Australia,
spre societate î n c e p să se r ă s p â n d e a s c ă idei politice opuse regimului. N e m u l ­
Canada, Marea Britanie,
mediu ţumirea latentă se transformă în contestare deschisă şi, astfel, devine
Irlanda, SUA)
Nordice (Danemarca, mică scăzut mediu scăzută posibilă s c h i m b a r e a regimului. Nici o schimbare politică nu a fost posi­
spre spre bilă fără o astfel de " p r e g ă t i r e " culturală. M a r e a Revoluţie Franceză din
Finlanda, Olanda, Norve­
mediu 1 ridicat 1789 a fost pregătită de răspândirea ideilor iluministe, căderea regimuri­
gia, Suedia)
Sursa: Hofstede, op.cit., pp. 211-228. lor c o m u n i s t e din E u r o p a a fost pregătită de erodarea conformismului şi
răspândirea ideilor legate de drepturile omului, de atracţia exercitată de
democraţiile p r o s p e r e occidentale.
ROLUL CULTURII POLITICE ÎN FUNCŢIONAREA 2). Integrarea politică. Prin intermediul culturii politice oamenii
POLITICII sunt socializaţi, li se inculcă anumite idei, n o r m e şi c o m p o r t a m e n t e ,
D a c ă v o m considera politicul ca sistem, se p u n e p r o b l e m a raportu­ conforme cu cultura politică a grupului respectiv. Astfel, o a m e n i i sunt
rilor dintre instituţiile politice şi mentalităţile politice. A c e s t e raporturi integraţi într-un microgrup, într-o categorie socială, într-o organizaţie
socială sau politică, într-o naţiune - devin m e m b r i ai acestor grupuri, nu
pot cunoaşte d o u ă situaţii 2 4 6 :
1). A c o r d perfect
2 ) . A c o r d i n c o m p l e t sau d e z a c o r d , pentru că: Vezi: Maiorescu, T.: "în contra direcţiei de azi în cultura română", în : Critice,
Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, pp. 75-83; Lovinescu, E.: Critice, Ancora,
Bucureşti, 1928, pp.36-50.
Bouthoul, op. cit., pp. 16-25.

153
152
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
n u m a i formal ci şi la modul efectiv. Integrarea se b a z e a z ă , astfel, pe
o b e d i e n ţ ă consimţită, pe interiorizarea culturii grupului în care indivizii
se integrează. I n t e g r a r e a politică se manifestă prin interesul pentru in­
formaţiile politice, capacitatea de a avea cunoştinţe d e s p r e politică, de a
forma judecăţi politice, de a construi o identitate politică. M a i m u l l e
d e s p r e integrarea politică, în capitolul 10, referitor la participarea politi­
că, al acestei lucrări.
3). P o a t e c e a mai importantă funcţie a culturii politice este î n s ă
funcţia de l e g i t i m a r e a puterii, de m e n ţ i n e r e a ordinii politice şi sociale
prin m e c a n i s m e de interiorizare a culturii oficiale, de s u p u n e r e volunta­
ră, de acceptare a puterii. A c e s t obiectiv al oricărei puteri, oricât de tira­
nice sau discreţionare, se atinge printr-o serie de acţiuni şi discursuri,
care determină pe cetăţeni să fie " s u p u ş i " nu prin mijloace coercitive
(sau nu n u m a i ) ci şi prin convingere, atât în planul raţional, cât şi afec­
tiv. Astfel, individul acceptă poziţia de dominat, pentru ca, astfel, colec­
tivitatea să supravieţuiască şi să p r o s p e r e ; crede în necesitatea rolurilor
politice specializate, în promisiunile o a m e n i l o r politici, considerându-i
cei mai capabili să " s a l v e z e " colectivitatea; crede că regimul politic res­
p e c t ă n o r m e l e sociale fundamentale pentru funcţionarea societăţii.
C o n s i m ţ ă m â n t u l este fundamentul psihologic şi cultural al puterii.
A ş a c u m s p u n e a Levi-Strauss, cultura politică nu este o funcţie secunda­
ră, o „secreţie" a politicii (sau o suprastructură) ci „chiar materia p r i m ă a
acesteia". în viaţa cotidiană autoritatea se e x p r i m ă printr-un j o c de pres­
taţii şi conlraprestaţii între cei care o deţin şi m e m b r i i de rând ai grupu­
lui. Reciprocitatea este un atribut esenţial al puterii. Cei care deţin
puterea au responsabilităţi şi datorii faţă de grup - nu n u m a i incontesta­
bile avantaje. P u t e r e a este un echilibru mereu reînnoit între prestaţii şi
248
privilegii, între servicii şi obligaţii . Ilabitusul este produsul interiorizării normelor sociale şi punctul d e f e c a r e
Puterea nu are d o a r aspectul material al dominaţiei instituţionaliza-
te, al dominaţiei de fapt, ci şi acest aspect spiritual, i n d u s prin socializa­
re politică, al faptului că o a m e n i i consideră firesc să se supună
. „' . . ' ' 4 9
autorităţii . dament socio-demografic al opiniilor, există o similitudine între opiniile
248
Levi-Strauss, C: Tropice triste (trad. E. Schileru şi I. Pislaru-Lukacsik), Editura
ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p.321.
249
Duverger, op.cit., p.22.
154
8. CULTURA POLITICĂ
8.4. SOCIALIZAREA POLITICĂ
Prin urmare, cultura politică j o a c ă un rol esenţial în m e n ţ i n e r e a şi
s c h i m b a r e a ordinii politice. D a r şi cultura politică are propriile meca­
nisme pentru a se forma, reproduce sau schimba. Achiziţionarea credintelor
.aUtiulmilp^ politice se numeşte socializare politică şi
este, tuiul din principalele mecanisme de formare a culturii politice.
T o a t e sistemele politice au structuri d e l b ^ î ă l î ^ ă r e r p o l i t i c ă pentru că
legitimitatea lor, după c u m am văzut, se b a z e a z ă pe conformismul con­
simţit al m e m b r i l o r săi, adică un c o m p o r t a m e n t conform cu valorile şi
n o r m e l e oficiale, p r o m o v a t e de respectivul sistem politic. Activităţile
care creează şi menţin legitimitatea unui regim sunt esenţial de ordin
Cultural .şi implică socializarea politică.
M e c a n i s m e l e fundamentale ale socializării politice s u n t 2 5 0 :
învăţarea valorilor şi atitudinilor c o m u n e
- întreţinerea valorilor şi atitudinilor c o m u n e
învăţarea vocabularului politic
învăţarea datoriei civice
învăţarea rolurilor politice
învăţarea regulilor jocului politic
- învăţarea simbolurilor politice (drapelul, imnul, e m b l e m e l e ,
stemele, m i t u r i l e . . . )
Socializarea politică este cheia participării politice; indivizii şi gru­
purile care parcurg mai rapid m e c a n i s m e l e e n u m e r a t e mai sus, au mai
mari şanse să se implice; de obicei, este vorba de indivizi şi grupuri de­
ţinând cu niveluri mai ridicate de capital şcolar şi capital relaţional.
Sociologul francez Pierre B o u r d i e u 2 5 1 promovează, într-o viziune
marxizanlă, conceptul de habitus şi rolul acestuia âi socializarea politică.
pejŢţrujaacriorizarea mteriorizării, sub forma opiniilor şi comportamentelor.
Habjuîşunî^^
sociale generale) şi o parte specifică fiecărui grup social. Există un fun­
exprimate de m e m b r i i unui a n u m i t g r u p social. Pentru B o u r d i e u , cel mai
important g r u p este clasa socială, habitusul având un caracter de clasă.
Pe de altă parte, clivajele care există între opiniile diferitelor grupuri
Percheron, A. : La socialisation politique, A. Collin, Paris, 1993 pp 18-21 • 27-
3 2 ; 60-61 ; 103-117; 173-191.
Bourdieu, P., Passeron, J.-C, La reproduction ed, cit., pp. 47-48.
155
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
sociale se explică prin faptul că relaţia acestor grupuri cu sistemul social
şi politic este diferită, în funcţie şi de locul pe care ele îl o c u p ă în struc­
tura socială. Opiniile sunt influenţate de o m u l t i t u d i n e de factori (varia­
bile): vârsta, profesia, genul, capitalul cultural, capitalul social, situaţia
familială, nivelul de trai, experienţa de viaţă etc.
Habitusul legitim este expresia culturii politice oficiale, i m p u s ă de
clasele d o m i n a n t e . Obiectivul socializării legitime este r e p r o d u c e r e a
ordinii sociale şi politice, r e p r o d u c e r e a relaţiilor de d o m i n a ţ i e politică şi
socială. M e c a n i s m e l e reproducerii sunt foarte eficace în societăţile con­
t e m p o r a n e pentru că ele nu sunt e v i d e n t e ci sunt disimulate, a s c u n s e . De
e x e m p l u , la şcoală copiii nu învaţă n u m a i să scrie, să citească, m a t e m a ­
tică , geografie, limbi străine etc. Ei învaţă şi să se supună;, să fie disci­
plinaţi, să r e s p e c t e reguli ale relaţiilor sociale, stereotipuri şi alte lucruri
care nu sunt c u p r i n s e în nici o p r o g r a m ă şcolară d a r sunt foarte eficient
inculcate, alcătuind aşa-numita "programă ascunsă" (hidden curricula) . tea, talentul sau procesul electoral. Socializarea ne inculcă acceptarea
Astfel, majoritatea populaţiei este conformistă nu din c a u z a coduri­
lor de n o r m e şi a sancţiunilor p r e v ă z u t e în aceste coduri (fie că este vor­
ba de Codul penal sau de C o d u l b u n e l o r m a n i e r e ) , ci pentru că a
interiorizat n o r m e l e habitusului legitim. C o d u r i l e şi sancţiunile acţio­
nează n u m a i a s u p r a acelora care au ratat habitusul, n u m a i a c o l o u n d e
socializarea legitimă a eşuat.
Rezultatul socializării este conformismul ( a c c e p t a r e a ordinii politice
legitime), în cazul unei socializări legitime reuşite, sau devianţa, atunci
când socializarea legitimă eşuează. C a u z e l e eşecului sunt diverse, de
e x e m p l u , influenţa mai puternică a unei subculturi sau contraculturi, în
raport cu cultura oficială (în acest caz, a r e loc aşa-numita socializare
negativă), criza structurilor sociale, inadecvarea conţinutului socializă­
rii la realităţi şi aspiraţii sociale, a n o m i a . C â n d î n c r e d e r e a în instituţiile
puterii legitime scade, fenomenele d e v i a n t e se î n m u l ţ e s c . Statul, societa­
tea în general, controlează manifestările deviante, c o n s i d e r a t e indezira­
bile, prin organizaţiile şi instituţiile controlului social (nu n u m a i cele
coercitive - poliţia, justiţia - dar şi sistemul de asistenţă medicală, secu­
ritate socială, mass-media sau chiar " g u r a l u m i i " ) . De e x e m p l u : cei care
nu aprobă valorile şi n o r m e l e oficiale în regimurile dictatoriale ajung în
închisori sau azile psihiatrice; în unele ţări, nepart iciparea la vot este
sancţionată de plata unei a m e n z i ; mass-media consideră, în general, pe
cei care nu merg la vot că nu sunt nişte " b u n i c e t ă ţ e n i " etc. R e a c ţ i a gru-
252
Bernstein, B. : Studii de sociologie a educaţiei (trad. de Rola şi Fred Marilor),
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1978, pp. 193-217.
156
8. CULTURA POLITICĂ
pului la devianţă consolidează solidaritatea acestuia. O r d i n e a politică
este văzută diferit: fie ca rezultat al consensului de valori, al voinţei ge­
nerale ( D u r k h e i m , P a r s o n s ) fie ca rezultat al impunerii prin forţă, con­
strângere sau m a n i p u l a r e ideologică (curentele marxiste).
Intr-un studiu c l a s i c 2 5 3 realizat de M e r t o n , pornind de la teoria
d u r k h e i m i a n ă a anomiei, este dezvoltată o tipologie a c o m p o r t a m e n t e l o r
deviante. A c e a s t ă teorie este foarte relevantă pentru societăţile aflate în
schimbare rapidă, aşa c u m sunt şi societăţile tranziţiei posteomuniste, în
care n o r m e l e , scopurile şi mijlocele se redefinesc într-un mod diferit de
cel în care au fost socializaţi o a m e n i i . E l e m e n t e l e culturale cele mai im­
portante, din acest p u n c t d e vedere sunt scopurile legitime, definite soci­
al, şi mijloacele legitime, care sunt acceptate social pentru atingerea
scopurilor. E x e m p l e de scopuri legitime: bogăţia, poziţia socială, presti­
giul, puterea; e x e m p l e de mijloace legitime: m u n c a , educaţia, creativita­
scopurilor şi mijloacelor legitime. Majoritatea dintre noi devine astfel
conformistă. D a r sunt indivizi şi grupuri care resping fie scopurile legi­
time, fie mijloacele, fie ambele. De exemplu, chiar dacă acceptă scopuri­
le legitime dar nu au acces la mijloacele legitime, unii oameni
" i n o v e a z ă " , utilizând, pentru a ajunge la scopuri, mijloace neacceptate
social: furtul, înşelăciunea, e v a z i u n e a fiscală, alte activităţi criminale.
Alţii se conformează mijloacelor, merg la serviciu în fiecare zi, muncesc
disciplinaţi dar fără să fie interesaţi de scopurile definite social. Aceştia
sunt "ritualiştii". Alţii resping atât scopurile cât şi mijloacele şi se retrag
într-o l u m e a lor, folosindu-se uneori, de alcool, droguri, reverii, o viaţă
b o e m ă sau dedicându-se unui h o b b y . Aceştia sunt "evazioniştii". în
sfârşit, sunt unii indivizi sau unele grupuri care nu acceptă nici scopurile
şi nici mijloacele definite de societate, având însă o atitudine activă şi
p r o p u n â n d noi scopuri şi noi mijloace. Aceştia sunt "rebelii" (vezi tabe­
lul d e mai j o s ) .
T A B E L U L 6: TIPURI DE C O M P O R T A M E N T E SOCIALE
Tip de comporta­ Acceptarea scopuri­ Acceptarea mijloace­
ment lor legitime lor legitime
Conformist + +
Inovativ + -
Merton, R.K.: "Social structure and anomie", American Sociologica! Review,
3/1938, pp.672-682, în: Worsley, P. (ed.): Modern Sociology, Penguin Books,
Harmondsworth, 1982, pp. 615-622.
157
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Ritualist - +
Evazionist - -
Rebel +/- +/-
Sursa: Merton, R.K.: "Social structurc and anomie", ed.cit.
E t a p e l e s o c i a l i z ă r i i politice: p m n a r ă (în familie); s e c u n d a r ă (în
afara familiei, mai ales la şcoală şi în grupul dc prieteni); terţiară (la vâr­
sta adultă, marcată de trecerea la noi sialusuii şi roluri sociale, printre
care cel d e cetăţean cu o anumită identitate socială şi politică).
Socializarea primară este foarte importantă, pentru că sunt asimilate
n o r m e şi valori care vor li r e p r o d u s e mai târziu, în c o m p o r t a m e n t u l co­
tidian. S o c i a l i z a r e a este o activitate conştientă şi inconştientă,'în acelaşi
timp, în care copilul " a b s o a r b e " şi imita i c e a r c reperează în mediul să
obişnuit. î n copilărie se formează atitudinile fundamentale în raport cu
autoritatea ( d u p ă c u m observa şi Hofstede) şi sc inculca majoritatea ste­
reotipurilor culturale. Socializarea arc un m a u al caracter afectiv - copi­
lul se ataşează foarte puternic dc anumite simboluri politice (drapel,
imn, c o n d u c ă t o r i , cravata d c pionier, ceremonii, ritualuri) sau, dimpotri­
vă, manifestă respingere şi ostilitate in raporl cu orice are legătură cu
politica.
C u vârsta, şi în raport cu capitalul cultural al familiei, creşte şi c u ­
noaşterea vocabularului politic, a roliniloi politice, a regulilor j o c u l u i
politic ele. în general, exista o legătură intre nivelul de c u n o a ş t e r e şi
nivelul de interes laţii dc politică.
La şcoală, copilul parcurge unele discipline un c o n ţ i n u t ridicat de
politizare: istoria, educaţia civică, atât prin noţiunile c â t şi prin atitudi­
nile şi valorile transmise, pentru că socializai ca arc un dublu aspect:
cognitiv şi afectiv.
Tranziţia postcomunislă a fost însoţită şi dc un p r o c e s de
(re)socializare politică, a tinerelor generaţii d a r şi a adulţilor. A c e ş t i a au
trebuit să înveţe n o i n o r m e , valori şi comportamente, c o m p l e t diferite
faţă de p eri oada c o m u n i s t ă . N u c l e u l noii culturi politice e s t e constituit
de valorile ataşate funcţionării d e m o c r a ţ i e i şi a e c o n o m i e i de piaţă.
Socializarea politică a individului implică, d u p ă c u m am mai arătat,
multiple p r o c e s e lingvistice, cognitive, simbolice şi n o r m a t i v e . Nu este
vorba de p r o c e s e m e c a n i c e , de o dresare de lipul stimul/reacţie ci de
procese active, în care individul j o a c ă un rol selectiv şi creator. La vârsta
adultă, individul are deja un bagaj i m p r e s i o n a n t de cunoştinţe, prejude­
căţi, stereotipuri, convingeri i n t i m e , toate acestea ajutându-1 să îşi struc­
tureze universul cotidian. Iată, însă, că tot acest univers e s t e z g u d u i t din
158
8. CULTURA POLITICA
temelii şi vechiul bagaj nu mai este bun de nimic. N o i l e dimensiuni ale
realităţii sociale şi presiunea noilor n o r m e sociale i-au obligat pe oa­
meni să îşi modifice vechile repere. Unii sociologi (Boudon, Stoctzel)
n u m e s c aculturaţie acest proces, de tranziţie la o nouă cultură politică.
Aculturaţia este un p r o c e s de adaptare socială, în care individul este
foarte interesat, foarte motivat, foarte dornic să asimileze n o u a cultură
politică. P r o c e s u l de aculturaţie se dezvoltă pas cu pas, în viaţa de zi cu
zi, deseori fără percepţia exactă a presiunii noilor n o r m e sociale.
Principalele dimensiuni ale socializării politice în perioada tranziţi­
ei sunt: definiţia d e m o c r a ţ i e i ; modificarea vocabularului politic; consti­
tuirea atitudinilor în raport cu sistemul politic; achiziţionarea noilor
valori politice; identificarea partizană. Toate acestea nu se fac prin stu­
diul u n o r m a n u a l e de educaţie civică ci prin c e e a ce oamenii trăiesc şi
e x p e r i m e n t e a z ă zi cu zi.
Cercetările desfăşurate în R o m â n i a sub coordonarea profesorului
Ioan M ă r g i n e a n au arătat că a scăzut ponderea procentuală a celor care
nu r ă s p u n d la întrebări referitoare Ia percepţii asupra democraţiei. Ast­
fel, aceştia au scăzut de la aproximativ 3 0 % în d e c e m b r i e 1990 la 1 5 %
în d e c e m b r i e 1 9 9 8 2 5 4 .
Astfel, în timpul regimului comunist, democraţia î n s e m n a pentru
români bogăţia şi prosperitatea ţărilor occidentale, despre care auzeau
din relatările norocoşilor sau ale r u d e l o r şi cunoştinţelor emigrate. După
1989, r o m â n i i defineau d e m o c r a ţ i a la modul negativ: opusul regimului
comunist. T r e p t a t s-a creat un c o n s e n s social în legătură cu necesitatea
trecerii la o e c o n o m i e de piaţă. Costurile sociale ale tranziţiei (şomaj,
sărăcie, inflaţie) au fost acceptate ca un rău necesar dar oamenii credeau
că ele trebuie contracarate prin protecţie socială.
în următorii ani ai tranziţiei, în opinia publică democraţia a început
să fie mai puţin asociată cu libertatea şi drepturile politice (drepturi elec­
torale), deja practicate în mai m u l t e rânduri de alegeri libere. D e m o c r a ­
ţia a î n c e p u t să fie înţeleasă ca b u n ă funcţionare a instituţiilor şi luptă
împotriva c o r u p ţ i e i 2 5 5 .
Literatura sociologică clasică identifică doi factori majori ai sociali­
zării politice: familia şi organizaţiile politice, în special, partidele politi­
ce. D a r în p e r i o a d a tranziţiei, aceşti factori au j u c a t un rol minor: rata de
înrolare în partidele politice este redusă iar familia nu este unitară în
Mărginean, I.: " Suportul social pentru democraţie", în: Sociologie românească
no.2/1999, p. 9.
2S5
lbidem, p.IO.
159
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
ceea ce priveşte opţiunile politice ale m e m b r i l o r săi. De aceea, alţii sunt
factorii socializării politice:
Influenţa contextului cultural şi istoric ; cultura politică naţiona­
lă îşi m e n ţ i n e influenţa chiar d a c ă valorile politice f u n d a m e n t a l e m o ş t e ­
nite vin c â t e o d a t ă în contradicţie cu valorile politice d e m o c r a t i c e .
P r o b l e m a moştenirii c o m u n i s t e , care, deşi este repudiată la m o ­
dul raţional, persistă în m e m o r i a colectivă şi în subconştient
P r e s i u n e a noilor forţe, instituţii şi n o r m e sociale: redefinirea ro­
lului şcolii şi al m a s s - m e d i a
în privinţa socializării politice a tinerelor generaţii, aceasta p o a t e fi
astfel e t a p i z a t ă 2 5 6 :
î n a i n t e de 10 a n i : etapa pre-logică ; copilul are c o n t a c t e rare şi
o c a z i o n a l e cu politica ; în general, acceptă în m o d necritic mediul său
social
10-11 ani: copilul î n c e p e să fie integrat în alte grupuri sociale şi
să ia cunoştinţă de pluralitatea punctelor de vedere
12-13 ani: copilul î n c e p e să se simtă mai a p r o p i a t de o anumită
ideologie politică şi să îşi formeze atitudini faţă de sistemul politic (de
acceptare sau refuz)
A n n i c k P e r c h e r o n a construit o m e t o d o l o g i e de investigare a conţi­
nutului socializării politice a copiilor, în Franţa. A c e a s t ă m e t o d o l o g i e a
fost aplicată şi în R o m â n i a , în anii ' 9 0 2 5 7 . Achiziţia vocabularului politic
este analizată pe d o u ă d i m e n s i u n i : (ne)cunoaştere şi ostilitate. Copiii
din R o m â n i a au avut rezultate mai b u n e la cunoaştere dar au manifestat
o mai m a r e ostilitate faţă de termenii vocabularului politic. în general,
ostilitatea este asociată cu necunoaşterea, pentru că, într-adevăr, necu­
noscutul p o a t e p r o v o c a teamă şi chiar repulsie. O altă categorie de ter­
meni care a provocat ostilitate este c e a referitoare la control social şi
instituţii coercitive: stat, forţe de o r d i n e , j a n d a r m i , a r m a t ă . O a treia ca­
tegorie este c e a referitoare la regimul t r e c u t : securitate, C e a u ş e s c u , co­
munist, dictatură. T e r m e n i i caracteristici pentru funcţionarea propriu-
zisă a sferei politice au primit m u l t ă ostilitate, de a s e m e n e a : partid, om
politic, candidat, consilier, ministru, p a r l a m e n t . în sfârşit, termeni legaţi
de tulburări şi violenţe: revoluţie, manifestaţie. C u v i n t e l e cele mai ac­
ceptate au fost : patrie, libertate, independenţă, egalitate, cetăţean, sala-
256
Dâncu, V.S.: "Socializarea politică şi achiziţia vocabularului politic ", în : Socio­
logie românească, no. 111/1999, pp. 51 -68.
2
"'lbidem.
160
8. CULTURA POLITICĂ
riu. In c o n c l u z i e , copiii intervievaţi sunt, în general, ostili autorităţii dar
apreciază libertatea şi bunăstarea.
A g e n ţ i i s o c i a l i z ă r i i p o l i t i c e cei mai importanţi sunt: familia, gru­
purile de apartenenţă, şcoala, întreprinderea, armata, sindicatele, alte
organizaţii şi asociaţii, bisericile, mass-media, partidele politice, campa­
niile de c o m u n i c a r e politică.
A n n i c k P e r c h e r o n identifică d o u ă moduri de socializare politică şi
de formare a c o m p e t e n t e l o r politice: spontan (empiric, din experienţa
cotidiană) şi „ ş t i i n ţ i f i c " ' 5 8 (în care obiectivele socializării sunt formale
şi/sau explicite). A u t o a r e a n o t e a z ă un declin al rolului familiei în socia­
lizarea politică, în perioada 1975-1990. Totuşi, familia continuă să fie
cel mai important agent al socializării politice, în ciuda acestui declin.
Astfel, în Franţa, cel puţin, interesul pentru politică are o rată de repro­
d u c e r e de la părinţi la copii de 7 4 % iar identificarea ideologică pe axa
stânga-dreapta de 4 0 % 2 9 . A c e s t e rate sunt chiar mai ridicate în
subeşantionul familiilor cu o c o m u n i c a r e b u n ă între părinţi şi copii, în
care părinţii vorbesc deschis şi transparent d e s p r e părerile lor politice.
C o n c l u z i a studiilor longitudinale efectuate de P e r c h e r o n este că familia
utilizează, în linii mari, aceleaşi m e c a n i s m e şi procese de socializare
politică, nu rolul ei s-a s c h i m b a t ci contextul social-politic 2 6 0 .
D u r k h e i m subliniază rolul religiei în socializare, ca „şcoală a vieţii
colect ive "; religia, ca producţie a spiritualului şi socialului, creează divi­
ziunea esenţială dintre sacru şi profan, dintre cultura c o m u n ă şi cea sa­
cră, rezervată liderilor (spirituali). în viziunea lui D u r k h e i m , religia nu
este un lux de care o m u l şi societatea se p o t lipsi ci chiar condiţia exis­
tenţei s o c i e t ă ţ i i 2 6 1 .
Un alţ agent important pentru socializarea politică îl reprezintă lide­
rii de opinie. Aceştia sunt p e r s o a n e bine integrate în grupul lor dar care
au, în acelaşi timp, n u m e r o a s e c o n t a c t e cu exteriorul grupului, De aceea,
ei au o c o m p e t e n ţ ă mai m a r e d e c â t ceilalţi m e m b r i ai grupului, în diver­
se d o m e n i i , sunt mai informaţi, au cunoştinţe m a i extinse. De exemplu,
într-un g r u p de femei, majoritatea casnice, lider de opinie va deveni o
Percheron, A.: "Peut-on encore parler d'heritage politique en 1989'?", în: : Meny,
Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la fondation
naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.74.
259
Idem, p.80.
260
Ibidem, p.87.
261
Durkheim, E.: Les formes elememaires de la vie religieuse, PUF, Paris, 1960
pp.602-605.
161
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
femeie mai tânără, care lucrează, c a r e este m a i c o n e c t a t ă şi m a i informa­
tă în privinţa m e d i i l o r exterioare g r u p u l u i . Lideri de o p i n i e pot deveni
şoferii de taxi, coafezele, frizerii e t c , adică acele p e r s o a n e care intră în
c o n t a c t cu p e r s o a n e p r o v e n i t e din m e d i i diverse. Liderii de o p i n i e sunt
importanţi şi pentru că ei i n t e r m e d i a z ă influenţa m a s s - m e d i a asupra
grupului (vezi, m a i j o s , subcapitolul 9.4. din această l u c r a r e ) .
Un rol foarte i m p o r t a n t în socializarea politică e s t e j u c a t de modele­
le şi grupurile de referinţă262. T e o r i a grupului de referinţă p u n e d o u ă
întrebări f u n d a m e n t a l e :
1). C u m influenţează ceilalţi o r i e n t a r e a politică a u n u i individ?
2). C i n e sunt aceşti „ceilalţi" la care individul se referă?
Individul a d o p t ă o atitudine politică ţinând c o n t de atitudinea celor­
lalţi. Referinţa la celălalt va fi pozitivă sau negativă. A t i t u d i n e a pozitivă
va orienta individul în m o d favorabil în raport cu un a n u m i t obiect. De
e x e m p l u , d a c ă r e s p e c t ă m şi a d m i r ă m foarte mult pe cineva, v o m fi în­
clinaţi să avem aceleaşi orientări şi preferinţe politice cu el. D a c ă el va
vota, să zicem, „ n u " la un r e f e r e n d u m , şi noi v o m fi înclinaţi să v o t ă m la
fel, întrucât îi r e s p e c t ă m foarte m u l t j u d e c a t a sa politică. Referinţa va fi
negativă în cazul o p u s , al unei p e r s o a n e pe care o antipatizăm, c a r e ne
pare neserioasă e t c . V o m fi înclinaţi să refuzăm atitudinile acelei per­
soane şi să ne f o r m ă m atitudini o p u s e în raport cu preferinţele ei politice.
Grupul ( m o d e l u l ) de referinţă are d o u ă funcţii f u n d a m e n t a l e :
- Funcţia n o r m a t i v ă : se b a z e a z ă pe faptul f u n d a m e n t a l că individul
o b ţ i n e şi m e n ţ i n e acceptarea sa socială din partea grupului confor-
m â n d u - s e la n o r m e l e grupului. P r o c e s u l cel mai sigur de stabilire a unui
a s e m e n e a c o n f o r m i s m este identificarea, proces în c a r e individul interio­
r i z e a z ă n o r m e l e grupului: din f e n o m e n e exterioare, n o r m e l e devin atitu­
dini interioare ale individului. Astfel, c o m p o r t a m e n t e l e actorilor
individuali sunt d e t e r m i n a t e de n o r m e l e şi standardele grupului lor.
- Funcţia c o m p a r a t i v ă : se b a z e a z ă pe a u t o e v a l u a r e a şi e v a l u a r e a fe­
n o m e n e l o r , e v e n i m e n t e l o r şi actorilor politici în funcţie de grupul folosit
ca p u n c t de c o m p a r a ţ i e . De e x e m p l u , o p e r s o a n ă se p o a t e autoevalua
d r e p t „săracă", chiar d a c ă în m o d obiectiv are venituri p e s t e m e d i e , d a c ă
se c o m p a r ă cu un grup de p e r s o a n e m a i b o g a t e decât ea.
A c e s t e grupuri de p e r s o a n e sau aceste p e r s o a n e pot fi reale (de
e x e m p l u , actori, cântăreţi, fotbalişti, v e d e t e T V , o a m e n i de afaceri etc.)
sau imaginare (personaje l e g e n d a r e , eroi mistici, v o i e v o z i etc. ). Prin
- 6 2 Newcomb, T.M., Turner, R.H., Converse, P.E.: Social Psychology: the study of
human imeraction, Hoit, Rinehart & Winston, N e w York, 1965.
162
8. CULTURA POLITICĂ
procesul de referinţă, individul ţine cont de p e r s o a n e şi grupuri concrete
dar şi de categorii abstracte, c u m ar fi statusuri şi clase sociale.
P r i n u r m a r e , individul are, în acelaşi timp, un grup de apartenenţă
(din c a r e face parte, în mod real) şi un grup de referinţă. De exemplu,
cineva p o a t e să fie necăsătorit şi sărac dar grupul său de referinţă poate
fi r e p r e z e n t a t de familiile fericite şi înstărite din reclamele şi serialele
T V . Publicitatea j o a c ă , de altfel, din plin cartea grupurilor de referinţă,
făcându-ne să c u m p ă r ă m un a n u m i t p r o d u s sau serviciu nu pentru că am
avea r e a l m e n t e nevoie de el ci d o a r pentru că c r e d e m că este c o n s u m a t
de grupul nostru de referinţă. Prin u r m a r e , nu apartenenţa obiectivă este
i m p o r t a n t ă , din acest p u n c t de vedere ci dorinţa de identificare cu grupul
de referinţă (pozitivă). C h i a r d a c ă există cazuri în care cele două grupuri
- de a p a r t e n e n ţ ă şi de referinţă - coincid, acestea sunt rare.
G r u p u r i l e de referinţă sunt relevante şi pentru explicarea recrutării
şi integrării politice. Sunt, astfel, p e r s o a n e care sunt izolate sau margina-
lizate în grupurile lor de apartenenţă dar care îşi pot schimba statusul
social prin aderarea la o mişcare sau organizaţie politică (de exemplu:
fascism, n a z i s m , legionarism, c o m u n i s m . . . ) .
U n e l e grupuri de referinţă sunt normative, adică solicită conformis­
mul şi sancţionează - prin blam sau ostracizare - devianţele de la normele
şi valorile grupului. De cxcniplu^jiajidclc^lc tineri, care de obicei, au un
proces de socializare negătîvă, în raport cu normele sociale dominante sau
chiar în raport cu normele familiilor de origine ale tinerilor.
Un_caz extrem al deviantei este respingerea ostilă a unui vechi grup
de referinţă şi trecerea cu entuziasm, chiar fanatism, la un nou grup de
referinţă. P u t e m ilustra această trecere în cazul aşa-numitului „fenomen
Piteşti'"'în care foşti legionari au devenit, printr-o cumplită „reeducare",
fanatici c o m u n i ş t i . în acest caz, fostul grup de referinţă pozitivă a deve­
nit un g r u p de referinţă negativă şi viceversa.
Majoritatea grupurilor de referinţă sunt însă grupuri comparative,
furnizând un cadru de referinţă pentru judecăţile formate de individ asu­
pra celorlalţi şi asupra lui însuşi. Acţiunile sale sunt legitime d o a r în
măsura în care se înscriu în n o r m a de grup. De exemplu, chiar d a c ă au
bani, unii studenţi sunt „blatişti", nu c u m p ă r ă bilet de tren sau autobuz
deşi ştiu că încalcă n o r m e l e sociale d o m i n a n t e dar ei respectă, astfel,
normele grupului lor.
M o d e l u l de referinţă este, în acelaşi timp, un m o d e l de rol (role
model), care exemplifică c u m trebuie j u c a t un anumit rol social (soţ,
mamă, profesionist e t c ) .
163
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

G r u p u l de referinţă p o a t e să fie diferit de grupul de apartetenţă dar zării şi a investiţiilor străine; o creştere a toleranţei faţă de anumite c o m ­
niciodată c o m p l e t rupt, pentru că grupul primar de apartenenţă (familia, p o r t a m e n t e considerate nu d e m u l t " d e v i a n t e " .
colegii, prietenii) r ă m â n e p u n c t u l focal al procesului de referinţă. Aici Atitudinile politice f u n d a m e n t a l e au fost structurate de către Denis
găsim p r i m e l e noastre m o d e l e de referinţă, în părinţi, în fraţi m a i mari, Lindon
2 4
pe cinci mari axe (vezi, mai jos, subcapitolul 11.2. din această
în profesori etc. lucrare):
în c o n c l u z i e , grupurile de referinţă (pozitivă) ne m o d e l e a z ă atitudi­ Interesul pentru politică
nile şi c o m p o r t a m e n t e l e , r e p r e z e n t â n d , pentru noi, m o d e l e dezirabile, cu Atitudinile privind schimbarea socială
c a r e vrem să s e m ă n ă m , pe care le imităm, din care vrem să facem parte. - Atitudinile privind raportul dintre libertate şi autoritate
A l e g e r e a unui a n u m i t grup de referinţă este d e t e r m i n a t ă de gradul lui de Atitudinile privind sistemul e c o n o m i c
atracţie şi de forţă, de felul în c a r e ne c o n v i n g e că deţine un a n u m i t con­ - Atitudinile privind raportul dintre dreapta şi stânga
trol al evenimentelor. în c e e a ce priveşte atitudinile politice predominante în tranziţia pos-
tcomunistă, D u m i t r u S a n d u 2 6 5 consideră că principala axă de structurare
8.5. CULTURĂ POLITICĂ ÎN ROMÂNIA: ATITUDINI Şl este atitudinea faţă de reformă.
VALORI POLITICE FUNDAMENTALE A t i t u d i n e a poate să fie de susţinere sau de respingere dar, spune
S a n d u , există şi atitudini de substituţie, cum ar fi fundamentalismul
C u l t u r a politică c u p r i n d e atitudini politice profunde şi relaţii stabile
etnocentric, adică j u d e c a r e a tuturor schimbărilor asociate reformei din
care d e t e r m i n ă restul percepţiilor: asupra mediului social şi politic, asu­
perspectiva etniei proprii.
pra guvernării, asupra procesului electoral etc. A c e s t e atitudini politice
Definirea operaţională (prin indicatori, adică prin s e m n e măsurabi­
fundamentale ( d e n u m i t e şi " t e m p e r a m e n t p o l i t i c " 2 6 3 ) sunt, la rândul lor,
le şi observabile) a atitudinii faţă de reformă ne permite să construim o
d e t e r m i n a t e de valorile politice fundamentale, care sunt achiziţionate în
scală de m ă s u r a r e a acestei atitudini, pe următoarele dimensiuni:
timpul socializării politice, la diferite vârste.
I. Atitudinea faţă de e c o n o m i a de piaţă
Mijlocul tle investigare a t e m p e r a m e n t u l u i politic este sondajul de
1. Credeţi că privatizarea e b u n ă ?
opinie. C u m b i n e ştim, î n a i n t e de 1989 nu au fost posibile sondaje pro­
1.1. Da ( I p u n c t )
fesioniste. Pentru a afla valorile şi atitudinile fundamentale ale români­ 1
1.2. Nu (Opuncte)
lor în perioada comunistă, p u t e m folosi metode calitative, inclusiv
2. Credeţi că statul ar trebui să menţină controlul asupra unor sec­
mijloacele istoriei orale.
toare importante ale e c o n o m i e i ?
Instrumentele folosite iau forma scalelor de atitudini standardizate
2 . 1 . D a (Opuncte)
care ne permit, prin sondaje de tip b a r o m e t r u , să v e d e m c u m evoluează
2.2. N u ( I p u n c t )
în timp atitudinile politice fundamentale. Evoluţia lor este, de obicei,
3. Credeţi că statul ar trebui sa controleze formarea preturilor?
foarte lentă, t e m p e r a m e n t u l politic fiind foarte rezistent la schimbare.
3.1. D a (Opuncte)
T o t u ş i , în perioadele de s c h i m b a r e socială rapidă, relativa inerţie este
3.2. Nu ( I p u n c t )
învinsă de către a n u m i t e modificări, ajungându-sc, uneori, la e m e r g e n ţ a
II: Atitudine faţă de democraţie
unei noi culturi politice. M e c a n i s m e l e care p r o d u c această e m e r g e n ţ a
4. E b i n e să existe mai m u l t e partide ?
sunt experienţa directă, c a m p a n i i l e de c o m u n i c a r e politică şi, mai ales,
4.1. Da (Ipunct)
mesajele mass-media. Liderii de opinie şi grupurile de referinţă joacă, de
4.2. Nu (Opuncte)
a s e m e n e a , u n rol important.
5. E r a mai bine înainte de d e c e m b r i e 1989 ?
De e x e m p l u , în R o m â n i a , sondajele arată i m p o r t a n t e mutaţii în
5.1. D a
t e m p e r a m e n t u l politic: de la " n u ne v i n d e m ţ a r a ! " la a c c e p t a r e a privati-
Lindon, D.: op.cit., pp. 18-22.
Lindon, D.: Marketing Politique ,Dalloz, Paris, 1986, p.17. Sandu, D.: Sociologia tranziţiei, Staff, Bucureşti, 1996.

164 165
 8. CULTURA POLITICĂ
iyipTAiuinBFfi7F SOCIALE ALE PUTERII
nea pentru reformă). Pe baza atitudinii faţă de reformă, D u m i t r u Sandu
5.2. N u construieşte o adevărată tipologie socială
266
, rafinată în lucrările ulte­
111. O p ţ i u n e electorală
rioare. Principalele tipuri sociale sunt: conservator-comunitar; conserva-
6. D a c ă d u m i n i c a viitoare ar a v e a loc alegeri p a r l a m e n t a r e , cu cine
tor-individualist; pragmatic-individualist; liberal-comunitar; liberal-
aţi vota ?... individualist 2 6 7 .
6 . 1 . (Partide reformiste....)
D u m i t r u Sandu analizează distribuţia atitudinilor reformiste şi anti-
6.2. (Partide c o n s e r v a t o a r e . . . )
reformiste din punctul de vedere al criteriilor socio-demografice: genul,
I Y . P e r c e p ţ i a viitorului p e s i m i s m / o p t i m i s m
vârsta, mediul de rezidenţă, veniturile, consumul media, poziţia în ierar­
7. C u m credeţi că veţi trăi peste 5 ani?
hia socială (dacă au fost şefi), gravitatea problemelor sociale locale (rata
7 . 1 . M a i bine
sărăciei, rata şomajului), regiunea istorică, nivelul de educaţie. Conclu­
7.2. L a fel sau mai rău
ziile acestei analize par a indica că reformiştii au o vârstă medie mai
V. Atitudine faţă de risc
redusă, o proporţie mai m a r e a bărbaţilor în rândurile lor, mai multe bu­
8. E mai bine să ai un salariu m i c şi sigur d e c â t un câştig m a r e dar
nuri de folosinţă îndelungată în gospodărie, venituri mai mari, capital
nesigur ? relaţional mai mare, c o n s u m m e d i a ridicat, au mai mulţi şefi printre ei,
8.1. D a sunt mai şcoliţi, majoritatea locuiesc în urban, în localităţi şi j u d e ţ e mai
8.2. N u dezvoltate. Ce ne spun aceste profiluri de status al tipurilor sociale? Că
VI. Individualism/colectivism
atitudinea faţă de reformă tinde să coreleze pozitiv cu dezvoltarea şi
9. E b i n e ca tinerii să ia singuri hotărârile în viaţă, fără amestecul
m o d e r n i z a r e a mediului social şi cu cantitatea de resurse e c o n o m i c e ,
părinţilor? educaţionale, relaţionale şi politice deţinute de indivizi şi de familiile
9.1. D a lor.
9.2. Nu în viziunea lui Vladimir P a ş t i 2 6 8 temperamentul politic al românilor
VII. Localism/universalism este d o m i n a t de :
10. E bine să ne integram în U E , N A T O . . . ? conservatorism, reformism limitat sau chiar antireformism
lO.l.Da manifestări de intoleranţă
10.2. N u acceptarea dificilă a noului
VIII. Satisfacţia personală etatism, dependenţă, p a t e m a l i s m
11. C a t de mulţumit sunteţi de viata dvs.? - n e m u l ţ u m i r e a este o constantă a stării de spirit a electoratului
1 1.1. F o a r t e mulţumit, mai degrabă mulţumit român
11.2. Foarte n e m u l ţ u m i t , mai d e g r a b ă n e m u l ţ u m i t drepturile omului şi libertăţile civice sunt considerate un moft
altcineva e vinovat î n t o t d e a u n a
Scala de m a i sus, adaptată d u p ă D. Sandu, este o expresie simplifi­
conspiraţionism
cată şi didactică a măsurării în ştiinţele sociale, activitate mult mai subti­
autoritarism
lă, mai fină, mai nuanţată. O b s e r v ă m că scala arc un interval de variaţie
ideea imoralităţii Occidentului.
între 0 şi 11 p u n c t e , de la antireformism m a x i m la r e f o r m i s m m a x i m .
D a c ă ne g â n d i m bine, mentalităţile de mai sus sunt, m a i mult sau
C o n s t r u c ţ i a scalei se b a z e a z ă pe m a i m u l t e ipoteze : reformiştii sunt
mai puţin, reziduuri ale culturii politice existente în c o m u n i s m .
î m p o t r i v a amestecului statului în e c o n o m i e , nu au nostalgii d u p ă regi­
m u l trecut, sunt optimişti cu privire la viitor, sunt mulţumiţi de viaţa lor,
266
Ibidem, p.84.
au atitudini m o d e m e şi tolerante. 267
Sandu, D.: Spaţiul social al tranziţiei, Polirom, Iaşi, 1999, p. 61.
De fapt, atitudinea faţă de reformă face parte dintr-un c o m p l e x cul­ 268
Paşti, V., Miroiu, M., Codiţă, C: România - stare de fapt. Volumul I. Societatea,
tural al reformei (un set de valori care funcţionează î m p r e u n ă cu opţhl- Nemira, Bucureşti, 1996, p. 172.

167
166
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Alfreci B u l a i 2 0 9 subliniază rolul m a j o r a i socializării politice totalita­
re în cultura politică a tranziţiei. U n a clin principalele caracteristici este
perpetuarea duplicităţii: o a d e z i u n e formală la ideologia „oficială" (re­
formă, privatizare, integrare e u r o p e a n ă , d e m o c r a ţ i e ) , a d e z i u n e infirmată,
însă, d e c o m p o r t a m e n t e l e reale. Bulai arată, d e a s e m e n e a , începutul unei
noi socializări politice, d e t e r m i n a t ă de s c h i m b a r e a structurilor sociale.
Constituirea unei noi culturi politice, structurată pe noi axe, este un pro­
ces dificil şi, de fapt, am trăit, în primii ani ai tranziţiei, în interiorul ve­
chiului model cultural..
L a z a r V l a s c e a n u 2 7 0 arată că atitudinile politice ale electoratului ro­
m â n sunt structurate pe trei axe: paseistă (nostalgie d u p ă c o m u n i s m
e t c ) , p o s t e o m u n i s t ă ( d e m o n i z a r e a c o m u n i s m u l u i ) şi identificarea etnică,
naţionalistă.
P e n t r u a v e d e a situarea R o m â n i e i , din acest p u n c t de vedere, printre
alte ţări aflate în tranziţie, a v e m la dispoziţie mai m u l t e studii transnaţi­
onale, de e x e m p l u , B a r o m e t r u l N o i l o r D e m o c r a ţ i i . C o m p a r a t i v cu cele­
lalte ţări din estul şi răsăritul E u r o p e i (Bulgaria, C e h i a , Slovacia,
P o l o n i a , Slovenia, B e l a r u s , U c r a i n a şi C r o a ţ i a ) R o m â n i a a r e o poziţie
m e d i e , în c e e a ce priveşte distribuţia atitudinilor pro/anti r e f o r m i s t e 2 7 1 .
Au fost investigate, printre altele, următoarele atitudini: colectivism vs.
individualism; o p t i m i s m vs. p e s i m i s m ; satisfacţia în raport cu venituri­
le; d e m o c r a ţ i e vs. autoritarism; etatism vs. liberalism, î n c r e d e r e a în in­
stituţii. E ş a n t i o n u l r o m â n e s c se d e p ă r t e a z ă de m e d i e d o a r în cazul
ponderii semnificativ mai m a r e a colectiviştilor, c o n s i d e r â n d , în mai
m a r e măsură că întreprinderile ar trebui să r ă m â n ă în proprietate de stat
şi preferând o slujbă sigură, chiar d a c ă mai prost plătită.
Atitudinile politice f u n d a m e n t a l e existente în R o m â n i a în p r i m u l
d e c e n i u d u p ă 1989 prezintă p u t e r n i c e r e m a n e n t e a l e culturii politice a
regimului trecut d a r şi mutaţii i m p o r t a n t e . D i n această cauză, populaţia
nu s-a o p u s reformei dar a susţinut o reformă graduală. Mutaţiile se ac­
centuează, însă, în următorul d e c e n i u .
269
Bulai, A.: "Victoria socialismului ? ", în Revista de Cercetări Sociale, nr.
2/1995, pp. 152-161.
210
Vlasceanu, L„ A. Miroiu : Democraţia ca proces. Alegerile din 2000, Editura
Trei, Bucureşti, 2 0 0 1 , pp.24-33.
271
Rose, R., Haerpfer, C.W.: "Reacţia maselor la transformările din societăţile post-
comunis'te", în: Revista de Cercetări Sociale, no.4/1994, pp. 72-96.
168
9. OPINIA PUBLICĂ
9.1. COMPORTAMENTE COLECTIVE
Istoria recentă a R o m â n i e i a fost marcată de mari mişcări populare
care deseori au degenerat în confruntări violente: începutul Revoluţiei,
la T i m i ş o a r a , în 16-20 d e c e m b r i e 1989; dezvoltarea Revoluţiei în Bucu­
reşti, Cluj, Sibiu; demonstraţiile din Bucureşti 28-29 ianuarie 1990; mi-
neriadele; confruntările interetnice (Târgu M u r e ş , H ă d ă r e n i ) , Piaţa
Universităţii etc.
T o a t e aceste episoade teribile din istoria noastră nu au fost eveni­
m e n t e izolate, apărute din senin, ci simptome ale conflictelor sociale.
L T neori, ele au accelerat evoluţia societăţii, determinând schimbări socia­
le şi politice, ca de e x e m p l u x ă d e r e a regimului Ceauşescu, progresul
drepturilor şi libertăţilor civice, democratizare, pluripartitism.
A d e s e a , aceste e v e n i m e n t e au fost înfricoşătoare, violenţa lor a fost
înspăimântătoare, au p r o d u s pierderi de vieţi omeneşti şi p a g u b e materi­
ale; totuşi, ele au constituit un semnal de alarmă privind unele probleme
conflictuale latente, p r o b l e m e pe care conştiinţa socială a încercat să le
refuleze în numele stabilităţii şi consensului.
Sociologia politică analizează aceste evenimente din perspectiva
cauzelor şi a consecinţelor, fără a p u n e etichete morale.
E x e m p l e l e date m a i sus sunt extreme, din punctul de vedere al vio­
lenţei şi participării populaţiei, sunt c e l e mai severe forme de compor­
tament colectiv care au m o d e l a t istoria recentă a R o m â n i e i . D a r nu toate
c o m p o r t a m e n t e l e colective sunt e v e n i m e n t e periculoase sau mişcări vio­
lente.
Să ne amintim frenezia ce a cuprins pe români cu prilejul jocului pi­
ramidal Caritas, u n d e se câştiga de 8 ori suma depusă; sau falimentul
F N I ( F o n d u l Naţional de Investiţii). P o a t e aceste e v e n i m e n t e nu au pro­
vocat (cel puţin, nu într-un mod vizibil) victime dar au avut şi ele semni­
ficaţia lor pentru tranziţia e c o n o m i c ă şi politică a R o m â n i e i .
Iată şi alte e x e m p l e de c o m p o r t a m e n t e colective: un meci de fotbal,
un spectacol, revelionul în centrul Bucureştiului, un concert rock, zvo­
nurile, m o d e l e .
în societăţile tradiţionale c o m p o r t a m e n t e l e colective erau mai rare,
deşi ai existat răscoale populare teribile. în societăţile m o d e r n e compor-
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
tamentele colective sunt favorizate ele c o n c e n t r a r e a populaţiei în marile
aglomerări urbane.
ComjHylainentele colective sunt c o m p o r t a m e n t e neobişnuite, -ie-şite-
clin c o m u n , care antrenează un n u m ă r foarte m a r e de persoane. E l e pot fi
s p o n t a n e sau organizate; pot fi (din p u n c t dc vedere e m o ţ i o n a l ) manifes­
tări de furie, ură, ostilitate, frică sau, dimpotrivă, de b u c u r i e .
O altă distincţie importantă este cea dintre m u l ţ i m e şi m a s e . Mulţi­
mea este formată dintr-un n u m ă r m a r e de persoane reunite în acelaşi
timp, în acelaşi loc (de exemplu, m u l ţ i m e a strânsă pe un stadion, la un
meci de fotbal; o demonstraţie). Masa este formată din indivizi c a r e î m ­
părtăşesc aceeaşi reacţie la acelaşi stimul, nefiind n e a p ă r a t în acelaşi loc,
nefiind necesară între ei o apropiere fizică, spaţială. Deşi difuză, m a s a
(indivizii ce o alcătuiesc) este unită prin valori, simboluri sau obiective
sociale c o m u n e (de e x e m p l u : cititorii unui ziar; sau, publicul unui post
de televiziune; sau, cumpărătorii unui p r o d u s de o anumită m a r c ă ; sau,
electoratul unui partid). U n i i a u t o r i 2 7 2 folosesc termenul de public, pen­
tru a d e s e m n a m a i bine caracterul " s p e c i a l i z a i " al u n o r m a s e .
în afară de emoţii şi idei, m e m b r i i mulţimilor şi maselor sunt uniţi
şi de c o m u n i c a r e a directă şi indirectă care se stabileşte între ei. C o m u n i ­
c a r e a indirectă s-a dezvoltat mai ales datorită noilor mijloace de c o m u ­
nicaţie - inclusiv mass-media - care au permis unui n u m ă r din ce în ce
mai mare de o a m e n i , aflaţi la distanţe mari, să c o m u n i c e între ei.
în cadrul acestor manifestări colective, o a m e n i i se c o m p o r t ă într-un
m o d diferit; faptul că sunt î m p r e u n ă , în contact - direct sau indirect - cu
ceilalţi, le s c h i m b ă c o m p o r t a m e n t u l . O a m e n i liniştiţi, poate chiar timizi,
se transformă total atunci când sunt pe stadion sau participă la o d e m o n ­
straţie. O a m e n i născuţi şi educaţi în regimul c o m u n i s t , disciplinaţi şi
conformişti de obicei, care participau docili la şedinţe de partid, învăţă­
m â n t politic sau defilări - au ajuns, în n o a p t e a de 21-22 d e c e m b r i e 1989
să fie gata să m o a r ă , î m p r e u n ă cu ceilalţi, la baricadele ridicate în cen­
trul Bucureştiului.
Sociologi şi psihologi sociali au încercat să explice aceste schim­
bări de c o m p o r t a m e n t , existând mai multe teorii, dintre care a m i n t i m :
1). Teoria convergenţei: oamenii care c o m p u n m u l ţ i m i l e şi m a s e l e
au caracteristici personale - manifeste sau latente - c o m u n e , c e e a ce
d e t e r m i n ă un c o m p o r t a m e n t asemănător.
272
Turner, R., Lewis M Killian: Collective Behavior, Prentice Hali, Englewood
Cliffs, 1 9 8 7 , p . l 5 8 .
170
9. OPINIA PUBLICĂ
2). Teoria contagiunii sociale. G u s t a v e Le B o n crede că aceste
c o m p o r t a m e n t e colective sunt rezultatul unei stări m e n t a l e supraindi-
viduale,care se transmite, ca un microb, de la un individ la altul (vedem
influenţa descoperirilor din biologie şi medicină).
3). Teoria imitaţiei. Pentru Gabriel de T a r d e 2 7 4 , contagiunea este
favorizată de sugestie, care amplifică c o m p o r t a m e n t u l imitat; contagiu­
nea este mai d e g r a b ă o spirală, decât un cerc.
A)Teoria depersonalizării: indivizii se dizolvă în m u l ţ i m e sau în
masă, ei îşi pierd individualitatea, personalitatea, simţul răspunderii
pentru actele proprii este abolit. Indivizii se simt pierduţi în anonimat,
simt că au voie să facă orice, că libertatea nu are limite, că barierele au
căzut. E un fel de misticism care c u p r i n d e o a m e n i i . G r u p u l - mulţimea,
m a s a - devine adevăratul actor, adevăratul personaj, " h i d r a cu o mie de
c a p e t e " . Toţi conducătorii politici vor să se folosească de această deper­
sonalizare în propriul interes. De multe ori, apelul la emoţii, vise, dorin­
ţe secrete, la inconştientul colectiv, este mai eficace decât apelul la
raţiune.
9.2. OPINIA PUBLICĂ- COMPORTAMENT COLECTIV
Deşi dezvoltată şi devenită foarte vizibilă în e p o c a recentă (în spe­
cial datorită noilor mijloace de c o m u n i c a r e , inclusiv mass-media) opinia
publică nu este un fenomen nou: "Aristotel şi autorii latini evocă adesea
rolul ei, fie ca sprijin, fie ca ferment de distrugere a puterii. La fel gân­
desc şi autorii epocii m o d e r n e . . .odată cu Renaşterea italiană se constitu­
ie o veritabilă ştiinţă a Statului... Machiavelli afirmă în Principele . . . [ c ă
poporul] este cel mai tare şi cel mai p u t e r n i c " 2 7 5 .
G i o v a n n i S a r t o r i 2 7 6 consideră că expresia a apărut în deceniile pre­
mergătoare Revoluţiei franceze, deşi fenomenul, ca atare exista încă din
Antichitate.
O conotaţie a termenului de opinie publică este şi acela de „gura
l u m i i " , e x p r i m â n d un c o n s e n s normativ, fixând n o r m e , obiceiuri şi tradi­
ţii, în interesul supravieţuirii comunităţii respective. în acest sens, opi-
Le Bon, G.: Psihologia mulţimilor (trad. Mariana Tabacu), Antet, Bucureşti,
2006.
274
Tarde, G.: Les lois de Vimitation, Felix Alean, Paris, 1890, pp. 82-98.
275
Stoetzel, J., A. Girard: Sondajele de opiniepublică,(lraă. I. Pecher), Editura ştiin­
ţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1975, p. 21
276
Sartori, G.: Teoria democraţiei reinterpretată (trad. Doru Pop), Polirom, lasi,
1999, p. 100.
171
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
nia publică p o a t e d e t e r m i n a indivizii să a d o p t e c o m p o r t a m e n t e în ciuda
propriilor convingeri şi voinţe. Indivizii se supun pentru că, altfel, ei ar
fi desconsideraţi, marginalizaţi, izolaţi sau ostracizaţi. O a m e n i i au, prin­
tre lor nevoile fundamentale, nu n u m a i nevoi fizice, m a t e r i a l e sau biolo­
gice. Ei au n e v o i e de afecţiune, de iubire, de respect şi a p r o b a r e din
partea celor din jur. C o n f o r m i s m u l îi va ajuta să îşi satisfacă a c e s t e ne­
voi.
Prin u r m a r e , opinia publică s a n c ţ i o n e a z ă c o m p o r t a m e n t e l e şi opi­
niile m e m b r i l o r comunităţii, aprobă sau d e z a p r o b ă , r e c o m p e n s e a z ă sau
' 277
p e d e p s e ş t e , fiind o „păzitoare a m o r a v u r i l o r " şi un puternic instru­
m e n t al controlului social.
D e z v o l t a r e a democraţiilor m o d e m e a c o n s o l i d a t rolul opiniei pu­
blice în funcţionarea politicii, fundamentul puterii r e z i d â n d în opinia
p o p u l a r ă 2 7 8 . O p i n i a publică a î n c e p u t să conteze din ce în ce m a i mult în
politică, pentru că în societăţile d e m o c r a t i c e distanţa dintre elite şi m a s e
este mai redusă. De asemenea, schimbările sociale sunt mai r a p i d e , soci­
etatea nu mai funcţionează c o n f o r m u n o r tradiţii imuabile; n o r m e l e , le­
gile sc redefinesc pentru a r ă s p u n d e acestor schimbări. O p i n i a publică
este tot mai d e s consultată şi din c a u z a acestui p r o c e s continuu de legife­
rare.
S-a trecut, astfel, de la p e r c e p e r e a politicii ca o activitate rezervată
exclusiv elitelor, la p e r c e p e r e a politicii ca o activitate populară. Totuşi,
rolul opiniei publice a devenit şi mai important o d a t ă cu trecerea de la
politica p o p u l a r ă la politica--marfă şi dezvoltarea marketingului politic.
Alţi factori care au sporit i m p o r t a n ţ a politică a opiniei p u b l i c e sunt:
educaţia generală (care a crescut nivelul de c o m p e t e n ţ ă politică a clase­
lor populare), creşterea n u m e r i c ă şi simbolică a clasei de mijloc, apariţia
şi dezvoltarea mijloacelor de c o m u n i c a r e în masă ( m a s s - m e d i a ) .
în concluzie, rolul politic al opiniei publice este foarte important în
societăţile d e m o c r a t i c e : o p i n i a publică ghidează acţiunile elitelor politi­
c e , atât în d o m e n i u l electoral cât şi în d o m e n i u l politicilor publice. Opi­
nia publică p o a t e influenţa luarea u n o r decizii politice şi, de a s e m e n e a ,
p r o d u c e reacţii la decizii deja puse în practică. O p i n i a publică reprezin­
tă, astfel, un feedback pentru g u v e r n a r e şi pentru politică, un mijloc de
control al guvernării prin j u d e c ă ţ i l e criticile pe c a r e le e x p r i m ă la dresa
guvernării.
277
Noelle-Neumann, E.: Spirala tăcerii. Opinia publică - învelişul nostru social
(trad. Vlad Cucu-Oancea), Editura Comunicare, ro, Bucureşti, 2004, p.107.
278
Stoetzel, J., A. Girard: op.cit.., p.22
172
9. OPINIA PUBLICĂ
Atunci când există discrepanţe între a g e n d a (subiectele de interes şi
p r e o c u p a r e , priorităţile) opiniei p u b l i c e şi agenda clasei politice (în spe­
cial, a g e n d a guvernării) se pot aplica mai m u l t e soluţii de armonizare:
fie politica se conformează a g e n d e i publicului, fie guvernarea încearcă,
prin c o m u n i c a r e politică, să modifice a g e n d a opiniei publice, să introdu­
că propriile obiective pe această a g e n d ă . C o m u n i c a r e a politică p o a t e să
utilizeze p e r s u a s i u n e a dar şi informarea corectă.
De e x e m p l u , opinia publică din R o m â n i a a avut în anii ' 9 0 o agen­
dă d o m i n a t ă de subiecte e c o n o m i c e : sărăcia, şomajul, creşterea preţuri­
lor şi inflaţia. Subiecte legate de politica e x t e r n ă ( N A T O , U n i u n e a
E u r o p e a n ă ) au fost o a r e c u m i n t r o d u s e "din exterior" pe agenda popula­
ţiei.
N o e l l e - N e u m a n n 2 7 9 m e n ţ i o n e a z ă şi alte funcţii, la fel de importante,
dar mai puţin vizibile (latente, nu manifeste) ale opiniei publice, c u m ar
fi controlul social şi integrarea socială. Opinia publică îi izolează pe cei
care nu vor să se conformeze cadrului normativ al societăţii respective
dar creşte conformismul celorlalţi, care se tem să fie izolaţi, la rândul
lor. Astfel, societatea devine mai coezivă şi îşi p o a t e apăra mai bine in­
teresele de supravieţuire şi dezvoltare.
9.3. DEZBATERI PRIVIND CONCEPTUL DE OPINIE
PUBLICĂ
In ceea ce priveşte conceptul de opinie publică, există foarte multe
accepţiuni. Elisabeth N o e l l e - N e u m a n n m e n ţ i o n e a z ă că în 1965 existau
peste 50 de definiţii 2 8 0 .
Simţul c o m u n percepe, de m u l t e ori, opinia publică în m o d monoli­
tic, personificând-o. O p i n i a publică nu este, însă, o sumă o m o g e n ă de
opinii individuale. Opinia publică nu se confundă nici cu poziţia "forma­
torilor de o p i n i e " din mass-media (editorialişti, comentatori, analişti).
Ea nu este nici setul de valori sau atitudini profunde care asigură solida­
ritatea socială (confundându-se, astfel, cu cultura politică). Gabriel de
T a r d e 2 8 1 insistă, de altfel asupra caracterului trecător, instabil, fluid al
opiniei publice, considerând-o ca o grupare m o m e n t a n ă , mai mult sau
mai puţin logică, de judecăţi care r ă s p u n d p r o b l e m e l o r curente şi care
Noelle-Neumann, E.: op.cit., p.121.
0
Idem, p.79.
1
Tarde, Opinia şi mulţimea, ed.cit.
173
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
sunt reproduse d e mai m u l t e ori în acelaşi timp, î n aceeaşi societate
(deci, care p r e o c u p ă o c o m u n i t a t e dată).
D e c i , pentru unii cercetători opinia publică este ceva trecător, pen­
tru alţii este ceva durabil.
O perspectivă c o n s i d e r ă , inspirată din holismul sociologic şi din
psihologia socială, că opinia publică este ceva care există în afara şi dea­
s u p r a indivizilor. O p i n i a publică nu este s u m a opiniilor individuale,
existând dimpotrivă, s u p r a d e t e r m i n a r e a opiniilor individuale de către
opinia publică.
Altă perspectivă, inspirată de pozitivism, consideră că opinia publi­
că este suma, rezultanta sau m e d i a opiniilor individuale.
O p i n i a publică este privită de către unele abordări ca o realitate
psihosocială, o entitate supraindividuală, care preexistă intervenţiei son­
dajelor de opinie şi care p r o d u c e efecte sociale şi p s i h o s o c i a l e (influen­
ţarea c o m p o r t a m e n t e l o r individuale şi de grup; politicile g u v e r n a m e n ­
tale). Pentru alţii, o p i n i a publică este d o a r o construcţie artificială, un
artefact al sondajelor de opinie.
î n c l i n ă m să c o n s i d e r ă m , din p unctul de vedere al sociologiei politi­
c e , definiţia inspirată de sociologii francezi Jean Stoetzel şi Alain
G i r a r d 2 8 2 (şi preluată, în formulări diferite, de n u m e r o a s e m a n u a l e şi
dicţionare de s o c i o l o g i e 2 8 3 ) : Opinia publică este ansamblul opiniilor ex­
primate în raport cu un subiect precis, de interes public şi care, de obi­
cei, ţine de actualitate. Epitetul „ p u b l i c " se referă la c e v a care este
d e s c h i s tuturor şi care, în acelaşi timp, reprezintă interesul comunităţii
respective. Subiectul asupra căruia se e x p r i m ă opinia p u b l i c ă este, de
obicei, un subiect controversat, în legătură cu care nu există un consens
evident (de e x e m p l u , formula m a t e m a t i c ă a ariei cercului nu p o a t e fi un
subiect de opinie publică)..
O p i n i a p u b l i c ă nu este monolitică, nu este niciodată u n a n i m ă : poate
exista un curent de o p i n i e d o m i n a n t (sau majoritar) dar există şi curente
aflate în dezacord cu o p i n i a d o m i n a n t ă . De asemenea, ea nu este simpla
s u m ă a opiniilor individuale.
Există abordări care c o n c e p opinia publică n u m a i în legătură cu ac­
tul guvernării: opinia p u b l i c ă este c o m u n i c a r e a de la cetăţeni către gu­
vernare, cu intenţia de a d e t e r m i n a şi influenţa procesul legislativ,
12
Stoetzel, J., Girard, A.: op.cit., pp.26-33.
13
Sumpf. J., Hugues, M.: Dictionnaire de sociologie, Larousse, Paris, 1973, p.180.
174
9. OPINIA PUBLICĂ
structura şi acţiunile guvernării . Acest c o n c e p t al opiniei publice nu
poate acţ iona decât în societăţile d e m o c r a t i c e , u n d e guvernul este ales în
m o d liber. In societăţile autoritare sau totalitare, guvernarea reprimă
opinia p u b l i c ă şi nu îşi b a z e a z ă deciziile pe consultarea reală a opiniei
publice.
Alţi a u t o r i 2 8 5 consideră opinia publică drept un c o m p o r t a m e n t co­
lectiv s p o n t a n , neorganizat, e x p r i m â n d atitudini asupra chestiunilor de
politică publică, atitudini c o m u n i c a t e guvernanţilor. Prin urmare, opinia
publică face legătura dintre public (popor) şi decidenţi. Atitudinile indi­
viduale sunt formate prin procesele de socializare politică, dar nu forma­
rea atitudinilor şi a opiniei publice devine centru] de interes ci procesul
de c o m u n i c a r e a atitudinilor publicului către decidenţi şi rezultatul in­
fluenţei opiniei publice asupra deciziei politice.
în c o n c l u z i e , pentru sociologie opinia publică nu are o d i m e n s i u n e
t r a n s c e n d e n t ă , un caracter misterios, ci este ceva foarte concret, empiric,
observabil şi măsurabil. Este adevărat că opinia publică nu poate fi mă­
surată direct, ci n u m a i m ă s u r â n d şi agregând opiniile individuale ale
unui eşantion reprezentativ, opinii individuale care se supun regulilor
psihologice de formare.
în corelaţie cu conceptul de opinie publică p u t e m aminti conceptul
de sferă p u b l i c ă (sau spaţiu public) elaborat de H a b e r m a s 2 8 6 .
S e p a r a r e a dintre spaţiul public şi spaţiul privat este un rezultat rela­
tiv r e c e n t al diferenţierii sociale. Spaţiul public este, după părerea lui
H a b e r m a s , o invenţie a modernităţii (ca şi spaţiul privat, de altfel). Pri­
mul spaţiul public este spaţiul public burghez, în care funcţionau noi
forme de sociabilitate, care d e p ă ş e a u barierele sociale. Dezbaterea pu­
blică d e v i n e accesibilă maselor populare şi î n c e p e să fie codificată de
reguli. C o n t e s t a r e a regimului politic nu se mai face prin mijloace violen­
te ci în cadrul legal al dezbaterii politice: parlamente, adunări, consilii,
cluburi, universităţi, asociaţii, uniuni culturale, loji masonice. Aceste
organizaţii au fost constituite în m o d liber, voluntar, pe b a z a deciziilor
Canlwell, F.V.: "Public Opinion and the Legislative Process, în: Lazarsfeld, P.F.,
M. Rosenberg (eds.): The language of social research, The Free Press, New York,
1966, p.217; Roka, J.: " D o the Media reflect or Shape Public opinion?", în: New-
man, B.l. (ed.): Handbook of Polilical Marketing, Sage Publication, Thousand Oaks,
CA, 1999, p.507.
285
Schaefer, R.T., Robert P. Lamm: Sociology, McGraw-Hill, International Edition,
1995, p. 578.
286
Habermas, J.: Sfera publică şi transformarea ei structurală. Studiul unei catego­
rii a societăţii burgheze, (trad. Janina Ianoşi), Univers, Bucureşti, 1998, p.l 1.
175
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
sunt reproduse d e mai multe ori în acelaşi timp, în aceeaşi societate
(deci, care p r e o c u p ă o c o m u n i t a t e dată).
Deci, pentru unii cercetători o p i n i a publică este c e v a trecător, pen­
tru alţii este ceva durabil.
O perspectivă consideră, inspirată din holismul sociologic şi din
psihologia socială, că opinia publică este ceva care există în afara şi dea­
supra indivizilor. O p i n i a publică nu este s u m a opiniilor individuale,
existând dimpotrivă, s u p r a d e t e r m i n a r e a opiniilor individuale de către
opinia publică.
Altă perspectivă, inspirată de pozitivism, c o n s i d e r ă că opinia publi­
că este s u m a , rezultanta sau m e d i a opiniilor individuale.
O p i n i a p u b l i c ă este privită de către unele abordări ca o realitate
psihosocială, o entitate supraindividuală, care preexistă intervenţiei son­
dajelor de opinie şi care p r o d u c e efecte sociale şi p s i h o s o c i a l e (influen­
ţarea c o m p o r t a m e n t e l o r individuale şi de grup; politicile g u v e r n a m e n ­
tale). Pentru alţii, opinia publică este d o a r o construcţie artificială, un
artefact al sondajelor de opinie.
î n c l i n ă m să c o n s i d e r ă m , din p u n c t u l de vedere al sociologiei politi­
ce, definiţia inspirată de sociologii francezi Jean Stoetzel şi Alain
G i r a r d 2 8 2 (şi preluată, în formulări diferite, de n u m e r o a s e m a n u a l e şi
dicţionare de s o c i o l o g i e 2 8 3 ) : Opinia publică este ansamblul opiniilor ex­
primate în raport cu un subiect precis, de interes public şi care, de obi­
cei, ţine de actualitate. Epitetul „ p u b l i c " se referă la ceva care este
deschis tuturor şi care, în acelaşi t i m p , reprezintă interesul comunităţii
respective. Subiectul asupra căruia se e x p r i m ă opinia p u b l i c ă este, de
obicei, un subiect controversat, în legătură cu care nu există un consens
e v i d e n t (de e x e m p l u , formula m a t e m a t i c ă a ariei cercului nu p o a t e fi un
subiect de opinie publică)..
O p i n i a p u b l i c ă nu este monolitică, nu este niciodată u n a n i m ă : p o a t e
exista un c u r e n t de o p i n i e d o m i n a n t (sau majoritar) dar există şi curente
aflate în dezacord cu opinia d o m i n a n t ă . De a s e m e n e a , ea nu este simpla
s u m ă a opiniilor individuale.
Există abordări care c o n c e p opinia publică n u m a i în legătură cu ac­
tul guvernării: opinia p u b l i c ă este c o m u n i c a r e a de la cetăţeni către gu­
vernare, cu intenţia de a d e t e r m i n a şi influenţa p r o c e s u l legislativ,
Stoetzel, J., Girard, A.: op.cit., pp.26-33.
Sumpf. J., Hugues, M.: Dictionnaire de sociologie, Larousse, Paris, 1973, p.180.
174
9. OPINIA PUBLICĂ
structura şi acţiunile g u v e r n ă r i i 2 8 4 . A c e s t c o n c e p t al opiniei publice nu
p o a t e acţ io na decât în societăţile democratice, u n d e guvernul este ales în
m o d liber. în societăţile autoritare sau totalitare, guvernarea reprimă
opinia p u b l i c ă şi nu îşi b a z e a z ă deciziile pe consultarea reală a opiniei
publice.
Alţi a u t o r i 2 8 5 consideră opinia publică drept un c o m p o r t a m e n t co­
lectiv s p o n t a n , neorganizat, e x p r i m â n d atitudini asupra chestiunilor de
politică publică, atitudini c o m u n i c a t e guvernanţilor. Prin urmare, opinia
publică face legătura dintre public (popor) şi decidenţi. Atitudinile indi­
viduale sunt formate prin procesele de socializare politică, dar nu forma­
rea atitudinilor şi a opiniei publice devine centrul de interes ci procesul
de c o m u n i c a r e a atitudinilor publicului către decidenţi şi rezultatul in­
fluenţei opiniei publice asupra deciziei politice.
în concluzie, pentru sociologie opinia publică nu are o dimensiune
t r a n s c e n d e n t ă , un caracter misterios, ci este ceva foarte concret, empiric,
observabil şi măsurabil. Este adevărat că opinia publică nu poate fi mă­
surată direct, ci n u m a i m ă s u r â n d şi agregând opiniile individuale ale
unui eşantion reprezentativ, opinii individuale care se supun regulilor
psihologice de formare.
In corelaţie cu conceptul de o p i n i e publică p u t e m aminti conceptul
de sferă publică (sau spaţiu public) elaborat de H a b e r m a s 2 8 6 .
S e p a r a r e a dintre spaţiul public şi spaţiul privat este un rezultat rela­
tiv recent al diferenţierii sociale. Spaţiul public este, după părerea lui
H a b e r m a s , o invenţie a modernităţii (ca şi spaţiul privat, de altfel). Pri­
mul spaţiul public este spaţiul public burghez, în care funcţionau noi
forme de sociabilitate, care depăşeau barierele sociale. Dezbaterea pu­
blică devine accesibilă maselor populare şi î n c e p e să fie codificată de
reguli. C o n t e s t a r e a regimului politic nu se mai face prin mijloace,violen­
te ci în cadrul legal al dezbaterii politice: parlamente, adunări, consilii,
cluburi, universităţi, asociaţii, uniuni culturale, loji masonice. Aceste
organizaţii au fost constituite în mod liber, voluntar, pe baza deciziilor
Cantwell, F.V.: "Public Opinion and the Legislative Proccss, în: Lazarsfeld, P.F.,
M. Rosenberg (eds.): The language of social research, The Free Press, New York,
1966, p.217; Roka, J.: "Do the Media reflect or Shape Public opinion?", în: New-
man, B.I. ( e d ) : Handbook of Politica! Marketing, Sage Publication, Thousand Oaks.
CA, 1999, p.507.
285
Schaefer, R.T., Robert P. Lamra: Sociology, McGraw-Hill, International Edition,
1995, p. 578.
286
Habermas, J.: Sfera publică şi transformarea ei structurală. Studiul unei catego­
rii a societăţii burgheze, (trad. Janina Ianoşi), Univers, Bucureşti, 1998, p.l I.
175
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
private ale m e m b r i l o r fondatori. Organizaţiile spaţiului public aveau
structuri şi reguli egalitare şi erau b a z a t e pe libertatea expresiei şi pe
287
decizii luate de m a j o r i t a t e .
Un rol important îl j o a c ă publicaţiile - cărţi, reviste, ziare - p r e c u m
şi editurile, librăriile, bibliotecile. Invenţia tiparului şi c r e a r e a " G a l a x i e i
G u t e n b e r g " 2 8 8 au fost deci esenţiale pentru apariţia spaţiului p u b l i c .
Spaţiul public, în c o n s o n a n ţ ă cu liberalismul v e a c u l u i al XLX-lea,
era c o n c e p u t ca fiind separat de stat şi de e c o n o m i e (care, şi ea, era con­
cepută ca separată de stat), dar î n s e m n a , totuşi, participarea societăţii la
p u t e r e a statală de decizie şi la exercitarea e i . 2 8 9
Spaţiul public este privit ca o reţea de c o m u n i c a r e p u b l i c ă în care se
formează opinia publică.
H a b e r m a s face legătura dintre spaţiul public şi cel privat, arătând
conexiunile dintre canalele publice de c o m u n i c a r e şi c a n a l e l e private
(familia, vecinătatea, colegi, prieteni, diverse c u n o ş t i n ţ e ) .
De fapt, c o n t i n u ă H a b e r m a s , este greşit să folosim la singular acest
termen, pentru că există publicuri diferenţiate şi o m u l t i t u d i n e de sfere
publice aflate în c o n c u r e n ţ ă 2 9 0 . C o n s e n s u l social este î n s ă realizat prin
sfera publică d o m i n a n t ă . Aceasta î n s e a m n ă , de fapt, un p r o c e s de exclu­
dere, de marginalizare a celorlalte sfere din dezbaterile centrale. Astfel,
sfera publică nu este creată prin participarea cu d r e p t u r i egale la structu­
rarea opiniei publice şi a voinţei p o l i t i c e . 2 9 1
Urbanizarea, educaţia publică şi cultura de m a s ă au extins spaţiul
public, de la b u r g h e z i e la clasele p o p u l a r e . E x t i n d e r e a drepturilor civice
şi a participării politice a j u c a t şi rolul unui i n s t r u m e n t de pacificare so­
cială, m e c a n i s m e l e democratice, b a z a t e pe reguli de r e p r e z e n t a r e , pe
negocieri şi c o m p r o m i s u r i , înlocuind confruntările violente. Spaţiul pu­
blic este un loc de e x p r i m a r e p a ş n i c ă a contestaţiei şi un loc în care con­
testaţia p o a t e fi controlată.
în a d o u a j u m ă t a t e a secolului al XX-lea, spaţiul public se modifică,
sub influenţa structurii sociale şi politice (statul şi e c o n o m i a vor să îl
controleze) şi a structurii de c o m u n i c a r e şi m a s s - m e d i a (mediile electro­
nice: " G a l a x i a M a r c o n i " ) . Astfel, statul î n c e p e să " e t a t i z e z e societa-
287
Idem
288
McLuhan, M.: Galaxia Gutenberg (trad. L. şi P. Năvodarii), Editura Politică,
Bucureşti, 1975.
289
Habermas, op.cit., p.18
290
, Idem, p. 13
291
Ibidem,p.l5
176
9. OPINIA PUBLICĂ
tea" , prin crearea statului bunăstării. De fapt, sfera publică se redefi-
neşte continuu, multe lucruri considerate private - de exemplu, viaţa
sexuală şi reproducerea biologică - fiind, de fapt, destul de strict regle­
mentate (în zilele noastre prin politicile sexualităţii şi politicile familiale).
Sfera publică este un loc al interacţiunii politice, în care relaţiile dintre
diferiţii actori sunt foarte d i n a m i c e pentru că ei se luptă p e r m a n e n t pen­
tru redefinirea chestiunile care intră sau care ies din spaţiul public.
Alţi factori care c o n t r i b u i e la transformarea sferei publice sunt noua
relevanţă a publicităţii, fuziunea distracţie-informaţie şi masificarea con­
sumului. M a s s - m e d i a î n c e p e să fie strâns legată de e c o n o m i e şi prin se­
lecţia accesului la canalele de c o m u n i c a r e publică, prestructurează şi
d o m i n ă sfera p u b l i c ă 2 9 3 . Ca u r m a r e , sfera publică îşi pierde autonomia şi
funcţia sa critică, de limitare a puterii statului. Cetăţenii sunt înstrăinaţi
de p r o c e s u l politic pentru că sfera publică r e p r o d u c e comunicaţional
puterea, fiind m o n o p o l i z a t ă de medii care creează o loialitate de m a s ă 2 9 4 .
P e n t r u a-şi recuceri a u t o n o m i a , sfera publică are nevoie de garanţii­
le instimţionale ale statului de drept, de redescoperirea societăţii civile şi
de m o d e l e de socializare şi cultură politică ale unei populaţii deprinse cu
libertatea295.
9.4. FORMAREA OPINIEI PUBLICE
O p i n i a publică se f o r m e a z ă prin socializare şi c o m u n i c a r e politică.
Deşi alcătuită din opinii individuale, ea este un fenomen colectiv, cu
influenţe semnificative asupra c o m p o r t a m e n t e l o r şi atitudinilor. Sursele
principale de formare a opiniei publice sunt, în general, agenţii sociali­
zării politice (vezi subcapitolul 8.4. din această lucrare): mass-media,
c o m u n i c a r e a interpersonală în grupurile primare, şcoala, biserica, diferi­
te organizaţii, grupurile de referinţă, grupurile de presiune (mai ales
atunci când acţiunile şi mesajele lor sunt popularizate prin mass-media).
în secolul al XLX-lea, p r e s a scrisă d e v i n e una dintre principalele
surse de informare a publicului. Rolul ei nu se r e d u c e î n s ă la simpla in­
formare, având şi rolul de a f o r m a opiniile.
2
lbidem, p.19
3
lbidem, p.23
" lbidem, p.37
5
Ibid., p.38
177
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Una din primele analize ale modului în care mass-media influenţea­
296
ză formarea opiniilor a fost realizată de Gabriel de T a r d e . E l a identi­
ficai patru etape ale acestei influenţe: citirea presei - conversaţie —
formarea opiniei - acţiune.
R e m a r c ă m din această înşiruire, în p r i m u l rând, rolul presei de a
furniza subiecte de conversaţie, de a a d u c e subiecte pe a g e n d a publicu­
lui. Totuşi, influenţa ei asupra opiniilor nu este directă, fiind mediată de
c o m u n i c a r e a interpersonală (conversaţia) între m e m b r i i grupurilor pri­
m a r e . A c e a s t a j o a c ă , de fapt, rolul cheie în f o r m a r e a opiniilor. Ca urma­
re, o a m e n i i nu sunt receptori pasivi şi necritici ai mesajului presei.
Mesajele ei nu au nici o putere dacă nu sunt preluate şi amplificate în
c o m u n i c a r e a personală.
O altă idee fundamentală pentru sociologia politică, exprimată, de
a s e m e n e a , în secvenţa liniară elaborată de T a r d e , este aceea că atitudini­
le (opiniile) predetermină c o m p o r t a m e n t u l (acţiunea). Acest lucru este
foarte important pentru că, d a c ă v o m c u n o a ş t e atitudinile d o m i n a n t e în
rândul populaţiei, v o m şti şi ce c o m p o r t a m e n t e politice (inclusiv electo­
rale) va dezvolta, cu probabilitate, acea populaţie.
T e o r i a lui T a r d e a fost valorificată de sociologul american Paul
Lazarsfeld, 2 9 7 unul dintre întemeietorii sociologiei electorale. El a studi­
at, în anii ' 4 0 ai secolului trecut, formarea opiniilor politice în c a m p a n i a
electorală. î m p r e u n ă cu e c h i p a sa a d e s c o p e r i t că m a s s - m e d i a nu sunt
atotputernice şi nu influenţează nediferenţiat toate grupurile şi toţi indi­
vizii expuşi. Influenţa c a m p a n i e i electorale este m e d i a t ă de liderii de
opinie, care sunt mai expuşi fluxului de informaţii. Liderii de opinie sunt
p e r s o a n e b i n e integrate în grupurile lor d a r c a r e au n u m e r o a s e contacte
în exteriorul grupului, achiziţionând o c o m p e t e n ţ ă într-un d o m e n i u pre­
cis, ca politica.\Ljr!erii de o p i n i e influenţează grupul din care fac parte.
Prin u r m a r e , c o m u n i c a r e a politică are loc în d o u ă paliere: de la m e d i a la
liderii de opinie; de la liderii de opinie la membrii grupului (the two-step
flow of communication theory).
D u p ă părerea lui Lazarsfeld şi a şcolii sale de sociologie eletorală
(Şcoala C o l u m b i a ) , m a s s - m e d i a nu ar face decât să clarifice sau să con­
solideze u n e l e predispoziţii ale alegătorilor. De fapt, aceştia işi aleg
Tarde, G.: Opinia si mulţimea (trad. Nicoleta Corbu), comunicare.ro, Bucureşti,
2007.
297
Lazarsfeld P.F., Berelson B., Gaudet H.: Mecanismul votului: cum se decid ale­
gătorii într-o campanie prezidenţială (trad. Simona Bogdan), Comunicare.ro, Bu­
cureşti, 2004.
178
9. OPINIA PUBLICA
tocmai mesajele şi mediile (ziarele) care corespund cel mai bine predis­
poziţiilor lor, cu care se identifică cel mai b i n e . Prin urmare, mesajele
c a r e contrazic aceste predispoziţii nu au nicio şansă să fie acceptate de
alegătorii respectivi.
G r u p u r i l e de presiune şi organizaţiile societăţii civile pot şi ele in­
fluenţa opinia publică, cu condiţia ca mesajul şi acţiunile lor - marşuri,
mitinguri, demonstraţii - să fie popularizate.
P u t e m c o n c h i d e că, atât T a r d e , cât şi Lazarsfeld consideră că nu
m a s s - m e d i a j o a c ă rolul esenţial în formarea opiniei publice. P u t e m înca­
dra aceşti autori în grupul de teorii ale "mediilor slabe". Alegătorul este
văzut de către aceste teorii ca o persoană informată, raţională, mass-
m e d i a având rolul de a forma convingeri doar în cazul nehotărâţilor sau
asupra subiectelor neclare dar nu pot schimba convingerile ferme.
D a r , există, însă, un al g r u p de teorii, ale "mediilor tari". Atât
T a r d e , cât şi Lazarsfeld au trăit şi şi-au publicat cercetările înainte de
r ă s p â n d i r e a televiziunii. Apariţia televiziunii schimbă totul: imaginile,
nu cuvintele au rolul şi impactul mai mare. Televiziunea este socotită cel
m a i puternic mijloc de influenţă şi persuasiune politică. Fiind un mijloc
vizual, e a £ g , a d r e s e a z ă mai mult emoţiilor decât intelectului, fiind consi­
derată un mijloc de c o m u n i c a r e afectiv şi nu raţional. De asemenea, in­
teracţiunea dintre televiziune şi publicul său este una specială, mulţi
autori c o n s i d e r â n d că încurajează pasivitatea şi acceptarea necritică a
mesajului transmis. Televiziunea este acuzată de a fi atomizat societatea,
de a fi r e d u s participarea politică şi civică, făcându-i pe oameni consu­
matori şi spectatori şi nu participanţi i m p l i c a ţ i 2 9 8 . Lectura ziarelor, con­
versaţia pe teme politice, înţelegerea vieţii politice, interesul pentru
politică - s-au diminuat. în schimb, au crescut confuzia opiniei publice
şi aşteptările legate de sistemul politic. Politicienii sunt prezentaţi (mai
ales în c a m p a n i i l e electorale) ca eroi care dau iluzia că au soluţii pentru
orice situaţie. Aceşti eroi sunt distruşi cu aceeaşi rapiditate cu care au
fost creaţi.
T e l e v i z i u n e a a schimbat aspectul campaniilor electorale, mutând
accentul de la dezbateri de idei, de la a r g u m e n t e raţionale, la dezbateri
centrate pe simboluri politice şi carisma personajelor.
T e l e v i z i u n e a a modificat profund secvenţa liniară a lui Tarde, pen­
tru că ea a preluat şi rolul j u c a t de conversaţie (sau a suprimat complet
această etapă a secvenţei). T e l e v i z i u n e a r e d u c e la trei numărul c o m p o -
Vezi, în acest sens, discursul critic al lui Sartori în Homo Videns. Imbecilizarea
prin televiziune şi post — gândirea, Humanitas, Bucureşti, 2005.
179
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

nenlelor din m o d e l u l Tarde-Lazarsfeld: media-opinie-acţiune, rolul con­ telespectatorii discută cu alţi indivizi, manifestând aceleaşi pre­
versaţiei - de informare şi p e r s u a s i u n e - fiind îndeplinit tot de televiziu­ ferinţe politice cu ei
ne. telespectatorii u r m ă r e s c frecvent emisiuni politice
299
în viziunea lui H a b e r m a s , fiind controlată de m e d i a , o p i n i a pu­ televiziunea nu p r o d u c e disonanţă cognitivă (reacţie de apărare
blică nu mai limitează p u t e r e a ci raţionalizează, justifică puterea. Opinii­ provocată de mesaje perturbatoare în raport cu sistemul propriu de opinii).
le informale sunt scurtcircuitate de fluxul opiniilor formale, cvasi- In R o m â n i a , profesorul Ioan D r ă g a n şi grupul de lucru din jurul său
oficiale, oferite de m a s s - m e d i a şi influenţate de stat şi e c o n o m i e . au arătat, prin studii empirice,, rilul decisiv al c o m u n i c ă r i i interpersonale
Apariţia intemetului în spaţiul public a p r o d u s mutaţii revoluţiona­ în formarea opiniei şi a deciziei de v o t 3 0 2 .
re. A c e s t mediu de c o m u n i c a r e , construit, aşa c u m îi s p u n e şi n u m e l e , ca
o reţea şi nu ierarhic, p a r e a fi o p a r a d i g m ă a u n u i n o u spaţiu public, în 9.5. STUDIUL OPINIEI PUBLICE
c a r e identităţile şi relaţiile i n t e r u m a n e funcţionează d u p ă logici diferite
faţă de m o d e l e l e tradiţionale. Statusurile şi rolurile se redefinesc, sunt Având o existenţă psihosocială reală, opinia publică poate fi cunos­
create şi difuzate noi ritualuri de interacţiune şi noi limbaje. P e n t r u utili­ cută utilizând metodele şi tehnicile psihosociologice. Desigur, opjnia^
zatorii de internet, acesta a d e v e n i t un i m p o r t a n t factor al modelării rea­ jjţjblică rezultată în urma cercetărilor sociologice nu este o reconstituire
absolut fidelă a realităţii, în totalitatea şi complexitatea ei. Este vorba de
lităţii sociale, a sensului faptelor sociale. Internetul s-a transformat, în
o construcţie abstractă, teoretică, schematică, simplificatoare, superficia­
unele medii sociale într-un puternic instrument de socializare şi de con­
lă dar, d e o c a m d a t ă , este principala modalitate ştiinţifică prin care p u t e m
strucţie a identităţii individuale, mai ales în cazul a d o l e s c e n ţ i l o r 3 0 0 .
a p r o x i m a c e e a ce se întâmplă în mentalul colectiv.
T e l e v i z i u n e a joacă, indiscutabil, un rol i m p o r t a n t în formarea opi­
Un alt obstacol în calea cunoaşterii „ a b s o l u t e " a opiniei publice este
niei publice p r e c u m şi în formarea u n o r opinii asupra u n o r subiecte ne­
că, la fel ca şi în cazul principiului non-determinării al lui Heisenberg,
clare, insuficient c u n o s c u t e ; în privinţa c o m p o r t a m e n t e l o r electorale, ea
nu poţi p ă t r u n d e în obiectul studiat fără a-1 modifica. Acest rezultat, ne­
poate influenţa decizia nehotărâţilor. Astfel, dacă p o n d e r e a nehotărâţilor
dorit dar inevitabil, se poate m i n i m i z a n u m a i rafinând metodele şi tehni­
înaintea unui scrutin este relativ m a r e , rolul m e d i a şi al c o m u n i c ă r i i poli­
cile de studiere a opiniei publice. Dintre acestea, calea regală este,
tice, în general, poate să fie decisiv.
desigur, sondajul de opinie.
Este greu de schimbat, prin c o m u n i c a r e politică, valorile şi atitudi­
Deşi c o m p o r t a m e n t colectiv, opinia publică nu p o a t e fi sesizată de­
nile politice fundamentale. C o m u n i c a r e a poate însă să reconfigureze
cât prin intermediul opiniilor individuale. Fără a fi singurul, sondajul de
imaginea unui partid sau a unui c a n d i d a t asociind-o cu aceste valori şi
opinie este instrumentul principal de cercetare care ne permite acest lu­
atitudini. Bineînţeles, s c h i m b a r e a imaginii nu î n s e a m n ă n e a p ă r a t şi
cru. Sondajul (ancheta) de_opinie este o metodă_sociologică de cliesţio_-
s c h i m b a r e a intenţiei de vot.
nare a u n u i e ş a n t i o n de indiyjz[ reprezentativ l^ntru~pTjpuTăţia mai
U n e o r i exagerat, uneori subapreciat, rolul televiziunii variază de la
n u m e r o a s ă , din care este extras 3 " 3 .
o situaţie socială la alta. U n e l e studii e m p i r i c e 3 0 ' au ajuns la u r m ă t o a r e l e
HTJnTîlîutori consideră însă că această limitare metodologică împi­
concluzii, privind eficacitatea acesteia, care e cu atât mai m a r e cu cât:
edică progresul real al cercetării opiniei publice, care, p â n ă acum, a fost
apelul la iraţional seduce şi c o n v i n g e
mai d e g r a b ă centrată pe detalii tehnice prea puţin semnificative. Studiul
telespectatorii se identifică cu actorii politici de pe ecran
opiniei p u b l i c e ar trebui să nu se mai c o n c e n t r e z e asupra indivizilor, ca

Habermas, op. cit., p. 26 Drăgan, I., C. Beciu, I. Dragomirescu, V. Marinescu, N. Perpelea, S. Ştefănescu:
300
Martin, O.: «L'internet des 10-20 ans. Une ressource pour une communication Construcţia simbolică a cîmpului electoral, Institutul European, Iaşi..
303
autonome », Reseaux, no. 123/2004, pp. 27-58. Boudon, R., P. Besnard, M. Cherkaoui, B.-P. Lecuyer: Dicţionar de sociologie
301
Lee Kaid, L. : "Political Advertising: A Summarybof Research Findings", în (trad. M. Ţuţuianu), Univers enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 280.
304
:Newman, op.cit., p.430-433. Noelle-Newman: op.cit., p.274.

180 181
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
unităţi de analiză, ci asupra grupurilor şi organizaţiilor, asupra structuri­
lor care produc, de fapt, opinia publică şi care influenţează indivizii. Din
păcate, p â n ă a c u m , nu s-a găsit m e t o d a de a b o r d a o p i n i a publică din
structurile sociale, i g n o r â n d indivizii ce le c o m p u n . E s t e , însă, adevărat
că studiul opiniei publice ar putea şi ar trebui să nu mai c o n s i d e r e exclu­
siv indivizii ca unităţi de analiză ci şi grupurile şi organizaţiile şi să fo­
losească, alături de sondaje, o varietate mai m a r e de m e t o d e şi tehnici de
cercetare ştiinţifică.
Şi în R o m â n i a , ca peste tot, sondajele de opinie au critici virulenţi
dar şi fetişişti. Oricât de mult ar fi progresat p r o c e d u r i l e de culegere şi
de prelucrare a datelor, sondajul de opinie nu este un p a n a c e u , el nu se
pretează tuturor temelor şi tuturor grupurilor de o a m e n i . în general, în
R o m â n i a , aşa-numitele m e t o d e şi tehnici calitative sunt mai puţin utili­
zate. Nu rareori ele sunt considerate m e t o d e „de m â n a a d o u a " , c e e a ce
nu este adevărat. Politicienii, ziariştii, o a m e n i i de afaceri, publicul larg -
toţi cred în mitul reprezentativităţii şi depreciază m e t o d e l e calitative din
această cauză. Poate că rezultatele cercetărilor calitative nu sunt, potrivit
unui clişeu, „reprezentative la nivel n a ţ i o n a l " şi p o a t e că, în cazul lor,
probabilitatea de eroare nu este atât de simplu de calculat. T o t u ş i , ele au
alte avantaje (ca să nu mai vorbim de faptul că sunt m a i ieftine): au o
mai mare profunzime în raport cu sondajele, care d o a r „ z g â r i e " realita­
tea şi, astfel, aceste m e t o d e ne permit să a b o r d ă m subiecte sensibile, să
descâlcim g h e m u l motivaţiilor, să trecem d i n c o l o de opinii, către adevă­
ratele atitudini şi valori ale oamenilor. De e x e m p l u , în unele cazuri, un
panel format din lideri de opinie, abordat prin interviuri de profunzime,
poate fi mult mai relevant pentru aflarea m o d u r i l o r în care se formează
şi funcţionează opinia publică, decât un sondaj.
Societăţile d e m o c r a t i c e sunt interesate de c u n o a ş t e r e a opiniei pu­
blice, spre deosebire de dictaturi, u n d e opinia publică este suprimată
(chiar d a c ă serviciile secrete din regimurile dictatoriale fac investigaţii
pentru a afla starea de spirit a populaţiei, acestea nu sunt făcute publice).
D e m o c r a ţ i i l e se b a z e a z ă pe suportul popular majoritar şi sondajele sunt
cele care dezvăluie care forţe politice se b u c u r ă de acest s u p o t şi care nu.
De a s e m e n e a , sondajele măsoară şi sprijinul populaţiei în favoarea deci­
ziilor politice luate de guvernare. Se s p u n e că un sondaj este o fotografie
statică a electoratului într-un a n u m i t m o m e n t dat. Este adevărat dar son­
dajele (mai ales prin seriile de date organizate c r o n o l o g i c , obţinute din
b a r o m e t r e de opinie) pot releva tendinţe care nu sunt î n c ă manifeste şi
care pot scăpa altor m e t o d e de observaţie. D i a l o g u l p e r m a n e n t între opi-
182
9. OPINIA PUBLICĂ
nia p u b l i c ă şi guvernanţi previne astfel izbucnirea u n o r posibile crize,
a s c u n s e sub un calm înşelător. C u n o a ş t e r e a opiniei publice nu îi deter­
m i n ă î n t o t d e a u n a pe guvernanţi să acţioneze c o n f o r m acestei opinii;
uneori, ei folosesc această c u n o a ş t e r e pentru a şti să îşi impună deciziile,
chiar d a c ă ele contravin iniţial opiniei p u b l i c e 3 0 5 . P u t e m sintetiza funcţi­
ile sondajelor de opinie publică astfel:
- F u n c ţ i a cognitivă: prin sondajele de opinie, publicul, politicie­
nii şi m e d i i l e află c u m g â n d e ş t e societatea despre principalele subiecte
de interes public. C h i a r dacă rezultatele sondajelor sunt volatile, ele nu
sunt c o m p l e t uitate şi lasă reziduuri în m e m o r i a colectivă. Sondajele
oferă o i m a g i n e a societăţii în care trăim. Această sursă de cunoaştere
este ceva nou pentru R o m â n i a (şi pentru alte foste dictaturi) pentru că,
pe v r e m e a c o m u n i s m u l u i , cetăţenii puteau avea informaţii credibile des­
pre starea reală a societăţii d o a r din experienţa proprie sau a celor apro­
piaţi şi, bineînţeles, din emisiunile posturilor de radio străine. Publicarea
sondajelor creează în capul alegătorilor o „hartă c o g n i t i v ă " 3 0 6 , care cu­
p r i n d e liste de partide şi de candidaţi, imagini ale puterii, ale popularită­
ţii şi ale şanselor lor de victorie,
- Funcţia persuasivă: sondajele exercită influenţe asupra opiniei
publice, m a i ales în sensul accentuării conformismului, a aderării la o
atitudine care este c o n s i d e r a t ă majoritară de către sondaje. Totuşi, publi­
carea sondajelor a arătat că opinia publică nu este ceva monolitic, că
există c u r e n t e şi grupuri de opinii, cu ponderi importante. Astfel, oame­
nii au fost convinşi să accepte existenţa unor opinii diferite de ale lor.
Funcţia persuasivă a sondajelor se manifestă şi prin alegerea temelor
sondajelor, a subiectelor considerate importante. Deşi sondajele şi-au
căpătat un statut de ştiinţificitate, modul lor de utilizare (de către media
sau politicieni) poate da naştere la manipulări.
- F u n c ţ i a politică practică: rezultatele sondajelor orientează acţi­
unea politică, politicile publice, strategiile politice, strategiile de marke­
ting, c a m p a n i i l e electorale, c o m u n i c a r e a politică etc
Stoetzel şi G i r a r d 3 0 7 identifică apariţia primelor sondaje de opinie în
S U A , în 1824, cu ocazia alegerilor prezidenţiale, când câteva ziare au
De exemplu, Napoleon al IlI-lea a ştiut cum să obţină acordul opiniei publice
pentru războiul cu Prusia (vezi Stoetzel şi Girard, op. cit., p. 41).
Sulek, A.: "The Functions of Public Op inion Polis în N e w Democracies", comu­
nicare prezentată la conferinţa Asociaţiei mondiale pentru cercetarea opiniei publice,
Public Opinion Research în a Period of Democracy Building, Varşovia, 2001, p. 6.
Stoetzel şi Girard, op. cit., p. 4 1 .
183
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
publicat rezultatele a d o u ă „voturi de p a i e " . Către sfârşitul secolului al
19-lea s-a trecut la m e t o d a reprezentativă, dar care î n c e p e să fie folosită
pe scară largă doar din 1920, s u b c e l e d o u ă forme majore: eşantionarea
probabilistă ( „ r a n d o m s a m p l i n g " ) şi pe cote („quota s a m p l i n g " ) . B a z e l e
de eşantionare disponibile în acea v r e m e erau î n s ă prea puţin „ştiinţifi­
308
c e " , de u n d e şi eşecul r ă s u n ă t o r al u n o r sondaje p r e e l e c t o r a l e . Ulteri­
or, sondajele au devenit apanajul specialiştilor, mai ales d u p ă înfiinţarea
Institutului G a l l u p . G a l l u p folosea eşantionarea pe cote, c a r e s-a dovedit
insuficient de precisă. în 1948, Institutul G a l l u p 1-a dat câştigător Ia ale­
gerile prezidenţiale pe D e w e y , deşi câştigător a fost T r u m a n . Acest lucru
a afectat credibilitatea sondajelor şi a eşantionării pe c o t e reprezentative,
fiind preferată din ce în ce mai mult m e t o d a probabilistă.
Deşi sondajele au devenit mai precise şi tehnicile lor din ce în ce
mai rafinate, ele nu sunt infailibile. S u n t situaţii de a c u m u l a r e a unor
erori şi distorsiuni care pot denatura complet rezultatele unui sondaj,
chiar realizat de mari specialişti. Sondajul este un lanţ de etape, paşi şi
oameni implicaţi. Dacă o singură verigă din acest lung lanţ „scârţâie",
este posibil ca întreg lanţul să fie c o m p r o m i s . C e l e mai frecvente surse
dc distorsiune suni: erorile de eşantionare, formularea întrebărilor din
chestionar, ordinea întrebărilor, ordinea variantelor de răspuns, n o n -
răspunsurile (refuzul u n o r persoane de a răspunde la chestionar), impac­
tul uitării u n o r e v e n i m e n t e sau stări şi alegerea cu p r e c ă d e r e a variante­
lor de r ă s p u n s dezirabile din punct de vedere social . mai mare decât a fost în m o d real la alegeri (fenomen cunoscut sub nu­
Publicarea sondajelor are efecte asupra c o m p o r t a m e n t e l o r electora­
le; cel mai c u n o s c u t e efect este creşterea intenţiilor de vot cu partidele şi
candidaţii situaţi pe primele poziţii. Paul Lazarsfeld a identificat, în tim­
pul jlgg^riJQTnrezidenfiaj£_djr^ ^j.^—' £££3-££- l.?
e
banţi-
yvagon effect : in ultimul momeTîrTlategauSriTse raliază cu câştigătorii
probaTjili,~peTiTin_că vor să fieUe partea învingătorului, de teamă să nu
^Trîanifeste un c o m p o r t a m e n t m i n o r i t a r şi, astfel, să fie izolat d i n punct de
308
De exemplu, sondajul realizat în 1936 de către Literary Digest (care a trimis 18
milioane de buletine de vot prin poştă din care doar 2 milioane s-au întors) şi care 1-a
dat câştigător pe Alf Landon a marcat sfârşitul sondajelor neprofesioniste. Cel care a
câştigat alegerile a fost Roosevelt, aşa cum a previzionat Institutul Gallup, pe un
eşantion pe cote ce asigura reprezentatitivitatea. în 1948 Gallup a prezis victoria lui
Dewey dar a câştigat Truman, lovitură ce a determinat schimbarea metodei de eşan­
tionarea (s-a trecut la eşantionarea probabilistă).
309
U c e n , P.: A Guide to Understcmding Polis, International Republican Institute,
Bratislava, 2003, pp. 10-19.
310
band-wagon (engl.) este vagonul cu orchestra, care se afla în fruntea trenului.
184
9. OPINIA PUBLICĂ
v e d e r e ^ o c i a L Cei m a i expuşi efectului sunt indivizii cu reţele sociale
sărace, care nu au încredere în sine şi care, de asemenea, manifestă un
interes r e d u s pentru politică.
Sondajele pot avea efect demobilizator (dacă alegătorul crede că
favoriţii săi nu mai au şanse) sau mobilizator (când scorurile candidaţi­
lor sunt apropiate). Prin urmare, sondajele por influenţa rata participării
la vot.
O sursă importantă de distorsiuni este spirala tăcerii: respondenţii
ascund acele atitudini pe care le consideră neconforme cu normele so­
ciale d o m i n a n t e (de exemplu, xenofobia, rasismul, antisemitismul, anti-
e u r o p e n i s m u l , anliamericanismul, pro-autoritarismul e t c ) . Aceasta duce,
de obicei, la subestimarea extremismelor. Conceptul de spirală a tăcerii
311
a fost formulat de către Elisabeth N o e l l e - N e u m a n n . Potrivit autoarei
g e r m a n e , oamenii ascund opiniile şi comportamentele care nu corespund
c o n s e n s u l u i general şi decenţei pentru că se tem de izolare şi pentru că
dezvoltă o reacţie de prestigiu 3 1 2 . Cei care sunt siguri de victoria favori­
ţilor lor în alegeri sunt mai comunicativi, se exprimă m a i mult, îşi mani­
festă deschis convingerile, influenţându-i şi mai mult pe ceilalţi.. în
s c h i m b , cei care au sentimentul că favoriţii lor vor pierde, tind să tacă
(inclusiv în calitatea lor de respondenţi la sondaje de opinie). Acest lu­
cru d e v i n e şi mai vizibil în sondajele postelectorale, când numărul celor
care declară că au votat/ar vota cu partidele/candidaţii câştigători este
mele de overclaiming313).
Pe de altă parte, presiunea conformismului îi va î n d e m n a pe res­
p o n d e n ţ i să declare că au atitudini conforme cu n o r m e l e sociale domi­
nante.
Alte erori pot fi subreprezentarea/suprareprezentarea unor categorii
în eşantion. Alegătorii greu de contactat sau reticenţi, dezinteresaţi de
politică, marginali - sunt, de obicei, subreprezentaţi. Alte categorii, mai
accesibile (de exemplu, casnicele şi pensionarii, care stau mai mult pe
acasă) vor fi suprareprezentate.
Refuzul de a r ă s p u n d e la întrebări (non-răspunsurile) este o altă sur­
să de distorsiune, mai ales pentru construirea unei p r o g n o z e electorale.
La fel, nehotărâţii. De obicei, aceste persoane îşi cristalizează decizia în
311
Noelle-Neumann, E.: Spirala tăcerii. Opinia publică - învelişul nostru social
(trad. Vlad Cucu-Oancea), Editura Comunicare, ro, Bucureşti, 2004.
312
Idem, p. 18.
3,3
lbidem, p.54.
185
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
ultimele zile dinaintea alegerilor, când deja nu se mai e f e c t u e a z ă sondaje
de opinie.
Sondajele de opinie nu sunt previziuni dar p o t fi folosite ca b a z ă
pentru elaborarea de previziuni. în m a r k e t i n g u l politic, ele j o a c ă şi alte
roluri, de e v a l u a r e a eficacităţii unei campanii electorale şi de orientare a
acesteia spre z o n e şi categorii neacoperite î n c ă .
Sondajele preelectorale prezintă i m a g i n e a statică a situaţiei din
m o m e n t u l precis în care au fost făcute. A c e a s t ă situaţie se p o a t e s c h i m b a
foarte uşor, ca efect al c a m p a n i e i electorale, al u n o r e v e n i m e n t e r e c e n t e .
P e r s o a n e l e n e h o t ă r â t e sau cei care refuză să r ă s p u n d ă la sondaje (însu­
m a t e , aceste categorii sunt destul de n u m e r o a s e ) se pot r ă z g â n d i sau îşi
pot p r e c i z a poziţia chiar în ultima clipă dinaintea votului. A ş a c u m am
mai p u s , pentru a c o n t r a c a r a acest dezavantaj, este n e v o i e de sondaje
succesive, care să releve tendinţele, fluctuaţiile, direcţia schimbării. A ş a
c u m se observă din fig. 1, sondajele succesive au arătat o micşorare a
diferenţei dintre cei doi candidaţi şi inversarea ierarhiei din m o m e n t u l
scrutinului.
Figura n r . l : Sondaje şi rezultatul real al votului: alegerile prezidenţiale
SUA, 1948
aprilie iunie august ' sept oct nov
Sursa: J. Stoetzel, A. Girard, op.cit., p. 85.
P i e r r e B o u r d i e u 3 1 4 a c u z ă sondajele de o p i n i e că falsifică realitatea
pentru că ele transformă opinia publică într-un artefact statistic. O p i n i a
publică nu există: sondajele sunt cele care o fabrică.
Sondajele se bazează, în viziunea lui Bourdieu, pe trei postulate false:
1) toată l u m e a are o o p i n i e ; de fapt, a p r o d u c e o o p i n i e nu e la în­
d e m â n a oricui; mai mult, sondajele p r o p u n întrebări despre lucruri lipsi­
te de interes pentru respondenţi, sau despre c a r e aceştia nu sunt suficient
informaţi; totuşi, respondenţii se simt obligaţi să r ă s p u n d ă ;
314
Bourdieu, P.: Questions de sociologie, Les Editions de Minuit, Paris, 1980,
p.222.
186
9. OPINI/A PUBLICĂ
2) toate opiniile sunt egale; aşa c u m un vot este egal cu a ^ t vot şi o
opinie este egală, în sondajele de opinie, cu altă o p i n i e ; de fap»t, opiniile
nu sunt egale; sondajele c u m u l e a z ă opinii care nu au aceeaşi f o r ţ ă reală,
p r o d u c â n d , astfel, grave distorsiuni
3) prin simplul fapt că un sondaj p u n e o î n t r e b a r e se «consideră,
implicit, că a c e a întrebare m e r i t ă să fie pusă.
Cu alte cuvinte, B o u r d i e u acuză sondajele nu n u m a i de in-capacitate
ştiinţifică şi erori de m ă s u r a r e ci şi de presupoziţii cu caracter ideologic,
care au ca efect reproducerea ordinii sociale şi politice e x i s t e n t - Sonda­
jele m a n i p u l e a z ă , aducând pe agenda publică false p r o b l e m e , a>stiel încât
p r o b l e m e l e reale sunt ocultate. Această agendă este, de fapt, a | g e n d a cla­
sei d o m i n a n t e . Sondajele creează un sentiment d e m o c r a t i c n a i ^ > disimu­
lând conflictele din societate (dintre clasele sociale) şi r a p o r t u r i l e de
forţă. Publicarea sondajelor - şi invocarea lor de către p o l i t i c i e n i - cre­
e a z ă impresia de unanimitate sau, cel puţin, i m p u n e o presiu*ne a con­
formismului, a mediei statistice, asupra atitudinilor şi c o m p o r t - a m e n t e l o r
individuale. Sondajele ar avea aceeaşi logică a democraţiei r e p r e z e n t a t i ­
ve, care tinde să atenueze conflictele şi clivajele din societate deci, să
servească statu-quo-ului.
F ă c â n d aceste afirmaţii, B o u r d i e u se înscrie printre aderPţii teoriei
societăţii de masă, care susţin că masele nu au capacitatea s-ă fie bine
informate, sa j u d e c e corect şi profund. Opiniile, mai ales c e b e politice,
sunt superficiale, instabile şi incoerente, reflectând pseudoati' tudini sau
315
n o n - a t i t u d i n i . Deşi inspirat dintr-o perspectivă marxizantă, care dă o
coloratură ideologică discursului său, B o u r d i e u are meritul de a stimula
o discuţie critică asupra sondajelor, de a le arăta limitele şi., implicit,
căile de creştere a rigurozităţii lor ştiinţifice. Rafinarea tefcriicilor de
eşantionare, redactarea atentă a întrebărilor din chestionar, s t a n d a r d i z a ­
rea aplicării chestionarului în teren, prelucrarea statistică com*puterizată
- sunt p r o c e d e e de de m i n i m i z a r e a erorilor. Cu toate limitele 1 or, sonda­
j e l e de opinie r ă m â n principalele instrumente de investigare a opiniei
publice.
315
Mayer, N.: "La consistence des opinions", în: Grunberg, G., N. N-^ayer, P.M.
Sniderman (eds.): La democraţie ă l'epreuve, Presses de sciences po, (Paris, 2002,
p.19.
187
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

9.6. OPINIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA vii schimbările sunt mai puţin vizibile; în societăţile multietnice trans­
317
formările au fost mai lente şi m a i dificile .
Opinia publică nu este imuabilă şi nici opiniile individuale nu sunt
Un rol privilegiat îl au mass-media. Mass-media îndeplinesc mai
î n c r e m e n i t e . Nu e vorba n u m a i de stratul superficial, de subiecte de
multe funcţii în spaţiul public: context preferat al dezbaterilor politice şi
m o m e n t sau de stări de spirit trecătoare. C h i a r şi setul relativ stabil de
sociale, configurând, astfel, spaţiul public; agent (de)mobilizator al parti­
valori şi atitudini politice fundamentale, d e n u m i t „ t e m p e r a m e n t p o l i t i c "
cipării politice; factor de influenţă al opţiunilor politice; modelator al
se poate schimba, atât la nivel individual cât şi colectiv. Schimbările din
consumului şi al stilurilor de viaţă. Televiziunea joacă, indiscutabil, un rol
opinia publică, m e r g â n d p â n ă la inversarea curentelor de opinie - de la o
important în formarea opiniei publice, în special în formarea unor opinii
atitudine majoritară pozitivă, în raport cu un subiect, la u n a majoritar
asupra unor subiecte neclare, insuficient cunoscute; astfel, în privinţa
negativă sau invers - sunt posibile şi reale, în a n u m i t e condiţii. P o a t e fi
c o m p o r t a m e n t e l o r electorale, ea poate influenţa decizia nehotărâţilor.
vorba de schimbări demografice, de intrarea u n o r noi generaţii pe scena
M e d i a au j u c a t un rol d i n a m i c în constituirea societăţii postcomu­
istoriei şi de retragerea generaţiilor vârstnice din spaţiul public. D a r este
niste, p r o m o v â n d un m o d e l al schimbării, al diversităţii opiniilor şi a
posibil şi ca aceeaşi indivizi să îşi modifice opiniile. S c h i m b a r e a opinii­
stilurilor de viaţă, al libertăţii de exprimare, al accesului la informaţie.
lor p o a t e reflecta o schimbare de habitus. în societăţile aflate în schim­
T o t u ş i , această diversitate p o a t e să fie înşelătoare pentru că mass-media
b a r e rapidă, cadrul normativ se schimbă şi el - mai lent sau mai acce­
favorizează, prin e x p u n e r e , d o a r o parte a opiniilor existente în societate,
lerat. Desigur, schi m barea opiniilor este un proces dificil, complicat,
ignorându-le sau neglijându-le pe celelalte. într-adevăr, opiniile nu sunt
c â t e o d a t ă d u r e r o s , alteori, eliberator. Sistemul personal al opiniilor este
egale, deşi în sondaje sunt astfel considerate. Există opinii mai impor­
zguduit în u r m a punerii lui sub semnul întrebării, datorită u n o r disonanţe
tante, mai influente, care îşi s u b o r d o n e a z ă celelalte opinii sau chiar in­
latente sau manifeste.
d u c opinii despre unele subiecte (în general, mai puţin cunoscute)
în p eri oada tranziţiei p o s t c o m u n i s t e au avut loc i m p o r t a n t e modifi­
referitor la care, anterior, oamenii nu îşi conturaseră î n c ă poziţii. Aceste
cări ale curentelor de o p i n i e publică. D u p ă r e p r i m a r e a (suprimarea) opi­
opinii „ p u t e r n i c e " aparţin indivizilor, grupurilor şi organizaţiilor care
niei publice din timpul regimului totalitar, o a m e n i i au descoperit
dispun de mai m u l t e resurse, materiale sau simbolice.
c o m u n i c a r e a liberă, discuţiile, libertatea de e x p r i m a r e , libertatea presei
G r u p u r i l e de presiune şi organizaţiile societăţii civile p o t şi ele in­
etc. Totuşi, r e m i n i s c e n ţ e l e culturii politice existente în totalitarism erau
fluenţa opinia publică, cu condiţia ca mesajul şi acţiunile lor - marşuri,
prea p u t e r n i c e pentru ca transformările să fie p r e a rapide, ele
mitinguri, demonstraţii - să fie mediatizate. De e x e m p l u , în România,
conturându-se abia la sfârşitul primului d e c e n i u al tranziţiei.
a t e n u a r e a respingerii u n o r grupuri excluse şi marginale (persoane cu
Printre factorii care au contribuit la modificări ale c u r e n t e l o r d o m i ­
dizabilităti, copii abandonaţi, h o m o s e x u a l i ) s-a produs şi datorită media-
n a n t e din opinia publică: c a m p a n i i de informare şi p e r s u a s i u n e , dezvol­
tizării activităţii organizaţiilor active în respectivele d o m e n i i . .
tarea mass-media private şi diversificarea peisajului m e d i a , activitatea
O c c i d e n t u l (în special, Statele U n i t e şi U n i u n e a E u r o p e a n ă ) a j u c a t
liderilor de opinie, grupuri de p r e s i u n e influente, crearea de noi grupuri
rolul u n u i grup de referinţă pentru societatea românească, stimulând
şi m o d e l e de referinţă, procesele de integrare e u r o p e a n ă . La acestea s-au
modificări ale curentelor de opinie. P r e s i u n e a exercitată de procesele de
adăugat impactul schimbărilor e c o n o m i c e şi sociale şi constituirea unei
integrare în N A T O şi în U n i u n e a E u r o p e a n ă , prin modificări legislative
noi exp eri enţe p e r s o n a l e şi sociale care au creat o m a i b u n ă cunoaştere,
şi instituţionale şi prin c a m p a n i i de informare publică, au schimbat pozi­
un nou „univers simbolic prin s e d i m e n t a r e a şi a c u m u l a r e a c u n o a ş t e -
• •„ 3 1 6
tiv favorabilitatea în raport cu unele subiecte : privatizare, investiţii stră­
ni . ine, drepturile omului etc. Să nu uităm că românii strigau a c u m câţiva
F o a r t e m u l t în procesul treptat de modificare a contribuit şi punctul ani în pieţele publice „nu ne v i n d e m ţ a r a " şi „afară cu străinii". A c u m ,
de plecare: astfel, în unele ţări (Ungaria, P o l o n i a , C e h i a ) schimbările sondajele de opinie arată că investiţiile străine sunt acceptate şi dorite.
sunt mai p r o n u n ţ a t e , pe c â n d în ţările fostei U n i u n i Sovietice şi Iugosla-
317
Lazic, M. (ed.): Sociely în crisis. Yugoslavia în the early '90s, Filip Visnic,
Belgrade, 1995.
Berger, P., T. Luckmann: op.cit., p. 134.

188 189
M I I AMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
S-au creai o nouă presiune normativă şi un nou conformism, care pot,
însă, sa mascheze, uneori, (după pattern-ul „spiralei tăcerii") prezenţa
unor atitudini anii europene şi anti-americane.
Atunci când există discrepanţe între agenda (subiectele de interes şi
preocupări:, priorităţile) opiniei publice şi agenda clasei politice (în spe­
cial, a g e n d a guvernării) se pol aplica mai multe soluţii de a r m o n i z a r e :
fie politica se conformează agendei publicului, fie g u v e r n a r e a încearcă,
prin c o m u n i c a r e politică, să modifice a g e n d a opiniei publice, să introdu­
că propriile obiective pe această a g e n d ă . De e x e m p l u , opinia publică din
R o m â n i a a avut, la sfârşitul deceniului trecut, o a g e n d ă d o m i n a t ă de sub­
iecte e c o n o m i c e : sărăcia, şomajul, creşterea preţurilor şi inflaţia. Subiec­
te legate de politica externă ( N A T O , U n i u n e a E u r o p e a n ă ) au fost
o a r e c u m introduse "din exterior" pe a g e n d a populaţiei.
S c h i m b ă r i l e din opinia publică sunt ilustrate prin seria de sondaje
de tip barometru care ne oferă evoluţia în timp a ponderii procentuale a
diferitelor categorii de răspunsuri, la întrebări relativ nemodificate.
în R o m â n i a sondajul de opinie la nivel naţional este un d e m e r s rela­
tiv recent (primul eşantion reprezentativ la nivel naţional fiind construit
de profesorul D u m i t r u Sandu în 1990). Totuşi, sondatorii r o m â n i , b e n e ­
ficiind şi de suportul u n o r instituţii de profil din Franţa, G e r m a n i a , Sta­
tele U n i t e şi M a r e a Brilanie, au progresat rapid, atât din p u n c t de vedere
m e t o d o l o g i c cât şi deontologic. D o v a d ă stă S O R M A , asociaţia institute­
lor de s o n d a r e a opiniei publice din R o m â n i a , afiliată la şi r e c u n o s c u t ă
de reţelele e u r o p e n e şi internaţionale relevante (de e x e m p l u , E S O M A R ) .
în prezent, sondajele de opinie sunt o prezenţă c o n s t a n t ă în spaţiul
public r o m â n e s c . Jargonul sondajelor a devenit a p r o a p e popular, ziarişti
şi o a m e n i de pe stradă folosind cu dezinvoltură t e r m e n i „ d e specialitate"
p r e c u m eşantion, marjă de eroare, reprezentativitate, variabile, corelaţii
etc. R e z u l t a t e l e sondajelor sunt o sursă importantă pentru c u n o a ş t e r e a
publică, protejând-o de distorsiunile p r o d u s e asupra imaginii societăţii
de către unii factori (organizaţii politice ale puterii sau ale opoziţiei, or­
ganizaţii e c o n o m i c e , mass-media).
Sondajele de opinie desfăşurate între 1990 şi 2005 măsoară modificări
atât în planul "temperamentului politic" (al atitudinilor politice fundamenta­
le) al populaţiei cât şi în planul stării ei de spirit, la diferite m o m e n t e .
Barometrele de opinie realizate de Fundaţia Soros pentru o Societate
D e s c h i s ă arată a creştere a toleranţei, acceptarea heterogenităţii, a diver­
sităţii, a opiniei diferite. De e x e m p l u , în primii ani ai tranziţiei, opinia
publică a c c e p t a cu dificultate poziţiile politice minoritare: opoziţia de
190
9. OPINIA PUBLICĂ
atunci (în special, partidele istorice) era considerată trădătoare a intere­
sului naţional iar multipartiismul nu era bine văzut, românii preferând
" u n singur partid, dar b u n " .
318
P u t e r n i c a polarizare a opiniei publice, din primii ani ai tranziţiei, a
fost înlocuită treptat cu poziţii mai m o d e r a t e ; aceste poziţii ascund, une­
ori, un dezinteres faţa de viaţa publică, o apatie, o r e s e m n a r e .
I m p o r t a n t e mutaţii au avut loc şi în opiniile referitoare Ia politica
externă: sentimentele de ostilitate cu privire la R u s i a şi Ungaria s-au
diminuat. A scăzut, de asemenea, simpatia pentru R e p u b l i c a M o l d o v a .
G r a d u l de favorabilitate în raport cu intrarea în N A T O şi U n i u n e a E u r o ­
peană s-a redus.
în privinţa reformei e c o n o m i c e , s-a ameliorat percepţia privatizării
şi a investiţiilor străine; totuşi bogăţia continuă să fie asociată cu furtul
şi corupţia.
Biserica continuă să fie instituţia socială cea mai valorizată. Senti­
mentele şi practicile religioase au început să fie mai prezente în spaţiul
public, religia având un rol important în ritualurile politice, atât ale pute­
rii cât şi ale opoziţiei. Forţele politice vor astfel să beneficieze de ideile
de tradiţie, continuitate şi legitimitate asociate cu biserica.
Drepturile omului au început şi ele şi ele să fie acceptate: d e m o n ­
straţiile, grevele, marşurile (şi alte ritualuri ale opoziţiei în scopul de a se
face vizibilă şi ascultată) nu mai sunt privite cu ostilitate, ca încercări de
a s u b m i n a ordinea, stabilitatea, "liniştea".
Sterotipurile culturale sunt încă puternice. De fapt, în unele ţări pos-
tcomuniste, naţionalismul a cunoscut un avânt: proporţia celor care se
declară naţionalişti a crescut în Serbia, Ungaria şi P o l o n i a .
319
R e t o r i c a naţionalistă pare să înlocuiască, uneori, ideologia c o m u ­
nistă în discursul public.
în c e e a ce priveşte subiectele care p r e o c u p ă electoratul, a avut loc o
glisare de la planul politic şi moral (securitatea naţională, corupţia) la
planul economic şi social (şomaj, sărăcie, salarii, pensii, serviciile publice).
D u p ă dezbaterile aprinse care au inflamat atât spaţiul public, cât şi
cel privat, între 1990 şi 1996, a urmat o relativă depolitizare a spaţiului
public. Aceasta este şi rezultatul dezamăgirii resimţite d u p ă guvernarea
Convenţiei D e m o c r a t i c e dar şi al unei mutaţii p r o d u s e în mass-media,
interesate din ce în ce mai mult de fapt divers şi de senzaţional.
Câmpeanu, P., Combes, A., Berindei, M.: op. cit., p.29.
319
Kuzmanovic, B.: "Social Distance towards Individual Nations", în: Lazic, M.
(ed.), op. cit., pp. 239-260.
191

10. PARTICIPAREA POLITICĂ
A ş a c u m am mai afirmat, c o n s i d e r ă m că punct ul de greutate al so­
ciologiei politice nu este reprezentat de participarea politică a elitelor ci
a maselor. Politica nu este o activitate rezervată d o a r elitelor politice şi
administrative, deşi există o inegalitate a participării politice. în regimu­
rile d e m o c r a t i c e masele au posibilitatea să se e x p r i m e pe s c e n a politică.
De fapt, mai recent, termenul de mase a fost înlocuit cu acela de public
evitându-se, astfel, conotaţiile peiorative existente în abordarea lui Le
B o n 3 2 0 . D i n păcate, aceste posibilităţi sunt fructificate d o a r de către o
minoritate: m a r e a majoritate a populaţiei nu are nici o activitate politică,
cu excepţia unei participări la vot. C h i a r d a c ă excluderile de la participa­
re nu sunt juridice, în multe cazuri ele există în practică. U n e o r i , este
vorba de autoexcludere, în cazurile în care cetăţenii respectivi sunt dez­
interesaţi de politică sau c o n s i d e r ă această activitate prea complicată,
prea greu de înţeles sau inutilă. P ă r e r e a proastă şi dezgustul de politică
pot, de asemenea, să ducă la o a u t o e x c l u d e r e de la activitatea politică.
D e m o c r a ţ i a nu î n s e a m n ă n e a p ă r a t o participare m a s i v ă ci, mai d e ­
grabă, acceptarea şi stimularea pluralismului social, politic, cultural şi
pluralitatea elitelor, egalitatea de şanse de a a c c e d e în rândurile elitelor
politice şi administrative. Deşi d e m o c r a ţ i a nu are n e v o i e , pentru a func­
ţiona, de rate mari ale participării politice, totuşi, apatia politică p o a t e
semnala o criză a sistemului d e m o c r a t i c . O r i c u m , d e m e r s u l sociologiei
politice este, şi în cazul participării politice, u n u l descriptiv şi explicativ,
evitând abordările normative, care atribuie valenţe pozitive sau negative
faptelor sociale: participarea politică este b u n ă sau este rea.
Participarea politică este f u n d a m e n t a t ă pe socializarea politică, pe
procesul de învăţare a statusurilor şi rolurilor politice (cetăţean, m e m b r u
al unei organizaţii, alegător e t c ) .
U n e l e doctrine nu acceptă realitatea participării politice, nici c h i a r
în regimurile democratice; astfel, m a r x i s m u l c o n s i d e r ă că m a s e l e sunt
m a n i p u l a t e de către p r o p a g a n d a oficială, a claselor d o m i n a n t e şi, astfel,
participarea lor nu este reală, nu este efectiva. Elitismul susţinecă masele
nu au c o m p e t e n ţ a politică necesară pentru participarea politică.
320
Le Bon, G.: Psihologia mulţimilor (trad. Mariana Tabacu), Antet, Bucureşti,
2006.
10. PARTICIPAREA POLITICĂ
O altă direcţie fertilă de cercetare a simbolurilor politice, aliată la
graniţa cu antropologia politică, este reprezentată de ritualurile politice,
acestea realizând articularea dintre societate şi sistemul p o l i t i c . Chiar
321
în societăţile d e m o c r a t i c e laicizate, p u t e r e a şi-a menţinut, prin interme­
diul „liturghiilor p o l i t i c e " 3 2 2 , caracteristicile sacrului. Relaţia dintre sa­
cru şi profan este una clasică în sociologie şi a fost formulată de
D u r k h e i m 3 2 3 . D u r k h e i m analizează atât separaţia dintre aceste două do­
menii sociale cât şi c o m u n i c a r e a dintre ele. Pentru a intra în relaţie cu
sacrul, profanul are nevoie de iniţiere şi de practicarea u n o r ritualuri
b a z a t e pe urmarea u n o r reguli de c o n d u i t ă care prescriu comportamentul
în raport cu lucrurile sacre. Ritualurile reglează, deci, apropierea şi con­
tactul cu sacrul, în cazul nostru, cu politica. Nepoliticienii, cetăţenii
obişnuiţi participă la d o m e n i u l politic (mai ales în democraţiile occiden­
tale) iar acest contact cu o lume care nu le este proprie se face prin ritua­
lurile participării civice şi politice. Prin aceste ritualuri cetăţenii au
permisiunea, dacă respectă nişte reguli stricte, să se apropie de putere.
Această apropiere este î n t o t d e a u n a desfăşurată între graniţe precise şi
c o m p o r t ă interdicţii, aşa c u m , de e x e m p l u , într-o biserică nu avem voie
să intrăm în altar. Accesul profanilor la rolurile de pontifi sau sacerdoţi
(în cazul politicii, ocupanţi ai u n o r funcţii politice sau publice) se face
prin u r m a r e a unor ritualuri (ceremonii de investire în funcţie, alte proto­
coale) desfăşurate în spaţii mai m u l t sau mai puţin sacre şi î m p o d o b i t e
cu diverse simboluri politice.
Alegerile reprezintă momentul-chintesenţă al apropierii profanilor
de d o m e n i u l sacru al politicii, al contactului lor direct cu politica. Atât
c a m p a n i a electorală cât şi actul votului sunt investite, prin reglementare
şi solemnizare, cu dimensiuni ale sacrului. A c e s t e ritualuri poate nu în­
s e a m n ă exercitarea puterii de către p o p o r sau controlul cetăţenilor asu­
pra guvernanţilor; ele au mai degrabă rolul de a crea şi menţine coeziunea
colectivităţii, prin organizarea, la intervale regulate, a u n o r contacte, a
unor interacţiuni dintre societate şi sistemul politic, dintre sacru şi p r o ­
fan, revitalizând liantul social, d u p ă c u m scria D u r k h e i m .
C h i a r şi cele mai aparent „ d e s a c r a l i z a t e " forme de participare în
spaţiul public - petiţii, scrisori către autorităţi - u r m ă r e s c , de obicei, un
ritual c o m p l i c a t prin care se înfăptuiesc, o m u l ţ i m e de reguli şi de paşi
321
Denni, Lecomte, op.cit., voi.2, p. 16.
322
lbidem.
323
Durkheim, E.: Formele elementare ale vieţii religioase, Antet, Bucureşti, 2005.
193
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Care dau celui care le p a r c u r g e că a intrat într-o zonă greu accesibilă sau
chiar interzisă.
G r a n i ţ a dintre sacru şi profan nu este imuabilă, ca şi alte limitări, ea
a evoluat cu timpul şi este deseori redefinită. Astfel, p e r m i s i u n i l e şi in­
terdicţiile se schimbă, chiar în legătură cu acelaşi gen de fapte, pentru că
în d e m o c r a ţ i e se redifinesc codurile sociabilităţii politice. A c e a s t ă rede-
finire nu se întâmplă de la sine ci este rezultatul unui proces politic, al unei
interacţiuni politice. Astfel, demonstraţiile şi protestele politice au fost
multă v r e m e interzise sau marginalizate dar astăzi ele au intrat în n o r m a -
litate, ba chiar în banalitate şi au devenit adevărate ritualuri politice.
10.1. DEFINIŢIA OPERAŢIONALĂ A PARTICIPĂRII
POLITICE
D a c ă d e m o c r a ţ i a este un r e g i m politic iar cetăţenia un rol asociat
unui status social, participarea politică este un c o m p o r t a m e n t politic (o
activitate). Există o definiţie în sens larg a participării politice, care se
referă Ia activităţi organizate (autorizate sau n u ) care afectează guverna­
rea şi sistemul p o l i t i c 3 2 4 .
A defini operaţional un c o n c e p t (repetăm pentru o m a i b u n ă fixare)
î n s e a m n ă a-1 defini prin indicatori măsurabili şi observabili. Un c o n c e p t
definit operaţional devine o variabilă, pentru că el variază, în funcţie de
parametrii indicatorilor respectivi.
Pentru a operaţionaliza un concept, se identifică d i m e n s i u n i l e sale
principale. Fiecare d i m e n s i u n e g r u p e a z ă mai mulţi indicatori care o des­
criu şi fiecare indicator este m ă s u r a t ci ajutorul unei scale cu mai m u l t e
trepte.
De e x e m p l u , participarea politică poate fi definită prin u r m ă t o a r e l e
325
dimensiuni :
1). Interesul pentru politică, manifestat prin: lectura articolelor cu
teme politice din ziare, urmărirea emisiunilor politice (ştiri, dezbateri) la
radio şi televiziuni, discuţii pe t e m e politice cu cunoscuţii. M a i m u l t e
studii identifică o corelaţie pozitivă între interesul pentru politică şi ni-
324
Leca, J: "ReTlexions sur la participation politique des citoyens en France", în:
Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la fon­
dation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.44.
325
Am folosit şi indicatori utilizaţi de Mărginean, Ioan., Carmen Mureanu: "Conso­
lidarea democraţiei", în Revista de cercetări sociale, 1/1998, pp.82-88.
194
10. PARTICIPAREA POLITICĂ
velul c o m p e t e n ţ e i politice (cunoaşterea regulilor jocului politic, cunoaş­
terea instituţiilor politice e t c . )
326
2 ) . Participarea politică evaluativă: încrederea în instituţiile d e m o ­
cratice (în special în p a r t i d e ) , , în posibilitatea reală ca aceste instituţii să
ne reprezinte interesele, de î n c r e d e r e a în politicieni, încrederea în posi­
bilitatea cetăţenilor de a participa la putere şi a se implica în rezolvarea
p r o b l e m e l o r ţării şi ale localităţii, evaluarea mişcărilor de protest, con­
c e p e r e a participării politice ca pe o datorie cetăţenească şi patriotică.
3). Participarea electorală: simpatia/antipatia pentru anumite parti­
de, mişcări şi oameni politici, participarea la vot (la alegerile precedente
şi intenţia de a participa la cele viitoare), intenţia de vot cu anumiţi can­
didaţi şi partide, încercarea de a c o n v i n g e pe ceilalţi să aibă aceleaşi op­
ţiuni politice şi electorale.
4 ) . Participarea în diferite organizaţii politice: partide, sindicate, al­
te grupuri de presiune.
5). Participarea civică: m e m b r u sau participant în activităţile orga­
nizaţiilor civice sau în alte organizaţii n e g u v e r n a m e n t a l e , contactarea
p e r s o a n e l o r oficiale (aleşilor şi a altor o a m e n i politici sau funcţionari
publici), participarea c o m u n i t a r ă (implicarea în problemele localităţii),
participarea la formularea şi i m p l e m e n t a r e a u n o r politici publice. De
e x e m p l u , multe grupuri profesionale - medici, cadre didactice, avocaţi,
b a n c h e r i , magistraţi, pensionari - au reprezentanţi în diferite instituţii
publice sau chiar formează exclusiv unele organisme publice a u t o n o m e .
P u t e m m e n ţ i o n a astfel participarea magistraţilor în Consiliul Superior al
Magistraturii sau a medicilor în Colegiul Medicilor. Există, de aseme­
n e a , n u m e r o a s e organisme tripartite, cu participarea partenerilor sociali.
6). Participarea la mobilizările politice: întruniri politice, strângeri
de semnături pentru diferite reclamaţii, demonstraţii, marşuri, mitinguri,
greve, mişcări de protest.
7) Participarea politică contestatară, cu aspecte violente.
327
P e n t r u Jean L e c a participarea politică este o acţiune orientată că­
tre un s c o p (participarea la luarea unei decizii în sfera guvernării sau
influenţarea acestei decizii), care implică o relaţie între actorii sociali.
A c e a s t a funcţionează pe baza specializării rolurilor politice în roluri po-
Percheron, A.: "Peut-on encore parler d'heritage politique en 1989?", în: : Meny,
Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la fondation
naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.78.
327
Leca, J.: "Reflexions sur la participation politique des citoyens en France",
ed.cit., pp.45.
195
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 10. PARTICIPAREA POLITICĂ

lilicc publice-guvernanţi, reprezentanţi - şi roluri politice private - cetă­ M i c h e l s are un nucleu de adevăr, în sensul că procesul democratic şi
ţeni, grupuri de presiune. Rolurile politice private nu s u n t roluri secun­ participarea pot îngreuna luarea rapidă a deciziilor şi pot reduce eficien­
dare, ele fac parte intrinsecă din politică, sunt legitimate prin definirea ţa p r o c e s u l u i decizional. De cele m a i m u l t e ori, grupurile şi persoanele
statusului şi rolului de cetăţean, prin dreptul legal al a c e s t u i a de a parti­ implicate au interese diferite, sunt divizate sau c o n c u r e n t e .
328
cipa p o l i t i c . T o t L e c a face deosebirea dintre participarea politică au­ P e n t r u sociologia politică, participarea în cadrul organizaţiilor poli­
t o n o m ă / s p o n t a n ă şi c e a mobilizată/organizată, a r ă t â n d că, de obicei, tice are un dublu aspect:
participarea politică nu este spontană, ea fiind rezultatul mobilizării poli­ Cantitativ: care e d i m e n s i u n e a , magnitudinea acestei partici­
tice, în special, de către liderii de opinie ce se f o r m e a z ă şi activează în pări? C a r e este distribuţia participării în rândurile diferitelor grupuri
cadrul grupurilor- de a p a r t e n e n ţ ă 3 2 9 . G r u p u r i l e de p r e s i u n e şi partidele sociale?
politice j o a c ă , şi ele, un rol-cheie în mobilizările politice. Calitativ: c u m are loc procesul de integrare în organizaţiile poli­
tice?
10.2. PARTICIPAREA ÎN ORGANIZAŢII POLITICE D i n p u n c t de vedere cantitativ, indicatorul care măsoară participa­
rea politică este rata (rate, în engleză; taux, în franceză), adică, în cazul
C e l e mai i m p o r t a n t e organizaţii politice, din p u n c t u l de vedere al
nostru, p o n d e r e a procentuală a indivizilor dintr-o anumită categorie care
participării politice, sunt partidele politice şi grupurile de presiune.
participă la o anumită activitate.
Participarea la partidele politice p o a t e să ia un a s p e c t p e r m a n e n t (ca
R a t e l e de participare variază atât în timp (au loc fluxuri şi refluxuri
m e m b r i ai partidului respectiv) sau t e m p o r a r (mai ales ca voluntari în
ale participării politice) cât şi în rândul grupurilor sociale: unele grupuri
a n u m i t e c a m p a n i i , inclusiv î n c a m p a n i i l e electorale). D e e x e m p l u , orga­
sunt mai predispuse decât altele pentru a participa la diferite organizaţii
nizaţia "Alianţa C i v i c ă " a susţinut, prin m e m b r i i săi, c a m p a n i i l e C o n ­
politice.
venţiei D e m o c r a t i c e între 1991 şi 1996. T o t u ş i , puţini dintre m e m b r i i săi
Studiile empirice referitoare la variaţia participării politice pornesc
au devenit m e m b r i ai partidelor c o m p o n e n t e ale C o n v e n ţ i e i (sau ai gu­
de la o serie de întrebări şi ipoteze (răspunsuri probabile la întrebările
vernării 1996-2000), participarea lor fiind bazată pe voluntariat. Partici­
cercetării, reprezentând legături - corelaţii - dintre două sau mai multe
parea voluntară are p o n d e r e a ei în i m p l e m e n t a r e a strategiilor şi a
variabile).
acţiunii politice efective dar, de multe ori, are un rol s i m b o l i c , marcând
Resursele majore ale participării politice sunt: timpul liber şi capita­
a d e z i u n e a vizibilă la un a n u m i t ideal politic.
lul educaţional. Grupurile care deţin aceste resurse într-o măsură mai
M a u r i c e D u v e r g e r face, după c u m am văzut, distincţia dintre parti­
mare au o m a i mare disponibilitate pentru participarea politică.
de de cadre şi partidele de masă. Partidele de mase apar o d a t ă cu gene­
Participarea politică nu d e p i n d e n u m a i de factori endogeni (caracte­
ralizarea votului universal, p r i m e l e partide de m a s e fiind cele
ristici indivizilor) ci şi e x o g e n i ; de e x e m p l u , regulile sistemului politic
muncitoreşti. Partidele de m a s e nu î n s e a m n ă n e a p ă r a t că sunt mai de­
respectiv afectează intensitatea şi formele participării, semnificaţia şi
m o c r a t i c e d e c â t cele de c a d r e : şi ele s u n t supuse „legii de fier a oligarhi­
importanţa ei în cadrul sistemului r e s p e c t i v 3 . într-un regim dictatorial
e i " . M i c h e l s a d e m o n s t r a t că funcţionarea d e m o c r a t i c ă şi egalitară a
(cazul R o m â n i e i comuniste) ratele de participare la organizaţiile politice
partidelor politice este un mit, chiar şi în cazul p a r t i d e l o r socialiste şi
pot fi foarte mari dar relevanţa acestui fapt este diferită faţa de un regim
social-democrate. P e n t r u a-şi realiza obiectivele, partidele trebuie să
democratic. Astfel, Partidul C o m u n i s t R o m â n n u m ă r a în 1989 aproape
d e v i n ă organizaţii eficiente, birocratice, ierarhice şi o l i g a r h i c e (puterea
patru milioane de membri, quasitotalitatea salariaţilor era înscrisă în
este deţinută de o minoritate). T o a t e birocraţiile sunt ierarhii, sunt con­
Uniunea G e n e r a l ă a Sindicatelor din R o m â n i a iar cei c a r e nu erau
d u s e d e u n grup r e d u s din p u n c t d e v e d e r e n u m e r i c , c a r e m o n o p o l i z e a z ă
membri de partid făceau parte fie din U n i u n e a Tineretului C o m u n i s t fie,
decizia şi e l u d e a z ă controlul d e m o c r a t i c . Deşi excesivă, poziţia lui
cei mai vârstnici, din Organizaţia D e m o c r a ţ i e i şi Unităţii Socialiste.

328
lbidem, p.46.
329 Ibid., p.48.
Ibid., p.54

196 197
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Aceasta participare masivă era, însă, lipsită d e relevanţă, î n condiţiile
nefuncţionării drepturilor o m u l u i şi a libertăţilor c i v i c e .
Participarea politică d e p i n d e şi de instanţele i n t e r m e d i a r e - grupuri­
le de apartenenţă: familia, prietenii, vecinii, biserica, întreprinderea, et­
nia ele. Acesle instanţe pot stimula sau descuraja participarea politică, în
funcţie de specificul şi de interesele lor. Astfel, de e x e m p l u , u n e l e per­
s o a n e pol fi foarte participative în c o m u n i t a t e a lor religioasă dar c o m p l e t
dezinteresate de politică, d a c ă biserica respectivă are o atitudine negati­
vă faţă de politică sau reprezintă o c o m u n i t a t e mai izolată.. Jean Leca
m e n ţ i o n e a z ă nu n u m a i cazul u n o r grupuri excluse sau m a r g i n a l e dar şi
cazul u n o r minorităţi privilegiate care trăiesc în republicile lor particula­
re, sunt cetăţeni ai u n o r republici diferite de c e a în c a r e ' t r ă i e ş t e restul
cetăţenilor ţ ă r i i . 3 3 1 . Astfel, există grupuri profesionale favorizate care au
propriile sisteme de educaţie, de sănătate, de pensii şi alte asigurări soci­
ale etc.
Datorită instanţelor i n t e r m e d i a r e m e n ţ i o n a t e m a i sus, cetăţenia nu
mai poate fi monolitică, ea este fragmentată într-o serie de a p a r t e n e n ţ e
mai c o n c r e t e şi mai directe.
în c e e a ce priveşte aspectul calitativ, o c o n t r i b u ţ i e i m p o r t a n t ă o au
teoriile motivaţiei. Integrarea în organizaţiile politice nu este un p r o c e s
m e c a n i c , succesul ei nu este a u t o m a t , având loc d e v i a n t e şi " a n o r m a l i ­
tăţi". Succesul integrării d e p i n d e d e existenţa u n o r obiective c o m u n e , d e
acceptarea valorilor şi n o r m e l o r organizaţiei, de s u p u n e r e a voluntară în
faţa autorităţii din organizaţie.
M e m b r i i organizaţiei c o m p a r ă costurile şi beneficiile participării,
înainte de a se hotărî să intre într-o organizaţie. O a m e n i i preferă organi­
zaţiile care oferă avantaje m a i mari, cu costuri mai p u ţ i n e .
Costurile se referă la efortul timpul, banii, e n e r g i a afectivă şi alte
resurse investite prin participarea la respectiva o r g a n i z a ţ i e . Avantajele
p ot fi atât materiale, cât şi simbolice şi afective ( e m o ţ i o n a l e ) . De e x e m ­
plu, participarea la un sindicat îţi p o a t e asigura a p ă r a r e a drepturilor de
salariat, locuri în staţiunile b a l n e a r e , credite ieftine dar, în acelaşi t i m p ,
îţi poate îndeplini nevoia de realizare (de a executa b i n e sarcini provoca­
toare), de afiliere (de a fi acceptat, stimat, iubit de s e m e n i ) şi de putere
(de a-i influenţa pe ceilalţi, de a avea un impact asupra l o r ) 3 3 2 .
331
Ibid.,p. 68.
332
Pentru teoria nevoilor, vezi McClelland, D.C.: The Achieving Society, D. Van
Nostrand, Princeton, NJ. 1961.
198
10. PARTICIPAREA POLITICĂ
M a n c u r Olson c r e d e că integrarea este esenţială pentru durata unei
organizaţii. Existenţa u n o r scopuri c o m u n e este insuficientă pentru a i
face pe oameni să c o o p e r e z e de bunăvoie. Majoritatea va prefera, dacă
este posibil, doar să profite de beneficiile acţiunii colective, fără a plaţi,
însă, şi costurile. O a m e n i i au nevoie de stimulente pentru îndeplinirea
scopurilor c o m u n e : stimulente pozitive ( r e c o m p e n s e ) pentru cei care
participă Ia acţiunea colectivă şi stimulente negative (sancţiuni) pentru
cei c a r e nu participă. A n a l i z â n d diverse organizaţii (sindicate, grupuri de
p r e s i u n e , instituţii ale statului) O l s o n 3 3 3 formulează trei ipoteze privind
organizaţiile durabile:
Ele sunt capabile să satisfacă mobilurile sociale ale membrilor.
De e x e m p l u , un sindicat trebuie să fie capabil să ofere avantaje precum:
protecţia locurilor de m u n c ă , creşteri salariale, bilete de tratament, credi­
te e t c . Un partid trebuie să fie capabil să ofere m e m b r i l o r şi clienţilor
politici atât avantaje materiale (salarii, contracte, poziţii în diferite insti­
tuţii) cât şi simbolice (un a n u m i t prestigiu, mândria de a face parte din
respectiva organizaţie). Organizaţiile incapabile - dintr-un motiv sau
altul - să ofere r e c o m p e n s e sunt treptat abandonate de membrii lor şi
riscă dispariţia. Totuşi, organizaţiile puternice sunt capabile să ofere
beneficii m e m b r i l o r lor chiar în perioade de " c r i z ă " (de exemplu, unele
partide aflate în opoziţie). R e c o m p e n s e l e nu pot însă să constituie singu­
rul factor de integrare organizaţională, pentru că reducerea sau dispariţia
lor ar p u n e în pericol existenţa organizaţiei.
- Ele sunt capabile de coerciţie. Astfel, un sindicat puternic este
capabil să îşi păstreze m e m b r i i exercitând un control asupra angajărilor
şi disponibilizărilor de forţă de m u n c ă , făcând presiuni asupra celor ne­
sindicalizaţi etc.
Ele sunt c o n d u s e eficient de un grup foarte organizat de lideri
care se b u c u r ă de autoritate în rândul membrilor organizaţiei.
D e ş i demonstraţia lui O l s o n este convingătoare şi argumentată em­
piric, totuşi, logica sa nu are o valabilitate universală, ci relativă. Mobi­
lurile o a m e n i l o r pentru a participa social şi politic diferă de la o
societate la alta, de la o cultură la alta şi ele exced, de cele mai multe ori,
simplele r e c o m p e n s e şi sancţiuni.
O altă idee interesantă a lui O l s o n 3 3 4 se poate aplica inclusiv orga­
nizaţiilor suprastatale, este vorba despre ideea că m e m b r i i mai mari ai
Apud: Olson, M., The Logic of Colleclive Action: Public Goods and the Theory
of Groups, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1971.
334
Jdem, p.30.
199
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
grupului sunt exploataţi de m e m b r i i mai mici. M e m b r i i mai mari d u c
greul efortului colectiv în organizaţie dar beneficiile nu sunt împărţite
astfel încât să r e c o m p e n s e z e în totalitate contribuţia lor. Altfel spus,
m e m b r i i m a i mici contribuie mai puţin d e c â t ar trebui, c o n f o r m d i m e n ­
siunii lor, dar beneficiază m a i mult decât le-ar da dreptul d i m e n s i u n e a
lor. A c e a s t ă situaţie p o a t e fi ilustrată prin e x e m p l u l U n i u n i i Sovietice, în
ultimele sale decenii de existenţă, c a r e a fost, d u p ă unele păreri, " s i n g u r a
m e t r o p o l ă care nu a exploatat, ci a fost exploatată de coloniile s a l e " (în
sensul că furniza celorlalte ţări din Tratatul de la Varşovia şi din C A E R
energie şi resurse m i n e r a l e la preţuri foarte r e d u s e ) . De a s e m e n e a , State­
l e U n i t e d u c greul î n multe organizaţii internaţionale ( O N U , N A T O ,
F M I etc.) fără a p u t e a profita pe m ă s u r a contribuţiei.
Peter Blau este şi el un adept al teoriei schimbului. O a m e n i i se
asociază nu n u m a i pentru atingerea unui obiectiv dar şi pentru plăcerea
sociabilităţii în sine. D e ş i profitul nu este egal, pot câştiga cu toţii din
această asociere. C i n e v a p o a l e câştiga p u t e r e a dându-le celorlalţi satis­
facţia nevoilor lor (includere, r e c o m p e n s e materiale sau simbolice - deci
nu prin coerciţie). Pentru a fi stabile, organizaţiile au nevoie de legitima­
rea puterii. Coerciţia naşte rezistenţă şi opoziţie. Organizaţiile politice şi
administrative trebuie să se b a z e z e pe s u p u n e r e de bună-voie şi pe coo­
perare; liderii trebuie acceptaţi şi aprobaţi de colectiv. P u t e r e a se bazea­
ză pe c o o p e r a r e a membrilor, pe beneficiile pe care aceştia le p r i m e s c în
calitate de m e m b r u al organizaţiei. O organizaţie are nevoie de valori
c o m u n e şi n o r m e acceptate pentru a legitima p u t e r e a şi c o n d u c e r e a ei.
Loialitatea şi ataşamentul o a m e n i l o r pentru organizaţie j o a c ă un rol
major în funcţionarea acesteia. Vitalitatea unei organizaţii d e p i n d e de
eficacitatea ei, eficacitatea d e p i n d e de c o o p e r a r e a dintre o a m e n i , dar
c o o p e r a r e a dispare atunci când nu mai există eficacitate, c â n d nu mai
există satsfacţie. E s t e cazul, de e x e m p l u , al partidelor care, din diferite
motive, nu au mai reuşit să treacă pragul electoral şi au r ă m a s în afara
parlamentului, în afara puterii, în afara resurselor cu care ar fi putut în­
deplini ne voile m e m b r i l o r lor. E l e nu îşi m a i p o t satisface, din acest
p u n c t de vedere, m e m b r i i . în acest caz, pentru supravieţuirea organiza­
ţiei este n e v o i e de sacrificii; este n e v o i e de stimularea loialităţii şi a ata­
şamentului; organizaţia nu p o a t e supravieţui fără un echilibru intern,
asigurat de r e c o m p e n s e pozitive şi negative. A c e s t e a trebuie să inculce
335
Blau, P.: Exchange and Power în Social Life. N e w York: Wiley and Sons, 1964,
pp.14-25; 88-97; 199-223.
200
10. PARTICIPAREA POLITICĂ
un s c o p c o m u n , o " m o r a l ă " . Scopurile organizaţiei, din externe, imper­
sonale, obiective, trebuie să devină interne, individuale, subiective.
în concluzie, o organizaţie durabilă este o organizaţie integrată şi o
organizaţie integrată este caracterizată de niveluri de satisfacţie ridicate
ale m e m b r i l o r săi în raport cu funcţionarea organizaţiei.
. Ce se întâmplă, însă, în caz de insatisfacţie? Albert H i r s c h m a n 3 3 6
c o n s i d e r ă că, în acest caz, există trei tipuri principale de c o m p o r t a m e n t e :
Exit: părăsirea organizaţiei
Voice: unii membri încearcă să s c h i m b e c e e a ce îi n e m u l ţ u m e ş ­
te, făcând apel la c o n d u c e r e a organizaţiei
- Loyalty: deşi n e m u l ţ u m i ţ i , unii m e m b r i r ă m â n loiali organizaţi­
ei, din c o n f o r m i s m şi a t a ş a m e n t
PARTICIPARE PUBLICAŞI CAPITAL SOCIAL
R a l f D a h r e n d o r f 3 3 7 arată că, pentru funcţionarea societăţii, d e m o ­
craţia şi e c o n o m i a nu sunt suficiente: oamenii şi societatea au nevoie de
un al treilea pilon, societatea civilă. M u l ţ i m e a de asociaţii şi solidarităţi
din care aceasta este alcătuită îl face pe individ independent de stat, fac
să nu stea la „mila"statului.
A ş a c u m am văzut în analiza habermasiană, spaţiul public a fost in-
stituţionalizat printr-un proces î n d e l u n g a t şi contradictoriu, proces con­
trolat, însă, de statul d e m o c r a t i c , care a temperat contradicţiile şi a
i m p u s interesul general ca f u n d a m e n t al omogenizării şi pacificării. Ten­
siunile spaţiului public d e t e r m i n ă autotransformarea sa. Principala tensi­
u n e identificată de H a b e r m a s este cea dintre stat şi societate civilă.
Direcţia transformării nu p o a t e fi decât cea a unei mai mari participări a
societăţii la puterea politică, actualmente concentrată în „ m â i n i l e " statu­
lui. Societatea civilă instituţionalizează, aşadar, formele influenţării sta­
tului. La b a z a societăţii civile se află participarea socială şi politică, care
a c ţ i o n e a z ă ca un tampon între spaţiul public şi cel privat dar şi între stat
şi cetăţeni.
338
Societatea c i v i l ă formală este formată din organizaţii non-
e c o n o m i c e şi non-statale, de e x e m p l u : culte religioase, uniuni culturale,
uniuni sportive şi de timp liber, cluburi, forumuri cetăţeneşti, iniţiative
Hirschman, A.: Abandon, contestare şi loialitate (trad. Radu Carp, Laura Cucu,
Simona Pop ; prefaţă de Daniel Barbu) Nemira, Bucureşti, 1999.
337
Dahrendorf: După 1989, ed.cit., p.79.
338
Habermas, op.cit., p. 38.
201
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
civice, asociaţii profesionale, sindicate, partide politice, orientări alter­
native. Funcţiile ei cele mai importante sunt e x t i n d e r e a drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor, d e m o c r a t i z a r e a statului şi, mai ales, configurarea
opiniilor, fiind un context al c o m u n i c ă r i i politice şi a v â n d o contribuţie
esenţială la dezbaterile publice.
Societatea civilă informală este alcătuită, în principal, din reţele, ca
forme c o n c r e t e de interacţiune socială neorganizată. Reţelele, spre deo­
sebire de alte structuri sociale, nu au graniţe clar identificabile, nu sunt
ierarhice, nu au centre şi periferii. F i e c a r e individ poate fi considerat
punctul focal al propriei sale reţele. R e ţ e l e l e au, de obicei, o vizibilitate
socială mai r e d u s ă dar sunt medii favorabile s c h i m b u r i l o r de tot felul:
materiale, culturale, simbolice, informaţionale. Pentru a fi eficace şi sa­
tisfăcătoare, schimburile trebuie să se b a z e z e pe î n c r e d e r e reciprocă, u n a
din formele f u n d a m e n t a l e ale capitalului s o c i a l 3 3 9 . L i p s a de î n c r e d e r e
este, uneori, substituită de strategii p r e c u m fatalismul, c r e d i n ţ a în pute­
rea P r o v i d e n ţ e i şi în m i r a c o l e , corupţia, suspiciunea, conflictul,
paternalismul, deplasarea încrederii către instanţe î n d e p ă r t a t e (suvera­
nul, preşedintele, C u r t e a D r e p t u r i l o r O m u l u i , U n i u n e a E u r o p e a n ă e t c ) .
Aceste strategii îi ajută pe indivizi să m e n ţ i n ă un oarecare control asupra
incertitudinii mediului lor.
Prin urmare, există reţele productive, care asigură progresul e c o ­
n o m i c şi cultural al comunităţii şi reţele nocive, care sunt productive
doar pentru o minoritate , Participarea publică are mai multe forme, unele suprapunându-se,
Societatea d e m o c r a t i c ă funcţionează pe baza p a r a d i g m e l o r m o d e r ­
nităţii şi raţionalităţii care favorizează schimburile echitabile şi reţelele
productive, b a z a t e pe încredere, toleranţă şi asociere.
Pe u r m e l e lui P u l n a m , care a explicat diferenţa de nivel de dezvol­
tare dintre n o r d u l şi sudul Italiei şi prin nivelurile diferite ale stocului de
capital social, s-a creat o adevărată şcoală sociologică care a p r o d u s m u ­
taţii în p a r a d i g m a developentalistă, prin a c c e n t u a r e a rolului factorilor
culturali: atitudini, valori, n o r m e .
Astfel, analizând capitalul social în spaţiul r o m â n e s c , D u m i t r u San­
d u 3 4 1 operaţionalizează acest c o n c e p t prin următorii indicatori: toleranţa,
capitalul de relaţii, încrederea generalizată (interpersonală), î n c r e d e r e a
339
Putnam, R. D.: Cum funcţionează democraţia, Polirom, Iaşi, 2 0 0 1 , pp. 183-189
340
Sandu, D.: Sociabilitatea în spaţiul dezvoltării, Polirom, Iaşi, 2 0 0 3 , pp.221-229.
341
lbidem, pp.19-33; vezi şi Sandu, D.: Spaţiul social al tranziţiei, Polirom, Iaşi,
1999, pp.71-91.
202
10. PARTICIPAREA POLITICĂ
în instituţii, orientarea spre prietenie, implicarea în proteste publice şi
apartenenţa la organizaţii ale societăţii civile.
Capitalul social este benefic pentru comunitatea, grupul sau organi­
zaţia în care acesta există. El stimulează activităţile din care toată lumea
are de câştigat. Invers, deficitul de capital social c o n d u c e la comporta­
m e n t e individualiste care pot a d u c e câştiguri pe termen scurt dar pericli­
tează câştigurile pe termen lung. Gabriel B ă d e s c u 3 4 2 dă astfel exemplul
unui orăşel din M a r a m u r e ş în care a fost închisă o fabrică nouă, rezultat
al unei investiţii străine şi care ar fi adus mari beneficii comunităţii prin
crearea de locuri de m u n c ă , reducerea şomajului şi activităţi conexe.
M o t i v u l a fost furtul e c h i p a m e n t u l u i de către salariaţi: „Se spune că au
avut m a r e căutare cablurile de fibră optică, care au fost folosite pentru
uscatul r u f e l o r " 3 4 3 .
Cetăţenii pot să participe Ia activitatea organizaţiilor politice (parti­
de, grupuri de presiune). Eficacitatea acestor organizaţii d e p i n d e de can­
titatea şi calitatea resurselor lor materiale, financiare şi u m a n e , de gradul
lor de birocratizare dar şi de capacitatea lor de inovaţie, creativitate şi
imaginaţie.
De obicei, putem constata un "activism multipoziţional", în sensul
că cetăţenii care sunt membri ai unui partid politic au o probabilitate mai
mare d e c â t ceilalţi cetăţeni de a participa şi la activităţile altor organiza­
ţii, politice sau civice.
dintre c a r e a m i n t i m advocacy şi participarea cetăţenească.
Iniţial, conceptul de advocacy a fost legat de profesia sau funcţia de
avocat, adică de apărător al unei cauze. Sensul a fost extins ulterior şi la
preconizarea soluţiilor unei p r o b l e m e sociale. Prin urmare, putem consi­
dera d o u ă etape:
1). conştientizarea unei p r o b l e m e şi acţiunea de sporire a vizibilită­
ţii ei;
2). căutarea de soluţii pentru această p r o b l e m ă şi sprijinirea soluţii­
lor o p t i m e pentru a fi puse în practică.
D i n punctul de vedere al soluţiilor preconizate, advocacy poate fi
legală (soluţiile se află mai ales în plan legal şi legislativ) şi non-legală
(soluţiile se referă la alte resurse, în afară de p r o m o v a r e a sau modifica­
rea u n o r reglementări legale).
Bădescu, G.: "Miza politică a unor forme de încredere" în : Sociologie româ­
nească, no.2/1999, pp. 97-122.
343
lbidem, p.98.
203
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
De la apariţia lor şi până astăzi, activilăţile de a d v o c a c y au evoluat,
observăndu-sc u r m ă t o a r e l e tendinţe r e c e n t e :
Nu atât s c h i m b a r e a legilor p a r e a fi, însă, în ultima v r e m e p r e o c u ­
parea majoră a activităţii de advocacy, cât mai ales r e s p e c t a r e a lor, p r e ­
venirea şi c o m b a t e r e a abuzurilor. în acest context p u t e m aminti
c o n c e p t u l de n e s u p u n e r e civilă (violarea deliberată şi deschisă a unei
legi considerate injuste, în scopul schimbării ei).
- P r o b l e m e l e sociale sunt v ă z u t e mai ales prin p r i s m a grupurilor ca­
re le suportă şi a intereselor a c e s t o r grupuri. în general (dar nu întot­
d e a u n a ) , este vorba de grupuri dezavantajate, excluse, marginalizate,
e x p u s e u n o r riscuri diverse. E x e m p l e : copii, bătrâni, minorităţi etnice şi
rasiale, p e r s o a n e cu dizabilităţi, p e r s o a n e infectate cu virusul HTV-
S I D A , şomeri, p e r s o a n e abuzate. T o t mai n u m e r o a s e sunt, însă, activită­
ţile de advocacy legate de diverse grupuri de c o n s u m a t o r i , c u m ar fi:
automobilişti, asiguraţi social, pacienţi, turişti, c o n s u m a t o r i în general.
O statistică relativ r e c e n t ă (martie 2 0 0 1 ) arată d o m e n i i l e predilecte p e n ­
tru advocacy în S U A : drepturi civile, protecţia c o n s u m a t o r u l u i , protecţia
mediului, sănătate mintală, drepturile femeilor şi protecţia copilului.
- D i n chiar definiţia c o n c e p t u l u i , se observă o relaţie caracteristică
între obiectul şi subiectul activităţii de advocacy: pe de o parte, o c a u z ă
(sau un grup) ce trebuie apărată, sprijinită şi, pe de altă parte, cei care
sunt avocaţii, susţinătorii acelei c a u z e sau ai acelui g r u p . în ultima vre­
m e , această distincţie tinde să se e s t o m p e z e . Se vorbeşte tot mai m u l t de
seif- advocacy, de grupuri care s u n t în acelaşi timp şi obiectul şi subiec­
tul advocacy, c a r e au trecut de la statutul de d e p e n d e n ţ ă faţă de cei care
îi a p ă r ă la cel de avocat propriu, care au devenit capabile să-şi e x p r i m e
nevoile şi să ia propriile decizii.
Principalele activităţi de advocacy sunt:
- crearea de organizaţii în v e d e r e a implicării în acţ iunea de sprijini­
re a unei c a u z e sau a unui g r u p ;
lobbying;
- informarea grupului ţintă cu privire la resursele accesibile: drep­
turi, legislaţie, organizaţii, servicii, publicaţii, strategii de acţiune;
- o r g a n i z a r e a şi desfăşurarea de activităţi în favoarea grupului ţintă:
educaţie, formare, c o m u n i c a r e , consiliere, sprijin material, asistenţă;
- c a m p a n i i de conştientizare a p r o b l e m e i , cauzei, grupului respecti­
ve şi de s c h i m b a r e a atitudinilor şi c o m p o r t a m e n t e l o r societăţii referitoa­
re la aceste p r o b l e m e ; rolul i m p o r t a n t j u c a t de m a s s - m e d i a în această
activitate.
204
10. PARTICIPAREA POLITICĂ
Participarea cetăţenească se referă la implicarea cetăţenilor în ac­
tul de g u v e r n a r e şi în luarea deciziilor politice şi administrative. Ea pre­
s u p u n e un dublu flux de c o m u n i c a r e (schimb de informaţii) între
cetăţeni şi g u v e r n a r e :
- de la cetăţeni la g u v e r n a r e : trebuie să ajungă nevoile, dorinţele,
p r e o c u p ă r i l e cetăţenilor; aceasta p r e s u p u n e culegerea informaţiilor de la
cetăţeni şi oferirea posibilităţii de exprimare a opiniilor dar şi efortul
o r g a n i z a t propriu al cetăţenilor de a contacta puterea (prin comitete cetă­
ţeneşti, O N G - u r i , scrisori, t e l e f o a n e . . . ) ;
- de la g u v e r n a r e către cetăţeni: difuzarea informaţiilor; explicarea,
a r g u m e n t a r e a intenţiilor şi a deciziilor luate.
în final, deciziile luate trebuie să reflecte cât mai fidel nevoile şi in­
teresele cetăţenilor, în special în ariile majore, c u m ar fi: elaborarea bu­
getelor, planificarea investiţiilor, dezvoltarea e c o n o m i c ă .
O b s e r v ă m câteva diferenţe faţă de advocacy:
- D a c ă advocacy era mai m u l t o activitate a societăţii civile, partici­
p a r e a cetăţenească p r e s u p u n e şi eforturi din partea statului, a administra­
ţiei centrale şi locale (organizarea relaţiilor cu publicul, organizarea unor
forme de consultare a cetăţenilor, centre de informare, publicaţii, cam­
panii de informare şi educaţie e t c ) .
- D a c ă advocacy avea în vedere grupuri şi p r o b l e m e specifice, par­
ticiparea cetăţenească este orientată către interesul general, către întrea­
ga c o m u n i t a t e (naţională sau locală).
- D a c ă advocacy dorea conştientizarea unei p r o b l e m e mai ales la
nivelul legislativului şi executivului, în participarea cetăţenească cam­
paniile de conştientizare au ca ţintă cetăţenii.
în concluzie, atât advocacy cât şi participarea cetăţenească sunt do­
uă f o r m e majore de participare publică, care interferează şi se suprapun
a d e s e a dar care au şi activităţi şi obiective distincte. Participarea publică
defineşte cultura politică participativă şi implicarea tuturor m e m b r i l o r
comunităţii, fără discriminări, la viaţa socială şi politică.
MOBILIZĂRILE POLITICE
A t u n c i când am vorbit d e s p r e c o m p o r t a m e n t e colective, am menţi­
o n a t că ele pot fi s p o n t a n e sau organizate.
Mobilizările politice sunt activităţi colective organizate (deliberate,
intenţionate) de stimulare a participării politice.
E l e m e n t e l e analizei sociologice a mobilizărilor politice sunt:
205
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
1). Obiectivele mobilizării, reprezentând, de obicei, interese c o m u ­
ne ale celor mobilizaţi
2). G r u p u r i l e mobilizate
3). Agenţii mobilizatori (organizaţii - partide, grupuri de presiune)
4). Mijloace de mobilizare (mituri mobilizatoare, simboluri politice)
5). G r u p u r i l e şi organizaţiile o p u s e (în general, mobilizările au loc
în situaţii conflictuale)
6). Poziţia aparatului guvernamental însărcinat ci menţinerea ordinii
7). M a s s - m e d i a , care j o a c ă un rol foarte i m p o r t a n t în mobilizările
p o l i t i c e 3 4 4 . Mediile sunt o resursă importantă, putând mobiliza sau de­
mobiliza masele şi făurind percepţia publică asupra mobilizării respecti­
ve şi asupra poziţiei puterii oficiale şi a opoziţiei; m a s s - m e d i a contribuie
decisiv la legitimarea sau delegitimarea unei mobilizări politice.
Putem găsi e x e m p l e foarte instructive de mobilizări politice în pri­
mii ani după 1989 în R o m â n i a . V o m folosi, pentru ilustrare, d e m o n s t r a -
ţia-maraton din Piaţa Universităţii (Bucureşti, aprilie-iunie 1990) :
1). Obiectivele mobilizării: democratizarea societăţii româneşti;
manifestaţia este analizată ca ritual de trecere (rile de passage) de la
c o m u n i s m la d e m o c r a ţ i e
2). G r u p u r i l e mobilizate: aşa numiţii „ g o l a n i " : studenţi, intelectuali,
din Bucureşti sau alte mari oraşe
3). Agenţii mobilizatori: Liga Studenţilor din Universitatea Bucu­
reşti, G r u p u l I n d e p e n d e n t pentru D e m o c r a ţ i e , Alianţa Poporului, G r u p u l
de Dialog Social
4). Mijloace de mobilizare: liderul M a r i a n M u n t e a n u , personalităţi
e m b l e m a t i c e - E u g e n Ionescu, E m i n e s c u , regele M i h a i - pentru a legi­
tima mobilizarea
5). G r u p u r i l e sociale şi organizaţiile o p u s e : ţărani, muncitori, c a d r e
medii, Frontul Salvării N a ţ i o n a l e , minerii
6). Aparatului guvernam ent al însărcinat cu m e n ţ i n e r e a ordinii: gu­
vernul, Consiliul pentru u n i u n e naţională ( C P U N ) , ministerul de interne,
poliţia
7 ) . M a s s - m e d i a favorabile: România Liberă, 22, Expres, Zig-Zag,
Caţavencu e t c ; mass-media nefavorabile: televiziunea (unică) şi radioul
publice, Adevărul, Azi, Dimineaţa etc.
344
Lagroye, op., cit.
345
O analiză foarte interesantă, din perspectivă antropologică, este făcută de profe­
sorul Mihai Coman: "Piaţa Universităţii: dimensiunile unui ritual liminal", Revista
de cercetări sociale, no.4/1994, pp.30-40.
206
10. PARTICIPAREA POLITICĂ
O analiză riguroasă trebuie să implice folosirea unor m e t o d e pre­
c u m analiza de conţinui a presei din respectiva perioadă, analiza docu­
m e n t e l o r oficiale, studiul lucrărilor care au fost deja publicate pe această
t e m ă ' , interviuri cu foşti participanţi ( " g o l a n i " dar şi adversari).
Un alt exemplu de mobilizare politică este mobilizarea electoratu­
lui, pentru a participa la vot. Partidele şi, uneori, grupurile de presiune,
organizează demonstraţii, mitinguri, marşuri, serbări, concerte, dezba­
teri, campanii de c o m u n i c a r e politică.
Alte e x e m p l e de mobilizări politice: activităţile sindicale (greve,
marşuri), sărbătoarea naţională, adunări populare. M u l t e mobilizări nu
îşi p r o p u n obţinerea de avantaje materiale, ci creşterea vizibilităţii şi
prestigiului agentului mobilizator sau alte avantaje simbolice.
DECLINUL PARTICIPĂRII POLITICE
Indicatorii participării politice au o tendinţă de scădere în ultimele
decenii. Ratele participării politice şi electorale s-au r e d u s 3 4 7 . M a i mulţi
factori au contribuit la această situaţie:
- Apariţia noilor mijloace de c o m u n i c a r e (televiziunea, internetul) a
avut un efect demobilizator asupra participării politice, favorizând ato­
mizarea socială şi înlocuirea solidarităţii sociale efective cu una virtuală.
- Criza cetăţeniei şi a statelor-naţiune, confruntate cu sfidările glo-
balizării şi ale localismului. Identităţile naţionale î n c e p să se erodeze, se
creează identităţi supranaţionale (de exemplu, cetăţenia europeană) sau
locale, regionale, care pot transgresa frontierele naţionale.
- C o m p o r t a m e n t u l actorilor politici, care au început să îşi piardă
credibilitatea, fiind implicaţi în diverse scandaluri, inclusiv de corupţie
sau p r o m o v â n d discursuri goale de conţinut, care eludează p r o b l e m e l e
reale sau fac promisiuni deşarte. D e ş i aceste lucruri s-au mai întâmplat
Vezi, de exemplu: Berindei, M., Combes, A., Planche, A.: Roumanie le livre
blanc. La realite d'un pouvoir neo-communiste, La Decouverte, Paris, 1990 precum
şi Raportul asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990, Bucureşti, realizat de Gru­
pul pentru Dialog Social şi Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în Româ­
nia - Comitetul Helsinki.
347
Vezi, de exemplu: Leca, J.: "Reflexions sur la participation politique des citoyens
en France", în: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux,
Presses de la fondation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, pp. 43-70 ;
Schain, M.A. : "Le pouvoir des syndicales et leur răsistance aux reforme en Grande-
Bretagne et en France", în: Meny, Y. (ed.): op.cit., pp. 327-354.
207
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
şi în liceul, unii autori consideră că a c u m se c o n t u r e a z ă o tendinţă gene-
,«»... , 3-18
raia iu accsl sens
Declinul Formelor tradiţionale de participare şi criza u n o r organi­
zaţii, p r e c u m sindicatele. T r a n s f o r m a r e a c o n t e m p o r a n ă a e c o n o m i e i a
dus la d e c ă d e r e a industriei şi la reducerea n u m e r i c ă a clasei m u n c i t o a r e
(puternic sindicalizată şi politizată). B a z a socială a sindicatelor a fost,
astfel, mult d i m i n u a t ă . în s c h i m b , s-au dezvoltat serviciile, aşa-numitul
sector terţiar, slab sindicalizat şi cu concentrări mai reduse ale forţei de
m u n c ă . Sindicatele şi-au redus, astfel, forţa n u m e r i c ă chiar dacă, în une­
le ţări, şi-au menţinui p u t e r e a de n e g o c i e r e şi influenţa asupra elaborării
politicilor p ubl i ce. U n e l e s t u d i i 3 4 9 nu găsesc corelaţii semnificative între
forţa n u m e r i c ă a sindicatelor şi capacitatea lor de presiune (de exemplu,
în Franţa, sindicatele nu mai au foarte mulţi m e m b r i dar sunt foarte vo­
cale) în s c h i m b , această capacitate d e p i n d e de gradul de instituţionaliza-
re a dialogului social. Statisticile ilustrează scăderea adeziunilor şi
declinul acţiunilor sindicale, a grevelor, în special. Există, în societăţile
occidentale, şi o m u t a ţ i e în opinia publică, s c ă z â n d î n c r e d e r e a în sindi­
cale. Publicul consideră puterea sindicatelor p r e a m a r e şi necesitatea lor
discutabilă.
- Identitatea socială bazată pe clase sociale a fost înlocuită cu iden­
tităţi multiple, fluide, instabile.Flexibilizarea pieţei muncii a dus la for­
me atipice de o c u p a r e şi la relativizarea graniţelor dintre clasele sociale,
în trecui existau dinastii de m u n c i t o r i , care lucrau, din tată în fiu, în ace­
eaşi uzină. Mobilitatea o c u p a ţ i o n a l ă este astăzi mult mai m a r e şi indivi­
zii pot aparţine, simultan, mai m u l t o r grupuri sociale. De e x e m p l u , din
ce clasă socială ar face parte un tânăr care lucrează cu j u m ă t a t e de nor­
mă într-o u z i n ă şi u r m e a z ă , în acelaşi timp, cursurile serale ale unei uni­
versităţi? E s t e el m u n c i t o r ? Este intelectual?
- C r i z a reprezentării politice. Clivajele clasice ale societăţilor tradi­
ţionale devin mai puţin relevante din p u n c t de vedere politic. A p a r noi
clivaje, noi identităţi politice care îşi caută noi reguli de e x p r i m a r e . Or­
ganizaţiile politice existente sunt, deseori, incapabile să e x p r i m e şi să
repreyinte aceste mutaţii.
Schweisguth, E.: "La depolitisation en question", în : Grunberg, G. N. Mayer,
P.M. Sniderman (eds), op.cit., p. 51.
349
Schain, M.A.: "Le pouvoir des syndicats et leur resistance aux reformes en Gran-
de-Bretagne et en France", Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes
sociaux, Presses de la fondation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.327.
208
10. PARTICIPAREA POLITICĂ
- Fragilizarea partidelor politice. Partidele clasice au început să fie
contestate ca unice organizaţii politice, ca piloni ai sistemului politic şi
ca principal mijloc de selecţie a clasei politice. Se caută noi forme de
organizaţii politice, uneori orientate chiar împotriva sistemului politic în
funcţiune. Totuşi, aşa-numitele " p a r t i d e anti-sistem" au fost integrate,
până la urmă, în sistem (vezi " v e r z i i " în G e r m a n i a ; au devenit partid
p a r l a m e n t a r şi aflat la guvernare iar Fischer, liderul lor, de la poziţia
radicală şi contestatară din tinereţe a ajuns ministru de externe al repu­
blicii).
- C o n v e r g e n ţ a crescândă dintre programele marilor partide politice;
electoratul nu mai p e r c e p e diferenţele şi, atunci, nu se mai mobilizează
pentru participare.
- C o n t u r a r e a unei atitudini negative faţă de politică, văzută ca un
j o c m u r d a r sau inutil. Proporţii importante din electoratele occidentale
nu mai vor să fie c o n d u s e de către politicieni. Astfel, 4 1 % din subiecţii
unui sondaj realizat recent în F r a n ţ a 3 5 0 işi doresc un lider autoritar iar
5 5 % puterea experţilor. Acelaşi sondaj descoperă o corelaţie semnifica­
tivă între atitudinile autoritariste şi cele etnocentriste.
- Societatea de masă. Pentru a funcţiona, democraţia are nevoie de
pluralism or, acesta este distrus de uniformizarea socială, de standardi­
zarea c o n s u m u l u i şi a m o d u r i l o r de viată determinate de societatea de
351 '
c o n s u m " . M a s e l e sunt considerate mai degrabă ca forţe de c o n s u m şi
mai puţin ca forţă de p r o d u c ţ i e . Societatea de masă este o societate
amorfă, în care indivizi sunt atomizaţi şi manipulaţi prin reclame care
stimulează false nevoi.
C o n s u m u l de masă şi societatea de c o n s u m care îl p r o m o v e a z ă nu
sunt pur şi simplu nişte c o n s e c i n ţ e ale dezvoltării e c o n o m i c e şi ale pros­
perităţii. Ele au funcţii culturale, sociale şi mai ales politice. Prin con­
sum, indivizii se retrag în cotidian, în spaţiul privat, care î n c e p e să fie
mai valorizat decât cel public. D a r cotidianul, s p u n e B a u d r i l l a r d 3 5 2 , ar fi
insuportabil în lipsa simulacrului lumii oferit de mass-media, mai ales
prin ştirile catastrofice. O a m e n i i se pot bucura, astfel, în deplin confort,
de un simulacru de participare politică. Ei încearcă să î m p a c e , astfel,
Grunberg, G.: "Le soutien â la democraţie representative", în: Grunberg, G., N.
Mayer, P.M. Sniderman (eds.): La democraţie ă l'epreuve, Presses de sciences po,
Paris, 2002, p.1.21.
351
Baudrillard, J.: Societatea de consum. Mituri şi structuri (trad. Alexandru Matei),
comunicare.ro, Bucureşti, 2005.
3S?
Ibidem, p.42.
209
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
h e d o n i s m u l c o n t e m p o r a n şi pasivitatea implicată de n o i l e stiluri de viaţă
CU n o r m e l e şi valorile „oficiale", ale voluntarismului, acţiunii, participă­
rii cetăţeneşti. De fapt, c o n t i n u ă Baudrillard, guvernanţilor le c o n v i n e
această situaţie în care cetăţenii simulează participarea politică. C o n s u ­
mul capătă astfel funcţii ideologice esenţiale în o r d i n e a social-politică
actuală, fiind folosit ca mijloc de control social şi de pacificare socia­
lă353.
I n g l e h a r t 3 5 4 , prin conceptul său de postmaterialism, atribuie o parte
de responsabilitate - pentru apatia civică şi politică - a b u n d e n ţ e i materia­
le o c c i d e n t a l e , care ar d e t e r m i n a un dezinteres pentru treburile publice,
paralel cu urmărirea unor interese individualiste, egoiste. T e z a lui Inglehart,
venită în c o n t i n u a r e a teoriei societăţii de c o n s u m , nu trebuie absolutiza­
tă. P r o m o v a r e a intereselor individuale nU î n s e a m n ă neapărat o retragere
din sfera publică sau un dezinteres pentru treburile cetăţii. D e m o c r a ţ i a
nu poate funcţiona decât pe b a z a unui individualism sănătos şi nu pe
b a z a sacrificării intereselor individuale pe altarul comunităţii. Pe de altă
parte, a b u n d e n ţ a nu este corelată î n t o t d e a u n a cu declinul participării
politice. P e r i o a d a din istoria occidentală c u n o s c u t ă sub n u m e l e de „Ies
trente g l o r i e u s e s " (cei treizeci de ani glorioşi: 1945-1975) a fost, în ace­
laşi timp, o perioadă de belşug dar şi o perioadă a ratelor înalte de parti­
cipare politică şi electorală.
M u l t e dintre lucrurile considerate evidente de către teoriile societă­
ţii de m a s ă nu au un suport empiric. Astfel, noile m a s s - m e d i a nu au ne­
apărat un rol manipulator şi de "spălare a creierelor"; ele pot fi utile ca
mijloace accesibile de informare şi educare.
PARTICIPAREA POLITICĂ ÎN ROMÂNIA
în timpul regimului comunist, participarea politică era formală şi
coercitivă. T o a t ă l u m e a era obligată să se înroleze într-o organizaţie:
Şoimii Patriei, pionieri, U n i u n e a Tineretului C o m u n i s t , Asociaţia Stu­
denţilor C o m u n i ş t i , Partidul C o m u n i s t , sindicate, organizaţia de femei,
etc. iar cine nu î n d e p l i n e a criteriile pentru a fi primit în organizaţiile de
mai sus era a u t o m a t inclus într-o organizaţie special inventată de
353
lbidem, pp. 118-119.
354
Inglehart, R.: "Political Action. The impact of values, cognitive level and social
background", în: Barnes, S.H., Kaase, M. (eds.): Political Action. Mass Participa-
tion în Five Western Democracies, Sage Publications, London, 1979, p.353.
210
10. PARTICIPAREA POLITICĂ
C e a u ş e s c u pentru astfel de cazuri şi denumită Organizaţia Democraţiei
şi Unităţii Socialiste ( O D U S ) .
D u p ă căderea c o m u n i s m u l u i , românii au descoperit gustul libertăţii,
al participării politice, deliciile controverselor mediatice, posibilitatea de
a ieşi pe stradă şi în piaţa publică pentru a protesta.
P r i m i i ani de d u p ă 1989 au fost ani de intensă participare politică.
Aşa c u m am mai arătat, întreaga societate se politizase: fiecare individ,
fiecare grup, fiecare instituţie era pentru sau contra ceva. Această politi­
zare a p ă t r u n s inclusiv în spaţiul privat, în cupluri, în familii, în cercuri
de prieteni. Nu era deloc rar ca prieteni foarte vechi să se certe din moti­
ve politice sau părinţi şi copii să nu îşi mai vorbească.
D u p ă alegerile din 1996, situaţia se schimbă radical: participarea
politică intră într-o perioadă de reflux, pe care îl v o m analiza în rânduri­
le de mai jos.
Nivelul şi conţinutul participării politice în R o m â n i a au fost cunos­
cute în special prin intermediul sondajelor de opinie de tip " b a r o m e t r u " .
V o m folosi, în principal, studii coordonate de profesorul Ioan
Mărginean 3 " , care m ă s o a r ă participarea politică din R o m â n i a pe durata
primului deceniu d u p ă 1989.
P r i n c i p a l e l e tendinţe înregistrate au fost:
- Un fenomen de "clarificare" în înţelegerea d e m o c r a ţ i e i 3 5 6 . în
1990 n o ţ i u n e a era confuză pentru o mare parte a respondenţilor: s-au
înregistrat aproape 3 0 % non-răspunsuri şi răspunsurile date se refereau
la egalitate socială (38,7%),jnivel de trai (75,4%), controlul guvernului
asupra e c o n o m i e i (38,2%). în 1998 ponderea non-răspunsurilor s-a re­
dus şi d e m o c r a ţ i a a început să fie clar asociată cu alegerile libere, drep­
turile şi libertăţile cetăţeneşti, multipartidism, surse alternative de
informare etc.
- F e n o m e n u l principal este reculul participării politice, pe principa­
lele sale dimensiuni. Profesorul M ă r g i n e a n observă, însă, că, deşi s-au
redus ratele de participare, a crescut intensitatea participării: frecvenţele
categoriei de răspuns " d e s " fiind superioare în 1998 faţă de 1990 3 5 7 .
Mărginean, Ioan., Carmen Mureanu: "Consolidarea democraţiei", în: Revista de
cercetări sociale, 1/1998, pp.82-94 şi Mărginean, Ioan: "Suportul social pentru de­
mocraţie", în: Sociologie românească, 2/1999, pp. 3-18.
,;' Mărginean, Ioan: "Suportul social pentru democraţie", în: Sociologie româneas­
că,. 2/1999, p. 10.
357
lbidem, p. 14.
211
Ml IAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERH
58
Interesul pentru politică s a redus' , în sensul că sunt mai nume­
roşi cei care nu mai urmăresc evoluţiile politice (nu-i interesează, nu
citesc, nu discuţii). Interesul se revigorează, episodic, în campaniile elec­
torale.
- Implicarea în problemele localităţii a scăzut de la 38%, în 1990, la
25%, în 1998 . într-un alt studiu, Barometrul de Opinie Publică
1999 , se arată că majoritatea zdrobitoare a respondenţilor - 77%,
respectiv 92% - nu crede că ar putea influenţa deciziile ce se iau pentru
localitate, respectiv pentru ţară ("în foarte mare sau în mare măsură").
Participarea la întruniri politice a scăzut de la 18%, în 1990, la
9%, în 1998 3 6 1 .
Contactarea oficialităţilor a scăzut de la 24%, în 1.990, la 23%,
în I998 3626 2
Ponderea celor care lucrează pentru un partid a scăzut de la
1990, la 6%, în 1998 3 6 3 .
Simpatia pentru un partid a scăzut de la 64%, în 1990, la 42%,
64
în 1998 3 M
Intenţia de a vota a scăzut de la 77%, în 1990, la 6 1 % , în
1998. 3 6 5
Numărul membrilor de partid a scăzut de la 9%, în 1990, la 5%,
în 1998.m
366
încrederea în partide a scăzut de la 6 1 % , în 1990, Ia 53%, în
1998. 3 6 7
- Ponderea celor care cred că nu e bine să te amesteci în politică
a crescut, în aceeaşi perioadă, de la 4 2 % la 52%.
10. PARTICIPAREA POLITICĂ
încrederea în politicieni a scăzut de la 33%, în 1990, la 28%, în
1998. 3 6 9
Ponderea celor care cred că oamenii de rând sunt excluşi de la
putere a crescut de la 5 1 % la 66% în intervalul respectiv iar cei care cred
că participarea politică este o datorie patriotică a scăzut de la 5 3 % la
39%. 3 7 0
în ceea ce priveşte mişcările de protest 3 7 1 , se constată o creştere
a aprobării celor paşnice şi o reducere a aprobării celor violente sau
neautorizate. în acelaşi timp, ponderea celor care erau de acord cu re­
primarea lor dură era mai mare în 1990, faţa de 1998.
în concluzie, participarea politică rămâne redusă în România, în
aproape toate formele sale. în afară de „dezvrăjirea" de după eşecul gu­
vernării Convenţiei Democratice, societatea românească a suferit un
proces de „normalizare" şi depolitizare, datorat şi ofensivei consume-
rismului. Ordinea priorităţilor cetăţenilor s-a modificat, având loc o re­
pliere asupra vieţii private, profesionale şi personale.
Organizaţiile politice şi civice sunt slabe şi nu se bucură de sufici­
entă popularitate. Deşi există peste 20 000 de organizaţii neguvernamen­
tale, puţine dintre ele sunt cu adevărat active. Ele sunt concentrate în
mediul urban, în Bucureşti şi în Transilvania. Multe au fost înfiinţate şi
funcţionează cu suport internaţional, puţine sunt apărute prin efortul
autonom al comunităţilor respective (grass-roots).

358
Mărginean, loan, Carmen Mureanu: "Consolidarea democraţiei", în: Revista de
cercetări sociale, 1/1998, p. 83
3 5 9
Idem
360
Citat de Culic, 1.: Câştigătorii. Elita politică şi democratizare în România 1989-
2000, Limes, Cluj-Napoca, 2002, p.175
361
Mărginean, loan, Carmen Mureanu: "Consolidarea democraţiei", în: Revista de
cercetări sociale, 1/1998 p.84

364
Ibid 3W
Ibid.
365
Ibid 370
Ibid., p.88.
366 lbid.,p.85
367 Mărginean, loan: "Suportul social pentru democraţie", în: Socioloeie românească
Ibid., p.86
368
2/1999, p. 17.
Ibid., p.87.

212 213

11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
11.1. VOTUL CA VARIABILĂ DEPENDENTĂ
Comportamentele electorale sunt o formă de participare politică; ele
sunt moduri de acţiune ale alegătorilor: implicarea/neimplicarea în cam­
paniile electorale, participarea/neparticiparea la vot, votul efectiv.
Sociologia electorală se concentrează asupra comportamentului
electoral ca variabilă dependentă, încercând sa afle variabilele indepen­
dente, care determină comportamentul electoral. Aceste variabile se pot
grupa în factori endogeni (ai alegătorilor) şi exogeni (ai mediului):
a). Factori endogeni (ai alegatorului):
- Atitudinile şi valorile politice fundamentale (cultura politică)
- Caracteristici socio-dcmografice
- Caracteristici psihologice
- Moduri şi stiluri de viaţă, aspiraţii, aşteptări, nevoi
- Gradul dc integrare socială
- Participarea socială şi politică
- Starea de spirit şi reacţii la evenimente,
b). factori exogeni (ai mediului):
- Campania electorala (teme, mobilizare, alienare)
- Caracteristicile candidaţilor
- Mass-media
- Publicarea sondajelor
- Evenimente şi situaţii noi pe scena publică
- Reglementări şi restricţii electorale
- Sistemul politic existent
- Gradul de modernizare a societăţii respective: alfabetizare, in­
dustrializare, mobilitate socială, terţiarizare, informatizare ele.
- Tipul de cultură politică naţională, tradiţii, mentalităţi şi com­
portamente dominante.
Printre factorii endogeni, un rol important îl au atitudinile şi valorile
politice fundamentale, corelate, de obicei, cu statutul socio-demografic.
Aceste atitudini şi valori politice sunt rezultatul socializării politice, în
special în familia de origine, de unde importanţa statutului social pentru
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
comportamentele electorale. . Teza importanţei socializării politice în
configurarea comportamentului de vot a fost validată prin cercetările
realizate în anii '40 şi '50 ai secolului trecut de către Lazarsfeld,
Berelson şi alţii (aşa-numita şcoală de sociologie electorală de la Uni­
versitatea Columbia) 3 7 3 . Ei au arătat că intenţia de vot nu este un impuls
sau un rezultat instantaneu ci consecinţa unui proces care implică influ­
enţa anturajului personal, statusul socio-economic, apartenenţa etnică şi
religioasă dar şi propaganda politică.
De asemenea, socializarea politică începe să contureze identificarea
partizană, încă din copilăria alegătorilor, sub influenţa familiei (şi a gru­
purilor de apartenenţă, în general). Acest proces este cu precădere unul
afectiv, aşa cum au demonstrat cercetările unei alte mari şcoli americane
de sociologie electorală, Şcoala de la Michigan 3 7 4 . Identificarea partiza­
nă ar fi cea care joacă rolul central în sistemul de valori al alegătorilor,
influenţând toate celelalte valori şi atitudini.
O bună parte din rezultatele cercetărilor celor două mari şcoli ame­
ricane menţionate mai sus sunt azi puse sub semnul întrebării, în primul
rând pentru că legătura dintre partide şi electoratul lor s-a erodat. Astfel,
nici comportamentul electoral al alegătorilor nu mai este atât de previzi­
bil, nu mai este „normal".
O serie de studii realizate în Franţa în perioada 197 5-198 9 3 7 5 arată,
de asemenea, scăderea influenţei familiei de origine asupra comporta­
mentelor electorale, rolul familiei în transmiterea preferinţelor politice
erodându-se permanent. Annick Percheron mai notează o serie de muta­
ţii cum ar fi: creşterea abstenţionismului, volatilitatea electorală (care
contrazice, astfel, existenţa unor atitudini politice fundamentale, greu
modificabile), estomparea clivajelor (stânga/dreapta) şi refuzul unor ale­
gători de a se poziţiona 3 7 6 . De aceea, sociologia electorală are nevoie de
noi metode şi tehnici de identificare şi măsurare a acestor preferinţe ide­
ologice şi partizane „estompate".
• * Percheron, A.: "Peut-on encore parler d'heritage politique en 1989?", în: : Meny,
Y. (ed.): ldeologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la fondation
naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.71.
' ' ' Lazarsfeld P.F., Berelson B., Gaudet H.: Mecanismul voiului: cum se decid ale­
gătorii într-o campanie prezidenţială (trad. Simona Bogdan), Comunicare.ro, Bu­
cureşti, 2004.
Campbell, A., Converse, P.E., Miller, W.E., Stokes, D., American Voter, Univer­
sity Of Chicago Press, Chicago, 1980.
375
Percheron, A.: op.cit., p.72.
376
lbidem.
215
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 11. COMPORTAMENTE ELECTORALE

Votul nu este, însă, un rezultat a u t o m a t al caracteristicilor socio- formă generală şi aceeaşi capacitate de a fi indicaior al atitudinilor în
dcmografice şi al adeziunii la o a n u m i t ă cultură politică. D e t e r m i n i s m u l toate domeniile în care este folosit (de exemplu, în concursuri de frumu­
nu este m e c a n i c , un rol i m p o r t a n t îl j o a c ă î n t â m p l a r e a , fantezia, i m p u l ­ seţe sau alegeri în diferite organizaţii non-politice). Atitudinile pot trece,
surile de m o m e n t . V o t u l este şi un mijloc de afirmare socială şi ideolo­ însă, d i n c o l o de simplul partizanat politic. Atunci când atitudinea este
gică, un mijloc de construire a propriei identităţi sociale. Votul nu este mai puternică decât partizanatul politic, are loc fenomenul divizării vo­
numai o reflectare pasivă a u n o r atitudini, ci şi un mijloc de c o m u n i c a r e tului.
dintre electorat şi partide (şi liderii politici), o o c a z i e de a pedepsi sau R e v e n i n d la e x e m p l u l dat, electoratul tradiţional al P N L nu a recu­
r e c o m p e n s a forţele politice. De aceea, alegătorii se p o t c o m p o r t a aparent noscut în T h e o d o r Stolojan (candidatul P N L pentru preşedinte al ţării)
iraţional. De exemplu, în cazul aşa-numitului vot negativ: o parte din un purtător al valorilor liberale. Amintirea perioadei în care Stolojan a
electorat este interesată nu atât de victoria c a n d i d a t u l u i sau partidului fost prim-ministru în guvernul inamicului Front al Salvării N a ţ i o n a l e şi
preferat cât de înfrângerea altuia, pe c a r e nu îl vrea cu n i c i u n c h i p să-1 amintirea susţinerii pe care a acordat-o lui Ion Iliescu în alegerile din
vadă câştigător (vrea, eventual, să îl p e d e p s e a s c ă ) . V o t u l negativ nu este 1996 erau încă p r o a s p e t e . Atitudinea acestor alegători a fost mai puter­
„ p e n t r u " cu „ î m p o t r i v a " u n o r partide sau candidaţi. Astfel, la turul doi al nică decât partizanatul şi, aşa c u m a explicat Lazarsfeld, ei au dezvoltat
alegerilor prezidenţiale din 2 0 0 0 , Ion Iliescu a fost votat masiv nu atât c o m p o r t a m e n t u l de „split v o t e " .
pentru că a r fi fost foarte iubit ci pentru că majoritatea electoratului nu
dorea victoria lui C o r n e l i u V ă d i m T u d o r . V o t u l negativ este un " v o t 11.2. STUDIUL ELECTORATULUI
tactic", prin care unele grupuri ale electoratului i n t e n ţ i o n e a z ă p r e v e n i r e a
sau m i n i m i z a r e a unui rezultat nedorit. De e x e m p l u , d a c ă este să ne refe­ Studiul c o m p o r t a m e n t e l o r electorale este precedat de studiul electo­
ratului.
rim tot la anul electoral 2 0 0 0 , unii dintre alegătorii C D R , b a z â n d u - s e şi
pe rezultatele sondajelor preelectorale, au crezut că f o r m a ţ i u n e a lor poli­ Principalele m e t o d e şi surse de informare asupra electoratului sunt:
tică are şanse reduse de a intra în parlament. P e n t r u a nu-şi risipi voturi­ 1). Analiza caracteristicilor socio-demografice ale electoratului din
circumscripţiile electorale, la m o d u l cel mai detaliat, indiferent de felul
le, ei au votat cu P N L , în speranţa că vor consolida, astfel, p o n d e r e a
alegerilor: locale, regionale, parlamentare, prezidenţiale. Principalele
dreptei în noul parlament. Prin c o m p o r t a m e n t u l lor, ei au redus şi mai
caracteristici socio-demografice avute în vedere sunt: genul, vârsta, ni­
m u l t şansele C D R , c a r e nu a reuşit să treacă de pragul electoral rezervat
velul de şcolaritate, poziţia socială, statutul ocupaţional, situaţia familia­
coaliţiilor.
lă, venituri, religie, naţionalitate, mediu de rezidenţă. Putem afla aceste
Un alt fenomen interesant este votul împărţit ("split v o t e " ) : sunt
date din d o u ă surse principalele: Institutul N a ţ i o n a l de Statistică şi re­
grupuri de alegători care votează diferit pentru diferite instanţe: de
c e n s ă m â n t u l populaţiei.
exemplu, votează cu un partid pentru Senat şi cu alt partid pentru C a m e ­
2). Analiza scrutinurilor trecute ne ajută să e v a l u ă m raportul de for­
ra Deputaţilor. Astfel, în 2 0 0 0 , o parte din electorat a votat cu P N L în
ţe politice din circumscripţiile electorale şi să d e c e l ă m tendinţele lor de
alegerile parlamentare dar cu M u g u r Isărescu (candidat i n d e p e n d e n t ) la
. slăbire sau consolidare. Sursele sunt Biroul Electoral Central, Birourile
alegerile prezidenţiale.
electorale j u d e ţ e n e , Institutul N a ţ i o n a l de Statistică.
P e n t r u a explica acest f e n o m e n , p u t e m să ne inspirăm din studiile
3). Sondajele de o p i n i e (inclusiv cele de la ieşirea de la u r n e - exit
de pionierat făcute de Paul Lazarsfeld şi şcoala sa de sociologie electo­
polis) ne ajută la aflarea u n o r factori ce determină/influenţează compor-
r a l ă 3 7 7 . Lazarsfeld p u n e b a z e l e m o d e l e l o r atitudinale în explicaţia c o m ­
, tamentele electorale. Mijloacele utilizate iau f o r m a unor scale standardi­
p o r t a m e n t e l o r electorale. Astfel, votul d e v i n e un c o m p o r t a m e n t electoral
zate de m ă s u r a r e a atitudinilor, incluse ca întrebări în chestionarele care
măsurabil, care ne p e r m i t e decelarea u n o r atitudini latente ale alegători­
stau la baza sondajelor de opinie. Sondajele respective folosesc eşan­
lor. Deşi votul nu este limitat la politică, procesul electoral are aceeaşi
tioane reprezentative la nivel naţional sau local (în funcţie de tipul de
377
alegeri).
Vezi Lazarsfeld, P.F., M. Rosenberg: The language of social research, The Free
Press, N e w York, 1966, p.40.
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Sondajele de tip b a r o m e t r u ne p e r m i t să o b s e r v ă m evoluţia în
timp a atitudinilor şi valorilor, a stării de spirit, a subiectelor de preocu­
pare pentru electorat, opiniile d e s p r e p r o b l e m e l e curente, imaginea par­
tidelor şi a o a m e n i l o r politici p r e c u m şi intenţia de vot.
Exit-poll-urile au fost folosite iniţial peentru a da substanţă reporta­
jelor şi emisiunilor televizate din seara alegerilor (aşa se explică şi de c e ,
în general, cei care le c o m a n d ă sunt c o m p a n i i m e d i a ) . T o t u ş i , ele nu p o t
fi dale publicităţii d e c â t d u p ă î n c h i d e r e a urnelor, pentru a nu distorsiona
votul. Exit-poll-urile se b a z e a z ă pe chestionare administrate alegătorilor
imediat la ieşirea din secţia de votare.
4). M e t o d e l e calitative (interviuri de p r o f u n z i m e , focus-grupuri) ne
permit să aflăm motivaţiile profunde ale votului, să e v a l u ă m impactul
c a m p a n i i l o r de c o m u n i c a r e politică şi al publicităţii electorale, să v e d e m
care este rolul liderilor de opinie.
5). M o n i t o r i z a r e a mass-media ne permite să v e d e m care este rolul
acestora în influenţarea c o m p o r t a m e n t e l o r electorale, în i m p u n e r e a de
subiecte pe a g e n d a publică, în evaluarea performanţei actorilor politici şi
a campaniilor de c o m u n i c a r e politică. P r i n c i p a l a m e t o d ă folosită este
analiza de conţinut.
N u m a i din această rapidă e n u m e r a r e p u t e m să v e d e m că sociologia
electorală se b a z e a z ă pe o varietate de surse şi m e t o d e . Totuşi, sondajele
de o p i n i e c o n t i n u ă să aibă rolul central , e l e fiind folosite în diferite
m o m e n t e ale ciclului electoral. Principalele categorii de informaţii fur-
379
nizate de sondaje sunt:
1. Atitudinile politice f u n d a m e n t a l e ale alegătorilor ( t e m p e r a m e n ­
tul politic al electoratului)
2. Opinii privind situaţia g e n e r a l ă şi p r o b l e m e de actualitate (sta­
rea de spirit a electoratului)
3. Atitudini privind guvernarea, partidele şi o a m e n i i politici
4. Intenţii şi c o m p o r t a m e n t e de vot
5. D a t e socio-demografice, de identificare, ce ne permit calcularea
corelaţiilor şi alte m e t o d e de analiză statistică
378
Vezi Lăzăroiu, S.: "Barometrul de opinie publică: o analiză retrospectivă", în:
Revista de cercetări sociale, nr. 1/1998, pp. 95-106.
379
Lindon, op. cit. p. 16 şi urm..
218
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
Figura nr. 2: De la a t i t u d i n i Ia c o m p o r t a m e n t e
Socializare Sistem de Percepţii Atitudini
(interiorizarea valori asupra vieţii electorale
unei culturi
politice
politice)
Compor­
tament
T e m p e r a m e n t u l politic (atitudinile politice fundamentale) j o a c ă ro-
lul-cheie în unele m o d e l e explicative şi predictive ale comportamentului
electoral (figura nr.2) b a z a t e pe ipoteza că atitudinile determină compor­
tamentul şi, deci, pentru a anticipa c o m p o r t a m e n t e l e electorale este ne­
voie mai întâi să aflăm atitudinile electoratului. D e ş i credibilă, această
ipoteză poate fi înşelătoare, ca bază pentru predicţii. Sociologia, ca ştiin­
ţă socială, are de-a face cu o realitate sensibilă, mobilă, interacţională.
O d a t ă dezvăluite, rezultatele sondajelor şi previziunile sociologice in­
troduc elemente noi pe scena publică, e l e m e n t e ce vor influenţa compor­
tamentele şi deciziile "obiectului de studiu", adică ale actorilor sociali şi
politici - organizaţii, o a m e n i politici, electorat. A c e s t e decizii şi compor­
t a m e n t e pot contrazice predicţiile iniţiale.
Principalele atitudini fundamentale, măsurate, de obicei, printr-un
chestionar de studiu al electoratului, s u n t 3 8 0 :
- interesul pentru politică
- atitudinea faţă de schimbare
- situarea pe axa libertate/autoritate
- atitudini faţă de sistemul e c o n o m i c (faţă de e c o n o m i a de piaţă,
privatizări, planificare, rolul statului etc.)
- situarea pe axa stânga/dreapta
- valori socio-culturale şi stiluri de viata: valori familiale, valori
legate de locul de m u n c ă , explicarea succesului în viata, toleran­
ţa/intoleranţa, individualism/colectivism, tradiţionalism/modernism etc.
De multe ori, c o m p o r t a m e n t u l electoral se p o a t e explica prin atitu­
dinile politice profunde sau relaţiile stabile ce d e t e r m i n ă starea de spirit
de m o m e n t sau structurarea subiectelor de p r e o c u p a r e şi restul percepţi­
ilor, asupra mediului social general, asupra guvernării, asupra candidaţi-
'Idem, pp. 18-23.
219
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
lor şi asupra campaniei electorale. De exemplu, Dumitru Sandu 3 8 1 , pe
baza rezultatelor Barometrului de Opinie Publică al Fundaţiei pentru o
Societate Deschisă (mai 1999), a demonstrat cum evaluarea diferitelor
evenimente depinde de "tipul de ideologie asumată de persoana intervi­
evată" 3 8 2 . Astfel, mineriada din ianuarie 1999 a fost evaluată pe o scală
de la 1 la 10 puncte, cu referire la actorii asociaţi: minerii care au parti­
cipat, populaţia locală solidară cu minerii, Miron Cosma, lider al mineri­
lor şi primul ministru, Radu Vasile. Conservatorii evaluează mai favorabil
(cu note peste 5) pe minerii care au participat, pe populaţia locală solida­
ră cu minerii şi pe Miron Cosma, lider al minerilor. Liberalii, în schimb,
le acordă 3,43 puncte. Primul ministru de atunci este evaluat de către
tipurile sociale liberale cu note peste 6,50 dar primeşte, note chiar sub 5
din partea conservatorilor.
în România, starea de spirit a electoratului (satisfacţia şi optimis­
mul, cu referire atât la situaţia generală, cât şi la cea personală) variază
în funcţie de ciclul electoral, în sensul că românii sunt mai optimişti şi
mai satisfăcuţi imediat după alegeri şi devin din ce în ce mai nemulţu­
miţi şi mai pesimişti pe durata ciclului electoral. 83 Alegerile sporesc
speranţa într-o schimbare pozitivă iar noii guvernanţi sunt investiţi cu
capital de încredere.
în ceea ce priveşte subiectele ce preocupă alegătorii la un moment
dat, cunoaşterea acestora este importantă atât pentru formularea politici­
lor publice cât şi pentru proiectarea campaniilor electorale, alegerea te­
melor, mesajelor ele.
Pentru aflarea acestor probleme, care sunt considerate importante şi
urgente de către electorat, se folosesc mai întâi metode calitative (inter­
viuri individuale sau de grup nestructurate sau foarte puţin structurate).
Pe baza acestora redactăm o listă a subiectelor de preocupare, pe care o
vom introduce în chestionarul de studiu al electoratului. Electoratul nu
este omogen, subiectele de preocupare fiind diverse şi percepţia lor de­
seori influenţată de mass-media şi de liderii de opinie. Locuitorii
Bucureştiului au preocupări diferite de cele ale locuitorilor dintr-un oraş
mic sau de la ţară etc.
381
Sandu, D.: Spaţiul social al tranziţiei, Polirom, Iaşi, 1999, p. 68.
382
Idem.
383
Pentru evoluţia optimismului vezi Sandu, D.: Spaţiul social al tranziţiei, ed. cit.,
p.34; pentru evoluţia satisfacţiei, vezi Bălţătescu, S.: "Satisfacţia vieţii în România
(1990-2001). O cercetare comparativă asupra a două serii de date", în: Revista de
cercetări sociale , nr.3-4/2000, p.70.
220
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
A treia secţiune a chestionarului de studiu al electoratului se referă
la atitudini privind guvernarea, partidele şi oamenii politici:
atitudinile faţă de guvernare
indicatorii de popularitate a partidelor şi a oamenilor politici
imaginea detaliată a partidelor şi oamenilor politici.
Atitudinile faţă de guvernare se exprimă prin indicatori de satisfac­
ţie şi încredere în raport cu eficacitatea politicilor guvernării în diferite
domenii (reforma economică, politicile sociale, administraţia publică,
justiţia, politica externă e t c ) . în general, satisfacţia faţă de performanţa
unei guvernări este mai mare în cazul celor care au votat pentru guver­
narea respectivă; cei ai căror preferaţi nu au reuşit să ajungă la guverna­
re vor fi, în schimb, mai critici. Atitudinile faţa de guvernare sunt
influenţate, deci, de identificarea partizană (cel puţin, în perioada de
început a unei guvernări).
Indicatorii de popularitate măsoară o atitudine globală - favorabi­
lă/nefavorabilă - a electoratului, în raport cu un partid sau un om politic.
Imaginea partidelor şi a oamenilor politici e construită pe următoa­
rele dimensiuni: orientarea politică şi ideologică, aptitudinea de a guver­
na şi trăsăturile de personalitate.
Percepţia electoratului este, deseori, diferită de autopercepţia şi au­
todefinirea unei formaţiuni politice (conform documentelor respectivei
formaţiuni - statut, program etc). De exemplu, Partidul Naţional Ţărănesc,
Creştin şi Democrat era perceput în sondaje, între 1990 şi 2000, ca un
partid de dreapta dar el se autodefinea ca un partid de centru-stânga.
Imaginea nu înseamnă numai o atitudine favorabilă sau nefavorabi­
lă, ci conturarea unor trăsături ce alcătuiesc, în opinia electoratului,
identitatea unui partis sau om politic: ce priorităţia are, ce stil de com­
portament, ce calităţi, ce defecte. Pentru a decela aceste lucruri, întrebă­
rile directe nu sunt întotdeauna cea mai adecvată abordare. Mult mai
eficace sunt întrebările indirecte şi tehnicile proiective. De exemplu,
putem folosi personificarea partidelor sau identificarea lor cu animale,
mărci de automobile, arbori etc. Imaginea furnizată de respondenţi va fi
mult mai sinceră.
De ce oamenii îşi construiesc o anumită imagine despre partide şi
oameni politici? Aici intervin o multitudine de factori, dintre care amin­
tim: programul politic, luările de poziţie ale liderilor, percepţia actului
de guvernare, acţiunile adversarilor politici. Construirea imaginii nu este
neapărat un proces raţional. De exemplu, Vladimir Paşti arată lipsa de
receptivitate a electoratului din România pentru conţinutul programelor
221
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
partidelor: „( ' o e r e n | a programelor politice nu a avut nici un impact elec­
T A B E L U L 7: S C O R U R I L E P R I N C I P A L I L O R C A N D I D A Ţ I 1 A P R F S F
toral. Identitatea clară a partidului nu a fost a r g u m e n t pentru electo­
18 D 1 N Ţ 1 E R E F L E C T A T E Î N S O N D A J E L E P R E E L E C T O R A L E I ^ /OUI)
2000 "
r a t " ' . Pentru sociologul r o m â n citat, „atunci când şi-au p r o p u s proiecte 0 uirs

r
l
f
de viitor c o n c r e t e , partidele au pierdut voturi şi sprijin electoral. Invers,

CURS.CSOP
în măsura în care au încetat să se mai identifice cu p r o g r a m e c o n c r e t e şi
385 Institutul MMT CSOP CSOP 1MAS IMAS INSO
MAR B E C

CURS

CURS
s-au limitat la simple d e m a g o g i i , nu avut decât de câştigat.'"
Intenţiile de vot dezvăluite de sondajele de o p i n i e pot constitui o
bază pentru construirea unor p r o g n o z e privind rezultatul efectiv al votu­ ultima zi
25- 29- 06- 07- 08- 15- 18-
lui. Aşa c u m am mai spus, este o m a r e diferenţă între rezultatele brute de intervi­ 22- 22- 26-
Oct Oct Nov Nov Nov Nov Nov
ale sondajelor (fie ele şi exit-polls) şi p r o g n o z e . A c e s t e a din u r m ă folo­ evare Nov Nov Nov
sesc, de obicei, alături de datele sondajelor (uneori, ponderate), şi date I. Iliescu 45.8 48.5 47 48.3 44 40 40 38 38.3 36.4
M.
de r e c e n s ă m â n t , analiza non-răspunsurilor şi analiza abstenţionismului. 12.5 11.1 13 9.7 13 14 12
Isărescu 11 11.4 9.5
Este vorba, bineînţeles, de estimări şi nu de rezultate exacte. Ce contea­
Th.
ză este predicţia ierarhiei partidelor şi a candidaţilor şi mai puţin p o n d e ­ 15.9 11.6 13 14.2 17 16 15 15
Stolojan 13.1 11.8
rile p r o c e n t u a l e ale voturilor obţinute. C. V. Tu­
11.8 12.6 14 13.9 15 19 18 21
în R o m â n i a , ca şi în alte tări, sondatorii opiniei publice au emis, dor 22.2 28.3
' 3 8 6
P. Roman 4.7 7.8 3 5.8 2 2 4 5 4.1
uneori, p r o g n o z e greşite sau inexacte . De e x e m p l u , la alegerile pentru 3.0
T.
primăria Bucureştiului din 2000, la primul tur, poziţia a d o u a a fost ocu­ 3.6 2.7 4 2.2 2 1
4 4
Meleşcanu 3.3 1.9
pată în exit-poll, la egalitate, de candidaţii Chiriţă şi Băsescu. Un lucru G. Frunda 5.3 4.6 5 5.4 6 6 6 5 5.2 6.2
similar s-a î n t â m p l a t la alegerile prezidenţiale din 2 0 0 4 , când sondatorii Altul 0.6 1.1 1 0.5 1 2
v 1 •»- 0 ' , - !/" ,111
) 1 2.4 2.9
nu au putut indica cine a câştigat: N ă s t a s e sau B ă s e s c u . Sursa: Kivu, M.: „Peisaj după bătălie", în: Mihăilescu, V.(ed.) : Sondajele de opinie
Foarte discutată a fost şi situaţia de la alegerile prezidenţiale din - Mod de utilizare. Alegerile 2000. Prezentare şi analiză, Paideia Bucureşti -7001
p. 15. * '
2 0 0 0 , când Corneliu V ă d i m T u d o r a reuşit să intre în turul al doilea,
alături de Ion Iliescu, deşi majoritatea sondajelor preelectorale nu îi
acordau această şansă. El i-a devansat, astfel, cu peste 10 p u n c t e pro­ 11.3. MODELE EXPLICATIVE ALE COMPORTAMEN­
centuale pe următorii clasaţi, T h e o d o r Stolojan şi M u g u r Isărescu. T a b e ­ TELOR ELECTORALE
lul de mai j o s arată, însă, că institutele de cercetare anticipaseră, î n c ă de
C o n s i d e r â n d c o m p o r t a m e n t e l e electorale ca variabile dependente,
la începutul lui n o i e m b r i e 2000, modificarea ierarhiei şi intrarea laui u r m ă t o r u l p a s este căutarea variabilelor i n d e p e n d e n t e (explicative). A m
V ă d i m în turul al doilea (tabelul 7 ): g r u p a t deja aceste variabile în factori e n d o g e n i şi factori exogeni.
A c e a s t ă separare este pur didactică, pentru că toţi aceşti factori acţio­
n e a z ă concomitent.
Pentru a înţelege mai bine acţiunea multitudinii de factori care acţi­
o n e a z ă în realitate, savanţii se folosesc de modele. M o d e l e l e sunt con­
strucţii teoretice simplificate (facilitând, astfel, înţelegerea) care descriu
Paşti, V., M. Miroiu, C. Codiţă: România - Starea de fapt. Volumul I Societatea,
relaţiile dintre mai multe variabile; ele sunt reprezentări schematica dar
Nemira, Bucureşti, 1996, p. 137.
385 „ c a r e respectă, totuşi, c o m p l e x i t a t e a f e n o m e n u l u i r e s p e c t i v " 3 8 7 .
Idem, p. 136.
38<>
Pentru o analiză amănunţită a acestui aspect, vezi Mihăilescu, V.(ed.): Sondajele
de opinie - Mod de utilizare. Alegerile 2000. Prezentare şi analiză, Paideia, Bucu­ • 7 Boudon, R„ P. Besnard, M. Cherkaoui, B.-P. Lecuyer: Dicţionar de sociologie
reşti, 2001, pp. 9-19. ed. cit., p. 176.

222 223
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
L u m e a reală este p r e a vastă, p r e a complicată, p r e a schimbătoare,
prea diversă pentru a fi c o m p r e h e n s i b i l ă ca atare. De aceea, ştiinţa o
reconstruieşte, transformând-o în o b i e c t de studiu, m a i simplu şi mai
uşor de înţeles.
D e e x e m p l u , profesorul loan D r ă g a n 3 8 8 identifică d o u ă mari para­
d i g m e care g u v e r n e a z ă construirea de tipologii ale c o m p o r t a m e n t e l o r
electorale: p a r a d i g m a deterministă (care consideră că alegătorul este
determinat de condiţii obiective în luarea deciziei de vot) şi p a r a d i g m a
raţionalistă (care consideră că alegătorul este i n d e p e n d e n t şi ia decizia
de vot pe b a z a unui calcul cost/beneficii).
P e n t r u a înţelege c o m p o r t a m e n t e l e electorale, p u t e m favoriza o ca­
tegorie sau alta de factori, generând, astfel, mai m u l t e categorii de m o ­
dele. De m e n ţ i o n a t că aceste m o d e l e nu sunt exhaustive, ci limitate,
pentru că este imposibil de considerat, simultan, toate variabilele expli­
cative posibile. M o d e l e l e se c o m p l e t e a z ă reciproc, fiecare tratând c o m ­
p o r t a m e n t e l e electorale dintr-o perspectivă diferită.
M o d e l e l e prezentate mai j o s se c o n c e n t r e a z ă pe factorii e n d o g e n i ai
c o m p o r t a m e n t e l o r electorale. Există, însă, şi alte categorii de m o d e l e ,
b a z a t e pe factori exogeni (de e x e m p l u , m o d e l e l e c o m u n i c a ţ i o n a l e : vezi
subcapitolul 9 . 4 . din această lucrare).
M o d e l e l e socio-demografice
A c e a s t ă categorie de m o d e l e favorizează rolul explicativ a! factori­
lor socio-demografici, al variabilelor ce descriu statusul social (uneori,
din această cauză, ele m a i sunt d e n u m i t e şi statutare ).
Şcoala lui Lazarsfeld, în cercetările întreprinse, a d e m o n s t r a t , de
e x e m p l u , că protestanţii cu status s o c i o - e c o n o m i c înalt, aveau tendinţa
de a vota cu Partidul R e p u b l i c a n pe c â n d catolicii cu status mai scăzut,
votau mai degrabă cu Partidul D e m o c r a t .
Cei mai relevanţi factori socio-demografici sunt: clasa socială, edu­
caţia, statutul o c u p a ţ i o n a l , mediul de rezidenţă, g e n u l , vârsta. De multe
ori, aceşti factori interferează, în sensul că , de e x e m p l u , populaţia din
m e d i u l rural este îmbătrânită şi feminizată (datorită fenomenului d e m o ­
grafic c u n o s c u t sub n u m e l e de " s u p r a m o r t a l i t a l e m a s c u l i n ă " ) . Prin ur­
mare, cei trei factori m e n ţ i o n a ţ i în acest c a z (mediul de rezidenţă, genul,
388
Drăgan, I.: "Tipologii ale comportamentului electoral în România", în: Drăgan,
I., C. Beciu, I. Dragomirescu, V. Marinescu, N. Perpelea, S. Ştefănescu: Construc­
ţia simbolică a cîmpului electoral, Institutul European, Iaşi, 1998, pp.296-297.
389
Idem, p.293.
224
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
vârsta) acţionează sinergie. Deşi modelele socio-demografice au un ca­
racter destul de descriptiv, este interesant ca analiza sociologică să trea­
că d i n c o l o de simplele corelaţii între c o m p o r t a m e n t e l e de vot şi
variabilele de status şi să î n c e r c e să formuleze şi să testeze ipoteze ce
pot explica aceste corelaţii. De exemplu, de ce locuitorii din oraşe vo­
tează, în majoritate, un a n u m i t partid politic? De ce cei de la sate votea­
ză cu un alt partid? Ce legătură există între mediul de rezidenţă şi
opţiunea electorală? De ce se stabileşte o astfel de legătură şi c u m func­
ţionează ea?
M o d e l e l e socio-demografice sunt m o d e l e statistice, probabiliste,
pentru că determinismul nu e absolut ci probabilist: apartenenţa la o
anumită categorie socio-demografică determină n u m a i cu o anumită
probabilitate un anumit c o m p o r t a m e n t . M o d e l e l e socio-demografice au
un grad r e d u s de validitate la nivel individual, ele se aplică d o a r grupuri­
lor mari şi relaţiilor statistice.
In general, modelele socio-demografice atribuie un rol redus cam­
paniilor electorale, care nu ar face decât să confirme, să consolideze sau
să activeze predispoziţii latente.
A c e s t e m o d e l e au o capacitate predictivă mai m a r e în societăţile de
status, cu o structură socială clar articulată şi sunt mai puţin relevante
pentru societăţile cu mobilitate socială mare sau cu graniţe fluide şi in­
stabile între grupurile sociale sau cu grupuri sociale care nu pot fi clar
definite (adică, cu statusuri sociale incerte sau multiple).
M o d e l e l e socio-demografice sunt utile în societăţile u n d e există
clase sociale sau grupuri etnice şi religioase bine definite, u n d e relaţia
dintre m u n c ă şi capital este bine structurată şi se asociază, de obicei, cu
un sindicalism puternic şi cu un spectru politic clar definit pe axa stân-
ga-dreapta sau reformism-antireformism.
Referitor la ţările p o s t e o m u n i s t e , se pare că acest model este mai
aplicabil R o m â n i e i şi Bulgariei, unde există o mai clară separare între
ţărani, muncitori şi intelectuali şi u n d e nu au existat veritabili disidenţi şi
socialişti reformatori. în Cehia, Ungaria şi P o l o n i a a existat însă o cola­
borare între intelectuali şi muncitori în contestarea politică a c o m u n i s ­
mului şi în reformarea lui, de unde comportamente electorale asemănătoare
ale acestor grupuri. M u l ţ i autori au subliniat această specificitate a regi­
mului c o m u n i s t din R o m â n i a ceauşistă: inexistenţa practică a socialis­
mului reformator şi a unei opoziţii cât de cât s t r u c t u r a t e 3 9 0
Drăgan, ] . : op.cit., p.307.
225
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
în concluzie, modelele socio-demografice funcţionează mai ales în
societăţile în care identitatea este construită nu printr-un efort individual
ci este predefinită printr-un proces de identificare comunitară, prin apar­
tenenţa la anumite grupuri: naţionalitate, clasă, religie, regiune etc.
în România, analizele sociologice 3 9 1 au identificat corelaţii foarte
semnificative între comportamentele electorale şi factorii socio-demo-
grafici. Vom trece în revistă, în continuare, câteva concluzii, referitoare
la unii determinaţi sociali: clasa socială, genul, vârsta.
întreprinzătorii au , în general, o orientare "de dreapta", adică o po­
ziţie caracterizată prin atitudini antietatiste şi liberale şi au votat cu
Convenţia Democratică sau partide succesoare ale acesteia.
Muncitorii sunt, în general, "de stânga" (atitudini etatiste şi vot cu
FDSN/PDSR/PSD). Muncitorii au menţinut mult timp sindromul „clasei
conducătoare" din socialismul real. Deşi nu erau cu adevărat clasa con­
ducătoare, ci numai în propaganda regimului, ei se bucurau, totuşi, de
unele avantaje indiscutabile. Astfel, aveau prioritate în repartizarea locu­
inţelor, salarii mai bune decât absolvenţii de învăţământ superior, bilete
cu preţ redus pentru staţiuni turistice, copiii lor primeau burse etc. Pen­
tru ei, schimbarea putea însemna pierderea sau diminuarea unor avanta­
je. Reformele economice, privatizarea, restructurarea erau percepute ca
procese generatoare de concedieri, şomaj, reduceri salariale. Prin urma­
re, muncitorii erau expuşi unor pierderi, atât materiale, cât şi simbolice
(prestigiu social, de exemplu). De aceea, la începuturile tranziţiei, mun­
citorii au preferat forţele politice care promiteau menţinerea statu-quo-
ului sau, în cel mai rău caz, schimbări minime, graduale, „suportabile".
în 1996, însă, la turul al doilea al prezidenţialelor, 5 8 % dintre mun­
citorii care au mers la vot au votat cu Emil Constantinescu (candidatul
"dreptei") şi numai 4 2 % cu Ion Iliescu (candidatul "stângii") . Această
mutaţie a fost provocată de factori multipli, atât endogeni cât şi exogeni,
dar un rol decisiv l-au avut consecinţele guvernării Văcăroiu (1992-
1996). Aceasta a încercat să iniţieze, sub presiuni interne şi externe, une­
le reforme timide. Acestea nu au fost suficiente pentru a produce schim­
bări pozitive, în schimb, au început să genereze aşa-numilele costuri
sociale ale tranziţiei: inflaţie, şomaj, sărăcie. Simţindu-se ameninţată în
391
de exemplu, Mihăilescu, V.(ed.): Sondajele de opinie - Mod de utilizare. Alegeri­
le 2000. Prezentare şi analiză, Paideia, Bucureşti, 2 0 0 1 .
392
Heath, A., G. Evans, I. Mărginean: "Politici şi clase sociale", în: Revista de cer­
cetări sociale, nr.2/1994, p.64.
393
Exit poli IMAS, noiembrie 1996.
226
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
vechiul său status social dar fără perspectiva unor avantaje noi, o parte
dintre muncitori şi-au schimbat opţiunea electorală, sperând ca alternan­
ţa de putere să aducă ceva mai bun.
Intelectualitatea este, în general, mai de „stânga" în Occident şi mai
de „dreapta" în România (precum şi în alte ţări posteomuniste). Astfel,
în România, persoanele cu studii superioare au votat masiv cu opoziţia
(1990 - 1996) şi, apoi, cu formaţiunile succesoare ale Convenţiei De­
mocratice (2000, 2004).
In fond, însă, atât intelectualii vestici, cât şi cei estici, împărtăşesc
acelaşi pattern cultural: atitudinile şi comportamentele lor sunt, în gene­
ral, critice în raport cu establishmentul, fie că acesta este capitalismul
liberal, fie criptocomunismul. Spiritul critic, ca trăsătură definitorie a
acestui status social, îi îndeamnă pe intelectualii occidentali să fie, de
exemplu, antiglobalişti sau tiermondişti, maoişti sau trotzkisti, iar pe cei
din fostele ţări comuniste, să fie anticomunişti, adepţi înflăcăraţi ai eco­
nomiei libere de piaţă şi ai neoliberalismului.
Ţăranii sunt, în general, de dreapta în societăţile occidentale 3 9 4 (fi­
ind asimilaţi cu întreprinzătorii). în România, ţăranii au votat mai ales
cu stânga, cu FSN/ FDSN/PDSR/PSD şi candidatul Ion Iliescu în pro­
porţii variind, în diferiţi ani electorali, între 60-80%.
In concluzie, structura de clasă este un determinant important pen­
tru comportamentul electoral în România, fără a fi, după cum vom vedea
mai jos, cel mai important. Mai puternice se pare că sunt alte variabile:
educaţia, vârsta, zona geografică şi veniturile. Foarte relevante sunt ni­
velul de şcolaritate şi vârsta, ambele corelând cu resursele individuale.
Femeile, datorită socializării mai rigide, mai stricte, sunt , în gene­
ral, mai conformiste, mai conservatoare. Atât în România, cât şi în Oc­
cident, femeile au o participare politică mai redusă, sunt mai puţin
interesate de politică şi mai puţin informate asupra evenimentelor politi­
ce, citesc mai rar presa, furnizează un număr mai mare de non-
răspunsuri în sondaje, cea mai mare parte a indecişilor fiind femei. 3 9 5
In România, există o pondere relativ mai mare (în raport cu bărba­
ţii) de femei care votează cu "stânga", dar aceasta poate fi şi rezultatul
interferenţei cu alţi factori: nivel de educaţie, mediu de rezidenţă, vârstă
(feminizarea populaţiei vârstnice, datorită supramortalităţii masculine).
394
Stoetzel, J., A. Girard: op.cit., p. 191.
395
Idem, pp. 178-184.
227
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERj
Schimbările de status social, de nivel de educaţie şi de rată a ocupă­
rii e c o n o m i c e (în sensul apropierii de nivelurile „ m a s c u l i n e " ale acestor
indicatori) tind să şteargă diferenţele electorale dintre bărbaţi şi femei.
Influenţa vârstei acţionează în acelaşi sens ca atitudinile şi c o m p o r ­
tamentele " f e m i n i n e " , adică şi vârstnicii sunt mai conservatori decât
restul populaţiei. Tinerii sunt în O c c i d e n t mai de stânga, în R o m â n i a mai
de " d r e a p t a " dar, în fond, exprimă atitudini şi c o m p o r t a m e n t e m a i n o n -
conformiste, chiar contestatare ale ordinii prestabilite. "Revoluţiile se
fac de către tineri", pe măsură ce î m b ă t r â n i m , s u n t e m mai temători faţa
de schimbările bruşte.
A c e a s t a nu î n s e a m n ă neapărat că, îmbătrânind, anuniiţi alegători ar
trece de la o poziţie mai nonconformistă la u n a mai m o d e r a t ă ci şi că
generaţiile se schimbă. Generaţiile care se succed nu şi-au trăit copilăria
şi adolescenţa în aceleaşi contexte sociale sau culturale. Există un "spirit
al t i m p u l u i " , ca mentalitate colectivă şi care d e p ă ş e ş t e grupurile ce for­
m e a z ă o generaţie.
în c e e a ce priveşte religia, în R o m â n i a există o s u p r a p u n e r e între
acest d e t e r m i n a n t şi etnie: românii sunt majoritari ortodocşi, maghiarii
catolici şi reformaţi, turcii şi tătarii sunt m u s u l m a n i e t c . C a urmare, reli­
gia nu acţionează direct ca d e t e r m i n a n t al votului, principalele etnii
având un vot diferit de al majorităţii româneşti. M i n o r i t a t e a r r o m ă a vo­
tat, p â n ă a c u m , la toate alegerile parlamentare şi prezidenţiale, cu
F S N / F D S N / P D S R / P S D . în O c c i d e n t , creştinii practicanţi votează, în
general, cu d r e a p t a pe când creştinii nepracticanţi, alte religii şi ateii
votează mai degrabă cu s t â n g a . 3 9 6
E s t e interesantă şi aşa-numita „geografie e l e c t o r a l ă " , nu în sensul
că ar exista o determinare geografică, ci că există c o m p l e x e culturale
legate de provinciile istorice şi mediile de rezidenţă (urban sau rural).
Diferenţele de dezvoltare (nu n u m a i ca grad de dezvoltare şi m o d e r n i z a ­
re dar şi ca specific cultural) c o r e l e a z ă şi cu diferenţe în privinţa atitudi­
nilor şi c o m p o r t a m e n t e l o r electorale. Astfel, în R o m â n i a , Bucureştiul a
fost un fief tradiţional al opoziţiei anti F S N - F D S N - P D S R - P S D . în
s c h i m b , această din u r m ă formaţiune politică obţinea scoruri electorale
favorabile în special în M o l d o v a şi M u n t e n i a . U D M R este votat în j u d e ­
ţele locuite în majoritate de către maghiari. Transilvania era î m p ă r ţ i t ă
3%
Ibidem.
3,7
Kivu, M.: "Segmentarea electoratului: cine a votat pe cine?", în: Mihăilescu,
V.(ed.): Sondajele de opinie - Mod de utilizare. Alegerile 2000. Prezentare şi anali­
ză, Paideia, Bucureşti, 2 0 0 1 , p. 29.
228
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
între naţionalişti ( A U R , P U N R , P R M ) şi forţele de dreapta ( C D R , P N L
sau, în 2004, Alianţa D.A.). N u m a i relativ recent, d u p ă 2000, Partidul
Social Democrat a început să câştige poziţii semnificative în Transilvania.
In privinţa mediilor de rezidenţă, şi aici diferentele au fost clare: ru­
ralul a votat F S N - F D S N - P D S R - P S D iar urbanul pe opozanţii acestora
(în specia], în oraşele mari). Partidul D e m o c r a t ( P D ) a avut, iniţial, un
profil a s e m ă n ă t o r cu FSN-ul din care s-a desprins (concentrat în regiuni­
le extracarpatice, în rural sau oraşe mici). Ulterior, d u p ă 1996, profilul
socio-demografic al alegătorilor acestui partid s-a modificat, apropiindu-
se de cei ai Convenţiei ( C D R ) şi având o prezenţă semnificativă în ur­
ban.
Geografia electorală ne demonstrează d e p e n d e n ţ a preferinţelor
electorale faţă de gradul de m o d e r n i z a r e al regiunii şi localităţii, p r e c u m
şi faţă de cultura politică împărtăşită (conservatoare sau reformistă). în
regiunile şi localităţile mai slab dezvoltate, p r e d o m i n a n t rurale, oamenii,
mai legaţi de un proces c o m u n i t a r (şi nu individual) de construire a iden­
tităţii, au sprijinit, în general, statu-quo-ul, pe când în regiunile şi locali­
tăţile mai dezvoltate, o a m e n i i au fost mai dornici de schimbare şi
r e f o r m ă 3 9 8 . Este vorba, în fond, de acceptarea riscului şi incertitudinii:
cei c a r e işi construiesc identitatea bazându-se pe comunitate (naţiune,
etnie, clasă, vecinătate, religie) sunt dependenţi de aceste comunităţi şi
se tem de asumarea individuală a riscurilor. Ei vor fi mai aprehensivi
faţă de schimbări bruşte şi răsturnări de situaţie, care le-ar putea afecta
propriul status şi propria identitate. A ş a c u m am văzut, în subcapitolul
4.7. din această lucrare, şi d u p ă c u m spunea Michel Crozier, cel care
deţine controlul incertitudinii va câştiga puterea iar în acel m o m e n t se
pare că cei care dădeau impresia că stăpânesc cel mai b i n e incertitudini­
le, promiţând linişte şi stabilitate, erau Ion Iliescu şi F S N / F D S N / P D S R .
Nivelul de şcolaritate este, însă, probabil, factorul socio-demografic
care discriminează cel mai puternic opţiunile electorale şi c o m p o r t a m e n ­
tele de vot. Astfel, cu cât nivelul de şcolaritate este mai redus, cu atât
votul a fost în favoarea F S N / F D S N / P D S R / P S D şi a candidaţilor acestor
partide succesive. Invers, forţele de „ d r e a p t a " ( C D R , P N L , Alianţa
D.A.) au fost preferate de către alegătorii cu un nivel mai ridicat de şco­
laritate. Alegătorii P R M au, în general, un nivel mediu de şcolaritate. în
tabelul de mai j o s p u t e m v e d e a mai bine această corelaţie:
Sandu, D.: Sociologia tranziţiei, ed. cit., p. 138.
229
 11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII

TABEJ UL 8 • N I V E L U L M E D I U DE Ş C O L A R I T A T E AL A L E G A T O ­ Se observă, din tabelul de mai sus, procesul de diferenţiere a electo­

RILOR C A N D I D A Ţ I L O R Î N S C R I Ş I Î N T U R U L 1 A L A L E G E R I L O R ratului P D , care, în c o m p a r a ţ i e cu alegerile precedente, se îndepărtează
PREZIDENŢIALE, 2000 _ . , , . de cel al P D S R , a s e m ă n â n d u - s e mai m u l t cu cel al C D R .
O p r o b l e m ă interesantă, din punctul de vedere al modelelor socio-
o demografice, este s c h i m b a r e a statusurilor sociale, datorată mobilităţii

Meleşcar
C. V. Tud

Stolo-jan

Isărescu

Roman
Frunda
sociale (ascendente sau descendente), mai ales în perioadele de schimba­

Iliescu
re socială rapidă. A c e a s t a poate genera o inconsistenţă de status, în sen­
sul că o persoană se p o a t e afla pe o poziţie superioară, pe o dimensiune
Număr mediu de ani 10.7 12.3 11.9 9.9 10.9 10.8 11.5 a statusului, dar, simultan, pe o poziţie inferioară, pe o altă dimensiune a
9.3
de şcoală (alegători) statusului. De e x e m p l u , „noii îmbogăţiţi ai tranziţiei" pot avea un status
Sursa: Exit-poll IMAS, 26 noiembrie 2000.
material superior dar unul educaţional inferior. Sau, invers, intelectuali
care au avut un status material superior sau m ă c a r confortabil, pot tra­
Nivelul de şcolaritate explică şi acţiunea altor variabile (clasa soci­
versa p e r i o a d e mai dificile, chiar de sărăcie, de reducere drastică a veni­
ală, statusul s o c i o - e c o n o m i c , vârsta, mediul de rezidenţă) în sensul că
turilor, datorate şomajului sau pensionării.
grupurile definite pe baza acestor variabile socio-demografice au nive­
P r o b l e m a inconsistenţei de status şi a consecinţelor ei asupra com­
luri diferite de şcolaritate. Astfel, locuitorii din urban au, în m e d i e , un
p o r t a m e n t e l o r politice a fost analizată de sociologul american Gerhard
nivel de şcolaritate mai ridicat d e c â t cei din rural; c l a s a de mijloc şi inte­
L e n s k i , încă din anu l 1 9 5 4 3 9 9 . în sociolo gia românească, ea a fost abor­
lectualii au mai multe clase absolvite d e c â t agricultorii şi m u n c i t o r i i ;
d a t ă de profesorul D u m i t r u Sandu. Ipotezele studiului s ă u 4 0 0 menţionea­
tinerii sunt mai educaţi decât vârstnici e t c . N i v e l u l de educaţie (şcolari­
ză că inconsistenţa negativă de status, determinată de o situaţie materială
tate, adică numărul de ani de şcoală absolviţi) interacţionează cu ceilalţi
mai proastă dar cu un nivel de educaţie mai ridicat, generează, în special
factori socio-demografici, c r e â n d adevărate „portrelc-robot de alegător".
datorită frustrării, atitudini şi c o m p o r t a m e n t e politice „închise, mai puţin
A c e s t e sinteze statistice caracterizează foarte b i n e î m p l e t i r e a acţiunii
participative sau democratice...autoritare"; în schimb, inconsistenţa po­
mai m u l t o r variabile şi interconexiunile dintre ele (Tabelul 9 ).
zitivă (status e c o n o m i c superior în c o m p a r a ţ i e cu nivelul de educaţie)
d e t e r m i n ă atitudini şi c o m p o r t a m e n t e politice „deschise, care promovea­
T A B E L U L 9 : P O R T R E T E - R O B O T DE A L E G A T O R I (2000)
1 A D D L U L y..
Petre ză acţiunea publică prin soluţii participative şi democratice... acumula­
Ion Iliescu Corneliu CDR
Candidaţi, Roman şi rea u n o r nivele mai ridicate de toleranţă etnică şi capital de relaţii ca
V ă d i m (şi P N L ,
partide şi şi P D S R desprins din P D forme specifice de capital social".
Tudor şi P R M
caracteristi­ aceasta)
cile alegăto­
rilor lor M o d e l e psihologice
Regiune Zone sărace P r i n t r e factorii e n d o g e n i care influenţează votul, un rol important îl
(Moldova)
Oraşele mari j o a c ă psihologia alegătorilor.
Mediu de Rural Oraşe mici şi Oraşele mari
mijlocii şi mijlocii P e n t r u început, o p r i m ă influenţă p o a t e veni dinspre temperamentul
rezidenţă
alegătorilor. Luând în considerare cea mai simplă (şi cea mai veche)
Mediu înalt înalt tipologie, colericul va fi un alegător impulsiv, influenţat de evenimente­
Nivel de Scăzut
şcolaritate le recente şi de starea de m o m e n t ; flegmaticul va fi, probabil, un alegă-
Populaţie Vârste mijlocii Preponderent Preponderent
Vârsta
vârstnică tânăr tânăr
Mediu Vezi Lenski, G.E. : „Status Crystalization: A Non-Vertica] Dimension of Social
Redus Mediu înalt
Status social Status", în American Sociological Review, no. 19/1954, p. 410.
400
_ ........ Sandu, D. : „ Status Inconsistency as Predictor of Public Action Attitudes în Ro­
Sursa: Kivu, M.: "Segmentarea electoratului: cine a votat pe cine?", ed. cit., pp. 46-
mânia ", în Current Sociology, voi. 52, no.6/2004, pp. 989-1020.
49.
231
230
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
tor mai raţional; m e l a n c o l i c u l va fi foarte p r e d i s p u s la efectul band-
wagon; iar sangvinul va fi caracterizat prin loialitate faţă de preferinţele
iniţiale.
P s i h a n a l i z a explică şi ea opţiunile alegătorilor, plasând originea lor
în copilărie. T e o r i a cea mai influentă, din această categorie, a m o d e l e l o r
psihanalitice, este c e a a personalităţii autoritare (vezi şi subcapitolul 7.3.
din această lucrare). D e z v o l t a t ă de membrii Şcolii de la Frankfurt
( H o r k h e i m e r , A d o r n o , F r o m m ) , această teorie a î n c e r c a t să e x p l i c e "sin­
dromul cetăţeanului g e r m a n " , ce a făcut posibilă ajungerea lui Hitler la
putere, prin alegeri libere.
Votul pentru partide extremiste şi naţionaliste şi pentru lideri auto­
ritari este o manifestare a c o m p l e x u l u i binar (supunere/agresivitate; infe­
rioritate/superioritate, neputinţa/dorinţa d e p u t e r e etc.) c e caracterizează
lipul de personalitate autoritară. Acest tip se forjează încă din c e a mai
fragedă copilărie şi este corelat cu abuzurile Fizice şi psihice la care sunt
supuşi copiii. Deveniţi adulţi, aceştia au tendinţa de a r e p r o d u c e modele­
le de putere din familia de origine şi de a transfera i m a g i n e a părintelui
asupra liderului sau organizaţiei politice ( n e v o i a de c o n d u c ă t o r sau de
ghid). într-o societate în schimbare, capacitatea de adaptare a acestor
p e r s o a n e este redusă iar reacţia lor la i n a d e c v a r e a p r o p r i e este a d e z i u n e a
la p a r a d i g m e c o m o d e de interpretare a lumii, prin c a r e justifică eşecul
propriu.
Trăsăturile definitorii pentru personalitatea autoritară şi pentru
c o m p o r t a m e n t u l politic autoritarist s u n t 4 0 1 :
- Relaţii sociale şi m o r a l e c o n v e n ţ i o n a l e
- O tendinţă de s u p u n e r e , paralel cu tendinţe de agresivitate
- D e z a p r o b a r e a unei vieţi sentimentale şi sexuale mai libere, mai
neconvenţionale
- Utilizarea judecăţilor stereotipe, ca mijloc de a eluda propriile
responsabilităţi
- S e n t i m e n t e de inferioritate şi n e p u t i n ţ ă ; n e î n s e m n ă t a t e a individua­
lă generează dorinţa de putere, c o m p l e x u l de inferioritate fiind transfor­
mat într-un c o m p l e x d e superioritate
- Agresivitate faţă de minorităţi, marginali şi p e r s o a n e care au un
status social inferior sau sunt lipsite de p u t e r e
- N e v o i a de c o n d u c ă t o r sublimează dorinţa de p u t e r e nesatisfăcută
- Transferul psihanalitic: transferarea s e n t i m e n t e l o r pentru părintele
abuziv (dar, în acelaşi timp, t e m u t şi a d o r a t ) c ă t r e c o n d u c ă t o r u l autoritar
Grawitz, M.: Trăite de science politique, voi. 1, P.U.F., Paris, 1985, pp. 25-26.
232
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
- S e n t i m e n t e l e de anxietate, izolare şi insecuritate sunt detensionate
prin aderarea la o r i e n t a r e a politică autoritaristă, cea care răspunde cel
mai b i n e nevoii de c o n d u c ă t o r , de îndrumător dar şi dorinţei de răzbuna­
re, de defulare a f r u s t r ă r i i prin agresivitate.
Alegerea f o r ţ e l o r politice autoritare ca preferinţă electorală este, în
m u l t e cazuri, o r e a c ţ i e la i n a d e c v a r e şi n e a d a p t a r e în raport cu o realitate
n o u ă , în schimbare. Rigiditatea personalităţii autoritare îi î m p i e d i c ă pe
aceşti oameni să fie flexibili, maleabili, adaptabili. Schimbarea socială
are pentru ei o c o n o t a ţ i e negativă, mai ales atunci c â n d ameninţă fragilul
echilibru personal, c â ş t i g a t cu greu. Autoritarismul este o „paradigmă
c o m o d ă de i n t e r p r e t a r e a l u m i i " , oferind răspunsuri nete unor o a m e n i
chinuiţi de i n c e r t i t u d i n i şi nelinişti. Liderul autoritar le spune că nu ei
sunt de vină pentru eşecurile şi nerealizările personale ci alţii: evreii,
capitaliştii, p r o f i t o r i i , conspiraţia universală, americanii etc. Liderul au­
toritar le oferă şi s o l u ţ i i l e pentru a scăpa de inamici şi pentru a purifica
lumea, de a readuce o r d i n e a . Astfel, votul personalităţii autoritare va fi o
manifestare a c o m p l e x u l u i b i n a r (inferioritate/superioritate) şi, de aceea,
va fi orientat către f o r ţ e l e politice naţionaliste, autoritariste, extremiste.
Pentru a i d e n t i f i c a şi m ă s u r a frecvenţa personalităţilor autoritare,
A d o r n o a construit o scală, n u m i t ă F-scale ( „ F " de la fascism). Bineînţe­
les, această scală i n t e n ţ i o n a să m ă s o a r e susceptibilitatea la ideologia
fascistă , fără a c o n c h i d e că oricine ar obţine un scor ridicat la această
scală ar fi neapărat un fascist înrăit. Scala vrea d o a r să indice o permea­
bilitate la p r o p a g a n d a fascistă, o posibilitate latentă a individului de a
îmbrăţişa ideologia F a s c i s t ă în cazul expunerii la o propagandă agresivă.
Principalele dimensi u n i ale F-scale, dimensiuni care izvorăsc din descri­
erea psihanalitică a p e r s o n a l i t ă ţ i i autoritare, s u n t 4 0 2 :
- C o n v e n ţ i o n a l i s m - c o n f o r m i s m rigid faţă de morala tradiţională
- O b e d i e n ţ ă - a t i t u d i n e necritică faţă de lideri; idealizarea autorităţii
- Agresivitate r i g i d i t a t e şi intoleranţă - dezaprobarea, respingerea,
c o n d a m n a r e a u n o r c o m p o r t a m e n t e mai libere din viaţa sentimentală,
familială, sexuală e t c
- Xenofobia, d i s p r e ţ u l fata de minorităţi şi marginali
- înclinare c ă t r e stereotipuri culturale şi superstiţii - credinţa în no­
roc, soartă şi în c a t e g o r i i simplificatoare
402
Apuci Adorno, T., E. Frenkel- Brunswik, D. Levinson, N. Sanford: The
Authoritarian Personaliry, John Wiley and Sons, N e w York, 1964.
233
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
- Admiraţie faţă de forţă şi duritate, faţă de figurile istorice şi per­
sonalităţile puternice, d o m i n a t i v e (de e x e m p l u ce personalitate a d m i r ă
cel mai mult din istorie - e un c o n d u c ă t o r militar, un artist...)
- C i n i s m - viziune negativă asupra naturii u m a n e , alienare.
Autoritarismul este p u s în evidenţă şi de gradul de acord faţă de
următoarele afirmaţii403:
Un conducător energic poate face mai mult bine ţării decât toate
legile şi discuţiile la un loc.
Prea multă libertate strică.
Părinţii trebuie să impună copiilor o disciplină strictă.
Unele dintre cele mai importante lucruri pe care copiii trebuie să le
îinveţe sunt supunerea şi respectul faţă de autorităţi
O insultă personală nu poate şi nu trebuie uitată.
Etc.
Ţările p o s t c o m u n i s t e reprezintă un m e d i u p r o p i c e pentru manifesta­
rea c o m p o r t a m e n t e l o r politice autoritariste. Ilustrarea m a x i m ă a acestei
afirmaţii sunt războaiele interetnice şi interconfesionale din fosta I u g o s ­
lavie. A c e s t e a reprezintă, d u p ă unii autori s â r b i 4 0 4 , o prelungire, o soluţie
de supravieţuire a regimului c o m u n i s t totalitar în p e r i o a d a p o s t c o m u n i s -
lă. V e c h i i lideri comunişti (sârbul Milosevici, croatul T u d j m a n , slovenul
K u c a n , m a c e d o n e a n u l Gligorov) au d e v e n i t apărători ai identităţilor et­
nice şi confesionale, căpătând o n o u ă legitimitate datorită m e c a n i s m e l o r
(aparent) d e m o c r a t i c e : partide politice, alegeri libere, parlamentarism.
D e ş i regimurile politice instalate în statele a p ă r u t e pe teritoriul fostei
Iugoslaviei mimau d e m o c r a ţ i a , în fond, ele funcţionau încă d u p ă logica
r e g i m u r i l o r totalitare, bazându-se pe un m e c a n i s m practicat timp de 45
de ani de către regimul titoist (în fond, de către toate regimurile totalita­
re): construcţia ideologică a realităţii, adică, c e e a ce aparatul ideologic
declară ca fiind real, d e v i n e realitate. P r o c e s e l e de liberalizare şi moder­
nizare au fost stopate, ele reprezentând o a m e n i n ţ a r e pentru interesele
fostei n o m e n k l a t u r a . în schimb, au fost reînviate m e c a n i s m e l e politice
autoritariste şi mitologiile istorice, m e t o d e l e totalitare de control asupra
403
Alexe, C: "Substratul reprezentării politicului şi prezumţiile de autoritate în gân­
direa colectivă ",în Calitatea Vieţii, nr. 1-2/1991, pp. 80-88.
404
Sekely, L.: "Yugoslavia: change without transformation", în : Sociologija, no.
4/1995, p. 4 2 1 .
234
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
405
spaţiului public, paternalismul, cultul p e r s o n a l i t ă ţ i i . O cercetare empi­
rică desfăşurată în p e r i o a d a r ă z b o a i e l o r civile arată în m o d clar pre­
d o m i n a n ţ a în opinia p u b l i c ă a valorilor tipice pentru cultura politică
autoritară: tendinţa de s u p u n e r e necondiţionată în faţa autorităţii (lideru­
lui), stereotipuri culturale legate de celelalte grupuri etnice sau confesio­
nale, tradiţionalism, rigiditate, colectivism, anti-individualism, intole­
ranţă faţă de tot ce este diferit, xenofobie, naţionalism. Această cultură
politică este, în acelaşi timp, un rezultat d a r şi un catalizator al menţine­
rii „vechiului r e g i m " .
Alte c e r c e t ă r i 4 0 7 efectuate în fosta Iugoslavie consideră autoritaris­
mul mai degrabă ca un tip de personalitate decât un regim politic sau un
tip de cultură politică. C o n f o r m unei cercetări desfăşurate în 1990 4 0 8 ,
sindromul autoritarist era prezent în următoarele ponderi procentuale din
populaţie: 7 1 % î n K o s o v o , 6 7 % î n M a c e d o n i a , 6 0 % î n Muntenegru,
5 4 % î n Voievodina, 5 3 % î n Serbia, 5 2 % î n Bosnia-Herţegovina, 3 7 % î n
Croaţia şi 2 9 % în Slovenia. în anii războaielor civile, însă, diferitele
atitudini, valori şi mentalităţi autoritariste ajung să fie manifeste în pro­
porţii variind între 70 şi 8 5 % din p o p u l a ţ i a investigată 4 0 9 .
Ţările în tranziţie au moştenit o î n d e l u n g a t a tradiţie totalitară stali-
nistă, care se manifestă şi d u p ă prăbuşirea regimurilor c o m u n i s t e . Tradi­
ţia autoritară persistă nu n u m a i la m o d u l rezidual; ea este menţinută şi
resuscitată datorită dificultăţilor tranziţiei postcomuniste, care au sur­
prins mulţi o a m e n i nepregătiţi pentru ele. Segmentul de populaţie care
are p r o b l e m e de adaptare este destul de m a r e în R o m â n i a 4 ' 0 . De această
situaţie au profitat lideri şi formaţiuni politice care promiteau soluţii
radicale şi indicau cu claritate „vinovăţiile".
O altă condiţie favorizantă este răspândirea modelului punitiv de
educare a copiilor. Astfel, în R o m â n i a , un studiu realizat în 2000, pe un
Golubovic, Z.: "Social change în 1990's and social character (The case of Yugo­
slavia)" , în : Sociologija, no. 4/1995, p. 441.
4
«Idem.
407
Kuzmanovic, B.: "Authoritarianism", în Lazic, M. (ed.) : Society în crisis. Yugo­
slavia în the early '90s, pp. 161-185.
408
Idem, p. 169.
409
Idem, p. 172-174.
Ghebrea, G.: Regim social-politic şi viaţă privată, Editura Universităţii din Bucu­
reşti, 2000, p. 188: 5 4 % din eşantionul studiat manifesta un nivel ridicat şi foarte
ridicat al indicatorului nesiguranţei economice.
235
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
eşantion naţional de copii, a relevat că în 7 2 % din familii, aplicarea bă-
' ' . _ .411
tăii, atunci când copiii greşesc, este o practica c u r e n t a . de m u n c ă , efort, activitate, pentru că nu sunt siguri că acestea vor fi răs­
(J cercetare bazată pe instrumentele de c e r c e t a r e construite de
412
A d o r n o , desfăşurată în R o m â n i a în 1 9 9 1 , a identificat o p o n d e r e d e s ­
tul de m a r e a personalităţilor autoritare: 3 0 % din eşantionul investigat,
majoritatea autoritariştilor fiind muncitori.
A ş a c u m arătat mai sus, în paragraful referitor la m o d e l e l e socio-
demografice, o altă condiţie favorizantă pentru c o m p o r t a m e n t e l e autori­
tare este şi inconsistenţa negativă de status.
Explicaţii ale votului sunt c ă u t a t e tot în p e r i o a d a copilăriei şi de o
serie de antropologi. Ipoteza p r i n c i p a l ă a acestei orientări este u r m ă t o a ­
rea: d a c ă un copil a d o p t ă o a n u m i t ă reacţie într-o situaţie e m o ţ i o n a l ă
importantă (de obicei, familială), atunci, mai târziu, el va adopta acelaşi
c o m p o r t a m e n t într-o situaţie a n a l o g ă .
Pentru a vedea c u m funcţionează această ipoteză, m a r e a antropolo-
g ă a m e r i c a n ă R u t h B e n e d i c t 4 ' 3 , î n 1 9 4 3 , î n studiul " R o m a n i a n C u l t u r e
and B e h a v i o r " , analizează c u t u m e l e legate d e creşterea copiilor î n R o ­
m â n i a şi Statele U n i t e .
M a m e l e a m e r i c a n e îşi arată d r a g o s t e a m a i ales atunci când copilul
realizează o a n u m i t ă performanţă în u r m a u n u i efort de care este capabil.
Este o orientare tipic a m e r i c a n ă , care se b a z e a z ă pe credinţa reuşitei, a
efortului răsplătit de succes. A m e r i c a n i i v o t e a z ă lideri c a r e d o v e d e s c că
sunt capabili de efort, deci şi de succese.
în R o m â n i a , credinţa c o m u n ă este că succesul se b a z e a z ă , în princi­
pal, nu pe efort, ci pe n o r o c . M a m e l e r o m â n c e îşi arată iubirea, cople­
şind pe micuţi cu tandreţea lor sau, dimpotrivă, î m p a r t pedepse, nu în
funcţie de performanţele o b ţ i n u t e de copii ci în funcţie de toanele şi de
starea de m o m e n t a m a m e i . C o p i l u l nu ştie ce să facă pentru a câştiga
afecţiunea şi a p r o b a r e a m a m e i , care de obicei este foarte ocupată, supra­
solicitată cu gospodăria, m u n c i l e c â m p u l u i , copiii n u m e r o ş i , meşteşugu­
rile casnice etc. P e r f o r m a n ţ a copilului nu e s t e apreciată sau lăudată,
considerându-se c ă această a d m i r a r e a d u c e ghinion (deochi). C a urmare,
411
Păunescu, G. (ed.) : Abuzul şi neglijarea copilului, Ars Docendi, Bucureşti, 2000,
p.27.
412
Alexe, C: "Substratul reprezentării politicului şi prezumţiile de autoritate in gân­
direa colectivă ", în Calitatea Vieţii, nr. 1-2/1991, pp. 85-86.
413
Apud Leites, N.: "Psycho-cultural hypotheses about political acts", în:
Lazarsfeld, P.F., Rosenberg, M. (eds.): The Language of Social Research, The Free
Press, N e w York, 1966, pp. 555.
236
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
românii sunt oportunişti, căutând să obţină cât mai mult din situaţia pre­
zentă, pentru că nu sunt siguri de ce le rezervă viitorul. Nu sunt atraşi
plătite. Votul lor va fi influenţat decisiv de aceste trăsături, fiind un vot
oportunist. R o m â n i i nu vor vota masiv cu partide sau lideri care le vor
cere să facă eforturi, să planifice viitorul etc.
M o d e l e atitudinale
A c e s t e m o d e l e favorizează rolul temperamentului politic şi al stării
de spirit ale electoratului, în determinarea c o m p o r t a m e n t e l o r electorale.
Ipoteza principală este u r m ă t o a r e a : c o m p o r t a m e n t u l este determinant de
atitudini (vezi Figura nr.2). D a c ă vom cunoaşte atitudinile alegătorilor,
v o m p u t e a previziona, cu un a n u m i t grad de probabilitate, şi care va fi
c o m p o r t a m e n t u l lor, m a i precis, c u m vor vota (dacă vor vota).
D e t e r m i n a n ţ i i votului sunt valorile politice fundamentale, atitudini­
le faţă de evenimentele politice, e c o n o m i c e şi sociale recente, faţă de
condiţiile actuale de viaţă. Prin urmare, factorii exogeni, obiectivi sunt
în m o d obligatoriu mediaţi de către factorii subiectivi, de către percepţii
şi atitudini. Acelaşi eveniment, perceput diferit, va genera atitudini şi
c o m p o r t a m e n t e electorale diferite, după c u m am văzut, deja, în cazul
mineriadelor.
Referitor la R o m â n i a , este de notat, de asemenea, mecanismul di­
vergent prin care se p r o d u c e , de regulă, autoidentificarea ideologică: nu
se v o t e a z ă partidul care c o r e s p u n d e propriei orientări ideologice ci se
votează un partid, în funcţie de diferite motive, şi apoi se face autoiden­
tificarea, în funcţie de identitatea declarată a respectivului p a r t i d 4 I 4 . D e
Pentru explicaţii mai detaliate privind denumirile partidelor şi alegerile din Ro­
mânia, a se vedea subcapitolul 11.5. din această lucrare. Principalele partide şi for­
maţiuni politice care s-au confruntat în alegerile din România au fost: în 1990,
Frontul Salvării Naţionale (FSN), Partidul Naţional Liberal (PNL) şi Partidul Naţio­
nal Ţărănesc, creştin şi democrat (PNŢ-cd). în 1992, FSN s-a divizat între Frontul
Democrat al Salvării Naţionale (FDSN) şi viitorul Partid Democrat (iniţial FSN-PD,
ulterior, PD); tot atunci s-a cristalizat Convenţia Democratică din România (CDR)j
formată pe colaborarea PNL şi PNŢ-cd. F D S N a devenit ulterior Partidul Democra­
ţiei Sociale (PDSR) şi, apoi, Partidul Social Democrat (PSD). Din 1990, Uniunea
Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) a fost o prezenţă constantă în toate
alegerile de până acum. în schimb, principalele partide cu tente naţionaliste au fost:
în 1990, Alianţa pentru Unitatea Românilor (AUR); în 1992, Partidul pentru Unita­
tea Românilor (PUNR); mai ales începând cu 2000, Partidul "România Mare"
(PRM).
237
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
exemplu, dacă intenţia de voi cslc pentru Partidul Social Democrat, elec-
toratul acestui partid sc va declara social-democrat. Această caracteristi­
că a electoralului din România a fost pusă în evidenţa cu claritate de
către Barometrul Opiniei Publice din noiembrie 2000, realizat de Funda­
ţia pentru o Societate Deschisă 4 ' 5 . Cea mai bună identificare o au electo­
rii PNL, 72% dintre ei identificândii-se cu ideologia liberală. Urmează
electoralul PSD (60% se declară adepţi ai ideologiei social-democrate)
şi PNŢ-cd (tot 60% susţin împărtăşirea ideologie creştin-democrate).
Cea mai slabă identificare cu partidul votat au avut-o, în acel moment,
alegătorii PRM (doar 30% dintre ei s-au declarat ca fiind naţionalişti).
UDMR avea un electorat divizat din punct de vedere ideologic, pentru
că 2 3 % au spus că sunt liberali iar 13% - creştin democraţi.
Există două tipuri principale de modele atitudinale : modele de
distanţă ale candidaţilor faţă de candidatul ideal şi modele de eliminare
şi alegere secvenţială.
Modele de distanţă. într-o primă variantă, modelul postulează că fie­
care alegător va vota pentru candidatul căruia îi va acorda nota globală cea
mai ridicată, această notă fiind suma notelor acordate fiecărei calităţi (sau
criteriu), ponderată cu importanţa acordată fiecărui criteriu. Calităţile can­
didaţilor pot fi grupate pe mai multe dimensiuni, de exemplu: biografia
familială şi profesională, educaţia, orientarea ideologică şi valorile politi­
ce, programul politic, aptitudinile de a guverna, caracterul etc.
într-o altă variantă, pentru fiecare calitate sau aptitudine a candida­
ţilor, se construieşte o scală şi se cere respondenţilor să plaseze candida­
tul ideal pe acea scală. Calculând distanţa dintre fiecare candidat şi
candidatul ideal (dintre scorurile obţinute de candidaţi şi scorul candida­
tului ideal), vom putea vedea care candidat real se situează cel mai
aproape de candidatul ideal. Modelul postulează că alegătorul va vota
pentru candidatul care are distanţa medie cea mai redusă, în raport cu
candidatul ideal.
Modelul eliminării consideră votul ca rezultatul unui şir de operaţi­
uni mentale, eliminând unii candidaţi şi lăsând, în final, unul singur,
pentru care alegătorul respectiv va vota. Candidaţii sunt evaluaţi în func­
ţie de o multitudine de criterii (grupate în trei categorii principale: apro­
pierea dintre temperamentul politic al alegătorului şi dintre
temperamentul politic al candidatului; aptitudinile candidatului care răs-
415
w w w . o s f . r o / r o / d o c L i m e n t e , accesat 13/02/2006.
4 1 6
Apud Lindon, D.: op. cit., pp. 66-74.
238
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
pund preocupărilor şi aşteptărilor alegătorului; calităţi şi defecte perso­
nale ale candidatului).
Judecăţile, evaluările făcute de către alegători nu sunt întotdeauna
explicite, ele pot fi implicite.
Se elimină, mai întâi, candidaţii consideraţi prea îndepărtaţi, fie din
punct de vedere al temperamentului politic, fie din cauza lipsei de apti­
tudini, fie din cauza unor defecte de caracter considerate prea respingă­
toare.
într-o a doua etapă, dacă dintre candidaţii neeliminaţi se detaşează
unul în mod deosebit, prin calităţile sale (fie din punct de vedere al tem­
peramentului politic, fie prin aptitudini, fie din cauza unor trăsături per­
sonale considerate foarte atractive), atunci el va fi cel votat. în caz
contrar, se continuă eliminarea.
Din punctul de vedere al acestui model, electoratul se segmentează
astfel, din perspectiva unui candidat (sau a unui partid):
electoratul exclus pentru un anumit partid sau candidat: este
electoratul care respinge încă din prima etapă a eliminării, pe partidul
sau candidatul respectiv
electoratul captiv al unui partid sau candidat: este electoratul
care consideră partidul sau candidatul respectiv ca primă alegere,
eliminându-i pe toţi ceilalţi; este nucleul dur, foarte loial, impermeabil la
ce se întâmplă în campania electorală, la publicitatea politică a adversa­
rilor)
- electoratul fragil: este electoratul care votează pentru respecti­
vul partid sau candidat nu ca primă alegere ci ca rezultat al unei elimi­
nări mai mult sau mai puţin laborioase
- electoratul potenţial: este reprezentat de electoratele fragile ale
altor partide sau candidaţi
Electoralele fragile şi cele potenţiale sunt segmentele critice, care
pot fi pierdute sau câştigate, pentru care se duce bătălia în campaniile
electorale. Modelul permite, în afară de identificarea acestor electorate,
şi identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale partidelor şi candi­
daţilor: care sunt calităţile deosebite care fac să se detaşeze şi care sunt
atuuri potenţiale importante; de asemenea, care sunt cauzele frecvente
ale eliminării lor încă din prima etapă. Toate aceste informaţii sunt foar­
te preţioase pentru proiectarea strategiei electorale.
239
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
M o d e l u l pieţei politice
Acest grup de modele este inspirat din teoria alegerii raţionale
(raţional choice theory), care este transpusă din economie în marketin­
gul politic, sub numele de voter choice theory.
La fel ca şi consumatorul de bunuri şi servicii, şi alegătorul va fi un
actor raţional, care va pune în balanţă câştigurile şi pierderile, costurile
şi beneficiile, avantajele şi dezavantajele ofertelor existente, alegând,
până la urmă, acea ofertă care i se va părea cea mai avantajoasă, din
punctul de vedere al intereselor sale. Homo oeconomicus devine, mutatis
mutandis, homo politicus.Sigm, nu este vorba de interese pur materiale,
de o motivaţie exclusiv instrumentală (extrinsecă) ci, mai ales, de o mo­
tivaţie expresivă (intrinsecă) şi de interese emoţionale.
Aşa cum a avea un anumit tip de maşină este o chestiune de status,
şi a vota cu un anumit partid sau candidat (sau a nu vota deloc) devine o
chestiune de status. Prin urmare, mergem la vot nu atât pentru că suntem
convinşi că votul nostru contează neapărat în „logica acţiunii colective",
că suntem interesaţi în determinarea unui anumit rezultat electoral ci
pentru a ne afirma un anumit status social.
Deci nu rezultatul propriu-zis ne interesează în primul rând ci faptul
că, mergând la vot şi votând într-un anumit fel, ne menţinem şi ne dez­
voltăm respectul, stima, mândria proprii, că acest comportament ne face
să ne simţim bine în pielea noastră.
La fel ca publicitatea comercială, şi cea electorală a început, în ul­
tima vreme, să se concentreze pe astfel de mesaje, care creează o stare
de bine, care ne face să ne simţim bine, care stimulează stima de sine a
alegătorului.
Alegerea electorală nu este fondată pe motive pur economice, aşa
cum nici cumpărarea unui bun nu înseamnă neapărat rezultatul unui ra­
ţionament legat exclusiv de chestiuni precum preţul sau calitatea. Este
vorba, de asemenea, de afirmarea apartenenţei la un stil de viaţă şi a
unei imagini.
Votând într-un anumit fel suntem asociaţi cu respectivii candidaţi
sau partide, cu statusurile sociale, stilurile de viaţă şi valorile pe care
credem că le incarnează respectivii candidaţi şi partide.
Cei care studiază „piaţa politică" ştiu că nu numai elementele raţio­
nale determină comportamentul electoral ci, mai ales, elementele iraţio­
nale, stereotipurile culturale şi emoţiile abisale; acestea sunt cele care
fac oamenii să vibreze, care îi mişcă în profunzimea fiinţei lor.
240
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
Modelele pieţei electorale încercă să identifice, cu mijloacele socio­
logiei electorale, care sunt aspiraţiile alegătorilor, în calitate de „consu­
matori" (deci care este „cererea") şi care este modul în care partidele şi
candidaţii, ca furnizori ai unui serviciu, răspund acestor aspiraţii (deci
care este „oferta").
Ipoteza principală este că partidele şi candidaţii câştigători vor fi
aceea care vor răspunde cel mai bine aspiraţiilor alegătorilor; pentru că
alegătorii sunt consumatorii serviciilor oferite de partide şi politicieni şi,
asemănător consumatorilor de pe piaţa economică, serviciile cumpărate
vor fi cele care vor avea valoarea percepută cea mai mare (în sensul că
vor fi percepute ca fiind cele mai capabile să satisfacă nevoile cumpără­
torilor respectivi).
Modelul Newman 4 1 7 statuează determinarea comportamentelor
electorale de către trei grupuri de variabile:
variabilele cognitive (în principal credinţe formate prin comu­
nicarea interpersonală sau mass-media)
variabile sociale (apartenenţa de grup şi inserţia în mediul social)
- istoria electorală a alegătorului (comportamentul de vot trecut).
In privinţa variabilelor cognitive, Newman identifică cinci domenii:
1). Programul politic, promisiunile - explicite sau implicite - diferi­
ţilor candidaţi şi partide. Astfel, este probabil ca tinerii familişti cu copii
să îi voteze pe cei care promit majorarea alocaţiilor; vârstnicii, în
schimb, vor fi probabil tentaţi să îi voteze pe cei care promit majorarea
pensiilor etc.
2). Stereotipurile culturale legate de candidaţi şi de apartenenţa lor
la anumite grupuri sociale, asociaţii şi organizaţii. Vom vota acei candi­
daţi care, prin relaţiile lor sociale, aparţin unui mediu pe care îl admirăm
şi din care am vrea să facem parte (cu alte cuvinte, unui grup de referin­
ţă pozitivă).
3). Personalitatea candidaţilor. Vom vota acei candidaţi care au ca-
rismă, care au o personalitate atractivă, care - prin discursul lor, prin
acţiunile lor, prin imaginea lor - ne creează o stare de spirit pozitivă, ne
fac să ne simţim bine, ne dau siguranţă şi încredere.
4). Situaţia contingenţă: credinţa în evenimente ipotetice şi credinţa
că un anumit partid (sau candidat) ar face mai bine faţă unei astfel de
situaţii.
Newman, B.I.: "A Predictive Model of Voter Behavior: The Repositioning of Bill
Clinton", în Newman, B.I. (ed.): op.cit., pp. 259-282.
241
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
5). Valoarea epistemică: elementele de noutate care pot provoca cu­
riozitatea alegătorilor.
Alegătorii nu acordă importanţă egală celor cinci domenii cogniti­
ve. Newman identifică, în funcţie de importanţa acordată fiecărui dome­
niu, patru categorii de alegători (valoarea epistemică fiind domeniul
prioritar pentru numărul cel mai redus de alegători):
- Raţionalii, pentru care domeniul „program politic" este prioritar
- Emoţionalii, pentru care dominant este domeniul personalităţii
candidaţilor
- Socialii, care acordă cea mai mare importanţă stereotipurilor
culturale
- Situaţionalii, pentru care situaţia contingenţă este cea mai im­
portantă.
Modelul Newman poate fi testai cu ajutorul unui sondaj de opinie
aplicat unui eşantion naţional reprezentativ pentru populaţia cu drept de
vot. Chestionarul trebuie să fie astfel conceput încât să diagnosticheze
apartenenţa respondenţilor la o categorie sau alta de alegători. Astfel,
chestionarul va avea următoarele secţiuni:
Istoria electorală a respondenlului
Aspiraţii legate de viaţa personală şi de iară, în general
Cât de greu/uşor cred că se vor împlini aceste aspiraţii?
- Identificarea tipului dominării
Pe cine ar vota dacă ar fi alegeri azi?
Date socio-demografice
Pentru a identifica tipul dominant şi ponderea pe care cele patru ca­
tegorii de alegători o au în totalul electoratului, putem folosi întrebări de
genul:
- „în ce măsură votaţi un anumit partid pentru că....oferă siguranţă
economică, locuri de muncă, apără drepturile omului, dezvoltă econo­
mia de piaţă, creşte prestigiul României în lume e t c ? " (variantele de
răspuns se vor referi la promisiunile făcute, explicit sau implicit, de că­
tre partidele de pe scena politică). Acest gen de întrebări identifică ale­
gătorii raţionali.
- „în ce măsură aţi avea următoarele sentimente dacă partidul X ar
ajunge la guvernare...încredere, speranţă, mulţumire, mândrie, siguranţă
etc.?". „în ce măsură aţi avea următoarele sentimente dacă partidul Y ar
ajunge la guvernare...dezamăgire, îngrijorare, furie, teamă, scârbă etc.?".
Acest gen de întrebări încercă să îi diagnosticheze pe emoţionali.
242
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
- „Cât de important este ca un conducător bun să...fie originar din
popor, aibă studii superioare, aibă experienţă administrativă, nu fi fost
membru PCR, aibă avere etc.?"(identificarea socialilor).
- „în ce măsură credeţi că, dacă partidul X s-ar afla la guvernare, ar
face faţă următoarelor situaţii...?". Acest gen de întrebări urmăreşte
identificarea situaţionalilor.
Rezultatele unui astfel de sondaj ne ajută să răspundem la următoa­
rele întrebări:
- Care sunt tipurile de alegător (raţional, emoţional, social sau si-
tuaţional) care predomină în electoratul românesc?
- Cu ce caracteristici socio-demografice sunt asociate aceste ti­
puri?
- Care sunt tipurile de electorat care predomină în electoratul
unui anumit partid sau al unui anumit candidat?
- Care sunt tipurile care predomină în electoratul indecis, fragil
sau potenţial?
Astfel, este ajutată schiţarea strategiei electorale: alegerea temelor
campaniei şi a sloganurilor electorale, pe baza analizei răspunsurilor la
întrebările legate de cele cinci domenii cognitive dar şi alegerea canale­
lor optime de comunicare. Astfel televiziunea este un mijloc predomi­
nant emoţiona], pe când presa scrisă este mai degrabă un mijloc raţional.
Situaţionalii pot fi abordaţi mai bine prin scrisori adresate direct iar so­
cialii prin întâlniri directe şi comunicare interpersonală.
Teoria utilităţii 4 ' 8 ne ajută să desluşim motivaţia unei anumite deci­
zii individuale în ceea ce priveşte comportamentul electoral de urmat.
Rezultatul comparării ofertei cu cererea (cu standardul dezirabil)
duce la (înjsatisfacţia „consumatorului" faţă de produsul sau serviciul
respectiv. întrebarea fundamentală a modelului este următoarea: cum
răspunde un candidat sau un partid acestui standard? Există divergenţă
sau există congruenţă? (Figura 3)
Hubcr, F.; Hermann, A.: "A Value-Oriented Model of Candidate Appraisal", în
Newman, B.I. (ed.): op.cit. pp.308-312.
243
METAMORFOZE SOCIAL E ALE PUTERII
Ei,.,,,:, \: Satisfacţia cu rezultat al comparării cererii CU oferta
O E E K T A = produs (serviciu) CEKHREA = valori- aspiraţie
1. Atribute concrete 1. Valori instrumentale (mi­
2. Atribute abstracte 4 jloace)
3. Utilitate funcţionala 2. Valori finale (scopuri)
4, Utilitate psihosocială
Sursa: Huber, F.| Hermann, A., op.cit., p. 308.
Spre deosebire de alte modele, aici se porneşte de la nivelul indivi­
dual al motivaţiei votului. Modelul vrea să refacă lanţul cognitiv pentru
fiecare alegător în parte şi, apoi, să identifice similarilăţile dintre alegă­
torii unui anumit partid sau ai unui anumit candidat. Aceasta îi poate
ajuta pe cei care concep strategiile electorale şi publicitatea electorală să
ţină cont de ceea ce apreciază atât electoratul propriu (pentru a-l ţine
„captiv") cât şi electoratele advers şi indecis (pentru a le atrage).
Specificul ofertei în cazul pieţei politice este că se bazează pe ima­
ginea produsului într-o măsură mult mai mare decât în cazul produselor
obişnuite. Calitatea „obiectivă" a produsului (de exemplu, calităţile
„obiective" ale unui candidat: educat, politicos, frumos etc.) contează
mai puţin decât calităţile „subiective", adică, decât modul în care produ­
sul răspunde nevoilor, valorilor şi atitudinilor consumatorilor. Deci nu în
sine atributele „obiective" ale candidaţilor şi partidelor determină satis­
facţia şi, în consecinţă, decizia de a-i vota, ci relevanţa (utilitatea) aces­
tor atribute pentru alegători, pentru aspiraţiile lor. Degeaba un partid va
avea un program coerent, raţional, ingenios, eficient; degeaba un candi­
dat este frumos, cult, cinstit etc. Dacă aceste atribute au o semnificaţie
redusă pentru ceea ce alegătorii consideră că este important pentru ei,
respectivii candidaţi sau partide nu vor fi votaţi.
Teoria utilităţii caută explicaţia utilităţii funcţionale a unui produs
în atributele sale concrete (fizice, chimice, tehnice). Dar, decizia de a
cumpără un produs sau serviciu derivă mai ales din utilitatea lui psiho­
socială, adică din atributele abstracte ale produsului, care ne fac să ne
simţim bine, sa fim acceptaţi de către mediul nostru social, să ne atin­
gem scopurile explicite sau implicite pe care le urmărim în viaţă.
Criteriile pe baza cărora consumatorii evaluează atât utilitatea func­
ţională cât şi pe cea psihosocială a unui produs sunt valorile pe care ei le
împărtăşesc. Valorile sunt cele care stau la temelia definirii scopurilor
244
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
(valorile finale) şi a mijloacelor de realizare a scopurilor propuse (valo­
rile instrumentale).
De exemplu, vom reface lanţul cognitiv pentru cumpărarea ipoteti­
că a unei haine. Atributele ei concrete sunt compoziţia materialului, cu­
loarea, croiala etc. Atributele ei abstracte se referă la modul în care ne
vine, dacă e o haină la modă, dacă arată bine. Utilitatea funcţională con­
stă, de exemplu, în faptul că ne protejează de frig. Utilitatea psihosocială
ne face să ne simţim bine în acea haină, moderni, relaxaţi, admiraţi, poa­
le chiar invidiaţi. Valorile instrumentale ataşate se pot referi la faptul că
ne dorim o haină modernă, scumpă, frumoasă, prin care să ne afirmăm
un anumit status social. Valorile finale, care ne ghidează în luarea deci­
ziei de a cumpăra haina, urmată de cumpărarea efectivă, sunt câştigarea
respectului de sine şi a respectului celorlalţi, acceptarea şi afecţiunea din
partea celorlalţi.
Modelele inspirate din marketing acordă cea mai mare importanţă
factorilor endogeni, în primul rând valorilor individuale, valorile fiind
cele care determină deciziile individuale care vor fi puse în practică prin
comportamente. Urmărind acest raţionament, comportamentele electora­
le nu pot fi schimbate (în sensul dorit de actorii politici aflaţi în competi­
ţie electorală) decât dacă se influenţează modul de luare a deciziilor de
către alegători şi, finalmente, dacă se influenţează valorile alegătorilor.
De asemenea, pentru a avea câştig de cauză, respectivii actori politici
trebuie să se plieze cât mai bine pe seturile de valori împărtăşite de ale­
gători.
Modelul utilităţii se poate testa prin serii de interviuri individuale
de profunzime.
în prima serie de interviuri se identifică atributele semnificative
pentru alegerea individuală precum şi nivelurile de apreciere (pozitivă +
sau negativă - ). De exemplu, inteligenţa nu este în mod obligatoriu un
atribut care este apreciat atât mai pozitiv cu cât este deţinut la parametri
mai ridicaţi. Pentru fiecare atribut consumatorii (alegătorii) consideră
nivelul optim, nu maxim.
în a doua serie se urmăreşte determinarea componentelor de utilita­
te şi a seturilor de valori.
Lanţul mijloc-scop poate fi reprezentat printr-un tabel ce indică
atributele, parametrii atributelor, la ce parametri respectivele atribute
sunt apreciate pozitiv sau negativ.
Vom încerca să schiţăm mai jos un astfel de tabel (Tabelul 10)
245
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 11. COMPORTAMENTE ELECTORALE

T A B E L U L 10: L A N Ţ U L C O G N I T I V AL D E C I Z I E I DE V O T 6. Credibilitate
APRE­
PARA­ 7. Onorabilitate
ATRIBUTE CIERE
METRI
(+/-) 8. Receptivitate
1.1 Mascu­
1. Impresionarea celorlalţi
Cl.Sex lin
1.2. Femi­ 2. Succes
nin 3. Acceptarea răspunderii
Valori
2. Vârsta pt. ceilalţi
2.1. Tânăr instrumentale
4. Stăpânirea situaţiilor
2.2. Matur (I)
dificile
2.3. Bătrân
Atribute 5. Bunăstare
concrete (C) 3. Cea mai înaltă poziţie Etc.
6. Estetice
avută
Etc. Valori finale (S) 1. Acceptare sociala
Etc.
4. Şcoala absolvită 2. Siguranţa
Etc.
Etc. 3. Realizare personala
5. Origine familiala 4. Toleranta
6. Statut familial
•«• •• • - •• , . . . , „ ^ . v . w , y. -,1-T.
1. înfăţişarea House of Quality Analysis (HoQ)
419

Atribute 2. Carisma Pe b a z a identificării atributelor se confecţionează fişe cuprinzând

abstracte (A) 3. Figura profiluri de candidaţi (imaginari şi reali). De exemplu:
4. Hainele C a n d i d a t u l X (nu li se dă n u m e l e ) :
1. Competenta 5 6 ani
absolvent de politehnică
2. Leadership
şef de u n i u n e sindicală dc 10 0 0 0 m e m b r i
3. Ideologie foarte credincios
Utilitate func­ familist
4. Capabilitate
ţională (F) p r o m i t e stabilitate
5. Autoritate
etc.
6. Inteligenta Candidatul Y:
7. Mediator - 3 0 ani
d o c t o r în drept
Utilitate 1. Simpatie
fost director
psihosocială (P)
2. Comunicativitate reformă rapidă, privatizare
3. Cinste autostrăzi
etc.
4. Sinceritate

5. Politeţe 'Fluber, I".; Hermann, A., op.cit., p. 316-3li

M ET AM O R F OZE ŞpC|AL^ALEJJjJJERH 11. COMPORTAMENTE ELECTORALE

F i ş e l e suni ordonate de călre respondenţi în funcţie de preferinţă. analiza se concentrează pe impactul mass-media, în special al televiziu­
Se discută apoi profilul candidatului ideal (care are parametrii atri­ nii, m e t o d e l e favorite fiind sondajul naţional şi monitorizarea presei
butelor cel mai a p r o a p e de preferinţele respondenţilor). scrise şi audiovizuale dar şi m e t o d e calitative - interviul de profunzime,
H o Q se utilizează pentru a vedea c u m se p o a t e a m e l i o r a i m a g i n e a focus-grupul, tehnicile proiective.
unui c a n d i d a i sau pentru a găsi candidaţii optimi pentru a n u m i t e posturi. Apariţia televiziunii a s c h i m b a t c o m p l e t rolul mass-media în forma­
rea opiniilor. Televiziunea este un m e d i u vizual, diferit de c e l e care
Modele comunicaţionale existau înaintea sa. Discursul său este considerat mai puţin raţional, în
în evoluţia sociologiei electorale, rolul comunicării politice a fost, c o m p a r a ţ i e cu celelalte medii. Acest discurs nu este centrat pe argumen­
într-o p r i m ă etapă, trecui în planul al doilea, cercetările c o n c e n t r â n d u - s e , te logice sau pe explicarea p r o g r a m e l o r partidelor ci pe imagini, afecte,
metafore, simboluri şi mesaje latente, care sunt, însă, foarte puternice şi
în general, pe factorii e n d o g e n i c a r e influenţează c o m p o r t a m e n t e l e elec­
capabile să modifice orientările politice ale telespectatorilor şi să de­
torale.
t e r m i n e cota de simpatie/antipatie a unui partid sau candidat.
Am amintit deja şcoala lui Lazarsfeld (aşa-numitâ' şcoală de socio­
logie electorală de Ia Universitatea C o l u m b i a ) care avea un caracter p r e ­ O posibilă consecinţă a creşterii impactului politic al televiziunii es­
te r e d u c e r e a rolului partidelor şi creşterea importanţei candidaţilor. în
d o m i n a n t e m p i r i s t şi cantitativ. Pe u r m e l e lui T a r d e , Lazarsfeld a
general, a fost considerat un semn al maturităţii democraţiei faptul că
c o n s i d e r a t că mass-media, p r o p a g a n d a , campaniile electorale, publicita­
partidele au devenit principala organizaţie politică, cu rol-cheie în selec­
tea, c o m u n i c a r e a politică, în general, j o a c ă un rol s e c u n d a r în forma­
ţia şi p r o m o v a r e a candidaţilor. Astfel, b u n u l plac, întâmplarea, forţa
rea/schimbarea opiniei şi, ulterior, a intenţiei de vot. R o l u l principal era
disproporţionată a unui lider puteau fi limitate în favoarea raţionalităţii
jucat, în abordarea şcolii sociologice menţionate, de c o m u n i c a r e a inter-
şi a eficienţei birocratice w e b e r i e n e . Iată însă că televiziunea î n c e p e să
p e r s o n a l ă în cadrul grupurilor p r i m a r e şi de către liderii de opinie. Ast­
schimbe această situaţie şi să i m p u n ă candidaţi carismatici şi telegenici.
fel, H a z e l G a u d e t , cea mai apropiată colaboratoare a lui Lazarsfeld,
Astfel, o a m e n i i nu mai votează un anumit candidat pentru că este susţi­
desfăşoară în 1939 o anchetă asupra 1000 de respondenţi, privind influ­
nut de partidul de care sunt ataşaţi ci, dimpotrivă, votează un partid pen­
enţa m a s s - m e d i a (a radioului) asupra schimbării deciziei de vot. C o n c l u ­
tru că din acesta face parte candidatul favorit.
ziile studiului au arătat că s c h i m b a r e a deciziei de vot a fost u r m a r e a
schimbării atitudinilor faţă de respectivii candidaţi şi nu a faptului că ar O p r i m ă d o v a d ă a fost d u e l u l televizat din 1960, dintre candidaţii la
421
fi aflat c e v a nou despre n o u a sau despre vechea alegere. S c h i m b a r e a preşedinţia S U A , K e n n e d y şi N i x o n . Un studiu panel (acelaşi chestio­
nar aplicat aceluiaşi eşantion în mai multe rânduri) efectuat asupra 95 de
atitudinilor s-a făcut sub influenţa u n o r surse şi canale de c o m u n i c a r e -
persoane din N e w York, a arătat cum prestaţia mai telegenică a lui
familia, prietenii, colegii, vecinii, liderii de opinie, p r e s a scrisă, radioul.
K e n n e d y a contribuit la m i g r a r e a majorităţii indecişilor către tabăra sa,
D i n t r e acestea, cele b a z a t e pe c o m u n i c a r e a interpersonală au fost net
fără a a t r a g e î n s ă în mod semnificativ votanţii lui N i x o n (tabelul 11).
mai influente decât cele mass-media.
P r i n u r m a r e , m a s s - m e d i a ar avea efecte mai d e g r a b ă limitate asupra
c o m p o r t a m e n t e l o r electorale, j u c â n d n u m a i un rol de c o n s o l i d a r e a ati­
tudinilor deja existente sau scoţând la iveală predispoziţii latente
R o l u l politic al m a s s - m e d i a s-a accentuat, însă, în ultima parte a se­
colului 2 0 . T e l e v i z i u n e a a î n c e p u t să fie din ce în ce mai folosită în
c a m p a n i i l e electorale şi în construirea imaginii candidaţilor. S-a deschis
o eră n o u ă , era sondajelor de opinie şi a agenţiilor de publicitate, în care

420
Gaudet, H.: "A model for assessing changes în vote intention" în: Lazarsfeld,
P.F., M. Rosenberg (eds.): The language of social research, The Free Press, New 42l
Apud Mariet, F: Psycho/ogie d'aujourd'hui, Bordas, Paris, 1975, pp. 85-86.
York, 1966, p.428-438.

248 249
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 11. COMPORTAMENTE ELECTORALE

T A B E L U L I I : IMPACTUL DEZBATERII TELEVIZATE DINTRE scandalul albumelor „Fascinanta şi eterna R o m â n i e " , pe Ion Iliescu sau
KENNEDY Şl NIXON (1960) scandalul „ M o n i c a L e w i n s k y " , pe Bill Clinton).
Al doilea Al treilea Un alt mit demolat a fost cel al expunerii: apariţia mai frecventă la
Primul son­
sondaj sondaj televiziune nu garantează succesul în m o d automat. Sigur, aceasta este
daj (înainte
(după pri­ (după a utilă în cazul candidaţilor cu notorietate redusă dar supraexpunerea poa­
de prima
ma dezba­ patra dez­ te fi nocivă, ducând la plictiseală şi saturare. Este cazul candidatului
dezbatere)
tere) batere)
Convenţiei D e m o c r a t i c e la primăria Bucureştiului, în 2000. Cătălin
Mai degrabă
Electorat 2 6 4 Chitită nu era prea bine c u n o s c u t de către majoritatea bucureştenilor şi,
favorabili
Kennedy de aceea, pentru a-i creşte notorietatea, a fost concepută pentru el o
Hotărâţi 37 47 52
campanie extrem de costisitoare, cu multe afişe, b a n n e r e , apariţii TV.
Mai degrabă
Electorat 2 2 1 C a m p a n i a era centrată pe ideea primarului prea ocupat pentru a avea
favorabili
Nixon grijă şi de vizibilitatea sa, d a r fotografiile sale î m p â n z e a u oraşul iar pu­
Hotărâţi 31 28 31
blicul a sesizat la modul ironic această contradicţie. Nefiind foarte talen­
Nehotărâţi 23 12 7
tat în faţa camerelor şi s u p u s tirului publicităţii negative din partea lui
Total 95 95 95
Traian Băsescu, care 1-a acuzat de implicare în scandalul CEC-FonduI
Sursa: Mariet, F.: Psychologie d'aujourd'hui, Bordas, Paris, 1975, pp. 85.
Naţional de Investiţii, Cătălin Chiriţă a eşuat, în ciuda supraexpunerii
mediatice.
Sociologia electorală, orientată tradiţional spre factorii e n d o g e n i , a
E v a l u a r e a impactului c o m u n i c ă r i i politice (prin mass-media) se
î n c e p u i să fie tot mai interesată de factori e x o g e n i , p r e c u m sistemul
poate face şi prin m e t o d a e x p e r i m e n t a l ă cunoscută sub numele de „ter­
electoral şi c o m u n i c a r e a politică. Analiza c a m p a n i i l o r electorale în ulti-
mometru afectiv" 4 2 3 . Se pleacă de la ipoteza posibilităţii reconfigurării,
mii 20 de ani " a arătat în mod clar creşterea rolului televiziunii în for­
în mintea alegătorului, a imaginii unui candidat/partid, în urma expune­
marea deciziei de vot, mai ales în cazul nehotărâţilor (deciziile ferme,
rii la publicitatea electorală, sch imbarea imaginii fiind un prim pas către
fundamentale pe valori profunde fiind mai greu de z d r u n c i n a t ) . D a c ă
schimbarea intenţiei de vot.
numărul nehotărâţilor indicaţi de sondaje înaintea u n o r alegeri este ma­
In faza pre-test se aplică chestionare sau se realizează interviuri de
re, atunci, rolul strategiei şi al c a m p a n i e i de c o m u n i c a r e p o a t e deveni
tip focus-grup cu p e r s o a n e făcând parte din electoratele diferiţilor can­
decisiv.
didaţi/partide.Prin aceasta se c o n t u r e a z ă cât mai descriptiv şi mai precis
S-a observat, de asemenea, în cazul expunerii intense la publicitatea
imaginea candidaţilor respectivi în mintea diferiţilor electori. Testul
şi dezbaterile televizate, o creştere a split-votului (vezi subcapitolul 11.1
constă în expunerea la un mesaj (pozitiv sau negativ - clip, ştire, decla­
în această lucrare), în u r m a dislocării parţiale, ca u r m a r e a impactului
raţie, mărturie, d o c u m e n t a r etc.) despre candidaţi. U r m e a z ă faza post-
comunicării, a unor convingeri deja formate.
test în care se măsoară eventualele modificări p r o d u s e în imaginea res­
O altă concluzie interesantă a acestor analize este faptul că rolul
pectivă. Se evaluează schimbările produse referitoare la imaginea candi­
publicităţii negative a fost mult exagerat; de fapt, publicitatea pozitivă
daţilor înainte de test şi d u p ă test (Tabelul 12).
are un impact mai mare. Publicitatea negativă c o n t r i b u i e la deteriorarea
imaginii celor care au c o m a n d a t - o şi plătit-o. Astfel ea d e v i n e m u l t mai
eficace d a c ă nu vine din partea adversarilor celui a s u p r a căruia este în­
dreptată, ci este prezentată în contextul „obiectiv" al ştirilor T V . Publici­
tatea negativă are efect asupra candidaţilor mai puţin c u n o s c u ţ i sau mai
slabi. Pe cei puternici, însă, riscă să îi facă şi mai puternici (de e x e m p l u ,
423
Apud Falkowski, A., Cwalina, W.: "Methodology of Constructing Effective
Vezi un "inventar" al acestor studii în Lee Kaid, op.cit., pp.430-431. Political Advertising", în: Newman, B.I. (ed.): op.cit., pp. 287-294.

250 251
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 11. COMPORTAMENTE ELECTORALE

TABELUL 12: T E R M O M E T R U L
1 A K i a . U l . 1 /: i H M v i u i i
AFECTIV
2 . 4 . partide de membri vs. partide
Prc-test Post-test
ELECTORATU de votanţi
3. reglementarea campaniei
L LUI Y 3 . 1 . finanţare publica vs. finanţare
I m a g i n e a lui X privată
I m n c n n e a lui Y 3 . 2 . limitarea b u g e t u l u i
Pre-test Fost-tesl
ELECTORATU 3 . 3 . a c c e s Ia TV
L LUI X 3.4. durata c a m p a n i e i
I m a g i n e a lui X
4. media
I m a g i n e a lui Y 4 . 1 . raportul m e d i a p u b l i c e /private
Sursa: Falkowski, A, Cwalina, W., op.cit., p. 2 9 1 . 4 . 2 . grad d e m o d e r n i z a r e
4.3. profesionalizare
E x p e r i m e n t u l ajută l a l u a r e a u n o r d e c i z i i p r i v i n d m o d a l i t ă ţ i l e o p t i ­ 4.4. a u t o n o m i e
me de influenţare a electoratului. Termometrul afectiv contribuie la cu­ 5. cultura politică n a ţ i o n a l ă
L I . omogenă/divizată
noaşterea sentimentelor electorilor faţă de partide şi personalităţi 1.2. ierarhică / c o m p e t i ţ i o n a l ă
politice. A c e s t instrument poate să identifice caracteristicile electoratelor 1.3. gradul de încredere a populaţi­
diferiţilor candidaţi. A s t f e l , u n e l e partide şi c a n d i d a ţ i au e l e c t o r a t e mai ei în p r o c e s u l p o l i t i c
d u r e , c u i m a g i n i foarte p o l a r i z a t e a l e f a v o r i ţ i l o r î n raport c u a d v e r s a r i i ( o 1.4. gradul de implicare participare
6. m o d e r n i z a r e a societăţii
i m a g i n e foarte p o z i t i v ă d e s p r e f a v o r i ţ i ş i f o a r t e n e g a t i v ă d e s p r e a d v e r s a ­ 6 . 1 . gradul d e mobilitate s o c i a l ă
rii a c e s t o r a ) . E s t e c l a r c ă e s t e m a i g r e u d e s c h i m b a t p e r c e p ţ i a a c e s t u i tip 6 . 2 . gradul de industrializare

d e e l e c t o r a t . î n s c h i m b , e x i s t ă a l e g ă t o r i c a r e n u a u i m a g i n i atât d e p o l a ­ 6 . 3 . d e z v o l t a r e a sectorului terţiar

6 . 4 . gradul de informatizare
rizate, a căror d e c i z i e p o a t e fi s c h i m b a t ă mai uşor, ei fiind m a i imper­
6 . 5 . nivel m e d i u de şcolaritate
meabili la publicitate politică.
în c o n c l u z i e , p u t e m v e d e a din prezentarea m o d e l e l o r de analiză a
11.4. ABSTENŢIONISMUL
c o m p o r t a m e n t e l o r e l e c t o r a l e , c ă e x i s t ă o m u l t i t u d i n e d e f a c t o r i c a r e in­
f l u e n ţ e a z ă a c e s t e c o m p o r t a m e n t e , l a t ă o s i n t e z ă a a c e s t o r factori î n ur­ N e p a r t i c i p a r e a l a v o t e s t e u n u l dintre c e l e m a i d e l i c a t e s u b i e c t e a l e
mătorul tabel (tabelul 13). Se pot formula i p o t e z e r e f e r i t o a r e l a rata s o c i o l o g i e i e l e c t o r a l e , l a s t u d i u l c ă r u i a c o n t r i b u i e atât m e t o d e c a n t i t a t i v e

participării la vot, î n f u n c ţ i e d e u r m ă t o r i i f a c t o r i , c o n s i d e r a ţ i c a variabi­ cât ş i c a l i t a t i v e . V o m î n c e r c a s ă f a c e m o l i s t ă a f a c t o r i l o r c e i n f l u e n ţ e a z ă

le independente. acest f e n o m e n pornind de la un citat din King, K e o h a n e şi Verba: " D e ­

c i z i a u n u i c e t ă ţ e a n d e a n u v o t a p o a t e s ă î n s e m n e f o a r t e m u l t e lucruri. î n
T A B E L U L 13: F A C T O R I C A R E I N F L U E N Ţ E A Z Ă C O M P O R T A M E N ­ funcţie d e c o n t e x t u l s o c i a l , c e r c e t ă t o r u l t r e b u i e s ă p u n ă e x a c t î n t r e b a r e a
424
semnificativă pentru a s c ă p a de a m b i g u i t a t e " .
T1 El L
l LEo D
L »E
C V
VOV JT
i

DIMENSIUNI INDICATORI Autorii citaţi mai sus continuă: Alegătorii transmit un mesaj,
] . 1 . v o t majoritar vs. proporţional
1. s i s t e m u l e l e c t o r a l neprezentându-se la vot, dar descifrarea acestui m e s a j e s t e foarte difici­
1.2. d e n s i t a t e a c i c l u l u i e l e c t o r a l
lă. C e î n s e a m n ă , d e fapt o p r e z e n ţ ă r e d u s ă l a u r n e î n z i u a v o t u l u i ? A l i e ­
1.3. rol central al candidatului vs.
nare faţă d e s i s t e m u l p o l i t i c ? C a l c u l d e tip c o s t / b e n e f i c i u ? ( c e c â ş t i g
rol central al partidului
dacă n u m e r g l a v o t ? c e p i e r d d a c ă n u m ă d u c ? î n c a r e c a z b e n e f i c i u l
2. sistemul competiţiei politice 2 . 1 . numărul a c t i v i ş t i l o r d e partid e s t e m a i m a r e ? ) D e z a m ă g i r e a faţă d e c l a s a p o l i t i c ă ? O c a m p a n i e e l e c t o -
2 . 2 . legătura c u s o c i e t a t e a c i v i l ă
2 . 3 . c a p a c i t a t e a de a organiza şi
Flmdame Ve,e cercetărH s
mobiliza simpatizanţii 20o5!p8p.5Go':5r
K e 0 h a n e > S
'
V e r b a :
' °«^ ™<™m, l a s i
,

252 253
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
rală plicticoasă? Mass-media demobilizatoare? Sistemul de partide să fie
de vină? Sau sistemul electoral? Sau aceasta este un semn că nimic nu-i
supără pe alegători suficient de tare pentru a-i face să meargă la vot? 4 2 5
La fel ca în studiul celorlalte comportamente electorale, dacă vom
considera abstenţionismul ca variabilă dependentă, el este determinat de
o multitudine de factori, pe care îi putem grupa în factori endogeni (spe­
cifici alegătorilor) şi exogeni (specifici mediului, "sistemului").
Factori endogeni: vârsta, genul, etnia, statutul marital, educaţia, re­
surse personale şi familiale (economice, timp liber) participarea politică
(interesul pentru politică, apartenenţa la organizaţii), comportamente de
consum, preferinţe media, atitudini şi valori împărtăşite etc.
Factori exogeni: parametrii indicatorilor economici, sistemul de
partide existent, campanii electorale mobilizatoare/demobilizatoare,
frecvenţa alegerilor, tipurile de cultură politică, intensitatea dezbaterilor
publice, caracteristici ale mass-media etc.
Variabila-cheie pentru explicarea abstenţionismului este, potrivit
şcolii lui Lazarsfeld, interesul scăzut faţă de politică. Aceasta a fost con­
cluzia unui studiu celebru, realizat în 1940, în comitatul Erie, Ohio, stu­
diu publicat sub numele de „The People's Choice. How the Voter Makes
Up ITis Mind în a Presidential Campaign" 4 2 . Studiul voia să investighe­
ze atitudinile şi comportamentele politice, inclusiv abstenţionismul. Au­
torii studi ului 4 2 7 au descoperit că factorii socio-demografici (educaţia,
siatusul socio-economic, vârsta, genul) nu acţionează direct asupra
comportamentelor de vot, ci prin intermediul variabilei „interes pentru
politică". Astfel, dintre cei interesaţi de campania electorală, numai 4%
au declarat că nu merg la vot; în schimb, 7 3 % dintre cei dezinteresaţi nu
428
intenţionau să participe la vot .
Maurice Duverger subliniază rolul mobilizator (asupra participării
electorale) al alternanţei la guvernare, aceasta evitând permanentizarea
distincţiei dintre majoritate |i opoziţie, dintre partide de guvernământ şi
partide excluse de la putere . Ca şi în sport, interesul oamenilor creşte
atunci când lupta este strânsă şi rezultatul imprevizibil, sau când în joc
426
Ediţia în limba română: Lazarsfeld, P.F., B. Berelson, H. Gaudet: Mecanismul
voiului Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidenţială
Drăgan), Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2 0 0 4 .
427
Idem, pp.79-89.
428
Ibidem, p.85.
429
Duverger, M.: La Republique des citoyens, Paris, Ramsay, 1982, p.282.
254
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
este prezent un outsider cu şanse reale. Sau, putem folosi comparaţia cu
economia: o piaţă liberă, competitivă, este mult mai stimulativă pentru
performanţa economică decât o economie centralizată; la fel, o „piaţă
politică" pluralistă şi competiţională va fi mult mai stimulativă pentru
participarea electorală.
Combinând factorii exogeni şi endogeni, putem considera că există
mai multe grupuri de "teorii" 4 3 0 :
Teoriile socio-demografice: leagă abstenţionismul de structura so­
cială şi tradiţiile culturale ale grupurilor sociale. Grupuri cu risc mai
mare de abstenţionism: vârstnicii, cei mai puţin educaţi, femeile, unele
minorităţi.
Teoriile e c o n o m i c e raţionaliste: consideră votul ca rezultat al eva­
luării cost / beneficiu. Abstenţionişlii consideră că votul lor oricum nu
contează, aşa încât nu merită efortul să meargă să voteze.
Teoriile alienaţioniste: principala variabilă explicativă este aliena­
rea, ca sentiment al lipsei de sens şi al neputinţei. Alienarea poate fi co­
relată cu variabile socio-demografice şi psiho-sociale.
Care oameni sunt mai alienaţi? Cei cu educaţie redusă (educaţia
ajutând la înţelegerea mecanismelor sociale, la crearea de abilităţi socia­
le, inclusiv pentru descurcarea în hăţişul birocratic; educaţia determină o
alienare mai redusă şi printr-o imagine de sine mai pozitivă şi încredere
în sine). Pentru cei needucaţi, dinamica vieţii politice produce confuzie
şi dezorientare.
Abstenţionismul corelează pozitiv şi cu un consum redus de presă
scrisă, dar nu pare influenţat de consumul TV.
Tot aici putem considera şi dezamăgirea (diferenţa dintre nivelul de
aspiraţii şi realitatea efectivă). Aşteptări prea mari şi realizări practice
prea puţine pot îndepărta pe oameni de la participarea electorală. Politi­
ca începe să fie văzută ca un joc murdar iar clasa politică drept o adună­
tură de incompetenţi şi escroci. De obicei, din această letargie se iese
numai cu ajutorul liderilor carismatici, de multe ori având un discurs
extremist, naţionalist, populist, fundamentalist etc.
Alienarea corelează, de asemenea, cu izolarea socială, cu exclude­
rea şi marginalizarea. De aceea, rata abstenţionismului este mai mare la
categoriile sociale defavorizate, excluse şi marginale: bătrâni, şomeri,
femei, minorităţi, persoane cu mobilitate redusă, persoane foarte sărace.
(trad. de Simona
Desigur, aceste categorii trebuie contextualizate, de la o societate la alta.
Miron, D.: "Grabbing the Nonvoter", în Newman, op.cit., pp. 321-341.
255
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
M o r r i s R o s e n b e r g , în u r m a u n o r interviuri nestructurate cu non-
votanţi, realizate î n l 9 5 6 , a ajuns la u r m ă t o a r e l e concluzii :
- sentimentul lipsei de utilitate a votului propriu
- un respect de sine r e d u s (slăbiciune, n e î n c r e d e r e în forţele pro­
prii, n e î n s e m n ă t a t e a propriei p e r s o a n e )
neînţelegerea " m a ş i n ă r i e i p o l i t i c e "
- lipsa percepţiei diferenţelor semnificative între partide şi candidaţi
- prea m u l t e partide, alianţe prea s c h i m b ă t o a r e .
Teoriile schiţate mai sus sunt d e p a r t e de a epuiza cauzele abstenţio-
nismului, ele încercând mai m u l t să afle corelaţii d e c â t explicaţii. Sonda­
jele de o p i n i e preelectorale au, şi ele, mari dificultăţi în a estima
participarea la alegerile apropriate. U n a dintre c a u z e l e acestor dificultăţi
este "spirala tăcerii", care a s c u n d e c o m p o r t a m e n t e indezirabile social.
Or, votul este văzut şi considerat de către cultura politică oficială ca o
datorie cetăţenească iar cei care se sustrag de la această datorie sunt
stigmatizaţi ca nefiind " b u n i c e t ă ţ e n i " . De aceea, ratele estimate ale par­
ticipării la vot sunt, de obicei, mai mari decât cele reale.
D e a s e m e n e a , d e m u l t e ori, teoriile „ c l a s i c e " s u n t contrazise d e către
dezvoltări recente. Astfel, se c o n t u r e a z ă o tendinţă în care chiar categorii
cu resurse educaţionale şi culturale i m p o r t a n t e (de e x e m p l u , tineri cu
' • 432
educaţie superioară) devin abstenţiomste . analizat aceasta p r o p a g a n d ă 4 3 6 au acordat un rol decisiv monopolului
17.5. COMPORTAMENTE ELECTORALE ÎN ROMÂNIA
D e ş i am mai făcut referiri, în subcapitolele anterioare, la compor­
tamentele electorale din R o m â n i a , v o m încerca, în acest subcapitol, să
e x t r a g e m câteva concluzii.
Istoria electorală a R o m â n i e i p o s t c o m u n i s t e a î n c e p u t cu alegerile
generale din m a i 1990. Desfăşurate d o a r la câteva luni d u p ă căderea
regimului C e a u ş e s c u ( d e c e m b r i e 1989) aceste alegeri au fost precedate
şi m a r c a t e de tensiuni, conflicte şi violenţe (confruntările interetnice din
m a r t i e 1990; „ m i n e r i a d e l e " din ianuarie şi februarie 1990; fenomenul
„Piaţa Universităţii", iniţiat în aprilie 1990). Profesorul Ioan D r ă g a n
r e m a r c a faptul că în 1990 nu era o situaţie electorală ci revoluţionară,
431
Apud : M. Rosenberg: "Faith în People and Success-Orientation", în: Lazarsfeld,
P.F., M. Rosenberg (eds.): The language of social research, The Free Press, New
York, 1966, pp. 158-162.
432
Grunberg, G., Muxel, A.: "La dynamique des generations", în: Grunberg, G., N.
Mayer, P.M. Sniderman (eds.) : La democraţie ă Tepreuve, Presses de sciences po,
Paris, 2002, p.135.
256
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
m ă s u r a t ă pe d o u ă axe: „gradul de acceptare a adversarilor politici şi a
433
proiectelor alternative şi percepţia i d e n t i t a r ă " . Deşi, formal, alegerile
au fost libere, contextul social şi politic nu era propice procesului electo­
ral: relaţia dintre actorii politici (partide, candidaţi, mass-media, alegă­
tori) era definită prin n e î n c r e d e r e , agresivitate, excludere, eliminare, în
loc să fie definită „în t e r m e n i electorali, adică după triada acceptare -
rivalitate - a d v e r s i t a t e " 4 3 4 .
Observatorii alegerilor din mai 1990 au remarcat caracterul lor de
riie de passage. R a t a de participare a fost spectaculoasă ( 8 6 % ) , demon­
strând dorinţa r o m â n i l o r de a trece într-o n o u ă etapă a vieţii şi societăţii
lor, de a participa, poate pentru prima o a r ă în viaţa lor, la jocul politic
d e m o c r a t i c . în faţa secţiilor de votare s-au format, cu un antrenament
obţinut în anii de p e n u r i e , cozi imense, o a m e n i i stând ore întregi în pi­
cioare pentru a vota. D e ş i în aer se simţea o oarecare tensiune, cei mai
mulţi o a m e n i erau fericiţi şi mândri de faptul că pot participa la acest
ritual m e n i t să mântuiască, să aducă „liniştea", prosperitatea şi ordinea
în ţară. H a o s u l revoluţionar u r m a să fie înlocuit de „ c o s m o s " 4 3 5 .
La rezultatul alegerilor au contribuit atât factori endogeni (cultura
politică moştenită din c o m u n i s m , de e x e m p l u ) cât şi exogeni. Astfel,
p r o p a g a n d a Frontului Salvării Naţionale, bazată pe manipulări şi apel la
emoţii (în special, la frică) a funcţionat cu m a r e eficacitate. Cei care au
informaţional deţinut, pe atunci, de către Televiziunea Naţională, singu­
ra televiziune existentă. La aceasta s-au adăugat efectele perverse ale
discursului radical anticomunist.
P r i n c i p a l e l e tendinţe, observate de la un an electoral la altul, au
fost:
- S c ă d e r e a ratei de participare
C o n c e n t r a r e a votului (reducerea n u m ă r u l u i de partide parla­
mentare)
C o n s o l i d a r e a curentului reformist
Structurarea unei e x t r e m e naţionalist-populiste
Drăgan, I.: "Tipologii ale comportamentului electoral în România", ed. cit.,
p.312.
434
Idem.
435
Mai multe despre mitologizarea vieţii publice din acea perioadă în Drăgan, I.:
"Tipologii ale comportamentului electoral în România", ed. cit., pp. 315-317.
436
Drăgan, op.cit, pp.322-328; Câmpeanu, P., Combes, A., Berindei, M.: România
înainte şi după 20 mai, Humanitas, Bucureşti, 1991, p.53.
257
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Alegerile din mai 1990 ( p a r l a m e n t a r e şi prezidenţiale au c u n o s c u t o
rată foarte înaltă d e participare - 8 6 % - şi u n n u m ă r foarte mare - 8 0 -
de partide înscrise, din care 18 partide au intrat în C a m e r a Deputaţilor şi
şapte partide în Senat.
Rezultatele obţinute de candidatul la preşedinţie Ion Iliescu (peste
12 m i l i o a n e de voturi) au fost superioare celor ale F S N (9 milioane de
voturi); la fel s-a î n t â m p l a t şi ceilalţi candidaţi la preşedinţie: C â m p e n u
1,5 m i l i o a n e ( P N L - 8 8 0 0 0 0 ) ; Raţîu 6 0 0 0 0 0 ( P N Ţ - 351 0 0 0 ) . A c e s t
lucru a fost anticipat de sondajul Sofres, din m a r t i e 1990, în c a r e res-
pondenţii îşi motivau astfel preferinţele electorale: 3 8 % dintre ei aleg
respectiva formaţiune politică în funcţie de p r o g r a m , 13 % în funcţie de
prestaţia reprezentanţilor respectivei formaţiuni la televiziune şi 5 2 % în
funcţie de liderul f o r m a ţ i u n i i 4 3 7 .
C a u z e l e victoriei zdrobitoare a F S N , care a obţinut 6 6 % , au fost
deci popularitatea liderului Ion Iliescu d a r şi modul în care s-a desfăşu­
rat c a m p a n i a electorală (piedici în c a m p a n i a celorlalte partide, m a n i p u ­
lări, dezinformări, intoxicări. S-a constatai, dc asemenea, prezenţa
fenomenului de banci-wagon - tendinţa de a vota cu câştigătorii anunţaţi
în sondaje.
Un ml importaţii I a jucat şi confuzia dintre guvern şi formaţiunea
FSN, (luvernul a fost remarcai prin măsurile d e ameliorare a vieţii popu­
laţiei, cu alai mai apreciate d u p ă cumplita penurie şi mizerie a ultimilor
ani ai regimului ceaiişisl: guvernul a umplut magazinele alimentare, a
d a t căldură în apartamente, a mărit salariile, a dat libertăţi cetăţeneşti d e
neconcepul pe vremea c o m u n i s m u l u i .
C o n s e c i n ţ e l e conflictelor sociale (Piaţa Universităţii, TftrgU M u r e ş )
au contribuit şi e l e la scorul formidabil al F S N . Sondajul citat mai s u s
arată că majoritatea celor întrebaţi au teamă de manifestările tle stradă,
îşi e x p r i m ă dorinţa de linişte şi stabilitate, cred că sunt prea multe parti­
de.
S u p r a p u n e r e a alegerilor parlamentare cu cele prezidenţiale au o in­
fluenţă covârşitoare asupra rezultatelor alegerilor.
C u l t u r a politică era d o m i n a t ă d e colectivism: astfel, "lipul d e so­
cietate dorit în R o m â n i a " era, pentru 1 2 % dintre persoanele inlervieva-
437
Câmpeanu, P., Combes, A., Bcrindei, M.: România înainte şi după 20 mai, Hu­
manitas, Bucureşti, 1991, p.36.
258
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
te
438
socialismul cu faţă u m a n ă ; 3 7 % îşi doreau capitalism şi economie
de piaţă iar 4 4 % înclinau către o soluţie originală, specifică României
In afară de trăsături specifice m o m e n t u l u i , votul din mai 1990 se în­
scrie în tendinţele generale, manifestate şi la alegerile următoare:
Votul pentru F S N şi Iliescu este prezent mai ales în regiunile
cele mai sărace şi mai înapoiate:
pentru Iliescu a votat 9 5 % din electoratul din M o l d o v a dar numai
19% în Timiş
Aceste alegeri au marcat deja clivajul, care se va manifesta şi în
anii următori, dintre electoratul urban, educat şi informat şi electoratul
rural
Alegerile din 1990 au arătat fidelitatea şi unanimitatea electora­
tului m a g h i a r pentru U D M R
Un alt fenomen reflectat de aceste alegeri a fost profunda divi­
zare a electoratului r o m â n e s c din Transilvania între reformişti şi naţio­
nalişti.
Alegerile din 1992 au adâncit polarizarea profundă a electoratului
care a dus la constituirea bazinelor electorale proprii ale principalelor
forţe politice: F D S N şi C D R . Anul electoral 1992 a mai însemnat apari­
ţia celui de al doilea tur de scrutin la prezidenţiale şi sfârşitul majorităţii
absolute deţinute de un partid în parlament. Faţa de 1990, rata de parti­
cipare a fost mai redusă - 7 5 % - şi 13 partide au reuşit să intre în Parla­
ment. Deşi câştigă în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, Iliescu
pierde o treime din alegători, în raport cu 1 9 9 0 4 3 9 . O m a r e parte a electo­
ralului îşi conservă teama de schimbare, de programul reformei rapide,
cu costuri sociale p r o p u s de o p o z i ţ i e 4 4 0 . Or, Ion Iliescu şi partidul său,
F D S N , promiteau, chiar dacă nu întotdeauna la modul explicit ci mai
d e g r a b ă implicit, o s c h i m b a r e graduală, atât de lentă încât devenea inse­
sizabilă, cu costuri sociale reduse. Partidele naţionalist-comuniste -
P R M , P S M , P U N R - au obţinut 15 % din voturi. Candidatul „ d r e p t e i " la
preşedinţia republicii, E m i l Constantinescu, a reuşit să intre în turul al
doilea, deşi era practic necunoscut şi nu avea un profil corespunzător
aspiraţiilor majorităţii electoratului. Scorul său electoral relativ b u n se
poate explica mai ales prin susţinerea pe care a primit-o din partea C D R ,
în condiţiile divizării profunde a electoratului din R o m â n i a .
438
Idem, p.67.
Datculescu, P.: "Cum a votat România", în : Revista de cercetări sociale
nr.1/1994, p.44.
259
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
441
Petre Datculescu găseşte, în u r m a analizei rezultatelor de la exit-
polls, mai m u l t e clivaje ce caracterizau, în m o m e n t u l respectiv, c o m ­
p o r t a m e n t e l e electorale:
- Clivajul stânga/dreapta este, de fapt, un clivaj între c a r e câştigă
şi cei care pierd în u r m a s c h i m b ă r i i ; explicaţia sociologică a preferinţei
pentru " s t â n g a " rezidă în structura socială a societăţii r o m â n e ş t i , cu „ u n
n u m ă r m a r e de muncitori, a b s e n ţ a unei clase mijlocii, dificultăţile nive­
lului de trai, nereformarea sectorului agricol; d e p e n d e n ţ a de stat a u n o r
largi categorii sociale".
Clivajul etnic, manifestat prin a n t a g o n i s m u l U D M R - P U N R în
Transilvania
Clivajul regional: C D R a câştigat în B u c u r e ş t i şi T r a n s i l v a n i a
pe c â n d F D S N în M o l d o v a şi M u n t e n i a .
Clivajul rural/urban; de exemplu, Ion Iliescu a obţinut 5 4 % din­
tre voturile din rural şi n u m a i 3 6 % în o r a ş e l e mari ale R o m â n i e i ; e x a c t
invers, C o n s t a n t i n e s c u a obţinut 4 2 % în oraşele mari şi n u m a i 2 7 % în
mediul rural.
Alegerile din 1996 au m a r c a t alternanţa la g u v e r n a r e , „ s c h i m b a r e a "
î n d e l u n g aşteptată de o b u n ă parte a societăţii r o m â n e ş t i . Ion Iliescu a
fost înfrânt în turul al doilea de către Emil C o n s t a n t i n e s c u iar C D R a
format guvernul, î m p r e u n ă c u P D ş i U D M R .
D i n punct d e vedere sociologic, Ioan D r ă g a n 4 4 2 r e m a r c ă prezenţa
votului negativ şi a votului tactic. D e ş i o b u n ă parte a m a s s - m e d i a şi-a
schimbat partizanatul, criticând guvernul şi susţinând latent opoziţia,
totuşi, rolul-cheie în mutaţiile p r o d u s e în c o m p o r t a m e n t e l e electorale
din acel an, a fost j u c a t de c o m u n i c a r e a interpersonală, aşa c u m arată şi
D r ă g a n în studiul citat. P r i n u r m a r e , în m o m e n t u l dat, nu m a s s - m e d i a a
avut rolul decisiv ci grupul primar, teoria c o m u n i c ă r i i în d o u ă paliere
fiind î n c ă activă în societatea r o m â n e a s c ă . . Profesorul D r ă g a n m a i amin­
teşte şi alţi factori care au contribuit la victoria opoziţiei: s c h i m b a r e a
discursului opoziţiei, r e n u n ţ a r e a la discursul violent a n t i c o m u n i s t , atra­
gerea principalelor mijloace de legitimare şi f o r m a r e a opiniei publice
(lideri de opinie, grupuri de referinţă, o m a r e p a r t e a m a s s - m e d i a cu au­
dienţă m a r e - televiziunea P R O T V , cotidianul „ E v e n i m e n t u l zilei",
suportul consistent al societăţii civile, suportul m a r i l o r centrale sindica­
le, suportul intelectualilor influenţi. T o a t ă această presiune c o n c e n t r a t ă a
determinat mutaţii s p e c t a c u l o a s e în o p i n i a publică, reorientări atitudina-
' lbidem, pp. 46-50.
2 Paideea, Bucureşti, 2 0 0 1 , p.72.
Drăgan, op. cit., pp.388-389.
260
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
le şi c o m p o r t a m e n t a l e , o redefinire a situaţiei sociale. însuşi termenul de
„ s c h i m b a r e " , care avea o percepţie p r e d o m i n a n t negativă înainte de
1996 (după c u m am arătat mai sus, o a m e n i i se temeau de schimbare)
a c u m a fost investit cu conotaţii pozitive.
Alegerile din 1996 au atenuat influenta factorilor statutari, de
e x e m p l u , o masivă parte a muncitorilor (votanţi tradiţionali ai „stângii")
au votat, de această dată, cu C D R , percepută ca formaţiune de dreapta.
M o b i l i t a t e a electorală a fost, în general destul de mare. Portretele-robot
de alegători au fost m a r c a t e de o radicalizare, de o accentuare a caracte­
risticilor socio-demografice respective, în raport cu alegerile din 1992.
De exemplu, electoratul lui Ion Iliescu şi al P D S R a devenit şi mai îmbă­
trânit, mai ruralizat şi mai feminizat.
Alegerile din 2 0 0 0 au fost m a r c a t e de dezamăgirea faţă de perfor­
m a n ţ e l e guvernării anterioare. R a t a participării (în primul tur) a fost de
6 5 % , cu 11 p u n c t e procentuale mai redusă decât în 1996. Cel mai vizibil
partid al C D R , P N Ţ - c d a fost penalizat drastic, nemaireuşind să intre în
parlament. O parte a electoratului a căutat o a treia soluţie, dincolo de
deja clasicul clivaj dintre P D S R şi C D R . Această opţiune a fost conside­
rată Partidul „ R o m â n i a M a r e " ( P R M ) şi liderul acestuia, Corneliu Vă­
d i m T u d o r . P R M a obţinut în jur de 2 0 % la alegerile parlamentare iar
V ă d i m T u d o r peste 2 8 % din voturi la turul I, ceea ce 1-a calificai pentru
al doilea tur, u n d e însă a pierdut în faţa lui Iliescu. Un studiu făcut de
Institutul M e t r o m e d i a T r a n s i l v a n i a 4 4 3 a arătat că spre P R M s-au orientat
mulţi n e m u l ţ u m i ţ i , atât în raport cu formaţiunile şi liderii care au guver­
nat între 1996 şi 2 0 0 0 , cât şi faţă de P D S R . Astfel, electoratul P R M din
2 0 0 0 a avut cel mai m a r e procent - 2 8 % - de vot negativ („am votat îm­
potriva actualilor g u v e r n a n ţ i " ) . T o t electoratul P R M a avut şi cel mai
m a r e scor la voturile justiţiare ( „ a m votat cu partidul care luptă împotri­
va corupţiei, hoţiei, trădării..."). Astfel, 1 4 % dintre electorii acestui par­
tid şi-au motivat astfel votul, faţă de n u m a i 1- 4%, cât reprezentau
votanţii „justiţiari" ai celorlalte partide.
A n a l i z a socio-demografică a votului a reliefat o anumită „mediocri­
t a t e " a electoratului P R M din anul respectiv. Astfel, alegătorii acestui
partid erau, în majoritate, de vârstă mijlocie, locuiau în oraşe mici şi
mijlocii, aveau un nivel mediu de educaţie şi un statut social mijlociu. în
sondajele preelectorale, această categorie socială „mijlocie" (fără a fi
Chiribucă, D., M. Comşa, C. Moldovan : „ Motivaţia votului", în: Mihăilescu,
V.(ed.): Sondajele de opinie. Mod de utilizare. Alegerile 2000. Prezentare şi analiză,
261
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
însă o clasă de mijloc autentică) a manifestat cea mai m a r e n e m u l ţ u m i r e
şi frustrare. î n c ă o dată, s-a confirmat „teoria frustrare-agresivilate"(vezi
subcapitolul 7.8. din această lucrare): nu cei mai nevoiaşi p r o v o a c ă ridi­
carea nivelurilor de violenţă şi agresivitate socială ci cei care au un nivel
mai înalt de aspiraţii dar care nu au suficiente posibilităţi pentru a le
îndeplini.
11.6. MUTAŢII RECENTE ÎN COMPORTAMENTELE
ELECTORALE
în acest subcapitol i n t e n ţ i o n ă m să lansăm d o a r câteva idei şi poten­
ţiale noi piste de cercetare. Este evident că m o d u l de desfăşurare a ale­
gerilor, c a m p a n i l e electorale, participarea cetăţenilor şi rolul opiniei
publice au suferit i m p o r t a n t e modificări în raport cu, să s p u n e m , secolul
trecut. U n i i 4 4 4 vorbesc de o americanizare a alegerilor, referindu-se la
stilul c a m p a n i i l o r electorale. Astfel, m a s s - m e d i a (în special televiziu­
nea) î n c e p să j o a c e un rol din ce în ce mai important în alegeri, nu numai
pentru informare d a r şi pentru modificarea sau consolidarea atitudinilor
şi c o m p o r t a m e n t e l o r electorale. Astfel, partidele şi candidaţii îşi concen­
trează eforturile nu direct către electoral ci indirect, prin mass-media.
M a s s - m e d i a (în special televiziunea) devin ţinta predilectă a acţiunilor
de influenţare venite din partea partidelor şi candidaţilor.
P r o e m i n e n ţ a televiziunii modifică centrul de greutate al campanii­
lor, de la partide la candidaţi, p r e c u m şi stilul c a m p a n i i l o r electorale şi al
politicii, în general, accentuând teatralitatea şi caracterul de spectacol.
M u l t i p l e l e r u n d e de alegeri ( d e la nivelul cel mai de jos, local şi până la
nivelul cel mai înalt, al p a r l a m e n t u l u i e u r o p e a n ) p r e c u m şi prezenţa con­
tinuă a e l e m e n t e l o r cu tentă electorală pe micile e c r a n e tind să determine
o p e r m a n e n t i z a r e a c a m p a n i e i electorale, cu c o n s e c i n ţ e asupra costurilor
ei dar şi a gradului de interes şi/sau saturaţie a publicului.
în aceste condiţii, apelul la sondajele de opinie î n c e p e să fie din ce
în ce m a i frecvent, acest apel fiind făcut nu n u m a i de politicienii intere­
saţi să m o n i t o r i z e z e reacţia publicului la orice decizie sau manifestare a
lor, d a r şi de instituţiile m e d i a .
Alături de televiziune, şi alte noi tehnologii (în special internetul)
tind să p r o d u c ă mutaţii în c o m p o r t a m e n t e l e electorale. Se vorbeşte de
votul pe internet (şi în u n e l e locuri el deja funcţionează). D e j a partdele
444
Field, W.: "On the Americanization of Electioneering", în Electoral Studies, no.
1/1994, p . 5 8 .
262
11. COMPORTAMENTE ELECTORALE
şi candidaţii au site-uri, blogguri, c o m u n i c ă cu alegătorii prin e-mailuri,
pe forumuri, există deja o presă virtuală, oricum, tot mai mulţi oameni
citesc p r e s a şi u r m ă r e s c televiziunile pe internet. Principala caracteristi­
că a internetului, care p o a t e fi foarte bine exploatată din punct de vedere
electoral, este interactivitatea, c e e a ce schimbă m o d u l clasic de a fi al
c a m p a n i e i electorale. Alegătorul poate fi stimulat prin diferite jocuri pe
internet, simulări, ghicitori, site-urile transformându-se în adevărate
platforme m u l t i m e d i a d e c o m u n i c a r e interactivă.
Grupurile-ţintă ale c a m p a n i i l o r încep să fie proiectate ţinând cont
de caracteristicile socio-demografice ale utilizatorilor de internet, de
obicei mai d e g r a b ă tineri, educaţi, toleranţi, deschişi la nou, cu un nivel
de trai relativ decent, vioi, interesaţi de idei noi, de informaţie şi cu un
ludism ridicat.
Internetul poate a d u c e o scădere a costului campaniei, în prezent
mai ales candidaţii fără prea mari fonduri folosind predominant sau ex­
clusiv internetul ca mijloc de c a m p a n i e .
De a s e m e n e a , internetul a început să fie folosit din ce în ce mai
mult ca instrument al sociologiei electorale. Sondajele pe internet au fost
acuzate că sunt neştiinţifice, că sunt pseudosondaje şi aceasta în special
datorită lipsei de reprezentativitate a eşantioanelor folosite. în prezent,
sondajele electronice sunt folosite mai ales pentru publicurile „de n i ş ă "
dar, o d a t ă cu penetrarea din ce în ce mai mare a internetului în straturile
cele mai puţin accesibile ale societăţii, ele încep să fie utilizate cu referi­
re la orice problemă. Astfel, un sondaj online, realizat de Institutul Ipsos
în Franţa, cu ocazia alegerilor prezidenţiale din 2007, a anticipat cu mai
multă acurateţe rezultatele oficiale ale scrutinului decât sondajele
offline.
în afară de sondaje online, internetul poate fi folosit în sociologia
electorală pentru colectarea de date deja existente şi pentru analiza se­
cundară: accesul la diferite baze de date privind profilul socio-
demografic al diferitelor categorii de electorat, despre c o m p o r t a m e n t e l e
electorale din trecut, rezultatele alegerilor, rezultatele altor sondaje, m o ­
nitorizarea mass-media, d o c u m e n t e oficiale şi legislaţie etc. Internetul
este folosit şi pentru desfăşurarea de focus-grupuri cu alegătorii, pentru
evaluarea aspiraţiilor lor, a discursurilor electorale, a publicităţii electo­
rale, a mesajelor şi temelor campaniilor.
M a i importante î n s ă decât mutaţiile tehnologice sunt î n s ă mutaţiile
axiologice, p r o d u s e în valorile electoratului - ofensiva individualismu­
lui, a h e d o n i s m u l u i , e r o d a r e a solidarităţilor şi loialităţilor de grup. în
263
N U 3 T A M n R m 7 F SOCIALE ALE PUTERII

linsa acestor loialităţi, electoratul d e v i n e mai volatil, mai mobil, mai

imprevizibil. în lipsa solidarităţilor, o a m e n i i se c e n t r e a z ă asupra micro­
12. SCHIMBAREA POLITICĂ
c o s m u l u i lor şi devin dezinteresaţi, indiferenţi şi apatic, faţa de cetate,
politică şi alegeri.
12.1. CONCEPTELE-CHEIE ALE PARADIGMEI SCHIM­
BĂRII

M u l t ă vreme, oamenii au crezut că l u m e a nu se schimbă. Ei trăiau

în comunităţi mici şi relativ izolate, în care schimbarea era aproape ine­
xistentă. Fiecare generaţie ducea, în linii esenţiale (familie, muncă, reli­
gie, cultură) aceeaşi viaţă ca şi generaţia precedentă. Dar, la un m o m e n t
dat, toată această imuabilitate a dispărut. Timpul şi-a pierdut răbdarea şi
istoria s-a accelerat. Bogaţii au început să sărăcească iar unii săraci să se
îmbogăţească. Religiile şi obiceiurile milenare au început să fie contes­
tate. Regii, trimişii divinităţii pe pământ, deveneau simpli cetăţeni, în
cazul fericit în care nu îşi pierdeau capetele. Era m o d e r n ă îşi făcea apari­
ţia. Distincţia modem/tradiţional îşi are originea în E p o c a Luminilor,
care a a d u s o viziune d i n a m i c ă asupra lumii, societăţii şi politicii. C o n -
c e p t e l e - c h e i e ale acestei viziuni dinamice sunt următoarele:
Schimbarea politică este variaţia în timp a relaţiilor, instituţiilor,
organizaţiilor şi culturilor politice. C e a mai importantă relaţie politică
fiind puterea, poate cea mai studiată schimbare politică este schimbarea
puterii politice.
Dezvoltarea politică este schimbarea care urmăreşte tendinţa dife­
renţierii structurale şi a complexităţii.
Progresul politic indică obiectivul dezvoltării politice, implicând o
d i m e n s i u n e normativă şi etică.
D a c ă schimbarea şi dezvoltarea sunt relativ uşor de observat şi cu­
antificat, progresul politic g e n e r e a z ă dispute aprinse, atât din punctul de
vedere al obiectivului care trebuie atins de către dezvoltarea politică cât
şi din punctul de vedere al criteriilor, indicatorilor care ar putea măsura
445
gradul de atingere a obiectivului propus. R a y m o n d A r o n , crede că în
domeniul politic progresul este de ordin dialectic. Se trece de la un re­
gim la altul nu ca de la rău la bine, de la inferior la superior, ci ca de la o
soluţie la altă soluţie, fiecare dintre ele având avantaje şi inconveniente,

Apud Aron, R.: Les desdlusions du progres. Essai sur la dialectique de la

modernite, Calmann-Levy, Paris, 1969, pp.196-203.

264
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
pentru că toate regimurile politice sunt imperfecte. N o ţ i u n e a de progres
politic este deci relativă.
Gânditorii sunt influenţaţi de m o m e n t u l politic în care trăiesc.
A c e a s t a d e t e r m i n ă o viziune optimistă sau, d i m p o t r i v ă , pesimistă asupra
schimbării politice. P e n t r u unii, de e x e m p l u , d e m o c r a ţ i a este un accident
al istoriei. în istorie, regimurile d e m o c r a t i c e au d u r a t mult mai puţin
decât tiraniile şi au apărut mai mult sau mai puţin intâmplător, în spaţii
geografice restrânse . cro-politica la nivel local creează astfel de e v e n i m e n t e dar şi la nivel
S p e n g l e r 4 4 7 d e n u n ţ ă mitul „iudeo-creştin şi m e s i a n i c " al progresului
în istorie: fiecare civilizaţie, inclusiv c e a occidentală, se naşte, se dez­
voltă şi m o a r e , fără a exista o secvenţă liniară, o continuitate.
D i m p o t r i v ă , există gânditori care c o n c e p s c h i m b a r e a politică p r e ­
c u m o evoluţie predictibilă, de la inferior la superior, de la primitivitate
la civilizaţie, de la dictatură la d e m o c r a ţ i e 4 4 8 . D e z v o l t a r e a d e m o c r a t i c ă
devine criteriul cel mai important pentru superioritatea unei societăţi,
fiind legată, d u p ă c u m ne a m i n t i m că Lipset considera, de dezvoltarea
e c o n o m i c ă şi socială.
G â n d i r e a marxistă este şi ea u n a de tip evoluţionist, pentru că, deşi
societăţile c u n o s c u t e se b a z a u pe clase sociale, situaţia clasei exploatate
- sclavi, şerbi, proletari - se ameliorează de la o e p o c ă la alta, scopul
evoluţiei sociale fiind c o m u n i s m u l , societatea fără clase.
12.2. SCHIMBARE POLITICĂ ŞI EVENIMENTE POLITICE
Este dificil de apreciat raportul dintre s c h i m b a r e a socială spontană
şi cea organizată, dintre rolul factorilor obiectivi şi al celor subiectivi,
între s c h i m b a r e a graduală şi cea bruscă..
în aparenţa, s c h i m b a r e a politică este o p e r a acţiunii politice, prin
implicarea actorilor politici exercitând sau vizând exercitarea puterii. Un
rol i m p o r t a n t în s c h i m b a r e îl are însă şi conjunctura, ca ansamblu al
e v e n i m e n t e l o r colective şi involuntare: e v e n i m e n t e î n t â m p l ă t o a r e , catas­
trofe naturale, n e n u m ă r a t e acţiuni individuale s p o n t a n e , f e n o m e n e de­
mografice şi e c o n o m i c e , tensiunile sociale, conjunctura internaţională.
Prin urmare, e v e n i m e n t e l e politice se p r o d u c într-o a n u m i t ă conjunctură.
446
Revel, J.-F.: Comment les democraties fînissent, France Loisirs, Paris, 1983, pp.
11-13.
447
Spengler, O.: Le Declin de l'Occident, Gallimard, Paris, 1948, p.31, text existent
în Durând, op. cit., p. 170.
448
Vezi, de exemplu: Fukuyama, F.: Sfârşitul istoriei şi ultimul om, Paideia, Bucu­
reşti, 1992.
266
12. SCHIMBAREA POLITICĂ
Pentru a fi eficace, acţiunea politică trebuie să ţină cont de conjunctură,
eventual să acţioneze asupra elementelor constitutive ale conjuncturii.
Evenimentul politic este acel eveniment care afectează viaţa Polisu­
449
lui, a Cetăţii, adică a statului şi a societăţii . B o u t h o u l clasifică eveni­
mentele politice în:
E v e n i m e n t e politice funcţionale: sunt activităţile curente, nor­
m a l e ale vieţii politice, într-un anumit regim şi într-o anumită ţară. Mi-
central este posibil ca sistemul politic să funcţioneze lin: un ministru
s u c c e d e altui ministru, un nou rege se urcă pe tronul tatălui său, parla­
mentele se s c h i m b ă prin alegeri ordonate şi calme e t c ,
E v e n i m e n t e l e politice de dimensiune istorică sunt evenimente
extraordinare, deseori fluctuaţii anormale şi neaşteptate ale conjuncturii
politice. E v e n i m e n t e l e istorice aduc variaţii structurale sensibile, fără a
provoca, totuşi, bulversări majore. De exemplu: modificări constituţio­
nale, modificări ale legilor electorale, modificări de frontiere, reforme
administrative, schimbări de dinastie etc.
E v e n i m e n t e l e politice de dimensiune sociologică înseamnă
schimbarea tipului de organizare socială şi a tipului de regim politic.
E v e n i m e n t e l e politice tipice pentru această ultimă categorie sunt
revoluţiile politice, care implică modificări structurale simultane în insti­
tuţii şi mentalităţi, crearea de noi ierarhii politice şi de noi elite politice.
Sartori defineşte astfel revoluţia: o preluare violentă a puterii prin spriji­
nul maselor, care p r e s u p u n e o restructurare fundamentală a corpului
politic . Definiţia sartoriană sugerează o nuanţă voluntaristă, în sensul
că revoluţiile politice nu sunt spontane. Ele sunt văzute ca fenomene
sociale colective violente, ce implică masele, ca actori politici. D e ş i
Sartori insistă mai mult pe sensul negativ al revoluţiilor (ele vor să
înlăture puterea existentă, fără a se şti prea bine ce va urma, ce se va
pune în loc) totuşi, prin revoluţii un sistem politic şubred se prăbuşeşte
dar apar şi noi structuri politice.
în acelaşi sens defineşte revoluţiile şi C h a r l e s Tilly, pentru care
452
elementul decisiv este transferul forţat al puterii s t a t u l u i .
Bouthoul, op.cit., p.40.
450
Sartori.G.: Teoria democraţiei reinterpretată (trad. de Doru Pop), Polirom Iaşi
1999, p. 87.
45
^ Ibidem, p.88.
452
Tilly, C.: Revoluţiile europene (1492-1992), Polirom, Iaşi, 2002, pp. 31-35.
267
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 12. SCHIMBAREA POLITICĂ

Revoluţiile suni un fenomen m o d e r n , spre d e o s e b i r e de alte con­ 12.3. SURSELE SCHIMBĂRII POUT1CE
fruntări sociale şi politice şi de alte forme de protest. Pentru a fi realiza­
S c h i m b a r e a puterii politice este văzută diferit de către marile para­
te, ele au nevoie de un a n u m i t grad de centralizare a statului, c a r e a fost
digme sociologice.
înfăptuit d o a r în epoca m o d e r n ă şi de tehnologii de c o m u n i c a r e în masă,
Astfel, struclural-funcţionalismul, expresie a holismului sociologic,
pentru a efectua mobilizările politice.
consideră schimbarea ca pe un ansamblu de modificări ale sistemului
E v e n i m e n t e l e sociologice sunt rezultatul, c â t e o d a t ă b r u s c şi brutal,
social care încearcă să r e c u p e r e z e echilibrul pierdut. Prin urmare,
al unei lente a c u m u l ă r i : un dezechilibru care se agravează puţin câte
schimbarea politică este o reacţie de adaptare a sistemului la o situaţie
puţin p r o v o a c ă o ruptură bruscă, declanşată, în aparenţă, de o întâmpla­
de criză. D a c ă Talcott P a r s o n s nu a explicat c a u z e l e apariţiei crizei, R o ­
re, de un pretext. A c ţ i u n e a politică şi rolul j u c a t de marii o a m e n i politici
bert M e r t o n 4 5 5 a găsit răspunsul în discrepanţele, contradicţiile, tensiuni­
sunt pregătite de o modificare lentă a structurilor şi mentalităţilor, de
le structurale care există între diferitele c o m p o n e n t e ale sistemului social
crearea conjuncturilor favorabile schimbării şi de utilizarea oportunităţi­
şi politic. O altă explicaţie se referă la necesitatea adaptării sistemului la
lor oferite de conjunctura politică. Revoluţiile nu se e x p r i m ă prin con­
mediul său exterior, pentru a supravieţui. In concluzie, cauzele crizei pot
flicte între structuri obiective şi forţe i m p e r s o n a l e : acestea sunt traduse
fi interne şi externe.
în conflicte deschise între autorităţile statului şi elitele culturale, e c o n o ­
M a r x i s m u l conţine şi el această idee, a sursei structurale a schimbă­
mice sau alte grupuri active din societate. Succesul u n e i tabere este decis
rii politice. Sursa schimbării politice este localizată în structura socială,
de cantitatea şi calitatea r e s u r s e l o r de care d i s p u n e p r e c u m şi de abilita­
în d i n a m i c a relaţiilor dintre diferitele grupuri care alcătuiesc societatea,
tea de a folosi aceste resurse (pe care, în unele cazuri, le p r i m e ş t e din
mai ales dintre clasele sociale. Relaţia cea mai explicativă este conflictul
străinătate). Soarta unei revoluţii este astfel hotărâtă de către această
dintre grupurile sociale. Politica nu mai este produsul consensului valo­
dinamică, imposibil de anticipat, dintre oportunităţile politice pe care
rilor sau al solidarităţii sociale (ca la D u r k h e i m ) ci rezultatul dominaţiei,
grupurile mobilizate î n c e a r c ă să le creeze sau să le m a n i p u l e z e , revendi­
forţei, violenţei. M o t o r u l schimbării politice este "lupta de clasă". Gru­
cările lor, activitatea lor organizatorică şi (în)capacitatea statului de a
purile sociale oprimate nu au de ce să valorizeze echilibrul social, con­
s u p r i m a prin violenţă astfel de g r u p u r i 4 5 3 .
sensul, stabilitatea; ele nu-şi pot e x p r i m a interesele decât prin conflict şi
Sartori (dar şi alţi autori, după c u m v o m vedea mai j o s ) subliniază,
schimbând puterea. Pentru marxişti, puterea este un j o c cu s u m ă nulă,
de a s e m e n e a , rolul culturii politice: revoluţiile se b a z e a z ă pe mobilizări
dacă cineva câştigă, atunci, automat, altcineva trebuie să piardă. P e n t r u
politice, ce nu s-ar putea realiza fără a fi susţinute de convingeri şi opinii structural-funcţionalişti, există situaţii în care p u t e m câştiga cu toţii sau
c o n t r a r e regimului pe c a r e îl î n l ă t u r ă 4 5 4 (adică, fără pre-existenţă unei pierde cu toţii.
subculturi revoluţionare). Cei care preiau c o n d u c e r e a statului nu o fac
Perspectiva marxistă are meritul de a sublinia rolul conflictelor din­
neapărat din sete de putere ci pentru că respectivul stat nu r ă s p u n d e con­
tre grupurile sociale în schimbarea politică. Ea este însă criticată de unii
vingerilor lor, pentru că el b l o c h e a z ă crearea de noi oportunităţi politice
autori 4 5 6 care au demonstrat că - în cazul revoluţiilor din Franţa, China,
n e c e s a r e remodelării societăţii şi schimbării sociale c o n f o r m e cu aceste
Rusia, Statele Unite - nu grupurile de la nivelurile inferioare al societăţii
convingeri.
produc revoluţiile (deşi aceste grupuri au un rol major în mobilizarea
politică) ci a n u m i t e grupuri din cadrul elitelor, c h i a r al clasei d o m i n a n ­
te. Deci nu este vorba de luptă de clasă ci de conflicte dintre grupurile
care alcătuiesc elitele - politice, administrative, e c o n o m i c e , culturale -

453
Goodwin J.: "Abordări etatiste ale revoluţiilor sociale - avantaje şi limitări ale Merton, R. K.: Social Theory and Social Structure, Free Press Glencoe ÎL 1957
Pp. 111. ' ' '
tradiţiei teoretice" în: Foran, J. (ed.): Teoretizarea revoluţiilor (trad. Radu Pavel
Skocpol, T. : States and Social Revolutions : A Comparative Analysis of France,
Gheo), Polirom, laşi, 2004, p. 23.
454 Russia and China, Cambridge University Press, Cambridge, 1979, pp.l 14-115.
Sartori, op.cit., p.87.

268 269
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
ale unei societăţi, p r e c u m şi dintre aceste grupuri şi stat, pentru că statul
nu este, c u m susţin marxiştii, o simplă expresie a relaţiilor de putere, o
î n c a r n a r e a dominaţiei unui grup. Statul este un actor a u t o n o m care con­
struieşte şi reconstruieşte în modul cel mai c o n c r e t relaţiile de putere din
societate, în b u n ă m ă s u r ă i n d e p e n d e n t de o clasă socială sau alta .
S c h i m b a r e a politică nu se p r o d u c e , însă, spontan, ci prin acţiune
politică. Proletariatul nu p o a t e acţiona în calitatea de „clasă în s i n e " pen­
tru s c h i m b a r e a puterii politice; el trebuie să d e v i n ă „clasă pentru s i n e " .
Sensul acestei transformări este o r g a n i z a r e a efortului colectiv al proleta­
riatului, raţionalizarea lui în cadrul unei organizaţii politice. Proletariatul
se transformă din „clasă în s i n e " în „clasă pentru s i n e " prin Partidul
C o m u n i s t . Acesta, iniţial o p e r a u n o r intelectuali, trebuie să desăvârşeas­
că transformarea, i n t r o d u c â n d „din e x t e r i o r " conştiinţa revoluţionară în
rândurile proletariatului. S p r e d e o s e b i r e de „falsa c o n ş t i i n ţ ă " , conştiinţa
de clasă se bazează pe poziţia obiectivă a unui g r u p social în structura
socială, pe interesele reale ale grupului, d e t e r m i n a t e de această poziţie.
T e o r i a de mai sus, o a r e c u m motivată prin faptul că, într-adevăr, pentru
acţiune politică este nevoie de o r g a n i z a r e a efortului colectiv, încearcă,
în acelaşi timp, să justifice implicarea intelectualilor în crearea partide­
lor c o m u n i s t e , p r e c u m şi slaba participare a m u n c i t o r i l o r la mişcarea
c o m u n i s t ă , cel puţin la începuturile acestei mişcări. Scopul schimbării,
al întregii istorii a umanităţii este societatea c o m u n i s t ă fără clase,
„ c o m u n i l a r e a o a m e n i l o r liberi", c u m îi s p u n e M a r x în „ C a p i t a l u l " .
Această schimbare se p o a t e face n u m a i prin revoluţia proletară.
D e ş i , din această perspectivă, marxismul este m a i c u r â n d o tauma-
turgie d e c â t o sociologie, p o a t e tocmai din această c a u z ă el şi-a m e n ţ i n u t
p u t e r e a de atracţie, în special datorită încrederii în capacitatea celor
oprimaţi de a se o r g a n i z a şi de a-şi cuceri drepturile, de a nu aştepta în
m o d pasiv un „ p r o g r e s " iluzoriu.
G e o r g L u k a c s , ministru al culturii în g u v e r n u l revoluţiei din 1956
din U n g a r i a şi unul dintre cei mai creativi autori marxişti (şi c o n d a m n a t
de staliniştii ce p reti ndeau a fi singurii marxişti adevăraţi, autentici şi
ortodocşi), d e m o n s t r e a z ă că grupurile sociale cu vocaţie politică sunt
cele care, plecând de la interesele lor de clasă, de la conştiinţa lor de
clasă, î n c e p să o r g a n i z e z e societatea c o n f o r m cu aceste interese . In
v i z i u n e a lui L u k a c s , mediatorul dintre teorie şi practică, dintre conştiin­
ţă, interese şi transformarea social-politică este Partidul. L u k a c s critică
457
Lukacs, G: Hisloire et conscience de classe. Essais de dialectique marxiste (trad.
de Kostas Axelos), Les Editions de Minuit, Paris, 1960, pp. 75-78.
270
12. SCHIMBAREA POLITICĂ
pe cei care văd conştiinţa de clasă ca pe un atribut formal, abstract şi
m e c a n i c , care poate fi „ i n t r o d u s " sau secretat şi încearcă să analizeze
c u m se c o n t u r e a z ă această conştiinţă în complexitatea reală a situaţiei de
viaţă a oamenilor, în totalitatea experienţelor lor sociale practice. Lukacs
reuşeşte să d o v e d e a s c ă de ce proletariatul avea nevoie de o conştiinţă de
clasă dar, în ciuda rafinamentelor şi profunzimii analizei sale, n u ' r e u -
şeşte să explice c u m a fost posibil, de ce o a m e n i sau chiar grupuri ale
elitelor d o m i n a n t e , ale burgheziei, şi-au a b a n d o n a t statusul social, inte­
resele de clasă, conştiinţa lor de clasă, pentru a se ralia proletariatului
Procesele legate de s c h i m b a r e a politică par, astfel, a se p r o d u c e mai de­
grabă la nivelul elitelor decât la nivelul clasei muncitoare.
L u k a c s se b a z e a z ă m a i degrabă pe viziunea hegeliană a tânărului
Marx, decât pe operele de maturitate ale acestuia, tocmai pentru a men­
ţine o anumită deschidere şi flexibilitate a discursului marxist. O altă
filieră fertilă deschisă de L u k a c s în cercetarea socială din secolul 20 este
cea a „reificării" (concept derivat din latinescul res), a transformării oa­
menilor în lucruri, temă ce va reveni în operele unor importanţi marxişti
şi postmarxişti, de la M a r c u s e la Baudrillard.
C e l e d o u ă p a r a d i g m e e x p u s e mai sus, c e a a stabilităţii - structural-
funcţionalismul - şi cea a conflictului - marxismul - par a fi diametral
opuse în c e e a ce priveşte identificarea surselor şi evaluarea schimbărilor
sociale şi politice. într-o o p e r ă de tinereţe, R a l p h Dahrendorf 4 5 8 crede
că, în ciuda disputelor, viziunea stabilităţii şi viziunea conflictului sunt
c o m p a t i b i l e pentru că a m â n d o u ă acceptă finalmente atât schimbarea cât
şi stabilitatea, ceea ce diferă fiind numai accentul.
O altă categorie de surse ale schimbării sunt sursele culturale, adică,
impactul ideilor şi valorilor asupra schimbării politice şi sociale. într-
adevăr, putem găsi procese de schimbare politică în care religia, filoso-
fia socială, diferite ideologii sau chiar o anumită teorie ştiinţifică au ju­
cat un rol deosebit de important. Nu p u t e m neglija contribuţia la
s c h i m b a r e a politică a u n o r f e n o m e n e ce aparţin culturii, p r e c u m ilumi­
nismul, marxismul, protestantismul, sau chiar fizica nucleară. Ideile de­
vin p u t e r n i c e atunci c â n d cuprind m a s e l e ( M a r x ) şi atunci când se
transformă în ideologie şi c â n d susţin schimbări legislative şi instituţio­
nale. Francois Furet arată, de exemplu, ce influenţă puternică asupra
evoluţiilor politice din L u m e a a treia a avut formarea intelectualilor din
458
Dahrendorf, R.: Class and Class Conflict în Industrial Society, Stanford Univer­
sity Press, Stanford, CA, 1959, pp.241-248.
271
MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 12. SCHIMBAREA POLITICĂ

opoziţia la s c h i m b a r e este m a i fragilă. O m a r e i m p o r t a n ţ ă o are capacita­
tea de a c o m u n i c a cu mass-media, cu actorii politici, cu opinia publică,
de a influenţa, c o n v i n g e şi atrage. O organizaţie are cu atât mai multe
şanse de s u c c e s cu cât este m a i puţin izolată, cu cât legăturile sale cu
restul societăţii sunt mai b u n e . M u l t e mişcări sociale supravieţuiesc cu
sprijinul unei organizaţii-mamă sau al u n u i „ s p o n s o r " ( d e e x e m p l u , P a r ­
tidul C o m u n i s t din R o m â n i a era sprijinit de C o m i n t e r n ; m u l t e mişcări
anticoloniale sau „ p o p u l a r e " din l u m e a a treia au fost sprijinite de U n i u ­
nea Sovietică e t c ) .
în general, mişcările nou-create au o rată ridicată de „ m o r t a l i t a t e " .
Ele eşuează frecvent din c a u z a resurselor u m a n e de care dispun, prea
puţine, p r e a puţin c o m p e t e n t e sau pur şi simplu formate în alte organiza­
ţii şi care nu reuşesc să se a d a p t e z e la noile roluri. Alte c a u z e pot fi lipsa
„cererii" pentru schimbările p r e c o n i z a t e de respectiva organizaţie sau
opoziţia şi com p eti ţi a cu alte organizaţii.
O altă p r e o c u p a r e a sociologiei politice legată de mişcările sociale
este clasificarea lor. Principalul criteriu e s t e atitudinea lor faţă de
schimbare: de la cele care vor o s c h i m b a r e totală (revoluţionare) la cele
care doresc o d o a r ameliorare a situaţiei existente şi o s c h i m b a r e parţială
a instituţiilor şi a valorilor d o m i n a n t e (mişcări reformiste) şi de la cele
care îşi p r o p u n menţinerea instituţiilor şi valorilor, a statu-quo-ului poli­
tic (conservatoare) la cele care au ca obiectiv r e î n t o a r c e r e a la instituţii şi
valori din trecut (reacţionare).
12.5. TEORII SOCIOLOGICE REFERITOARE LA
BAREA POLITICĂ
C a u z e l e schimhăr; sunt m u l t i d i m e n s i o n a l e . E x i s t ă şi
unei societăţi din exterior d a r teorii-
ScVi'*"1"
p r i m u l rând, s c h i m b a r e a e n d o g e n ă
u sunt teorii c o n c u r e n t e , ci alterna-
c în interpretarea u n u i e v e n i m e n t
1 rt" ~ u -a
vie, 5 - 2 J= i <=
•
12*15 : U j - c îzentat-o în alt context (vezi sub-
C a u z a agresivităţii manifestate de unii indivizi sau unele grupuri es­
te frustrarea. Prin urmare, d a c ă într-o societate există grupuri importante
care sunt frustrate, atunci există o probabilitate a e v e n i m e n t e l o r violente,
ce p o t d e t e r m i n a schimbări politice. O formă a acestei teorii este teoria
marxistă a pauperizării: datorită goanei d u p ă profit a capitaliştilor, prole­
tariatul d e v i n e din ce în ce m a i sărac şi, deci, mai nemulţumit, mai dis­
p u s să se revolte pentru că " n u are de pierdut decât lanţurile". Această
teorie a fost, însă, contrazisă de evoluţiile sociale c o n t e m p o r a n e : clasa
m u n c i t o a r e nu n u m a i că nu s-a pauperizat dar nivelul de trai, veniturile
şi c o n s u m u l au crescut continuu. Atunci, explicaţia agresivităţii şi a frus­
trării a fost găsită în deprivarea relativă. Prin urmare nu mizeria şi sără­
cia d e t e r m i n ă revolta. Grupurile care trăiesc în sărăcie extremă sunt mai
d e g r a b ă apatice decât revoltate. Grupurile care provoacă schimbarea
socială prin revolta lor sunt grupuri nemulţumite din cauză că se simt
nedreptăţite c o m p a r a t i v cu alte grupuri sociale: ele nu sunt sărace la
m o d u l absolut ci relativ la alte grupuri sociale. Prin urmare, nu atât situ­
aţia socială obiectivă este importantă, cât percepţia acestei situaţii. M o ­
m e n t e l e de schimbare politică sunt adesea m o m e n t e în care aspiraţiile
sociale cresc (uneori, în m o d nerealist), neexistând o posibilitate imedia­
tă de a le satisface. De e x e m p l u , Alexis de Tocqueville, analizând M a r e a
R e v o l u ţ i e Franceză, arată c u m naţiunile au suportat răbdătoare, timp de
veacuri, asuprirea cea mai copleşitoare dar au explodat atunci când au
văzut o luminiţă de speranţă de a trăi mai bine: „pentru o guvernare
proastă, cel mai primejdios m o m e n t este cel în care încearcă să îndrepte
SCHIM­ lucrurile...O nedreptate î n d u r a t ă cu r ă b d a r e o v r e m e atât de îndelungată
încât ajunge să pară ireparabilă devine brusc intolerabilă din m o m e n t u l
în c a r e o a m e n i l o r le vine i d e e a de a o î n l ă t u r a " 4 6 2 . Astfel, M a r e a Revolu­
ţie F r a n c e z ă a fost precedată de o e p o c ă de relative progrese e c o n o m i c e
şi sociale, care au ridicat nivelul de aspiraţii al p o p o r u l u i . T o t aşa, româ­
nii au suportat răbdători p e r i o a d a de c u m p l i t e privaţiuni din ultimul de­
ceniu al regimului C e a u ş e s c u d a r au e x p l o d a t atunci când, prin
intermediul televiziunilor ţărilor vecine şi al radiourilor occidentale, au
aflat de schimbările de tip glasnost şi perestroika din U n i u n e a Sovietică
şi din alte ţări "frăţeşti".

î p e s c h i m b a r e a politică ca expre-
cit., p so - c — ;ste văzută ca un proces violent,
tr având î n t o t d e a u n a d r e p t scop 4 2
de Tocqueville, A.: Vechiul regim şi revoluţia, Humanitas, Bucureşti, 2 0 0 0
0r p.177.
'an, New v . ^-
275
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
T e o r i a valorii a d ă u g a t e
A ş a c u m am mai spus, nu există o singură c a u z ă sau o singură ex­
463
plicaţie pentru s c h i m b a r e . Potrivit lui Neil S m e l s e r , s c h i m b a r e a se
p r o d u c e în mai multe etape, prin a c u m u l ă r i succesive ale factorilor favo-
rizanţi:
1. C o n d i ţ i a structurală: existenţa unor condiţii obiective ce pot
provoca situaţii conflictuale
2. T e n s i u n e a structurală: apariţia emoţiilor, frustrărilor, sentimen­
telor de incertitudine, alienare şi a n o m i e
3. Difuziunea ideii generalizate asupra m o d u l u i de r e d u c e r e a ten­
siunilor structurale. O a m e n i i î n c e p să definească situaţia socială în care
trăiesc într-un mod analog: ei î n c e p să î m p ă r t ă ş e a s c ă aceleaşi credinţe
privind c a u z e l e nem ul ţum i ri l or şi disfuncţiilor. Ideea generalizată este
creatoare de unitate de acţiune şi c o n t r i b u i e la e r o d a r e a legitimităţii pu­
terii politice existente. Ideea generalizată d e v i n e incompatibilă cu regi­
mul şi reprezintă o c o n c e p ţ i e alternativă a ordinii politice
4. Factorul precipitam: este un e v e n i m e n t conjunctural care pro­
voacă o mişcare de contestare a regimului
5. Mobilizarea pentru acţiune: agenţii mobilizatori folosesc ne­
mulţumirea, difuză şi eterogenă la început, în scopuri politice. Ei popu­
larizează ideea generalizată, î n c e r c â n d să c o n c e r t e z e şi să o r g a n i z e z e
efortul colectiv, în vederea acţiunii
6. Controlul social: capacitatea noilor c o n d u c ă t o r i dc a folosi co-
creiţia.
De exemplu, în d e c e m b r i e 1989, în R o m â n i a , erau îndeplinite con­
diţiile structurale, exista o situaţie conflictuală, o a m e n i i erau nemulţu­
miţi din c a u z a foamei, frigului, a celorlalte privaţiuni, terorii, a lipsei
drepturilor şi libertăţilor. A c e s t e condiţii obiective se oglindeau în tensi­
u n e a structurală, în a c u m u l a r e a n e m u l ţ u m i r i l o r şi a s e n t i m e n t e l o r de ură
faţă de guvernanţi. Ideea generalizată care î n c e p e să se c o n t u r e z e este
înlăturarea regimului C e a u ş e s c u şi apoi, a c o m u n i s m u l u i , în general.
Factorul precipitam a fost decizia autorităţilor de a-1 m u t a pe pastorul
Laszlo T o k e s ( c u n o s c u t pe plan local ca o p o z a n t al c o m u n i s m u l u i ) de la
T i m i ş o a r a la Oradea, în ciuda opoziţiei enoriaşilor săi, care s-au a d u n a t
să îl protejeze. Agenţii mobilizatori au fost primele organizaţii create,
Frontul D e m o c r a t la T i m i ş o a r a şi Frontul Salvării N a ţ i o n a l e la Bucu­
reşti. C o n t r o l u l social s-a manifestat prin procesul şi e x e c u t a r e a soţilor
463
Smelser, N.J.: Theory of collective behavior, The Free Press, N e w York, 1962,
p.8 şi urm.
276
12. SCHIMBAREA POLITICĂ
C e a u ş e s c u p r e c u m şi prin limitarea expresiei drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti.
Teoria normelor emergente
R a l p h T u r n e r 4 6 4 ş i L e w i s Killian insistă asupra importanţei schimbă­
rii n o r m e l o r sociale care acţionează în m o m e n t e l e de schimbare politică.
Este importantă redefinirea n o r m e l o r care ghidează comportamentul
o a m e n i l o r şi care trebuie să fie o p u s e normelor oficiale de comporta­
ment. T r e b u i e creată o n o u ă c o e z i u n e socială bazată pe un nou confor­
mism, pe noi n o r m e , c â t e o d a t ă de neimaginat cu d o a r câteva zile înainte.
De exemplu, cu câteva zile înainte de 21 d e c e m b r i e 1989, bucureştenii
nu se puteau imagina ieşind pe străzi şi strigând "Jos C e a u ş e s c u ! " şi
" J o s c o m u n i s m u l ! " . N o r m e l e de c o m p o r t a m e n t pe care le respectau îi
î n d e m n a u să se c o n f o r m e z e , luând cuvântul în şedinţe pentru a condam­
na " h u l i g a n i i " din Timişoara, participând la mitingul organizat de
C e a u ş e s c u în Piaţa Palatului etc. A d o u a zi, aceste norme nu mai exis­
tau; noile n o r m e cereau ieşirea pe străzi, scandarea lozincilor anticeau-
şiste, lupta cu forţele de reprimare, mai târziu, vigilenţa împotriva
"teroriştilor". F ă r ă sch imbarea n o r m e l o r de c o m p o r t a m e n t şi fără gene­
ralizarea noilor n o r m e şi a b a n d o n a r e a celor vechi, schimbarea politică
nu ar fi fost posibilă.
T e o r i a mobilizării r e s u r s e l o r
Teoriile prezentate mai sus nu explică raritatea evenimentelor ce
p r o d u c schimbări politice majore, deşi nemulţumiri, frustrări, deprivări,
condiţii şi tensiuni structurale există din plin.
J e n k i n s 4 6 5 găseşte explicaţia pentru aceasta în dificultatea accesului
la resurse, adică resurse u m a n e , timp, competenţă, bani, organizare. Re­
sursele reprezintă o speranţa pentru câştigarea puterii, în ciuda opoziţiei
grupurilor d o m i n a n t e . A c e s t e resurse sunt, de obicei, inaccesibile celor
mai oprimaţi, celor săraci, needucaţi, marginalizaţi. Mişcările sociale
alcătuite exclusiv din săraci au puţine şanse de succes. Pentru a reuşi, ele
au nevoie să atragă indivizi din clasele mijlocii sau chiar superioare,
educaţia fiind, de asemenea, o resursă majoră.
•IM
Turner, R.H. Killian, R.: Collective behavior, Prentice-Hall, Englewood Cliffs
NJ, 1987.
5
Jenkins, J.C.: "Resource mobilization theory and the study of social movemenls".
în Animal Review of Sociology, 9/1983, pp. 527-553.
277
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
Astfel, revoluţiile "proletare" (în Rusia, Cuba, China) s-au folosit de
intelectuali, mulţi dintre fondatorii partidelor comuniste având o origine
socială superioară. Astfel, nu grupurile dezavantajate sunt cele responsabile
pentru schimbările politice ci, dimpotrivă, grupuri puternice, care au acces
la resurse. Eficacitatea acţiunii politice nu depinde numai de motivaţia par­
ticipanţilor ci, ca în orice organizaţie, este nevoie de bani şi de competenţă
administrativă. Implicarea elitelor în mişcările sociale ale grupurilor domi­
nate determină o situaţie de negocieri, compromisuri, renunţarea la anumite
revendicări. Deseori, prin radicalizarea mişcării, se poate ajunge la debarca­
rea unora sau altora dintre "tovărăşii de d r u m " .
T e o r i a procesului politic
M c A d a m 4 6 6 a c c e n t u e a z ă influenţa contextului social şi politic, cu
referire la vulnerabilitatea grupurilor d o m i n a n t e şi a instituţiilor oficiale.
Prin u r m a r e criza, slăbiciunea regimului politic existent sunt esenţiale
pentru apariţia mişcărilor sociale contestatare. P e n t r u a avea succes,
schi m barea politică atinge regimurile politice în criză. C r i z a obiectivă se
reflecta în mentalităţi, proces c u n o s c u t sub n u m e l e de eliberare cogniti­
vă. Eliberarea cognitivă c o n t r i b u i e la delegitimarea puterii. î n d o i a l a faţa
de capacitatea şi legitimitatea r e g i m u l u i se r ă s p â n d e ş t e şi se adânceşte.
Sunt puse la îndoială şi, apoi, contestate, toate valorile, miturile şi sim­
bolurile oficiale ale grupurilor d o m i n a n t e . Acestea trebuie să aleagă: fie
îşi construiesc şi aplică o nouă strategie de legitimare, fie c e d e a z ă locul
altui grup, purtător al unui nou mesaj, al unor valori diferite. Prin conti­
nuarea excluderii, prin blocarea accesului unor grupuri sociale organiza­
te la putere şi la resursele statului, regimurile în funcţiune nu fac decât
să radicalizeze mişcările sociale contestatare. P e n t r u a le deradicaliza,
12. SCHIMBAREA POLITICĂ
E x i s t ă trei condiţii necesare procesului politic ce duce la schimbare:
p i e r d e r e a accelerată de legitimitate a regimului aflat la putere; cristaliza­
rea u n o r revendicări c o n c r e t e ; î n c r e d e r e a în forţa şi capacitatea de a rea­
liza a c e s t e revendicări, datorită resurselor proprii suficiente şi
vulnerabilităţii adversarilor.
D a c ă reacţia guvernului faţă de contestare este reprimarea violentă,
atunci există două posibilităţi: fie anihilarea mişcării fie consolidarea ei.
R e p r e s i u n e a exercitată î m p o t r i v a revoltaţilor d u c e deseori la radicaliza­
rea mişcării prin eliminarea partizanilor soluţiilor moderate. Adesea cei ce
câştigă în u r m a represiunii d u r e sunt extremiştii, partizanii soluţiilor radi­
cale şi ai utopiilor seducătoare. Se ajunge astfel la o spirală a violenţei.
T e o r i a culturii civice
Descentralizarea, localismul, regionalismul transnaţional, pluralis­
mul, diversitatea - sunt p r o c e s e care favorizează cultura politică a parti­
cipării. O m u l , cetăţeanul obişnuit devine relevant din punct de vedere
politic, d e v i n e implicat în sistemul politic, în viaţa şi în activitatea poli­
tică. C u l t u r a civică este fundamentată pe sentimentul că indivizii sunt
cetăţeni, că ei pot influenţa politica la toate nivelurile şi, în special, poli­
ticile p u blice. Indicatorul A l m o n d - V e r b a 4 6 8 se b a z e a z ă pe ipoteza că
existenţa acestui s e n t i m e n t reprezintă o garanţie sau o predicţie a faptu­
lui că în societăţile u n d e acest indicator are valori înalte, schimbările
politice drastice sunt improbabile.
T A B E L U L 14: I N D I C A T O R U L A L M O N D & V E R B A
CE AR FI DISPUŞI SĂ
FACĂ CETĂŢENII UNEI
ŢĂRI PT. A ÎNCERCA SĂ

GERMANIA
strategia c e a mai frecventă este c o o p t a r e a acestor mişcări (a liderilor lor)

BRITANIE
la g uvernare, în general, la activităţile statului. R e g i m u r i l e politice capa­ INFLUENŢEZE

MAREA
-
GUVERNANŢII

ITALIA

MEXIC
bile să î n c o r p o r e z e şi să neutralizeze astfel c o n t e s t a r e a sunt, de obicei,

SUA
(RĂSPUNSURI
regimurile d e m o c r a t i c e d a r şi r e g i m u r i autoritare de tip populist. MULTIPLE) - %
467
A d e s e a schi m barea politică este o activitate de bricolaj c u l t u r a l , SA MOBILIZEZE ŞI PE 32 22 19 10 20
de r e c o m p u n e r e a unei arhitecturi de semnificaţii cu ajutorul u n o r ele­ ALŢII, din care:
m e n t e diverse, chiar eterogene, asigurându-se astfel, cel puţin din punct - Să organizeze grupuri 29 18 7 6 18
de v e d e r e al culturii politice, continuitatea cu r e g i m u l trecut. informale - prieteni, vecini,
să scrie scrisori de protest,
petiţii (+)
466
McAdam, D.: Political process and the developmenl of black insurgency 1930-
1970, University of Chicago Press, Chicago, 1982, p.40 şi urm.
467
Sorokin, P.: Social and cultural dynamics, Porter Sargent Publisher, Boston,
1957, pp. 55-64. Almond & Verba, op. cit., pp. 335-354.

278 279
 12. SCHIMBAREA POLITICĂ
METAMQRFOZE_ŞOC!ALEALEPyiEM
6 2 Pe b a z a datelor din acest studiu am fi putut anticipa unele schimbări
- Să activeze într-un partid 1 1 2
violente în Italia şi M e x i c . Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a
7 2 3 arătat, într-adevăr, mişcări violente de protest în M e x i c (în special în
(+) 4 3
statul C h i a p a s ) şi o veritabilă implozie a sistemului politic în Italia, care
- Să activeze într-un grup
formal (sindicat, biserică, a asistat, datorită afacerilor de corupţie la nivel înalt, la dispariţia mari­
asociaţii) (+) lor ei partide de pe scena politică.
î N i c i G e r m a n i a nu se caracteriza printr-o cultură civică prea dezvol­
42 40 18 18 I 1 o
tată, deşi, la unii itemi, „stă mai b i n e " d e c â t M e x i c u l şi Italia. în acel
ţ l N f l l I R l din care: 1 m o m e n t , G e r m a n i a purta î n c ă urmările celui de al doilea război mondial
44 12 7 8
- Sa contacteze liderii aleşi ~~57 şi ale războiului rece, care au d u s la divizarea naţiunii germane în cele
sau presa (+)
1 4 4 - 66 1 d o u ă state: G e r m a n i a de Vest şi G e r m a n i a de Est. Violenţa nu lipsea din
- Să contacteze funcţionam 0 spaţiul public, bandele teroriste de extremă stângă (Baader-Meinhof),
rMihlin (-) mişcările neonaziste dar şi agresive demonstraţii sindicale făcându-şi
0 1 1 4
- Să contacteze un avocat şi 0 simţită prezenţa.
să dea statul sau respectiva
-7:
Studiul arată, în schimb, valori înalte ale culturii civice în cele două
1 organizaţie, in i u u c c u u i J
3 4 1 0
naţiuni anglo-saxone: Statele U n i t e ale Americii şi M a r e a Britanie. Prin
7
Să voteze împotriva puterii urmare, pe baza ipotezei de m a i sus, nu se anticipau schimbări social-
A
la viitoarele alegeri (+) 2 1 4
0 0 politice drastice în aceste ţări.
Acţiuni violente (-)
C o n c e p t u l de cultură civică elaborat de A l m o n d şi Verba este pu­
0 0 0 3 0 ternic m a r c a t de modul specific şi de tradiţiile participării politice în
Simplu protest (-)
societăţile anglo-saxone. într-o altă viziune, democraţia nu înseamnă
56 50 50
21 neapărat o participare politică masivă ci pluralism social-politic şi al
elitelor. Prin urmare, declinul participării politice şi civice nu î n s e a m n ă
şi declinul democraţiei.
s e P , =
" " : S „ t t o , v,*,. s . ; c c * S " »' Şi în viziunea lui H a b e r m a s 4 6 9 , în societăţile p o s t m o d e r n e schimba­
rea politică este paşnică, non-violentă, datorită existenţei unui spaţiu
public ce permite schimbul liber de idei şi noi forme de sociabilitate,
Winston, N e w York, NY, 1988, p. 578.
discuţii raţionale, deschise, c a r e duc la prăbuşirea barierelor sociale.
D esf ăşurat în a n i i ' 6 0 , studiul c o m p a r ă nivelul culturii civice în mai Contestarea se face în cadrul legal al dezbaterii politice, în instituţii pre­
m u l t e naţiuni. Indicatorul culturii civice este c o m p u s d i n m a i mulţi itemi cum parlamente, consilii, asociaţii, cluburi, universităţi, respectând regu­
care m ă s o a r ă participarea social-politică individuală şi colectivă. Se ob­ lile care codifică jocul politic.
servă că M e x i c u l şi Italia a v e a u cea m a i m i c ă p r o p o r ţ i e a cetăţenilor
dispuşi să realizeze mobilizări. De a s e m e n e a , p o n d e r i p r o c e n t u a l e im­
portante din cetăţenii investigaţi în aceste ţări e r a u înclinaţi către pasivi­
tate civică, declarând că nu ar face nimic pentru a influenţa guvernanţii,
în s c h i m b , proporţii c o m p a r a t i v mai mari ( m a i ales în raport cu Marea
B r i t a n i e şi Statele U n i t e ) din cetăţenii M e x i c u l u i şi Italiei ar contacta
funcţionarii publici (ceea ce reprezintă o sursă potenţială pentru corup­ 469
Habermas, J.: Sfera publică si transformarea ei structurală, Univers, Bucureşti,
ţie). M e x i c u l are, de a s e m e n e a , o rată relativ ridicată a activităţilor vio­ 1998, pp.32-34.
lente potenţiale.
281
280
MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
12.6. REVOLUŢIILE DIN 1989
Revoluţiile din 1989 au fost posibile datorită erodării legitimităţii
regimurilor c o m u n i s t e , datorită crizei acestor regimuri, criză manifestată
în toate planurile vieţii sociale. D e ş i mişcările sociale de protest („Soli­
d a r i t a t e a " în Polonia, „Carta 7 7 " în C e h o s l o v a c i a ) au contribuit decisiv
la această e r o z i u n e , totuşi, b u l g ă r e l e de z ă p a d ă a pornit din interiorul
elitelor c o m u n i s t e , evoluţia liderului c o m u n i s t M i h a i l G o r b a c i o v f i i n d
s i m p t o m a t i c ă , d i n acest p u n c t de vedere. O parte a nomenclaturii deve­
nise conştientă că nu mai p o a l e m e n ţ i n e controlul a s u p r a societăţii şi a
crezut că singura soluţie este î n c e r c a r e a de a reforma sistemul, de a de-
tensiona astfel situaţia socială. De aceea, revoluţiile din 1989 au fost
nonviolente, p e n t r u că ele nu au întâlnit o p o z i ţ i a şi r e p r e s i u n e a regimuri­
lor a n e m i a t e , pentru că au avut, p â n ă la un punct, colaborarea eliielor
c o m u n i s t e în încercarea de a s c h i m b a ceva. S i n g u r a revoluţie violentă a
fost în R o m â n i a tocmai pentru că ţara noastră, în timpul regimului ceau-
şist, avea o i n d e p e n d e n ţ ă mai m a r e faţă de U n i u n e a Sovietică şi, astfel,
nu a fost a n t r e n a t ă în b u l g ă r e l e de z ă p a d ă pornit de la M o s c o v a , d e c â t în
condiţiile u n o r acţiuni v i o l e n t e 4 7 .
La succesul nonviolent al revoluţiilor din estul E u r o p e i a conlribuit
şi socializarea politică - atât a maselor, cât şi a elitelor - aşa c u m se des­
făşura ea în regimurile c o m u n i s t e : „ D a r ei erau socializaţi şi în n u m e l e
libertăţii, participării şi d e m o c r a ţ i e i - c h i a r d a c ă a c e s t e e l e m e n t e erau
pervertite şi r e p r i m a t e " 4 7 1 . A c e a s t a ar p u t e a explica permeabilitatea res­
pectivelor categorii de populaţie, atât la critica societăţii în care trăiau -
în care „idealurile socialismului fuseseră î n t i n a t e " , d u p ă expresia lideru­
lui r o m â n Ion Iliescu - cât şi la o r e o r g a n i z a r e socială bazată pe principi­
ile şi valorile în care au fost socializate.
E v e n i m e n t e l e politice d i n 1989 au a s e m ă n ă r i d a r şi diferenţe în ra­
port cu revoluţiile precedente. Astfel, ele pot fi interpretate, d u p ă c u m
am văzut m a i sus, în cheile oferite de principalele teorii sociologice
referitoare la schimbarea politică. E i s e n s t a d t 4 7 2 găseşte următoarele si­
milarităţi cu alte revoluţii: revoltele p o p u l a r e , transformările ideologice
470
Foran, J: "Discursurile şi forţele sociale. Rolul culturii şi al studiilor culturale în
înţelegerea revoluţiilor" în Foran, op.cit., p. 217.
471
Eisenstadt, S.N.: "Prăbuşirea regimurilor comuniste", în Tismăneanu, v. (ed.):
Revoluţiile din 1989 între trecut şi viitor, Polirom, Iaşi, 2005, p. 114.
472
Eisenstadt, S.N.: "Prăbuşirea regimurilor comuniste", în Tismăneanu, v. (ed.):
Revoluţiile din 1989 între trecut şi viitor, Polirom, laşi, 2005, p. 104.
282
12. SCHIMBAREA POLITICĂ
şi culturale, rolul intelectualilor, declinul e c o n o m i c şi conflictele între
grupuri sociale.
T o t u ş i , nu se pot ignora trăsăturile lor specifice şi inovaţiile aduse
în planul acţiunii politice. S-a spus, de exemplu, că ele au fost revoluţii
r e s t a u r a t o a r e 4 7 3 , că nu au p r o p u s o ordine politică nouă, ci o întoarcere la
stadiul anterior al societăţii, dinainte de i m p u n e r e a de către U n i u n e a
Sovietică a modelului c o m u n i s t de organizare. Ar fi, astfel, nişte cercuri
pătrate, nişte revoluţii retrograde. Această distincţie este însă relativă
pentru că, după 1989, societăţile est-europene nu s-au întors pur şi sim­
plu la stadiul anterior (deşi u n e l e tradiţii au fost reînnodate) ci au tins
către modelul social, e c o n o m i c şi politic al E u r o p e i Occidentale, aşa
c u m aceasta a evoluat în ultimele cinci decenii.
O altă trăsătură specifică ar fi caracterul „ p r a g m a t i c " şi „non-
u t o p i c " al acestor revoluţii, care „nu şi-au avut originea într-o viziune
doctrinară a societăţii perfecte şi nu au recunoscut rolul niciunei
a v a n g a r d e a u t o d e s e m n a t e să c o n d u c ă acţiunea m a s e l o r " 4 7 4 . Această vi­
ziune este mai degrabă caracteristică marxismului şi revoluţiilor „prole­
t a r e " ; nu se poate afirma că toate revoluţiile au avut o c o m p o n e n t ă
utopică şi că au fost c o n d u s e de o singură „avangardă", de un singur
grup o m o g e n . Deşi nu s-au b a z a t pe o utopie precisă, totuşi, revoluţiile
din 1989 au avut, în mod latent, o viziune despre modelul de societate ce
ar trebui u r m a t ulterior prăbuşirii comunismului. Această viziune nu a
fost nici coerentă, nici unitară, în anumite m o m e n t e existând manifestări
antiliberale şi autoritare; totuşi, nu se poate nega atracţia (şi, poate, idea­
lizarea p â n ă la utopie) a Occidentului, a unei societăţi prospere şi libere,
bazată pe d e m o c r a ţ i e şi e c o n o m i a de piaţă. Ideologia latentă la care ne
refeream mai sus era împărtăşită în mod difuz de o parte importantă a
populaţiei dar, în special, de „clasa mijlocie" a socialismului real, clasă
mijlocie nu în termeni de proprietăţi sau nivel de trai ci în sens de cultu­
ră, educaţie şi stil de viaţă 1 5 .
Revoluţiile „clasice" se bazează pe ani şi decenii de organizare a
476
contestaţiei în mişcări s o c i a l e ; deşi au existat, destul de sporadic, miş-
473
Franşois Furet le numeşte "revoluţii-restauraţii " (Furet, F. : L'enigme de la de-
sagregalion communiste, Fondation Saint-Simon, Paris, 1990).
474
Tismăneanu, V.: "Introducere" în Tismăneanu, v. (ed.): Revoluţiile din 1989 între
trecut şi viitor, Polirom, Iaşi, 2005, p.9.
475
Chirot, D.: "Ce s-a întâmplat în Europa de Est în 1989?", în Tismăneanu, op. cit.,
p.48.
476
Ibidem, p.47.
283
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
12. SCHIMBAREA POLITICĂ
cari contestatare în E u r o p a de Est, acestea a p r o a p e au fost luate prin
mai i m p o r t a n t decât scopul acţiunii; ea este, astfel, antimachiavelică şi
surprindere de a m p l o a r e a pe care au luat-o e v e n i m e n t e l e , neputând spu­ 480
a n t i t e l e o l o g i c ă . Nu cucerirea puterii era scopul acestor mişcări şi nici
ne că aceste mişcări au organizat răsturnarea regimurilor c o m u n i s t e .
î n l o c u i r e a puterii existente cu un alt fel de putere ci renaşterea cetăţeniei
O altă distincţie importantă este raportarea la centrul politicii: „ R e ­
active şi organizarea societăţii într-un m o d în c a r e puterea şi politica să
voluţionarii clasici au crezut că pot schimba societatea; că, prin recon­
nu mai c o n t e z e . Prin aceasta, mişcările civice est-europene se deosebesc
strucţia c h a r i s m a t i c ă a centrului politic, se poate realiza o schimbare
de iniţiativele civice o c c i d e n t a l e . Acestea din urmă nu contestă, ba chiar
totală a s o c i e t ă ţ i i . " 4 7 7 Revoluţiile din 1989 nu ar avea, deci, atitudinea
apreciază rolul şi necesitatea instituţiilor politice d e m o c r a t i c e şi a justiţi­
iacobină a revoluţiilor clasice în raport cu puterea politică. Deşi aceasta
ei liberale şi înţeleg desfăşurarea contestării în acest cadru şi sprijinindu-
nu lipseşte din panoplia lor, nu este totuşi atitudinea d o m i n a n t ă . Figurile
se pe el, nu în afara sau împotriva lui. Jeffrey C. Isaac p u n e în evidenţă
m a r c a n t e de „revoluţionari" (Havel, M i c h n i k , Konrâd, poate chiar unii
această diferenţa prin disputa „filosofică" dintre Klaus, primul ministru
m e m b r i ai G r u p u l u i de D i a l o g Social sau ai Alianţei Civice în R o m â n i a ,
liberal al Cehiei şi preşedintele Havel. Miezul disputei a fost definiţia,
în special A n a B l a n d i a n a ) au fost tentanţi să se retragă din politica „poli­
rolul şi importanţa societăţii civile: „ Klaus, urmându-1 pe Hayek, a sus­
t i c ă " şi să practice o „antipolitică".
ţinut că societatea civilă reprezintă sfera tranzacţiilor individuale. Havel,
Politica antipolitică reprezintă o tradiţie a contestării regimurilor dimpotrivă, a insistat că societatea civilă oferă o a m e n i l o r spaţiu social
c o m u n i s t e de către societatea civilă din răsăritul E u r o p e i , dezvoltându- pentru a-şi a s u m a propria responsabilitate...şi dragostea faţă de propria
se „ca o formă alternativă de p o l i t i c ă " 4 7 8 . în regimurile totalitare, orice comunitate"481.
este diferit este un act potenţial d u ş m ă n o s , diferenţa de orice fel amenin­
ţând m o n o p o l u l regimului asupra tuturor aspectelor vieţii sociale. Iniţial, D e ş i cele d o u ă viziuni nu sunt c o m p l e t o p u s e ci, mai degrabă, dife­
rite, d i s p u t a continuă şi astăzi, în diferite ţari şi în diferite medii, sub
regimurile c o m u n i s t e nu au fost contestate p r o g r a m a t i c , în n u m e l e unei
diferite forme. P a r e însă că viziunea liberală devine din ce în ce mai po­
ideologii o p u s e . Contestaţia a fost pragmatică, punctuală şi numai repre­
pulară, mai ales în rândul noilor generaţii şi mai ales d u p ă aderarea ţări­
siunea a determinat o radicalizare şi politizare. De e x e m p l u , C a r t a ' 7 7 a
lor est-europene la U n i u n e a E u r o p e a n ă .
apărut în u r m a unui protest spontan faţă de arestarea unei trupe rock care
se n u m e a „Oamenii de plastic ai universului". Ulterior, mişcările contes­
tatare s-au focalizat pe p r o b l e m a drepturilor o m u l u i , după semnarea
Acordurilor de la Helsinki. A n a l i z â n d acţiunile şi luările lor de poziţie
nu se poate identifica o c o n c e p ţ i e sau o strategie de răsturnare a regimu­
rilor c o m u n i s t e ci dezvăluiri ale abuzurilor, scrisori şi petiţii care urmă­
reau liberalizarea, d e s c h i d e r e a şi u m a n i z a r e a acestor regimuri.
Atât în timpul regimurilor c o m u n i s t e , cât şi d u p ă prăbuşirea acesto­
ra, ideile liderilor mişcărilor civice est-europene p u n e a u accentul pe par­
ticipare directă şi contestau nu n u m a i totalitarismul ci şi aspecte ale
„societăţii de c o n s u m " şi ale crizei politice şi m o r a l e a m o d e r n i t ă ţ i i 4 7 9 .
A c e s t discurs se a s e a m ă n ă cu cel al intelectualilor critici, de stânga (de
e x e m p l u , M a r c u s e sau Mills).
Politica antipolitică se doreşte o politică diferită de politica clasică,
de acţiunea politică obişnuită. Pentru antipolitică m o d u l de acţiune este

Eisenstadt, S.N.: op. cit., p. 107.

Isaac, J.C.: " Semnificaţiile lui 1989", în Tismăneanu, op. cit., p. 150. lbidem, p. 153.
Isaac, op. cit., p.152. ' Ibid.,p.l65.

284
285
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII

Voslensky, M . : La Nomenklatura, B e l f o n d , Paris, 1 9 8 0 .

Vroom, V.H.: "A N e w Look at Managerial D e c i s i o n Making", în CUPRINS
Organizational Dynamics 5/1974.
Wallerstein, I.: The capitalist world-economy, Cambridge University 1. P E R S P E C T I V A S O C I O L O G I C Ă A S U P R A P O L I T I C U L U I 5
Press, Cambridge, 1 9 8 3 .
1.1. S p e c i f i c u l viziunii s o c i o l o g i c e 5
W e b e r , M . : Economie et societe, t o m e premier, P i o n , Paris, 1 9 7 1 .
Weber, M.: Economy and Society (ed. by Roth, G.& Wittich, C), 1.2. O b i e c t u l s o c i o l o g i e i p o l i t i c e ; c o n c e p t e - c h e i e 11

voi. 1-2, U n i v e r s i t y o f California P r e s s , B e r k e l e y , L A , 1 9 7 8 . 2.SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE 22

Weber, M.: Etica protestantă şi spiritul capitalismului (trad. Ihor 2 . 1 . Apariţia politicii 22
L e n m i j ) , H u m a n i t a s , Bucureşti, 2 0 0 3 .
2.2. Etapele evoluţiei politice 25
Weber, M.: Parties în Economy and Society. An Outline of
Interpreta/ion Sociology (ed. by Roth, G., Wittich, C ) , Bcdminster Press, 2 . 3 . P o l i t i c a şi alte f o r m e de r e g l e m e n t a r e a vieţii s o c i a l e -

N e w York, 1 9 6 8 . funcţiile guvernării 26

Weber, M.: The Theory of Social and Economic Organization (ed. by 2 . 4 . Statul m o d e r n 27
Talcotl P a r s o n s , O x f o r d U n i v e r s i t y P r e s s , 1 9 4 7 .
2 . 5 . T e o r i a modernizării p o l i t i c e 30
Wilensky, II.: Comparative Social Policy, Institute uf International
S t u d i o s , U n i v e r s i t y o f California, B e r k e l e y , 1 9 8 5 . 3. STATUL BUNĂSTĂRII 34
Wilensky, ÎL: The Welfare State mul Equallty: Structural and 3 . 1 . Definiţie 34
Ideologicul RootS Of Public Expindlture, University ol California Press,
3 . 2 . C o n t e x t u l s o c i a l al apariţiei statului bunăstării. E t a p e de e v o l u ţ i e . . . 3 6
Berkeley, 1975.
Worsley, P. (ed.): Modem Soctology, Penguin Books, Harmondsworth, 3 . 3 . M o d e l e (tipuri) ale statului bunăstării 41

1982. 3.4. Concluzii 46

Zamfir, C ( c o o r d . ) : Dimensiuni ale sărăciei, Expert, B u c u r e ş t i , 1995. 4. S I S T E M E ŞI S T R U C T U R I P O L I T I C E 49
Zamfir, E., Zamfir, ('.: Politici sociale. România în context european,
4 . 1 . P e r s p e c t i v e s o c i o l o g i c e asupra politicii 49
Alternative, B u c u r e ş t i , 1 9 9 5 .
4 . 2 . Ideile principale ale h o l i s m u l u i s o c i o l o g i c 52

4 . 3 . Instituţii ş i organizaţii p o l i t i c e 54

4 . 4 . O r g a n i z a ţ i i l e birocratice 58

4 . 5 . T e n d i n ţ e r e c e n t e î n organizaţii 65

5. P A R T I D E L E P O L I T I C E CA O R G A N I Z A Ţ I I 67

5 . 1 . S p e c i f i c i t a t e a partidelor c a organizaţii 67

5 . 2 . Tipuri d e partide 70

5 . 3 . Structura partidelor p o l i t i c e 74

5 . 4 . Puterea o r g a n i z a ţ i o n a l ă 78

5 . 5 . S i s t e m u l d e r e c o m p e n s e ş i sancţiuni 84

5 . 6 . S c h i m b a r e o r g a n i z a ţ i o n a l ă ş i m e d i u social 86

5.7. T e n d i n ţ e r e c e n t e î n partidele c o n t e m p o r a n e 93

296
6. I N T E R A C Ţ I U N E A P O L I T I C Ă 96 10. P A R T I C I P A R E A P O L I T I C Ă 192

6 . 1 . J o c u l politic 96
1 0 . 1 . D e f i n i ţ i a operaţională a participării p o l i t i c e 194

6.2. Individualismul metodologic 99 1 0 . 2 . Participarea î n organizaţii p o l i t i c e 196

6 . 3 . P o l i t i c a - p i e s ă d e teatru 1 0 1 1 0 . 3 . Participare publică şi capital social 201

6 . 4 . Instituţiile totale 1 0 2 10.4. Mobilizările politice 205

6.5. S i s t e m u l politic local şi p o l i t i c i l e p u b l i c e 107 1 0 . 5 . D e c l i n u l participării p o l i t i c e 207

1 1 0 1 0 . 6 . Participarea politică î n R o m â n i a 210

6.6. D i n a m i c a grupurilor
1 1 3 11. C O M P O R T A M E N T E E L E C T O R A L E 214
6.7. C o n f l i c t e ş i coaliţii
1 1 7
1 1 . 1 . V o t u l c a variabilă d e p e n d e n t ă 214
6.8. C o n c l u z i i •.
1 1 . 2 . Studiul electoratului 217
7. P O L I T I C A ŞI G R U P U R I L E S O C I A L E 119
7 . 1 . Structura s o c i a l ă 1 1 9 1 1 . 3 . M o d e l e e x p l i c a t i v e ale c o m p o r t a m e n t e l o r e l e c t o r a l e 223

7 . 2 . Inegalitate, stratificare ş i m o b i l i t a t e s o c i a l ă '20 11.4. Abstenţionismul 253

7 . 3 . I p o t e z e s o c i o l o g i c e despre i n e g a l i t a t e a s o c i a l a 124 11.5. Comportamente electorale în România 256

7 . 4 . R e l e v a n ţ a p o l i t i c ă a grupurilor s o c i a l e 127 1 1 . 6 . Mutaţii recente î n c o m p o r t a m e n t e l e e l e c t o r a l e 262

7.5. Ierarhie s o c i a l ă şi ierarhie p o l i t i c ă '32 12. S C H I M B A R E A P O L I T I C Ă 265

7 . 6 . Studiul s o c i o l o g i c a l e l i t e l o r p o l i t i c e '34 1 2 . 1 . C o n c e p t e l e - c h e i e ale paradigmei schimbării 265

7.7. Elite p o l i t i c e î n c o m u n i s m ş i p o s t c o m u n i s m '37 1 2 . 2 . S c h i m b a r e politică ş i e v e n i m e n t e p o l i t i c e 266

1 4 2 1 2 . 3 . S u r s e l e schimbării p o l i t i c e 269
8 . CULTURA POLITICĂ
8 . 1 . C o n c e p t u l d e cultură p o l i t i c ă
1 4 2 1 2 . 4 . R o l u l mişcărilor s o c i a l e î n s c h i m b a r e a politică 272

8.2. T i p o l o g i i ale culturilor p o l i t i c e 1 4 7 1 2 . 5 . Teorii s o c i o l o g i c e referitoare la s c h i m b a r e a politică 274

8.3. R o l u l culturii p o l i t i c e în funcţionarea politicii 152 1 2 . 6 . R e v o l u ţ i i l e din 1 9 8 9 282

8.4. S o c i a l i z a r e a p o l i t i c ă 1 5 5 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 286

8.5. Cultură p o l i t i c ă în R o m â n i a : atitudini şi valori p o l i t i c e

1 6 4
fundamentale
1 6 9
9 . OPINIA P U B L I C Ă
1 6 9
9.1. Comportamente colective

9.2. Opinia publică - comportament colectiv 171

9 . 3 . D e z b a t e r i privind c o n c e p t u l d e o p i n i e p u b l i c ă 173

9.4. Formarea opiniei publice 177

1 8 1
9 . 5 . Studiul opiniei p u b l i c e
1 8 8
9.6. Opinia publică î n România

298 299
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
opoziţia la s c h i m b a r e este mai fragilă. O m a r e i m p o r t a n ţ ă o are capacita­
tea de a c o m u n i c a cu mass-media, cu actorii politici, cu o p i n i a publică,
de a influenţa, c o n v i n g e şi atrage. O organizaţie are cu atât mai m u l t e
şanse de succes cu cât este mai puţin izolată, cu cât legăturile sale cu
restul societăţii sunt mai b u n e . M u l t e mişcări sociale supravieţuiesc cu
sprijinul unei organizaţii-mamă sau al unui „ s p o n s o r " (de e x e m p l u , P a r ­
tidul C o m u n i s t din R o m â n i a era sprijinit de C o m i n t e r n ; m u l t e mişcări
anticoloniale sau „ p o p u l a r e " din l u m e a a treia au fost sprijinite de U n i u ­
nea Sovietică e t c ) .
în general, mişcările n o u - c r e a t e au o rată ridicată de „ m o r t a l i t a t e " .
Ele e ş u e a z ă frecvent din c a u z a r e s u r s e l o r u m a n e de care dispun, p r e a
puţine, prea p u ţ i n c o m p e t e n t e sau p u r şi simplu formate în alte organiza­
ţii şi care nu r e u ş e s c să se a d a p t e z e la n o i l e roluri. A l t e c a u z e pot fi lipsa
„cererii" pentru schimbările p r e c o n i z a t e de respectiva organizaţie sau
opoziţia şi c o m p e t i ţ i a cu alte organizaţii.
O altă p r e o c u p a r e a sociologiei politice legată de mişcările sociale
este clasificarea lor. Principalul criteriu este a t i t u d i n e a lor faţă de
schimbare: de la cele care vor o s c h i m b a r e totală (revoluţionare) la cele
c a r e doresc o d o a r ameliorare a situaţiei existente şi o s c h i m b a r e parţială
a instituţiilor şi a valorilor d o m i n a n t e (mişcări reformiste) şi de la cele
care îşi p r o p u n m e n ţ i n e r e a instituţiilor şi valorilor, a statu-quo-ului poli­
tic (conservatoare) la cele care au ca obiectiv r e î n t o a r c e r e a la instituţii şi
valori din trecut (reacţionare).
12.5. TEORII SOCIOLOGICE REFERITOARE LA SCHIM­
BAREA POLITICĂ
C a u z e l e schimbărilor politice sunt m u l t i d i m e n s i o n a l e . E x i s t ă şi
s c h i m b a r e politică exogenă, i m p u s ă unei societăţi din exterior d a r teorii­
le de m a i j o s î n c e a r c ă să explice, în p r i m u l rând, s c h i m b a r e a e n d o g e n ă
profundă, de tipul revoluţiilor. E k e nu sunt teorii c o n c u r e n t e , ci alterna­
tive, deseori c o m p l e t â n d u - s e reciproc în interpretarea u n u i e v e n i m e n t
politic.
T e o r i a deprivării relative
O p r i m ă teorie, pe care am m a i prezentat-o în alt c o n t e x t (vezi sub­
capitolul 7.3. din această lucrare), c o n c e p e s c h i m b a r e a politică ca expre­
sie a agresivităţii. S c h i m b a r e a politică este văzută ca un p r o c e s violent,
violenţa fiind fizică sau m a i subtilă, dar având î n t o t d e a u n a drept s c o p
luarea puterii.
274
12. SCHIMBAREA POLITICĂ
C a u z a agresivităţii manifestate de unii indivizi sau unele grupuri es­
te frustrarea. Prin urmare, d a c ă într-o societate există grupuri importante
care sunt frustrate, atunci există o probabilitate a e v e n i m e n t e l o r violente,
ce p o t d e t e r m i n a schimbări politice. O formă a acestei teorii este teoria
marxistă a pauperizării: datorită goanei d u p ă profit a capitaliştilor, prole­
tariatul devine din ce în ce mai sărac şi, deci, mai nemulţumit, mai dis­
p u s să se revolte pentru că " n u are de pierdut decât lanţurile". Această
teorie a fost, însă, contrazisă de evoluţiile sociale c o n t e m p o r a n e : clasa
m u n c i t o a r e nu n u m a i că nu s-a pauperizat dar nivelul de trai, veniturile
şi c o n s u m u l au crescut c o n t i n u u . Atunci, explicaţia agresivităţii şi a frus­
trării a fost găsită în deprivarea relativă. Prin u r m a r e nu mizeria şi sără­
cia d e t e r m i n ă revolta. Grupurile care trăiesc în sărăcie e x t r e m ă sunt mai
d e g r a b ă apatice decât revoltate. Grupurile care p r o v o a c ă schimbarea
socială prin revolta lor sunt grupuri n e m u l ţ u m i t e din c a u z ă că se simt
n e d r e p t ă ţ i t e comparativ cu alte grupuri sociale: ele nu sunt sărace la
m o d u l absolut ci relativ la alte grupuri sociale. Prin u r m a r e , nu atât situ­
aţia socială obiectivă este importantă, cât percepţia acestei situaţii. M o ­
m e n t e l e de schimbare politică sunt adesea m o m e n t e în care aspiraţiile
sociale cresc (uneori, în m o d nerealist), neexistând o posibilitate imedia­
tă de a le satisface. De e x e m p l u , Alexis de Tocqueville, analizând M a r e a
R e v o l u ţ i e Franceză, arată c u m naţiunile au suportat răbdătoare, timp de
veacuri, asuprirea cea mai copleşitoare dar au explodat atunci când au
văzut o luminiţă de speranţă de a trăi mai b i n e : „pentru o guvernare
proastă, cel mai primejdios m o m e n t este cel în care î n c e a r c ă să îndrepte
lucrurile...O nedreptate î n d u r a t ă cu răbdare o vreme atât de îndelungată
încât ajunge să p a r ă ireparabilă devine brusc intolerabilă din m o m e n t u l
462
în c a r e o a m e n i l o r le vine ideea de a o î n l ă t u r a " . Astfel, M a r e a Revolu­
ţie F r a n c e z ă a fost p r e c e d a t ă de o e p o c ă de relative p r o g r e s e e c o n o m i c e
şi sociale, care au ridicat nivelul de aspiraţii al p o p o r u l u i . T o t aşa, româ­
nii au suportat răbdători p e r i o a d a de c u m p l i t e privaţiuni din ultimul de­
ceniu al regimului C e a u ş e s c u dar au explodat atunci când, prin
intermediul televiziunilor ţărilor vecine şi al radiourilor occidentale, au
aflat de schimbările de tip glasnost şi perestroika din U n i u n e a Sovietică
şi din alte ţări "frăţeşti".
462
de Tocqueville, A.: Vechiul regim şi revoluţia, Humanitas, Bucureşti, 2 0 0 0
p.177.
275