Sunteți pe pagina 1din 145

Georgeta Ghebrea

METAMORFOZE SOCIALE
ALE PUTERII

Renaissance
Bucureşti
2007
1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA
Tehnoredactare şi coperta: Monica B a l a b a n POLITICULUI

Sociologia politică este o ştiinţă de frontieră care aparţine, în ace­


Editura Renaissance 2007
laşi timp, ştiinţelor politice şi sociologiei. Aparţine sociologiei pentru că
(Editură recunoscută C.N.C.S.I.S.) î m p ă r t ă ş e ş t e aceeaşi viziune; aparţine ştiinţelor politice pentru că are
Editor: S o r i n A l e x a n d r u Ş O N T E A acelaşi obiect de studiu ca acestea, adică politicul şi politica.
Telefon/fax: 031.808.91.97 V o m explica, mai întâi, în ce c o n s t ă specificul viziunii sociologice
0744.652118 şi, apoi, v o m î n c e r c a să definim ce sunt politica şi politicul.
E-mail: sorinsontea@rdslink.ro
1.1. SPECIFICUL VIZIUNII SOCIOLOGICE
Sociologia are ca obiect de studiu socialul dar nu toate ştiinţele so­
ciale şi u m a n e î m p ă r t ă ş e s c viziunea sociologică. C r e d e m că sociologia
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii încearcă, în principal, să răspundă la patru întrebări fundamentale:
1). C i n e s u n t e m ? P r o b l e m a identităţii sociale.
D a c ă î n c e r c ă m să r ă s p u n d e m la această întrebare, cei mai mulţi din­
tre noi ne v o m defini în termenii statutelor (statusurilor) sociale pe care
le o c u p ă m şi a rolurilor sociale pe care le j u c ă m . S u n t e m studenţi sau
profesori sau a v e m o a n u m i t ă o c u p a ţ i e , suntem bărbaţi sau femei, a v e m
0 a n u m i t ă vârstă, s u n t e m căsătoriţi sau celibatari, s u n t e m părinţi şi copii,
s u n t e m bogaţi sau săraci, a p a r ţ i n e m unei naţiuni, etnii, rase, s u n t e m lo­
cuitori ai unei localităţi, ţări etc. Sociologul de origine g e r m a n ă Ralf
D a h r e n d o r f n u m e a homo sociologicus această viziune despre esenţa
u m a n ă , în care nu ne p u t e m c o n c e p e d e c â t înveşmântaţi în mantiile ofe­
rite de poziţiile noastre şi de rolurile pe care le j u c ă m 1 .
ISBN 978-973-8922-24-2 2). C u m funcţionează l u m e a în care trăim? P r o b l e m a structurii so­
ciale.
De obicei, pentru a înţelege funcţionarea unui lucru, copiii (şi oa­
menii, în general) îl desfac în bucăţele, în piesele c o m p o n e n t e . Câţi din­
tre noi nu am desfăcut o j u c ă r i e sau un ceasornic pentru a vedea c u m
funcţionează? A ş a a m înţeles c u m funcţionează diferitele m e c a n i s m e .
Tipar: ABSTRACT M E D I A SRL A ş a a aflat a n a t o m i a c u m funcţionează corpul u m a n şi celelalte orga­
T e l / f a x : 031.808.91.97 n i s m e vii şi e x e m p l e l e ar p u t e a c o n t i n u a cu referire la toate ştiinţele.

1
Dahrendorf, R.: După 1989. Morală, revoluţie şi societare civilă (trad.de Mona
Antohi), Humanitas, Bucureşti, 2001, p. 72.
Ml I AMOm O/li SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

Nu i sociologia nu face excepţie. P e n t r u a folosi aceleaşi metafore, " m e - Primul postulat: sociologia are o viziune globală asupra societăţii,
< .im .mul", " o r g a n i s m u l " care trebuie desfăcut în piesele c o m p o n e n t e este interesată să studieze mai d e g r a b ă colectivităţile decât indivizii.
QSte societatea u m a n ă . D i n ce este ea alcătuită? D i n diferite d o m e n i i , Pentru sociologie nu există indivizi în stare pură, în izolare ci numai în
grupuri şi relaţii. D i n comunităţi, organizaţii şi instituţii. E un uriaş sis- colectivitate. Sociologia vrea să vadă p ă d u r e a , nu copacii, m a r e a şi nu
Icin, spun adepţii teoriei sistemelor, alcătuit din subsisteme, alcătuite la picăturile de apă, constelaţiile şi nu stelele, vrea să înţeleagă ansamblurile.
landul lor din subsisteme. Există e c o n o m i a , cultura, politica. Există Al doilea postulat: relaţiile stabilite între o a m e n i există i n d e p e n d e n t
muncitori, ţărani, cadre medii şi superioare, intelectuali, rentieri e t c . de indivizii ce le c o m p u n . Ele sunt definite social, ele sunt obiectivate.
Exista stalul, alcătuit şi el, la rândul lui din d o m e n i i , organizaţii şi insti- Sigur, toţi a v e m o marjă de libertate, de inovaţie sau chiar de invenţie.
tuţii, şi există societatea civilă. D a r alcătuirea şi funcţionarea structurii D a r plecăm de la ceea ce există. C â n d ne îndrăgostim, ne c o m p o r t ă m
sociale r ă m â n e o problemă deschisă. potrivit u n o r reguli (norme sociale) care definesc dragostea în societatea
3). De ce şi c u m se schimbă l u m e a în care trăim? P r o b l e m a d i n a m i ­ în care trăim (aceste reguli pot diferi de la o societate la alta). Nu rein-
cii sociale. ventăm noi dragostea, m o d u l în care o arătăm , m o d u l în care o primim.
Am învăţat la şcoală (la istorie, e c o n o m i e politică etc.) despre Aceste lucruri le învăţăm şi apoi le aplicăm în viaţa cotidiană. La fel se
schimbarea socială. Am văzut că societăţile nu sunt identice, nici în întâmplă în relaţiile dintre părinţi şi copii, dintre soţi, dintre profesori şi
timp, nici în spaţiu. Lucrurile se schimbă, câteodată atât de rapid încât studenţi. P u t e m schimba câte ceva, pe ici, pe colo, dar nu în părţile esen­
o a m e n i i au dificultăţi de adaptare şi se p r o d u c e un adevărat şoc cultural ţiale. S u n t e m prizonierii acestor lucruri fără să ne d ă m s e a m a , aşa c u m
("şocul viitorului" 2 ). C a r e sunt sursele schimbărilor? C u m se p r o d u c nu ne d ă m s e a m a de faptul că trăim în pielea noastră decât atunci când o
ele? C i n e le face? Iată întrebări esenţiale ale sociologiei. rănim. în afară de pielea biologică mai a v e m însă şi pielea "socială".
Aşa c u m nu p u t e m trăi jupuiţi de vii, aşa nu p u t e m trăi fără acest înveliş
4). C a r e sunt produsele activităţii u m a n e ? P r o b l e m a culturii
social. P e n t r u sociologie, nimic nu există în afara socialului. C h i a r şi
Sociologia consideră ambele a s p e c t e ale culturii: cultura materială
nevoile şi actele biologice - mâncatul, băutul, excreţia, reproducerea,
şi cultura spirituală. între cele d o u ă forme există însă multiple conexiuni
naşterea şi m o a r t e a - sunt transfigurate şi definite social.
şi interacţiuni. Separarea lor nu este clară şi nici rigidă. De exemplu,
automobilul nu este un simplu o b i e c t ci un e l e m e n t fundamental al cul­ Al treilea postulat: sociologia nu studiază " s o c i e t a t e a " ci "societăţi­
turii noastre. Există o adevărată constelaţie culturală ataşată acestui l e " , definite, în principal, de un teritoriu, o perioadă de timp şi o cultură
" o b i e c t " : un stil de viaţa aferent, sentimente, atitudini, aspiraţii, mitolo­ specifică. Sociologia studiază, mai ales, societăţile naţionale m o d e r n e
gii, simboluri, valori. I-au fost d e d i c a t e p o e m e , filme, picturi şi m o n u ­ pentru că ea a apărut, ca ştiinţă, abia în e p o c a afirmării naţiunilor m o ­
m e n t e . La fel se întâmplă, mai recent, şi cu c o m p u t e r u l devenit nucleul derne şi a statelor-naţiune. Pentru sociologie nimic nu este veşnic şi totul
unei noi constelaţii culturale. este relativ. Instituţiile apar, dăinuiesc şi dispar, chiar şi cele care, apa­
P e n t r u a r ă s p u n d e la aceste patru întrebări fundamentale, sociologia rent, sunt e t e r n e (familia, statul, n a ţ i u n e a ) . Discursul sociologiei nu este
porneşte de la patru principii fundamentale, d e n u m i t e şi postulatele so­ unul normativ: ea nu s p u n e ce " t r e b u i e " să fie ci c e e a ce este. Bineînţe­
ciologiei. T e r m e n u l de postulat sau a x i o m ă ne d u c e cu gândul la ştiinţele les că sociologii suni influenţaţi de cultura specifică în care s-au format,
exacte u n d e sensul este acela de a d e v ă r evident, care nu trebuie d e m o n ­ de valorile în care au fost socializaţi d a r ei îşi d o r e s c acea "privire înde-
strat. Sigur, chiar şi cele mai e v i d e n t e adevăruri sunt contestabile şi părtală" 3 , detaşată de verdicle de ordin m o r a l . Sociologia militantă este
acest lucru este dovedit, de e x e m p l u , de geometriile neeuclidiene. N i c i şi ea o opţiune dar, de multe ori, încercările ei de a " a m e l i o r a " l u m e a au
postulatele sociologiei nu sunt adevăruri absolute ci posibile puncte de eşuat lamentabil. Să ne amintim d o a r ce s-a întâmplat atunci când s-a
plecare ale demersului sociologic. încercat p u n e r e a în practică a celebrei teză a Xl-a despre Feuerbach,
formulată de Karl Marx ("filosofii n-au făcu decât să interpreteze lumea

2
Toffler, A.: Şocul viitorului, (trad. de Leontina Moga şi Gabriela Mantu), Editura
3
Politică, Bucureşti, 1973. Levi-Strauss, C: Le regard eloigne, Pion, Paris, 1983.

6 7
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

în moduri diferite; este vorba însă de a o schimba" ). C h i a r sociologul D u r k h e i m (unul din fondatorii sociologiei) referitor la sinucideri . Apa­
9

5
Dimitrie G u ş t i , adept al unei "sociologii m i l i t a n s " a fost un corifeu al rent, sinuciderea este o decizie intimă, legată de o anumită stare psihică,
dictaturii regale a lui Carol al II-lea. " I n t e r v e n ţ i a s o c i o l o g i c ă " , imagina­ de a n u m i t e e v e n i m e n t e personale. D u r k h e i m demonstrează, însă, că rata
tă de sociologul francez Alain T o u r a i n e 6 pentru a d i n a m i z a actorii soci­ sinuciderilor variază de la o societate la alta, de la un m o m e n t istoric la
ali, în cadrul unei "sociologii a n g a j a t e " , nu a avut nici ea m a r e succes în altul; că unele categorii sociale au o rată a sinuciderilor mai mare decât
lupta sindicală. Rezultatele cercetării ştiinţifice pot fi însă folosite pen­ altele. Principalul factor explicativ găsit de D u r k h e i m este anomia, adică
tru orientarea acţiunii practice, politice şi sociale. lipsa sau slăbiciunea normelor sociale. Societăţile care cunosc o perioa­
De e x e m p l u , Paul Lazarsfeld explică c u m au contribuit cercetătorii dă de schimbări rapide, de mari transformări şi răsturnări sociale, sunt
clin d o m e n i u l social la victoria S U A în cel de al doilea r ă z b o i m o n d i a l : societăţi a n o m i c e pentru că vechile n o r m e nu mai funcţionează iar noile
„Sociologii au fost chemaţi să studieze moralul soldaţilor astfel ca Ar­ n o r m e sociale sunt insuficient cristalizate. Lipsiţi de criterii clare şi fixe,
m a t a să poată modifica atitudinile şi situaţiile care limitaseră eficienţa oamenii se simt dezorientaţi şi unii ajung chiar la sinucidere. Acţiunea
operaţiunilor sale. Psihosociologilor li s-a cerut să e x a m i n e z e p r o p a g a n ­ anomiei poate fi favorizată sau atenuată de anumiţi factori intermediari,
da la care a fost e x p u s publicul a m e r i c a n , astfel î n c â t c e a utilizată de c u m ar fi: cultul religios, genul etc. Protestanţii aveau o rată mai mare a
instituţiile noastre să p o a t ă fi î m b u n ă t ă ţ i t ă iar cea d i s e m i n a t ă de d u ş m a n i sinuciderilor (190/1.000.000) în c o m p a r a ţ i e cu catolicii (58/1.000.000)
să poată fi c o n t r a c a r a t ă . " 7 . Nu s-a cuantificat aportul sociologilor lui pentru că, deşi sunt creştini şi „fapta lor atrage pedepse morale deosebit
Lazarsfeld la efortul de război dar, cu siguranţă, descoperirile ştiinţifice de s e v e r e " 1 0 , cultul lor „permite liberul e x a m e n într-o proporţie mult
realizate de grupul din jurul său au r e p r e z e n t a t un m a r e p r o g r e s pentru mai m a r e " lăsând mai mult loc zdruncinării credinţelor tradiţionale.
sociologie, d u p ă c u m v o m v e d e a pe parcursul acestei cărţi. D u r k e i m arată, în continuare, şi acţiunea altor variabile care corelează
Al patrulea postulat: există o p u t e r n i c ă legătură între viaţa persona­ cu această „zdruncinare"(adică, a n o m i e ) : nivelul de instruire, profesia,
lă şi f e n o m e n e l e şi e v e n i m e n t e l e care au loc pe m a r e a s c e n ă a istoriei. genul, statusul marital. Categoriile sociale mai tradiţionaliste, care au
C a p a c i t a t e a sociologiei şi a sociologilor de a găsi , de a d e s c o p e r i aceas­ viaţa mai o r d o n a t ă , organizată într-un m o d mai mecanic şi mai previzi­
tă legătură a fost d e n u m i t ă , de către sociologul american C h a r l e s W r i g h t bil, sunt mai puţin anomice, deci au o probabilitate mai mică de a se
Mills, " i m a g i n a ţ i e s o c i o l o g i c ă " 8 . sinucide: cei cu un nivel mai redus de instruire, femeile, persoanele că­
A ş a c u m am mai arătat, tot ceea ce s u n t e m şi tot ceea ce facem de­ sătorite. La nivelul întregii societăţi, sinuciderea este invers proporţiona­
p i n d e de c o o r d o n a t e l e sociale în care trăim. C o m p o r t a m e n t e l e indivi­ lă cu gradul de integrare socială, religioasă, politică şi d o m e s t i c ă " şi
duale - chiar şi cele intime şi p e r s o n a l e - au determinaţi sociali. U n e l e direct proporţională cu gradul de a n o m i e .
din cele mai importante cercetări sociologice sunt i m p o r t a n t e tocmai Imaginaţ ia sociologică, s p u n e M i l l s 1 2 , există dinainte de apariţia so­
prin faptul că au descoperit c o n e x i u n e a dintre viaţa personală şi marile ciologiei. O p u t e m găsi în literatură, unde influenţa războaielor, revoluţi­
transformări sociale. Am putea a m i n t i studiul sociologului francez ilor, regimurilor politice asupra vieţii private este oglindită, chiar
analizată, dar cu mijloace artistice, nu ştiinţifice. C h i a r în literatura ro­
4
Marx, K.: "Teze despre Feuerbach", în: Marx, K., Engels, F. : Opere alese, II, mână p u t e m cita multe e x e m p l e de r o m a n e în care imaginaţia sociologi­
Editura de stat pentru literatură politică, Bucureşti, 1955, p. 439. că este prezentă (de exemplu, " M o r o m e ţ i i " , de Marin Preda, roman ce
5
Guşti, D.: Cunoaştere şi acţiune în seniciul naţiunii, II, Fundaţia culturală Princi­ reflectă criza lumii rurale prin descrierea vieţii respectivei familii).
pele Carol, Bucureşti, 1937, p . l l .
6
Touraine, A., Dubet, F., Wieviorka, M.: «Une intervention sociologique avec
Solidarnosc», Sociologie du travail, XXIV, 3/1982, pp.279-292.
7
Lazarsfeld, P.F., B. Berelson, H. Gaudet: Mecanismul votului. Cum se decid alega­ ' Durkheim, E.: Despre sinucidere (trad. Mihaela Calcan), Institutul European Iaşi
torii într-o campanie prezidenţială (trad. de Simona Drăgan), Editura Comunica­ 1993.
re.ro, Bucureşti, 2004, p.ll. '" Ibidem, p. 118.
8
Mills, C. W.: Imaginaţia sociologică (trad. de Petru Berar), Editura politică, Bucu­ " Ibid. p 163.
12
reşti, 1975, pp. 33-40. Mills, C. W.:op. cit., p.33.

8 9
Ml IAMQKI OZE SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

Prin urmare, imaginaţia sociologică a existat mult î n a i n t e de apari-


Auguste C o m t e 1 5 , autorul "Filosofiei p o z i t i v e " care susţine tocmai vizi­
11 II lologiei, e v e n i m e n t ce s-a p r o d u s abia în secolul al X l X - l e a . Soci­ unea menţionată mai sus: "savoir c ' e s t prevoir, prevoir c'est p o u v o i r " [a
ologia, ca ştiinţă, a î m p r u m u t a t mult din filosofia luminilor ( d e exemplu, şti î n s e a m n ă a prevedea, a p r e v e d e a î n s e a m n ă a p u t e a ] . A c e a s t ă frază
Ideile de progres, raţionalism, u m a n i s m , iluminarea poporului prin edu- sintetizează foarte b i n e gândirea de tip pozitivist, adică, încrederea în
(-n(ii-). Descoperirile spectaculoase făcute de ştiinţele naturii (în special, capacitatea raţiunii u m a n e de a c u n o a ş t e lumea , de a face predicţii asu­
Cele ale lui Galilei, N e w t o n şi D a r w i n ) au contribuit şi ele la cristaliza­ pra ei şi, în final, de a o controla potrivit propriilor interese. " K n o w l e d g e
u-a ideii că, aşa c u m p u t e m c u n o a ş t e şi stăpâni natura, p u t e m c u n o a ş t e şi is p o w e r " [cunoaşterea este putere] spusese şi filosoful englez Francis
i ontrola şi societatea. Spiritul p r o m e t e i c a fost o trăsătură a primei pe- B a c o n , arătând forţa informaţiei şi a cunoaşterii.
rioade a sociologiei, până când s-a cristalizat ideea că societatea u m a n ă în concluzie, perioada de î n c e p u t a sociologiei este m a r c a t ă de o vi­
nu poale fi c u n o s c u t ă în acelaşi m o d ca natura întrucât d e t e r m i n i s m u l ziune iluministă, pozitivistă şi p r o m e t e i c ă asupra lumii şi a rolului ştiin­
social este diferit, " o b i e c t u l " este diferit, poziţia cercetătorului în raport ţei.
cu obiceiul de studiu este diferită.
R a y m o n d A r o n 1 3 defineşte specificul sociologiei în raport cu alte
1.2. OBIECTUL SOCIOLOGIEI POLITICE; CONCEPTE-
Ştiinţe sociale prin rigoare ştiinţifică (nu a f i r m ă m sigur c e v a fără să d e ­
CHE1E
m o n s t r ă m ) , viziunea ansamblului (dar şi a diversităţii, a specificităţii) şi
refuzul d o g m a t i s m e l o r (un a n u m i t relativism). Sociologia politică utilizează viziunea specifică sociologiei (viziune
în plan m e t o d o l o g i c , sociologia este m a i ales o ştiinţă empirică. In oglindită în întrebările fundamentale şi în postulate) dar se inspiră şi din
latina, empiricus î n s e a m n ă experienţă şi a ajuns să fie p e r c e p u t ca ceva alte ştiinţe, c u m ar fi: istoria, dreptul, filosofia politică şi psihologia so­
opus sau diferit de t e o r i e 1 4 . Pentru sociologie, studiul e m p i r i c c o m p l e ­ cială 1 6 .
tează studiul teoretic - în care concluziile derivă din idei şi teorii - cu Sociologia politică încearcă să creeze propriul său d e m e r s , în raport
informaţii provenite din observaţii şi e x p e r i e n ţ a directă, practică. Astfel, cu celelalte ştiinţe politice, având ca principale trăsături specifice:
metodele şi tehnicile folosite de sociologie culeg prin c e r c e t a r e de teren - analiza corelaţiei dintre fenomenul politic şi celelalte f e n o m e n e
şi analizează datele empirice, c o m p l e t â n d şi corectând nivelul teoretic, sociale
pc baza contactului cu realitatea practică.. - explicarea opţiunilor "olitice şi a j u d e c ă ţ i l o r de valoare ale indivi­
Un rol important în constituirea sociologiei l-au j u c a t şi revoluţiile zilor şi grupurilor sociale, prin studiul curentelor de opinie şi al compor­
politice şi sociale din e p o c a m o d e r n ă , care au p r o m o v a t ideile de drep­ tamentelor colective.
turi ale o m u l u i , egalitate, libertate, sfârşitul monarhiilor absolute şi al Fiind prin excelenţă o ştiinţă m o d e r n ă , apărută şi dezvoltată în tim­
elitelor tradiţionale. Revoluţiile au arătat capacitatea o a m e n i l o r de a purile m o d e m e , sociologia politică este influenţată de principiile moder­
schimba l u m e a în care trăiesc, consolidând optimismul g n o s e o l o g i c şi nităţii, de raţionalitate, în primul r â n d . De a s e m e n e a , ea este marcată nu
pozitivismul specifice epocii. numai de m o m e n t u l istoric ci şi de aria culturală în care a apărut: socie­
Ideile care au marcat naşterea sociologiei sunt bine ilustrate chiar tatea occidentală, aflată în plin p r o c e s de democratizare politică, e c o n o ­
de inventatorul acestui cuvânt, care e o c o m b i n a ţ i e între cuvinte de ori­ mică, culturală. De altfel, greu se p o a t e i m a g i n a existenţa şi funcţionarea
gine latină - " s o c i o " - şi greacă - "logie". Este vorba de filosoful francez sociologiei politice în societăţi n e d e m o c r a t i c e . Participarea crescândă a
maselor la procesele sociale şi politice a orientat interesul sociologiei

l
: Comte, A.: Cours de philosophie positive, ed. 1908, t. IV, p.214, apud Durând,
13
Aron, R.: Dix-huit lecons sur la societe postinduslrielle, Gallimard, Paris, 1962, G.: Les grands lextes de la sociologie moderne, Bordas, Paris - Montreal, 1969
pp. 16-31.
14
Grix, J.: Demystifying Postgraduate Research, The University of Birmingham 1
Bouthoul, G: Sociologie de la politique, Presses Universitaires de France, Paris
Press, Birmingham, 2 0 0 1 , p. 133. 1971, p.9.

10 11
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

politico câtre f e n o m e n e l e colective şi către nivelul m a c r o s o c i a l . Există, Dominaţie: este relaţia socială care defineşte puterea; este manifes­
însă, şi o valoroasă contribuţie a microsociologiei politice, interesată, tarea c o n c r e t ă şi e m p i r i c ă a puterii. D o m i n a ţ i a , ca relaţie, implică doi
mai ales, de microgrupuri politice, interacţiune politică şi leadership. poli: polul d o m i n a n t , care îşi i m p u n e ordinea, şi polul dominat, care e
()biectul sociologiei politice este d o m e n i u l politic, a d i c ă politica şi d i s p u s să se s u p u n ă ordinii date. D o m i n a ţ i a implică un control al unei
Fenomenele c o n e x e cu aceasta ( c u m ar fi structurile politice, cultura p o ­ minorităţi asupra majorităţii, şi aceasta este una din regulile fundamenta­
litică, socializarea politică, interacţiunea politică, c o m p o r t a m e n t e l e poli­ le ale politicii. D e m o c r a ţ i a , prin alegeri şi prin alte forme de consultare a
tice, schi m barea politică). majorităţii, dă impresia modificării acestui raport. Totuşi, chiar în cele
Politica este un p r o c e s social de distribuţie şi utilizare a puterii, mai funcţionale democraţii, î n t o t d e a u n a activitatea politică este orientată
având, în zilele noastre statul ca actor principal. Sociologia politică este, şi decisă de către o minoritate, de către o elită politică. „Tirania majori­
însă, mai interesată de studiul influenţei reciproce dintre acest proces şi t ă ţ i i " 1 9 este mai degrabă o n o r m ă de grup care este i m p u s ă indivizilor şi
relaţiile sociale, atitudinile şi c o m p o r t a m e n t e l e o a m e n i l o r - decât de grupurilor minoritare de către majoritate.
acţiunea politică propriu-zisă. Politicul se referă Ia întregul d o m e n i u Activitatea politică face şi desface, formează şi modifică neîntre­
politic: structuri, interacţiuni, idei şi c o m p o r t a m e n t e politice: rupt relaţia de d o m i n a ţ i e . Politica e s t e 2 0 astfel o activitate u m a n ă care
Aparatul conceptual al sociologiei politice este bogat şi divers, cu revendică - pentru o autoritate instalată pe un teritoriu dat - dreptul de
împrumuturi din m u l t e ştiinţe, chiar din literatură, teatru şi film. Totuşi, d o m i n a ţ i e cu posibilitatea de a folosi forţa, în caz de nevoie, fie pentru
0 bună parte din conceptele cheie sunt definite în o p e r a marelui sociolog m e n ţ i n e r e a ordinii interne, fie pentru apărarea colectivităţii împotriva
german M a x W e b e r (1864 - 1920) considerat, alături de M a r x şi pericolelor e x t e r n e .
Durkheim, unul din fondatorii s o c i o l o g i e i 1 7 . Nici p u t e r e a şi nici dominaţia nu sunt proprii d o a r domeniului poli­
Putere: capacitatea observată şi predictibilă de a avea un efect asu­ tic. Le p u t e m întâlni în e c o n o m i e , în p e d a g o g i e , în armată, biserică, fa­
pra noastră, d a r mai ales asupra celorlalţi şi asupra mediului înconjură­ milie etc. Specificul politicii este dat de elementul teritorial, politica
tor, în c i u d a opoziţiei şi rezistenţei î n t â m p i n a t e . A c e a s t a este cea mai vizează d o m i n a ţ i a într-o colectivitate teritorială, în ansamblul ei, fiind o
influentă definiţie sociologică a puterii, definiţia de inspiraţie weberiană. activitate ce are obiective relevante d o a r pentru existenta acelei colecti­
Ea implică inevitabil conflicte şi interese incompatibile între polii pute­ vităţi.
rii, punând accentul pe coerciţie. P u t e r e p o a t e să î n s e m n e î n s ă controlul Motivaţia supunern'/baza oricărei dominaţii este relaţia dintre co­
asupra persoanelor şi a resurselor e c o n o m i c e şi sociale d a r şi libertatea m a n d ă şi execuţie. C o m a n d a este un factor de organizare a activităţii
şi capacitatea de a se sustrage acestui control. P u t e r e a este o constantă a u m a n e , în vederea îndeplinirii obiectivelor respectivului grup. De ce cei
societăţii u m a n e . Bertrand Russell s p u n e a că p u t e r e a este pentru societa­ d o m i n a ţ i ascultă ordinele date, de ce respectă comenzile primite, de ce
te c e e a ce este sângele pentru o r g a n i s m u l viu, fără de c a r e acesta n-ar se s u p u n ? Există o motivaţie extrinsecă - teama de sancţiuni dar şi spe­
putea funcţiona. P u t e r e a este o relaţie de s c h i m b între indivizi, grupuri, r a n ţ a unei r e c o m p e n s e - şi o motivaţie intrinsecă, pornită din convinge­
organizaţii. P u t e r e a nu este un atribut al oamenilor, g r u p u r i l o r sau insti­ re, respect, conştiinţă, utilitate, oportunitate, tradiţie. Cei dominaţi se
tuţiilor, ea este o relaţie socială între acestea. P u t e r e a este relaţională, supun pentru că r e c u n o s c în m o d formal necesitatea supunerii, pentru că
asimetrică dar reciprocă; este un raport de schimb c h i a r d a c ă schimbul ei r e c u n o s c legitimitatea dominaţiei.
este inegal. M i c h e l Crozier şi E r h a r d F i e d b e r g d e m o n s t r e a z ă că p u t e r e a A n t r o p o l o g u l francez Claude Levi-Strauss a demonstrat, în u r m a
este un fenomen simplu şi universal dar, în acelaşi timp, multiform şi studiilor sale făcute în societăţi „ p r i m i t i v e " , că înţelegerea relaţiilor de
18
insesizabil . putere este foarte diferită, în aceste societăţi, în raport cu societăţile „ci-

17
Boudon, R. et alii (eds.): Dicţionar de sociologie (trad. Mariana Ţuţuianu), De Tocqueville, A.: De la Democraţie en Amerique, volume 2, Garnier-
Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1966, p.317. Flammarion, Paris, 1981, p. 19. (în română : Despre democraţie în America, Huma-
18
Crozier, M ; Friedberg, E.: L'acte.ur et le systeme. Les contraintes de l'action nitas, Bucureşti, 2005).
2
collective, Seuil, Paris,1977, p.65. " Bouthoul, G.: op.cit., p. 30.

12 13
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

vili/ale". Deşi fundamentul psihologic al puterii este, în a m b e l e cazuri, Amitai Etzioni consideră că puterea are nevoie de control social
c o n s i m ţ ă m â n t u l , în cazul „sălbaticilor" nu este vorba de o relaţie unila­ pentru a se i m p u n e . Mijloacele de control pot fi fizice (afectând corpul:
terală ci de o relaţie contractuală, între c o n d u c e r e a grupului şi grup. T o ­ puterea coercitivă), materiale (oferirea de bunuri şi servicii: puterea uti
tuşi, contractul social respectiv diferă foarte mult de cel descris de litaristă) sau simbolice (prestigiu, respect, stimă, iubire, acceptare socia­
Rousseau. El se b a z e a z ă într-o m ă s u r ă m u l t m a i m a r e pe reciprocitate: lă: putere n o r m a t i v ă ) . D u p ă Etzioni, puterea coercitivă şi cea utilitaristă
nu n u m a i cei d o m i n a ţ i r e n u n ţ ă la ceva ( a u t o n o m i e individuală) în favoa­ sunt alienante şi costisitoare, având eficacitate şi eficienţă reduse. Pute­
rea a ceva (binele c o m u n ) dar şi cei c a r e ajung să d o m i n e au nu numai rea n o r m a t i v ă este cea mai eficace pentru că se bazează pe angajament ,
câştiguri (pot avea mai multe femei) d a r şi renunţări (trebuie să împartă dăruire, conştiinţă şi morală, pe m o t o a r e „ i n t e r i o a r e " ale fiinţei u m a n e .
o parte din bunuri cu m e m b r i i grupului). Astfel, relaţiile politice constau 25 *
într-un echilibru reînnoit p e r m a n e n t între şef şi g r u p , echilibru c o m p u s Talcott P a r s o n s " e n u m e r a şi el printre instrumentele puterii recom­
din prestaţii şi privilegii, din servicii şi o b l i g a ţ i i 2 ' . pensa, sancţiunea, morala şi influenţa (invocarea motivelor raţionale
Autoritate: puterea legitimă, adică puterea distribuită în conformita­ pozitive). Coerciţia nu este, în opinia sociologului american, principalul
te cu n o r m e l e sociale; puterea este legitimată din p u n c t de vedere cultu­ instrument al puterii (de fapt, P a r s o n s nu c o n c e p e puterea decât ca auto­
ral, adică al valorilor şi n o r m e l o r r e c u n o s c u t e şi acceptate. ritate, adică, putere legitimă, acceptată). Principalele instrumente ale
Structura conducătoare: grupul care distribuie şi foloseşte puterea , puterii se află mai ales în sfera sancţiunilor simbolice. Folosirea forţei
în conformitate cu n o r m e l e sociale în vigoare. este rezervată împrejurăilor neaşteptate, excepţionale, pentru care siste­
Tipuri de putere: definiţia w e b e r i a n ă a puterii este inspirată din şti­ mul de putere nu este pregătit suficient. Prin urmare, la forţă apelează
inţele naturii, din fizică, din relaţia forţă-reacţie. W e b e r 2 2 a identificat mai ales regimurile slabe, care au o poziţie nesigură, instabilă - cele
trei tipuri ideale de putere legitimă: p u t e r e a tradiţională, p u t e r e a caris- puternice nu au nevoie, pentru că se b a z e a z ă pe c o n s i m ţ ă m â n t u l celor
matică şi puterea legală. guvernaţi.
în societatea c o n t e m p o r a n ă , definiţiile şi tipologiile clasice nu mai D a c ă W e b e r accentua caracterul conflictual al puterii, pentru Parsons
sunt însă în întregime valabile pentru că puterea este multiformă, diversă puterea - deşi se confruntă cu disensiuni şi revolte şi foloseşte forţa şi co­
şi î m b i n ă simultan m a i multe tipuri. erciţia - nu exprimă interesele separate ale celor doi poli ai relaţiei de pu­
Astfel, există nu numai putere verticală (într-o ierarhie, de sus în tere 6 ci interesele c o m u n e ale grupului, interesele colective.
jos) ci şi putere orizontală (pe acelaşi palier al ierarhiei, există departa­ U r m ă t o r u l tabel încearcă să sintetizeze aceste discuţii, fără, însă, a
mente sau oameni mai puternici d e c â t ceilalţi). S o c i o l o g u l francez le limita (tabelul 1):
M i d i e i C r o z i e r a analizat controlul incertitudinii ca sursă a puterii în T A B E L U L 1: TIPURI DE P U T E R E
organizaţii (vezi, mai jos, subcapitolul 4.7.). Tip Surse Mecanisme
Parafrazându-1 pe Văclav Havel, există şi o putere a c e l o r fără de Coercitivă Capacitatea de a sanc­ Forţa
p u t e r e 2 3 . De multe ori, într-o organizaţie, o a m e n i cu un status subordo­ ţiona
nat (secretarele directorilor, de e x e m p l u ) ajung să aibă m u l t ă putere faţă Remunerativă Capacitatea de a acor­ Negocierea, persuasi­
de ceilalţi m e m b r i ai organizaţiei datorită controlului incertitudinii pe da recompense; con­ unea
care îl deţin în u r m a unui acces privilegiat la informaţii. trolul resurselor
Legală Poziţia în ierarhie, Legea

21
Levi-Strauss, C: Tropice triste (trad. E. Schileru şi I. Pislaru-Lukacsik), Editura Etzioni, A.: Modern Organizalhms, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, pp. 58-61.
ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p.281-282. 25
Parsons, T.: "Sonic reflections on ihe place of force în social process', în: H. Eck-
22
Weber, M.: Economie et societe, tome premier, Pion, Paris, 1971, p.36-37. stein (ed.): Internai War, Frec Press, NY, 1964, p.52.
23
Vezi Havel, V.: The power of the powerless: citizen against the state în central- 26
Vezi, pentru analiza comparată a celor doi autori: Giddens, A.: "Power în tlie re­
eastern Europe, M.E. Sharpe, N e w York, 1985. cent wrilings of Talcott Parsons", în: Sociology, voi. 2, 1968, pp 257-270.

11 15
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

dreptul de a cere su­ obicei, o p e r s o a n ă simpatică, respectată, populară dar poate să îşi câştige
punere puterea şi prin manipulări sau p e r s u a s i u n e . Ca e x e m p l e de putere infor-
Carismatică Carisma, modelul de Identificare, atracţie,
mală, p u t e m aminti favoriţii de la curţile regale sau "eminenţele cenu­
referinţă respect, admiraţie
şii". D u p ă alegerile din 2 0 0 0 , fiind ales preşedintele republicii, Ion
Normativă Morala Socializarea
Iliescu nu a mai avut un rol formal în Partidul Social Democrat, conform
(internalizarea norme­
Constituţiei R o m â n i e i , potrivit căreia preşedintele nu mai face parte din
lor)
niciun partid. P u t e r e a sa informală a continuat însă să acţioneze în par­
Competenţă Cunoaşterea, informa­ încredere, respect,
tid. Acest lucru a devenit şi mai vizibil d u p ă alegerile din 2004, când Ion
ţia dependenţă
Iliescu a revenit în partid ca "simplu m e m b r u " . Liderul formal al Parti­
dului Social D e m o c r a t era A d r i a n N ă s t a s e dar Ion Iliescu, chiar fără o
A c e s t e tipuri sunt tipuri ideale, d u p ă expresia lui M a x W e b e r .
funcţie formală, a continuat să fie liderul aproape necontestat, până la
W e b e r a folosit m e t o d a tipului ideal nu n u m a i în studiul puterii dar şi în
alegerile din C o n g r e s u l P S D din 2 0 0 5 , când a fost învins de M i r c e a
studiul capitalismului, familiei, oraşelor. Tipurile ideale nu există în sta­
G e o a n ă . Structura informală a unei colectivităţi, această parte nevăzută
re pură în realitate, ele sunt o abstracţie, o construcţie teoretică cu rol
a icebergului organizaţional, j o a c ă un rol foarte important în asigurarea
m e t o d o l o g i c . Tipurile ideale sunt construite p o r n i n d de la observarea
unui climat psiho-social favorabil b u n e i performanţe a organizaţiei res­
realităţii, printr-un proces de inducţie. Se sintetizează astfel caracteristici
pective. O a m e n i i au nevoie de libertate, de spontaneitate, ei nu pot trăi şi
generale ale u n o r categorii sau clase de cazuri individuale. O d a t ă con­
munci încorsetaţi p e r m a n e n t de n o r m e şi structuri rigide. Structura in­
struit, tipul ideal este un instrument deosebit de puternic pentru înţelege­
formală devine n o c i v ă doar atunci când tinde să se substituie structurii
rea şi o r d o n a r e a realităţii sociale, pentru că p u t e m î n c a d r a un caz
formale. In c o n c l u z i e , puterea informală trebuie să existe dar ea nu tre­
individual întâlnit în realitate într-un tip ideal sau altul, în funcţie de cât
buie să ameninţe p u t e r e a formală, adică autoritatea.
de multe şi de relevante caracteristici ale respectivului tip ideal întruneşte.
Leadership şi putere. Leadershipul este capacitatea, bazată pe cali­
M a i mult, de obicei nu acţionează un singur tip de putere: diferitele
tăţi personale, de a mobiliza şi stimula pe ceilalţi m e m b r i ai colectivită­
structuri şi organizaţii c o m b i n ă tipurile de putere, deşi deseori există
ţii. Personalitatea liderului este puternică şi atractivă, astfel încât cei
unul p r e d o m i n a n t . D e e x e m p l u , p u t e r e a coercitivă p r e d o m i n ă în lagăre,
conduşi îşi s c h i m b ă opţiunile personale, pentru a coincide cu cele ale
închisori şi azile psihiatrice; p u t e r e a utilitaristă, în întreprinderile eco­
liderului. Liderul este capabil să ia decizii în condiţii critice; activitatea
n o m i c e iar cea normativă în organizaţii religioase şi universităţi. M u l t e
sa este inovatoare, nu are nimic din rutina unui funcţionar, a unui biro­
organizaţii politice ( p r e c u m partidele, sindicatele şi unele organizaţii
crat. Există p e r s o a n e care se află în vârful ierarhiei fără a fi însă verita­
administrative), c o n t i n u ă Etzioni, m a n i p u l e a z ă s i m b o l u r i ideologice şi
bili lideri. Nu p o z i ţ i a în ierarhie d e t e r m i n ă poziţia de lider.
d e v o t a m e n t u l faţă de o ideologie, pentru a avea controlul a s u p r a m e m ­
brilor l o r 2 7 . In statele şi organizaţiile politice c o n t e m p o r a n e , leadershipul este,
de obicei, împărţit între mai m u l t e persoane, ceea ce determină conflicte
Putere şi autoritate: nu orice p u t e r e este şi autoritate; există puteri
frecvente (de e x e m p l u , între preşedinte şi prim-ministru).
lipsite de autoritate, adică, puteri care funcţionează în afara sau împotri­
Teoriile l e a d e r s h i p u l u i 2 8 explică g e n e z a şi ascensiunea liderilor prin
va n o r m e l o r sociale d o m i n a n t e ; de e x e m p l u , teroriştii care au deturnat
coincidenţa dintre o anumită conjunctură politică, ce reclamă anumite
un avion au putere asupra celor din avion, dar ei sunt lipsiţi de autoritate.
calităţi personale, şi deţinerea de către o p e r s o a n ă a acestor calităţi, care
Putere formală şi putere informată:autoritatea este p u t e r e a oficială,
răspund aspiraţiilor m e m b r i l o r grupului, colectivităţii. Deci anumite
formală (conformă cu n o r m e l e ) . Nu trebuie însă neglijată p u t e r e a infor-
perioade cer anumiţi lideri, neexistând, astfel, formule invariante ce
m a l ă (în afara normelor, neoficială) a indivizilor şi grupurilor, prin care
prescriu calităţile necesare unui lider. Ca urmare, condiţiile obiective
aceştia controlează colectivitatea respectivă. Liderul informai este, de

Vezi Forsyth, D.R.: Group Dynamics, third edition, Wadsworth, Belmont, CA,
Ibidem, p.61. 1999,pp. 340-352.

16 17
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

influenţează aspiraţiile grupului. Liderul este p e r s o a n a c a r e are calităţile


în timpul r e g i m u l u i c o m u n i s t , nu avea o putere efectivă, dimpotrivă, era
necesare pentru a îndeplini aspiraţiile grupului (sau d e s p r e care grupul
obligată să se s u p u n ă ordinelor venite d e la partidul-stat. Există şi situa-
crede acest lucru).
ţia inversă: dictatori atotputernici dar lipsiţi de prestigiu în ochii popula­
T a x o n o m i a liderilor este foarte c o m p l i c a t ă şi diversă, de la un autor
ţiei. De e x e m p l u , N i c o l a e C e a u ş e s c u , prin politica dusă mai ales după
la altul.
29
1980, îşi p i e r d u s e tot prestigiul pe care îl câştigase în 1968, prin opoziţia
Se c o n s i d e r ă că există trei tipuri principale de lideri, restul fiind la intervenţia a r m a t e l o r Tratatului de la V a r ş o v i a în Cehoslovacia.
combinaţii şi variaţii: liderul autoritar, liderul d e m o c r a t i c , liderul
Prestigiul este un concept cheie al sociologiei politice pentru că ne
laissez-faire. A c e a s t ă clasificare este făcută în funcţie de m o d u l de luare
ajută să î n ţ e l e g e m mai bine m e c a n i s m e l e motivaţionale ale puterii. De
a deciziile: colectiv (laissez-faire), participativ/consultativ (liderul de­
e x e m p l u , în c o m p e t i ţ i a dintre marile puteri internaţionale elementul ra­
mocratic) sau individual (liderul autoritar) . Cel mai eficace este liderul
ţional (raţiuni de ordin e c o n o m i c , strategic etc.) j o a c ă un rol foarte im­
democratic, cu excepţia situaţiilor în care deciziile trebuie luate foarte portant. D a r şi e l e m e n t u l iraţional ( d e e x e m p l u , prestigiul) are rolul său
rapid (prin urmare procesul de consultare/participare întârzie luarea de­ în politică şi în r ă z b o a i e .
ciziilor, p u n â n d astfel grupul în pericol) sau subordonaţii- săi sunt in­ 32

competenţi (deci procesul de consultare/participare este o pierdere de P e n t r u Lenin" ~, c a u z a războaielor m o n d i a l e era lupta marilor puteri
vreme, n e a d u c â n d câştiguri vizibile). pentru surse de materii p r i m e şi pieţe de desfacere. Pentru W e b e r , do­
Se vorbeşte, de asemenea, d e s p r e leadershipul dual, mai ales în par­ rinţa de prestigiu este unul din m o t o a r e l e războaielor. V o i n ţ a de presti­
tidele politice: liderul public (care apare în faţa opiniei publice, candi­ giu are, d u p ă părerea lui W e b e r , un rol major în politica internaţională,
dează, este vizibil) şi " e m i n e n ţ a c e n u ş i e " (care a c ţ i o n e a z ă în culise dat­ în acţiunile întreprinse de marile puteri, în creare imperialismelor şi a
are un rol major în c a m p a n i a electorală, în c o n c e p e r e a şi i m p l e m e n t a r e a hegemoniilor. W e b e r crede că între entităţile politice există concurenţa
strategiilor şi tacticilor politice). şi rivalitate şi, mai m u l t decât motivaţia de ordin e c o n o m i c , cauza este
31 "patosul prestigiului".
O altă distincţie uzuală este c e a dintre liderul i n s t r u m e n t a l (care P e n t r u seniorii feudali, ofiţeri, birocraţi, puterea organizaţiei din ca­
c o n d u c e grupul către realizarea sarcinilor şi obiectivelor) şi liderul ex­ re fac parte î n s e a m n ă şi puterea lor, generatoare de avantaje diverse.
presiv (care asigură un climat social şi afectiv favorabil, foarte i m p o r t a n t Prestigiul este "gloria p u t e r i i " ( W e b e r ) asupra celorlalte organizaţii şi
pentru eficacitatea acţiunii). D a c ă liderul instrumental stabileşte obiecti­ comunităţi. Prin u r m a r e , d i n a m i c a puterii conţine nu n u m a i elemente
vele, metodele şi acţiunile, liderul instrumental creează o atmosferă des­ raţionale ci şi e l e m e n t e iraţionale, c u m este prestigiul. Sentimentul pres­
tinsă, non-conflictuală, propice unei activităţi eficace. tigiului c o n s o l i d e a z ă credinţa în existenţa proprie, în rezistenţa şi sigu­
Prestigiu şi putere. Prestigiul este o r e c o m p e n s ă a puterii, de aceea ranţa proprii - atât pentru indivizi, cât şi pentru grupuri, organizaţii etc.
j o a c ă un rol foarte important în motivaţia competiţiei pentru putere. V i z i u n e a leninistă persistă în g â n d i r e a sociologică c o n t e m p o r a n ă .
Prestigiul este o evaluare pozitivă, î n s e m n â n d respect, a d m i r a ţ i e , stimă. Astfel, un influent sociolog (fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale
El nu este î n t o t d e a u n a asociat cu puterea: există p e r s o a n e (monarhii d e Sociologie), I m m a n u e l W a l l e r s t e i n 3 4 c r e d e c ă sistemul economiei
constituţionali) şi naţiuni prestigioase (Elveţia, Belgia, O l a n d a , de m o n d i a l e funcţionează pe b a z a inegalităţilor dintre centru şi periferie,
e x e m p l u ) care se bucură de prestigiu, fără a avea, însă, o putere reală dintre m e t r o p o l e şi coloni, iar criza sa este inevitabilă.
deosebită. Ca instituţii, p u t e m cita cazul Bisericii O r t o d o x e R o m â n e , al
cărui prestigiu a fost (şi este) foarte m a r e în r â n d u l populaţiei dar care,

Lenin, V.I., "Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului", în Opere


" I b i d e m , p. 359. alese, Editura politică, 1970, pp.155 - 167.
30
Vroom, V.H.: "A N e w Look at Managerial Decision Making", în Organizational 33
Weber, M.: Economy and Sociery (ed. by Roth, G.& Wittich, C ) , volume 2,
Dynamics 5/1974, pp. 66-80. University of California Press, Berkeley, LA, 1978, pp. 910-926.
31
Fiedler, F.E: A Theory of Leadership Effectiveness, Mc Graw-Hill, N e w York, 34
Wallerstein, I.: The capitalist world-economy, Cambridge University Press, Cam-
1967. bridge, 1983, p.l.

19
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

Efectele metamorfice ale puterii. Autoritatea nu este o formă de pu­


îngroziţi să vadă tineri americani din clasa mijlocie, decenţi şi cumseca­
tere personală, fiind î n t o t d e a u n a definită de n o r m e şi condiţii sociale
de, care î n c e p u s e r ă să îi trateze pe colegii lor ca pe nişte animale, şi
specifice. Autoritatea este o sursă a puterii, în sensul că ea conferă pute­
plăcându-le acest lucru. " D e ţ i n u ţ i i " , în s c h i m b , deveneau servili, umili,
re efectivă acelora care o c u p ă o poziţie de autoritate (o funcţie), chiar
roboţi care executau ordinele gândindu-se d o a r c u m să supravieţuiască.
când aceştia nu au nişte calităţi p e r s o n a l e deosebite. De m u l t e ori autori­
U r a reciprocă devenise insuportabilă.
tatea devine sursă de abuzuri şi p r o v o a c ă efecte m e t a m o r f i c e , adică
E x p e r i m e n t u l a d e m o n s t r a t dictonul lordului Acton, potrivit căruia,
s c h i m b ă personalitatea atât a celor ce o deţin cât şi a celor care sunt lip­
" p u t e r e a corupe şi puterea absolută c o r u p e în m o d absolut". De ce are
siţi de putere.
puterea acest efect? K i p n i s 3 6 a sugerat trei motive probabile:
A c e a s t ă descoperire uluitoare a fost confirmată şi prin celebrul ex­
Ocupanţii unei anumite poziţii au tendinţa de a folosi întreaga pute­
periment Stanford 3 , realizat de H o n e y , B a n k s şi Z i m b a r d o în 1973, la
re de care dispun. De e x e m p l u , dacă dispun d o a r de puterea de convin­
universitatea a m e r i c a n ă Stanford. Cercetătorii americani voiau să afle de
gere (persuasiune) o vor folosi d o a r pe aceea; dacă vor dispune de
ce în m e d i u l c o n c e n t r a ţ i o n a r a p a r şi se dezvoltă acte de c r u z i m e şi sa­
p u t e r e a de a pedepsi, o vor folosi cu p r e c ă d e r e pe aceasta, în d a u n a unor
dism. Ipoteza lor era că există o predispoziţie în personalitatea unor oa­
mijloace mai "soft"
meni. Pentru a testa această ipoteză, ei au organizat următorul expe­
Cei care au putere şi îi controlează pe ceilalţi au tendinţa de a crede
riment: au transformat laboratoare ale universităţii în decorul unei închi­
că le sunt superiori şi că se află mai presus de regulile morale
sori fictive. Au angajat pe b a z ă de voluntariat studenţi dispuşi să partici­
Cei care au putere ajung la o părere exacerbat de bună despre ei şi,
pe la experiment, împărţindu-i în " g a r d i e n i " şi " d e ţ i n u ţ i " . " D e ţ i n u ţ i i " au
astfel, se distanţează de subordonaţii lor, pierzându-şi capacitatea de a
fost conduşi în " c e l u l e " de către " g a r d i e n i " . " G a r d i e n i i " aveau posibili­
înţelege efectele acţiunilor lor asupra celorlalţi.
tatea unui control complet asupra vieţii cotidiene a " d e ţ i n u ţ i l o r " . E x p e ­
Prin u r m a r e , autoritatea este o potenţială sursă de abuzuri. De ace­
rimentul a infirmat complet ipoteza cercetătorilor americani. Indiferent
ea, organizaţia politică trebuie să stabilească limite ale puterii şi un con­
de trăsăturile de personalitate iniţiale ale studenţilor implicaţi, existente
trol circular, reciproc, de genul feed-back, între indivizi, grupuri, insti­
înainte de debutul experimentului, situaţia în care unii o a m e n i au o pute­
tuţii şi actori politici.
re absolută asupra altora g e n e r e a z ă c o m p o r t a m e n t e abuzive. " D e ţ i n u ţ i i "
d e v e n e a u din ce în ce mai trişti, m a i deprimaţi, plângeau în " c e l u l e l e "
lor sau aveau manifestări de furie şi anxietate. J u m ă t a t e dintre ei a trebu­
it să fie " e l i b e r a ţ i " înainte de î n c h e i e r e a experimentului iar restul au ce­
rut şi ei eliberarea, fiind gata să renunţe la banii primiţi pentru I
participarea la experiment, n u m a i să se termine odată. " G a r d i e n i i " , în
s c h i m b , au fost încântaţi de e x p e r i m e n t şi au declarat că sunt dispuşi să
" l u c r e z e " chiar şi fără plată. F ă r ă excepţie, toţi au abuzat de p u t e r e a lor.
Nu vorbeau cu " d e ţ i n u ţ i i " decât pentru a le da ordine, nu ţineau seama
de drepturile acestora. A existat o situaţie în care un " d e ţ i n u t " a fost în­
chis o n o a p t e î n t r e a g ă în toaletă. D u p ă n u m a i şase zile cercetătorii au
fost obligaţi să î n c h e i e e x p e r i m e n t u l întrucât lucrurile s c ă p a s e r ă de sub
control. Participanţii deveniseră incapabili să facă diferenţa între realita­
te şi j o c , între fiinţa lor reală şi rolul j u c a t în e x p e r i m e n t . G â n d i r e a şi
c o m p o r t a m e n t u l lor s-au schimbat în m o d dramatic. Cercetătorii au fost

35
Kornblum, W.: Sociology în a changing world, Hoit, Rinehart & Winston, N e w Kipnis, D.: " D o e s power corrupt?", Journal of Personality and Social Psychology,
York, 1988, pp. 164-165. 24, 1972, pp.33-41.

2Q 21
2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE

le se specializează şi, la un m o m e n t dat, politica devine o parte separată


şi a u t o n o m ă a societăţii. D i v i z i u n e a muncii d e t e r m i n ă specializarea,
2 . SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE avantajul r e c i p r o c în schimburile sociale şi trecerea de la starea naturală
la starea socială. In societăţile în care diviziunea muncii este mai dezvol­
tată, mai pronunţată, solidaritatea socială este mai m a r e datorită interde­
2.1. APARIŢIA POUTICII pendenţei existente între e l e m e n t e l e structurii sociale, care au n e v o i e
unul de altul pentru a supravieţui şi a se dezvolta.
Politica nu este o activitate care a existat din totdeauna. Ea este re­
Talcott P a r s o n s crede şi el că diviziunea muncii, specializarea şi
zultatul unui p r o c e s istoric. C u m a apărut ea în istorie? C a r e sunt proce­
avantajele m u t u a l e ale s c h i m b u l u i constituie principalul motiv de aban­
sele, s p o n t a n e sau conştiente, care sunt experienţele c o n c r e t e , indivi­
donare a stării „ n a t u r a l e " h o b b e s i e n e şi de intrare în social 4 0 .
duale sau colective, care au p e r m i s oamenilor, care nu d i s p u n e a u de o
instituţie sau de o activitate, să o d o b â n d e a s c ă ? A n t r o p o l o g u l francez Specializarea rolurilor politice î n s e a m n ă că există grupuri şi indi­
C l a u d e L e v i - S t r a u s s 3 7 s p u n e că acest lucru este posibil folosind u n a din vizi care alcătuiesc o structură care g u v e r n e a z ă , o structură c o n d u c ă t o a r e
cele trei m e t o d e : distinctă de restul societăţii. A c e a s t ă structură a apărut înaintea statului,
în acest sens, activitatea politică este anterioară statului.
a), inventarea respectivei activităţi sau instituţii
în viziune structuralistă, politica este un ansamblu de relaţii, institu­
b ) . transformarea unei instituţii anterioare
ţii, organizaţii, mentalităţi şi c o m p o r t a m e n t e . Structura socială este for­
c ) . importul (imitaţia, difuziunea culturală)
mată, în principal, din o a m e n i şi din relaţiile stabilite între ei. U n e l e
C a r e ar fi m e t o d a prin care o a m e n i i au creat politica? Există mai
relaţii sociale devin atât de i m p o r t a n t e pentru oameni încât o a m e n i i le
multe " t e o r i i " şi ipoteze. V o m prezenta linia D u r k h e i m - P a r s o n s în so­
instituţionalizează, le transformă în instituţii. Instituţia socială este un
ciologie, care se b a z e a z ă pe ipoteza unui proces istoric îndelungat, de
sistem durabil de relaţii sociale organizate pentru a îndeplini un obiectiv
acumulări şi inovaţii succesive. D u r k h e i m 3 8 utilizează c o n c e p t u l de divi­
care este definit ca fundamental de către societatea respectivă. în cazul
ziune a muncii sociale iar P a r s o n s 3 9 pe acela de diferenţiere structurală.
politicii, obiectivul fundamental este distribuţia şi utilizarea puterii pe un
La început, societatea u m a n ă era destul de o m o g e n ă , amorfă, slab
teritoriu dat. M e c a n i s m u l descris de Talcott P a r s o n s pentru apariţia insti­
diferenţiată, cu o structură mai simplă, u n d e nu existau c o m p o r t a m e n t e
tuţiilor este diferenţierea structurală. La început, sistemul social era foar­
şi activităţi specializate. T o a t ă societatea î n d e p l i n e a toate funcţiile soci­
te simplu, nu avea subsisteme a u t o n o m e şi distincte, specializate pentru
ale fundamentale (producţie, distribuţie, c o m u n i c a r e , protecţie, securita­
îndeplinirea fiecărei funcţii sociale. Am p u t e a s p u n e că exista un sincre­
te, apărare, control social, r e p r o d u c e r e biologică şi r e p r o d u c e r e
tism originar al activităţilor u m a n e . Pe măsură ce complexitatea vieţii
culturală).
u m a n e creşte, oamenii î n c e p să creeze activităţi specializate: e c o n o m i a ,
Potrivit lui D u r k h e i m , activităţile şi instituţiile sociale specializate
educaţia, religia, politica.
au apărut prin diviziunea muncii sociale.
sălbatică
A ş a au apărut creşterea animalelor şi cultivarea plantelor, meşteşu­
gurile, comerţul, religia, artele, politica şi administraţia. A ş a au apărut înaintea epocii m o d e r n e , politica era o structură efemeră şi amorfa.
categorii sociale şi o c u p a ţ i o n a l e , inclusiv un g r u p specializat în activita­ Treptat, ea se durabilizează, se instituţionalizează. Caracteristicile politi­
tea politică. Deci, pe m ă s u r ă ce societatea devine mai c o m p l e x ă , sarcini- cii ca instituţie socială sunt teritoriul (separarea interiorului de exterior),
autoritatea (puterea legitimă) şi dreptul de a folosi forţa.
37 Am spus mai sus că este probabil ca politica să fie anterioară statu­
Levi-Strauss, C: La pensee sauvage, Pion, Paris, 1962, p.348-351(în română:
Gândirea sălbatică, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1970).. lui, care ar fi d o a r una din manifestările sale istorice. Statul este o insti­
38
Durkheim, E.: Diviziunea muncii sociale (trad. de Cristinel Pantelimon), Albatros, tuţie politică ce are m o n o p o l u l forţei legitime pe un teritoriu dat. P u t e r e a
Bucureşti, 2 0 0 1 .
39
Parsons, T.: Societies: Evolutionary and Comparative, Prentice-Hall, Englewood
40
Cliffs, 1966. Parsons, T.: The Structure of Social Action, Free Press, N Y , 1949, pp.89-94.

23
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE

legitimă şi h e g e m o n i a statului nu sunt însă un dat imuabil, ci un proces 2.2. ETAPELE EVOLUŢIEI POLITICE
continuu de structurare şi restructurare a raporturilor de putere. Legiti­
P u t e m distinge mai m u l t e etape în evoluţia politicii, în funcţie de
mitatea este rezultatul unei activităţi neîncetate, al unei lupte în care se
gradul său de instituţionalizare: politica prestatală (în aşa numitele "so­
câştigă m o m e n t cu m o m e n t o b e d i e n ţ a voultară, acceptată a celor d o m i ­
cietăţi p r i m i t i v e " ) , statul p r e m o d e r n şi statul m o d e r n . Se vorbeşte şi des­
naţi.
pre "politici postmoderne", în care rolul statului ar fi început să diminueze.
Politica poate avea, astfel, un sens mai larg (reglementarea generală
A c e a s t ă etapizare manifestă o viziune evoluţionistă şi chiar
a relaţiilor dintre indivizi şi grupuri) şi un sens mai restrâns (guvernarea
etnocentristă, ca şi când toate societăţile ar trebui să parcurgă acelaşi
unei societăţi: totalitatea acţiunilor care o r g a n i z e a z ă şi c o n d u c viaţa în
traseu obligatoriu. Viziunea etapistă este foarte criticată din perspectiva
societate, în ansamblu, pe un teritoriu dat).
antropologiei culturale, pentru care societăţile sunt incomensurabile,
Linia D u r k h e i m - P a r s o n s este diferită de orientarea marxistă, în pri­
toate fiind egale ca valoare şi ca drept de a exista. Perspectiva culturală
vinţa explicării apariţiei şi funcţionării politicii. P e n t r u marxişti, puterea
consideră etapizarea evoluţiei politice şi sociale ca o viziune care favori­
politică este un j o c de s u m ă zero, în care cei care o deţin o folosesc în
zează o a n u m i t ă societate, limitată la anumite c o o r d o n a t e de spaţiu şi
propriile interese, d ă u n â n d , astfel, celorlalţi 4 1 . în jocul de s u m ă zero,
timp, şi, a n u m e , societatea m o d e r n ă occidentală.
d a c ă cineva câştigă, atunci, obligatoriu, altcineva pierde. D a r puterea nu
este un j o c sau este un j o c care nu serveşte d o a r interese individuale sau Specializarea şi distribuţia rolurilor politice este foarte diferită de la
de grup; poate fi un joc din care pot câştiga toate părţile implicate, ser­ o societate la alta. Există mai mulţi autori care consideră şi analizează
vind interesul colectiv - la fel ca bogăţia unei societăţi care, deşi distri­ principala distincţie, şi a n u m e a c e e a dintre societăţile p r e m o d e r n e şi cele
buită inegal, variază în funcţie de nivelul de dezvoltare al respectivei moderne:
societăţi, astfel încât chiar părţile cele mai mici care revin m e m b r i l o r ei Ferdinand Tonnies 4 5 face distincţia dintre Comunitate (Gemeinschaft) şi
sunt din ce în ce mai mari, în cazul unei societăţi dezvoltate . Indivizii Societate (Gesellschaft). El explică sursa solidarităţii sociale în cele două
investesc î n c r e d e r e a lor în c o n d u c ă t o r i votând la alegeri un anumit gu­ tipuri de societăţi: în C o m u n i t a t e , solidaritatea se creează prin cultură, în
vern, d e s p r e care cred că p o a t e iniţia politici prin care să se realizeze Societate, prin structură. C o m u n i t a t e a este un a n s a m b l u de indivizi le­
obiectivele colectivităţii 4 3 . Astfel, prin realizarea scopurilor colective, gaţi organic prin tradiţie şi interesul c o m u n al grupului. Societatea este
câştigă toată lumea, şi conducătorii şi cei care i-au investit. Prin urmare, un a n s a m b l u de indivizi, separaţi dar asociaţi, care au interese parţial
politica este, în viziunea lui P a r s o n s , o funcţie ce asigură performanţa ireductibile.
sistemului social. Marxiştii o interpretează, însă, ca pe un instrument de E m i l e D u r k h e i m 4 6 face distincţia dintre solidaritatea m e c a n i c ă şi
d o m i n a r e a u n u i grup de către altul, împiedicându-i pe cei dominaţi să cea organică. în societăţile b a z a t e pe solidaritate mecanică, indivizii sunt
obţină ceea ce vor. absorbiţi de către grup, viaţa lor fiind reglementată în cele mai mici de­
A n t h o n y G i d d e n s 4 4 c o n s i d e r ă că niciuna dintre cele două perspecti­ talii prin tradiţie şi c u t u m ă . în societăţile bazate pe solidaritate organică,
ve nu are în m o d complet dreptate, pentru că p u t e r e a nu se b a z e a z ă d o a r individul este prioritar în r a p o r t cu grupul şi n o r m e l e sociale pot fi
schimbate pentru a guverna mai bine relaţiile dintre indivizi. Aceste so­
pe credinţă şi încredere ci şi pe ipocrizie şi înşelăciune. Fiind o resursă
cietăţi sunt societăţi individualiste şi foarte diferenţiate.
rară (şi preţioasă), puterea va genera competiţie şi conflicte iar acesta nu
este un aspect derivat sau secundar. Max Weber face distincţia dintre solidaritatea socială afectivă
(bazată pe sentimentul apartenenţei de grup) şi solidaritate . raţională,

41
Giddens, op. cit., p. 257-260. Tonnies, F.: "Rapport communautaire et rapport de societe", în: Durând, G: Les
42
Parsons, T. : Structure and Process în Modern Society, Free Press, N e w York, grands textes de la sociologie moderne, Bordas, Paris - Montreal, 1969, pp. 25-27.
46
1960, p.221. Durkheim, E.: Diviziunea muncii sociale, ed. cit., pp.146-149.
47
43 Weber, M.: Etica protestantă şi spiritul capitalismului (trad. Ihor Lemnij), Hu-
Giddens, op.cit., p. 258.
44
manitas, Bucureşti, 2 0 0 3 , p.17.
Ibidcm, p.267.
24 25
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE

b a z a t ă pe c o m p r o m i s u l de interese. Raţionalitatea este, potrivit lui W e ­ Decizia: g u v e r n a r e a alege soluţii pentru rezolvarea u n o r probleme
ber, elementul c h e i e al modernităţii: o a m e n i i nu îşi mai b a z e a z ă activita­ şi situaţii de criză care apar în viaţa societăţii, în condiţii de incertitudi­
tea, pentru a-şi îndeplini obiectivele p r o p u s e , pe m e t o d e iraţionale ne, neprevăzut sau pericol pentru societatea respectivă
(magie, tradiţie, c u t u m ă , c a r i s m ă ) ci pe raţiune, pe calcul, pe eficienţă şi Reglementarea: guvernarea i m p u n e m e m b r i l o r societăţii reguli de
eficacitate. Nu îşi mai g h i d e a z ă acţiunile după superstiţii şi obiceiuri, c o m p o r t a m e n t , considerate b u n e , dezirabile pentru binele c o m u n , pentru
d u p ă ce spun şamanii, preoţii, profeţii, bătrânii, ghicitorii şi liderii ca- i m p u n e r e a acestor reguli,
rismatici, ci d u p ă propria j u d e c a t ă . Dominaţia: pentru a-şi i m p u n e arbitrajele, deciziile şi regulile, gu­
Karl M a r x 4 8 face distincţia dintre societăţile b a z a t e pe proprietatea vernarea foloseşte mijloace diverse - coerciţie, persuasiune, acceptare,
c o m u n ă şi cele b a z a t e pe proprietatea privată, iar în rândul celor din ur­ c o m u n i c a r e - având dreptul legitim să folosească aceste mijloace de con­
mă, dintre societăţile precapitaliste şi societăţile capitaliste. Societăţile trol social. Funcţia de d o m i n a r e a guvernării împarte societatea în două
capitaliste sunt societăţile care au generalizat e c o n o m i a de piaţă, în care paliere: d o m i n a n ţ i şi dominaţi, guvernanţi şi guvernaţi. C e l e două palie­
chiar forţa de m u n c ă a devenit o marfă, pe care cei lipsiţi de capital (pro­ re sunt , în unele societăţi, strict separate, chiar izolate complet (ca în
letarii) o vând - ca să supravieţuiască - posesorilor de capital (capitaliş­ societatea indiană a castelor) iar în alte societăţi există canale de c o m u ­
tilor, burgheziei). Pentru M a r x capitalul nu este o s u m ă de bunuri sau de nicare şi circulaţie între cele d o u ă paliere.
bani ci o relaţie socială între proletari şi capitalişti. Capitalul nu poate
p r o d u c e profit (plusvaloare, în j a r g o n marxist) decât prin instituirea rela­ 2.4. STATUL MODERN
ţiei sociale respective.
C l a u d e Levi-Strauss face distincţia dintre societăţile calde şi cele Evoluţia politică este rezultatul acţiunii unor factori multipli şi tre­
reci. Societăţile reci se s c h i m b ă într-un ritm imperceptibil, încetinit (de cerea la statul m o d e r n este legată d e : dezvoltarea e c o n o m i e i de piaţă,
e x e m p l u , societăţile „ p r i m i t i v e " , studiate de etnologi şi antropologi) pe modificări în b a z e l e e c o n o m i c e ale grupurilor sociale, schimbări în cul­
c â n d societăţile c a l d e au o istorie a c c e l e r a t ă 4 J . tură, reforme religioase, războaie, industrializare şi urbanizare.
Apariţia statului m o d e r n este legată de dezvoltarea capitalismului.
2.3. POUTICA Şl ALTE FORME DE REGLEMENTARE A Potrivit lui W e b e r 5 2 , capitalismul nu s-ar fi dezvoltat fără Reforma reli­
gioasă protestantă, care a impus un nou ethos, noi valori şi noi n o r m e de
VIEŢII SOCIALE - FUNCŢIILE GUVERNĂRII
comportament, care au favorizat a c u m u l a r e a capitalistă. Etica protestan­
A ş a c u m am m a i arătat, există activităţi de r e g l e m e n t a r e , organizare tă este o etică mai d e g r a b ă ascetică, ce p u n e accentul pe o viaţă c u m p ă ­
şi c o n d u c e r e , şi în alte d o m e n i i de cât politica. D i s t i n c ţ i a esenţială este tată, cu cheltuieli puţine, cu c o n s u m redus, cu economii. A c u m u l a r e a de
a c e e a că politica vizează a n s a m b l u l societăţii, pe un teritoriu d a t . bogăţii nu mai este considerată un păcat ci un rezultat al unei vieţi cuvi­
Funcţiile principale ale guvernării (politice) sunt u r m ă t o a r e l e : incioase şi un s e m n al protecţiei şi graţiei divine. Spre deosebire de
Arbitrajul: guvernarea g e s t i o n e a z ă conflictele şi neînţelegerile din­ Marx, u n d e factorii e c o n o m i c i sunt primordiali în sch imbarea socială şi
tre indivizi, organizaţii, grupuri. Spre deosebire de mediator, p u t e r e a politică (politica este o " s u p r a s t r u c t u r ă " a e c o n o m i c u l u i ) , W e b e r desco­
arbitrului este m u l t mai mare, pentru că are posibilitatea de a-şi i m p u n e peră rolul factorilor spirituali şi culturali: în viziunea lui, capitalismul
arbitrajul prin mijloace coercitive. este, în primul r â n d , o constelaţie spirituală, care valorizează economisi­
rea, acumularea, m u n c a şi raţionalitatea. F ă r ă această constelaţie de va­
48
Marx, K.: "Capitalul. Critica economiei politice", Cartea I, Voi. I, în: Marx - lori - care nu este proprietatea exclusivă a protestantismului dar a fost
Engels: Opere, voi. 23, Editura politică, Bucureşti, 1966. pp. 710-737. cultivată şi p r o m o v a t ă de către acesta - e c o n o m i a de piaţă şi societatea
4 J
' Levi-Strauss, C: La pensee sauvage, Pion, Paris, 1962, p.309. modernă nu se po t dezvolta.
50
Weber, M.: Economy and Society (ed. by Roth, G.& Wittich, C ) , ed.cit., volume
2, pp. 901-904.
51
Lagroye, J.: Sociologie politique, Presses de la fondation naţionale des sciences ' Weber, M.; Etica protestantă şi spiritul capitalismului (trad. Ihor Lemnij), Hu-
politiques, Paris, Dalloz, 1993. manitas, Bucureşti, 2 0 0 3 , p. 167-192.

26 27
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE
în Franţa, în Anglia, trecerea la statul m o d e r n s-a făcut prin lupta
pentru a se dezvolta, de un regim d e m o c r a t i c , de drepturi şi libertăţi ci­
burgheziei, interesată să elimine obstacolele în calea dezvoltării capita­
vice. D a r există m o m e n t e în competiţia e c o n o m i c ă în care regimurile
lismului şi să-şi c o n s o l i d e z e b a z a e c o n o m i c ă proprie. B u r g h e z i a a în­
autoritare sunt mai eficace, prin implicarea statului în e c o n o m i e . Exem­
tâmpinat, însă, rezistenţa nobilimii, care a fost înlăturată prin revoluţii. plele de înflorire e c o n o m i c ă sub regimuri autoritare şi chiar dictatoriale
Nu î n t o t d e a u n a burghezia a fost grupul social protagonist al schimbări­ sunt n u m e r o a s e : C h i n a comunistă a zilelor noastre, Chile în timpul pre­
lor politice. Astfel, în Prusia, trecerea a fost realizată de elitele feudale şedinţiei lui A u g u s t o Pinochet, G e r m a n i a lui B i s m a r k sau F r a n ţ a lui N a ­
interesate de c a p i t a l i s m . 5 3 în P r i n c i p a t e l e R o m â n e , crearea statului m o ­ poleon al I I I - l e a . 5 4
d e m a fost o p e r a unei alianţe dintre b u r g h e z i a în formare şi boierime. în
Indiferent de modurile diferite de formare, statul m o d e m este o bi­
R u s i a şi în China, instituţia statului m o d e r n este legată de instaurarea
rocraţie care i m p u n e un m o d de d o m i n a ţ i e legal şi raţional, d u p ă expre­
regimurilor c o m u n i s t e (în m ă s u r a în care p u t e m c o n s i d e r a socialismul sia lui M a x W e b e r . Statul modern funcţionează pe baza u n o r Constituţii
real şi ca o strategie de m o d e r n i z a r e forţată) şi de rolul intelectualilor şi legi unitare pentru întreg teritoriul şi selectează elitele politice pe căi
radicali, a muncitorimii şi ţărănimii în acest proces.. legale, definite de legi şi nu de tradiţie sau de carismă. Statul m o d e m
Statul m o d e m este o instituţie care r ă s p u n d e schimbărilor apărute în înseamnă, teoretic, sfârşitul elitelor al căror drept e atribuit prin naştere
societate. Capitalismul, industria şi c o m e r ţ u l aveau n e v o i e de un stal (sigur, există o autoreproducere a elitelor şi în statele m o d e m e dar nu
aliat pentru a se dezvolta. De m u l t e ori, statul devine principalul actor al acesta este m e c a n i s m u l principal de acces).
expansiunii e c o n o m i c e externe şi se implică semnificativ în dezvoltarea
D a c ă ar fi să identificăm diferenţele dintre statul p r e m o d e r n şi cel
e c o n o m i c ă internă. Pentru a face faţă acestui rol şi nevoit să administre­
m o d e m , următoarele ar fi cele mai i m p o r t a n t e :
ze o cantitate şi o complexitate din ce în ce m a i m a r e de p r o b l e m e socia­
- S e p a r a r e a dintre stat şi biserică. Statele m o d e r n e sunt, în gene­
le, statul devine şi se dezvoltă ca o birocraţie din ce în ce mai ral, state seculare, în care puterea bisericilor este limitată de legi la do­
hipertrofică. Funcţiile sale se multiplică. Astfel, birocraţia statală se ex­ meniul spiritual şi distinctă de cea a statului.
tinde, se diversifică, devine tentaculară.
Statul m o d e r n începe să aibă un m o n o p o l asupra justiţiei, deve­
Tocqueville şi D u r k h e i m au indicat acest risc: un stat atotputernic, nind principalul furnizor de justiţie din societate. Drepturile diverse,
care vrea să controleze totul. P e n t r u a r ă s p u n d e nevoilor sociale din ce fragmentate, curţile de j u d e c a t ă senioriale - sunt înlocuite de legi şi in­
în ce mai n u m e r o a s e şi mai diverse, statul m o d e m c u n o a ş t e o multiplica­ stanţe unitare.
re a funcţiilor sale, în raport cu statul p r e m o d e r n . El penetrează tot m a i - Statul devine, treptat, administratorul bunăstării, implicându-se
mult atât sfera publică cât şi pe cea privată: e c o n o m i e , cultură, familie, tot mai mult în p r o d u c e r e a şi furnizarea serviciilor sociale: educaţie,
protecţie socială. A c e a s t ă implicare crescută a statului m o d e r n în toate sănătate, securitate socială. El construieşte drumuri, locuinţe şi alte lu­
sferele vieţii sociale a contribuit la progresul social, la bunăstare, la crări publice, organizează transportul public.
ameliorarea stării de sănătate a populaţiei şi la prelungirea duratei medii
- Statul i m p u n e o cultură naţională unitară, bazată pe o limbă lite­
a vieţii, la ridicarea nivelului de e d u c a ţ i e etc. Acest lucru reprezintă for­
rară unitară, răspândită şi datorită tiparului. Vechile dialecte şi limbi
ţa sa dar şi riscul apariţiei totalitarismelor.
locale sunt p u r şi simplu anihilate, uneori prin mijloace violente, prin
Statul m o d e r n îşi consolidează, de asemenea, funcţia de control so­ persecuţie, alteori prin atractivitatea şi resursele alocate învăţământului
cial, j u c â n d un rol activ în prevenirea şi r e p r i m a r e a instabilităţii sociale, public, b a z a t pe limba literară. î n v ă ţ ă m â n t u l public, general şi gratuit a
a mişcărilor ţărăneşti şi muncitoreşti. Statul îşi dezvoltă instituţiile con­ jucat un rol important în consolidarea modernităţii şi în acoperirea unor
trolului social, c u m ar fi armata, poliţia, j a n d a r m e r i a . necesităţi ale societăţii m o d e r n e . Astfel, industria avea nevoie de o forţă
P r o c e s u l de formare şi dezvoltare a statului m o d e m nu este, în m o d de m u n c ă mai calificată, democraţia nu putea funcţiona cu cetăţeni anal-
obligatoriu, un proces d e m o c r a t i c . D e m o c r a ţ i a nu este o trăsătură obli­
gatorie a statului m o d e r n . în principiu, e c o n o m i a de piaţă are nevoie,

Lagroye, op. cit. Bouthoul, G.: op.cit., pp.88-89.

28 29
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE

fabeţi, Biblia nu p u t e a fi studiată, aşa c u m r e c o m a n d ă religiile protestan­ Democraţii 171 99


2,1 25 85 102
te, fără a fi accesibilă graţie tiparului şi ştiinţei de carte. latino-
americane -
TEORIA MODERNIZĂRII POLITICE instabile
(HI)
A c e a s t ă teorie se b a z e a z ă pe ipoteza că, pe m ă s u r ă ce societăţile se
Dictaturi 119 4,4 274 10 43 43
dezvoltă din punct de vedere e c o n o m i c şi cultural, ele vor crea, inevita­
latino-
bil, regimuri d e m o c r a t i c e . P e n t r u a funcţiona, d e m o c r a ţ i a are nevoie de
americane
„precondiţii structurale", c u m ar fi o clasă mijlocie n u m e r o a s ă , prosperă,
(IV)
educată. D e z v o l t a r e a p r o d u c e b u n ă s t a r e şi stabilitate politică, de aceea,
B. Indica­ % bărbaţi % popula­ Energie consumata/capita
ţările lumii a treia trebuie ajutate să se dezvolte. D e m o c r a ţ i a p r e s u p u n e
torii indus­ ocupaţi în ţie urbană
un nivel înalt de dezvoltare e c o n o m i c ă şi culturală. Sociologul american trializării agricultură
S e y m o u r M a r t i n L i p s e t 5 5 a testat această ipoteză printr-o cercetare I 21 76 3,6
transnaţională, cuprinzând patru categorii de state: democraţii e u r o p e n e ,
dictaturi e u r o p e n e , democraţii latino-americane şi dictaturi latino- II 41 64 1,4
a m e r i c a n e . Pentru a verifica ipoteza sa, Lipset a strâns date despre ale­
geri, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, libertatea presei şi sistemele de par­ III 52 69 0,6
tide din 48 de naţiuni. El a descoperit o corelaţie statistică între gradul
de dezvoltare e c o n o m i c o - s o c i a l ă şi gradul de d e m o c r a t i z a r e . O corelaţie IV 67 45 0,2
nu î n s e a m n ă , însă, şi o legătură c a u z a l ă . Tabelul 2, prezentat mai j o s ,
arată prin ce indicatori a definii Lipset variabila i n d e p e n d e n t ă şi ce nive­ C. Indica­ % alfabeti­ Rata de în­ Rata în înv. Rata în înv.
torii educa­ zaţi rolare în mediu superior
luri ale acestor indicatori au rezultat din cercetarea e m p i r i c ă .
ţiei înv. general
. Pentru a testa această ipoteză, Lipset a strâns d a t e d e s p r e alegeri,
(la 1000
drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, libertatea presei şi sistemele de partide
pers.)
din 48 de naţiuni.
I 96 134 44 4,2
T A B E L U L 2: DEFINIŢIA OPERAŢIONALĂ A DEZVOLTĂRII
II 85 121 22 3,5
A. Indicatorii bunăs­ Mii per­ Per­ Nr. Nr. Tiraj
tării - Venit per capita soane/ soane/ Tele­ Radi­ ziare III 74 101 13 2,0
($) 1 medic auto­ foane/ ouri/l /1000
mobil 1000 000 loc IV 46 72 8 1,3
per­ per­
soane soane Sursa: Prelucrare după Kornblum, W.: Sociology în a changing world, Hoit,
Democraţii 695 0,86 17 205 350 341 Rinehart & Winslon, N e w York, 1988, p.451.
stabile
europene (I) Relaţia dintre democraţie şi e c o n o m i a de piaţă a fost discutată de
Dictaturi 308 1,4 143 58 160 167 mulţi autori. Majoritatea concluziilor se îndreaptă către susţinerea unei
europene i n t e r d e p e n d e n ţ e între cele d o u ă . Posibilele afirmaţii ce ar putea fi de­
(11) monstrate, în contextul relaţiilor dintre e c o n o m i a de piaţă (capitalism) şi
democraţie sunt următoarele:
Lipset, S.M.: Politicul man, John Hopkins University Press, Baltimore, 1981.

30 31
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 2. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE

E c o n o m i a de piaţă nu este c o m p a t i b i l ă cu regimurile ranta proprietatea şi alte drepturi şi libertăţi) dar, pentru ca acestea să fie
nondemocratice operaţionale, este nevoie de intervenţia statului pentru a tempera asperi­
E c o n o m i a de piaţă are nevoie de d e m o c r a ţ i e tăţile ce pot apărea..
E c o n o m i a dirijată (socialistă) nu este c o m p a t i b i l ă cu d e m o c r a ţ i a 61
P e t e r B e r g e r porneşte de la trei afirmaţii dovedite empiric:
D e m o c r a ţ i a are n e v o i e d e e c o n o m i e d e piaţă 1). Nu a existat niciun caz de d e m o c r a ţ i e neasociată unei economii
Astfel, D a h r e n d o r f c r e d e că d e m o c r a ţ i a şi e c o n o m i a de piaţă sunt, de piaţă
simultan, separate şi î m p ă c a t e . Indiferent de contradicţiile şi tensiunile 2). Au existat n u m e r o a s e cazuri de economii de piaţă neasociate cu
care există între ele, c o m b i n a ţ i a lor este „singurul r ă s p u n s viabil pentru democraţia (Japonia epocii Meiji, „micii d r a g o n i " ai Asiei de Est, Chile
condiţia u m a n ă m a r c a t ă de incertitudine, în care s c h i m b ă r i l e sunt n e c e ­ în timpul lui P i n o c h e t sau Spania lui F r a n c o )
sare, dar fără tulburare şi v i o l e n ţ ă " 5 6 . 3). Când economiile de piaţă merg bine vreme îndelungată sunt ge­
Pentru Robert D a h l însă, contradicţiile nu sunt simplu de rezolvat şi nerate inevitabil presiuni pentru d e m o c r a t i z a r e .
d e m o c r a ţ i a şi e c o n o m i a de piaţă de împăcat: „ D e m o c r a ţ i a şi capitalis­ O b s e r v ă m că ultima afirmaţie este congruentă cu ipoteza Lipset.
mul sunt ca două p e r s o a n e unite într-o căsnicie furtunoasă, dezbinată de Afirmaţia explică de ce e c o n o m i a de piaţă nu pot fi asociată pe termen
neînţelegeri şi care, totuşi, suportă situaţia d e o a r e c e niciunul dintre par­ lung cu regimurile autoritare şi cu dictaturile. E c o n o m i a de piaţă este o
teneri nu doreşte să se despartă de celălalt" 5 7 . D a h l a r g u m e n t e a z ă de ce condiţie necesară dar nu suficientă pentru democraţie. Ea creează spaţiul
capitalismul de piaţă d ă u n e a z ă d e m o c r a ţ i e i 5 8 şi de ce mulţi d e m o c r a ţ i au în care indivizii, grupurile şi organizaţiile se pot dezvolta i n d e p e n d e n t
susţinut, la finele secolului al XlX-lea, chiar abolirea lui c o m p l e t ă : pen­ de controlul statului, adică creează spaţiul favorabil societăţii civile. De
tru pentru că acesta atentează la principiul fundamental al egalităţii, „ca­ fapt aceasta şi nu capitalismul în sine creează presiunea pentru democra­
pitalismul de piaţă creînd inevitabil inegalităţi şi limitând, astfel tizare.
potenţialul democratic prin generarea de inegalităţi în distribuirea resur­
E c o n o m i a centralizată este incompatibilă cu democraţia pentru că
selor p o l i t i c e " 5 .
socialismul face improbabilă b u n ă s t a r e a şi existenţa spaţiului public,
Pe de altă parte, d e m o c r a ţ i a nu poate coexista cu o e c o n o m i e de pi­ deschis. Socialismul s-a prăbuşit nu n u m a i pentru deschiderea societăţii,
aţă absolut liberă, de tipul laissez-faire, pentru că aceasta ar p r o d u c e pentru drepturi şi democratizare ci şi pentru a crea o e c o n o m i e de piaţă
n e m u l ţ u m i r e a u n o r largi categorii care ar d e c l a n ş a mişcări de protest ce capabilă să g e n e r e z e bunăstare, m ă c a r pentru elitele provenite din n o ­
ar influenţa guvernele să intervină pentru a r e g l e m e n t a piaţa. menclatură şi care, profitând de resursele economice, sociale şi informa­
Totuşi, spune Dahl, dovezile empirice arată că democraţia poliarhică ţionale pe care le deţineau, au fost primii capitalişti din ţările socialis­
nu s-a m e n ţ i n u t niciodată în e c o n o m i i l e dirijate ci n u m a i în e c o n o m i i l e mului real. Analizând situaţii similare din L u m e a a treia, în care s-au
de p i a ţ ă 6 0 pentru că numai acestea asigură un c a d r u prielnic pentru insti­ format clici c o n d u c ă t o a r e privilegiate, B e r g e r 6 2 este sceptic în privinţa
tuţiile d e m o c r a t i c e : creştere e c o n o m i c ă ce p e r m i t e r e d u c e r e a sărăciei şi tranziţiei rapide către o adevărată e c o n o m i e de piaţă, n e s u p u s ă în m o d
îmbunătăţirea nivelului de trai, o clasă de mijloc d o r n i c ă de instruire şi esenţial controlului nociv al statului, şi către o d e m o c r a ţ i e autentică,
libertate personală, descentralizare. în concluzie, d e m o c r a ţ i a are nevoie definită prin alegeri libere şi drepturi şi libertăţi reale.
de e c o n o m i e de piaţă iar e c o n o m i a de piaţă de d e m o c r a ţ i e (pentru a ga-

56
Dahrendorf, op. cit., p.129.
57
Dahl, R.: Despre democraţie (trad. de R. Lupaşcu, A.M. Turcu, M. Bordea, A.
Bargan Ştraub), Institutul European, Iaşi, 2003, p.159.
58
Ibidem, pp. 166- 170.
5y
Ibid., p.170 f
'' Berger, P.L.: "Incertul triumfal capitalismului democratic", în: Polis, 3/1994 pp
60
Dahl, R.: Despre democraţie (trad. de R. Lupaşcu, A.M. Turcu, M. Bordea, A. 49-53.
Bargan Ştraub), Institutul European, Iaşi, 2003, p.159. 62
Ibidem, p.55.

32 33
3. STATUL BUNĂSTĂRII

acestui m i n i m nivel de trai este obiect de dezbateri nesfârşite şi depinde,


în fapt, de contextul naţional şi social. în statul bunăstării, indivizilor li
3. STATUL BUNĂSTĂRII se garantează, în calitatea lor de cetăţeni, a n u m i t e drepturi sociale, fără
legătură cu performanţa lor în sistemul e c o n o m i e i de piaţă. Astfel, statul
64
bunăstării este fundamentat pe cetăţenia socială .
3.1. DEFINIŢIE Statul bunăstării prelungeşte şi adânceşte politica de intervenţie a
T o a t e societăţile, indiferent cât de simple sunt, au ca obiectiv î n d e ­ statului m o d e r n în toate d o m e n i i l e sociale: e c o n o m i e , construcţii, resur­
plinirea u n o r nevoi fundamentale ale m e m b r i l o r lor (producţie, distribu­ se u m a n e , educaţia tinerelor generaţii, îngrijirea sănătăţii, relaţiile de
ţie, c o m u n i c a r e , apărare, protecţie, control social e t c ) . m u n c ă . Politica socială este raţionalizată, etatizată, centralizată şi secu­
D a c ă în e p o c a p r e m o d e r n ă aceste funcţii ale societăţii erau îndepli­ larizată. Ea este finanţată din i m p o z i t e prelevate la scară naţională.
nite cu precădere de către c o m u n i t a t e - familie, trib, clan, vecinătate, P u t e m considera statul bunăstării ca o reacţie de autoapărare a soci­
c o m u n i t a t e rurală - sau instituţii sociale p r e c u m bisericile, în e p o c a m o ­ etăţii faţă de excesele capitalismului de tip laissez-faire. Astfel, Richard
d e r n a instituţia care preia în m o d esenţial î n d e p l i n i r e a lor este statul- C r o s s m a n . crede că statul bunăstării reprezintă punctul culminant al
naţiune. Statul bunăstării este o î n c e r c a r e de a crea instituţii ale solidari­ unui p r o c e s î n d e l u n g a t de „ u m a n i z a r e " a capitalismului (care este fun­
tăţii sociale , instituţii b a z a t e pe identitatea n a ţ i o n a l ă şi care înlocuiesc damentat în m o d „ n a t u r a l " pe inegalitate) şi de reconciliere a acestuia cu
funcţiile îndeplinite, în perioadele p r e m o d e r n e , de către familie, c o m u n i ­ d e m o c r a ţ i a (care p r o m o v e a z ă egalitatea cetăţenilor). P u t e m aminti, în
tatea locală, biserică, senior etc. acest context, şi teoria rawlsiană 6 a justiţiei care îmbină egalitatea drep­
Statul bunăstării este o etapă în evoluţia politicilor sociale, e t a p ă în turilor, a libertăţilor civice şi a şanselor de acces la poziţii sociale şi la
care statul m o d e r n î n c e p e să se implice din ce în ce mai mult în p r o d u c ­ autorităţi - cu o prioritate absolută pentru cei dezavantajaţi - cu inegali­
ţia şi distribuţia bunăstării generale, colective. Se consideră chiar că tatea e c o n o m i c ă , ca avantaj al întregii societăţi, pentru că distribuţia ega­
această funcţie a statului este una din trăsăturile fundamentale ale m o ­ litară nu este profitabilă. Reacţia de temperare a capitalismului „sălbatic"
dernităţii 6 3 . poate să fie de tip aristocratic sau socialist. în această optică, statul bu­
Statul bunăstării reprezintă, istoric vorbind, un r ă s p u n s la mutaţiile năstării devine, în fond, o reacţie anticapitalistă, în care aristocraţii şi
şi dizlocările p r o d u s e de procesele modernizării (generalizarea e c o n o ­ socialiştii se întâlnesc, a m b e l e orientări caracterizându-se prin negarea
miei de piaţă, industrializare, urbanizare), procese ce au erodat sau chiar libertăţii individuale şi prin a s u m a r e a ideii că statul ştie mai bine ce este
au distrus pilonii solidarităţii sociale tradiţionale. în această perioadă de bine pentru cetăţenii săi decât aceştia. Această idee, a convergenţei din­
schimbare socială rapidă (cel puţin, în c o m p a r a ţ i e cu epocile anterioare) tre viziunea aristocratică şi cea socialistă (cu referire la politicile sociale)
se simţea nevoia u n o r p u n c t e fixe, a u n o r surse de sprijin şi securitate. poate fi ilustrată prin faptul că primele iniţiative înscrise ferm în direcţia
Statul bunăstării a marcat, astfel, un m o m e n t de c o n s e n s social între gu­ statului bunăstării au aparţinut unui aristocrat, „cancelarului de fier"
vernaţi şi guvernanţi, un m e c a n i s m de generare şi de consolidare a coe­ Bismarck, iar p r i m a expresie deplin cristalizată a statului bunăstării a
ziunii, a solidarităţii sociale, m e c a n i s m bazat emoţional, moral şi fost creaţia guvernului laburist (deci socialist) din M a r e a Britanie, din
ideologic, pe identitatea naţională. C r e a r e a acestui c o n s e n s a fost favori­ timpul celui de al doilea război m o n d i a l (Raportul Beveridge, 1942).
zată şi de experienţa războiului, a solidarităţii p o p o r u l u i ce a trăit sufe­ Totuşi, nu p u t e m s p u n e (în afara cazurilor e x t r e m e reprezentate de fas-
rinţele acestei experienţe
Obiectivul principal al statului bunăstării este asigurarea unui mi­ Zamfir, E., Zamfir, C: Politici sociale. România în context european, Alternative,
n i m u m d e c e n t al nivelului de trai pentru toţi cetăţenii săi. Definirea Bucureşti, 1995, p.328.
65
Crossman, R.H.: New Fabian Essays, The Turnstile Press, Londra, 1952, pp. 6-25
66
Rawls, J.: A Theory of Justice, The Belknap Press of Harvard University Press,
63
Wilensky, H.: The Welfare State and Equality: Structural and Ideologicul Roots Cambridge, Mass., 1971.
of Public Expenditure, University of California Press, Berkeley, 1975, p. 199.

35
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 3. STATUL BUNĂSTĂRII

cism şi c o m u n i s m ) că statul bunăstării a fost profund ostil e c o n o m i e i de


prem al efortului colectiv) să intervină pentru a corecta consecinţele
piaţă, el având, nu de puţine ori, rolul de a c o m p l e t a contribuţia acesteia negative ale dezvoltării „ n a t u r a l e " , s p o n t a n e :
la crearea bunăstării.
- tranziţia demografică şi procesul de îmbătrânire a populaţiei
Principalul m e c a n i s m pe care se b a z e a z ă statul bunăstării constă în
- transformări în planul familiei ca instituţie socială şi generalizarea
transferurile sociale, de la societate ca întreg, către a n u m i t e categorii de tipului n u c l e a r de familie
populaţie, e x p u s e anumitor riscuri. Transferurile sociale îşi dirijează
(s-a p r o d u s astfel o slăbire a legăturilor familiale şi a solidarităţii
fluxurile, pe orizontală şi pe verticală, de la populaţia o c u p a t ă către şo­
intergeneraţionale, în condiţiile în care n u m ă r u l bătrânilor, care aveau
meri, de la cei sănăloşi la cei bolnavi, de la cei tineri către cei bătrâni, de nevoie de suportul acestei solidarităţi, a crescut)
la cei bogaţi la cei săraci etc. Aceste transferuri se referă nu n u m a i la
- constituirea democraţiei m o d e r n e , nevoia de a avea cetăţeni relativ
venituri dar şi la egalizarea accesului la beneficii în n a t u r ă sau la servicii educaţi (cel puţin alfabetizaţi) pentru a asigura funcţionarea acestui re­
c u m ar fi educaţia, sănătatea sau serviciile familiale. Transferurile cre­ gim politic
ează un sector al societăţii u n d e legile pieţei nu mai acţionează, în care
- p r o c e s e l e de industrializare şi urbanizare, cu cortegiul lor de dez­
b u n u r i l e şi serviciile nu mai sunt mărfuri. Astfel, sunt sprijinite şansele
echilibre şi tensiuni sociale, dar şi cu nevoia de muncitori calificaţi şi
de a avea o viaţă d e c e n t ă pentru cei care, din diferite motive, nu pot par­ sănătoşi
ticipa, t e m p o r a r sau p e r m a n e n t , la activităţile pieţei.
- disfuncţiile produse în e c o n o m i a bazată pe principiul laissez-faire,
Instrumentele principale de redistribuire a bunăstării în societate (şi disfuncţii care au culminat cu crizele e c o n o m i c e
care se pot constitui într-o definiţie operaţională a statului bunăstării) - imperativele reconstrucţiei d u p ă războaiele mondiale, nevoia unui
sunt: efort planificat şi c o o r d o n a t în acest sens.
- î n v ă ţ ă m â n t general, obligatoriu şi gratuit în afara a r g u m e n t e l o r de ordin moral, necesitatea politicii sociale
- Sistem public de sănătate este susţinută şi de a r g u m e n t e pragmatice (menţinerea ordinii şi stabili­
- Securitate socială (asigurări sociale şi asistenţă socială) tăţii, rezolvarea conflictelor de interese referitoare la distribuţia bunăstă­
- P r o g r a m e de lucrări publice pentru construcţia de locuinţe sociale rii, pentru că un declin al nivelului de trai poate produce conflicte şi
- I m p o z i t e progresive dezordini sociale) şi e c o n o m i c e (menţinerea unui nivel adecvat al cere­
- Dialogul social tripartit: guvern-sindicate-patronat şi reglementa­ rii, chiar în perioade dc recesiune e c o n o m i c ă ) .
rea pieţei muncii La d e z v o l t a r e a politicii sociale au contribuit, de a s e m e n e a , şi urmă­
B u n ă s t a r e a este astfel, pe ansamblu, rezultatul intervenţiilor statului torii factori:
în sistemul pieţei libere, fie prin e x c l u d e r e a u n o r b u n u r i şi servicii din - E v o l u ţ i a e c o n o m i e i m o d e r n e , care a generat o societate salarială.
acest sistem, fie prin controlarea sau chiar modificarea m e c a n i s m e l o r de - E v o l u ţ i a familiei m o d e r n e , mult mai puţin coezivă decât familia
piaţă liberă. tradiţională.
- N e c e s i t a t e a contracarării efectelor negative ale dezvoltării econo­
3.2. CONTEXTUL SOCIAL AL APARIŢIEI STATULUI mice şi sociale (de e x e m p l u : şomajul, poluarea, criminalitatea şi patolo­
BUNĂSTĂRII. ETAPE DE EVOLUŢIE gia socială, în general).
Ideile pe care se fundamentează statul bunăstării provin din aria M u l t e funcţii ale familiei (sprijinul e c o n o m i c , protecţia şi îngrijirea
iluminismului şi raţionalismului: credinţa că o m u l p o a t e controla forţele membrilor ei în c a z de boală sau incapacitate) au fost preluate, în socie­
naturii şi planifica raţional forţele societăţii, că se p o a t e proiecta şi p u n e tatea m o d e r n ă , de către stat sau alte organizaţii. Evoluţia instituţiei fa­
în practică un model raţional de societate. O serie de factori reprezen­ miliale a g e n e r a t unele grupuri sociale predispuse la precaritate
tând mutaţii în contextul social şi e c o n o m i c au contribuit, de a s e m e n e a , e c o n o m i c ă şi socială. A c e s t e grupuri nu mai sunt protejate suficient prin
la conturarea ideii că nu p u t e m lăsa societatea şi e c o n o m i a să funcţione­ solidaritatea familială şi au nevoie de suportul statului:
ze s p o n t a n şi haotic, că este nevoie ca o m u l , statul (ca organizator su-

36 37
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 3. STATUL BUNĂSTĂRII

- Familiile m o n o p a r e n t a l e , create ca u r m a r e a naşterilor în afara că­


(dcobicei, în spitale), asistenţa socială la domiciliu (pentru copii şi inva­
sătoriei, divorţurilor şi separărilor şi caracterizate prin n u m e r o a s e difi­ 67
lizi), înfiinţarea de ateliere de lucru .
cultăţi e c o n o m i c e şi psihologice.
A c e s t e intervenţii ale statului r ă m â n e a u însă limitate ca arie de răs­
- Bătrânii singuri. N u m ă r u l lor a crescut nu n u m a i ca o consecinţă
pândire şi ca durabilitate. E l e au fost parţial a b a n d o n a t e în secolul al
a f e n o m e n u l u i de îmbătrânire demografică, dar şi penru că legăturile
XlX-lea, o d a t ă cu ofensiva filosofiei economico-sociale clasice, care
dintre generaţii au devenit mai fragile. Bătrânii îşi pot p e r m i t e , în gene­
considera b u n ă s t a r e a ca pe un rezultat mai mult sau mai puţin automat al
ral, să locuiască singuri pentru că dispun, datorită sistemelor de securi­
dezvoltării e c o n o m i c e iar orice intervenţie a statului în direcţia unei po­
tate socială, de resursele necesare.
litici sociale era văzută ca o d i m i n u a r e a libertăţii şi o încurajare a lenei.
- F e m e i l e o c u p a t e . Activitatea e c o n o m i c ă a femeilor le-a asigurat
Manifestări concrete, e m p i r i c e , ale statului bunăstării au apărut la
acestora independenţa e c o n o m i c ă dar a creat n e v o i a unor servicii socia­
sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Se consi­
le (menaj, îngrijirea copiilor mici e t c ) .
deră că istoria statului bunăstării î n c e p e în 1889, cu Bismarck, într-o
- Copiii - ne mai j u c â n d un rol e c o n o m i c , ca în familia tradiţiona­
E u r o p ă radical schimbată, din toate punctele de vedere, faţă de secolele
lă, ei nu mai reprezintă un factor de producţie ci de c o n s u m . Costul co­
p r e c e d e n t e 6 8 . N o u t a t e a absolută este crearea sistemului obligatoriu de
pilului a crescut în special datorită cheltuielilor legate de educaţia
asigurări (prevederi) sociale de stat - pentru bătrâneţe, boală şi invalidi­
şcolară generală şi obligatorie, care s-a răspândit în toate societăţile m o ­
tate. Asigurările sociale sub diferite forme (chiar case de pensii) existau
derne. Există tendinţa ca statul să contribuie la acoperirea costului creş­
deja, dar cu caracter de asociere privată şi voluntară. Obiectivele politi­
terii şi educaţiei copiilor.
cii sociale b i s m a r e k i e n e sunt de natură pragmatică, fiind o reacţie de
în concluzie, dacă în trecut o a m e n i i erau protejaţi de către solidari­
conservare a m o n a r h i e i g e r m a n e în faţa pericolului socialismului şi sin­
tatea colectivă (a tribului, clanului, familiei lărgite, comunităţii rurale,
dicalismului.
vecinătăţii), industrializarea şi urbanizarea au d e t e r m i n a t n e v o i a de a
D u p ă primul război mondial şi, mai ales, în timpul şi d u p ă M a r e a
acoperi riscurile - standard (boală, bătrâneţe, incapacitate, şomaj) prin
Criză E c o n o m i c ă dintre 1929 şi 1933, faptul că statul trebuie să işi asu­
contribuţia statului, în condiţiile în care majoritatea populaţiei a devenit
me c o m p e t e n ţ e m a i mari în e c o n o m i e şi în societate a devenit un lucru
d e p e n d e n t ă de un salariu controlat de forţele i m p e r s o n a l e ale pieţei.
evident pentru mulţi guvernanţi şi pentru opinia publică. în această pe­
Prin urmare, stalul bunăstării a apărut pentru a r ă s p u n d e unei serii
rioadă îşi lansează Franklin D e l a n o Roosevelt faimosul şi vastul pro­
de obiective pragmatice: sociale ( m e n ţ i n e r e a echilibrelor sociale, evita­
gram social „ N e w D e a l " . Nu p u t e m să nu corelăm această n o u ă viziune
rea tensiunilor, aplanarea conflictelor - prin politici de c o m b a t e r e a sără­
asupra rolului statului - viziune care î n c e p e să se c o n t u r e z e în Occident
ciei şi a patologiei sociale); e c o n o m i c e (introducerea progresului tehnic,
- şi cu constituirea Uniunii Sovietice, creşterea influenţei marxismului şi
m e n ţ i n e r e a puterii de c u m p ă r a r e a populaţiei); politice (funcţionarea
imaginea pe care Occidentul o avea, în această perioadă, despre statul
democraţiei) Nu trebuie neglijată, însă, nici p o n d e r e a obiectivelor din
bolşevic. G u l a g u l r ă m â n e a o realitate quasi-necunoscută; ceea ce se cu­
sfera eticii, a justiţiei sociale, a filosofiei m o r a l e , a concepţiei despre
noştea era popularizarea realizărilor din domenii ca: industrializare, ur­
c u m trebuie să arate o societate „ b u n ă " .
banizare, învăţământ, asistenţă medicală.
Politici sociale ale statului au fost c o n t u r a t e î n c ă î n c e p â n d cu seco­
Statul bunăstării, în expresia sa clasică, deplin cristalizată, se con­
lul al XVII-lea, pentru a r ă s p u n d e convulsiilor sociale p r o v o c a t e de m u ­
stituie d u p ă cel de al doilea război m o n d i a l . P e r i o a d a sa de m a x i m ă ex­
taţiile din societate şi e c o n o m i e , exploziei sărăciei şi criminalităţii, a
pansiune se situează între 1950 şi 1975 (de fapt, până la izbucnirea
manifestărilor „ p a t o l o g i c e " (cerşetorie, vagabondaj) ce au însoţit criza
crizelor petroliere) şi este d e n u m i t ă „statul o p t i m i s t " sau „statul maxi­
e c o n o m i e i feudale şi naşterea noii ere. Printre măsurile care se înscriu în
mal". Un întreg c o m p l e x de factori a contribuit la acest „ o p t i m i s m " .
cadrul acestor politici sociale a m i n t i m : instituţionalizarea săracilor

Demier, F.: Istoria politicilor sociale. Europa, sec. XIX-XX (trad. de Camelia
Secareanu), institutul F.uropean, laşi, 1998, pp.8-9.
68
Ibidem, p.37.

38 39
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 3. STATUL BUNĂSTĂRII

I )oniinaţia, în plan intelectual, a ideilor de stânga a d e t e r m i n a t contura­ partidelor, în s e g m e n t e ale populaţiei (care, tradiţional, erau de stânga) 6 9 .
rea concepţiei (care constituie însăşi esenţa „filosofiei" statului bunăstă­ Astfel, în anii ' 8 0 , putem vorbi de o criză vizibilă a statul bunăstării:
rii) potrivit căreia statul are capacitatea e c o n o m i c ă , abilitatea a d m i n i s ­ în anii ' 9 0 , însă, d u p ă un deceniu de căutări, s-a conştientizat faptul
trativă şi datoria morală să asigure m ă c a r un nivel m i n i m de trai, pentru că nu este vorba de un fenomen trecător, că, pentru a rezolva această
toţi cetăţenii săi. Cheltuielile sociale erau văzute într-un m o d pozitiv, nu criză este n e v o i e de o schimbare de p a r a d i g m ă (în sensul folosit de
ca un c o n s u m gratuit ci ca o investiţie durabilă, cu un rol major în asigu­ T h o m a s K u h n ) . Critica statului bunăstării a p r o a p e s-a generalizat,
rarea coeziunii sociale şi în stimularea creşterii e c o n o m i c e . E x i s t a o d o ­ considerându-se că acest m o d de organizare a politicilor sociale este
rinţa generală de a munci, de a reconstrui, de a uita ororile războiului. cont raproduct iv pentru creşterea e c o n o m i c ă şi că legitimitatea sa politică
O p t i m i s m u l populaţiei era favorizat şi de raportul d i n a m i c avantajos s-a epuizat. D a c ă (aproape) toată l u m e a este de acord că statul bunăstării
dintre aspiraţii şi condiţii: nivelul de aspiraţii legate de nivelul de trai, de nu mai p o a t e exista în vechea sa formulă, soluţiile de rezolvare a crizei
nivelul serviciilor sociale, era relativ scăzut, populaţia fiind obişnuită cu sunt foarte disputate, c u p r i n z â n d un spectru larg de modalităţi variate şi
privaţiunile şi impozitele mari din perioada războiului; în schimb, condi­ căi diverse de reformă a statului bunăstării, de la abordări graduale la
ţiile de realizare a acestor aspiraţii era favorabil: e c o n o m i a oferea un schimbări drastice. Cert este că, d u p ă 1990 , reforma statului bunăstării
n u m ă r m a r e de locuri de m u n c ă , creşterea e c o n o m i c ă era susţinută, in­ a î n c e p u t să d e v i n ă o realitate empirică, nu numai o critică abstractă,
flaţia scăzută, preţurile accesibile. De fapt, o p t i m i s m u l acestor generaţii deşi, bineînţeles, dezbaterile teoretice şi publice pe acest subiect au con­
este vizibil şi în c o m p o r t a m e n t u l lor demografic, fiind generaţiile ce au tinuat. D i n n o u , nu p u t e m să nu c o r e l ă m această dinamică occidentală cu
p r o d u s f e n o m e n u l „baby b o o m " . ceea ce s-a î n t â m p l a t d i n c o l o de „cortina de fier", care, între timp, a că­
D u p ă 1975, însă, situaţia î n c e p e să se s c h i m b e . D i n a m i c a aspiraţii- zut, şi ; a n u m e , prăbuşirea socialismului real şi necesitatea u n o r radicale
condiţii î n c e t e a z ă să fie avantajoasă. Aspiraţiile populaţiei î n c e p să reforme e c o n o m i c e , sociale şi politice a societăţilor p o s t c o m u n i s t e .
crească (uneori devenind chiar nerealiste) în v r e m e ce condiţiile se dete­
riorează: şomaj, inflaţie, încetinirea creşterii e c o n o m i c e , creşterea taxe­
3.3. MODELE (TIPURI) ALE STATULUI BUNĂSTĂRII
lor şi a impozitelor, creşterea datoriei publice.
Confluenţa dintre factorii culturali şi materiali d e t e r m i n ă mutaţii Manifestările c o n c r e t e ale statului bunăstării au fost m o d e l a t e de
majore în percepţia publicului. Cheltuielile sociale î n c e p fie văzute ca o contextul n a ţ i o n a l : cultura naţională, tradiţii istorice, opţiuni ideologice,
povară, grupurile dezavantajate ca nişte paraziţi, solidaritatea socială se concepţii asupra dezvoltării, distribuţia puterii, relaţii sociale şi politice,
erodează. Ideile de stânga pierd teren (descoperirea Gulagului, prin ope­ în fapt, structura şi funcţiile statului bunăstării variază foarte mult de la
rele lui Soljeniţân, în primul rând, fiind crucială, în acest sens). Ideile o ţară la alta, de la o perioadă la alta, în limitele definiţiei operaţionale
revoluţiei franceze de egalitate şi solidaritate (fraternitate) p r i m e s c o utilizate. Există n u m e r o a s e tentative de sistematizare a acestor variaţii,
grea lovitura pentru ca fuseseră confiscate de discursul diferitelor vari­ de creare de m o d e l e sau tipuri ale statului bunăstării, ca artefacte teoreti­
ante de regimuri c o m u n i s t e . în schimb, critica venită din partea dreptei ce simplificatoare ale realităţii multiforme.
î n c e p e să aibă un ecou din ce în ce mai mare, atât în mediile intelectuale V o m face o scurtă trecere în revistă a celor mai accesibile dintre
cât şi în mass-media şi în opinia publică. Se r e d e s c o p e r ă ideile Şcolii ele:
Austriece , foşti soixante-huitarzi ( G l u c k s m a n n , H e n r i - L e v y ) constituie Astfel, T . H . M a r s h a l l 7 0 îşi construieşte tipologia bazându-se pe trei
„ n o u a d r e a p t ă " franceză etc. „Statul m i n i m a l " (după expresia lui c o m p o n e n t e pe care le consideră esenţiale pentru acest sistem social:
H a y e k ) , reducerea cheltuielilor sociale, e x p a n s i u n e a efortului voluntar şi democraţia, capitalismul şi bunăstarea. E l e m e n t e l e sunt văzute mai ales
privat, evaluarea riguroasă a p r o g r a m e l o r sociale - î n c e p , înainte de a
deveni realităţi, să fie idei care pătrund în discursul public, în programele
Hadenius, S.: Swedish Politics During the 20lh Century. Conflict and Consensus,
Svenska Institutet, Stockholm, 1997, p. 128.
70
Marshall, T.H.: „Values Problems of Welfare-Capitalism", Journal of Social
Policy, LI, 1 9 7 2 , p p . l 5 - 3 2 .

40 41
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 3. STATUL BUNĂSTĂRII

prin prisma valorilor: bunăstarea reprezintă valori p r e c u m egalitate şi laţia dintre ele , prin analiza de regresie, într-un eşantion format din
cooperare; d e m o c r a ţ i a - pluralism, libertate şi drepturi individuale; capi- douăzeci şi d o u ă dintre cele mai b o g a t e naţiuni ale lumii. Wilensky des­
lalismul - merit, performanţă, productivitate. Pentru definiţia statului coperă inexistenţa vreunui efect al ideologiei partidelor sau coaliţiilor
bunăstării este importantă ideea că aceste e l e m e n t e nu sunt izolate u n u l aflate la p u t e r e asupra efortului îndreptat către protecţie socială.
de altul ci se află în interconexiune, m a i strânsă sau m a i relativă, d a r Wilensky interoghează nu numai ideologia elitelor dar şi pe c e a a mase­
niciodată ele nu sunt c o m p l e t a u t o n o m e . în funcţie de dinamica acestor lor (prin analiza s e c u n d a r ă a bazelor de date a sondajelor de opinie) gă­
trei c l e m e n t e , de d i m e n s i u n e a şi rolul lor diferit în funcţionarea politicii sind doar m i c i diferenţe între valorile împărtăşite de cele douăzeci şi
sociale respective, p u t e m avea mai m u l t e combinaţii: două de naţiuni, centrate în jurul a d o u ă mari teme: ideologia bunăstării
- o c o m b i n a ţ i e în care d i m e n s i u n e a cea mai i m p o r t a n t ă este o c u p a t ă publice şi ideologia succesului individual.
de către bunăstare, ca obiectiv social major care ghidează celelalte două Prin urmare, crede Wilensky, cea mai puternică variabilă explicati­
e l e m e n t e (capitalismul şi d e m o c r a ţ i a ) ; exemplificarea acestei combinaţii vă a apariţiei şi dezvoltării statului bunăstării este creşterea economică,
poate fi S u e d i a bogăţia unei naţiuni. Cu cât dezvoltarea e c o n o m i c ă a unei naţiuni este
- o combinaţie în care rolul hotărâtor este j u c a t de către d e m o c r a ţ i e , mai mare, cu atât ea va avea un stat al bunăstării mai puternic. T o a t e
ca valoare socială s u p r e m ă ; un e x e m p l u ar fi, în acest sens, M a r e a naţiunile care ating un anumit nivel al dezvoltării e c o n o m i c e îşi vor con­
B litanie stitui, mai d e v r e m e sau mai târziu, state ale bunăstării.
- o altă combinaţie care favorizează i m p o r t a n ţ a acordată capita­ E s p i n g - A n d e r s e n 7 3 îl contrazice pe W i l e n s k y şi construieşte o tipo­
lismului, dintre cele trei elemente şi aici am p u t e a ilustra cu statul bu­ logie bazată pe influenţa ideologiei politice - p r o m o v a t e explicit sau
năstării american. implicit de către partidele aflate Ia g u v e r n a r e - asupra politicilor sociale:
Combinaţiile se pot multiplica în plan teoretic, n e a v â n d î n t o t d e a u n a - Liberale (Australia, Canada, S U A - ţări neeuropene anglo-saxone).
acoperire în realitate ( c u m se î n t â m p l ă şi în tabelul lui M e n d e l e e v ) . Principale trăsături: piaţă liberă, protecţie socială m i n i m ă , testarea resur­
T i p o l o g i a Marshall are avantajul coerenţei şi pe cel al caracterului selor pentru calificarea ca beneficiar al protecţiei sociale.
clar şi sistematic al criteriilor folosite dar r ă m â n e destul de teoretică şi - Conservatoare ( G e r m a n i a , Franţa, Austria, Italia, ţări central şi
abstractă. vest e u r o p e n e ) : menţinerea diferenţierilor sociale, organizare corporatis­
C a t h e r i n e J o n e s 7 1 încearcă să găsească o cale de mijloc între unici­ tă, tradiţia catolică, tradiţia absolutismului şi a guvernării de lip autori­
tatea fiecărui stat al bunăstării şi multele aspecte identice. Pentru ea, tar.
diferenţele sunt de nuanţă, sunt „ g r a d e " ale statului bunăstării. Principa­ - Social-democrate (Suedia, Norvegia, Finlanda, D a n e m a r c a , Olan­
lii indicatori utilizaţi pentru a distinge aceste g r a d e sunt: p o n d e r e a p r o ­ da - ţări e u r o p e n e nordice):sistem c o m p r e h e n s i v , extensiv de redistribui­
centuală a cheltuielilor sociale în P I B ; primatul valorilor societale sau al re a bunăstării, tradiţie a mobilizării clasei muncitoare, tradiţia partidelor
celor individualiste; beneficii de protecţie socială universale sau condiţi­ de stânga la guvernare.
onate de un anumit status de m u n c ă . Astfel, sunt state ale bunăstării un­ G i n s b u r g 7 4 face următoarea clasificare:
de accentul c a d e pe capitalism şi altele u n d e accentul c a d e pe
- M o d e l u l liberale: combină, ca în Statele Unite, responsabilitatea
redistribuire.
personală pentru propria bunăstare cu intervenţia m i n i m ă a statului, în
Harold W i l e n s k y 7 2 d e m o n s t r e a z ă că statul bunăstării nu d e p i n d e de special pentru cazurile de sărăcie şi marginalizare. Cei asistaţi social au
ideologia politică a guvernărilor respective, deşi se c r e d e a că guvernările o percepţie socială negativă, fiind consideraţi leneşi sau incapabili să se
de stânga, social-democrate, ar fi mai „ g e n e r o a s e " . W i l e n s k y operaţio-
nalizează cele d o u ă c o n c e p t e - bunăstarea şi ideologia - şi studiază core-
73
Iisping-Andersen, G.: Three Worlds Of Welfare Capitalism, PoJity Press,
71
Jones, C: Patterns of Social Policy, Tavistock, N.Y., 1985, pp.78-91. Cambridge, 1990.
72
Wilensky, H.: Comparative Social Policy, Institute of International Studies, Uni­ 74
Ginsburg, N.: Divisions of Welfare. A Criticai Introduction to Comparative Social
versity of California, Berkeley, 1985, pp. 16-37. Policy, Sage Publications, Londra, 1992.

42 43
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
3. STATUL BUNĂSTĂRII
descurce singuri, pentru care ceilalţi trebuie să m u n c e a s c ă , să-i întreţi­
TABELUL 3: M O D E L E ALE STATULUI BUNĂSTĂRII
nă.
MODELUL REDISTRIBUTIV MODELUL REZIDUAL
- M o d e l u l g e r m a n : se b a z e a z ă pe rolul reglator al statului, m e n ţ i n e
(Suedia) (S.U.A.)
echilibrul dintre piaţă, libertate individuală şi justiţie socială.
Ideologia (împărtăşită de guver­ Ideologie individualistă
- M o d e l u l s u e d e z : cheltuieli publice foarte mari, solidaritate socială, nanţi, de opinia publică...) solida­
limitarea competiţiei şi a inegalităţilor, i m p o z i t e şi taxe mari; statul nu rităţii sociale
d o a r ca reglator dar şi ca principal ofertant de protecţie socială. Predomină asigurările sociale (in­ Predomină asistenţa socială
Simplificând, p u t e m s p u n e că există un c o n t i n u u m , cu două tipuri dicatori: ponderea lor în totalul
principale, care reprezintă extremele spectrului, între care se află n u m e ­ cheltuelilor sociale; ponderea lor în
roase variante, n u a n ţ e şi chiar interferenţe. Inspirată din T i t m u s s 7 , veniturile familiilor etc.)
această tipologie arată astfel: Asigurări sociale obligatorii Asigurări sociale facultative sau
1). M o d e l u l redistributiv: vede politica socială ca pe un d o m e n i u opţionale
social major, îndeplinind servicii universale, în afara legilor pieţei, c o n ­ Prestaţii familiale comprehensive Prestaţii familiale selective
form principiului nevoilor. A c e s t model se f u n d a m e n t e a z ă pe ideea ega­ (means-tested)
lităţii sociale şi are tendinţa de a se e x t i n d e asupra tuturor aspectelor Pondere a cheltuielilor sociale în Pondere a cheltuielilor sociale re­
vieţii civile, având ca obiectiv redistribuirea veniturilor. PIB ridicată (>20%) dusă (<20)%)
2). M o d e l u l rezidual: există d o u ă soluţii „ n a t u r a l e " - sau social­ Grad ridicat de fiscalitate Fiscalitate redusă
m e n t e date - prin care n e v o i l e individuale pot fi satisfăcute: piaţa liberă Impozite calculate individual Impozitele sunt calculate pe unitate
şi familia. Statul şi instituţiile sale trebuie să intervină d o a r atunci c â n d familială
aceste d o u ă soluţii nu funcţionează sau sunt distruse. Politica socială Sectorul public are rol major în Rol minor al sectorului public în
vizează, astfel, familiile m a r g i n a l e şi pe c e l e care se află în situaţii foarte economie (o importantă pondere economie şi în ocupare
dificile. Acest m o d e l se sprijină pe ideologia liberală a pieţei libere şi a din forţa de muncă lucrează aici)
autosusţinerii. P r e m i s a tacită a modelului rezidual este c o n c e p e r e a fami­ Sectorul public este predominant în Sectoarele privat şi voluntar au un
liei nucleare ca unitate-cheie de sprijin social, bazată pe forţele pieţei protecţia socială rol important în protecţia socială
libere. Instituţionalizare puternică a pro­ Protecţia socială este predominant
tecţiei sociale dezinstituţionalizată
A c e a s t ă tipologie este mai simplă şi mai s c h e m a t i c ă dar are avanta­
Predomină serviciile publice cen­ Subsidiaritate (predomină oferta
jul definirii o p e r a ţ i o n a l e . Astfel, în e v a l u a r e a politicilor sociale naţionale
tralizate locală, comunitară)
şi în situarea lor mai a p r o a p e de un m o d e l sau altul p u t e m folosi mai
Sindicalizare puternică Sindicalizare redusă
m u l t e criterii (vezi tabelul nr. 3).
Nu exista model dezirabil de fami­ Beneficiile sociale favorizează
A c e s t e m o d e l e funcţionează ca tipuri ideale weberiene, în sensul că
lie familia nucleară, în care doar soţul
folosesc criterii orentative, care nu sunt 100% obligatorii pentru realită­
lucrează
ţile empirice dar, pentru incadrarea intr-un a n u m i t m o d e l , trebuie
Comparabilitate între statutul Femeile au un statut defavorizat
indeplinita o majoritate a acestor criterii. In practică, m u l t e dintre criterii
socio-economic al bărbaţilor şi
p ot fi contradictorii, în sensul că, potrivit unui criteriu, politica socială
femeilor
respectivă aparţine unui m o d e l , pe câtă v r e m e , potrivit altui criteriu
Stimularea femeilor, prin prestaţii Păstrarea locului de munca pe du­
aparţine cu hotărâre celuilalt model (de e x e m p l u , în ţara respectivă să
şi servicii specifice, să facă parte rata sarcinii nu e obligatorie
existe o fiscalitate ridicată dar p o n d e r e a cheltuielilor sociale în P I B să din populaţia ocupată Concedii parentale reduse - mama
fie r e d u s ă ) .
îşi întrerupe activitatea
Servicii publice pentru ingrijirea
Titmuss, R.: Essays on the Social Welfare, Allen and Unwin, Londra, 1958, p.30.

44 45
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 3. STATUL BUNĂSTĂRII

copilului mic (creşe, grădiniţe...) W. R o s t o w ) . A c e a s t a a deschis noi discuţii despre statul bunăstării şi
foarte puţine despre necesitatea reformei lui.
Grad ridicat de ocupare a forţei de Ocupare redusa a femeilor de vâr­ în această optică, reforma statului bunăstării este necesară din d o u ă
muncă feminine stă activă considerente:
Inegalitate redusă Mari inegalităţi sociale
- Criza profundă a acestui model de politică socială; nu este vorba
Săracii invizibili Vizibilitate mare a sărăciei şi pato­
numai de o criză a resurselor financiare, de faptul că statul bunăstării a
logiei sociale; stigmatizare
devenit o p o v a r ă tot mai greu de suportat pentru contribuabili ci şi de o
criză a ideologiei latente, a viziunii pe care se b a z e a z ă . 7 6 . D a h r e n d o r f
A m b e l e tipuri prezintă dezavantaje. Astfel, m o d e l u l redistributiv crede că, în condiţiile globalizării, rezolvarea crizei structurale a statului
c r e e a z ă inflaţie şi deficit bugetar, determină creşterea cheltuielilor pu­ bunăstării p o a t e s e m ă n a cu rezolvarea cvadraturii cercului şi aceasta
blice şi efecte perverse (în a c c e p ţ i u n e a de efecte neanticipate indezirabi­ pentru că pentru a avea o e c o n o m i e competitivă trebuie reduse costurile
le). D e s c r e ş t e interesul pentru m u n c ă , descurajează iniţiativa şi creşterea de producţie, c e e a ce î n s e a m n ă salarii mai scăzute şi beneficii de protec­
e c o n o m i c ă fără de care politica socială îşi pierde resursele. Birocratiza­ ţie socială mai s c ă z u t e 7 7 . Or, aceasta î n s e a m n ă scăderea nivelului de trai
rea excesivă şi procedurile confuze fac posibile fraudele şi erorile. De pentru categorii sociale n u m e r o a s e , apariţia „noilor s ă r a c i " şi a „săraci­
a s e m e n i , nu rareori universalismul p o a t e favoriza pe cei bogaţi care lor care m u n c e s c " p r e c u m şi a f e n o m e n e l o r de dezintegrare socială.
primesc beneficii de care, de fapt, nu ar avea nevoie, d i m i n u â n d astfel
- Schimbările din societatea occidentală c o n t e m p o r a n ă , care repre­
resursele pentru cei aflaţi cu adevărat în n e v o i e .
zintă o serie întreagă de condiţii materiale şi imateriale care nu mai sunt
M o d e l u l rezidual „costă" m a i puţin societatea (este deci mai efici­ consonante cu raţionalitatea d o m i n a n t ă a modernităţii şi cu ambiţia de a
ent) dar p o a t e genera o creştere a costurilor sociale: sărăcie, şomaj, o găsi soluţii pentru toate sferele vieţii sociale. Realitatea vieţii de zi cu zi
calitate a vieţii mai redusă, subdezvoltare u m a n ă în unele segmente so­ contrazice tot mai m u l t ideologiile holiste pe care se f u n d a m e n t e a z ă sta­
ciale, risipa resurselor u m a n e , injustiţie socială, de u n d e un risc mai m a ­ tul bunăstării, ideologii care vor să rezolve totul şi care au răspunsuri
re de apariţie a conflictelor şi tensiunilor sociale. pentru orice.
Prăbuşirea regimurilor socialismului real a consfinţit sfârşitul răz­
3.4. CONCLUZII boiului rece prin triumful capitalismului şi instalarea h e g e m o n i e i acestu­
A ş a c u m am văzut, deşi cristalizat d u p ă cel de al doilea război ia asupra întregii lumi. „Sfârşitul istoriei" a coincis şi cu accentuarea
m o n d i a l , statul bunăstării este rezultatul unui proces început î n c ă din dezbaterilor legate de restaurarea, „purificarea", curăţarea capitalismului
secolul al XLX-lea. Acest p r o c e s a modificat esenţial funcţiile statului de influenţele necapitaliste sau anticapitaliste, venite din partea unor
m o d e r n , care î n c e p e , sub presiunea u n o r factori e c o n o m i c i , sociali şi factori „ p o l u a n ţ i " (dintre care cel mai nociv, c o m u n i s m u l , dispăruse din
demografici, să-şi a s u m e funcţii în asigurarea bunăstării colective. Statul Europa, ca r e g i m social). Statul bunăstării, ca m o d e l de politică socială,
bunăstării cu cei şase piloni ai săi (educaţia generală gratuită, asigurările prin însăşi esenţa sa, de „ m o d e r a t o r " al capitalismului, are conotaţii ne­
sociale şi asistenţa socială, serviciile naţionale de sănătate, p r o g r a m u l de capitaliste şi chiar anticapitaliste.
locuinţe publice, impozite progresive, dialogul social tripartit: guvern- Nucleul disputelor referitoare la statul bunăstării este, după părerea
sindicate-patronat şi r e g l e m e n t a r e a pieţei muncii) - este produsul unui noastră, legat de rolul statului, de j u d e c a r e a relaţiilor pe care acesta le
a n u m i t tip de societate - societatea m o d e r n ă , industrială. în ultimele do­ are, sau ar trebui să le aibă, cu piaţa, pe de o parte, şi cu individul, pe de
uă decenii, au avut însă loc schimbări structurale în societatea occidenta­ altă parte. Refo rma statului bunăstării din anii ' 9 0 este m a r c a t ă de ideea
lă. U n i i autori au numit aceste schimbări capitalismul „târziu", alţii au retragerii statului din ambele relaţii, de consolidarea celor doi factori
apreciat că ar fi vorba de o n o u ă etapă istorică, diferită de ce a fost p â n ă
a c u m , şi au numit-o postcapitalism, societate post-industrială, sau socie­ Esping-Andersen, G.: „The three political economies of the welfare state", Cana­
tate p o s t - m o d e r n ă . ( D . Bell, K. Galbraith, F. J a m e s o n , R. Dahrendorf, dian Review ofSociology and Anthropology, Voi. 26, 2/1989.
11
Dahrendorf, op. cit., p.195.

46 47
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII

consideraţi definitorii pentru capitalism, şi a n u m e : piaţa liberă şi indivi­


dual i sm ul .
Statul bunăstării a fost acuzat că nu a gestionat eficient raportul din­ 4. SISTEME ŞI STRUCTURI POLITICE
tre stat şi individ, de a c e e a o tendinţă a reformării sale este m ă r i r e a liber­
tăţilor individuale şi restrângerea rolului său în c e e a ce priveşte inter­
venţia asupra sferei private. Statul bunăstării nu r ă s p u n d e schimbărilor
4.1. PERSPECTIVE SOCIOLOGICE ASUPRA POLITICII
aspiraţiilor indivizilor din societatea p o s t m o d e r n ă , dreptului acestora
de a alege, de a-şi satisface n e v o i l e specifice 7 8 . C o e z i u n e a socială, soli­ Sociologiei i se potriveşte m o d e l u l paradigmatic de dezvoltare, mai
daritatea socială sunt înlocuite cu individualismul şi responsabilitatea degrabă decât m o d e l u l popperian, evoluţionist, al ştiinţei. Utilizăm ter­
individuală pentru bunăstare. R e f o r m a statului bunăstării trebuie să în­ menul de paradigmă în accepţiunea lui T h o m a s Kuhn^ 0 - de model de
s e m n e r e d u c e r e a rolului serviciilor publice, s t i m u l a r e a i n d e p e n d e n ţ e i , a practică (şi nu de teorie) a cercetării într-o comunitate ştiinţifică. Para­
capacităţii de a gestiona resursele proprii şi de a găsi noi resurse. Rolul digmele nu sunt teorii ştiinţifice ci aplicaţii ale u n o r teorii în formularea
statului se r e d u c e doar la funcţionarea cadrului legal, elaborarea şi im­ şi rezolvarea p r o b l e m e l o r concrete ale cercetării ştiinţifice. Aceleaşi fap­
p l e m e n t a r e a legilor, procedurilor, sancţiunilor şi stimulentelor, organiza­ te capătă interpretări diferite din partea savanţilor ce î m p ă r t ă ş e s c para­
rea dezbaterilor publice referitoare la politicile respective, stabilirea digme diferite. Prin urmare, d a c ă P o p p e r c r e d e a că ştiinţa evoluează prin
standardelor m i n i m e de calitate. teorii succesive, în care teoria ulterioară este mai puternică şi o înglo­
O b s e r v ă m că reforma î n s e a m n ă , ca tendinţe generale, o î n t o a r c e r e bează pe cea anterioară (de exemplu, teoria einsteiniană o înglobează, ca
la filosofia economiei politice clasice. De altfel, profesorul L a z ă r pe un caz particular, pe cea n e w t o n i a n ă ) - Kuhn consideră că paradig­
V l ă s c e a n u 7 9 susţine că este fals să vorbim despre o s c h i m b a r e radicală în mele sunt i n c o m e n s u r a b i l e , datorită rupturilor de c o m u n i c a r e ce există
politicile sociale, pentru că atât statul bunăstării („atotprotector, atotştiu­ între ele, şi că trecerea unei c o m u n i t ă ţ i ştiinţifice de la o paradigmă la
tor, p r o g r a m a t o r , gestionar şi e v a l u a t o r al r e z u l t a t e l o r " ) cât şi cel antre- alta se face b r u s c , prin revoluţii ştiinţifice şi nu lin, evolutiv. Alegerea
prenorial („statul retras, care-şi s u s p e n d ă orice interferenţe în treburile unei p a r a d i g m e de către omul de ştiinţă nu este rezultatul unui proces de
e c o n o m i c e şi chiar publice pentru a genera cadrul manifestării libere a evaluare raţională, ci mai degrabă un c o n c u r s de împrejurări, în care
iniţiativelor a n t r e p r e n o r i a l e " ) există, din punct de v e d e r e ideologic, î n c ă comunitatea ştiinţifică, în care s-a format respectivul savant, are un rol
din secolul al XLX-lea şi că a m b e l e ideologii sunt „istoric î n v e c h i t e " . decisiv. T r e c e r e a de la o paradigmă la alta nu este nici ea un proces raţi­
onal ci a s e m ă n ă t o r mai ales unei convertiri religioase. A ş a c u m se în­
tâmplă şi cu neofiţii, cei care renunţă la o p a r a d i g m ă pentru alta, devin
duşmani aprigi ai celei a b a n d o n a t e şi susţinători fanatici ai celei recente.
Această situaţie este c o p i o s ilustrată de m o d u l în care p a r a d i g m a marxis­
tă a fost a b a n d o n a t ă de unii gânditori care au trecut la „ d r e a p t a " (vezi
cazul „noii drepte franceze", formată din foşti militanţi marxişti ai miş­
cărilor din 1968 sau, la noi, transformarea u n o r profesori de marxism în
susţinători fervenţi ai ideilor liberale).
Spre d e o s e b i r e de alte ştiinţe, p a r a d i g m e l e sociologice nu sunt ne­
apărat succesive şi incompatibile ci simultane şi c o m p l e m e n t a r e . Studiul
sociologic se c o n c e n t r e a z ă asupra realităţilor naţionale, de aceea, educa­
78
ţia într-o a n u m i t ă cultură naţională, în şcolile de gândire specifice res-
Flynn, N: „The N e w Right and Social Policy", Policy and Politics, voi. 17, no.2,
1989, pp 97-110.
79
Vlăsceanu, L.: „Reforma, guvernarea şi politicile sociale", Revista de cercetări Kuhn, T.S.: Structura revoluţiilor ştiinţifice, Editura ştiinţifică şi enciclopedică,
sociale, 1/1995, p. 134. Bucureşti, 1976, pp. 53-65 (cu un studiu introductiv de Mircea Flonta).

48
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE

pectivei culturi, are c o n s e c i n ţ e mai importante decât în cazul ştiinţelor şi a elaborării unui sistem unitar al ştiinţei. în această viziune, întregul
naturii. în sociologie, p a r a d i g m e l e sunt mai degrabă explicaţii ale feno­ univers, atât cel natural cât şi cel social, este alcătuit din sisteme, deci
m e n e l o r sociale diferite, decât teorii competitive. F r o n t i e r e l e dintre pa­ poate fi analizat prin această prismă unică şi integratoare, care este teo­
r a d i g m e sunt laxe iar sintezele sunt posibile şi frecvente. ria sistemelor.
A n a l i z â n d politica, v e d e m că ea c u p r i n d e indivizi, grupuri, structuri
A c e a s t ă p a r a d i g m ă consideră că rolul determinant aparţine structu­
(instituţii şi organizaţii politice), relaţii, mentalităţi ( c o m p l e x e psiholo­
rii: ea este cea care determină c o m p o r t a m e n t u l actorilor, şi tot ea deter­
gice şi culturale foarte stabile, alcătuite din ideile pe c a r e o a m e n i i le au mină mentalităţile.
d e s p r e funcţionarea societăţii, statului, despre grupul social, ordinea
O viziune diferită este paradigma interacţionistă. Pentru această pa­
politică etc. ). radigmă, o m u l nu este totalitatea statusurilor şi rolurilor sale sociale.
Diferitele p a r a d i g m e sociologice favorizează, în analiza lor, unul Individul nu se conformează automat n o r m e l o r sociale, el are posibilita­
sau altul dintre aceste e l e m e n t e . C e l e mai i m p o r t a n t e dispute se referă tea de a alege, are voinţă şi autodeterminare. Instituţiile nu sunt realităţi
următoarele raporturi: date, obiective, ci construcţii subiective, rezultate ale interacţiunii u m a ­
- Raportul dintre actorii politic*2 şi structuri: c i n e are rolul deter­ ne. Sistemele şi structurile sociale nu funcţionează în m o d a u t o n o m faţă
m i n a n t ? O a m e n i i , în calitatea lor de actori politici, sunt cei care crează, de jocuri de interese, conflicte individuale, ambiţii p e r s o n a l e sau rapor­
formează şi determină, prin acţiunile lor, contextul social ( n o r m e l e şi turi de forţe. D a c ă pentru p a r a d i g m a holistă explicaţia schimbării este
instituţiile), sau, dimpotrivă, cadrul instituţional este cel care d e t e r m i n ă căutată în relaţia sistemului cu mediul său exterior, interacţionismul cau­
atitudinile şi c o m p o r t a m e n t u l actorilor? tă motorul interior al schimbării, adică interacţiunile dintre o a m e n i i care
- R a p o r t u l dintre mentalităţi şi structuri: mentalităţile crează şi de­ alcătuiesc sistemul.
t e r m i n ă funcţionarea instituţiilor sau, dimpotrivă, instituţiile sunt cele
O analiză foarte clară a celor două p a r a d i g m e o face sociologul
care creează şi determină instituţiile?
francez R a y m o n d B o u d o n 8 4 .
V o m analiza p a r a d i g m a holistă, prezentă în c â m p u l sociologiei în
El c o m p a r ă explicarea aceluiaşi fenomen - criminalitatea - în cele
diferite " v a r i a n t e " : raţionalismul sociologic al lui D u r k h e i m , structural- două viziuni.
funcţionalismul american (reprezentat, în special, de Talcott P a r s o n s şi Pentru holişti, criminalitatea este rezultatul urbanizării a unei socie­
R o b e r t M e r t o n ) , antropologia structurală (Claude Levi-Strauss) etc. tăţi. Holiştii vor formula o ipoteză (răspuns cu un anumit grad de proba­
T e r m e n u l de holism îşi are originea în greaca v e c h e , u n d e " h o l o s " în­ bilitate la întrebarea cercetării şi care face legătura între d o u ă sau mai
s e m n a întreg, totalitate 8 3 . în filosofia antică holismul era mai degrabă un multe f e n o m e n e , d e n u m i t e variabile, d u p ă definirea lor operaţională).
p a n h o l i s m , văzând universul ca un m a r e întreg ce integrează atât natura Astfel, urbanizarea va fi variabila independentă (explicativă) iar crimi­
cât şi societatea. în filosofia m o d e r n ă acest model de interpretare a lumii nalitatea va fi variabila dependentă (de explicat). Ei vor observa că rata
este prezent în conceptul g e r m a n de " G e s t a l t " , p r e l u a t apoi de psiholo­ criminalităţii este mai mare în societăţile mai urbanizate, deci, ar exista
gie. O contribuţie hotărâtoare în p r o m o v a r e a acestei p a r a d i g m e a avut-o o relaţie cauzală (de tip probabilist) între cele două fenomene. Această
L u d w i g von Bertalanffy, care a ridicat holismul la nivelul unei teorii explicaţie nu ia în considerare c o m p o r t a m e n t e l e specifice ale indivizilor,
generale a sistemelor, ca premisă a unificării realităţii naturale şi sociale agregându-i pe aceştia în grupuri mari.

81
Prin contrast, pentru explicaţia individualistă (interacţionistă), cri­
Bouthoul, G.: Sociologie de la politique, P.U.F., Paris, 1971, pp.20-21.
82 minalitatea este explicit rezultatul c o m p o r t a m e n t e l o r individuale. De
Actorii politici pot fi individuali sau colectivi. Ei au în comun participarea la deci­
exemplu, Tocqueville face o analiză microsociologică a c o m p o r t a m e n t e ­
zia politică şi la acţiunea politică. Nu numai indivizii dar mai ales organizaţiile, ca
sisteme concrete de acţiune politică, pot fi considerate actori politici, (vezi Crozier, lor individuale atunci când explică d e c l a n ş a r e a revoluţiilor în contexte
M.; Friedberg, E.: L'acteur et le systeme. Les contraintes de l'aclion collective, favorabile, în care condiţiile sociale se ameliorează. Sigur, şi aici analiza
Seuil, Paris, 1977).
83
Cheţan, O., Sommer, R (coord.): Dicţionar de filozofie. Editura politică, Bucu­ Boudon, R., F. Bourricaud, Dictionnaire critique de la sociologie, Paris, PUF,
reşti, 1978,p.330. 1982.

50 51
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE

e s t e lot ile lipul corelaţiei dintre variabila i n d e p e n d e n t ă şi cea d e p e n d e n ­ 1). Structura este ansamblul, totalitatea e l e m e n t e l o r ce c o m p u n obi­
ta. Prin urmare, pentru această paradigmă, indivizii şi c o m p o r t a m e n t e l e ectul studiat p r e c u m şi a relaţiilor dintre aceste e l e m e n t e ( „ m o d u l în care
lor explică fenomenele sociale. Un fenomen social este î n t o t d e a u n a o această societate se c o m p u n e cu ea însăşi şi în care c o m p u s e l e ei se
consecinţă a acţiunilor individuale. B o u d o n ilustrează această c o n c l u z i e 86
c o m p u n între e l e " )
prin contribuţiile e p i s t e m o l o g i c e ale lui Friedrich von H a y e k şi Karl 2). Totalitatea nu este s u m a elementelor c o m p o n e n t e ; ea este mult
l'opper, pentru care f e n o m e n e l e sociale şi e c o n o m i c e nu au sens în afara mai mult. în relaţia dintre totalitate şi e l e m e n t e , p r e e m i n e n ţ a aparţine
acţiunilor individuale. E s t e adevărat că există o corelaţie statistică sem­ totalităţii. Ea d e t e r m i n ă funcţionarea părţilor c o m p o n e n t e . A c e a s t ă idee,
nificativă între preţurile p r o d u s e l o r agricole şi condiţiile m e t e o r o l o g i c e a determinării e l e m e n t e l o r de către totalitate se numeşte supradeter-
dar această corelaţie e lipsită de sens, fără analiza c o m p o r t a m e n t e l o r minism structural. De e x e m p l u , grupul este mai mult decât s u m a indivi­
individuale. B o u d o n nu n e a g ă existenţa d e t e r m i n ă r i l o r exterioare indivi­ zilor ce îl c o m p u n , „gândeşte, simte, lucrează cu totul altfel decât ar face
zilor, dar acestea numai d e l i m i t e a z ă c â m p u l de posibilităţi, indivizii fi­ membrii săi, dacă ar fi i z o l a ţ i " 8 7 Talcott P a r s o n s 8 8 afirmă că aspectele
ind liberi să aleagă dintre aceste posibilităţi multiple. totalităţii (sistemului) pot fi analizate fără ca cercetătorul să se mai preo­
în concluzie, o r i e n t a r e a holistă, preferă nivelul m a c r o s o c i a l , pe cupe de o r g a n i s m e l e u m a n e constituente în concreteţea lor completă,
c â n d cea interacţionistă, nivelul microsocial. Holiştii preferă m e t o d e l e pentru că un sistem social c o m a n d ă proceselor de interacţiune ce au loc
„pozitive", cantitative, pe c â n d interacţioniştii, pe cele calitative, inter­ în interiorul lui.
pretative. 3). M e c a n i s m u l fundamental este deducţia: p u t e m d e d u c e funcţio­
Această viziune asupra p a r a d i g m e l o r sociologice este simplistă, narea părţilor c o m p o n e n t e din funcţionarea întregului. Astfel, realitatea,
pentru că ea nu acţionează atât de clar în realitate. Nu p u t e m r e d u c e di­ polimorfă sau amorfă, poate fi o r d o n a t ă , explicată, înţeleasă, faptele dis­
versitatea c â m p u l u i sociologic la aceste d o u ă p a r a d i g m e . Există nenu­ persate devin c o e r e n t e , odată integrate într-o structură. De e x e m p l u , vo­
m ă r a t e orientări intermediare şi nuanţe. D u r k h e i m însuşi r. analizat c o m ­ tul unei p e r s o a n e nu mai este un fapt accidental, ci este un compor­
p o r t a m e n t e individuale şi f e n o m e n e m i c r o s o c i a l e şi a atenuat influenţa tament d e t e r m i n a t de structura personalităţii respectivei p e r s o a n e . Sinu­
structurii asupra indivizilor. ciderea nu mai este consecinţa unei decizii individuale ci consecinţa
Pe de altă parte, pentru „noile s o c i o l o g i i " 8 5 , această distincţie între anomiei, a slăbirii structurilor sociale. Corupţia nu mai este pur şi sim­
p a r a d i g m e nu mai este operaţională. N o i l e sociologii nu mai o p e r e a z ă cu plu un c o m p o r t a m e n t ilegal şi imoral sau o slăbiciune u m a n ă ci un efect
coduri binare: materialism/idealism, obiect/subiect, individual/colectiv, al proastei funcţionări a instituţiilor etc.
sistem/actor, macrosocial/microsocial, calitativ/cantitativ. A c e s t e dis­
4). Sistemul, un alt c o n c e p t cheie al paradigmei, este definit ca
tincţii nu mai sunt relevante pentru l u m e a în care trăim, pentru m o d u l în
structura plus procesul. Structura este aspectul static iar procesul aspec­
c a r e funcţionează ştiinţa astăzi. Nu mai există teorii generale, universale,
tul dinamic al sistemului. Procesul este sch imbarea parametrilor structu­
ci explicaţii „aici şi a c u m " . P r i n urmare, ştiinţa se relativizează şi nu mai
rii, într-o anumită perioadă de timp. Procesul reprezintă şi o legătură a
este în căutarea unor inexistente adevăruri universale.
sistemului cu mediul său exterior. Sistemul ia din mediu resursele sale
(inputs), le p r o c e s e a z ă şi apoi rezultatele (outputs) acestui p r o c e s ajung
4.2. IDEILE PRINCIPALE ALE HOLISMULUI SOCIO­ în mediul exterior. De exemplu, sistemul de învăţământ are ca inputuri
LOGIC (cea mai m a r e parte luate din m e d i u l exterior) resurse financiare (buge­
Holismul sociologic, prezent deja în unele o p e r e ale „părinţilor so­ te), materiale (clădiri, e c h i p a m e n t e ) , u m a n e (cadrele didactice), " m a t e r i a
ciologiei" M a r x şi D u r k h e i m , este fundamentat pe u r m ă t o a r e l e idei:
Durkheim, E.: Regulile metodei sociologice (trad. C. Sudeţeanu), Editura ştiinţifi­
că, Bucureşti, 1974, p. 126.
87
lbidem, p. 146.
85
Corcuff, P.: Noile sociologii (traducere şi postfaţă de Ion I. Ionescu), Institutul 88
Parsons, T., Platt, G.: The American University, Harvard University Press, Cam-
European, Iaşi, 2005. bridge, Massachusetts, 1974, p.7.

52 53
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE

p r i m ă " (elevi, studenţi). P r o c e s u l de î n v ă ţ ă m â n t transformă " m a t e r i a


na efortul colectiv, ca un m o d mai eficient şi mai eficace dc atingere a
p r i m ă " în absolvenţi care r e p r e z i n t ă o u t p u t u r i l e absorbite de mediul ex­
scopurilor p r o p u s e de către diferite grupuri de o a m e n i .
terior, mai precis de piaţa m u n c i i .
Organizaţiile pot fi efemere iar funcţiile lor pot fi importante pentru
5) Funcţia î n s e a m n ă c o n s e c i n ţ e l e alternative ale procesului, ale di­
grupuri relativ mici de o a m e n i , nu neapărat pentru întreaga societate,
namicii sistemului. Procesul p o a t e să p r o d u c ă Fie stabilitatea, fie schim­
cum e cazul instituţiilor.
barea; fie funcţionarea, fie disfuncţia; fie integrarea, fie d e z i n t e g r a r e a
De a s e m e n i , instituţiile pot apărea spontan în istorie, pe când orga­
sistemului. în această perspectivă, s c h i m b a r e a este văzută ca un feno­
nizaţiile sunt structuri construite în m o d deliberat.
men anormal, p a t o l o g i c 8 9 , deviant, care p e r t u r b ă o r d i n e a sistemului.
în prezent, trăim, î n v ă ţ ă m , m u n c i m , ne distrăm într-o lume a orga­
Scopul, finalitatea oricărui sistem este propria sa supravieţuire şi creşte­
nizaţiilor, din m o m e n t u l în care ne naştem, într-o organizaţie care este
re. D i n acest p u n c t de vedere, s c h i m b a r e a p o a t e reprezenta un risc p o ­
maternitatea, trecând apoi prin diverse grădiniţe, şcoli, întreprinderi,
tenţial, p u n â n d în pericol stabilitatea sistemului. T o a t e sistemele resping
biserici, cluburi, asociaţii, partide.
schimbarea, sunt " c o n s e r v a t o a r e " prin n a t u r a lor şi, de aceea, ele au ten­
Societatea c o n t e m p o r a n ă este o societate organizaţională. Ne
dinţa de a integra fenomenele deviante. D i n p u n c t de vedere politic,
naştem şi m u r i m în organizaţii; organizaţiile fac războiul şi pacea. în
stabilitatea şi "funcţia" sistemului sunt asigurate prin m e c a n i s m e de in­
perioadele de s c h i m b a r e rapidă, organizaţiile pot fi factori de schimbare
tegrare socială şi prin control social, principalele instituţii ce î n d e p l i n e s c
sau pot o p u n e rezistenţă la s c h i m b a r e
acest rol fiind: familia, şcoala, biserica, m a s s - m e d i a , armata, poliţia,
Organizaţiile politice sunt definite, de către sociologul francez
justiţia, serviciile de informaţii e t c .
Michel C r o z i e r şi F r i e d b e r g 9 1 , ca modalităţi obiectivate, formalizate, ale
6). Prin urmare, analiza structurală favorizează stabilitatea, fiind
acţiunii politice, instituite şi controlate în mod conştient. Ca urmare,
mai puţin p r e o c u p a t ă de s c h i m b a r e . T r e c e r e a la o n o u ă structură este
caracteristicile definitorii pentru o organizaţie sunt:
văzută ca rezultat al adaptării sistemului la m e d i u l înconjurător, ca un
un anumit n u m ă r de membri
m e c a n i s m de autoreglare a sistemului, în scopul asigurării supravieţuirii
- un m o d conştient de instituire (înfiinţare)
şi dezvoltării sale.
obiective definite în mod formal
7 ) . Pentru holism, o m u l , individul este definit prin participarea sa la
- structură relativ stabilă, chiar dacă mai puţin durabilă decât a
diferite structuri, relaţii şi instituţii sociale. Subiectul istoriei este struc­
instituţiilor; această structură este de obicei specializată, cuprinzând mai
tura, nu o m u l . Astfel, D u r k h e i m considera că obiectul sociologiei sunt
multe subsisteme, din care unul este responsabil de c o n d u c e r e a organi­
faptele sociale tratate ca lucruri „exterioare individului şi care sunt în­
zaţiei
zestrate cu o putere de c o n s t r â n g e r e în virtutea căreia ele i se i m p u n " 9 0 .
un set de valori care ghidează pe membrii organizaţiei în activi­
tatea lor (o cultură organizaţională)
INSTITUŢII ŞI ORGANIZA ŢII POLITICE
n o r m e formale de funcţionare (referindu-se, de exemplu Ia: re­
Pentru sociologie, instituţiile sunt structuri sociale foarte stabile, guli de admitere în organizaţie, r e c o m p e n s e şi sancţiuni etc.)
foarte durabile (unele instituţii sunt deja m i l e n a r e : familia, statul, biseri­ activităţi specifice.
ca, piaţa etc.) care îndeplinesc funcţii sociale f u n d a m e n t a l e pentru su­ D a c ă v o m considera politicul ca sistem, acest sistem are următoarea
pravieţuirea şi dezvoltarea societăţii u m a n e . E l e au apărut în istoria alcătuire:
umanităţii mai m u l t sau mai puţin spontan, nefiind planificate într-un - două mari sectoare instituţionale: statul şi politica civilă
mod conştient. O instituţie este, de obicei, alcătuită din mai multe orga­ - fiecare dintre aceste sectoare este alcătuit, la rândul său, din insti­
nizaţii. Organizaţiile au apărut ca un r ă s p u n s la necesitatea de a c o o r d o - tuţii şi organizaţii.
Astfel, statul este organizat pe următoarele d o m e n i i principale:

89
Durkheim, E.: Regulile metodei sociologice, ed.cit, p. 105.
90
Ibidem, p. 59. Crozier, M; Friedberg, E.: L'acteur et le systeme, ed. cit., pp. 278-279.

54
55
-

1
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE

- executivul: guvernul central, ministerele, agenţiile naţionale, ad- ţ


cer. Sindicatele acţionează frecvent ca grupuri de presiune asupra puterii
ministraţia publică locală politice, în s c o p u l obţinerii de avantaje pentru membrii lor.
- legislativul: p a r l a m e n t u l , consiliile locale (mai ales într-un sistem între partidele politice şi grupurile de presiune există diferenţe im­
descentralizat) portante, în special cu referire la scopuri şi mijloace. Astfel, scopul par­
- justiţia: judecătorii, tribunale, curţi de justiţie tidelor este cucerirea şi exercitarea puterii politice, câştigarea controlului
- apărarea naţională: armata, servicii de informaţii legitim al autorităţii statului.. Grupurile de presiune nu vor cucerirea
- o r d i n e a publică: poliţia, j a n d a r m e r i a . puterii politice, ci influenţarea ei. Pentru a cuceri puterea, partidele folo­
Politica civilă este, în principal, opera a trei tipuri de organizaţii : sesc procesul electoral, fac campanii electorale pentru a atrage voturile
partidele politice, grupurile de p r e s i u n e şi firmele de lobby. electoratului, pun în practică strategii politice diverse etc. Mijloacele
Partidele politice vor fi p r e z e n t a t e mai detaliat în capitolul u r m ă t o r . cele mai frecvent folosite de grupurile de presiune sunt campaniile de
Obiectivul lor este cucerirea puterii politice, a controlului legitim al au­ comunicare (articole, afişe, spoturi, dezbateri publice, conferinţe de pre­
torităţii statului, pentru a-şi putea p u n e în practică programul. Partidele să e t c ) , mobilizări politice (demonstraţii, marşuri, mitinguri). Nu rare­
participă la activităţi care le asigură accesul la putere. ori, grupurile de presiune participă la c a m p a n i a electorală, uneori chiar
în ceea ce priveşte grupurile de presiune, acestea sunt organizaţii cu contribuţii financiare. Grupurile de presiune pot să-şi amelioreze efi­
ce reprezintă grupuri de interese sau de atitudine, care vor să influenţeze cacitatea angajând o firmă de lobby.
decizia politică şi opinia publică, în favoarea grupului sprijinit. F e n o m e n u l conversiei reciproce nu este însă imposibil. Sunt m o ­
Grupurile de interese apără drepturile şi interesele materiale, e c o ­ mente când partidele se pot c o m p o r t a ca grupuri de presiune (mai ales
n o m i c e ale u n o r grupuri sociale. De obicei, grupurile de interese sunt dacă nu sunt la putere sau se află chiar în afara parlamentului). Ele în­
centrate pe un d o m e n i u . E x e m p l e : sindicatele, asociaţiile profesionale, cearcă să influenţeze mass-media, opinia publică şi instituţiile politice şi
patronalele, organizaţiile n e g u v e m a m e n t a l e de protecţie a c o n s u m a t o r i ­ administrative, centrale şi locale. Invers, grupurile de presiune pot trece
lor, organizaţiile n e g u v e r n a m e n t a l e de protecţie a mediului etc. la acţiunea politică propriu-zisă, d e v e n i n d sau înfiinţând partide politice.
Grupurile de atitudine apără mai degrabă idei şi valori, şi nu intere­ Exemplele sunt n u m e r o a s e : Partidul Laburist din M a r e a Britanic a fost
se materiale. Ele iau poziţie în diferite chestiuni sociale şi politice: orga­ iniţia] expresia sindicatelor (trade-unions); sindicatul "Solidaritatea" din
nizaţii n e g u v e r n a m e n t a l e civice, culturale, de p r o m o v a r e a unor valori, Polonia a reuşit să ajungă, după 1989, la guvernare; n u m e r o a s e organi­
atitudini, c o m p o r t a m e n t e . în R o m â n i a p u t e m exemplifica prin Grupul de zaţii civice din ţările posteomuniste (de exemplu, "Alianţa civică" în
dialog social, Pro-democraţia, Alianţa Civică. România) s-au implicat direct în politică, creandu-şi propiile organizaţii
Grupurile de cauză se mobilizează pentru a reacţiona împotriva politice şi chiar câştigând alegerile.
unei ameninţări în privinţa intereselor materiale şi m o r a l e ale unui grup.
Lobby este o organizaţie profesionistă, r e c u n o s c u t ă oficial, care
Ele se apără împotriva unor măsuri care le-ar putea afecta interesele. De
vrea să convingă legislativul să adopte legi favorabile unor anumite gru­
e x e m p l u , Biserica O r t o d o x ă R o m â n ă a devenit un grup de c a u z ă atunci
puri, folosind ca mijloace, în special, informaţia şi expertiza. Cuvântul
c â n d proiectul Catedralei N e a m u l u i din Parcul C a r o l a fost respins.
este originar din limba engleză, unde î n s e a m n ă hol şi se referă la holuri­
Distincţia dintre grupurile de interese şi cele de atitudine nu este le Congresului american, unde erau congresmenii abordaţi de către cei
una rigidă; în fapt, multe organizaţii apără interese şi valori, în acelaşi care voiau să-i influenţeze. Treptat, în Statele U n i t e ale Americii, lobby-
timp. ul a devenit o activitate profesionalizată. La fel se întâmplă şi în Parla­
Nu toate organizaţiile n e g u v e r n a m e n t a l e sunt grupuri de presiune, mentul european unde organizaţiile de lobby participă efectiv la pregăti­
dar ele pol deveni atunci când vor să influenţeze adoptarea unor măsuri rea legilor, la definirea problemelor şi priorităţilor, la stabilirea agendei.
sau a u n o r hotărâri politice. De e x e m p l u , biserica nu este un grup de
presiune constant, ea intervine în politică d o a r atunci când interesele ei o I

Apud: Lagroye, op. cit.

56 57
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE

ORGANIZA ŢIJLE BIROCRATICE et studio", a s e m e n e a unui c e a s o r n i c ce arată ora exactă, indiferent de


F o r m a c e a mai perfecţionată a structurii o r g a n i z a ţ i o n a l e este biro­ cine îl poartă.
craţia. M a x W e b e r
93
m e n ţ i o n e a z ă existenţa birocraţiilor chiar î n a i n t e a 5). Cariera: birocraţia este un sistem de p r o m o v a r e în funcţie de cri­
epocii m o d e r n e (imperiile antice, de e x e m p l u ) d a r ele au fost e f e m e r e . terii calr definite, de e x e m p l u : v e c h i m e a în organizaţie, experienţa, per­
Sistemul capitalist a i m p u s pe scară largă birocraţiile pentru că p r o d u c ţ i a formanţa profesională
capitalistă avea nevoie de o administrare stabilă, eficientă, strictă, p r e - 6). N o r m a raţionalităţii, care înlocuieşte tradiţiile, riturile, magia, ca
dictibilă şi raţională. D a r nu n u m a i e c o n o m i a avea n e v o i e de o adminis­ mijloace de atingere a scopurilor. O d a t ă obiectivele fixate, membrii unei
trare birocratică ci şi societatea m o d e r n ă , caracterizată prin a n s a m b l u r i birocraţii (funcţionarii) caută mijloacele şi căile cele mai raţionale, mai
sociale mari. W e b e r crede că numai o reîntoarcere la o organizare la eficace şi mai eficiente pentru a le atinge.
scară redusă ne poate scăpa de influenţa birocraţiei . Tipul de p u t e r e care acţionează în birocraţii este puterea legală, ba­
W e b e r 9 5 : birocraţia este cel mai p u r tip de autoritate legală, un mij­ zată pe reglementări clare şi formale, şi a cărei sursă este poziţia ocupată
loc pentru a avea o ofertă organizată, colectivă şi jnterlocală, fiind o în ierarhia birocratică.
funcţie a creşterii posesiei bunurilor.
Factorii care au făcut din birocraţie forma p r e d o m i n a n t ă de organi­ TABELUL 4: DEFINIŢIA O P E R A Ţ I O N A L Ă A BIROCRAŢIEI
zare socială sunt creşterea populaţiei, ameliorarea nivelului de trai, paci­ DIMENSIUNI INDICATORI SCA-
ficarea socială, individualismul, dezvoltarea mijloacelor de c o m u n i c a r e LARE:
şi a transporturilor, egalitatea în faţa legii. l=mic(a)
M a x W e b e r identifică trei forme tipice ale birocraţiei în e p o c a m o ­ 2=mediu
dernă: partidul politic, întreprinderea capitalistă şi statul m o d e m . (medie)
Definiţie: birocraţia este o structură specifică de statusuri şi roluri, 3=mare
1 mărimea or­ 1.1. număr de membri 1-2-3
în care puterea de a influenţa acţiunile organizaţiei creşte de la b a z ă că­
ganizaţiei
tre vârf. W e b e r 9 6 o defineşte prin u r m ă t o a r e l e trăsături specifice (vezi şi 1.2. mărimea resurselor 1-2-3
tabelul 4 ) : 2 complexitate 2.1. numărul obiectivelor 1-2-3
1). Specializarea: o birocraţie c u p r i n d e posturi, poziţii cu responsa­
2.2. număr de subsisteme 1-2-3
bilităţi clar definite
2). Ierarhia: poziţia inferioară este controlată şi supervizată de către 3 specializare 3.1. număr de poziţii ocupaţionale 1-2-3
poziţia superioară (posturi)
3). Reguli şi p r e c e d e n t e : regulile generale sunt aplicate în situaţii 3.2. nivelul de expertiză (cererea de 1-2-3
specifice calificare pentru ocuparea anumitor
4). Impersonaliate şi imparţialiate: birocraţia este un instrument ne­ poziţii)
4 ierarhie 4.1. proporţia (%) a persoanelor situate
utru, care îşi desfăşoară activitatea în acelaşi m o d , indiferent în benefi­
ciul cui lucrează. Birocraţia nu are sentimente, ea funcţionează " s i n e ira în poziţii administrative sau de condu­
cere

93
1-2-3
Weber, M.: Economy and Society (ed. by Roth, G.& Wittich, C ) , volume 2, ed.
4.2.. numărul de niveluri ale piramidei
cit., p. 956. organizaţionale
04
Weber, M.: The Theory of Social and Economic Organizalion, edited by Talcott
Parsons, Oxford University Press, 1947, pp. 339-340.
95
Weber, M.: Economie el societe, ed.cit., p.229. 1-2-3
96
5 disciplina 5.1. dimensiunea formală (existenţa 1-2-3
Weber, M.: The Theory of Social and Economic Organizalion, ed.cit., pp. 333-
statutelor, regulamentelor, programe-
334.

58 59
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE

lor)
atingerea scopurilor organizaţiei şi cheltuind extensiv şi inutil resursele
6 neutralitate 6 . 1 . utilizarea standardelor de promo­ 1-2-3 organizaţiei. C u m devine posibil acest lucru?
vare ' 98

6.2. utilizarea criteriilor clare de apre­ 1-2-3 Chiar Weber spunea că, în birocraţii, o a m e n i i mici ajung să con­
ciere a performanţei troleze oamenii mari. Birocraţiile nivelează diferenţele întrucât pun ac­
Sursa: Prelucrare după Weber, M.: Economy and Society (ed. by Roth, G.& Wittich, centul pe disciplină, pe experienţă, pe conformism. O a m e n i i cu adevărat
C ) , volume 1, pp. 217-226. talentaţi, creativi, cu imaginaţie, sunt nonconformişti, se simt încorsetaţi
de rigiditatea birocraţiei. N o r m e l e birocratice nu îi stimulează să p r o m o ­
Avantaje: M a x W e b e r e n u m e r a u r m ă t o a r e l e avantaje ale birocra­
veze în ierarhie, dimpotrivă, îi î m p i e d i c ă . Astfel, birocraţiile ajung să fie
ţiei: raţionalitatea („e cel mai raţional mijloc de organizare a controlului
conduse de o a m e n i mediocri, care îi controlează pe cei valoroşi. Biro­
imperativ asupra fiinţelor u m a n e " ) , eficacitatea (atingerea obiectivelor),
craţiile favorizează diminuarea creativităţii şi a inovaţiei, c e e a ce p u n e
eficienţa (reducerea fricţiunilor şi a costurilor), precizia, viteza, stabilita­
în pericol performanţa organizaţiei, capacitatea ei de a reacţiona rapid la
tea, prediclibilitatea rezultatelor, c o m p e t e n ţ a , disciplina, discreţia, neu­
schimbările mediului exterior şi, în final, însăşi existenţa ei.
tralitatea şi unitatea. Celelalte forme de organizare (patrimonială,
De asemenea, birocraţiile acţionează fără ură şi fără părtinire dar şi
colegială, onorifică, voluntară) sunt m a i lente, mai s c u m p e , mai impre­
fără afecţiune şi fără entuziasm.
cise, mai puţin unitare, pentru că nu există o ierarhie, nu există o unitate,
C r o z i e r " a descris cercul vicios birocratic, care împiedică schimba­
există fricţiuni, se negociază funcţionarea, se fac c o m p r o m i s u r i , se pier­
rea, datorită blocajului creat de strategiile diferite, chiar contradictorii,
de timpul. Birocraţia exercită controlul pe b a z a cunoaşterii, pe b a z a „şti­
ale diferitelor grupuri, paliere, d e p a r t a m e n t e ale unei birocraţii. Fiecare
inţei".
dintre acestea vrea să se autoprotejeze, adesea printr-o şi mai m a r e biro­
„ C h e i a " birocraţiei este funcţionarul, n u m i t (prin c o n c u r s ) , plătit cratizare, care b l o c h e a z ă orice s c h i m b a r e ce le-ar putea ameninţa. Stabi­
pentru c e e a ce face, posedând o calificare şi interesat de carieră ( p r o m o ­ litatea aparentă p o a t e dura intervale lungi, alternând cu perioade foarte
vare ierarhică). scurte, dar violente, de criză pentru că, în loc să fie rezolvate, conflictele
în raport cu formele anterioare de organizare, birocraţia are avanta­ sunt înăbuşite şi ajung, astfel, să e x p l o d e z e . în timpul acestor crize biro­
jele funcţionării unei maşini faţă de unealta primitivă: rapiditate, e c o ­ craţiile nu mai sunt c o n d u s e d u p ă normele birocratice ci de către lideri
n o m i e , raţionalitate. în zilele noastre, într-un m e d i u în continuă autoritari reformişti. Analiza lui Crozier este emblematică pentru socie­
s c h i m b a r e , pentru a supravieţui şi a se dezvolta, societatea, oamenii - au tatea franceză a perioadei respective, constituind o explicaţie plauzibilă
nevoie de organizaţii birocratice: tradiţiile învechite şi forţele carismati- pentru m o m e n t e l e de criză, p r e c u m mişcările sociale violente din mai
ce instabile nu mai pot constitui mijloace eficace pe care să ne p u t e m 1968.
baza. Birocraţia reprezintă raţionalitatea în acţiune, ca atu al dezvoltării. Birocraţiile ajung, de obicei, organizaţii gerontocratice (conduse de
Dezavantaje: d u p ă M a x W e b e r , organizarea birocratică î n c e p e s ă bătrâni) d e o a r e c e pentru a urca în vârful ierarhiei ia timp, în condiţiile
fie din ce în ce mai criticată de sociologi p r e c u m C h e s t e r B a r n a r d , Chris funcţionării vechimii şi a experienţei ca principale criterii de p r o m o v a ­
Argyris, Amitai Etzioni, Peter Blau sau M i c h e l Crozier. W e b e r era prea re' . Nu e de m i r a r e că regimurile şi partidele c o m u n i s t e - ca expresii
respectuos faţă de performanţele birocraţiei prusace pentru a v e d e a limi­ exacerbate ale organizării birocratice - ajungeau să fie c o n d u s e de bă­
tele reale ale acestui tip de organizaţie. Astăzi, termenul de birocraţie, trâni, a căror principală activitate era conservarea puterii.
atât în jargonul sociologic cât şi în limbajul c o m u n are, m a i degrabă,
conotaţii negative.
Principala acuzaţie este că birocraţia - considerată de W e b e r ca o J8
lbid.,p. 339-340.
formă s u p r e m ă de raţionalitate - devine iraţională, p u n â n d în pericol 95
Crozier, M.: Lephenomene bureaucratique, Seuil, Paris, 1963.
100
Stinchcombe, A.L.: "Formal organizations", în N.J. Smelser (ed.): Sociology: An
Ibidem, p. 338. Introduction, Wiley, Hoboken N. J., 1967, pp. 169-172.

60
61
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE

Birocraţiile au consecinţe nefaste asupra personalităţii u m a n e , Legea lui P a r k i n s o n susţine că în birocraţii cantitatea de m u n c ă spo­
dezvoltând o adevărată " b i r o p a t i e " . M u n c a este m o n o t o n ă , repetitivă, reşte pentru a u m p l e timpul necesar realizării ei. Pentru a evita atribui­
o a m e n i i pierd viziunea ansamblului datorită specializării înguste. Ei sunt rea de noi sarcini, membrii birocraţiilor (funcţionarii) trag de timp şi
"ritualişti": pentru ei mijloacele devin mai i m p o r t a n t e decât scopurile, prelungesc indefinit îndeplinirea sarcinilor curente. De aceea, birocraţii­
regulile devin m a i i m p o r t a n t e decât scopul pentru c a r e au fost create. le au tendinţa de a deveni tentaculare, de a se dilata neîncetat, pentru a
C h r i s A r g y r i s 1 0 2 consideră că birocraţiile infantilizează o a m e n i i , permite realizarea noilor sarcini prin angajarea de noi funcţionari.
nelăsându-i să se dezvolte la adevăratul lor potenţial. Birocraţiile trans­ In sfârşit, birocraţiile pot deveni nu n u m a i a m o r a l e ci şi imorale.
formă o a m e n i i în fiinţe pasive, d e p e n d e n t e , s u b o r d o n a t e , incapabile de Supunerea necritică faţă de reguli d e v i n e un alibi şi un pretext pentru
o viziune largă, de o perspectivă pe termen î n d e l u n g a t (aşa c u m copii absolvirea de morală şi de responsabilitate pentru consecinţele propriilor
trăiesc „aici şi a c u m " ) . acte. Funcţionarii regimurilor totalitare, care au ajuns la acte i n u m a n e ,
De m u l t e ori, scopul originar al funcţionării organizaţiei şi obiecti­ de o cruzime nemaiîntâlnită, s-au prevalat de ideea "executării ordine­
vele "oficiale" sunt uitate, organizaţia începând să u r m ă r e a s c ă alte obi­ lor". Birocraţiile se pot transforma astfel în maşinării criminale, gene­
ective. Apariţia acestei diferenţe dintre obiectivele oficiale (existente în rând ceea ce se c h e a m ă " c r i m a a d m i n i s t r a t i v ă " : o a m e n i aparent
d o c u m e n t e l e oficiale ale organizaţiei - statuie, r e g u l a m e n t e , p r o g r a m e ) cumsecade, care nu au alte vini decât disciplina, rigoarea, respectul re­
şi obiectivele operaţionale (urmărite în practică, în activitatea cotidiană) gulilor şi al superiorilor, devin autori ai u n o r c r i m e a b o m i n a b i l e , c o m i s e
poartă n u m e l e de deplasare a obiectivelor şi a fost studiată de mulţi so­ nu din convingere sau sadism, ci din c o n f o r m i s m .
ciologi ai organizaţiilor ( M e r t o n , Etzioni, G o u l d n e r ) . De e x e m p l u , mul­
Birocraţie şi democraţie: în cartea sa " P a r t i d e l e politice", R o b e r t o
te servicii publice au ca obiectiv oficial îndeplinirea nevoilor 104

beneficiarilor lor dar, de fapt, vor atragerea de resurse publice în scopul Michels analizează m o d u l în care organizaţii d e m o c r a t i c e , de stânga
creşterii salariilor propriului personal. (partide muncitoreşti, social-democrate şi sindicate) se transformă în
O a m e n i i c a r e m u n c e s c în medii birocratice sunt, de obicei, alienaţi. oligarhii. T e r m e n u l " o l i g a r h i e " p r o v i n e din g r e a c a v e c h e şi î n s e a m n ă
Alienarea psihosocială esle d e f i n i t ă 1 0 3 ca sentimentul pierderii controlu­ puterea celor puţini. Procesul d e m o c r a t i c dispare şi puterea este acapara­
lui asupra lumii. O a m e n i i devin dependenţi, timizi, " s u b a l t e r n i " , schizo­ tă de un grup restrâns. Michels n u m e ş t e acest f e n o m e n legea de fier a
izi (există o d e d u b l a r e între c e e a ce g â n d e s c cu a d e v ă r a t şi c e e a ce spun oligarhiei, subliniind, prin această d e n u m i r e , caracterul implacabil al
şi fac), mefienţi. în concluzie, mediul birocratic este un mediu d e z u m a ­ procesului. C a r e sunt cauzele acestei d i n a m i c i ?
n i z a m , cu posibile grave c o n s e c i n ţ e asupra psihicului u m a n şi asupra 1). Chiar şi organizaţia cea mai d e m o c r a t i c ă trebuie, pentru a func­
relaţiilor i n t e r u m a n e . ţiona eficace şi eficient, să se transforme în birocraţie, care este, după
A n e c d o t i c , există aşa n u m i t u l "principiu al lui P e t e r " şi aşa n u m i t a cum am văzut, forma cea mai perfecţionată de organizare socială. Biro­
cratizarea devine o necesitate mai ales d a c ă respectiva organizaţie înce­
" l e g e a lui P a r k i n s o n " .
pe să crească şi efortul colectiv este mai dificil de co-ordonat. Dar
Principul lui P e t e r susţine că, într-o birocraţie, o a m e n i i urcă în ie­
birocraţia este, prin definiţie, o ierarhie, o piramidă în care vârful este
rarhie p â n ă la nivelul incompetenţei lor. Acest lucru este posibil, după
mai redus în c o m p a r a ţ i e cu baza. Astfel, pentru a fi funcţională, ea este
c u m am explicat mai sus, datorită faptului că birocraţiile favorizează
condusă întotdeauna de un grup restrâns, de o elită.
conformismul şi disciplina în d a u n a c o m p e t e n ţ e i . E l e ajung să fie con­
2). O altă cauză este tendinţa liderilor organizaţiei de a se autocon-
duse de incompetenţi şi să p r o m o v e z e non-valoarea.
serva, de a-şi conserva avantajele - materiale şi simbolice - ce decurg
din funcţiile ce le o c u p ă . Această tendinţă este vizibilă şi la unele sindi­
101
Merton, R.K.: Social Theory and Social Smicrure, Free Press, Glencoe, ÎL, 1957, cate şi partide din R o m â n i a .
pp. 195-206.
102
Argyris, C: Personality and Organizalion, Harper and Row, N e w York, 1957.
103
Mărginean, I. (ed.): Tinerelul deceniului unu. Provocările anilor'90, Expert, Michels, R.: Political Parlies, Free Press Paperback, N e w York, 1966, pp. 61-62-
Bucureşti, 1996, pp. 294-295. 177-80,364-371.
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE

P e n t r u a c o n t r a c a r a "legea de fier a oligarhiei" şi a consolida func­ şi în acapararea puterii în Rusia, în o c t o m b r i e 1917. D u p ă preluarea pu­
ţionarea d e m o c r a t i c ă a organizaţiei, se pot p u n e în aplicare m e c a n i s m e terii, partidul a evoluat spre o birocraţie din ce în ce mai formală, mai
p r e c u m limitarea n u m ă r u l u i de m a n d a t e (în funcţii de c o n d u c e r e ) la care rigidă.
au dreptul conducătorii organizaţiei, limitarea puterii politice a birocraţi­ La fel se î n t â m p l ă şi în cazul altor partide, de exemplu Partidul Na­
lor partidului, instituirea unor o r g a n i s m e de c o n d u c e r e colective, contro­ ţional Socialist G e r m a n (nazist) c o n d u s de A d o l f Hitler. P o r n i n d de la
lul organizaţional realizat de o r g a n i s m e i n d e p e n d e n t e (audit) şi altele. un mic grup de susţinători şi admiratori ai discursului rasist, a n t i d e m o ­
D e ş i , în c o m p a r a ţ i e cu alte forme de c o n d u c e r e , în c e e a ce priveşte pro­ cratic şi revanşard al lui Hitler, partidul s-a constituit în jurul liderului
cesul de luare a deciziilor, de e x e m p l u , d e m o c r a ţ i a este mai costisitoare carismatic dar birocratizându-se treptat, conform etapelor descrise de
şi mai lentă, totuşi ea r ă m â n e " c e a mai puţin r e a " , asigurând beneficii Weber.
mai mari întregii societăţi.
Birocraţie şi carismă: U n u l din m o d u r i l e posibile de apariţie a or­ TENDINŢE RECENTE ÎN ORGANIZA ŢII
ganizaţiilor politice este ceea ce M a x W e b e r 1 0 5 n u m e a rutinizarea (insti-
tuţionalizarea) carismei. Mişcările sociale, c o n d u s e de lideri carismatici, Organizaţiile c o n t e m p o r a n e se dezvoltă într-o direcţie pe care W e ­
se schimbă într-un m o d predictibil, de-a lungul timpului, devenind biro­ ber nu a anticipat-o. G r a d u l de birocratizare nu creşte, pe m ă s u r a nevoii
craţii, parcurgând următoarele etape: creşterii eficacităţii şi eficienţei organizaţiilor. Birocratizarea p o a t e de­
- M i ş c a r e a ia naştere intr-un context social caracterizat prin fră­ veni chiar o piedică , creând organizaţii p r e a rigide şi incapabile să se
mântări, favorabil apariţiei "profeţilor", agitatorilor, liderilor carismatici adapteze unui mediu social în continuă schimbare. Indivizii devin mai
- M i ş c a r e a creşte, atrăgând a d e z i u n e a populară iar viziunea şi liberi, mai mobili, într-o cultură din ce în ce mai c o m p l e x ă , ceea ce pro­
ideile liderilor-agitatori se r ă s p â n d e s c în m a s e duce o a n u m i t ă debirocratizare şi descentralizare. C h i a r conţinutul acti­
vităţilor (dezindustrializarea şi terţiarizarea) şi noile tehnologii în
- D e p ă ş i n d un anumit n u m ă r de aderenţi şi d e v e n i n d mai puterni­
informaţie şi c o m u n i c a r e au favorizat debirocratizarea. în unele împreju­
că, mişcarea devine treptat organizaţie formală: î n c e p e sa funcţioneze
rări, reţelele descentralizate sunt mult m a i eficace decât structurile cen­
diviziunea muncii, criterii formale pentru a deveni m e m b r u , n o r m e biro­
tralizate, ierarhice, birocratice, greoaie. Organizaţiile c o n t e m p o r a n e sunt
cratice etc.
mai „ t o l e r a n t e " cu m e m b r i i lor decât birocraţiile clasice. D e ş i se observă
în etapa maturizării depline, mişcarea se transformă într-o biro­
o reduce a gradului de formalizare, „raţionalitatea r ă m â n e d o m i n a n t a
craţie, c o n d u s ă mai degrabă de funcţionari de carieră decât de profeţi
procesului de a n s a m b l u " 1 0 6 .
sau agitatori.
R e c u n o a ş t e m în procesul descris mai sus m o d u l de constituire a Bi­ Debirocratizarea, descentralizarea şi dezierarhizarea sunt utile mai
sericii Creştine, originară într-o m i ş c a r e socială ce a luat naştere în ales în perioadele de r e f o r m ă 1 0 7 , pentru că, uneori, birocraţia acţionează
I u d e e a d o m i n a t ă de r o m a n i şi frământată de tot felul de agitaţii, profeţi ca un obstacol în calea reformelor. D e ş i ea ar trebui să fie neutră şi să
şi speranţa sosirii lui M e s i a , care va salva p o p o r u l evreu. servească Ia fel de bine orice guvern d e m o c r a t i c ales (aşa c u m un ceas
T e o r i a w e b e r i a n ă se poate aplica Partidului Bolşevic în care un mic arată ora exactă, indiferent de cine îl p o a r t ă ) , totuşi, aparatul funcţionă­
grup de revoluţionari, strâns în jurul lui L e n i n , a reuşit să îşi facă popu­ resc are tendinţa de a favoriza conservarea situaţiei existente şi a de evi­
lare ideile de inspiraţie marxistă în mediile muncitoreşti şi intelectuale ta schimbările. A c e s t lucru este anticipabil pentru că birocraţia se teme
din Rusia. O r g a n i z a r e a mai strictă a avantajat acest partid, construit în de schimbări, acestea reprezentând un risc pentru poziţiile o c u p a t e în
jurul liderului carismatic, în e x p l o a t a r e a condiţiilor favorabile existente structurile birocratice. De aceea, de m u l t e ori, guvernele reformiste pre­
feră iniţierea unei debirocratizări relative, înainte de i m p l e m e n t a r e a
105
schimbărilor. A c e s t e guverne vor să înlocuiască pe vechii birocraţi cu
Weber, M.: Economie et societe, ed. cit., p. 253 (vezi şi Weber, M.-.Economy and
Society, Bedminster Press, N e w York, 1968, voi. 3 , pp. 1120-1121; Weber, M.:
"The concept of citizenship", în Eisenstadt, S.N (ed.): Max Weber on charisma and Crozier, M.: Lephenomene bureaucratique, Seuil, Paris, 1955, p.373.
institution building, University of Chicago Press, Chicago, 1968, pp. 18-19). Heper, M.: The State and Debureaucratization, Bilkent, Ankara, 1988.

64 65
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII

o a m e n i p o a t e mai putini c o m p e t e n ţ i , cu mai puţină experienţă, dar loiali


reformei. C r e a r e a de agenţii, autorităţi naţionale e t c . în anumite d o m e ­
nii, p o a t e , de a s e m e n e a , să reprezinte o tentativă de a e l u d a aparatul şi 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII
corpul de funcţionari p r e a puţin c o o p e r a n ţ i din vechile ministere.

5.1. SPECIFICITATEA PARTIDELOR CA ORGANIZAŢII


Studiul sociologic al partidelor politice s-a făcut, în special, prin
prisma sociologiei organizaţiilor. Aporturi fundamentale, în această pri­
vinţă, au avut, în E u r o p a , clasici p r e c u m M a x Weber, R o b e r t o M i c h e l s
şi Maurice D u v e r g e r ; contribuţii importante, însă, au venit şi de peste
ocean, din Statele Unite şi C a n a d a , d u p ă c u m v o m vedea în continuare.
Piatra de temelie în sociologia partidelor politice a fost pusă de
Max W e b e r 1 0 8 . El consideră partidele, d u p ă c u m am văzut în capitolul
anterior, ca forme tipice ale birocraţiei m o d e r n e . In acelaşi timp, W e b e r
vede partidele ca parte a societăţii civile, fiind asociaţii voluntare, con­
duse de lideri care urmăresc obţinerea de avantaje materiale şi simbolice
pentru organizaţie şi membrii acesteia.
R o b e r t o M i c h e l s 1 0 9 reia această perspectivă weberiană, a partidului
ca birocraţie şi a rolului j u c a t de liderii partidului. Atât W e b e r cât şi
Michels şi-au b a z a t analizele pe partidele epocii lor, în care liderii erau
puternici iar electoratul nu avea o influenţă covârşitoare.
D u v e r g e r este puternic influenţat de "spiritul timpului"său şi mă re­
fer aici la structuralism.
In ultima perioadă, sociologia tinde să analizeze partidele şi din alte
perspective, studiind legăturile dintre aceste organizaţii politice şi c o m ­
portamentele electorale, legăturile cu funcţionarea instituţiilor statului
sau cu grupurile sociale. Mai degrabă decât studiile de caz asupra unui
singur partid, sunt frecvente studiile despre sisteme de partide, despre
modul în care interacţionează ele pe scena politică p r e c u m şi analiza
0
comparată a diferitelor sisteme de p a r t i d e " . O altă tendinţă este aceea
de a înlocui optica instituţională cu cea interacţionistă, care c o n c e p e par­
tidele ca actori colectivi, alcătuiţi din mai multe grupuri, uneori cu inte­
rese opuse; partidele nu acţionează unitar, ca o fiinţă individuală, dotată

' Weber, M.: Panies în Economy and Sociery. An Omline of Interpretalion Sociol­
og)' (ed. by, G., Wittich, C ) , Bedminster Press, N e w York, 1968, p.284.
Michels, R.: Les partis politiqites: essai sur Ies tendences oligarchiques des de-
mocraiies, Flammarion, Paris, 1971.
Sartori, G: Parties and Party Systems. A Framework for Analysis, Cambridge
University Press, N e w York, 1970.

66
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

cu raţionalitate şi urmărind d o a r realizarea obiectivului p r o p u s ci au ac­ mult diminuat, în raport cu epocile anterioare. Clivajul centru/periferie
ţiuni e d e c u r g din complexitatea interacţiunilor şi intereselor indivizilor este şi el atenuai. Există încă diferenţe importante între regiunile statelor
şi grupurilor ce le c o m p u n . occidentale, totuşi, sunt puse în practică politici de dezvoltare regională
Partidele sunt, indubitabil, organizaţii. G e n u l p r o x i m este acesta, iar principiul subsidiarităţii asigură a u t o n o m i a locală necesară.
r ă m â n e să v e d e m , simplist spus, diferenţa specifică. Această diferenţă a In privinţa scopului partidelor, cucerirea puterii nu reprezintă, pen­
fost căutată în plan sociologic (partidul ca organizaţie ce cristalizează tru multe dintre ele, un obiectiv realist. De exemplu, în R o m â n i a funcţi­
revendicările şi aspiraţiile u n o r grupuri sociale; partidul e x p r i m ă , mani­ onează zeci de " p a r t i d e " , legal constituite, care nici nu speră că vor
festă acele grupuri în plan politic, inclusiv conflictele dintre grupurile ajunge vreodată în parlament sau în consiliile locale. Nu acesta este scopul
reprezentate şi alte grupuri), în plan teleologic (scopul acestei organizaţii care le dirijează activitatea; de multe ori este vorba de obţinerea vizibili­
este cucerirea şi menţinerea puterii p o l i t i c e " 2 ) , în planul activităţilor tăţii sociale, de scopuri " l u c r a t i v e " sau p u r şi simplu de sociabilitate în
specifice (activităţi electorale, recrutarea, formarea şi selecţia elitelor sine.
politice ş.a) sau în planul ideologiilor care le animă şi pe baza cărora se In privinţa activităţilor specifice, nu am putea s p u n e că partidele au
construiesc programele partidelor. monopolul lor. Activităţile electorale, recrutarea, formarea şi selecţia
T o a t e aceste definiţii se c o m p l e t e a z ă reciproc şi c a p ă t ă o actualitate elitelor politice ş.a, sunt performate şi de alte organizaţii, nu numai de
mai p r e g n a n t ă sau mai ştearsă. De exemplu, teza transpunerii clivajelor către partide. M a i mult, partidele " l e n i n i s t e " doreau cucerirea puterii dar
sociale, deşi are meritul de a fi construit o tipologie m u l t i d i m e n s i o n a l ă a nu prin activităţi electorale ci prin revoluţie. Nici alte funcţii ale partide­
partidelor politice, pare mai puţin actuală. Ea a avut o putere explicativă lor politice (reprezentarea intereselor de grup, socializarea politică, m o ­
mai mare în societăţile cu o structură de clasă b i n e articulată, cu relaţii delarea politicilor publice, medierea între stat şi cetăţean, influenţarea
clare între m u n c ă şi capital, structură care a generat " p a r t i d e m u n c i t o ­ opiniei publice) nu reprezintă o exclusivitate.
reşti" şi " p a r t i d e b u r g h e z e " . Astăzi structura socială a suferit mutaţii In privinţa ideologiilor, este dificil de atribuit partidelor ideologii
importante iar graniţele dintre grupurile sociale sunt mai flexibile, mai clar articulate. De m u l t e ori, (ca în cazul m u l t o r partide din R o m â n i a , de
d i n a m i c e . N - a m mai putea s p u n e cu certitudine că Partidul Laburist din exemplu) există mari diferenţe dintre ideologia declarată şi cea manifes­
M a r e a Britanie sau Partidul Social D e m o c r a t din G e r m a n i a reprezintă tată în practică. S u n t voci care susţin chiar existenţa unui proces de dez-
d o a r clasa m u n c i t o a r e . Ca u r m a r e , marile partide e u r o p e n e au abandonat ideologizare: partidele c o n t e m p o r a n e nu ar mai fi ghidate şi animate de
perspectiva clivajelor şi au d e v e n i t catch-all parties ' . Şi celelate cliva- mari ideologii ci de rezolvarea u n o r p r o b l e m e practice. Critica socială
je identificate de Lipset şi R o k k a n " 4 (sat/oraş, biserică/stat, centru/ peri­ îşi pierde şi ea a n c o r a r e a în filosofii şi teorii generale, devenind mai
ferie) par a se e s t o m p a în societăţile o c c i d e n t a l e c o n t e m p o r a n e . Astfel, pragmatică.
majoritatea populaţiei trăieşte în mediul urban şi, de fapt, nu există dife­ In concluzie, nici o d i m e n s i u n e nu trebuie absolutizată şi nu trebuie
renţe esenţiale între m o d u r i l e de viaţă de la oraş şi sat. De asemenea, puse diagnostice de "veritabile" sau "false" partide politice, întrucât di­
societăţile occidentale sunt societăţi laice, rolul politic al bisericilor fiind namica socială şi politică riscă să contrazică aceste construcţii teoretice
rigide. în studiile mai recente asupra partidelor politice se afirmă o ten­
"' Schonfeld, W.R.: "Les partis politiques. Que sont-ils et comment Ies etudier?"în: dinţă de deconstruire al obiectului de studiu, pentru a descoperi c o m p l e ­
: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la xităţi şi abordări n o i 1 1 5 . D a r şi o deconstrucţie dusă la extrem (prea
fondation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.195. subtilă, prea nuanţată, prea tehnică sau prea rafinată) poate duce la diso-
112
Duverger, M.: lntroduction ă la politique, Gallimard, Paris, 1964, pp. 183-184.
113 luţia obiectului de studiu.
Sniderman, P., Jackman, S.: "Intolerance et culture politique: la specificite fran-
ţaise", în: Grunberg, G., N. Mayer, P.M. Sniderman (eds.) : La democraţie ă
l'epreuve, Presses de sciences po, Paris, 2002, p. 206.
114
Lipset, S.M., Rokkan, S.: "Cleavages slructures, party systems and voter align- 115
Schonfeld, W.R.: "Les partis politiques. Que sont-ils et comment les etudier?" în:
ments", în: Lipset, S.M., Rokkan, S. (eds.): Party Systems and Voter Alignments, Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la fon­
Free Press, N e w York, 1967. dation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.190.

68 69
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

Partidele politice sunt i n s t r u m e n t e foarte p u t e r n i c e , utilizate de in­ Partidele de mase sunt c o n d u s e de profesionişti ai politicii, pentru
divizi şi grupuri, pentru a m o d e l a lumea, prin intermediul politicii, con­ care politica reprezintă principala activitate, care îşi dedică tot timpul
form intereselor şi dorinţelor lor. E l e au funcţii de participare şi de politicii. Partidele de m a s e sunt, în general, birocratizate, au o structură
reprezentare în politică a diferitelor grupuri sociale dar şi funcţii expre­ ierarhică clară şi au un c o r p de funcţionari salariaţi. în partidele de mase
sive, de integrare socială şi de construire a identităţii politice. Partidele cariera se construieşte treptat, î n c e p â n d , uneori, ca simplu funcţionar
sunt instrumente esenţiale ale. d e m o c r a ţ i e i , realizând r e p r e z e n t a r e a şi salariat, apoi c a n d i d a t şi ales în diferite o r g a n e ale partidului, apoi în
î n c a d r a r e a politică, m o b i l i z a r e a politică, socializarea politică, dezbaterea consilii locale, parlamente şi funcţii publice diverse.
d e m o c r a t i c ă şi structurarea o p i n i e i 1 1 6 . In partidele de m a s e profesionalizarea politicii se manifestă şi prin
Partidul este birocraţie şi asociaţie voluntară în acelaşi timp; de participarea la diferite formule de formare profesională: de la "învăţă­
fapt, multe asociaţii voluntare au devenit birocraţii (caracterizate prin mânt p o l i t i c " la " t r a i n i n g u r i " .
ierarhii, specializare, profesionalizare, c o n d u c e r e ierarhică în loc de în prezent, fostele partide de m a s ă (de exemplu, fostele partide co­
c o n d u c e r e colegială). Procesul de birocratizare a organizaţiilor, indife­ muniste din E u r o p a Occidentală) suferă de o reducere drastică a numă­
rent de d o m e n i u , este o cale pentru a ameliora p e r f o r m a n ţ e l e organizaţii­ rului lor de m e m b r i şi tind sa se extindă către alte b a z e sociale, pe
lor, pentru a le creşte eficacitatea şi eficienţa. măsură ce clasa socială pe care o reprezentau se reduce din motive obi­
F o a r t e important este m o m e n t u l genezei unui partid. Acest m o m e n t ective. T r e c e r e a de la o e c o n o m i e p r e d o m i n a n t industrială Ia o e c o n o m i e
îşi va p u n e amprenta asupra evoluţiei ulterioare a partidului, datorită bazată pe servicii (aşa numitul sector terţiar) a dus la închiderea marilor
personalităţii fondatorilor şi tipului de relaţii dintre ei. Ulterior, mediul uzine şi r e d u c e r e a n u m e r i c ă a proletariatului industrial.
în care va evolua respectivul partid politic va fi d e o s e b i t de relevant. Din această perspectivă, legătura lor cu fosta bază socială devine o
Principalii factori " d e m e d i u " (exteriori organizaţiei) sunt gradul de m o ­ piedică în e x p a n s i u n e a sau (după caz) în supravieţuirea partidului.
dernizare al respectivei societăţi, gradul de m o b i l i z a r e a grupurilor soci­ Nemaiexistând o classe gardee pentru aceste partide, nici membrii par­
ale, tipul de cultură politică, gradul de d e m o c r a t i z a r e . tidului nu mai j o a c ă rolul de " c u r e a de transmisie" dintre partide şi baza
lor socială tradiţională. De aceea, atragerea de noi membri în partid de­
TIPURI DE PARTIDE vine mai puţin importantă decât atragerea electoratului.
M a u r i c e D u v e r g e r 1 1 7 face distincţia dintre partide de masă şi parti­ Partidele c o n t e m p o r a n e sunt, m a i degrabă, partide de votanţi decât
de de cadre. A c e a s t ă distincţie izvorăşte dintr-o a n u m i t ă c o n c e p ţ i e a partide de m e m b r i . Tipologia lui D u v e r g e r şi-a pierdut, într-un fel,
adecvarea la unele realităţi c o n t e m p o r a n e . Astăzi, structura socială nu
evoluţiei politicii; astfel, cele d o u ă tipuri ar fi m a i d e g r a b ă consecutive,
mai este aşa rigidă, noţiunea de clasă socială este mai puţin folosită pen­
nu simultane.
tru că graniţele dintre grupurile sociale sunt mai flexibile iar mobilitatea
Partidele de cadre sunt caracteristice pentru o etapă în care politica
socială este mai m a r e .
nu era î n c ă profesionalizată, în care era făcută de notabili, cunoscuţi pu­
N u m ă r u l m e m b r i l o r d e p i n d e şi de succesul electoral al partidului:
blicului pentru alte merite, pentru realizările lor în alte d o m e n i i , pentru
după câştigarea alegerilor, partidele aflate la putere primesc, de obicei,
statusul lor din c o m u n i t a t e . De e x e m p l u : intelectuali, o a m e n i avuţi, în­
un aflux de noi m e m b r i .
treprinzători, aristocraţi, moşieri etc. Aceştia nu practicau politica tot
A ş a c u m am văzut la subcapitolul 5.1.din această lucrare, nici tipo­
timpul, pentru ei nu era o activitate p e r m a n e n t ă ci, am p u t e a s p u n e , mai
logia L i p s e t - R o k k a n " 8 nu şi-a m e n ţ i n u t actualitatea intactă. Tipologia
degrabă un hobby.
respectivă explică într-un m o d sistematic şi ingenios esenţa partidelor
politice b a z â n d u - s e pe patru clivaje sociale din Occidentul epocii m o ­
6
" Sniderman, P., Jackman, S.: "Intolerance et culture politique: la specificite fran- deme: clivajul dintre clasa m u n c i t o a r e şi burghezie (sau, dintre m u n c ă şi
caise", în: Grunberg, G., N. Mayer, P.M. Sniderman (eds.) : La democraţie ă
l'epreuve, Presses de sciences po, Paris, 2002, p.201.
117
Duverger, M.: Les Partispolitiques, A. Colin, Paris, 1967. Lipset, S.M., Rokkan, S.: op.cit.

70 71
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

capital, dintre salariaţi şi patroni) care a dus la apariţia partidelor m u n c i ­ comunişti (cooptaţi în d e c e m b r i e 1989) au părăsit FSN-ul, care a început
toreşti şi a celor b u r g h e z e ; clivajul Biserică-Stat, care a d u s la apariţia 121
să se sprijine tot mai mult pe aparatul fostului partid c o m u n i s t .
partidelor creştine şi a celor laice; clivajul centru/periferia a determinat Alte partide din R o m â n i a ( P N Ţ c d , P N L ) s-au format plecând de la
apariţia partidelor centraliste şi a celor a u t o n o m i s t e ; iar clivajul ur­ un nucleu central de lideri iar care centrul s-a implicat în crearea organi­
ban/rural a dus la formarea partidelor agrariene. zaţiilor locale.
Definiţiile şi tipologiile cele mai vehiculate în d o m e n i u l studiului Prin urmare, o altă clasificare a partidelor se poate face în funcţie
partidelor politice au, însă, o relevanţă mai redusă pentru alte arii geo­ de felul în care s-a format: de "sus în j o s " sau de "jos în sus".
grafice şi culturale. Teoriile modernizării politice şi teoriile dezvoltării Tot pornind de la modelul originar, există partide care s-au creat
(developmentalist theories), în general, susţin necesitatea funcţionării într-un mod a u t o n o m {creaţie internă) sau partide în care rolul principal
partidelor politice, ca e l e m e n t esenţial pentru m o d e r n i z a r e , ca instituţie a aparţinut unei organizaţii externe (creaţie externă). Ca e x e m p l e pentru
obligatorie al d e m o c r a ţ i e i . Totuşi, partidele din l u m e a n e o o c i d e n t a l ă mai ultima situaţie p u t e m considera: Biserica pentru partidele creştin-
mult m i m e a z ă accepţiunea o c c i d e n t a l ă a partidelor politice dar, în esen­ democrate occidentale, C o m i n t e m u l pentru partidele comuniste interbe­
ţă, aparţin unei culturi politice diferite şi u n o r alte practici ale puterii lice, sindicatele pentru Partidul Laburist din M a r e a Britanie, mişcările
Ele (partidele unice, religioase sau etnice) se b a z e a z ă pe tipuri diferite IRA şi E T A pentru organizaţiile politice etc.
de solidaritate socială, de e x e m p l u , pe o solidaritate tradiţională şi nu Pentru unele partide foarte important a fost şi rolul liderului caris­
asociativă, ca în lumea o c c i d e n t a l ă 1 2 0 . O altă solidaritate este cea cliente­ matic fondator. Aceasta nu î n s e a m n ă neapărat că partidul devine un
lară, de multe ori creată sau consolidată de ajutoarele primite de statele vehicol al ambiţiilor sau al afirmării liderului dar nu se mai pot face re­
lumii a IlI-a din partea comunităţii internaţionale, ajutoare care, în loc să feriri la partid fără a ţine cont de influenţa liderului fondator, există o
sprijine o dezvoltare reală a societăţilor respective, au fost acaparate şi simbioză între persoana liderului şi identitatea organizaţională.. Exem­
folosite de oligarhiile locale, generând corupţie şi clientelism. ple clasice sunt: Lenin pentru Partidul bolşevic rus, Mussolini pentru
în R o m â n i a , partidele sunt, în general, b u c u r o a s e să atragă noi Partidul fascist italian, Hitler pentru Partidul nazist german, generalul
m e m b r i dar, totuşi, punctul lor m a x i m de interes este atragerea voturilor Charles de G a u l l e pentru partidul gaullist francez ( " L ' U n i o n P o u r Ia
electoratului. P S D (Partidul Social D e m o c r a t ) păstrează, datorită mode­ Nouvelle R e p u b l i q u e " , devenit ulterior " R a s s e m b l e m e n t P o u r la
lului originar (a felului în care s-a format) unele caracteristici ale parti­ Republique"), Berlusconi pentru " F o r z a Italia".
dului de mase, având cei mai mulţi m e m b r i . P S D îşi are originea (este
In R o m â n i a postcomunistă, p u t e m exemplifica drept lideri carisma­
drept, mai îndepărtată) în Frontul Salvării N a ţ i o n a l e ( F S N ) , înfiinţat în
tici care au jucat un rol esenţial în formarea partidelor lor pe : Corneliu
1990 prin crearea, la iniţiativa liderilor instalaţi la putere d u p ă căderea
Coposu ( P N ţ c d ) , Ion Iliescu ( F S N , mai târziu F D S N devenit P S D ) , Cor­
regimului ceauşist, a u n o r structuri locale, Fronturile Salvării Naţionale
neliu V ă d i m T u d o r ( P R M ) . Totuşi, partidul " R o m â n i a M a r e " ( P R M )
din întreprinderi, instituţii şi comunităţi. FSN-urile au fost organizaţii
este partidul care se apropie cel mai mult de "tipul ideal" al partidului
create de elitele locale, uneori, ori formate din notabili ex-comunişti.
carismatic. Traian Băsescu, ca lider carismatic, a "re-fondat" Partidul
Aceste organizaţii au aderat la centru, la c h e m a r e a liderilor din Capitală
Democrat, a p r o a p e întreaga elită a partidului a fost înlocuită şi a fost
(în m o d special, a lui Ion Iliescu şi P e t r e R o m a n ) . A c e s t e structuri se­
schimbată, de asemenea, linia politică a partidului.
m ă n a u o a r e c u m cu sovietele dar, după transformarea F S N în partid poli­
Unele partide carismatice sunt d e n u m i t e "anti-partide", în sensul că
tic, o parte a lor a intrat în partid. F S N a anunţat în ianuarie 1990 că va
ele vor să modifice establishmentul politic şi să schimbe regulile jocului
participa la alegeri ca partid. Cu acest prilej, cei mai mulţi oponenţi anti-
politic. Cele mai multe partide carismatice se prezintă, în discursul lor
public, ca partide total diferite faţă de cele existente.
""Badie, B.: "L'analyse des partis politiques en monde musulman: la crise des para-
digms universels", în: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes soci­
aux, Presses de la fondation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.271. 121
Câmpeanu, P., Combes, A., Berindei, M.: România înainte şi după 20 mai, Hu-
manitas, Bucureşti, 1991, p. 28.

72 73
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

Putem găsi partide c a r i s m a t i c e în tot spectrul politic, de la s t â n g a la - la o structură stabilă şi diferenţiată care u r m ă r e ş t e obiective generale şi
dreapta şi având baze sociale diverse: m u n c i t o r i , ţărani, m i c a burghezie, abstracte.
grupuri marginale, aristocraţi etc. A c e s t proces d e p i n d e de m o d e l u l originar al partidului. Birocratiza­
In c o n c l u z i e , partidele cunosc o m a r e variaţie din punct ul de vedere rea este mai p u t e r n i c ă atunci c â n d partidul apare a u t o n o m , prin legitima­
al reperelor organizaţionale şi tipologiile c o m p r e h e n s i v e s u n t dificil de re internă, faţă de situaţia în care partidul este creat cu sprijinul unei
construit, cel mai adesea, ele e ş u â n d în simplism. organizaţii exterioare (sindicat, biserică e t c ) ; de asemenea, birocratiza­
rea este mai ridicată în cazurile în care partidul se formează dinspre cen­
STRUCTURA PARTIDELOR POLITICE tru spre periferie ("de sus în j o s " ) , decât în cazul i n v e r s 1 2 2 .
De asemenea, un grad de birocratizare r e d u s îl pot a v e a şi unele
în general, structura şi funcţionarea u n u i partid nu d e p i n d nici de
partide care au trecut prin p e r i o a d e î n d e l u n g a t e de opoziţie, private de
obiectivele, nici de ideologia sau linia politică, nici de b a z a socială ale
folosirea aparatului de stat şi a sprijinului grupurilor de interese, care se
acestuia. M u l t mai importante, din acest p u n c t de vedere sunt modelul
îndreaptă mai ales către partidele g u v e r n a m e n t a l e . A c e s t e partide nu au
originar şi influenţa mediului exterior.
suficiente resurse pentru a se birocratiza (vezi definiţia operaţională a
D u p ă depăşirea etapei critice a înfiinţării, c â n d majoritatea partide­
birocraţiei, u n d e existenţa resurselor a b u n d e n t e şi a u t o n o m e este foarte
lor trebuie să lupte pentru supravieţuirea lor, partidele î n c e p să se struc­
importantă). T o t u ş i , partidele c o m u n i s t e din E u r o p a Occidentală (Franţa,
tureze, paralel cu creşterea lor în d i m e n s i u n e . Procesul de structurare
Italia, Spania, Portugalia etc.) au ajuns foarte rar la guvernare, în
(denumit, uneori şi "instituţionalizare") ia, de multe ori, f o r m a birocrati­ schimb, funcţionau pe b a z a u n u i grad ridicat de birocratizare. M a i multe
zării partidului, birocraţia fiind considerată, de unii sociologi (Weber, explicaţii ar fi posibile: m o d u l specific, foarte centralizat de organizare a
Michels) drept obligatorie pentru consolidarea partidului, astfel încât partidelor c o m u n i s t e dar şi resursele i m p o r t a n t e furnizate de U n i u n e a
acesta să îşi atingă obiectivele. Sovietică.
Birocratizarea î n s e a m n ă , printre altele, un p r o c e s de diferenţiere in­
O altă categorie de partide cu grad r e d u s de birocratizare este for­
ternă, formarea u n o r sisteme de statusuri diferenţiate, pe verticală (ierar­
mată din partidele carismatice. Carisma, ca tip ideal de putere legitimă,
hia) şi pe orizontală (specializarea în d e p a r t a m e n t e , c o m p a r t i m e n t e e t c ) ;
aşa cum a analizat-o M a x W e b e r , funcţionează foarte diferit faţă de pu­
ierarhia este foarte importantă şi pentru că asigură distribuţia r e c o m p e n ­
terea de tip birocratic (raţional - legal). C a r i s m a mai mult s c h i m b ă re­
selor simbolice şi materiale, care j o a c ă un rol c h e i e în funcţionarea par­ guli, decât să le respecte. P e n t r u partidul carismatic, nu regulile sunt
tidului (vezi mai j o s , subcapitolul 5.5.). importante ci liderul. Partidele carismatice nu au, de obicei, reguli clare
Se p u n e la punct sistemul de n o r m e interne, de r e c o m p e n s e şi sanc­ în ceea ce priveşte diviziunea m u n c i i , specializarea, gestiunea carierelor
ţiuni, cultura organizaţională, recrutarea şi socializarea m e m b r i l o r , cris­ în partid - toate acestea fiind, mai mult sau mai puţin, la bunul plac al
talizarea identităţii colective. liderului. Liderul este cel care controlează incertitudinea în partid, toţi
D e ş i tendinţa de diferenţiere este necesară, pentru realizarea obiec­ ceilalţi m e m b r i a v â n d un control foarte r e d u s . Resursele partidului nu
tivelor şi funcţiilor interne şi pentru a face fată sfidărilor venite din me­ provin, de obicei, din surse sigure şi ritmice.
diul exterior, ea nu p o a t e depăşi o a n u m i t ă limită. A c e a s t a ar î n s e m n a Transformarea carismei în birocraţie (rutinizarea carismei) are loc
multiplicarea poziţiilor de "şefi" şi "şefuleţi", c e e a ce ar d u c e , prin "in­ mai ales d u p ă dispariţia liderului fondator. Birocratizarea poate fi prece­
flaţie", la devalorizarea acestor statusuri, care, astfel, nu vor mai fi pre­ dată de sau simultană cu luptele pentru p u t e r e între "discipoli", Fiecare
ţuite suficient, cu consecinţe asupra b u n e i funcţionări a organizaţiei. pretinzând că a fost cel mai fidel liderului dispărut şi că s-a bucurat în
Aceasta î n s e a m n ă şi o utilizare ineficientă a resurselor, pentru recom­ gradul cel mai înalt de î n c r e d e r e a lui. D a c ă liderul carismatic ţinea par-
pense insuficient de stimulative.
Prin u r m a r e , toate partidele c u n o s c un p r o c e s de structurare, de
formalizare, de instituţionalizare, de trecere de la o structură efemeră,
ad-hoc, prin c a r e se încearcă atingerea u n u i obiectiv c o n c r e t determinat Panebianco, A.: Modelli depanito, II Mulino, Bologna, 2000, p. 133.

7_4 75
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

tidul unit, d u p ă dispariţia sa lupta pentru putere poate genera facţiuni, şi urcarea treaptă d u p ă treaptă a ierarhiei, fie există discontinuităţi în parti­
chiar d e z m e m b r a r e a partidului. cipare şi dezvoltarea carierelor Partidul de masă descris de Duverger
Un e x e m p l u clasic de rutinizare a carismei e s t e reprezentat de Par­ este prin e x c e l e n ţ ă partidul a u t o n o m şi birocratizat, d i s p u n â n d de surse
tidul bolşevic şi de fondatorul său, L e n i n . B o a l a lui Lenin (ulterior, proprii de finanţare şi de b a z ă electorală proprie (classe gardee). La po­
moartea sa) a generat lupte interne d a r a a c c e n t u a t birocratizarea parti­ lul opus se află partide slab birocratizate, care depind de multe ori de de
dului pe măsură ce c o n d u c e r e a era acaparată de cel care a pretins că este grupuri de interese. P r o b l e m a este determinarea pragului peste care bi­
cel mai fidel discipol (Stalin). rocraţia devine nocivă pentru funcţionarea partidului.
Partidele nu sunt birocraţii în sensul forte al cuvântului pentru că A c e s t p r a g este situat de către tradiţia sociologică în m o m e n t u l în
ele sunt, în acelaşi timp, asociaţii voluntare. L e g i t i m a r e a nu se face nu­ care obiectivele oficiale ale partidului sunt a b a n d o n a t e şi organizaţia
mai prin respectarea n o r m e l o r interne ale organizaţiei, există şi o legiti­ birocratică devine scop în sine, funcţionează pentru propria supravieţui­
mare externă, din partea electoratului, care nu e î n t o t d e a u n a o consecinţă re şi dezvoltare. Interesele membrilor, ale grupurilor sociale reprezentate
a funcţionalităţii. şi ideologia politică oficială nu mai contează în mod fundamental pentru
D e o a r e c e nu sunt birocraţii " a u t e n t i c e " nici: distincţia dintre decizie funcţionarea partidului.
şi execuţie nu este foarte clară în partidele politice. Puţine dintre ele fac Se pare că gradul de birocratizare mai este legat şi de structura elitei
această diviziune a muncii, în general, cele d o u ă activităţi nu sunt net conducătoare a partidului: divizată sau coezivă, o elită coezivă corelând
separate.. cu o mai m a r e birocratizare..
A ş a c u m am arătat în capitolul anterior, birocraţia are atât avantaje, Partidele se mai d e o s e b e s c şi prin gradul de centralizare: unele sunt
caracterizate prin prezenţa unei birocraţii centrale dezvoltate, altele sunt
cât şi dezavantaje.
mai descentralizate, organizaţiile locale având un grad ridicat de auto­
Astfel, birocraţia este un instrument important pentru a c r e ş t e efici­
nomie în raport cu centrul.
enţa (raportul costuri/rezultate: r e d u c e r e a costurilor de funcţionare) şi
D u v e r g e r 1 2 5 observă că partidele au tendinţa de a urma structura
eficacitatea (raportul obiective/rezultate: atingerea obiectivelor) partidu­
statală: acolo unde statul este descentralizat , şi partidele sunt descentra­
lui. Birocraţia este, astfel, un formidabil instrument, o veritabilă armă
lizate (de exemplu, G e r m a n i a ) ; acolo unde stalul este centralizat, şi par­
organizaţională 1 " 3 . De a s e m e n e a , birocraţia poate conferi un grad mai
tidele sunt centralizate (de exemplu, F r a n ţ a ) . Organizaţiile locale ale
m a r e de a u t o n o m i e a partidului în raport cu mediul înconjurător, pentru
partidelor au un rol mai i m p o r t a n t în statele care au o î n d e l u n g a t ă tradi­
că birocraţia reprezintă un instrument de control al incertitudinii.
ţie de autoguvernare locală (de exemplu, Norvegia).
Birocraţia este necesară d a r ea poate deveni, din cheia eficienţei şi
eficacităţii, opusul acestor valori, dând naştere u n o r structuri rigide, osi­ Sistemele electorale majoritare par a da mai m u l t ă putere organiza­
ficate, complicate şi i n c o n l r o l a b i l e . 1 2 4 ţiilor locale care selectează candidaţii pentru listele partidului pentru
alegeri.
Un grad prea mare de birocratizare este nociv pentru că rigidizează
partidul, îl face mai puţin flexibil, mai puţin adaptabil la schimbările O r i c u m toate observaţiile de mai sus sunt mai degrabă pe intuitive
mediului ambiant şi, prin urmare, m a i fragil. Partidele mai puţin birocra­ şi au nevoie de cercetări e m p i r i c e pentru a fi verificate sau infirmate.
tizate sunt mai adaptabile. Birocraţia nu e î n t o t d e a u n a corelată cu centralizarea sau, mai bine
Partidele au grade diferite de birocratizare, există partide mai puţin spus, este corelată cu un a n u m i t fel de centralizare. In sensul ei clasic,
sau mai birocratizate iar acest grad de birocratizare poate fi m ă s u r a t cu birocraţia descentralizează funcţionarea organizaţiei pentru că lasă la
ajutorul instrumentelor sociologice. Carierele se construiesc fie lent, prin latitudinea funcţionarului sau a departamentului respectiv aplicarea, în
situaţii concrete, a n o r m e l o r formale şi a a precedentelor. Nici chiar lide­
123
Expresia îi aparţine lui Selznick, P.: The Organizational Weapon: a Study of rii centrali ai organizaţiei nu p o l încălca aceste n o r m e . Prin urmare, în
Bolshevik Strategy and Taclics, McGraw-Hill, N e w York, 1952.
124
Despre ritualism vezi şi Merton, R.K.: Social Theory and Social Structure, The
Free Press, N e w York, 1968, pp. 403-420. Duverger, M: Les Partis politiques, A. Colin, Paris, 1967, p.87.

76 77
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

mod obişnuit, în rutina d e zi cu zi, birocraţiile funcţionează descentrali­ Forţa liderilor într-un partid d e p i n d e şi de felul în care funcţionează
zai. Existenţa multor niveluri ierarhice î n s e a m n ă că se iau u n e l e decizii militantismul în respectivul partid. De exemplu, în partidele în care mili­
la fiecare dintre aceste niveluri, prin u r m a r e , există nu n u m a i o descen­ tanţii partidului au o poziţie materială autonomă, există tendinţa ca
tralizare la nivelul execuţiei ci şi o descentralizare a deciziei şi a autori­ leadershipul să fie mai d e g r a b ă slab (de exemplu, în P N L ) . Dimpotrivă,
tăţii. Pe de altă parte, însă, deciziile majore, legate de schimbări ale dacă pentru militanţii partidului activitatea în partid reprezintă principala
rutinei, se iau, de obicei, în m o d centralizat. Restructurări, reforme, sţra- resursă, fiind astfel dependenţi de partid, atunci este mai probabil să se
Icgii, politici, toate acestea se decid centralizat în birocraţii. constituie un leadership puternic . Este cazul partidelor c o m u n i s t e şi
socialiste care îşi recrutează militanţii din rândurile claselor populare dar
PUTEREA ORGANIZA ŢIONALĂ şi cazul altor partide (extremiste) ai căror militanţi sunt, în general, re­
crutaţi din categorii cu resurse slabe şi poziţii sociale marginale. Mili­
C o n t r o l u l incertitudinii
tanţii respectivi depind de partid şi de conducerea partidului, pentru a-şi
în viziunea lui Michel C r o z i e r 1 2 , puterea, m a i ales în organizaţii, e
procura resursele şi vor favoriza, astfel, cristalizarea unui leadership
dală de controlul incertitudinii; de obicei, liderii organizaţiei au acest
puternic, pe c a r e nu au capacitatea să îl controleze.
control într-o măsură mai m a r e decât membrii obişnuiţi pentru că ei au o
Aşa c u m am mai spus, C r o z i e r consideră controlul incertitudinii ca
cunoaştere mai bună a organizaţiei, relaţionează mai des cu exteriorul
fiind sursa principală a puterii organizaţionale. Principalele zone de in­
organizaţiei, controlează resursele organizaţiei; aceasta nu î n s e a m n ă
certitudine dint-un partid sunt: relaţiile cu mediul exterior (cu electoratul
neapărat că "liderul m a x i m " are şi puterea m a x i m ă . Studiile de c a z efec­
este cel mai i m p o r t a n t aspect, pentru că de aceasta depinde existenţa
tuate de C r o z i e r la sfârşitul anilor x 5 0 şi începutul anilor "60 asupra regi­
partidului dar şi cu mass-media, alte partide, alte organizaţii); c o m u n i c a ­
ei de stat a monopolului tutunului din Franţa au arătat că, în acest mediu
rea internă; interpretarea şi aplicarea regulilor formale; finanţarea parti­
stabil, puterea era deţinută de o a m e n i aparent m o d e ş t i din departamentul
dului; recrutarea m e m b r i l o r ~ .
de întreţinere, adică de cei care puteau controla e l e m e n t e l e de incertitu­
Astfel p u t e m determina ce d e p a r t a m e n t e din partide este probabil să
dine, p r e c u m stricarea utilajelor. Controlul incertitudinii e s t e bazat, în
aibă mai multă putere, din p u n c t u l de vedere al controlului incertitudinii:
acest caz, pe expertiza acelor o a m e n i , singurii d i n întreaga reţea capabili
să r e p a r e m a ş i n i l e stricate şi, astfel, să asigure în c o n t i n u a r e funcţionarea - C e l e care elaborează şi pun în practică strategiile electorale; de
multe ori, conducătorii de c a m p a n i i electorale ajung să o c u p e poziţii
organizaţiei.. Stricarea maşinilor era ultimul e l e m e n t imprevizibil dintr-
importante în partid şi, ulterior, d u p ă câştigarea alegerilor, chiar în gu­
un sistem altfel complet birocratizat. Sigur, în organizaţiile politice, sur­
verne.
sele incertitudinii nu sunt atât de vizibile şi nici atât de stabile.
La p r i m a vedere, Crozier ar înclina să susţină că experţii ar fi cei C e l e de c o m u n i c a r e şi relaţii publice. C o m u n i c a r e a este o resur­
care au şansele să câştige c e a mai m a r e putere într-o organizaţie, pentru să foarte importantă, al cărei control p e r m i t e distribuirea informaţiei
că ei sunt cei mai capabili, datorită ştiinţei lor, să controleze incertitudi­ către anumite ţinte, manipularea, întârzierea sau ocultarea informaţiei.
Cele de cadre.
nea, în realitate însă, procesul de raţionalizare existent, în general, în
organizaţii are tendinţa de a rutiniza controlul incertitudinii prin reguli şi C e l e de disciplină, c a r e interpretează regulile formale, ajun­
proceduri de urmat şi accesibile oricui în astfel de situaţii. Expertiza nu gând, uneori, c h i a r să instituţionalizeze devieri de la n o r m e .
mai este, astfel, monopolul unui grup restrâns de experţi. în faţa acestei - Cele care colectează fonduri pentru finanţarea partidului.
Cele c a r e distribuie r e c o m p e n s e l e .
stări de lucruri unii experţi aleg să îşi păstreze cu gelozie „secretele pro­
fesionale" dar cei mai mulţi sunt ei înşişi p r o m o t o r i i procesului de raţio­
nalizare şi rutinizare.
Stinchcombe, A.: "Social Structure and Organizations", în: March, J.G. (ed )
Handbook of Organizations, Rand McNally, Chicago, 1965, p. 181.
Crozier, M.; Friedberg, E.: Vacteur et le systeme. Le's contraintes de iaction
Crozier, M.: Le phenomene bureaucratique, Seuil, Paris, 1965, pp.176-214.. collective, Seuil, Paris, 1977, p.55.

78 79
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

Aşa cuin explica şi M i c h e l ş , " e x p e r t i z a " , gradul de c u n o a ş t e r e a în general, o r g a n e l e executive ale partidului au o m a i m a r e putere,
organizaţiei pe care numai liderii îl p o s e d ă , favorizează naşterea oligar­ în raport cu cele deliberative, d e o a r e c e au şi avantajul " s e c r e t u l u i " : nu­
hiilor. Alunei când acest nivel de cunoaştere scade, scade şi puterea mai cei care fac parte din aceste o r g a n e , de obicei de dimensiuni reduse,
liderilor şi creşte probabilitatea de a fi înlăturaţi. De aceea, mulţi lideri ştiu tot ce s-a discutat şi ce decizii s-au luat. A c e s t e informaţii sunt, de
şi-au organizat adevărate "servicii s e c r e t e " în partid, pentru a şti ce se obicei, inaccesibile membrilor de rând. Organele deliberative de cele
întâmpla şi c e pericole sau oportunităţi există. mai m u l t e ori ratifică d o a r deciziile l u a t e în o r g a n e l e executive.
U n e o r i , o prea mare p u t e r e a liderilor se întoarce împotriva lor. De Uneori însă, organele executive au tendinţa să se "gonfleze", ceea
e x e m p l u , C e a u ş e s c u nu primea informaţii reale pentru că subordonaţii se ce le reduce din eficacitate dar r ă s p u n d e unor alte exigenţe, legate de
temeau că vor fi sancţionaţi (o soartă destul de frecventă pentru aducăto­ sistemul de r e c o m p e n s e din partid sau de c o o p t a r e a de outsideri. De
rii de veşti proaste). De aceea, ei cosmetizau realitatea. Ceauşescu nu exemplu, P S D avea, la un m o m e n t dat, peste 20 de vicepreşedinţi ai par­
mai cunoştea realitatea, era dezinformat cu privire la starea de nemulţu­ tidului, mulţi dintre ei cooptaţi direct din guvern sau din sindicate. O altă
mire a poporului şi era c o n v i n s că p o p o r u l îl iubeşte. A c e a s t ă dezinfor­ cauză a gonflării organelor e x e c u t i v e este îndeplinirea exigenţelor de
mare i-a slăbit puterea, transformându-1, la sfârşitul vieţii, îhtr-o marionetă. reprezentare prin cote a unor categorii socio-demografice c u m ar fi fe­
Totuşi, cei care controlează incertitudinea nu se află obligatoriu în meile, tinerii sau minorităţile etnice.
vârful ierarhiei partidului. E l i t a partidului este m a i m u l t sau m a i puţin P S D a suferit un adevărat şoc d u p ă pierderea alegerilor locale din
coezivă şi în funcţie de m o d u l în care este distribuit controlul incertitu­ vara anului 2004, şoc reflectat şi în restructurarea organelor sale de con­
dinii, mai concentrat sau mai dispersat. ducere. S-a î n c e r c a t î m p r o s p ă t a r e a elitei c o n d u c ă t o a r e a partidului dar
"în continuitate", fără a deranja prea m u l t pe liderii mai vechi ai partidu­
C e n t r e de p u t e r e lui. Astfel s-a ajuns la situaţia bizară în care existau mai m u l t e organe de
Sunt partide care funcţionează mai mult ca federaţii, organizate în conducere paralele, unele alese statutar, altele formate sub impresia eşe­
facţiuni (mai m u l t sau mai puţin ideologice) sau pe criteriul teritorial. cului electoral şi destinate în special pregătirii alegerilor parlamentare şi
Sau, elita c o n d u c ă t o a r e în partid e formată din diferite grupuri, alianţe şi prezidenţiale din t o a m n a 2 0 0 4 . S e m n a l u l care s-a dorit a fi dat, atât
alianţe de alianţe. Centrii de p u t e r e pot fi situaţi în diferite p u n c t e ale membrilor P S D cât şi electoratului, a fost acela al capacităţii de schim­
structurii organizaţionale: în grupurile p a r l a m e n t a r e , în organele execu­ bare a partidului, al promovării valorii şi tinereţii. Din c a u z a confuziei şi
tive naţionale sau, dimpotrivă, în plan local. Intre aceste centre p o t exis­ a lipsei de c o e r e n ţ ă nici mesajul nu a fost perceput şi nici alegerile nu au
ta raporturi de dominaţie şi s u b o r d o n a r e sau de c o o p e r a r e . fost pregătite într-un m o d evident superior.
C e n t r e l e de putere în partide p o t fi n u m e r o a s e şi diverse: liderii Sartori susţine că şi sistemul electoral influenţează raporturile de
centrali; birocraţia centrală (funcţionari retribuiţi de c ă t r e partid); struc­ putere din partidele politice aflate în competiţie : proliferarea facţiuni­
turi i n t e r m e d i a r e ; organizaţii locale; grupurile p a r l a m e n t a r e ; aleşii locali lor este favorizată de sistemele electorale proporţionale şi descurajată de
ai partidului; personalul g u v e r n a m e n t a l (în cazul în care partidul este la sistemele majoritare.
guvernare). Alegerile interne j o a c ă roluri diferite în diferite partide. în unele
U n e l e partide au centrul de putere în grupurile p a r l a m e n t a r e ; în alte partide aceste alegeri sunt foarte i m p o r t a n t e şi contribuie decisiv la m o ­
partide, nu există o s u p r a p u n e r e între grupurile de parlamentari ai parti­ bilizarea m e m b r i l o r . E l e sunt disputate, animate, transparente, corecte,
dului şi aparatul de partid. P u t e r e a parlamentarilor este mai accentuată conţin campanii electorale şi sunt foarte a s e m ă n ă t o a r e exerciţiului elec­
în partidele cu un grad scăzut de birocratizare; în partidele birocratizate, toral pentru alegerile din stat.
aparatul central al partidului este cel mai puternic.
Aparatul partidului se divide şi el în birocraţie reprezentativă (alea­
să de către m e m b r i i partidului) şi executivă (salariată sau voluntară).

Sartori, G: Parties and Party Systems. A Frameworkfor Analysis, ed.cit., p.96.

80 8i
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

în alte partide alegerile suni mai mult jocuri de culise, aranjamente V o m e n u m e r a câteva trasee individuale posibile pentru ascensiunea
formale ale căror rezultate sunt c u n o s c u t e dinainte, desfăşurate în apatia în partidele politice:
generală a membrilor partidului. • Organizaţia de tineret, traininguri, candidat pentru alegerile par­
A c e a s t ă diferenţa nu are legătură strictă cu eficacitatea politică sau lamentare sau locale, ales
electorală a partidului cât, mai degrabă cu un anumil stil politic şi cu • Organizaţia de tineret, traininguri, militant voluntar, cooptat în
tipul de cultură politică existent. aparatul salariat al partidului, eventual cu un post în aparatul guverna­
U n i i autori leagă modul de desfăşurarea a alegerilor interne şi de mental sau prezidenţial d a c ă partidul se află la putere
gradul de birocratizare a partidului: partidele mai puţin birocratizate • C o o p t a r e din organizaţii n e g u v e r n a m e n t a l e (inclusiv din indica­
atribuie un rol mai important alegerilor interne te)
• C o o p t a r e din agenţii implicate în c a m p a n i a electorală
L e a d e r s h i p u l politic
• Tehnicieni cooptaţi la guvernare, deveniţi ulterior m e m b r i şi li­
D e ş i partidele sunt birocraţii, într-un grad mai m a r e sau mai m i c ,
deri de partid
totuşi, leadershipul politic este diferit de leadershipul birocratic; constru­
• F u n c ţ i o n a r i în administraţia p u b l i c ă (centrală sau locală), deve­
irea unei cariere de lider politic nu este î n t o t d e a u n a identică cu modul în
niţi ulterior m e m b r i şi lideri de partid
care se clădeşte cariera liderului unei organizaţii birocratice clasice. Le­
Dintre tipurile politice existente în partide amintim: liderul, m a n a ­
gitimitatea liderilor nu vine din modul corect, eficace şi eficient de în­
gerul politic, notabilul, birocratul reprezentativ (tipic pentru era partide­
deplinire a sarcinilor ci din faptul că au fost aleşi în cadrul unei
lor de m a s e ) birocratul executiv (activitate administrativă în partid
competiţii electorale. De aceea, liderii politici nu dau socoteală neapărat
pentru b u n a funcţionare şi d e z v o l t a r e a partidului), expertul,
la m o d u l ierarhic, în faţa superiorilor, ca într-o birocraţie autentică, ci
semiprofesionistul (profesori, ziarişti avocaţi), militantul de bază. Aceş­
mai ales în faţa celor care i-au ales. Controlul ierarhic funcţionează în
tia au grade diferite de profesionalizare, cel mai profesionalizat fiind
anumite segmente, dar, alături de el, pentru liderii aleşi există şi contro­
funcţionarii cu n o r m ă întreagă din aparatul partidului. O tendinţa de pro­
lul electoral, din partea membrilor şi a militanţilor partidului.
fesionalizare se manifestă şi în- cazul parlamentarilor cu mai multe legis­
Partidele din R o m â n i a au un grad mai degrabă redus de birocratiza­
laturi la activ, în general, în cazuT aleşilor, incluzând consilierii locali şi
re, în sensul definiţiei weberiene. Cazurile în care un funcţionar al parti­
primarii.
dului ajunge lider politic sunt destul de rare. Se î n t â m p l ă , însă, ca un
expert, eventual lucrând iniţial din afara partidului (ca "free l a n c e " sau In R o m â n i a , din acest p u n c t de vedere, al tipurilor de oameni poli­
tici, situaţia este destul de eterogenă.
într-o organizaţie independentă) să fie totuşi r e c o m p e n s a t cu un post
politic pentru serviciile aduse. De exemplu, mai mulţi directori de insti­ Astfel, nu p u t e m nega rolul unor notabili locali care, chiar dacă nu
tute de sondare a opiniei publice, specialişti în m a r k e t i n g politic, în rela­ au avut o carieră " b i r o c r a t i c ă " în partid, ei pot fi co-optaţi direct în func­
ţii publice, ziarişti e t c , au primit locuri eligibile pe listele de candidaţi ţii de c o n d u c e r e în partid şi puşi pe listele de candidaţi ai partidului.
pentru parlament, funcţii în aparatul g u v e r n a m e n t a l e t c . Partidele c o m u ­ C o o p t a r e a u n o r outsideri (de e x e m p l u , ministra justiţiei, M o n i c a
niste din ţările socialismului real erau, în această privinţă, mai birocrati­ Macovei, cooptată în 2004) pentru a creşte credibilitatea guvernării este
ce, pentru că liderii ajungeau în vârful ierarhiei prin escaladarea lentă, iarăşi frecventă. D a c ă partidele Alianţei DA şi cele din defuncta Con­
într-un timp apreciabil, a n u m e r o a s e l o r niveluri ale ierarhiei de partid. venţie D e m o c r a t i c ă au făcut cooptări p r e p o n d e r e n t din societatea civilă,
Nu puteai fi lider politic d a c ă nu aveai o î n d e l u n g a t ă experienţă de func­ PSD (fost P S D R ) a cooptat în guvern outsideri " t e h n i c i e n i " (Văcăroiu,
ţionar în aparatul de partid. Fidelitatea faţă de " l i n i a " partidului (de fapt, Geoană, Tănăsescu, D i a c o n e s c u ) c a r e au devenit, ulterior, m e m b r i de
faţă de grupul aflat la c o n d u c e r e a partidului) era principalul criteriu de partid şi, mai mult, ai elitei c o n d u c ă t o a r e a partidului, deţinând funcţii-
ascensiune în partid. cheie în partid.
Alţi lideri au ajuns în vârful partidului prin construirea lentă a unei
Panebianco, op.cit., p.372.
cariere în interiorul partidului (de e x e m p l u , A d r i a n Năstase).

82 83
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

Un rezervor a fost constituit şi de către sindicate: de e x e m p l u , lideri iorul ierarhiei partidelor, eventual cu parcurgerea treptelor acestei ierar­
de partide p r e c u m V i c t o r Ciorbea, M i r o n Mitrea dar şi alţii (în special, hii, intelectualii sunt astfel îndreptaţi către posturi mai mult sau mai pu­
din P S D ) au fost iniţial lideri de sindicate. ţin îndepărtate de politica propriu-zisă (mai ales în diplomaţie).
Mediul universitar şi a c a d e m i c este o altă sursă posibilă pentru re­ Ideologia şi cultura organizaţională au rolul de a crea şi menţine
crutarea elitelor c o n d u c ă t o a r e din partide (de e x e m p l u , fostul preşedinte identitatea partidului dar şi de a oculta distribuirea r e c o m p e n s e l o r (avan­
al ţării, Emil C o n s t a n t i n e s c u ) . tajelor), astfel încât membrii organizaţiei să continue să c r e a d ă într-o
distribuţie echitabilă,
SISTEMUL DE RECOMPENSE Şl SANCŢIUNI în funcţie de poziţia pe care o au în raport cu recompensele, mem­
Fiind o organizaţie, partidul politic foloseşte m e c a n i s m e organizaţi- brii unui partid pot fi membri sinceri (true believers) şi carierişti. M e m ­
onale pentru a supravieţui şi a se dezvolta. U n a din condiţiile supravieţu­ brii sinceri au o adeziune necondiţionată pentru obiectivele oficiale ale
irii şi dezvoltării este atingerea obiectivelor proprii. Pentru a stimula şi partidului pe câtă v r e m e carieriştii au propriile lor obiective: în primul
motiva m e m b r i i organizaţiei în atingerea acestor obiective dar şi pentru rând, obţinerea de r e c o m p e n s e . De aceea, ei sunt mai numeroşi acolo
a atrage noi m e m b r i , partidele au sisteme de r e c o m p e n s e şi sancţiuni. unde nivelul r e c o m p e n s e l o r este mai ridicat: se găsesc mai rar la nivelu­
De unele recompense beneficiază toţi membrii organizaţiei, de altele - rile joase ale ierarhiei partidului şi mai des la nivelurile medii şi înalte.
doar unii (mai ales liderii), existând în partid atât interese individuale cât Membrii sinceri sunt foarte ataşaţi de obiectivele oficiale ale parti­
şi colective dar atât r e c o m p e n s e generale cât şi selective. Principalele dului şi revolta lor va fi cu atât mai violentă atunci când partidul va dez­
r e c o m p e n s e sunt: imateriale (identitate, integrare, putere, status, presti­ volta activităţi în contrast cu aceste obiective, activităţi pe care ei le
giu) dar şi materiale (bani, servicii). C o m b i n a ţ i a de s t i m u l e n t e (recom­ percep ca pe nişte ameninţări la propria identitate dar şi la identitatea
pense, avantaje) e diferită de la un partid la altul şi chiar de Ia o etapă la colectivă a partidului; de exemplu, electoratul şi mulţi membri care s-au
alta în evoluţia aceluiaşi partid. înscris cu e n t u z i a s m în organizaţiile Convenţiei D e m o c r a t i c e . D u p ă ce
Printre avantajele apartenenţei la un partid politic se n u m ă r ă , potri­ aceasta a ajuns la putere au fost deosebit de dezamăgiţi şi nutresc până
vit teoriei schimbului, şi ocaziile de a interacţiona cu p e r s o a n e care îm­ în ziua de azi o atitudine agresivă faţă de foştii lideri ai acestei formaţi­
părtăşesc idei c o m u n e , de a petrece timpul într-un m o d interesant şi uni politice.
atractiv; nu de puţine ori, se leagă prietenii sau se creează chiar o mini- M e m b r i i sinceri împărtăşesc m u l t e trăsături cu electoratul captiv al
piaţă m a t r i m o n i a l ă .
131 partidului (electoratul de apartenenţă, classe gardee). Electoratul " c a p ­
Stimulentele sunt, aşadar, multiple: câştiguri de identitate politică şi tiv" ia în serios scopurile oficiale ale partidului şi crede în liderii care
socială, status, r e c o m p e n s e materiale. De exemplu, intelectualii, care nu dau senzaţia că fac acelaşi lucru; în schimb, nu iartă " t r ă d a r e a " acestor
sunt politicieni propriu-zişi dar j o a c ă diferite roluri politice, sunt uneori scopuri şi pe liderii care nu s-au arătat la înălţimea obiectivelor oficiale.
recompensaţi pentru aceasta c u ' p o s t u r i în diplomaţie, activităţi în centre Prin acest m e c a n i s m M i c h e l s 1 3 2 explică naşterea cultului personalităţii:
culturale, contracte cu edituri etc. în politica r o m â n e a s c ă , exemplele de membrii şi electorii partidului au nevoie de identitate, partidul are nevo­
acest tip sunt n u m e r o a s e : Răzvan T h e o d o r e s c u la c o n d u c e r e a televiziu­ ie de identitate iar liderii, fiind cei care deţin puterea legitimă în partid,
nii publice, M i r c e a D i n e s c u în Colegiul Consiliului N a ţ i o n a l pentru Stu­ sunt simbolul palpabil al acestei identităţi.
dierea Arhivelor Securităţii, Augustin B u z u r a la c o n d u c e r e a Institutului M e m b r i i obişnuiţi sunt veriga de legătură dintre electoratul propriu
Cultural R o m â n , E u g e n Simion ca preşedinte al A c a d e m i e i R o m â n e etc. şi militanţii partidului.
Nu p u t e m să nu o b s e r v ă m că, de m u l t e ori, partidele preferă acest mod Multe din activităţile de bază ale unui partid au un caracter discon­
de r e c o m p e n s a r e pentru a evita o implicare directă a intelectualilor (in­ tinuu, temporar, activând membrii obişnuiţi doar ocazional, deşi unii
c o m o z i ) în politică. în loc de a desfăşura o activitate de " r u t i n ă " în inter- militanţi voluntari îşi dedica întreg timpul liber p a r t i d u l u i 1 3 3 .

Michels, op.cit., pp. 103-104..


1
Panebianco, A.: Modelli departilo, 11 Mulino, Bologna, 2000, p.71. Ibidem, pp. 65-74; 81-84.

84 85
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

Succesul partidului d e p i n d e şi de m o d u l în care este capabil să ofe­ care nu sunt mulţumiţi de performanţele partidului, pot alege alţi lideri
re r e c o m p e n s e m e m b r i l o r lor. Această capacitate este, însă, d e p e n d e n t ă sau pot chiar părăsi partidul, lăsându-1, astfel, fără aderenţi.
de controlul resurselor D a c ă fluxul r e c o m p e n s e l o r se întrerupe, partidul Schimbările din ierarhia partidului pot fi provocate atât de carierişti
intră în criză, s e nasc n e m u l ţ u m i r i şi revolte, îşi p o a t e p i e r d e legitimita­ cât şi de aderenţii sinceri. Aceştia d i n u r m ă p o t îndepărta liderii de c a r e
tea. Un astfel de caz este Partidul N a ţ i o n a l Ţ ă r ă n e s c , Creştin şi D e m o ­ sunt profund n e m u l ţ u m i ţ i din c a u z ă că ar fi trădat obiectivele oficiale ale
crat ( P N Ţ - c d ) , care, nereuşind să intre în parlament, a pierdut, treptat, partidului. A c e a s t a este, poate, c a z u l lui P e t r e R o m a n , obligat să demisi­
multe din sursele care îi asigurau controlul resurselor, adică şi-a diminu­ oneze din poziţia de prim-ministru pentru că nu mai voia să urmeze sco­
at capacitatea de a acorda r e c o m p e n s e m e m b r i l o r organizaţiei. Aceştia purile Frontului Salvării N a ţ i o n a l e ( F S N ) , cu care acesta a câştigat
au î n c e p u t să părăsească partidu-1, slăbindu-1 şi m a i m u l t şi micşorându-i alegerile în mai 1990: reformă g r a d u a l ă (sau chiar status quo), stabilita­
şi mai drastic şansele de a accede, din nou, în parlament. Sigur, recom­ te, pace socială, c o n s e n s , linişte e t c . Petre R o m a n începea să c o n t u r e z e
pensele materiale sunt importante dar şi cele simbolice j o a c ă un rol la fel un program de g u v e r n a r e prea reformist pentru gustul fidelilor F S N .
dc î n s e m n a i : d a c ă faci parte dintr-un partid " î n v i n s " nu m a i ai aceeaşi Pe de altă parte, carieriştii pot şi ei a m e n i n ţ a cu succes poziţia lide­
satisfacţie, nu te mai aştepţi să te bucuri de acelaşi prestigiu. rilor în funcţie. Pentru a se apăra de carierişti, liderii îi pot c a l m a
oferindu-le posturi i m p o r t a n t e (cooptându-i) sau încercând să-i dea afară
SCHIMBARE ORGANIZA ŢIONALĂ ŞI MEDIU SOCIAL din partid. Un e x e m p l u ar putea fi î n d e p ă r t a r e a lui C o z m i n G u ş ă din
Partidul D e m o c r a t .
" D e p l a s a r e a obiectivelor", descrisă deja în capitolul anterior, poate
fi destul de costisitoare pentru partide, care riscă, astfel, să îşi piardă din Linia politică e s t e o serie de afirmaţii formulate de liderii partidului
membri d a r şi din electoratul propriu. U n e o r i , e vorba de î n l o c u i r e a obi­ privind obiectivele şi m o d u r i l e de a c ţ i u n e . 1 3 4 Linia conţine obiectivele
ectivelor oficiale cu alte obiective oficiale (de e x e m p l u , Partidul D e m o ­ oficiale ale partidului şi ideile - valorile fundamentale - indispensabile
crat, care a a b a n d o n a t orientarea social-democrată, d e v e n i n d " p o p u l a r " ) . constituirii unei identităţi politice şi a sentimentului de apartenenţă din
U r m ă r i r e a obţinerii de r e c o m p e n s e de către liderii partidului duce partea membrilor şi alegătorilor p a r t i d u l u i 1 3 5 . U r m ă r i r e a consecventă a
frecvent la acest fenomen, de " d e p l a s a r e a obiectivelor". M i c h e l s susţine unei linii politice p o a t e să d u c ă la pierderi pe termen scurt dar la avanta­
că orice partid are următoarele etape de evoluţie: formare, creştere, biro­ je pe termen m e d i u şi lung. Inflexibilitatea principiilor şi n e a c c e p t a r e a
cratizare, apatia m e m b r i l o r (de la e n t u z i a s m u l iniţial), d o r i n ţ a liderilor compromisurilor de către Corneliu C o p o s u , liderul P N Ţ - c d , a determinat
de a-şi păstra poziţiile în fruntea organizaţiei ca surse ale diferitelor ca acest partid să obţină un scor electoral foarte slab la alegerile din mai
136
avantaje. Astfel, organizaţia nu mai funcţionează conform obiectivelor 1990 (mai slab ca P N L , de e x e m p l u ) d a r să devină principalul partid
oficiale ci, în principal, pentru a supravieţui şi a se a u t o c o n s e r v a , pentru de guvernare în p e r i o a d a 1997-2000. S c h i m b a r e a liniei partidului, chiar
a conserva, astfel, poziţiile şi avantajele oligarhiei sale. în România, atunci când este în m o d clar caducă, este î n t o t d e a u n a o mişcare riscantă,
acest lucru s-a î n t â m p l a t mai puţin în partide, u n d e elita c o n d u c ă t o a r e îşi pentru că această s c h i m b a r e poate îndepărta pe cei mai fideli şi mai sin­
schimbă destul de des c o m p o z i ţ i a - liderii care au fondat partidul şi care ceri membri şi p o a t e aliena electoratul captiv al partidului. De e x e m p l u ,
fac încă parte din leadershipul lui sunt rarisimi (am p u t e a n o t a pe Călin înainte de alegerile din 2004, Partidul R o m â n i a M a r e şi liderul acestuia,
P o p e s c u T ă r i c e a n u în Partidul Naţional Liberal -' P N L sau pe Adrian Corneliu V ă d i m T u d o r , au realizat că linia politică a partidului - naţiona­
N ă s t a s e în P S D ) ; dar, în m o d clar, acest lucru s-a î n t â m p l a t în unele sin­ listă, şovină, xenofobă, rasistă - nu este b i n e văzută în U n i u n e a E u r o ­
dicate, care şi în prezent, la m a i mult de zece ani de la fondare, sunt peană (în dorinţa de a adera la un partid p a n e u r o p e a n ) , dar nici în
c o n d u s e de aceeaşi lideri. Un rol i m p o r t a n t în " c i r c u l a ţ i a " sau împrospă­ electoratul r o m â n e s c , u n d e , în condiţii n o r m a l e , partidul nu are capacita-
tarea elitelor partidelor, l-au avut zguduirile electorale, sindicatele ne-
d i s p u n â n d însă de un astfel de m e c a n i s m drastic. P u t e r e a liderilor Panebianco, op. cit., p.92.
partidelor este astfel limitată de puterea m e m b r i l o r care , în condiţiile în
135
Ibidem.
136
în mai 1990 P N L a obţinut 6 , 4 1 % din voturi iar PNŢ-cd numai 2 , 5 6 %
(Câmpeanu, P., Combes, A., Berindei, M.: op.cit., p. 104 ; p.108).

86 87
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

ic du creştere peste " n u c l e u l d u r " al electoratului captiv. Partidul a în­ strucţia R o m â n i e i - U R R ) . Un alt partid vrea să îşi reducă dimensiunea
cercai s;i îşi s c h i m b e linia şi imaginea, populându-şi discursul oficial cu şi să îşi simplifice structura, pentru a creşte coeziunea internă şi pentru
adjectivul " e u r o p e a n " , făcând declaraţii filosemite e t c . Electoratul a re­ ca noii lideri să îşi i m p u n ă mai bine controlul asupra organizaţiei. Nu
acţionat dur, scorul obţinut la alegerile p a r l a m e n t a r e din 2 0 0 4 fiind m u l t poate realiza, însă, acest lucru datorită structurii prea stufoase, prea rigi­
m a i scăzut, în c o m p a r a ţ i e cu 2 0 0 0 . Prin u r m a r e , o p o r t u n i s m u l nu este
de a partidului.
întotdeauna avantajos din punct de v e d e r e electoral şi politic.
Succesul unei organizaţii d e p i n d e de felul în care ea se adaptează la
l ) c obicei, partidele aflate la guvernare primesc o infuzie de carie­
mediu, de felul în care rezultatele activităţii sale (ouputs) sunt acceptate
rişti şi oportunişti, mulţi dintre aceştia a b a n d o n â n d u - l e atunci când par­
de către mediu. în cazul nefericit în care rezultatele nu sunt bine accep­
tidele trec în opoziţie. Această creştere (inclusiv de resurse) poate
tate şi adaptarea la m e d i u este dificilă, pot exista următoarele situaţii:
amenininţa c o e z i u n e a partidului, pentru că noii înscrişi nu sunt sociali­
organizaţia intră în declin şi dispare (de exemplu, un partid care
zaţi în cultura organizaţională a partidului respectiv.
a ratat în mod repetat intrarea în p a r l a m e n t )
Câteodată, schimbarea liniei partidului este anticipată de mutaţii în
organizaţia supravieţuieşte datorită sprijinului u n o r sponsori sau
electoratul partidului respectiv. De exemplu, deşi Petre R o m a n afirma
al unei alte organizaţii
sus şi tare linia social-democrată a partidului său (partidul D e m o c r a t -
- organizaţia se restructurează, proces care priveşte inclusiv
P D ) , la alegerile din 2 0 0 0 electoratul partidului glisase deja către un
outputurile (de e x e m p l u , un partid care a pierdut alegerile).
„portret-robot" a s e m ă n ă t o r fostei Convenţii D e m o c r a t i c e ' 3 7 : domiciliu
în cazul unui partid politic, succesul/eşecul sunt vizibile în primul
în oraşe mari, nivel ridicat de instrucţie, vârstă p r e p o n d e r e n t tânără.
rând prin performanţa în alegeri, c a r e arată în m o d clar gradul în care
D u p ă pierderea puterii, partidele intră, de obicei, în criză- P N L
mediul (societatea, publicul, electoratul) acceptă outputul respectivului
P N Ţ - c d (2000), P S D (2004)
partid: programul, ideologia, discursul, liderii, acţiunile, prestaţia pe
D a r şi câştigarea puterii poate d u c e la slăbirea coeziunii, conform
scena publică, în general.
teoria grupurilor. D a c ă presiunea exterioară exercitată a s u p r a grupului
Succesul unei organizaţii d e p i n d e şi de capacitatea ei de a-şi impu­
scade, atunci şi c o e z i u n e a grupului va scădea c o r e s p u n z ă t o r . Alianţa
ne controlul asupra membrilor săi. Cantitatea necesară de control este
P N L - P D a fost mai coezivă atunci când P S D era mai puternic şi mai
mai redusă atunci c â n d nu există tensiuni majore între obiectivele m e m ­
ameninţător; d u p ă ce a ajuns la guvernare, c o e z i u n e a Alianţei a slăbit.
brilor şi obiectivele organizaţiei. De exemplu, un partid bogat şi presti­
Structurarea unei organizaţii şi ordinea normativă dintr-o organiza­
gios, aflat, eventual, şi la putere, răsfrânge aceste atribute şi asupra
ţie sunt n e g o c i a t e între diferitele grupuri ce alcătuiesc organizaţia, de
membrilor săi. M e m b r i i vor face ce e bine pentru organizaţie, astfel în­
aceea echilibrul este d i n a m i c şi stabilitatea mai d e g r a b ă precară. Orice
cât şi nevoile lor vor fi î n d e p l i n i t e 1 3 9 . De obicei, însă, această suprapune­
organizaţie, şi cu atât mai mult un partid, este, în fond, o coaliţie.
re, între obiectivele membrilor şi cele ale organizaţiei, este incompletă.
De multe ori, dimensiunea partidului nu este o c o n s e c i n ţ ă a deciziei
De aceea, organizaţia r e c o m p e n s e a z ă pe cei care se conformează n o r m e ­
liderilor partidului ci a unei serii de factori obiectivi, interni sau externi
lor ei şi penalizează pe cei care nu se conformează. Aşa c u m am văzut
partidului. Un partid mic, abia creat, are interesul să atragă noi m e m b r i ,
mai sus în cazul P N Ţ - c d , se creează astfel un cerc vicios: nevoia de con­
să îşi sporească mărimea; un mediu ostil îl î m p i e d i c ă , însă să realizeze
trol asupra m e m b r i l o r este mai mare în cazul unui partid care nu a avut
acest obiectiv şi, de multe ori partidul respectiv este c o n d a m n a t la mar-
succes dar acest control nu poate fi i m p u s din c a u z a penuriei de resurse
gmalizare, dispariţie sau, în cel mai b u n caz, îşi p o a t e salva o parte din
ce caracterizează un partid care a pierdut. Astfel, partidul respectiv îşi va
obiective prin fuziunea cu un alt p a r t i d ' 3 8 (cazul U n i u n i i pentru R e c o n -
pierde din ce în ce mai mult controlul asupra membrilor proprii, deşi are
o nevoie disperată de a-i păstra şi de a-i fideliza şi de a trage noi
Kivu, M: "Segmentarea electoratului: cine a votat pe cine?", în; Mihăilescu, membri.
V.(ed.): Sondajele de opinie. Mod de utilizare. Alegerile 2000. Prezentare şi analiză
Paideea, Bucureşti, 2 0 0 1 , p. 49.
138
Panebianco, op.cit. 139
Etzioni, op. cit., pp.58-59.

88 89
MF-TMAORFOZE S O C 1 M - E ALE PUTER» 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

M e d i u ostil p o a t e î n s e m n a c ă r e s u r s e l e d e c a r e are n e v o i e partidul O altă variabilă organizaţională i m p o r t a n t ă este d i m e n s i u n e a parti­


nou formal pentru a supravieţui şi funcţiona - resurse u m a n e , resurse delor. D i m e n s i u n e a este variabila i n d e p e n d e n t ă ce explică naşterea oli­
materiale, resurse simbolice, resurse financiare, resurse elctorale - sunt garhiei (Michels), d e m o c r a ţ i a internă slăbind în organizaţiile mari.
deja acaparate de partidele existente. P a r t i d u l nou format va avea difi­ Legăturile dintre d i m e n s i u n e şi c o e z i u n e a internă, d i m e n s i u n e şi
cultăţi nu n u m a i să atragă noi m e m b r i şi electori proprii d a r şi să îi men­
stilul politic, d i m e n s i u n e şi participarea/mobilizarea membrilor, dimen­
ţină pe cei pe care îi are deja. D e o a r e c e resursele sale sunt foarte
siune şi grad de birocratizare sunt studiate în literatura de specialitate
limitate, partidul respectiv nu va avea c u m să stimuleze şi să r e c o m p e n ­
mai degrabă pe baza unor observaţii intuitive decât prin cercetări e m p i ­
seze pe m e m b r i i săi din p u n c t de v e d e r e material. S i n g u r e l e resurse pe
rice care testează ipoteze ca relaţii între diferite variabile organizaţionale.
care le poate folosi într-un m o d mai substanţial sunt de n a t u r ă afectivă
Creşterea dimensiunii poate avea un efect descurajam asupra parti­
şi/sau simbolică. Partidul p o a t e supravieţui numai prin solidaritate şi
cipării membrilor simpli şi a mobilizării interne a partidelor. Totuşi, nu e
c o e z i u n e internă - deşi aceasta poate î n s e m n a o izolare faţă de celelalte
întotdeauna aşa, pentru că participarea d e p i n d e şi de sistemul de recom­
organizaţii, faţă de mediul înconjurător, în general.
pense şi stimulente (de exemplu, solidaritatea, identitatea, unele interese
Ieşirile publice ale unui partid aflat într-o a s e m e n e a situaţie sunt materiale, prestigiu etc.)
foarte " i d e o l o g i c e " , chiar " f u n d a m e n t a l i s t e " , având s c o p u l să c r e a s c ă Nu toate organizaţiile mari sunt hipertrofice sau biropatice: mări­
vizibilitatea partidului, să îi c o n s o l i d e z e identitatea şi, nu în ultimul
mea organizaţiei este d o a r o d i m e n s i u n e a birocraţiei, dar sunt altele mai
rând, să crească sentimentul de a p a r t e n e n ţ ă al membrilor. Discursul şi
importante, poate: complexitatea, (diferenţiere internă), diviziunea mun­
acţiunile partidului pot d e v e n i c h i a r agresive, d a c ă ostilitatea mediului
cii, specializarea, ierarhia.
creşte, contribuind, de m u l t e ori, la o şi m a i m a r e izolare a sa. Un e x e m ­
M e d i u l în c a r e se află partidele este, de asemenea, important. M e ­
plu de c o m p o r t a m e n t de acest tip este cel al liderului "Alianţei P o p u l a ­
diul este arenă de s c h i m b al diferitelor resurse necesare pentru funcţio­
r e " , Emil C o n s t a n t i n e s c u , care a criticat agresiv nu n u m a i guvernarea
P S D (2001-2004) dar atacă şi actuala g u v e r n a r e (după 2004), acuzându-1 narea partidului, cu electoratul, cu mass-media, cu alte partide, cu
pc preşedintele în exerciţiu, Traian B ă s e s c u , de c o l a b o r a r e cu Securita­ grupuri de interese şi alte organizaţii. C u m resursele sunt limitate, aceas­
tea. Emil C o n s t a n t i n e s c u a fost, Ia rândul lui, preşedinte al R o m â n i e i şi ta implică existenţa unei competiţii a p r o a p e p e r m a n e n t e între p a r t i d e 1 4 0 .
lider al coaliţiei de partide " C o n v e n ţ i a D e m o c r a t i c ă " , î n v i n g ă t o a r e în Presiunea mediului poale duce la crize şi mutaţii interne, la conflic­
alegerile din 1996. în anul 2 0 0 0 , însă, C o n v e n ţ i a s-a d e s t r ă m a t şi PNţ- te de generaţii, la formarea unei noi elite ce vrea sa o dea j o s pe cea ve­
cd, partidul de c a r e era apropiat C o n s t a n t i n e s c u , nu a mai reuşit să devi­ che, la restructurarea partidului d u p a schimbarea elitei c o n d u c ă t o a r e , la
nă nici m ă c a r partid p a r l a m e n t a r . E m i l C o n s t a n t i n e s c u a părăsit partidul, reconfigurarea centrelor de putere, la redefinirea scopurilor oficiale şi a
care îi reproşa parţial eşecul, pentru că a refuzat să m a i c a n d i d e z e în normelor partidelor.
alegerile prezidenţiale din 2 0 0 0 , privând astfel partidul de aportul său. Cu cât este mediul este mai instabil, cu atât au mai m a r i şanse de
M a i târziu, C o n s t a n t i n e s c u va înfiinţa propriul partid, " A l i a n ţ a P o p u l a ­ supravieţuire şi dezvoltare partidele cu o structură flexibilă, descentrali­
ră", d a r nu va avea niciun succes electoral notabil la alegerile din 2004.. zată. D a c ă mediul este deosebit de turbulent, elita c o n d u c ă t o a r e a parti­
dului are tendinţa de a deveni divizată şi instabilă, cu formarea,
Istoria de mai sus reprezintă un caz benign. Uneori însă, c o m b i n a ţ i a
dintre resurse r e d u s e , mediu ostil, ideologie, agresivitate, marginalizare eventual, a unor noi centre de putere în partid care ameninţă poziţia eli­
41
p o a t e deveni explozivă. Se poate ajunge la o escaladare a agresivităţii şi tei d o m i n a n t e ' . Este cazul unui m e d i u dificil de anticipat şi controlat,
la e x t r e m i s m , fanatism, c h i a r terorism. Sistemul de finanţare publică a de exemplu, cu un electorat imprevizibil, cu foarte mulţi competitori
partidelor este î n s ă un mijloc de a evita astfel de situaţii e x t r e m e . Astfel, politici, cu tulburări sociale de a m p l o a r e , cu instituţii slabe, cu crize de
este creat un cadru în care chiar partide nou-formate şi partide cu resurse sorginte socială sau naturală etc.
p u ţ i n e au o şansă în c o m p e t i ţ i a cu celelalte partide.
140
Panebianco, op. cit.
141
Ibidem.
90
ii
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

într-un astfel de mediu, b a z e l e sociale, grupurile-ţintă ale partidelor zaţii, în lupte interne, formare de diviziuni în c o n d u c e r e a partidului etc.
nu sunt clar definite şi toate partidele se luptă pentru aceleaşi grupuri de Pentru a-şi m e n ţ i n e coeziunea internă, uneori, aceste partide sunt obliga­
electorat. Votul nu este unul de identificare cu partidul , r e c u n o s c u t ca te să r e n u n ţ e la coaliţie.
reprezentant al intereselor grupului; este un vot de opinie, centrat pe
" p r o b l e m e " şi pe candidaţi iar electoratul votează în funcţie de cât de
5.7. TENDINŢE RECENTE ÎN PARTIDELE CONTEM­
convingători sunt candidaţii şi partidelor lor că sunt capabili să amelio-
' 142
PORANE
reze respectivele p r o b l e m e .
Viziunea lui Stein R o k k a n 1 4 4 despre cele patru clivaje - centru/ peri­
P i e r d e r e a u n o r alegeri ce puteau fi câştigate, dificultăţi de guverna­
ferie; stat/biserică; urban/rural (burghezie/moşieri); muncă/capital
re neanticipate, conflicte sociale sau etnice, catastrofe n a t u r a l e - toate
(muncitori/patroni) - este, în ultima vreme, contestată pentru că nu ar
acestea pot declanşa crize serioase în partide, mai ales în partidele gre­
mai c o r e s p u n d e evoluţiilor c o n t e m p o r a n e . De fapt, aceste clivaje expli­
oaie şi inflexibile. De e x e m p l u , partidele c o m u n i s t e o c c i d e n t a l e au fost
că geneza partidelor şi nu au pretenţia de a fi eterne. Ele reiau, într-un
surprinse că " b a z a lor socială" - muncitorii - au început să nu mai vote­
fel, teza marxistă referitoare la relaţia dintre bază (structura socială şi
ze cu ei. Structura birocratică greoaie le-a împiedicat să se reorienteze
infrastructura) şi suprastructură: instituţiile politice (partidele, statul) ca
rapid călre alte grupuri ţintă.
reflectare, ca expresie,ca transpunere în plan politic a structurii sociale, a
D i m p o t r i v ă , un mediu stabil sau chiar placid favorizează birocrati­ relaţiilor sociale de clasă.
zarea partidelor. N o ţ i u n e a de clasă socială este ea însăşi contestată. Datorită
Un partid birocratizat suportă mai bine, într-o primă fază, cel puţin, terţiarizării e c o n o m i e i , a decăderii rolului industriei, a mutaţiilor produ­
presiunile mediului, pentru că birocraţia este un i n s t r u m e n t de reducere se în structura de proprietate şi în m a n a g e m e n t u l întreprinderilor, clasele
a incertitudinii, furnizând soluţii-tip pentru diverse situaţii. A ş a c u m un sociale devin c a d u c e , structura socială - mult mai mobilă şi mai flexibilă
transatlantic înfruntă m a i b i n e furtunile pe o c e a n decât o b a r c ă , aşa şi un în p r e z e n t - fiind caracterizată prin alte grupuri sociale.
partid birocratizat poate face faţă mai bine schimbărilor m e d i u l u i . Legătura dintre forţele sociale şi clivajele partizane s-a diminuat, în
Coaliţiile între partide sunt î n t o t d e a u n a foarte p r o b l e m a t i c e , pentru ultimul timp. B a z e l e sociale ale partidelor nu mai diferă în m o d esenţial
că ele se fac, de obicei, între partide cu " i d e o l o g i i " a s e m ă n ă t o a r e sau, iar rezultatele alegerilor nu mai pot fi interpretate în acest m o d 1 4 5 . în
cel puţin, cu p r o g r a m e politice a s e m ă n ă t o a r e . D a r aceste partide se luptă Franţa, dar şi în alte societăţi occidentale, a scăzut proporţia celor care
pentru aceleaşi grupuri de electorat, c e e a ce tensionează relaţiile dintre îşi recunosc apartenenţa la o anumită clasă s o c i a l ă 1 4 6 , identitatea socială
ele. De aceea, de multe ori coaliţiile dintre partide o p o z a n t e (distante din depinzând mai puţin de identitatea de clasă. în aceste* condiţii, legitimi­
punct de vedere ideologic) sunt mai stabile decât cele dintre partide tatea partidelor se construieşte mai puţin pe reprezzentarea u n o r grupuri
143
c o m p e t i t o a r e . E s t e c a z u l " M a r i i coaliţii" C D U - S P D c a r e a guvernat în şi categorii sociale, ele devenind tot mai mult catch-allparties.
G e r m a n i a . Stabile, de a s e m e n e a , sunt şi coaliţiile dintre un partid mare
Având baze sociale volatile, nesigure, partidele şi-au redus, de ase­
şi unele m a i mici, care nu reprezintă o a m e n i n ţ a r e pentru partidul mai
menea, şi rolul tradiţional jucat în mobilizările politice. E r a m u l t mai
m a r e (de exemplu, coaliţia P S D - U D M R - P U R din 2 0 0 0 - 2 0 0 4 ; în ge­
simplu să realizeze mobilizarea claselor sau grupurilor captive decât în
neral U D M R este un partener stabil pentru că are un grup-ţintă exclus
prezent, când identificarea de clasă nu mai funcţionează la acelaşi nivel.
practic pentru celelalte partide).
într-o alianţă formată nu din opozanţi ci din c o m p e t i t o r i politici,
stabilitatea este adesea pusă în pericol. A r e de pierdut, în general, parti­ Lipset, S., Rokkan, S.ţeds.): Cleavage, Structure, Party Systems and Voter
dul mai slab din p u n c t de vedere al organizării birocratice. Acesta va AHgnments, The Free Press, N e w York, 1967, p.21.
resimţi instabilitatea coaliţiei reflectată în instabilitatea propriei organi- Kesselman, M.: " La nouvelle cuisine en politique: la fin de l'exceptionnalite
francaise", în: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux,
Ibidem. Presses de Ia fondation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p. 169.
Panebianco, op.cit, pp.406-407. 146
De la 6 8 % în 1976 la 5 6 % în 1987, conf. Kesselman, op. cit. p.169.

92 93
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII

în general, se manifestă o criză a funcţiilor clasice ale partidelor: şi-a testat ipotezele printr-o c e r c e t a r e empirică b a z a t ă pe o scală a
reprezentare, selecţie, formare recrutare, integrare (funcţia expresiva), postmaterialismului, c o m p u s ă din 12 itemi.
formularea de politici publice. N i c i u n a dintre aceste funcţii nu mai e Creşterea în importanţă a valorilor postmaterialiste a contribuit la
proprie partidelor. G r u p u r i l e de interese şi grupurile de p r e s i u n e au în­ declinul ratelor de înrolare în partidele politice, ca r e p r e z e n t â n d clasele
ceput să aibă un rol din ce în ce mai m a r e în recrutarea, f o r m a r e a şi se­ sociale, şi la s c ă d e r e a votului acordat acestor partide. în general, votul
lecţia elitelor politice sau în integrarea socială şi în socializarea politică. nu se mai a c o r d ă la m o d u l raţional, pentru un partid care apără interesele
Criza partidelor clasice este vizibilă şi prin r e d u c e r e a n u m ă r u l u i de clasei sau grupului din care faci parte; motivaţia votului nu mai ţine de
membri şi prin a n e m i e r e a legăturilor cu b a z a şi a militantismului de ba­ interesele materiale ci de cele postmateriale. De aceea, tinerele generaţii
ză. F u n c ţ i o n a r e a birocratică, ce a p e r m i s , datorită unei mai b u n e organi­ ar fi mai interesate nu de participarea în sau alături de partide (convenţi­
zări, mobilizarea mai eficientă a resurselor şi obţinerea u n o r p e r f o r m a n ţ e onale) ci de alte mişcări sociale alternative. Schimbarea priorităţilor axi­
superioare, a devenit mai d e g r a b ă o piedică pentru a d a p t a r e a partidelor ologice d u c e la o redefinire a naturii clivajelor politice şi la geneza unor
la mediul exterior d i n a m i c şi instabil. Rolul birocraţiei de partid a scă­ axe mai semnificative decât cea clasică, dintre dreapta şi stânga . Prin
zut, pentru a câştiga alegerile m u l t e partide fiind nevoite să apeleze urmare, vechile clivaje utilizate în explicarea genezei partidelor politice
frecvent la cooptări de candidaţi din afara lumii politice: experţi şi pro­ şi a conflictelor sociale şi-au pierdut relevanţa în l u m e a de azi iar locul
fesionişti în diverse d o m e n i i dar şi vedete şi personalităţi p o p u l a r e . Par­ lor a fost luat de noi valori, atitudini şi c o m p o r t a m e n t e politice, care
tidele au î n c e p u t să îşi centreze tot mai mult activitatea pe obiective determină mutaţii atât în structura electoratelor partidelor cât şi în orga­
electorale, d e v e n i n d „partid e l e c t o r a l e " 1 4 7 . nizarea şi funcţiilor partidelor politice.
Principalele tendinţe identificate de literatura d o m e n i u l u i sunt re­
prezentate de constituirea de noi tipuri de partide: partide carismatice,
partide anti-sistem, partide regionale, partide tehnocratice, p a r t i d e fără
bază socială clară, centrate pe " s u b i e c t e " , pe teme pe dezbateri, partide
dezideologizate (axa stânga/dreapta d e v e n i n d nerelevantă), p a r t i d e baza­
te pe legături cu grupuri de interese.
In afara mutaţiilor din structura socială şi din e c o n o m i e , aceste
schimbări se p o t explica şi prin mutaţiile din planul culturii, al valorilor,
148
în special. Astfel, R o n a l d I n g l e h a r t studiază trecerea de la m a t e r i a l i s m
la postmaterialism. Inglehart p o r n e ş t e de la celebra p i r a m i d ă a nevoilor
a lui M a s l o w , potrivit căreia o a m e n i i nu trec la un nivel superior al
nevoilor decât d u p ă ce le î n d e p l i n e s c pe cele de b a z ă . Or, datorită b o o m ­
ului e c o n o m i c înregistrat în O c c i d e n t în timpul celor trei decenii glo­
rioase de d u p ă cel de al doilea război m o n d i a l , n e v o i l e de bază, nevoile
materiale, în general, au fost îndeplinite şi tinerele generaţii sunt pregăti­
te să treacă la nevoile postmateriale. P e n t r u ei, au devenit m a i importan­
te libertatea individuală şi calitatea vieţii (în sens n o n m a t e r i a l ) . Inglehart

Panebianco, op.cit., p.479.


148
Inglehart, R.: "Politica! Action. The impact of values, cognitive level and social
background", în: Barnes, S.H., Kaase, M. (eds.): Politicul Action. Mass Participa-
tion în Five Western Democracies, Sage Publications, London, 1979, p.353. 150
Inglehart, R.& Abramson, P.R.: "Economic Security and Value Change" în: The
Maslow, A.: Molivation andpersonality, Harper & Row, N e w York, 1970. American Political Science Review, voi.88, 2/1994. p. 336.

94 95
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ

- M o d u l de desfăşurare a competiţiei: tactici autorizate sau interzi­


se; durata c a m p a n i e i electorale; modul de desfăşurarea a scrutinului,
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ proceduri de votare etc.
- Indivizii şi agenţii autorizaţi să participe la competiţie: listele de
candidaţi, partidele şi formaţiunile politice
D a c ă p a r a d i g m a holistă sublinia p u t e r e a transformatoare a ansam­
- P r o c e d u r i l e de u r m a t atunci când o regulă a fost încălcată: contro­
blului social a s u p r a grupurilor şi indivizilor, p a r a d i g m a interacţionistă
lul jocului politic de către instituţii autorizate, prin stabilirea şi aplicarea
accentuează rolul actorilor sociali în politică. Politica nu mai este consi­
sancţiunilor prevăzute.
derată un sistem obiectiv, exterior de n o r m e , instituţii şi statusuri atribui­
Regulile jocului politic sunt expresia unui c o m p r o m i s politic între
te ci un artefact social, un rezultat al interacţiunilor u m a n e ce se
participanţi, pe b a z a unui set m i n i m de valori c o m u n e . E l e sunt, de obi­
formulează şi reformulează neîncetat. Politica d e v i n e astfel o reţea de
cei, exprimate formal, într-un c o d . C o d u r i l e sunt elaborate de specialişti,
c o m u n i c a r e şi tranzacţie ce se ţese de către grupuri şi indivizi'.- Spre deo­
comisii p a r l a m e n t a r e , experţi, jurişti, dar nu sunt inventate pornind de la
sebire de holism, în care o m u l este prizonierul structurilor sociale,
zero, ci reflectând o istorie a instituţiilor politice şi sociale, a valorilor şi
interacţionismul consideră o m u l ca un p r o m o t o r al unui p r o c e s de defi­
experienţelor aferente d o m e n i u l u i politic. în afara regulilor formale,
nire şi interpretare a politicii. El nu r e a c ţ i o n e a z ă m e c a n i c ci îşi constru­
există şi „principii ce p o t fi descoperite prin analiza c o m p o r t a m e n t u l u i
ieşte c o m p o r t a m e n t u l . O m u l nu este înlănţuit de l u m e a politică, el p o a t e
jucătorilor...Poate exista d o a r un consens parţial în privinţa regulilor şi
o r d o n a şi controla această lume. D e ş i realitatea ne apare obiectivată şi
unii jucători se po t strădui să le s c h i m b e dar ele sunt suficient de cunos­
existând dinaintea apariţiei noastre, ea este, de fapt, o l u m e construită în
cute şi de persistente, pentru ca noii veniţi să le înveţe şi să asimileze
jurul lui „aici" şi „ a c u m " al prezentului nostru, o l u m e intersubiectivă,
normele şi valorile sociale care definesc strategiile acceptabile şi inac­
împărtăşită cu ceilalţi prin s c h e m e intersubiective, pe care le folosim în
interacţiunile directe şi în negocierile purtate cu c e i l a l ţ i 1 5 1 . ceptabile. Cei care participă la un joc sunt departe de a fi egali - unii
sunt mai puternici de cât alţii - sau rolurile lor variază de la un j o c la
în c o n t i n u a r e , v o m trece în revistă câteva contribuţii i m p o r t a n t e ale
altul, astfel că jucătorii care sunt puternici într-un j o c , pot fi slabi într-un
acestei p a r a d i g m e la studiul politicii.
altul"153.
Controlul asupra aplicării regulilor este asigurat prin constrângere
JOCUL POLITIC
dar şi prin socializare politică, prin ritualuri politice. De e x e m p l u , alege­
Politica este o reţea de interacţiuni. P u t e r e a însăşi are o natură rela­ rile constituie un astfel de ritual, prin care oamenii nu n u m a i că sunt
ţională. Relaţiile dintre participanţii la j o c u l politic sunt definite prin convinşi să participe şi să r e s p e c t e regulile jocului, dar se reafirmă, de
reguli specifice. C i n e nu respectă a c e s t e reguli este exclus din j o c u l po­ fiecare dată, valorile politice fundamentale ale sistemului politic, contri­
litic. Principalele d o m e n i i de acţiune ale regulilor j o c u l u i politic sunt buind, astfel, la c o e z i u n e a şi stabilitatea lui.
următoarele : în cazul transgresării regulilor jocului politic, se discută chiar ex­
- Definirea trofeelor de cucerit, p u s e în j o c : în cazul politicii, postu­ cluderea, interzicerea participării la competiţie. Viziunea interacţionistă
rile şi demnităţile face diferenţa dintre regulile formale şi cele informale, considerându-le,
- Definirea acţiunilor sau calităţilor necesare pentru a obţine trofee­ pe acestea din u r m ă , chiar mai importante, în unele situaţii. Regulile
le; sunt m e n ţ i o n a t e condiţionări legate de vârstă, sex, morală, educaţie, formale sunt explicit formulate, vizibile, codificate şi, de obicei, dar nu
capacitate civică obligatoriu, scrise. Regulile informale sunt nescrise, implicite, ascunse,
n e e x p r i m a t e în m o d clar şi deschis. Pentru participanţii la jocul politic
151
Berger, P., T. Luckmann: The Social Construction ofReality, The Pensuin Press 153
Pugh, D.S., Hickson, D.J.: Contribuţii la studiul organizaţiilor (trad. G. Bădica,
Allen Lane, 1967, p. 32-35.
152 L. Bologea, T. Cherea, O. Ciuciuc, I. Dumitriu, D. Popescu, L. Suciu), CODECS,
Bailey, F.G.: Les regles dujeu politique, PUF, Paris, 1971, p.3I.
Bucureşti, 1994, p. 148.

97
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ

este importantă respectarea nu n u m a i a regulilor formale ci şi a regulilor zaţi nu sunt total rupţi de regulile j o c u l u i politic ci, de obicei, îşi ajustea­
54
informale. De m u l t e ori, aşa c u m arată sociologii interacţionişti , în­ ză acţiunile în funcţie de aceste reguli.
călcarea regulilor formale p o a t e fi trecută cu vederea, se pot găsi portiţe Politica p o a t e fi considerată o reţea de j o c u r i de putere, care nu sunt
de ieşire. î n c ă l c a r e a regulilor infonnale este, însă, foarte aspru pedepsi­ pur şi simplu o distracţie ci sunt reale şi i m p o r t a n t e . Politica nu este un
tă, pentru că ea atentează la valorile reale, care acţionează în m o d practic rezultat al unui proiect deliberat ci al unui a n s a m b l u de jocuri, în care
şi c o n c r e t în interacţiunea politică - şi nu la valorile formale, afirmate în hazardul j o a c ă rolul său. „Jocurile canalizează relaţiile de forţă şi permit
codurile scrise, c â t e o d a t ă goale de c o n ţ i n u t şi p u s e a c o l o d o a r pentru a cooperarea, î m p ă c â n d libertatea celor din organizaţie cu constrângerile
respecta unele criterii sau pentru a câştiga î n c r e d e r e a populaţiei. De la care sunt supuşi... Jucătorii îşi u r m e a z ă continuu strategiile, dar în
e x e m p l u , deşi liderul partidului " R o m â n i a M a r e " , Corneliu V ă d i m Tu- cadrul u n o r a n u m i t e limite... m e n ţ i n e r e a organizaţiei le este necesară,
dor, a încălcat uneori, prin discursul său antisemit şi xenofob, regulile pentru a p u t e a să-şi continue j o c u l " 1 5 5 .
formale ale j o c u l u i politic, el nu a fost e x c l u s din acest j o c . C e i care nu
au c u n o s c u t sau au desconsiderat regulile informale au fost m u l t mai
INDIVIDUALISMUL METODOLOGIC
aspru sancţionaţi - fie marginalizaţi, din p u n c t de v e d e r e politic, fie chi­
ar puşi sub acuzare penală. Ignorarea regulilor informale de către liderii Individualismul m e t o d o l o g i c are o v e c h e tradiţie sociologică, mai
politici poale d u c e la grave conflicte sociale şi la eşecul respectivilor ales g e r m a n ă ( M a x W e b e r şi G e o r g S i m m e l ) dar s-a dezvoltat în Franţa
lideri şi al politicilor lor. De exemplu, lupta î m p o t r i v a corupţiei şi a cri­ în a doua j u m ă t a t e a secolului trecut, în special prin contribuţiile lui
mei organizate trebuie să ţină cont de structurile, reţelele şi clientelele Raymond B o u d o n , F r a n c o i s B o u r r i c a u d şi M i c h e l Crozier. Această
informale. abordare este o p u s ă p r o g r a m a t i c holismului şi structuralismului şi aceas­
Regulile - atât cele formale cât şi cele informale - nu sunt, însă, tă opoziţie a fost explicit teoretizată de R a y m o n d B o u d o n 1 5 6 . T e z a prin­
imuabile. Ele p ot fi schimbate prin n e g o c i e r e şi ajungere la un c o m p r o ­ cipală este explicaţia de tip individualist: f e n o m e n e l e politice şi sociale
mis. Regulile nu sunt ceva exterior, ele nu există în afara sau deasupra sunt consecinţa acţiunilor individuale. Corelaţiile macrosociale, care
oamenilor; ele sunt rezultatul interacţiunilor dintre participanţii la jocul explică f e n o m e n e l e prin alte f e n o m e n e şi structuri, nu fac decât să mas­
politic, sunt produsul consensului la care au ajuns aceştia, în c e e a ce cheze "logica acţiunilor individuale s u b i a c e n t e " . De e x e m p l u , corelaţia
priveşte valorile c o m u n e . Regulile sunt negociabile, interpretabile şi dintre preţurile p r o d u s e l o r agricole şi condiţiile meteorologice este reală
modificabile. De e x e m p l u , legea fundamentală, Constituţia R o m â n i e i , a dar ea nu are sens decât ca o " c o n s e c i n ţ ă a m i c r o - c o m p o r t a m e n t e l o r
fost recent modificată (2003). supunându-se unei a n u m i t e logici". C o m p o r t a m e n t e l e indivizilor fac
Cu toate că sunt produsul interacţiunii politice, regulile sunt ulterior această corelaţie semnificativă şi nu invers. A explica un fenomen social
transmise, moştenite, obiectivate şi instituţionalizate. Instituţiile sunt înseamnă, deci, să reconstruieşti într-un m o d e l teoretic, simplificat, ab­
trăite, p e r c e p u t e de către o a m e n i ca c e v a ce există în afara şi d e a s u p r a stract dar c o m p r e h e n s i b i l , întreaga motivaţie a indivizilor implicaţi în
indivizilor, ca ceva exterior şi coercitiv, dar, de fapt - susţin fenomenul respectiv. De aceea, individualismul metodologic este foarte
interacţioniştii - ele sunt construcţii sociale subiective. îndatorat lui W e b e r , atât prin m e t o d a tipului ideal (care este un model,
La jocul politic participă, alături de participanţii autorizaţi, şi agenţi chiar dacă e x p r i m a t verbal şi nu statistico-matematic) cât şi prin socio­
nespecializaţi, de e x e m p l u : bisericile, sindicatele, asociaţiile civice. logia sa c o m p r e h e n s i v ă , în general. N o ţ i u n e a de model este, aşadar,
Aceşti agenţi nu sunt autorizaţi să participe în m o d direct la j o c u l politic foarte i m p o r t a n t ă pentru această abordare. Un alt concept-cheie este ace­
dar, prin acţiunile lor, obligă, totuşi, agenţii autorizaţi - p a r t i d e , instituţii la de "efect pervers": agregarea acţiunilor individuale perfect raţionale
g u v e r n a m e n t a l e - să ţină cont de poziţiile lor. Aceşti agenţi nespeciali- poate să aibă un rezultat total diferit, dacă nu diametral o p u s , în raport

155
Pugh, Hickson, op. cit., pp. 147-148.
Garfinkel, H.: Studies în ethnomethodology, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ, 156
în: Boudon, R., Bourricaud, F.: Dictionnaire critique de la sociologie, PUF,
1967. Paris, 1982.

98 99
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ
cu obiectivele vizate (de e x e m p l u o m u l ţ i m e de o a m e n i dintr-o clădire în
astfel, toate utopiile „cibernetice". B o u d o n încadrează în rândul acestor
flăcări, în care fiecare individ vrea, logic, să iasă cât mai r e p e d e afară,
utopii şi teoria justiţiei a lui J o h n Rawls, despre care crede că este o uto­
ajunge să piară în incendiu). Acţiuni individuale logice sfârşesc prin a 161
pie p r o g r a m a t o a r e , care nu ţine c o n t de efectele p e r v e r s e .
crea consecinţe ilogice, iraţionale, neaşteptate şi indezirabile.
Luarea deciziilor încetează de a fi un p r o c e s strict raţional, interese­
B o u d o n defineşte efectele perverse d r e p t c o m p o r t a m e n t e individua­
le, emoţiile pozitive şi negative, subconştientul şi interacţiunea cu cei­
le raţionale sau măsuri colective raţionale care c o n d u c la c o n s e c i n ţ e
lalţi actori influenţând decizia în aceeaşi m ă s u r ă ca şi raţiunea.
neaşteptate şi nedorite. De e x e m p l u , egalizarea şanselor de acces la în­
P a r a d i g m a individualismului m e t o d o l o g i c este incompatibilă cu
văţământul superior, în societăţile occidentale, a c o n d u s la o „inflaţie"
modelele holiste în care acţiunea o a m e n i l o r ar fi determinată de „struc­
de absolvenţi, la devalorizarea speranţelor ataşate nivelurilor superioare
turile s o c i a l e " atotputernice. Structurile sociale impun individului decizii
de educaţie şi la marginalizarea unei proporţii c r e s c â n d e a tinerilor .
forţate dar n u m a i în cazuri-limită şi nu pot ajuta să explicăm şi să inter­
Teoria efectelor perverse este inspirată şi din sociologia a m e r i c a n ă ,
pretăm în m o d credibil conflictele şi sch imbarea socială. O m u l este, în
mai ales din H a r o l d Garfinkel şi e t n o m e t o l o d o l i e dar şi din u n e l e lucrări
viziunea lui B o u d o n un actor intenţional, dotat cu un ansamblu de prefe­
ale lui R o b e r t M e r t o n 1 5 8 .
rinţe, căutând mijloace pentru a-şi realiza scopurile, conştient de con­
Boudon enumera şi analizează câteva efecte perverse celebre: „legea
strângerile structurale care îi limitează posibilităţile de acţiune cu
de fier a o l i g a r h i e i " a lui R o b e r t o M i c h e l s ; „paradoxul lui T o c q u e v i l l e " ,
informaţii limitate şi în condiţii de i n c e r t i t u d i n e 1 6 2 .
care a arătat că Revoluţia F r a n c e z ă (1789) a fost posibilă datorită ameli­
orării rapide a bunăstării populaţiei, şi nu datorită mizeriei şi sărăciei;
POLITICA - PIESĂ DE TEATRU
b u n ă s t a r e a colectivă poate d i m i n u a fericirea individuală ( D u r k h e i m ) '
Individualismul m e t o d o l o g i c c o n c e p e politica pornind de la strate­ Politica p o a t e fi privită şi din perspectivă dramaturgică. Această
gii şi c o m p o r t a m e n t e individuale, de la cursurile alternative ale acţiuni­ abordare a fost întemeiată de către sociologul american Erving
lor pe care indivizii le pot alege. B o u d o n d e m o n s t r e a z ă acest lucru Goffman . în fiecare situaţie socială j u c ă m un rol în faţa celorlalţi.
prin faptul ca decizia politică este rezultatul acţiunii u n u i n u m ă r i m e n s Noi suntem actorii, iar ceilalţi constituie publicul nostru. N o i interpre­
de factori. Predictibilitatea ei c o m p l e t ă este, practic, imposibilă. Totuşi, tăm reacţiile celorlalţi şi, apoi, ne a d a p t ă m c o m p o r t a m e n t e l e Ia această
o p u t e m a p r o x i m a , selectând din quasi-infinitatea de factori, pe cei mai situaţie. Interacţiunea noastră cu cei din j u r se bazează pe simboluri -
semnificativi, şi urmărind ramificaţiile " a r b o r e l u i d e c i z i e i " . Individul gesturile, m i m i c a , î m b r ă c ă m i n t e a dar mai ales cuvintele, limbajul. T o a t e
sau/şi echipa sunt puşi în fiecare clipă în faţa unei ramificări de d r u m u r i aceste simboluri ne ajută să construim ipoteze despre c o m p o r t a m e n t u l
posibile. P u t e m n u m a i ghici, a p r o x i m a destinaţia finală,-cu. ajutorul si­ celorlaţi, ne ajută să le anticipăm c o m p o r t a m e n t u l .
mulărilor, în tot acest timp, indivizii sunt liberi să îşi a l e a g ă comporta­ De e x e m p l u , atunci când, în vara anului 2 0 0 3 primul ministru de
m e n t u l care r ă m â n e , cea mai mare p a r t e a timpului, impredictibil. atunci, Adrian N ă s t a s e şi întreaga sa e c h i p ă ministerială au decis să apa­
Politica nu este deci un a n s a m b l u de date obiective ci rezultatul decizii­ ră fără cravate şi fără haine, în cămăşi cu m â n e c i scurte şi descheiate la
lor subiective, individuale, al jocului posibilităţilor şi probabilităţilor. gât, ei nu au făcut acest lucru pentru a se simţi mai bine într-o ţinută mai
Societăţile nu sunt nici „ p r o g r a m a t e " nici „ p r o g r a m a b i l e " , c o n t r a z i c â n d , lejeră; ei au vrut să transmită un mesaj: apropierea de oameni, simplita­
tea, căldura u m a n ă etc.
Micile detalii din c o m p o r t a m e n t u l celor din j u r ne semnalează c u m
157
Boudon, R.: L'inegalite des chances. La mobilite sociale dans les societes indus- trebuie să ne c o m p o r t ă m , la rândul nostru. î n c e r c ă m să ne adaptăm
trielles, Armând Colin, Paris, 1973, p. 217.
158
Merlon, Robert K.: " The Unanticipated Consequences of Purposive Social Ac-
tion ", The American Sociological Review, 1936, pp. 894-904. Boudon, R.\ Effets pervers et ordre social. Paris, ed.cit. pp 10
139
Boudon, R.: Effets pervers et ordre social, P.U.F., Paris, 1977, pp. 5-15. 162
m
Ibidem, p. 15.
Boudon, R. : "Reflexions sur la logique des modeles simulăs", în ; Archives eu- 163
Goffman, E.: Viaţa cotidiană ca spectacol (trad. de Simona Drăgan şi Laura Al-
ropeennes de sociologie, VI, 1965, pp.3-20. bulescu), comunicare.ro, Bucureşti, 2003.

100
101
MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICA

c o m p o r t a m e n t u l în funcţie de aceste s e m n a l e şi, astfel, să fim la înălţi­


instituţiile totale toate aceste sfere sunt reunite în acelaşi spaţiu închis şi
m e a rolului pe care îl a v e m de j u c a t sau pe care l-am ales să îl j u c ă m . izolat. T o a t e activităţile cotidiene se desfăşoară de către membrii orga­
A s e m e n e a teatrului, politica se desfăşoară pe o scenă ( u n d e rolurile nizaţiei simultan şi î m p r e u n ă : se trezesc, se îmbracă, fac gimnastica,
sunt j u c a t e de actorii politici, în faţa publicului) d a r şi în culise. Actorii m ă n â n c ă e t c . î m p r e u n ă , în acelaşi t i m p . Diferitele activităţi se înscriu
sunt, de obicei, foarte atenţi, astfel încât publicul să nu v a d ă c u m se într-un plan raţional unic d e s e m n a t să îndeplinească obiectivele oficiale
c o m p o r t ă ei în culise. ale organizaţiei. Goffman leagă apariţia instituţiilor totale de modernita­
Actorii j o a c ă roluri diferite, în situaţii diferite. N o i î n ş i n e s u n t e m te, raţionalitate şi birocraţie, cheia instituţiilor totale fiind, în opinia sa,
diferiţi în diferite situaţii, ne c o m p o r t ă m diferit în familie, la m u n c ă , la o gestionarea de către organizaţiile birocratice a nevoilor u m a n e pentru
petrecere sau în biserică. P u r t ă m măşti diferite dar măştile n o a s t r e nu grupuri mari de o a m e n i , fie că este n e c e s a r sau eficient, fie că nu. N e ­
sunt lucruri exterioare, ele fac parte din chiar fiinţa noastră. voile sunt atent planificate şi autoritatea ştie c u m care şi c u m trebuie
în politică publicul este deosebit de important pentru că el nu este îndeplinite, în m o d organizat. Astfel, în instituţiile totale nu există o m o ­
pasiv ci este un actor politic esenţial. El este opinie publică şi electorat. tivaţie autentică pentru m u n c ă 1 6 5 .
A c ţ i u n e a sa, c o m p o r t a m e n t u l său electoral, vor fi influenţate de părerea P e n t r u sociologul francez M i c h e l F o u c a u l t 1 6 6 , instituţiile totale sunt
pe care şi- o face d e s p r e fiecare actor politic dar şi despre piesa de tea­ cuşti crude şi savante, care se ocupă meticulos de luarea în stăpânire a
tru, în general. Actorii îşi doresc să influenţeze publicul şi să p r o d u c ă corpului şi timpului indivizilor, î n c a d r â n d gesturile şi c o m p o r t a m e n t e l e
efectele dorite asupra lui. lor într-un sistem de autoritate şi ştiinţă. Separate de lumea exterioară,
M e d i a c o n t e m p o r a n e (în special televiziunea) au a c c e n t u a t aspectul instituţiile totale elaborează o ştiinţă n o u ă despre oamenii supuşi unei
d r a m a t u r g i e al politicii. P u t e m c o n t i n u a metafora la modul cel mai con­ observaţii p e r m a n e n t e . Instituţiile totale, indiferent de d o m e n i u l în care
cret, analizând nu n u m a i actorii politici, rolurile lor, culisele, publicul şi le putem găsi, au în c o m u n aceeaşi viziune asupra lumii, asupra naturii
s c e n a dar şi decorurile, c o s t u m e l e , machiajul, scenariile, regia. O altă umane, aceeaşi c o n c e p ţ i e asupra puterii şi disciplinei. E o viziune în
importantă c o n c l u z i e , generată de abordarea dramaturgică, este aceea că care autoritatea p o a t e invada viaţa individuală, o viziune în care indivi­
actori sunt nevoiţi să colaboreze între ei pentru a asigura succesul piesei; dul trebuie să se s u p u n ă colectivităţii şi "binelui c o m u n " , în c a r e sacrifi­
altfel, piesa nu se mai j o a c ă şi ei îşi p ot pierde rolurile. De aceea, aşa ciul individual este cerut pentru salvarea grupului. E o viziune care
n u m i t e l e partide " a n t i - s i s t e m " p â n ă la u r m ă s-au integrat în sistem, co­ crede în inginerii sociale, în modelarea oamenilor, în reeducare şi în
laborând cu ceilalţi actori politici. crearea unui om nou.
T e o r i a instituţiilor totale găseşte în m o d firesc aplicabilitate în stu­
6.4. INSTITUŢIILE TOTALE diul regimurilor politice totalitare. G o f f m a n 1 6 7 d e m o n s t r e a z ă separarea
E r v i n g G o f f m a n 1 6 4 defineşte instituţiile totale ca fiind organizaţii dintre cele două grupuri (personalul şi m e m b r i i organizaţiei) manifestată
î n c h i s e , izolate de restul lumii, u n d e toate aspectele vieţii individuale şi prin stereotipuri ostile, în condiţiile contactului limitat cu lumea exte­
sociale sunt controlate şi planificate de către o singură autoritate. E x e m ­ rioară. Nu n u m a i că mobilitatea şi c o m u n i c a r e a dintre cele d o u ă grupuri
p l e : închisori, mânăstiri, spitale, azile, orfelinate, c ă m i n e de vârstnici, sunt reduse dar şi felul în care simte fiecare este diferit: personalul se
internate, lagăre de concentrare, şcoli militare, nave. simte superior, corect şi justificat, pe când „internaţii" se simt inferiori,
slabi, vinovaţi, dependenţi. Astfel, cele d o u ă lumi sunt complet diferite
De obicei, noi trăim în sfere, în spaţii diferite: avem un loc unde
şi antagoniste.
d o r m i m , un loc u n d e m u n c i m , diferite locuri u n d e ne d i s t r ă m e t c . în

165
Ibidem, p.8-9.
164
Goffman, E.: Asylums: Essays on the Social Situation of Mental Palient and
Foucault, M.: Surveiller etpunir. Naissance de la prison, Gallimard, Paris, 1975.
Other Inmates, Doubleday, N.Y., 1961, pp.6-7. (în română: Aziluri: eseuri despre pp. 260-289 (în română: A supraveghea şi a pedepsi. Naşterea închisorii Paralela
situaţia socială a pacienţilor psihiatrici şi a altor categorii de persoane instituţiona- 45,2005.
lizate, Polirom, Iaşi, 2004). 167
Goffman: Asylums, ed. cit., p. 8.

102
103
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ

Studiul lui Goffman despre azile a demonstrat, însă, că indivizii, In R o m â n i a , în raport cu celelalte ţări „frăţeşti" din centrul şi estul
chiar în instituţiile totale c e l e m a i stricte, îşi păstrează î n t o t d e a u n a o E u r o p e i , d e g r a d a r e a ţesutului social a fost şi mai accentuată datorită a
168
marjă de libertate, chiar d a c ă subţire, chiar dacă fragilă . Astfel ei con­ doi factori: politica demografică represivă şi quasi-inexistenţa societăţii
servă o anumită a u t o n o m i e , e x p r i m a t ă prin practici colective şi c a r e le civile formale.
permite să supravieţuiască şi să se apere împotriva constrângerilor insti­ întrucât atât spaţiul public cât şi spaţiul privat, în expresia lor origi­
tuţionale celor mai severe. De e x e m p l u : serbări, mici c e r e m o n i i , aniver­ nară, au dispărut în timpul regimului totalitar, unii cercetători preferă
sări, regulamente şi ierarhii informale, toate acestea exprimând loialitatea termenii de cadru social, respectiv, viaţă privată. C o m p o r t a m e n t e l e oa­
reciprocă şi solidaritatea grupului. menilor în cele d o u ă domenii ale vieţii lor - public şi privat - erau ade­
O altă c o n c l u z i e foarte importantă a studiului lui Goffman este c e a sea foarte diferite, ca şi când ar fi fost vorba de personalităţi d e d u b l a t e .
rezultată din interviurile realizate cu rezidenţii a c e s t o r instituţii: depen­ Din c a u z a terorii, oamenii nu aveau curajul să se manifeste în public
denţa acestora faţă de instituţia în care trăiesc şi a c c e p t a r e a acestei insti­ conform credinţelor şi atitudinilor lor i n t i m e .
tuţii. Ei se tem de libertate, de a s u m a r e a responsabilităţilor, de noile C o n c e p t e l e de spaţiu public şi spaţiu privat sunt, aşadar, incompati­
condiţii ce există d i n c o l o de zidurile instituţiei, în l u m e a " l i b e r ă " . Li­ bile cu realitatea societăţilor totalitare. Sfera publică îşi p i e r d e caracterul
bertatea îi stânjeneşte, îi face stângaci, neajutoraţi. Ei ajung nu n u m a i să de spaţiu liber de c o m u n i c a r e şi d e z b a t e r e , fiind controlată şi reglemen­
accepte condiţiile lor de viaţă din instituţia totală, ci şi să fie mulţumiţi tată de către stat. Spaţiul social al societăţilor totalitare, controlat de o
că altcineva se ocupă de ei, că altcineva ia decizii în locul lor şi că ei nu putere acaparatoare, care vrea să îşi d o v e d e a s c ă superioritatea în toate
se mai obosesc cu astfel de lucruri. domeniile şi, în toate privinţele, este un spaţiu m o n o t o n , imobil, încre­
A ş a c u m am spus, teoria instituţiilor totale are o largă relevanţă, nu menit şi monolitic, în care diversitatea politică, e c o n o m i c ă şi culturală
n u m a i pentru instituţiile totale propriu-zise ci şi pentru studiul societăţi­ • ,-169

lor totalitare. P u t e m să înţelegem mai bine natura puterii de tip totalitar, nu exista .
interacţiunile dintre „ e i " şi „ n o i " , m e c a n i s m e l e o b e d i e n ţ e i , d e m o t i v a r e a , Uniformizarea, egalizarea, o m o g e n i z a r e a , masificarea - erau obiec­
traumele şi strategiile de supravieţuire, efectele mutilante asupra perso­ tive ale dezvoltării, m e n ţ i o n a t e în d o c u m e n t e l e de partid. Acest proces
nalităţii oamenilor, efecte prelungite ani şi ani d u p ă prăbuşirea respecti­ de ştergere a diferenţelor şi diversităţii s-a realizat prin ruptura cu valori­
velor regimuri politice. le tradiţionale (familiale, religioase, locative). în spaţiul fizic această
R e g i m u r i l e totalitare sunt interesate să distrugă societatea civilă, ruptură a devenit vizibilă prin d e m o l a r e a bisericilor, satelor şi a vechilor
atât pe cea formală, cât şi pe cea informală. Spaţiul public, ca loc al co­ cartiere, înlocuite cu blocuri identice în toată ţara, adevărate uzine de
municării şi dezbaterii, este, astfel, distrus iar spaţiul privat ajunge să fie locuit.
controlat, în m a r e măsură, de instituţiile regimului totalitar. A c e a s t ă in­ M o n o l i t i s m u l aparent ascunde, însă, o fragmentare socială profun­
vazie a sferei private este u n a dintre trăsăturile esenţiale ale regimurilor dă. D e ş i aparent imuabil, spaţiul social totalitar era, în acelaşi timp,
totalitare şi care le deosebeşte de alte dictaturi. Serviciile secrete, poliţia schimbător, nesigur, imprevizibil, incert, această incertitudine, manifes­
politică executau ordinele de a distruge practica dezbaterii şi c o m u n i c ă ­ tare a terorii discreţionare, făcându-1 şi mai ameninţător. în timpul socia­
rii libere între o a m e n i . Astfel, exista o teamă generalizată că schimbul lismului real, toate elementele spaţiului public au suferit modificări ce
de opinii este supravegheat de aceste servicii şi de de către informatorii au c o n d u s la transformarea radicală a acestuia. Politica, administraţia,
lor. D e ş i reală, puterea de penetrare a poliţiei politice în interiorul spaţi­ justiţia, e c o n o m i a , m u n c a , societatea civilă, mass-media, c o m p o r t a m e n ­
ului privat a fost mult supraestimată, chiar mitizată, această supraestima- tele p u b l i c e - toate acestea s-au schimbat structural, î n c e p â n d să funcţi­
re contribuind ea însăşi la distrugerea simultană a sferei private şi a celei oneze d u p ă logici cu totul diferite în raport cu perioada anterioară.
publice, la producerea şi r e p r o d u c e r e a m e c a n i s m e l o r totalitare.
Clit, R.: Cadre totalitaire et fonctionnement narcissique, L'Harmattan, Paris,
2001, pp. : 3 1 - 42 (în română: Cadru totalitar şi funcţionare narcisică, Fundaţia
Generaţia, Bucureşti, 2004).
Ibidem, 308-312.

104 105
MUT AMORF OZE SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ

Astfel, funcţia critică p r e c u m şi pluralismul spaţiului public au fost sociale şi familiale au slăbit, c o m u n i c a r e a orizontală, între grupurile şi
170
treptat abolite. C o m u n i c a r e a socială verticală, dintre cetăţeni şi puterea
categoriile sociale ce formau ţesutul social, practic nu exista
Statală, a dispărut.
I n s t r u m e n t e l e folosite pentru a distruge solidarităţile sociale şi in­
Societatea civilă formală a fost r e d u s ă doar la câteva asociaţii ale
terpersonale au fost teroarea, foamea, frigul, controlul resurselor, în ge­
p e r s o a n e l o r cu dizabilităţi. Alte organizaţii, p r e c u m sindicatele, organi­
neral. C o a d a a devenit simbolul unui spaţiul public crispat, suprave­
zaţiile de femei şi u n i u n i l e de creaţie au fost profund afectate de contro­
lul drastic din p a r t e a instituţiilor totalitare. Pe a n s a m b l u , societatea gheat, a u t o c e n z u r a t .
civilă avea o influenţă e x t r e m de redusă, atât asupra vieţii publice cât şi S t r u c t u r a r e a specifică a spaţiului social totalitar va avea influenţe şi
a celei private. asupra generaţiilor viitoare pentru că socializarea în familie a valorizat
C o m p o r t a m e n t e l e publice erau d o m i n a t e de alienare, apatie, pasivi­ dedublarea şi suspiciunea. Spaţiul public a fost perceput ca ceva străin,
tate, suspiciune. R e g i m u l i m p u n e a o participare socială şi politică forţată ostil şi copiii educaţi în acest m o d vor avea dificultăţi de adaptare şi de
şi descuraja participarea autentică, voluntară. Această situaţie s-a perpe­ participare la acest spaţiu.
tuat o a r e c u m şi d u p ă 1989, în sensul că o a m e n i i erau obişnuiţi să nu aibă SISTEMUL POLITIC LOCAL ŞI POLITICILE PUBUCE
î n c r e d e r e , să fie suspicioşi, atât în relaţiile interpersonale cât şi în cele
instituţionale. T e r m e n i p r e c u m „politică", „voluntariat", „participare", S i s t e m u l politic şi administrativ local este alcătuit dintr-o reţea de
„partid", „ m e m b r u de p a r t i d " , „ p a t r i o t i c " aveau conotaţii negative pen­ interacţiuni stabilite între mai m u l t e grupuri, din care cele mai importan­
tru că ei î n s e m n a u , pe v r e m e a c o m u n i s m u l u i , adevărate corvezi, activi­ te sunt aleşii locali (primari, consilieri) şi reprezentanţii locali ai guver­
tăţi obligatorii, sever controlate, a căror neglijare era aspru pedepsită. De nului (în special, prefecţii dar şi directorii organizaţiilor şi instituţiilor
a s e m e n e a , unele idei, la care s-a făcut apel d u p ă 1989 - colectiv, sacrifi­ d e c o n c e n t r a t e ale statului). C e l e d o u ă categorii au resurse şi statusuri
ciu, interes general - au fost asociate cu „idealurile" c o m u n i s t e . sociale diferite. Aleşii locali sunt legitimaţi prin mecanismul democratic
al alegerilor libere şi pretind ca ştiu mai bine problemele locale decât cei
Spaţiul privat se modifică şi el sub influenţa u n o r f e n o m e n e m a c r o -
trimişi de la " c e n t r u " . Demnitarii şi funcţionarii publici se b a z e a z ă pe
sociale: urbanizarea, industrializarea, colectivizarea agriculturii, teroa­
aspectul tehnic, pe c o m p e t e n ţ ă şi pe o anumită neutralitate. în R o m â n i a ,
rea. Statul intră m a s i v în sfera privată, s u p u n e unui control riguros viaţa
procesul descentralizării a d e t e r m i n a t o sporire a atribuţiilor şi resurselor
p e r s o n a l ă şi limitează drastic drepturile şi libertăţile individuale. în epo­
consiliilor j u d e ţ e n e .
cile p r e m o d e r n e , individul era s u b o r d o n a t grupului (familiei, tribului,
clanului, obştii). A c u m , statul este cel care s u b o r d o n e a z ă şi anihilează în general, interacţiunea politică la nivel local este marcată de ten­
individul. Individul nu mai c o n t e a z ă decât ca rotiţă a întregului şi el tre­ siuni şi conflicte. Această conflictualizare este determinată de definirea
b u i e să se s u p u n ă primatului „colectivului". şi delimitarea insuficientă a statusurilor şi rolurilor, de inexistenţa unui
A existat s p e r a n ţ a că viaţa privată şi-a păstrat caracterul de refugiu cadru normativ pentru negocieri şi c o m p r o m i s u r i şi de lupta pentru re­
al valorilor u m a n e autentice şi al c o m p o r t a m e n t e l o r nealterate; că numai surse.
aici se mai p u t e a manifesta rezistenţa faţă de regim, că viaţa privată în­ Există însă şi excepţii, când se creează alianţe informale şi compli­
săşi d e v e n i s e o formă de rezistenţă; că ar fi reuşit să c o n t r a c a r e z e influ­ cităţi b a z a t e pe interese c o m u n e care determină, uneori, ca prefectul şi
enţa cadrului totalitar, creând un spaţiu al comunicării interpersonale consiliul j u d e ţ e a n , de e x e m p l u , să acţioneze î m p r e u n ă împotriva imple­
libere, un spaţiu diferit şi opus celui public, oficial. N e p u t â n d să trăiască mentării u n o r măsuri venite de la guvernul central.
cu a d e v ă r a t în spaţiul public, devenit tot mai i n u m a n , o a m e n i i se refu­ Politicile publice se află, şi ele, sub semnul interacţiunii. Abordarea
giau în viaţa privată, căutând sprijinul c e l o r apropiaţi, pentru a face ast­ interacţionistă se o p u n e concepţiei instituţionale asupra politicilor publi-
fel faţă mai uşor stresului lumii exterioare. D i n păcate, însă, viaţa privată
nu a avut c u m să s c a p e de intruziunea stalului. S u b p r e s i u n e a cadrului 1711
Ghebrea, G.: Regim social-politic şi viaţă privată, Editura Universităţii din Bucu­
social totalitar traumatizant, viaţa privată a fost şi ea mutilată: legăturile reşti, Bucureşti, 2000, pp. 146-156.

106 107
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ

CB, care Sludiazu mai mull Structuri şi sisteme, c o n s i d e r â n d politicile Sunt interesante şi tehnicile prin care diverse grupuri încearcă să
publice CB <> activitate raţionala, neutră, care u r m ă r e ş t e obiective utile 172
neutralizeze acţiunea altor g r u p u r i . Astfel, u n e l e politici publice se
penlXU rezolvarea problemelor e x i s t e n t e pe a g e n d a p u b l i c ă , cu mijloace­
legitimează şi prin cooptarea, integrarea sau n u m i r e a în diferite orga­
le cele mai eficiente, Rolul cel mai i m p o r t a n t revine, în această perspec­
nisme publice, consultative sau decizionale, a reprezentanţilor grupurilor
tiv, i, aparatelor politice şi administrative. de interese (sindicate, biserici, asociaţii). De aceea, există o adevărată
mteracţipniştii , însă, sunt mai interesaţi, însă, de procesul c o m ­
inflaţie de astfel de „comitete şi c o m i ţ i i " , cu un rol mai d e g r a b ă expresiv
plex şi concret de aducere a p r o b l e m e l o r pe a g e n d a p u b l i c ă şi de interac­
decât instrumental. Ele sunt, în cel mai b u n caz, n ş t e forumuri de dezba­
ţiunile dintre actorii sociali şi politici în timpul formulării şi i m p l e m e n ­
tere şi nu exercită o presiune autentică asupra decizii. Activitatea lor este
tării politicilor publice. Există m a i m u l t e grupuri c a r e i n t e r a c ţ i o n e a z ă în
formală şi ritualistă. Grupurile de interese mai pot fi neutralizate şi prin
acest proces: parlamentarii, administraţia centrală şi administraţiile loca­
oferirea de avantaje: facilităţi fiscale, putere de r e g l e m e n t a r e şi control
le, sectorul n e g u v e r n a m e n t a l , c o m u n i t ă ţ i l e locale, mass-media, diverse
în domeniul respectiv (de exemplu, Colegiul M e d i c i l o r ) , funcţii în di­
grupuri de interese şi, nu în ultimul rând, beneficiarii respectivelor poli­
verse consilii de administraţie sau în organisme a u t o n o m e dar sub con­
tici publice. O r i c e m ă s u r ă de politică publică devine astfel rezultatul
trol de stat, de genul Caselor de asigurări sociale (pensii, sănătate).
acestor interacţiuni c o m p l e x e şi nu al unui p r o c e s raţional d e c i s exclusiv
A b o r d a r e a interacţionistă explică, de asemenea, de ce eşuează poli­
de aparatul politico-administrativ. De aceea, de m u l t e ori, respectiva
tici foarte bine c o n c e p u t e , foarte raţionale, cu resurse suficiente şi speci­
m ă s u r ă nu mai e x p r i m ă rezolvarea p r o b l e m e i sociale p e n t r u care a fost
alişti c o m p e t e n ţ i . E ş e c u l acestor politici poate fi datorat faptului că nu
formulată ci p r o d u s u l u n o r negocieri şi c o m p r o m i s u r i între grupurile
au luat în considerare interacţiunile dintre grupurile implicate, opoziţia
implicate (stakeholders). Se c r e e a z ă o c o m u n i t a t e între autorităţile pu­
sau dezinteresul unora dintre acestea. Un caz tipic este cel al „interlocu­
blice şi sectorul aferent (reprezentat prin sindicate, asociaţii profesiona­
torului reprezentativ". G u v e r n u l , pentru a simplifica şi eficientiza dialo­
le, alte O N G - u r i active î n d o m e n i u , m a s s - m e d i a specializate e t c ) ,
gul social şi elaborarea politicilor publice, selectează, de multe ori, din
c â t e o d a t ă în conflict, altădată de acord, d a r î n t o t d e a u n a legate unele de
mulţimea de asociaţii, confederaţii e t c , una singură, pe care o consideră,
altele şi lucrând în acelaşi cadru de acţiune. I m p l i c a r e a actorilor asocia­
din diverse motive, mai reprezentativă (sau, poate, m a i c o m o d ă ) . A c e a s ­
tivi în politicile publice este justificată (de nevoia rezolvării paşnice a
tă selecţie poate determina un p r o c e s de coagulare, de unificare, a actori­
conflictelor potenţiale, de interesul public ce trebuie pus d e a s u p r a inte­
lor ce acţionează în sectorul respectiv dar p o a t e , de a s e m e n e a , să
reselor particulare, de principiul reprezentării intereselor tuturor catego­
p r o v o a c e reacţia violentă a grupurilor care nu au participat (la elaborarea
riilor sociale şi profesionale); totuşi, printr-o „ a l c h i m i e " politică n u m a i
politicii publice) şi sabotarea politicii respective de către aceste grupuri.
a n u m i t e organizaţii ajung să fie c o n s i d e r a t e reprezentative pentru res­
Procesul de descentralizare a provocat efecte perverse, creând c o m ­
pectivele categorii sociale şi o c u p a ţ i o n a l e şi să fie, astfel, ridicate Ia ran­
plicităţi şi comunităţi politice locale puternice (şi chiar „baroni locali").
gul de partener social respectabil. Criteriile acestei recunoaşteri sunt
Integrarea e u r o p e a n ă poate şi ea determina „o n o u ă hartă a p u t e r i i "
p r e a puţin cuantificate dar r e c u n o a ş t e r e a este m a r c a t ă în plan material şi
pentru că U n i u n e a E u r o p e a n ă este sensibilă la p r o b l e m e l e unor grupuri
simbolic (subvenţii, indemnizaţii, participarea la ritualuri ale dialogului
excluse sau marginale (de exemplu, minorităţile sexuale) care, în m o d
social, mediatizare). „ A l c h i m i a " de care v o r b e a m limitează, astfel, ac­
obişnuit, nu aveau mare influenţă pe plan intern dar care pot face lobby
cesul pe scena politicilor p u b l i c e a u n o r grupuri şi a p ă r ă alte grupuri.
în parlamentul european sau care pot găsi ascultare şi sprijin în diverse
Ioturi e u r o p e n e .

Vezi următoarele lucrări: Kessler, M-C. (ed): Evaluation des politiques


publiques, L'Harmattan, Paris, 1998.; Meny, Y.: "Formation et transformation des
policy communities: l'exemple francais", în: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties
politiques & groupes sociaux, Presses de la fondation naţionale des sciences 172
Meny, Y : "Formation et transformation des policy communities: l'exemple fran­
politique, Paris, 1989, pp.355-366; Gremion, P.: Le pouvoir peripheriques. Bureau- cais", în: Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses
crates et notable dans le systeme politique francais , Le Seuil, Paris, 1967. de la fondation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, pp.355-366

108 109
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ

Interacţiunile sunt inevitabile dar ele pot fragiliza politicile publice. fiecăruia dintre cei doi m e m b r i un control considerabil asupra celuilalt şi
De aceea, este de dorit un cadru legal şi instituţional b i n e articulat, care motivându-i să rezolve situaţiile conflictuale prin c o m p r o m i s u r i .
să d e t e r m i n e relaţii previzibile şi b i n e statuate între toţi stakeholders.
Situaţia se s c h i m b ă într-o triadă, însă: aici, unul dintre membri poa­
te p i e r d e controlul relaţiei, d a c ă ceilalţi doi se coalizează. Situaţia se
DINAMICA GRUPURILOR schimbă şi mai mult, pe m ă s u r ă ce n u m ă r u l m e m b r i l o r grupului creşte.
M i c r o g r u p u r i l e (grupurile m i c i ) sunt grupuri u m a n e primare (adică Se p u n e p r o b l e m a conducerii grupului (a leadershipuluij.Dacă grupul
grupuri în care relaţiile sunt interpersonale, directe, faţă în faţă). în do­ depăşeşte o anumită d i m e n s i u n e , c o e z i u n e a sa este imposibil de menţi­
meniul politic există şi funcţionează n u m e r o a s e m i c r o g r u p u r i , mai ales nut şi este inevitabilă apariţia de subgrupuri. Această dimensiune este
în structurile de c o n d u c e r e ale organizaţiilor politice: consilii, comitete, variabilă dar multe observaţii e m p i r i c e au confirmat numărul biblic al
birouri dar şi în organizaţii de partid sau organizaţii administrative de celor 12 apostoli, ca n u m ă r m a x i m de membri în microgrup, fără a-i
dimensiuni mai mici. La toate nivelurile politicii - internaţional sau na­ p u n e , c o e z i u n e a în pericol.
ţional, central, intermediar sau local, în sectorul statal sau în politica P r i n c i p a l e l e subiecte de analiză, legate de microgrupuri sunt: struc­
civilă - o r g a n e l e executive, care e l a b o r e a z ă şi pun politicile în practică, tura de statusuri şi roluri, comunicarea, cultura grupului (norme, valori),
sunt de d i m e n s i u n i reduse (în r a p o r t cu o r g a n e l e deliberative) pentru că structura de putere, structura afectivă (sentimente, emoţii), structura cogniti­
numai grupurile mici pot funcţiona o p t i m în aceste c o n t e x t e 1 7 3 . vă (cunoştinţe, abilităţi). Proprietăţile cele mai importante ale microgrupuri­
Viaţa politică nu este alcătuită d o a r din e v e n i m e n t e majore ci şi din lor sunt conformismul, coeziunea şi performanţa. Aceste proprietăţi sunt
relaţii directe dintre oamenii implicaţi în politică. C h i a r şi c e a mai sim­ strâns legate: conformismul întăreşte coeziunea iar un grup coeziv este, în
plă şi mai s p o n t a n ă relaţie socială se b a z e a z ă pe semnificaţii şi reguli mod normal, mai performant. Psihosociologia a pus la punct mai multe m e ­
care o fac posibilă şi stabilă. tode de stimulare a creativităţii şi creştere a performanţei micrognipurilor:
De obicei, microgrupurile politice sunt grupuri de lucru (task brainstorming, tehnica grupului n o m i n a l 1 7 5 etc.
groups, în e n g l e z ă ; groapes de travail, în franceză). M i c r o g r u p u r i l e po­ Un p r o c e s ce are loc în microgrupuri şi este foarte relevant pentru
litice pot fi formale (de exemplu, consiliul director al unui partid) sau politică este luarea deciziilor. în general, în societăţile c o n t e m p o r a n e ,
informale (un grup care are controlul resurselor în partid). De exemplu, luarea deciziilor este un p r o c e s colectiv, în care d i n a m i c a interactivă
în m u l t e partide c o m u n i s t e de tip bolşevic, şefii cadrelor (care gestionau este foarte importantă. De obicei, deciziile politice nu sunt luate de un
politica de personal a partidului, c a r e aveau toate dosarele cadrelor de singur om ci de o echipă, de un grup. De aceea, d i n a m i c a grupului este
partid) îşi creau propria clică ce ajungea să controleze p u t e r e a oficială a foarte semnificativă pentru a se explica decizia luată şi pentru a ameliora
partidului. Atât Stalin cât şi C e a u ş e s c u au fost şefi de cadre, de exemplu. performanţa şi calitatea deciziei. Principalele m e c a n i s m e de luare a de­
O situaţie similară o întâlnim şi în c a z u l clicilor create de şefii serviciilor ciziei sunt: delegarea (grupul îl delegă pe lider, pe un expert sau crează o
de poliţie politică. comisie pentru a lua o decizie şi a rezolva p r o b l e m a ) ; m e d i a rezultatelor
Studiul microgrupurilor îi d a t o r e a z ă m u l t sociologului german individuale (acest p r o c e d e u este folosit pentru a decide distribuţia resur­
G e o r g S i m m e l 1 7 4 . El a descoperit c u m funcţionează cel mai simplu grup selor - alocarea bugetului - situaţie în care fiecare m e m b r u al grupului
u m a n , diada, alcătuit din d o u ă p e r s o a n e . într-o diadă, membrii săi au îşi face o ierarhie a d o m e n i i l o r prioritare pentru alocarea resurselor iar
posibilitatea u n i c ă să îşi c o n t r o l e z e relaţia pentru că, d a c ă decid să o decizia este proiectul cu rangul mediu cel mai mic); votul; consensul.
părăsească, diada nu m a i există. D i a d a d e p i n d e deci de c o n s e n s , dând Un risc foarte mare ce p o a t e a p ă r e a în procesul de luare a deciziilor
este g â n d i r e a de grup (group think). D e ş i grupul respectiv este alcătuit
173
Sartori, G.: "Tecniche decisionali e sistema dei comitati", în: Rivista Italiana di din indivizi foarte competenţi şi foarte motivaţi, decizia luată este greşi-
Scienza Politica, IV (1974), pp. 5-42.
174
Simmel, G.: Sociologie. Etudes sur Ies formes de socialisation, PUF, Paris, 1999,
pp. 112-130 (în română: Simmel, G. : Sociologie. Studii privind formele socializării,
Sigma, Chişinău, 2000). Vezi Forsyth, op. cit., pp. 286-299.

110 111
Ml IAMOKFOZL SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICA

la Exemple «lin istorie: d e c i / i a lui Hitler ele a invada U n i u n e a Sovietică, v e d e r e ; m a i mult, a afirmat că suportă orice critica dar nu suportă
războiul din Vietnam, o p e r a ţ i u n e a Golful Porcilor, Watergate e t c . y e s m a n i i ; c â t e v a şedinţe au avut loc fără el; de a s e m e n e a , a divizat gru­
Studiul de caz cel mai c u n o s c u t ' se referă la decizia administraţiei pul în d o u ă subgrupuri şi, apoi, au discutat diferenţele de opinie; a insti­
americane d e a d e b a r c a trupe (formate d i n cubanezi refugiaţi în Statele tuit rolul de " a v o c a t al diavolului", j u c a t de fratele său, Robert.
IJnile) în Golful Porcilor din C u b a , ca rezultat al instalării de b a z e mili­ 4 ) . S p a r g e r e a izolării grupului, prin apelul la experţi exteriori gru­
tare sovietice în insulă. T e n t a t i v a de a recuceri C u b a s-a soldat cu un pului
dezastru. C u m s-a ajuns la această decizie? V i n o v a t ă e s t e " g â n d i r e a de 5). A b o r d a r e a neutră, obiectivă, ne-emoţională ("sine ira et studio")
grup". 6). E m p a t i a , adică, anticiparea gândurilor, sentimentelor şi reacţiei
S i m p t o m e l e gândirii de grup sunt u r m ă t o a r e l e : iluziile ( d e e x e m p l u , probabile a adversarului, prin p u n e r e a "în pielea lui". Astfel, a fost alea­
iluzia invulnerabilităţii), percepţiile e r o n a t e (de e x e m p l u : adversarul este să o strategie care să nu îi ofenseze pe sovietici.
slab, d e m o n i z a r e a adversarului), o m i s i u n i voluntare sau involuntare,
consensul prematur. CONFLICTE ŞI COAUTII
C a u z e l e gândirii de grup, care are efecte atât de n o c i v e a s u p r a per­
în cadru] organizaţiilor, sursele c e l e m a i frecvente provin din func­
formanţei grupului sunt: p r e s i u n e a c o n f o r m i s m u l u i , î n ă b u ş i r e a opiniilor
ţionarea birocratică: astfel, specializarea, existenţa unor d e p a r t a m e n t e
critice, a u t o c e n z u r a , liderul prea p u t e r n i c ( K e n n e d y era un astfel de li­
foarte specializate p r o d u c e conflicte de rol, solidarizare în interiorul de­
der, atât prin c a r i s m a sa cât şi prin stilul său ferm de c o n d u c e r e ) , votul
partamentelor împotriva celorlalte departamente, imposibilitatea unei
rapid, fără suficiente discuţii prealabile, izolarea (grupul lucra într-un
c o m u n i c a r e reale, în acelaşi limbaj; ierarhia p r o d u c e i n c o m u n i c a r e între
secret foarte strict). Cu alte cuvinte, c o e z i u n e a grupului, c h e i a succesu­
nivelurile ierarhice, abuzuri şi arbitrar din partea nivelurilor superioare
lui în unele situaţii; p o a t e d u c e la rezultate catastrofale în alte situaţii.
şi dezertare simbolică din partea nivelurilor inferioare 1 7 7 . La acestea se
G â n d i r e a de grup apare în grupurile p r e a coezive. în cazul discutat, coe­
adaugă decalajele culturale - diferenţele de ideologii, mentalităţi, c o m ­
z i u n e a era foarte puternică pentru că: m e m b r i i aveau o vie dorinţă de a
portamente - p r e c u m şi lupta pentru putere dintre diferitele grupuri din
face parte din g r u p ; atracţia faţă de lider era deosebit de p u t e r n i c ă ; devo­
organizaţie.
tamentul pentru obiectivele grupului era foarte m a r e .
în interiorul grupurilor 1 7 8 , faza iniţială a unui conflict este dezacor­
D u p ă eşecul operaţiunii "Golful P o r c i l o r " în cadrul crizei rachete­
dul. Acesta p r o v i n e , de cele mai m u l t e ori, din m o d u l în care sunt înde­
lor, strategia de luare a deciziilor a fost schimbată, p e n t r u a se evita ast­
plinite sarcinile p r e c u m şi din m o d u l de desfăşurare a relaţiilor
fel g â n d i r e a de g r u p . U n i u n e a Sovietică instalase r a c h e t e n u c l e a r e în
interpersonale. D e z a c o r d u r i l e pot fi ceva trecător dar se pot p e r m a n e n t i ­
C u b a şi se p u n e a p r o b l e m a de a d e c i d e din nou intervenţia militară în
za, devenind de durată. U n e l e conflicte se pot rezolva relativ uşor în
C u b a (care p u t e a c o n d u c e la un r ă z b o i atomic) sau a găsi o altă soluţie
această fază, prin schimbarea unor factori situaţionali, prin mai b u n a
(până la u r m ă s-a decis b l o c a d a e c o n o m i c ă ) .
definire a rolurilor, prin mai b u n a distribuţie a responsabilităţii, prin m e ­
C o m i t e t u l care a luat decizia era alcătuit din aceeaşi o a m e n i , avea
canisme de d e l e g a r e şi descentralizare a autorităţii. De multe ori, însă,
acelaşi lider, se î n t â l n e a în acelaşi b i r o u , avea acelaşi a d v e r s a r şi viza
motivele de conflict nu dispar prin aceste „ t e h n i c i " fiind mai profunde,
a c eea şi r e g i u n e geografică. Cu toate acestea, s c h i m b ă r i l e o p e r a t e au
mai subtile, m a i insesizabile iar dezacordurile, deşi pot părea minore, ele
c o n d u s către o deci z i e de cu totul alt tip:
sunt d o a r nişte pretexte pentru a scoate lucruri mai grave la suprafaţă.
1). de data aceasta, s-a stimulat g â n d i r e a i n d e p e n d e n t ă , critica;
Dezacordul este folosit şi de alţi m e m b r i ai grupului, care nu au vrut,
2). au fost eliminate erorile de c o m u n i c a r e (iluzii, percepţii greşite,
până în acel m o m e n t să tulbure atmosfera, dar care vor profita şi vor
omisiuni);
3). K e n n e d y a adop tat un stil de c o n d u c e r e des chis , nu se exprima
d e c â t d u p ă î n c h e i e r e a dezbaterilor, pentru a nu-şi i m p u n e p u n c t u l de Varga & Varga: Provocările managementului. Puterea şi conflictul, Sedona
Timişoara, 1999, pp.43-45.
m
Forsyth, op. cit., pp. 306-309; 324-334. Forsyth, op. cit., pp. 241-261.

112 1 13
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ

escala conflictul în propriul interes, pentru a-şi p r o m o v a propriile moti­ misul; conversia (prin discuţii, convingere, promisiuni); disoluţia grupu­
ve de n e m u l ţ u m i r e a . lui.
Confruntarea este faza în care dezacordul este c o n s i d e r a t real, în ca­ M u l ţ i sociologi (mai ales marxişti) au arătat valenţele pozitive ale
re incompatibilitatea dintre opiniile şi acţiunile u n o r m e m b r i ai grupului conflictelor, mai ales faptul că sunt un factor de d i n a m i s m , schimbare,
d e v i n e vizibilă. Confruntarea se caracterizează prin r a d i c a l i z a r e a poziţii­ p/ogres. G e o r g S i m m e l a analizat în detaliu desfăşurarea şi consecinţele
lor. C h i a r dacă, la început, adversarii nu erau convinşi 1 0 0 % că ei sunt conflictelor' . F u n c ţ i o n a r e a unitară a grupului sau a organizaţiei este
cei care au dreptate, pe m ă s u r ă ce î n t â m p i n ă rezistenţă din partea celor­ importantă pentru performanţă şi atingerea obiectivelor, contribuind la
lalţi, vor avea o reacţie de prestigiu şi v o r î n c e p e să fie din ce în ce mai centralizarea resurselor, la c o n c e n t r a r e a eforturilor către acelaşi scop.
convinşi de dreptatea lor. U n e o r i , chiar d a c ă greşelile de j u d e c a t ă sau O altă categorie de conflicte, relevantă din punct de vedere politic,
acţiune sunt evidente, ele contribuie la radicalizare, cei ce le-au c o m i s este c e a dintre populaţie şi putere. N u m e r o a s e s t u d i i 1 8 0 au demonstrat
găsind î n t o t d e a u n a justificări pentru faptele lor şi b l a m â n d pe alţii pentru legătura dintre aceste conflicte şi schimbare (socială, politică, organiza-
că i-ar fi forţat să se c o m p o r t e în acel m o d . în acest stadiu, tentativele de ţională). C h o m b a r t de L a u w e arată că aspiraţiile exprimate cu claritate şi
î m p ă c a r e , de c o n v i n g e r e de a r e c u n o a ş t e greşeala, de a d u c e r e pe calea devenite revendicări provoacă tensiuni „salutare", permiţând să fie re­
raţiunii, eşuează de cele mai multe ori. Efectul p o a t e fi de tip b u m e r a n g , zolvate fără violenţe fizice, pe c â n d aspiraţiile r a m a s e latente timp înde­
făcându-i pe adversari şi m a i î n c ă p ă ţ â n a ţ i în poziţiile lor. lungat, n e r e c u n o s c u t e sau sufocate, pregătesc explozii violente de
T e n s i u n e a este faza în care emoţiile iau c o m p l e t locul raţiunii. Ad­ revoltă. Discordanţele, chiar pasive, dintre guvernare şi cei guvernaţi, nu
versarii intră într-o c a p c a n ă periculoasă, în care nu m a i pot c e d a deşi îşi pot fi suprimate şi nici ignorate, deşi, deseori, puterea vrea să le m a n i p u ­
dau s e a m a cât îi costă acest lucru. leze, să le dirijeze, creând diversiuni pentru a le face uitate (de exemplu,
Ulterior, grupul se polarizează, se divide în d o u ă tabere, membrii naţionalismul ceauşist). C h i a r în regimurile d e m o c r a t i c e , liderii politici
grupului raliindu-se uneia sau alteia dintre tabere. Diversitatea poziţiilor au, mai d e g r a b ă o atitudine paternalistă faţă de populaţie, decât un inte­
se r e d u c e la d o a r două, o p u s e . E s c a l a d a r e a este faza în care conflictul res pentru participarea politică reală a acesteia. Este adevărat, în ultima
d u c e şi la mai mult conflict, acţionând în spirală. C e i c a r e m a i predică vreme, liderii sunt din ce în ce mai interesaţi de obţinerea acceptării de­
pentru unitatea grupului şi fac apeluri la raţiune devin din ce în ce mai ciziilor lor de către populaţie. Au fost puse în funcţiune departamente de
lipsiţi de influenţa şi sunt, treptat, marginalizaţi sau chiar eliminaţi. Vio­ c o m u n i c a r e , de relaţii publice, agenţii de strategii g u v e r n a m e n t a l e şi alte
lenţa verbală şi fizică d e v i n e regula j o c u l u i . Factorii escaladării sunt structuri, tocmai pentru a î n c e r c a o canalizare a aspiraţiilor populaţiei în
neîncrederea, frustrarea, reciprocitatea negativă. A c e a s t ă fază va lăsa sensul dorit de guvernare. A c e a s t a nu elimină, bineînţeles, celelalte aspi­
u r m e chiar d a c ă conflictul va fi rezolvat. î n c r e d e r e a totală nu va mai raţii, care nu sunt uitate, ci se a c u m u l e a z ă în umbră, generând o nemul­
exista niciodată şi există şanse ca v e c h e a animozitate să p o a t ă oricând ţumire surdă care va aştepta d o a r un pretext neînsemnat pentru a
reizbucni. exploda (în democraţii aceste ocazii sunt, în general, alegerile). Astfel,
Inversarea spiralei conflictului este posibilă pentru că nivelurile guverne care consideră că fac lucruri b u n e pentru populaţie, asigură in­
înalte de tensiune nu p ot fi m e n ţ i n u t e la infinit. O d a t ă cu slăbirea tensiu­ tegrarea e u r o p e a n ă , creşterea e c o n o m i c ă , m ă r e s c cheltuielile sociale
nii e m o ţ i o n a l e , raţiunea şi înţelegerea î n c e p , timid, să îşi facă loc. M e ­ e t c , pot deveni foarte i m p o p u l a r e tocmai pentru că au plecat de la un
c a n i s m e l e detensionării c e l e m a i frecvent folosite s u n t : negocierea „ b i n e " abstract şi nu de la aspiraţiile reale ale populaţiei.
(concentrarea pe anumite p u n c t e critice, concesii, s c h i m b u l de oferte şi A ş a c u m am mai arătat, nu n u m a i guvernarea este cea care deţine
contraoferte); refacerea încrederii ( c o m u n i c a r e , lucru în c o m u n , deschi­ puterea înt-o societate. P u t e r e a este multiformă şi diversă, ea nu este
dere, s e m n e de b u n ă v o i n ţ ă ) ; m e d i e r e a (intervenţia unei terţe părţi, care
câştigă acordul celor doi adversari fără a fi p e r c e p u t ă ca un intrus).
Simmel, op. cit., pp. 265-346.
R e z o l v a r e a conflictului se p o a t e face pe u r m ă t o a r e l e c ă i : o parte îşi Chombart de Lauwe, P.H: Pentru o sociologie a aspiraţiilor, Dacia, Cluj, 1972,
retrage pretenţiile sau altă p a r t e îşi i m p u n e punctul de v e d e r e ; c o m p r o - pp.78-95; Chombart de Lauwe, P.H.: La culture et le pouvoir Stock Paris 1975*
pp. 267-311.

114 115
Ml IAMORTOZE SOCIALE ALE PUTERII 6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ

întotdeauna evidentă, fiind de m u l t e ori mascată şi folosind instrumente rent de structura coaliţiei, fie cu A, fie cu B. C e a mai improbabilă coali­
ml iale. Astfel, de multe ori, î n guverne, mai ales î n cele d e coaliţie, ţie este A + B , pentru că ei au deja mai multă putere decât C, deci această
nu întotdeauna primul ministru este cel care deţine puterea efectivă. M i - coaliţie nu le a d u c e n i c i u n câştig. D e c i , A şi B nu au decât o singură
niştrii săi au diverse loialităţi, d e la partidele d i n c a r e fac parte p â n ă la soluţie: să se coalizeze cu C, pentru a câştiga astfel m a i m u l t control
grupuri de interese care acţionează prin m e d i a sau prin administra­ asupra celuilalt m e m b r u puternic al ansamblului.
ţie. Există un j o c c o m p l e x de reţele de influenţe care pot d e t e r m i n a pe Un alt e x e m p l u : un g r u p de 7 state, dintre care unul este mult mai
aceşti miniştri să ajungă în conflicte de rol pe care nu le pot rezolva d e ­ puternic d e c â t toate celelalte luate în parte, dar, totuşi, nu e s t e mai pu­
cât ieşind de sub autoritatea primului ministru. O astfel de situaţie de ternic decât toate celelalte, luate î m p r e u n ă . C a r e este coaliţia c e a mai
conflict a fost provocată de Traian Băscscu, pe v r e m e a c â n d era ministru probabilă? C a p l o w ar susţine că statele slabe vor voi să se alieze cu sta­
al transporturilor în guvernul c o n d u s de Victor C i o r b e a (1996-1998). tul puternic, pentru a-şi creşte astfel puterea în raport cu celelalte state
F o r m a r e a coaliţiilor a fost studiată de sociologia politică, de teoria slabe. Statul puternic va accepta cu uşurinţă orice coaliţie c a r e i-ar creşte
jocurilor dar mai ales de p o l e m o l o g i e . C â n d un actor p o l i t i c n u reuşeşte, p u t e r e a şi m e n ţ i n e r e a controlului a s u p r a partenerilor.
de unul singur, să a c c e a d ă la putere, el are atunci o n o u ă c a l e de acces: D i n punctul de vedere al lui G a m s o n , ţările slabe şi-ar mări, într-
coaliţiile. Coaliţia este un g r u p format din doi sau mai mulţi membri adevăr, puterea, aliindu-se cu ţara puternică dar, d u p ă obţinerea victori­
care îşi unesc forţele pentru a-şi creşte controlul asupra ansamblului so- ei, c â n d se va p u n e p r o b l e m a împărţirii r e c o m p e n s e l o r cu ţara puternică,
. , 181
aceasta din u r m ă va fi în poziţia de a-şi opri pentru ea partea leului.
cial.
D e c i , statele mici ar fi mai interesate să se alieze între ele, p u t â n d , astfel,
Există mai m u l t e teorii care explică formarea coaliţiilor:
să c o n t r o l e z e statul puternic dar şi să împartă r e c o m p e n s e l e într-un m o d
C a p l o w 1 8 2 consideră c ă scopul coaliţiilor e s t e m a x i m i z a r e a con­
mai echitabil.
trolului a s u p r a celorlalţi şi m i n i m i z a r e a controlului celorlalţi
în concluzie, membrii slabi pot utiliza coaliţiile pentru a-şi mări pu­
G a m s o n 1 8 3 a a r g u m e n t a t că p u t e r e a nu e s i n g u r a motivaţie pen­
terea d a r şi profitul.
tru coaliţii, fiind urmărite şi alte r e c o m p e n s e .
Coaliţiile se formează pentru că: CONCLUZII
1). L u a r e a unei decizii d u c e la m a x i m i z a r e a beneficiilor
2 ) . Nu există nici o altă alternativă de m a x i m i z a r e a câştigului fie­ V o m î n c e r c a s ă sistematizăm, î n cele c e urmează, ideile d e b a z ă ale
cărui m e m b r u al coaliţiei în parte p a r a d i g m e i interacţioniste:
3). N i c i u n m e m b r u nu are d r e p t de veto. 1. F a p t e l e sociale nu sunt lucruri, aşa c u m afirma D u r k h e i m în re-
184
C e l e d o u ă teorii au predicţii similare d a r există şi excepţii. De
gulile m e t o d e i sale. Faptele sociale sunt situaţii obiective şi subiective,
e x e m p l u : a v e m un ansamblu format din trei m e m b r i - A, B, C — cu pu­ d e t e r m i n a t e de valorile şi atitudinile actorilor sociali.
teri egale. S u n t posibile coaliţiile: A + B ; A + C ; B + C . 2. D e ş i situaţiile sociale p o t fi identice, reacţiile o a m e n i l o r vor fi
C e l e d o u ă teorii consideră probabile aceste coaliţii pentru că nici diferite, p e n t r u că definirea acestor situaţii de către o a m e n i este diferită,
partea de p u t e r e , nici partea de r e c o m p e n s e ale fiecărui m e m b r u , nu se în funcţie de ideile şi interesele lor.
modifică, indiferent de coaliţia formată. 3. Structura socială şi statusurile sociale nu d e t e r m i n ă a u t o m a t ati­
tudinile şi c o m p o r t a m e n t u l o c u p a n ţ i l o r lor. Există î n t o t d e a u n a o marjă
Un alt e x e m p l u : A are o putere egală cu B, dar C are o putere mai
de libertate.
mică. C e s t e singurul m e m b r u c a r e p o a t e să îşi m ă r e a s c ă puterea, indife-
4. Structurile sociale, legile şi instituţiile sunt rezultatul interacţiu­
181
Bouthoul, op. cit., p. 7 5 . . . . nilor dintre o a m e n i , rezultatul atitudinilor şi valorilor lor.
182
Caplow, T.: Deux contre un: Les coalitions dans les tnades, Libraine Armând
Colin, Paris, 1971. „ , _ „.
183
Durkheim, E.: Regulile metodei sociologice. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1974
Gamson, W. A.: S1MSOC: simulated society, Free Press, N e w York, Collier- p. 68. '
Macmillan, London, 1969.

116 117
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII

5. Politica nu cslc produsul condiţiilor sau n o r m e l o r exterioare


o a m e n i l o r ; ea este produsul semnificaţiilor pe care o a m e n i i le atribuie
condiţiilor şi n o r m e l o r . 7. POLITICA ŞI GRUPURILE SOCIALE
6. Cazurile minoritare şi deviante sunt mai interesante decât nor­
ma. Excepţiile de la regulă devin p u n c t e de plecare pentru formularea
STRUCTURA SOCIALĂ
unor noi reguli de c o m p o r t a m e n t .
7. C o m p o r t a m e n t u l ulterior al o a m e n i l o r nu este predictibil, pentru Structura socială este ansamblul grupurilor sociale şi a relaţiilor
că el d e p i n d e de modul divers în care ei definesc situaţia, prin prisma dintre aceste grupuri. Relaţiile sociale sunt moduri de c o m p o r t a m e n t
intereselor, valorilor şi atitudinilor lor. codificate prin n o r m e sociale; aşadar, ele nu sunt întâmplătoare ci defi­
nite social, câteodată chiar ritualizate.
Statusul social este poziţia unui g r u p sau a unui individ în cadrul
structurii sociale. Un status social nu există decât în corelaţie cu alte
statusuri sociale: statutul social de student, de e x e m p l u , nu există decât
în corelaţie cu cel de profesor sau cu cel de coleg; alte e x e m p l e : medic-
pacient, patron-salariat, copil-părinte, d o m i n a n t - d o m i n a t . Statusurile
sociale pot fi atribuite (prin naştere) sau dobândite (prin mobilitate soci­
ală, fie verticală - ascendentă sau descendentă, fie orizontală) 1 .
Rolul social este modul de c o m p o r t a m e n t (socialmente definit) al
unui o c u p a n t al unui anumit status social. Acest c o m p o r t a m e n t este ori­
ental către îndeplinirea aşteptărilor celorlalţi. Studiul sociologic al rolu­
rilor sociale s-a c o n c e n t r a t mai ales pe conflictul de rol şi pe strategii de
rezolvare a acestui conflict 1 8 6 . Conflictul de rol apare atunci când un
individ o c u p ă mai multe statusuri sociale diferite şi, în consecinţă, trebu­
ie să joace mai multe roluri diferite, potenţial conflictuale. De exemplu,
o femeie care vrea sa aibă o carieră de succes dar să fie şi o m a m ă extra­
ordinară, o g o s p o d i n ă şi o soţie model etc. Conflictul de rol se poate
manifesta ca un conflict de interese (de exemplu un d e m n i t a r sau un ales
politic care este, în acelaşi timp, şi om de afaceri).
Diferenţierea socială generează interese diferite, în funcţie de statu­
surile sociale o c u p a t e . De fapt, nu n u m a i interesele sunt diferite ci şi
valorile, aspiraţiile sentimentele şi ethosul. D i n cauza stratificării socia­
le, membrii societăţii (indivizi, grupuri) nu sunt egali din punctul de
vedere al puterii deţinute.

Boudon, R.: L'inegaiile des chances. La mobilite sociale dans Ies socieles indus-
lrielles, Armând Colin, Paris, 1973, p. 10.
m
Merton, R.K.: "The role set: problems în sociological theory", British Journal of
Sociology, voi. 8/1957, pp.l 10-120.

118
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE

Deşi, statistic vorbind, interesele şi atitudinile depind d e statusul Statusul social superior este r e c u n o s c u t şi prin acordarea de r e c o m p e n s e
ocupai, lucrurile nu decurg automat pentru că ocupanţii statusurilor res­ sociale, fie materiale, fie simbolice, care consolidează şi exprimă acest
pective sunt liberi să acţioneze c u m vor, în interiorul unor a n u m i t e limi­ status.
te. Această delăsare de siatusul o c u p a t este mai mare în structurile T o a t e societăţile u m a n e sunt societăţi inegalitare. De la accidentală,
potenţial instabile, u n d e aşteptările legate de o c u p a n t u l u n u i status sunt inegalitatea a devenit sistematică. Inegalitatea este rezultatul distribuţiei
contradictorii, controlul social este mai r e d u s iar ocupantul p o a t e profita r e c o m p e n s e l o r sociale, fie ele materiale sau simbolice. Astfel, o societa­
de acest lucru pentru a-şi mări marja de l i b e r t a t e 1 8 7 . De e x e m p l u , apara­ te este divizată în grupuri sociale, distribuite ierarhic, de sus în j o s pe
tul administraţiei publice dispune de o mai m a r e libertate în cazul unei scara socială. Inegalitatea se transformă, astfel, în stratificare socială, pe
guvernări de coaliţie ( R o m â n i a , între 1996 şi 2 0 0 0 ) decât într-o guverna­ baza criteriilor sociale şi demografice, c u m ar fi: genul, vârsta, religia,
re monopartinică ( R o m â n i a , între 2 0 0 0 şi 2 0 0 4 ) . Partidele din coaliţie au rasa, etnia, poziţia e c o n o m i c ă , e d u c a ţ i a etc.
aşteptări diferite faţă de administraţie iar aceasta p o a t e profita pentru a-
Stratificarea socială nu are b a z e naturale - ea este produsă şi repro­
şi extinde a u t o n o m i a .
dusă cu fiecare generaţie, prin m e c a n i s m e l e specifice reproducerii socia­
O altă problemă legată de rolurile sociale este observabilitatea lor le şi culturale (socializare, educaţie, religie, artă, activităţi e c o n o m i c e ,
inegală. Cu cât activităţile unui om politic sau ale unui administrator control social).
sunt mai invizibile (de e x e m p l u , în serviciile secrete), cu atât controlul Majoritatea indivizilor beneficiază de resursele ("capitalurile") eco­
public asupra acţiunilor sale va fi mai r e d u s iar libertatea lor va fi mai n o m i c e , sociale, culturale şi simbolice ale familiei sale de origine, de un
mare. M e r t o n observă că o observabilitate totală nu e nici posibilă, nici status social care îi este atribuit prin naştere. Astfel, unii sunt favorizaţi
dezirabilă, pentru că ar perturba funcţionarea structurii respective. Acţi­ de această m o ş t e n i r e , alţii defavorizaţi, prin simplul fapt că sunt născuţi
unile o m u l u i politic aflat constant sub reflectoare şi sub tirul comentarii- într-o familie sau alta, cu statusuri sociale diferite. Această inegalitate
188

lor contradictorii ale mass-media vor p i e r d e din eficacitate . Totuşi, din start se poate foarte greu depăşi şi tinde să se reproducă, de la o ge­
observabilitatea performanţei rolurilor politice este necesară, astfel încât neraţie la alta. Cercul vicios al defavorizării se poate sparge numai în
respectivii ocupanţi să d e a socoteală în faţa opiniei publice, să respecte condiţii sociale favorabile, cu ajutorul u n o r politici antidiscriminalorii
aşteptările şi valorile societăţii, să î n d e p l i n e a s c ă a n u m i t e standarde. în dar să nu u i t ă m nici ambiţia şi voinţa indivizilor de a cuceri un nou sta­
concluzie, există o zonă o p t i m ă a observabilitătii, deşi greu de identificat tus social. Astfel, în a n u m i t e condiţii, indivizi, familii, grupuri întregi
„ . • • -189 chiar, pot să îşi s c h i m b e statusul lor originar cu unul diferit. Această
in termeni precişt . schimbare de status se n u m e ş t e mobilitate socială. Schimbările de re­
O c u p a n t u l u n u i status nu e singur, el este parte a u n o r structuri care gim, industrializarea, urbanizarea, creşterea ratelor de ş c o l a r i z a r e - sunt
i n t e r m e d i a z ă între individ şi societate. condiţii sociale favorabile mobilităţii sociale.
INEGALITATE, STRATIFICARE Şl MOBIUTATE D e ş i există o puternică tendinţa de autorecrutare a categoriilor soci­
SOCIALĂ ale (şi de r e p r o d u c e r e , în acest m o d , a structurii sociale existente) inega­
Relaţiile din cadrul structurii sociale, dintre grupuri şi indivizi, se lităţile politice, j u r i d i c e şi e c o n o m i c e au tendinţa de a se d i m i n u a în
stabilesc atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Structura socială verticală societăţile o c c i d e n t a l e . Astfel R a y m o n d B o u d o n , citându-1 pe Lenski,
este ierarhia socială. Criteriile de distribuţie a grupurilor şi indivizilor în arată că în societăţile tradiţionale cei 2% cei mai bogaţi deţineau circa
cadrul ierarhiei sociale sunt diverse, d a r ele sunt, în g e n e r a l resursele 5 0 % din avuţia socială pe c â n d în M a r e a Britanie, în 1950, cei 2% cei
190
e c o n o m i c e , sociale, culturale şi simbolice de care aceste grupuri dispun. mai bogaţi deţineau n u m a i 8 , 5 % din avuţia ţ ă r i i .
Barierele au devenit m a i d e g r a b ă simbolice, aproape invizibile,
simbolurile de status sunt m a i puţin clare decât în societăţile tradiţionale
Idem, pp. 113-115.
Ibidem, pp. 117-120. Boudon, R.: L'inegalite des chances. La mobilite sociale dans les societes indus-
Ibidem. trielles, ed. cit., p. 14.

120 121
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE

(vestimentaţie, coafuri, locuinţă), relaţiile ierarhice sunt mai puţin for­


1.2. A c c e s la proprietate (pământ, întreprinderi, b u n u r i de folosinţă
male. Astăzi nu mai este interzis claselor populare să p o a r t e anumite
îndelungată)
veşminte sau tunsori, să deţină anumite bunuri. Şi cei bogaţi şi cei săraci
1.3. A c c e s la c o n s u m d e c e n t
se î m b r a c ă în bluejeans şi locuiesc în apartamente. Barierele devin mai
2. E x c l u d e r e instituţională
subtile dar câteodată, la fel de impenetrabile.
2 . 1 . A c c e s la educaţie
De aceea, pentru analiza inegalităţii sociale, mult mai interesant,
2.2. A c c e s la asistenţă m e d i c a l ă
mai c o m p l e t şi mai explicativ decât c o n c e p t u l de sărăcie este acela de
2 . 3 . A c c e s la securitate socială (asigurări, asistenţă)
e x c l u d e r e (excluziune) socială. E x c l u z i u n e a socială este un c o n c e p t care
2 . 3 . A c c e s la justiţie
s-a i m p u s în ultimele decenii în d o c u m e n t e l e U n i u n i i E u r o p e n e referi­
3. E x c l u d e r e c o m u n i t a r ă
toare la politicile anti-sărăcie şi anti-marginalizare. A c e s t c o n c e p t reflec­
3.1. A c c e s la locuinţă
tă o abordare mai dinamică, văzând sărăcia şi marginalizarea ca
3.2. A c c e s la sprijin social din partea reţelei microsociale (familie,
rezultate statice ale unui p r o c e s dinamic de excluziune socială. în loc de
prieteni, vecini)
a se trata, ca în strategiile clasice, d o a r efectele, n o u a viziune îşi p r o p u n e
4. E x c l u d e r e civică şi politică
să acţioneze asupra cauzelor. S c h i m b a r e a de teorie a dus şi la o schim­
4 . 1 . A c c e s la cetăţenie (lipsa actelor, a unui domiciliu)
b a r e a practicilor. D a c ă e x c l u z i u n e a este cauza, atunci ea trebuie contra­
4.2. A c c e s la participare social-politică
carată prin incluziune, c e e a ce este o reformulare a conceptului de
5. E x c l u d e r e teritorială: acces la transporturi şi comunicaţii
integrare sociala.
6. E x c l u d e r e culturală: acces la cultură, informaţie şi tehnologie
în ciuda ofensivei neoliberalismului în planul politicilor sociale,
în R o m â n i a , excluziunea socială corelează cu factori economici şi
U n i u n e a E u r o p e a n ă a menţinut, în linii mari, o viziune tipică statului
socio-demografici (cum ar fi: statutul ocupaţional, apartenenţa etnică,
bunăstării, viziune care p u n e accentul pe menţinerea coeziunii sociale
mediul de rezidenţă, apartenenţa la comunităţi sau z o n e defavorizate,
prin control social şi m e c a n i s m e redistributive. Continentul nostru se
m ă r i m e a şi structura familiei, starea de sănătate fizică şi psihică) dar şi
detaşează faţă de toate celelalte prin valori înalte ale indicatorilor de
politici (dezinteresul faţă de grupurile excluse) şi culturali (atitudinea
dezvoltare u m a n ă şi prin valori relativ reduse ale coeficientului G i n i 1 9 1
opiniei publice, manifestată prin dispreţ, respingere, stereotipuri, preju­
(care m ă s o a r ă inegalitatea veniturilor).
decăţi, aplicarea de stigmate şi etichete ca şi existenţa unei culturi pro­
P r o b l e m a este cât t i m p se mai pot păstra aceste lucruri? C â t timp va
prii a excluşilor, care poate genera autoexcludere).
mai face faţă U n i u n e a E u r o p e a n ă , fără schimbări majore de paradigmă,
Grupurile cele mai n u m e r o a s e , care suferă de diferite forme de ex­
valului de imigranţi, ofensivei noii sărăcii, noilor forme de excluziune
cludere socială sunt: rromii (în special săraci), comunităţi rurale e x t r e m
socială (ca, de exemplu., analfabetismul digital şi accesul inegal la IT)
de sărace, familii m o n o p a r e n t a l e , familii n u m e r o a s e , persoane cu
în R o m â n i a , deşi există o p a u p e r i z a r e masivă şi relativ omogenă, dizabilităţi, şomeri pe termen lung, p e r s o a n e apte de m u n c ă , dar fără
s-au accentuat unele f e n o m e n e de e x c l u z i u n e socială a u n o r grupuri vul­ ocupaţie pe piaţa formală, p e r s o a n e instituţionalizate (asistaţi social,
nerabile, care tind, printr-un cerc vicios, aparent fără ieşire, să se situeze deţinuţi), p e r s o a n e infectate HIV/SEDA, bătrânii singuri, p e r s o a n e care
la m a r g i n e a societăţii. Peisajul social al R o m â n i e i tinde, d u p ă c u m s-a nu se înscriu în c o m p o r t a m e n t u l familial socialmente definit (uniuni
mai spus, să se depărteze de cel e u r o p e a n şi să se apropie de modelul consensuale, h o m o s e x u a l i e t c ) , copiii străzii, copiii din mediul rural.
latino-american sau al lumii a treia. Efectele cele m a i nocive ale excluziunii sociale sunt:
E x c l u z i u n e a socială, definită dificultate a accesului la u n e l e institu­ Sărăcie şi cultura sărăciei
ţii fundamentale, are următoarele forme de manifestare:
Patologie socială (criminalitate, alcoolism, toxicomanie, violen­
1. E x c l u d e r e e c o n o m i c ă :
ţă, prostituţie)
1.1. A c c e s pe piaţa m u n c i i
A b a n d o n şcolar şi analfabetism funcţional
- Izolare socială, segregare, ghettoizare
Zamfir, C (coord.): Dimensiuni ale sărăciei. Expert, Bucureşti, 1995, p.12.

122 123
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE

- D e t e r i o r a r e a bunăstării psihice (descurajare, n e m u l ţ u m i r e , agre­


muzicieni, evreii sunt buni comercianţi. A c e s t e a sunt generalizări naive
sivitate, lipsa respectului de sine)
ale u n o r realităţi sociale. De fapt, m e m b r i i acestor grupuri nu au aceste
P r e c a r i z a r e a familiei
abilităţi în m o d genetic ci au fost nevoiţi să şi le cultive datorită circum­
F o r m a majoră a excluziunii sociale pare a fi neparticiparea e c o n o ­
stanţelor sociale. Celelalte canale de mobilitate socială (ca accesul la
mică - lipsa unei activităţi a d u c ă t o a r e de venituri, (şi, corelat, n e i n c l u d e - educaţie, la proprietate sau la putere) fiind închise pentru ei, au fost
rea în s c h e m e l e de asigurări sociale). C e a mai m a r e parte a excluşilor nu obligaţi să le folosească pe cele r ă m a s e deschise - muzica, sportul, co­
lucrează, motivele fiind foarte diferite: nu au abilităţile n e c e s a r e , fac merţul - pentru a urca, astfel, în ierarhia socială.
parte dintr-o c o m u n i t a t e dezavantajată din p u n c t de vedere al dezvoltării
Teoria frustrare-agresivitate observă că, atunci când nu p u t e m eli­
social-economice, preferă asistenţa socială sau activităţi o c a z i o n a l e , de
m i n a c a u z e l e reale ale sentimentelor de n e m u l ţ u m i r e şi frustrare, avem
obicei pe piaţa informală sau în e c o n o m i a subterană; în m u l t e cazuri,
tendinţa să ne dirijăm ostilititatea către o ţintă nevinovată, dar aflată la
însă, nu pot sa lucreze, fiind copii, bătrâni, p e r s o a n e cu dizabilităţi.
î n d e m â n ă . E x e m p l e tipice sunt "ţapii ispăşitori" şi "vânătorile de vrăji­
Un caz tipic R o m â n i e i este cel al lucrătorilor pe c o n t propriu, care,
toare".
aşa c u m reiese d i n datele Institutului naţional de statistică, au o situaţie
A c e a s t ă " t e o r i e " î n c e a r c ă să explice şi ascensiunea mişcărilor de tip
la fel de grea cu c e a a şomerilor. Prin u r m a r e , m u n c a nu este î n t o t d e a u n a
fascist, rasist şi xenofob, legând-o de p e r i o a d e de criză e c o n o m i c ă . De
o soluţie de ieşire din excluziune şi există, astfel, riscul ca ea sa devină
exemplu, nazismul a apărut în p e r i o a d a Republicii de la W e i m a r , când
neatraclivă, în raport cu alte alternative.
G e r m a n i a suferea de o gravă r e c e s i u n e p r o v o c a t ă de urmările înfrângerii
Efectul cel m a i nociv al excluziunii este cultura sărăciei - constitui­ din primul război m o n d i a l . Criza e c o n o m i c ă 1929-1933 a accentuat in­
rea adică, a unei lumi închise, izolate de restul societăţii, o l u m e cu pro­ flaţia, şomajul, sărăcia şi n e m u l ţ u m i r e a populaţiei. " R e s p o n s a b i l i " aflaţi
pria ci cultură, cu propriile n o r m e şi valori, cu propriile ierarhii, cu la î n d e m â n ă au fost consideraţi evreii şi în cârca lor au fost puse toate
propriile forme de socializare, cu propria e c o n o m i e prin care excluşii insatisfacţiile. M i ş c a r e a " s k i n h e a d s " explică recesiunea e c o n o m i c ă şi
supravieţuiesc sau, unii dintre ei, ajung la bogăţii fabuloase. şomajul prin faptul că imigranţii au luat locurile de m u n c ă ale indigeni­
lor şi de aceea vor izgonirea imigranţilor etc.
IPOTEZE SOCIOLOGICE DESPRE INEGALITATEA
De m u l t e ori politicienii dirijează n e m u l ţ u m i r e a populaţiei către ţin­
SOClAIJi te cu vini imaginare, pentru a a s c u n d e astfel cauzele reale şi pentru a
D a c ă pentru M a r x (şi pentru ideologiile de stânga, în general), ine­ distrage atenţia de la adevăratele p r o b l e m e .
galitatea era un rău social iar egalitatea un ideal, viziunile liberale consi­ Teoria personalităţii autoritare. T h e o d o r e A d o r n o dar şi alţi membri
deră inegalitatea ( e c o n o m i c ă ) mai degrabă ca pe o necesitate, ca pe un ai Şcolii de la F r a n k f u r t 1 9 4 consideră că atitudinile şoviniste şi rasiste
192
sunt legate de anumite caracteristici ale personalităţii şi de un anumit
stimulent al dezvoltării şi progresului .
model cultural de socializare în familie, m o d e l bazat pe p e d e p s e şi abu­
Persistenţa modelelor culturale ale inegalităţii şi ostilităţii dintre
zuri fizice şi psihice. Aceasta p r o v o a c ă asupra copiilor - deveniţi adulţi -
grupurile sociale este o p r o b l e m ă legată de legi, instituţii şi mentalităţi.
3
o stare de furie pe care nu şi-o pot explica sau localiza. Ei se simt atraşi
Stereotipurile culturale sunt prejudecăţi cu privire la trăsăturile carac­
de personalităţile p u t e r n i c e şi autoritare, de liderii " d e m â n ă forte" asu­
teristice ale u n o r grupuri sociale explicând într-un m o d general şi sim­
pra cărora transferă imaginea părinţilor abuzivi, urâţi şi adoraţi, în ace­
plist poziţia lor dezavantajată: rromii sunt leneşi şi hoţi, femeile sunt
laşi timp. Aceşti o a m e n i se tem de autoanaliză şi introspecţie şi au
"sexul slab", evreii sunt speculanţi etc. Există î n s ă şi stereotipuri poziti­
tendinţa să învinovăţească pe alţii pentru propriile eşecuri. Ei vor vota
ve (cel puţin la p r i m a vedere): negrii sunt b u n i sportivi, r r o m i i sunt buni
partide extremiste şi lideri autoritari şi îşi vor îndrepta furia şi insatisfac­
ţia (pentru ratările lor personale şi sociale) împotriva minorităţilor etni-
Rawls: op.cit.
193
Termen folosit în acest sens de către Walter Lippmann în 1922, fiind inspirai din Adorno, T., E. Frenkel- Brunswik, D. Levinson, N. Sanford: The Authoritarian
tipografie (Lippmann era ziarist). Personaliry, John Wiley and Sons, N e w York, 1964.

124 125
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE

ce şi rasiale. O copilărie abuzată, spun în esenţă reprezentanţii Şcolii de Atunci, cercetătorii au inventat o aşa-zisă situaţie de urgenţă: con­
la Frankfuit, va genera atitudini de intoleranţă, rasism, şovinism şi de struirea unui gard pentru a apăra tabăra de animale sălbatice. Situaţia
suport pentru regimuri autoritare şi dictatoriale. socială a fost din nou redefinită. Copiii au fost a c u m împărţiţi în mai
Teoria interacţiunii sociale. I n t e r a c ţ i u n e a socială şi rolul ei în func­ multe echipe de lucru, care c o m b i n a u m e m b r i ai fostelor grupuri inami­
ţionarea grupurilor sociale au fost studiate de sociologul g e r m a n Georg ce. Ce s-a î n t â m p l a t în acel m o m e n t ? Copiii au uitat de vechile antago­
S i m m e l 1 . Pentru a explica m o d e l e l e culturale ale inegalităţii şi discri­ nisme şi o n o u ă cooperare, o n o u ă solidaritate socială a fost creată.
minării, S i m m e l d e s c o p e r ă o distincţie esenţială, distincţia dintre " î n ă u n ­ P u t e m găsi şi în viaţa r e a l ă n u m e r o a s e e x e m p l e în care definirea si­
tru" şi "în afară", între interiorul şi exteriorul grupului. Felul în care sunt tuaţiei sociale este responsabilă de generarea atitudinilor de ostilitate,
definiţi termenii acestei distincţii m a r c h e a z ă nu n u m a i graniţele sociale ură, intoleranţă. Un pericol exterior - real sau inventat - contribuie în
ale grupului d a r şi atitudinile m e m b r i l o r grupului în raport cu ceea ce se m o d efectiv la menţinerea şi consolidarea coeziunii i n t e m e a grupului.
află " î n ă u n t r u " sau "în afară". Cei ce sunt situaţi "în afară" sunt străinii, R ă z b o a i e l e , catastrofele naturale, alţi factori de presiune asupra grupului
d u ş m a n i i , fiinţe răuvoitoare şi malefice. G r u p u r i l e (inclusiv naţiunile) au - sporesc solidaritatea în interiorul g r u p u l u i 1 9 7 . O dată pericolul îndepăr­
nevoie de această distincţie, care funcţionează ca un m e c a n i s m de au­ tat, grupul î n c e p e să se certe, apar animozităţi, chiar rupturi şi scindări,
toapărare, stimulând sentimentul de apartenenţă la grup, sentimentul înainte de 1990, de e x e m p l u , în timpul regimului C e a u ş e s c u , exista un
identităţii proprii, r ă s p u n z â n d , astfel, nevoii de a consolida coeziunea puternic c o n s e n s ce u n e a pe români în ura lor împotriva dictaturii. în
grupului şi solidaritatea dintre m e m b r i i săi, pentru a face faţă eventuale­ d e c e m b r i e 1990, în timpul revoluţiei, au fost manifestări incredibile de
lor pericole venite din exterior. solidaritate: de exemplu, în m o d spontan, o a m e n i i au format e c h i p e de
T e o r i a interacţiunii sociale a fost testată de către psihosociologul pază, în faţa blocurilor, pentru a se apăra de "terorişti". De asemenea,
american M o u z a f e r Sherif, în cadrul unui celebru experiment 1 '"', care a solidaritatea creată în jurul pastorului de etnie maghiară, Laszlo T o k e s , a
d e m o n s t r a t că nu diferenţele dintre grupuri, nu trăsăturile (etnice, rasia­ declanşat, la Timişoara, revoluţia. O d a t ă ce, atât Ceauşescu, cât şi "tero­
le, culturale etc.) grupurilor sociale sunt importante în generarea atitudi­ riştii" au dispărut, a u r m a t o perioadă de profundă divizare socială, mar­
nilor ostile. I m p o r t a n t este modul de definire a situaţiei sociale: ce este cată de convulsii, mişcări de stradă şi acte de violenţă în spaţiul public
situat " î n ă u n t r u " şi ce " î n afară". ( " m i n e r i a d e " , conflicte interetnice, demonstraţia-maraton din Piaţa U n i ­
într-o tabără de cercetaşi, cercetătorii au lăsat, la început, copiii li­ versităţii din Bucureşti e t c ) . Aceste m e c a n i s m e sunt, uneori, folosite de
beri să îşi formeze spontan, d u p ă b u n u l plac, grupurile d e prieteni. Apoi, politicieni: pentru a m e n ţ i n e c o e z i u n e a grupului, duşmanii trebuie, câte­
copiii au fost împărţiţi, prin tragere la sorţi, în două grupuri, puse, ulteri­ odată, inventaţi
or, în situaţii de rivalitate. C e l e d o u ă grupuri locuiau d o u ă c a b a n e sepa­
rate şi erau p u s e în m o d constant în situaţie de c o m p e t i ţ i e între ele: la
RELEVANŢA POUT1CĂA GRUPURILOR SOCIALE
jocuri, la sporturi, întreceri e t c , formau î n t o t d e a u n a d o u ă echipe adver­
se. C e l e d o u ă grupuri au început rapid să dezvolte, fiecare, propria cultu­ C e l e mai relevante grupuri sociale din punctul de vedere al funcţio­
ră de grup, cu manifestări de solidaritate şi loialitate ( " î n ă u n t r u " ) şi de nării politicii sunt clasele sociale - sau, cel puţin, asupra lor s-a concen­
ostilitate şi ură (pentru cei " d i n afară", chiar dacă, anterior diviziunii, trat atenţia sociologilor.
făcuseră parte din acelaşi grup de prieteni, constituit în funcţie de afini­ Clasele sociale sunt grupuri m a r i de oameni, definite prin elemente
tăţile s p o n t a n e ) . de status e c o n o m i c (venituri, proprietăţi, ocupaţie), politic (participare şi
reprezentare politică, poziţia în ierarhia unei organizaţii), cultural (nivel
de şcolaritate, un tip de cultură, un m o d de viaţă) şi simbolic (prestigiul
de care se b u c u r ă în societate). D i n p u n c t de vedere marxist, elementul
195
Simmel, op.cit., p. 482-483.
196
cel mai i m p o r t a n t pentru definirea claselor sociale este cel e c o n o m i c
O descriere detaliată a experimentului în Forsyth, D.R.: "Conflictul între grupuri"
inNeculau, A.; de Visscher, P.(eds.): Dinamica grupurilor.Texte de bază, Polirom,
Simmel, op.cit., p. 320.
laşi, 2 0 0 1 , pp. 230-236.

126 127
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE

(proprietatea asupra mijloacelor d e producţie). Astfel, în capitalism,


D a t o r i t ă acestor condiţii, societatea industrială clasică era o societa­
există cei care sunt proprietari ai principalelor mijloace de producţie te caracterizată de conflicte, unele latente, altele violente. Treptat, însă,
(capitaliştii sau b u r g h e z i a ) şi cei care sunt c o m p l e t lipsiţi de mijloace de conflictele au î n c e p u t să fie reglementate, au apărut legi c a r e să fixeze
producţie şi, de aceea, sunt nevoiţi să îşi v â n d ă forţa de m u n c ă pentru a drepturile şi obligaţiile părţilor implicate, acestea creându-şi organizaţii
putea trăi (proletarii). Faţă de alte clase sociale exploatate, rproletarii se reprezentative care să le apere interesele. P r o c e s u l de luare a deciziilor,
b u c u r ă , totuşi, de libertate. atât în întreprindere, cât şi în stat şi în societate, a devenit mai democra­
P e n t r u W e b e r 1 9 8 , pentru plasarea unui grup social în ierarhia socia­ tic. Toate acestea au atenuat potenţialul de conflict existent în societate.
lă, sunt m a i i m p o r t a n t e prestigiul - legat de naştere sau de o c u p a ţ i e - de Mobilitatea socială a fost instituţionalizată iar nivelul de trai s-a amelio­
care acest g r u p se b u c u r ă , m o d u l său de viaţă, nivelul de e d u c a ţ i e , per­ rat, astfel încât nu se mai poate vorbi de pauperizare sau de deprivare
formanţa. Proprietăţile şi poziţiile m a n a g e r i a l e nu sunt suficiente pentru absolută, ci d e o deprivare relativă s a u chiar d e o „gratificare comparati­
a conferi un a n u m i t status social. In m o d asemănător, sărăcia nu este vă". Industria nu mai este m o d e l u l de stratificare socială şi de distribuţie
descalificantă pentru cei care un un status social ridicat din p u n c t u l de a autorităţii. De aceea, societatea postinduslrială este mai puţin conflic-
vedere al educaţiei sau al prestigiului. O clasă, s p u n e W e b e r , nu este o luală iar probabilitatea unei schimbări structurale radicale (de tipul revo­
c o m u n i t a t e , aşa c u m o defineşte m a r x i s m u l iar „interesul de c l a s ă " este luţiei proletare prezise de M a r x ) este redusă.
o n o ţ i u n e pseudoştiinţifică, pentru că este considerat infailibil de către * 20 1

marxişti iar o a m e n i i nu şi-ar c u n o a ş t e interesul şi ar trebui să vină altci­ Kaymond Aron" defineşte clasele sociale prin patru trăsături:
neva să le s p u n ă . omogenitate internă, de status şi cultură; conştiinţa apartenenţei de grup;
T e o r i a marxistă a fost considerată incapabilă să explice evoluţii ale conştiinţa diferenţei faţă de alte grupuri; c o n s t a n ţ ă transgeneraţională
structurii de clasă în societăţile c o n t e m p o r a n e şi, de aceea, unii ( a u t o r e p r o d u c e r e ) . Deşi autorul citat admite că în societăţile c o n t e m p o ­
postmarxişti au căutat să o a d a p t e z e sau să elaboreze o n o u ă teorie. Ast­ rane există o eterogenitate crescută în interiorul claselor şi o mare mobi­
fel, Ralf D a h r e n d o r f 2 0 0 crede că aspectul legal de proprietate şi posesia litate socială, de la o generaţie la alta, totuşi, s p u n e el, nu î n s e a m n ă că
b u n u r i l o r este m u l t exagerat în teoria marxistă şi că, de fapt, distribuţia ierarhiile de venituri, prestigiu şi autoritate au fost abolite sau că grupu­
autorităţii este c e a care creează stratificarea socială şi nu invers. Structu­ rile sociale au fost suprimate. Evoluţia societăţilor, a c u m u l a r e a de bogă­
ra de clasă a societăţii capitaliste a fost dictată de modul de organizare a ţie reduc, este adevărat, decalajele şi atenuează graniţele, violenta se
industriei, un m o d specific de structurare a statusurilor şi autorităţii, care ' 202

a trecut de la întreprinderea industrială la stat şi la î n t r e a g a societate. reduce dar agitaţia r ă m â n e .


Alţi autori (Baudrillard, G i d d e n s ) cred că în societatea postindustri-
O d a t ă cu declinul industriei şi c o n t u r a r e a societăţii postindustriale, defi­
ală ( p o s t m o d e r n ă ) nu proprietatea este cea care defineşte statusul social
nirea g r u p u r i l o r sociale şi întreaga structură socială î n c e p să se sprijine
ci c o n s u m u l . C o n s u m u l nu se practică pentru a îndeplini nevoi reale ci
pe criterii noi.
pentru a simboliza un status social prestigios: „ nu c o n s u m ă m niciodată
în viziunea lui Dahrendorf, definiţia marxistă a claselor sociale se
obiectul în sine (...) întotdeauna m a n i p u l ă m obiectele (...) ca semne care
b a z a pe patru condiţii: (1) absenţa mobilităţii sociale; (2) i m p u n e r e a au­
ne disting, fie m a r c â n d u - n e a p a r t e n e n ţ a la grupul pe care îl considerăm
torităţii, proprietăţii şi statusurilor sociale; (3) transformarea conflictului
referinţa ideală, fie d e m a r c â n d u - n e de propriul nostru grup prin referirea
industrial în conflict politic; (4) absenţa unui cadru legal pentru regle­
la un grup cu statut s u p e r i o r " 2 0 3 . A c e s t consum ostentativ (conspicous
m e n t a r e a conflictelor.

198
Gerth, H.H., & C.W. Mills (eds): From Max Weber: Essays în Sociology, Oxford 201
Aron, R.: Les desillusions du progres. Essai sur la dialectique de la modernite,
University Press, 1946, p. 428. Calman-Levy, Paris, 1969, p.32.
202
' " I b i d e m , pp. 181-194. Ibidem, p.48.
200
Dahrendorf, R.: Class and Class Conflict în Industrial Society, Stanford Univer­ Baudrillard, J.: Societatea de consum. Mituri şi structuri (trad. Alexandru Matei),
sity Press, Stanford, CA, 1959, pp.241-248. comunicare.ro, Bucureşti, 2005, p. 76..

128 129
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
204
consumption) a fost relevat de s o c i o l o g u l T h o r s t e i n V e b l e n î n c ă de la o m o g e n e , fie în sărăcie, fie în bogăţie. în societăţile occidentale con­
începutul secolului al XX-lea. D a c ă o a n u m i t ă societate valorizează po­ t e m p o r a n e c e a mai n u m e r o a s ă c l a s ă este clasa de mijloc, care nu este
sesia bunurilor, atunci membrii ei vor dori achiziţia de bunuri nu pentru formată nici din "capitalişti" nici din " p r o l e t a r i " .
că ar avea n e a p ă r a t nevoie de ele ci p e n t r u a arăta celorlalţi că merită în afară de clase, un rol politic important îl au grupurile rasiale şi
respectul lor î n t r u c â t au reuşit să îşi p r o c u r e a c e l e b u n u r i . De e x e m p l u , o etnice. De obicei, minorităţile rasiale şi etnice sunt d o m i n a t e din punct
m a ş i n ă de teren nu este utilă în B u c u r e ş t i , dar n u m e r o ş i locuitori ai ora­ de vedere politic, d a r sunt şi n u m e r o a s e excepţii (de exemplu, în Africa
şelor p o s e d ă sau îşi doresc posesia ei ca un simbol de status. de Sud, în timpul regimului de apartheid ). Minorităţile rasiale, etnice
A n l h o n y G i d d e n s 2 0 5 face o analiză aprofundată a m o d u l u i în care se sau religioase pot deveni d o m i n a n t e din p u n c t de vedere politic mai ales
atribuiau identităţile sociale în societăţile tradiţionale şi m o d e r n e şi c u m când reprezintă cuceritorii unui teritoriu, într-o perioadă dată.
se construiesc a c u m , în „ m o d e r n i t a t e a t â r z i e " . G i d d e n s identifică patru
Majorităţile ajung d o m i n a n t e din punct de vedere politic prin diferi­
d i l e m e ale o m u l u i c o n t e m p o r a n : unitate/fragmentare, a l i e n a r e / a p r o p r i e ­ te m e c a n i s m e , inclusiv prin m e c a n i s m e l e reprezentării democratice.
re, dezvoltare personală/reificare şi autoritate/incertitudine. G i d d e n s
Relaţiile dintre grupurile rasiale şi etnice j o a c ă un rol important în
observă că individul are mai multe oportunităţi şi deschideri, că îşi poale funcţionarea politicii. Rasismul, şovinismul, xenofobia - dar şi toleranţa
alege cine să fie, că identitatea sa nu mai este obligatoriu cea a grupului au exercitai şi continuă să exercite influenţe politice relevante. Nu este
de origine. în acelaşi timp, identitatea socială a d e v e n i t mai fragmentată, vorba n u m a i de valori, atitudini şi c o m p o r t a m e n t e individuale sau de
în sensul că un individ p o a t e deţine mai multe statusuri sociale şi mai grup ci şi de structurarea unor politici la nivel de stat. Politicile referi­
multe apartenenţe la diferite grupuri sociale, simultan. G l o b a l i z a r e a şi toare la grupurile etnice şi rasiale se pot situa pe u r m ă t o a r e a axă:
noile mijloace de c o m u n i c a r e fac ca aceste grupuri sociale să nu fie ne­
genocid: exterminarea intenţionată, în virtutea apartenenţei la
apărat p r i m a r e (în care o a m e n i i au c o n t a c t e interpersonale) şi nici m ă c a r
un anumit grup social (etnic, rasial sau categorie socială); oamenii sunt
din aceeaşi ţară. Astăzi există a p a r t e n e n ţ e t r a n s n a ţ i o n a l e . T o a t e „avanta­ pedepsiţi nu pentru ceea ce au făcut, ci pentru ceea ce sunt; de exemplu,
j e l e " au, însă, şi „costuri": legăturile sociale sunt m a i slabe, o a m e n i i se holocaustul evreilor, masacrele armenilor în Turcia, exterminarea chia­
simt mai puţin protejaţi, mai expuşi riscurilor şi incertitudinii, libertatea burilor (culacii) în U n i u n e a Sovietică, în timpul lui Stalin
alegerii este, de fapt, guvernată de piaţă, publicitate şi media..
expulzare (purificare etnică): transferarea forţată a unei popula­
Elitele politice îşi recrutează m e m b r i i cu p r e c ă d e r e dintr-o a n u m i t ă ţii de pe un teritoriu revendicat de altă populaţie, de exemplu: strămuta­
clasă politică: din nobilime, în E v u l M e d i u , din r â n d u r i l e b u r g h e z i e i , în rea ironiilor în timpul regimului antonescian, în R o m â n i a , strămutările
e p o c a m o d e r n ă . Clasele sociale care nu participă la p u t e r e pot lupta pen­ din timpul regimului comunist (populaţia de origine g e r m a n ă ) , purifică­
tru a cuceri puterea, instrumentul cel m a i eficient fiind o r g a n i z a r e a lor rile etnice din fosta Iugoslavie
politică. în zilele noastre m o b i l i t a t e a socială este m a i m a r e d e c â t în tre­
segregare: separarea geografică şi instituţională a grupurilor
cut şi elitele p o l i t i c e se r e c r u t e a z ă din c l a s e sociale diverse. D e o s e b i r i l e
sociale, de e x e m p l u , în planul căsătoriilor, localităţilor, z o n e l o r locuie şi
dintre clasele sociale nu mai sunt atât de stricte, de r i g i d e ; ele s u n t mai
cartierelor (formarea ghettourilor), transporturilor publice, şcolilor, loca­
nuanţate şi mai subtile.
lurilor publice etc. în această categorie de politici intră şi apartheidul
Structura socială este diferită de la o societate la alta: sunt societăţi
discriminare: grupurile sociale nu sunt segregate în mod siste­
puternic polarizate, u n d e un grup restrâns d e ţ i n e toate resursele şi majo­
matic dar u n e l e dintre ele sunt subreprezentate în a n u m i t e d o m e n i i rele­
ritatea populaţiei trăieşte în sărăcie şi apatie; alte societăţi sunt mai vante, datorită inegalităţii de acces şi de participare la instituţii sociale
esenţiale, c u m ar fi: piaţa muncii, educaţie, politică, justiţie, securitate
204
Veblen T.: The Theory of the Leisure Class: An Economic Study of Institutions, socială, transporturi, asistenţă socială, servicii culturale etc.(a se vedea şi
Macmillan N e w York, 1928, pp.68-101; citat în Johnson, A.J.: Human Arrange- termenii de e x c l u d e r e şi marginalizare socială)
ments HBJ Publishers, Orlando, FL, 1989, p. 2 9 2 . asimilare: politici ce c o n s t a u în stimularea procesului de inte­
205
Giddens, A.: Modernity and Self-Identily: Seif and Society în the Late Modern grare socială a grupurilor minoritare, p â n ă la dispariţia lor ca grup dis-
Age, Stanford University Press, Stanford, CA, 1991, pp. 187-201.

130 131
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE

linei; ele exemplu, politico regimului comunist ilin R o m â n i a faţă d e laie politică şi pot, astfel, să îşi i m p u n ă interesele lor. O r d i n e a politică
ironii nu este, însă, văzută ca rezultat al luptei dintre grupurile sociale pentru
toleranţa: libertatea de acces la toate instituţiile fundamentale, putere, ci ca o c o m p e t e n ţ ă a statului. Statul modelează astfel relaţiile
pentru toate grupurile sociale, CU respectul culturilor şi m o d u r i l o r lor d e sociale şi politice.
viaţa specifice în tradiţia liberală, politicul este considerat autonom, în raport cu
discriminare pozitivă (acţiune afirmativă): obligarea instituţii­ socialul şi e c o n o m i c u l . Există, însă, şi alte tradiţii - cea socialistă şi cea
lor să rezerve locuri şi poziţii în structura lor pentru minorităţi, în ace­ creştină, de exemplu - în care politicul nu este autonom.
eaşi proporţie p e care aceste grupuri o reprezintă în structura populaţiei în tradiţia socialistă, politica este o confruntare între clase, oglin­
respective; de e x e m p l u , d a c ă rromii ar reprezenta 1 0 % din populaţia dind clivajele sociale. în viziunea marxizantă, accesul la poziţiile domi­
R o m â n i e i , ar trebui să li se rezerve 1 0 % din n u m ă r u l de locuri pentru nante rezultă din posesia resurselor sociale de care beneficiază numai
înscrieri în Universitate; principiul parităţii dintre femei şi bărbaţi pe anumite grupuri şi anumiţi indivizi. Egalitatea de şanse de reprezentare,
listele de candidaţi pentru alegeri d e p u s e de partide se înscrie, de ase­ de acces la puterea politică este o utopie, pentru că grupurile favorizate
m e n e a , în cadrul acţiunilor afirmative. reuşesc să o c u p e poziţii care favorizează obţinerea-a şi mai m u l t o r resur­
Sociologii au p u s la p u n c t mai m u l t e instrumente pentru evaluarea se sociale, materiale sau simbolice. Astfel, în clasa politică nu pătrund
relaţiilor dintre grupurile rasiale şi etnice. C e l e mai c u n o s c u t e sunt sca­ reprezentanţi ai tuturor claselor sociale ci ai celorlalte elite - economice,
lele d e atitudini. D i n t r e e l e a m i n t i m scala B o g a r d u s 2 0 6 , care măsoară culturale, religioase - reprezentanţi ai claselor superioare şi, în mai mică
distanţa socială pe trei dimensiuni: teritorială, ocupaţională, relaţii socia­ măsură, a claselor mijlocii. Reprezentanţii claselor populare ajung nu­
le şi familiale. mai în m o d excepţional în elitele politice. C â m p u l politic p r o d u c e şi
reproduce d o m i n a ţ i a politică a u n o r grupuri asupra a l t o r a 2 0 8 .
IERARHIE SOCIALĂ ŞI IERARHIE POLITICĂ în tradiţia creştină, politicul nu este a u t o n o m pentru că el se află re­
Politica funcţionează ca un p r o c e s de distribuire a puterii între gru­ unit, alături de aspectele sociale şi cele economice, în religios.
purile sociale ce formează structura socială a unei societăţi. Rezultatul D e ş i există tradiţii politice diferite, ştiinţele politice apelează, mai
acestui proces de distribuire este ierarhia socială şi politică. î n t r e criterii­ degrabă, la categoriile produse de tradiţia liberală, care se dovedeşte mai
le de stratificare socială ( e c o n o m i c ă , politică, simbolică, culturală) exis­ funcţională în ceea ce priveşte analiza politicului. Astfel R a y m o n d
tă o puternică interferenţă, astfel încât p u t e m vorbi de o corespondenţă A r o n 2 0 9 vede ordinea socială şi politică a societăţilor m o d e r n e democra­
între ierarhia politică şi cea socială. T o t u ş i , această c o r e s p o n d e n ţ ă nu tice ca fiind una bazată pe oligarhie şi ierarhie, în care cei care o c u p ă
poziţiile superioare în multiplele ierarhii care există în societate se află
este niciodată perfectă.
într-un dialog p e r m a n e n t şi u n d e subsistemul politic tinde să fie auto­
Teoretic, grupurile sociale dintr-o societate îşi formează propriile
nom în raport cu celelalte subsisteme. Astfel, ierarhiile socială şi politică
organizaţii politice, prin i n t e r m e d i u l cărora intră în competiţia politică,
nu se confundă, aşa c u m cred marxiştii, dar se află într-o p e r m a n e n t ă
pentru a fi r e p r e z e n t a t e şi pentru a cuceri puterea legitimă în stat. Politi­
comunicare.
ca ar fi astfel o activitate ce a r m o n i z e a z ă revendicările specializate ale
grupurilor particulare o c u p â n d u - s e de problemele ansamblului şi de sco­
puri g e n e r a l e 2 0 7 . Astfel, în societăţile d e m o c r a t i c e , toate grupurile socia­
le au dreptul, prin m e c a n i s m u l delegării, să participe la guvernare.
C o n t r o l â n d statul, grupurile ajunse la guvernare beneficiază de legitimi- Bourdieu, P.; J.-C. Passeron: La reproduction, Les Editions de Minuit, Paris,
1970, pp.230-255 (în română : Bourdieu, P., Passeron, J-C, "Reproducţia. Elemente
pentru o teorie a sistemului de învăţământ", în Fred Mahler (ed.), Sociologia educa­
206
Bogardus, E.S.: "Measuring social distances», în: Attitude, theory aiul ţiei şi învăţământului. Antologie de texte contemporane de peste hotare, Bucureşti,
measurement, John Wiley & Sons, N e w York, 1967, pp. 216-226. Editura didactică şi pedagogică, 1977, pp. 187-205.
209
207
Duverger, M.: Sociologie Politique, PUF, Paris, 1966, p.20. Aron, op. cit., p.59.

132 133
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE

STUDIUL SOCIOLOGIC AL ELITELOR POLITICE Un alt f e n o m e n este circulaţia în dublu sens între elita politică şi
cea administrativă: politizarea administraţiei şi birocratizarea clasei poli­
Deşi sociologia este mai d e g r a b ă o ştiinţă care se o c u p ă cu oamenii
tice şi a organizaţiilor (partide, grupuri de presiune) care se o c u p ă de
" m i c i " , cu o a m e n i i obişnuiţi, nu sunt r a r e studiile s o c i o l o g i c e referitoare
formarea, cariera şi profesionalizarea o a m e n i l o r politici.
la elitele şi personalităţile politice. M a r i sociologi, p r e c u m MoSCB,
G r u p u r i l e c a r e c o m p u n clasa politică şi definiţia lor diferă de la o
Ortega y Gasset, P a r e t o sau M i c h e l s au avut contribuţii c h e i e la Studiul
societate la alta. Totuşi, p u t e m identifica câteva categorii ce fac parte
elitelor.
din elitele politice din majoritatea ţărilor d e m o c r a t i c e :
S p r e d e o s e b i r e de alte ştiinţe politice, studiul sociologic c o n l c m p o
aleşii: sunt membri ai elitelor politice aleşi direct de către cetă­
ran al elitelor p u n e accentul pe aspectul e m p i r i c .
ţeni (parlamentari, primari, consilieri locali, preşedinţi de republică); nu
Principalele instituţii şi organizaţii politice (statele, partidele) suni întotdeauna ei sunt implicaţi în structura partidelor care i-au propus,
nişte birocraţii şi, de aceea, ele se s u p u n , în bună măsurii, n u r l i u l u i liiio ajungând, uneori, în aceste poziţii datorită vizibilităţii sau imaginii lor
cratice în ceea ce priveşte recrutarea, selecţia, formarea, p r o m o v a r e a şi publice sau ca independenţi
gestionarea resurselor u m a n e , în general.
administratorii: înalţi funcţionari publici (directori în ministere,
T e o r e t i c , în statele d e m o c r a t i c e poporul d c l n i n i n a politica; dc fapt,
directori ai serviciilor publice descentralizate e t c ) ; potrivit statutului
nu există societăţi fără ierarhii, care pol fi foarte clare (de e x e m p l u , In funcţionarilor publici, singura m o d a l i t a t e de acces la aceste poziţii este
dia castelor) sau foarte subtile. T o a t e societăţile suni c o n d u s e de căi re 0 concursul; în practică, unele c o n c u r s u r i sunt de formă, aceşti înalţi biro­
minoritate. In statul modern elitele nu mai suni c r c d h a i c , deşi resursele craţi fiind practic numiţi în funcţie
familiei d e origine j o a c ă încă un rol important,
d e m n i t a r i i : sunt o c u p a n ţ i ai u n o r înalte funcţii publice în care au
Elita politică (Pareto) - sau clasa politică ( M u s c a ) este I lală din
fost numiţi (miniştri, d e o c a m d a t ă şi prefecţii, care vor deveni, î n s ă func­
indivizi care exercită autoritatea efectivă în stal, sau, t e l puţin, participă
ţionari publici)
i . 210
la aceasta .
tehnicienii: profesionalizarea politicii şi dezvoltarea unei cu­
Studiul sociologic al elitelor se o c u p ă , în special, d e următoarele noaşteri ştiinţifice şi tehnice a acestui d o m e n i u au făcut posibilă creşte­
probleme: rea puterii c o m p e t e n ţ e i ; a s c e n s i u n e a tehnicienilor a provocat o mutaţie
c o m p o z i ţ i a elitelor în opinia publică, care a î n c e p u t să vadă clasa politică ca pe o adunătură
originea socială şi demografică a celui caic Ic i uiiipuii incompetentă şi ineficientă 2 1 1
modul lor de formare, recrutare, selecţie, p r o m o v a r e , militanţii: sunt m e m b r i de vârf ai organizaţiilor partidelor; ei
Elitele politice nu sunt o m o g e n e , existând mai mullc g r u p u r i ce le sunt activiştii şi cadrele partidelor politice iar modalitatea de recrutare
alcătuiesc, subspecializări şi subdiviziuni. Principala distincţie c s l c cea poate fi a d e z i u n e a (din p r o p r i e iniţiativă) sau c o o p t a r e a de către partidul
dintre politică (decizie) şi administraţie (execuţie) în practică, această respectiv, din cadrul altor structuri.
separare are tendinţa de a se atenua, deoarece- administratorii joacă un C o o p t a r e a este un m e c a n i s m foarte interesant de recrutare a resur­
rol cheie î n pregătirea deciziei d a r şi pentru că există 0 tendinţă d e des selor u m a n e în organizaţiile politice (şi nu n u m a i ) . Nu î n t o t d e a u n a sunt
centralizare şi d e l e g a r e a deciziei. C l a s a administrativă nu cslc. lipsilă de "vânaţi" o a m e n i pentru abilităţile lor deosebite, deşi, de m u l t e ori, aşa
putere, dimpotrivă, a r e o m a r e p u t e r e pentru c ă reuşita unei politici de­ stau lucrurile. P o t fi urmărite, însă, şi alte scopuri: obţinerea sprijinului
p i n d e d e zelul sau r e a u a voinţă a celor care o implementează, care Ic dan politic din partea unor grupuri sociale, slăbirea unei organizaţii rivale
o formă concretă, uneori diferită de orientarea iniţială. T o t u ş i , de obicei, sau rezolvarea u n o r conflicte. în R o m â n i a , de e x e m p l u , un fenomen
există c o e z i u n e între administratori şi politicieni, deşi m o d u l lor de re­ foarte frecvent a fost c o o p t a r e a liderilor sindicali în politică, m e c a n i s m
crutare este diferit.
211
în unele viziuni, tehnicienii ar fi adevăraţii deţinători ai puterii, transformându-se
în tehnocraţie (Bell, D.: The Corning of Post-lndustrial Society. A Venture în Social
Bouthoul, op. cit., p. 50. Forecastmg, N e w York, Basic Books, 1973, pp. 3-33).

134 135
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE

prin care se d o r e a - printre altele - obţinerea şi m e n ţ i n e r e a păcii sociale.


fost abolită. Categoriile sociale excluse prin sistemul de învăţământ să
Eficacitatea acestei iniţiative a fost d e m o n s t r a t ă de scăderea d r a m a t i c ă a 215
acceadă la marile şcoli r ă m â n excluse şi din elita p o l i t i c ă .
212
mişcărilor s i n d i c a l e .
Această viziune este parţial contrazisă de către un alt mare sociolog
Aceste slatusuri nu sunt exclusive, în sensul că pot exista p e r s o a n e
francez, R a y m o n d B o u d o n . Pe baza analizei statisticilor şcolare şia an­
care să facă parte din d o u ă sau mai m u l t e categorii, mai ales în cazul chetelor sociologice el a arătat că nu este vorba de o autoreproducere
cumulului de funcţii: de e x e m p l u , un ministru p o a t e fi, în acelaşi timp, şi completă şi că, de fapt, mobilitatea socială, deşi lentă, este incontestabi­
p a r l a m e n t a r al unui partid. Nu de puţine ori, cariere politice spectaculoa­ lă' 1 ".
se î n c e p fără afiliere partizană, din poziţia de consilier de c a m p a n i e elec­
Boudon nu neagă rolul educaţiei c a „instanţă d e s e l e c ţ i e " 2 1 7 : şcoala
torală sau de funcţionar public.
arc nu numai o funcţie de transmitere culturală dar şi de selecţie şi orien­
D i n p u n c t de vedere demografic, elitele politico-administralive sunt tau- a indivizilor către diferite niveluri ale ierarhiei sociale şi politice. în
p r e d o m i n a n t gerontocratice şi m a s c u l i n e . Societăţile o c c i d e n t a l e există o corelaţie pozitivă între poziţia social-
în c e e a ce priveşte originea socială, teoretic, prin mecanismele, re­ politicâ şi reuşita şcolară. î n v ă ţ ă m â n t u l j o a c ă un rol important în repro­
prezentării d e m o c r a t i c e , elitele ar trebui recrutate din toate grupurile ce ducerea sociala datorită inegalităţii de şanse de acces, în special, în învă­
alcătuiesc structura socială. în practică, elitele se recrutează doar din ţământul .superior, foarte selectiv. D a r deosebirile de calitate a moştenirii
câteva, grupuri, de obicei aflate - din p u n c t u l de vedere al capitaluriloi Culturale în funcţie de originea socială (statusul social atribuit) nu expli­
e c o n o m i c , social, cultural, simbolic - în vârful ierarhici sociale. I )6 C3 şi că decât iuti o mică măsură inegalitatea de şanse de acces, ele explicând
c u m se î n t â m p l ă acest lucru? mai degrabă diferenţele de reuşită şcolară. Societăţile occidentale sunt
P r o b l e m a c o m p o z i ţ i e i sociale a elitelor politice a fosl mult Studiată societăţi merilocratice, în care statusul social este determinat de nivelul
de către s o c i o l o g i . Astfel, C h a r l e s W r i g h l Mills, sociolog american de şcolarizării, o r i g i n e a socială având, la niveluri egale de şcolarizare, o
inspiraţie marxistă, a d e m o n s t r a t , în cartea sa "Elita puterii" , pe baza intervenţie slabă. Teoria „ r e p r o d u c e r i i " este o teorie tautologică, finalis-
unui studiu empiric, statistic, că există o Icgăliuă strânsă, in SI IA, înlie lă, ce nu ar a d u c e nimic nou .
clasa politică a m e r i c a n ă şi marile c o m p a n i i private, Astfel, bogăţia (pu
terea e c o n o m i c ă ) şi puterea politică se c o m b i n ă pentru 0 c i r a 0 singura
ELITE POLITICE ÎN COMUNISM ŞI POSTCOMUN1SM
elită a puterii.
21
Pentru Pierre B o u r d i e u ' , capitalul simbolic educaţional şi culm D u p ă p ă r e r e a lui R a y m o n d A r o n societatea industrială are două ex­
ral - este mai important decât capitalul e c o n o m i c . I',1 a demonstrai rolul presii: cea democratică, occidentală şi cea bolşevică 2 1 9 . Bolşevicii au
sistemului de î n v ă ţ ă m â n t , al Marilor Şcoli Franceze (şcoala naţională tic crezut că înlocuiesc capitalismul cu altă orânduire dar au descoperit cu
administraţie - E N A , şcoala normală superioară, şcoala politehnică, totul altceva: o tehnică de dezvoltare a unei societăţi industriale care nu
şcoala d e m i n e , telecomunicaţii, poduri şi drumuri c l c . ) în recrutarea a apărut spontan în ţara lor ci pe care o planifică. Partidul unic se identi­
elitei politice franceze. Selecţia c a n d i d a ţ i l o r este foarte Strictă în aceste fică, astfel, nu cu proletariatul ci cu antreprenorul. Aron nu este singurul
şcoli, efectivele sunt limitate iar absolvenţii acced în cele mai înalte care consideră regimurile c o m u n i s t e ca expresii ale modernităţii şi ale
funcţii politice şi administrative. Capitalul simbolic se r e p r o d u c e de la o societăţii industriale.
generaţie Ia alta, astfel încât nu există o veritabilă mobilitate socială a
clasei politice. Ea se a u t o r e p r o d u c e , chiar d a c ă ereditatea funcţiilor a Pentru date noi şi noi abordări cu privire la această teză dar şi despre elitele din
alte ţări europene vezi: Suleiman, E.; Mendras, H.: Recrutarea elitelor în Europa
(trad. de Beatrice Stanciu), Amarcord, Timişoara, 2001.
212
Boudon, R.: L'inegalite des chances. La mobilite sociale dans les socie'tes indus-
Ghebrea, G.. "The role of social dialogue în România", în Lafoucriere, C., L. trielles, ed. cit., p.213.
Magnusson: The enlargement of social Europe, ETUI-REHS, Brussels, 2005, p.159. 2.7
Ibidem., p.7.
2
" Mills, C. VJ.-.The Power Elite, Oxford University Press, N e w York, 1970. 2.8
Ibidem, pp. 213-217.
214
Bourdieu: op.cit., pp.90-112 ; 202-206. 219
Aron, op.cit., pp. 47 şi 59.

136 137
MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE

Nu există un c o n s e n s pentru a d e n u m i societăţile c o n d u s e de regi­


în ultimii ani ai regimului, exista tendinţa de a dubla funcţiile din
murile c o m u n i s t e . O o a r e c a r e notorietate a avut t e r m e n u l de "socialism administraţie prin funcţii politice; de exemplu, în R o m â n i a primarul
real existent", spre a deosebi realităţile " o n t o l o g i c e " de ideologia "socia­ (preşedintele consiliului p o p u l a r local) era şi secretarul de partid al or­
lismului ştiinţific". C o n c e p t u l de socialism real a fost e l a b o r a t de c ă t r e ganizaţiei de partid din localitatea respectivă, prefectul (preşedintele
' 220 consiliului popular j u d e ţ e a n ) era şi secretarul organizaţiei j u d e ţ e n e de
disidentul est-german R u d o l f B a h r o . B a h r o defineşte socialismul real partid etc.
existent ca: V o s l e n s k y " s p u n e că n o m e n c l a t u r a creşte rapid d u p ă luarea pute­
1). O cale necapitalistă de industrializare şi de m o d e r n i z a r e , în ge­ rii, prin recrutări şi cooptări de noi m e m b r i . N o m e n c l a t u r a a fost o clasă
care îşi n e g a propria existenţă, deşi, numai în U n i u n e a Sovietică n o m e n ­
neral
clatura n u m ă r a 15 milioane de p e r s o a n e .
2 ) . O societate organizată pe principiul subalternităţii, în c a r e oa­
Principalele trăsături ale nomenclaturii, aşa c u m au fost ele identifi­
menii liberi sunt transformaţi în subalterni, care nu au dreptul la decizie cate de Voslensky, sunt:
şi nici la iniţiativă. Suballemitatea nu este, ca într-o ierarhie obişnuită, o
1). O clasă c a r e ia decizii iar restul societăţii se s u p u n e . Nu sunt
funcţie, ci d e v i n e o caracteristică a individului c a r e î n d e p l i n e ş t e acea
funcţionari publici, în serviciul p o p o r u l u i , ci o m i n o r i t a t e c a r e exercită
funcţie. A c e s t principiu paralizează iniţiativa, distruge individualitatea şi monopolul tuturor drepturilor politice
d e t e r m i n ă o iresponsabilizare generalizată. D a c ă o a m e n i i nu participă la
2). Beneficiari ai unui sistem care le oferă avantaje substanţiale,
decizie, n i m ă n u i nu-i pasă ce se î n t â m p l ă , dacă obiectivele sunt realizate
mai ales în ţări în care majoritatea populaţiei suferea din c a u z a penuriei.
sau nu, n i m e n i nu se simte responsabil pentru eşecuri. în afara salariilor mari, exista p a r t e a invizibilă a avantajelor: magazine
3). Identificarea individului cu funcţia creează o diviziune socială exclusive, l u x o a s e d a r Ia preţuri foarte mici; locuinţe la fel; vacanţe în
b a z a t ă pe s e p a r a r e a netă între concepţie şi execuţie. J a c e k Kuron adăuga rezidenţe de lux dar p u s e la dispoziţie aproape gratuit; călătorii în străi­
aici " l e g e a e c o n o m i c ă fundamentală a socialismului r e a l " : d a c ă în capi­ nătate; " c a d o u r i " . I m e n s e l e avantaje întăreau disciplina şi conformismul.
talism scopul producţiei este profitul, în socialismul real legea funda­ Cine era dat afară din funcţii pierdea imediat toate avantajele. Funcţia
mentală este producţia pentru producţie era omul.
4). Etatismul
3). A u t o r e p r o d u c e r e a . Treptat, n o m e n c l a t u r a devine (nemărturisit)
5). C o r p u l funcţionarilor d e v i n e o profesie c a r e se autoreproduce, ereditară, copiii nomenclaturiştilor devenind tot nomenclaturişti. Ea nu
d e v i n e o clasă socială. îşi mai recrutează noi m e m b r i din păturile populare
Această clasă este cunoscută sub mai multe n u m e : " n o u a clasă" 4). Rotaţia cadrelor: un aparatchik poate fi, pe rând, ministru, pri­
(Milovan Djilas, camaradul lui Tito, devenit, apoi, disident); nomenklatura mar, secretar de partid într-un C A P , director de uzină, redactorul şef aul
(Mihail V o s l e n s k y ) ; birocraţia de partid ( C l a u d e L e f o r t ) 2 2 1 . unui ziar, a m b a s a d o r etc. - fără ca statutul său de nomenclaturist să se
Aparatul partidului c o m u n i s t d e v i n e o n o u ă clasă politică, o biro­ modifice.
craţie care m o n o p o l i z e a z ă puterea d a r şi b u n u r i l e , prin naţionalizare, 5). N o m e n c l a t u r a , deşi alcătuită din oameni activi, c a r e m u n c e a u
control ideologic şi teroare. Aşa c u m s p u n e a Troţki, n o u a clasă a trans­ întreaga zi, era o clasă parazitară, pentru că ea c o n s u m a din ce în ce mai
format dictatura proletariatului într-o dictatură c o n t r a proletariatului. mult, fără a contribui cu nimic la crearea avuţiei naţionale, ceea ce a
V o l s l e n k y identifică principalele categorii ce c o m p u n nomenclatu­ contribuit la sărăcirea populaţiei.
ra: înalţii funcţionari din partid; înalţii funcţionari din administraţie; 223 '

înalţii funcţionari din armată; înalţii funcţionari din serviciile secrete; Vladimir Paşti consideră că, în afara n o m e n c l a t u r i i , mai exista o
directorii marilor întreprinderi. categorie socială care se lupta p e n t r u controlul statului şi al societăţii:
O b s e r v ă m că nu toţi cei care o c u p a u anumite funcţii în partid sunt M3 Voslensky, M.: La Nomenklatura, Belfond, Paris, 1980, pp. 97-132.
220
Bahro, R.: Je continuerai mon chemin, Maspero, Paris, 1979, pp.79-93. Paşti, V.: România în tranziţie. Căderea în viitor, Nemira, Bucureşti, 1995, pp
nomenclaturişti, ci n u m a i ce c a r e o c u p a u funţii retribuite.
221
Lefort', C: Elemenls d'une critique de la bureaucratie, Gallimard, Paris, 1971. 60-78. ' '

138 139
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII
7. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE
tehnocraţia. T e h n o c r a ţ i a era alcătuită din următoarele g r u p u r i : t e h n o c r a ­
ţia industrială, tehnocraţia academică (în cercetare, proiectare şi învăţă­ din rândul întâi fiind înlocuită de nomenclaturiştii de rangul doi şi de
foşti m e m b r i ai serviciilor secrete; aceste persoane aveau o oarecare ex­
mântul superior), tehnocraţia administrativă (în ministere, centrale
perienţă administrativă dar şi capital e c o n o m i c şi relaţional.
industriale şi C o m i t e t u l de Stat pentru Planificare), t e h n o c r a ţ i a militară,
"foarte alergică la controlul politic al a r m a t e i "
224 Paşti consideră că n o u a clasă d o m i n a n t ă este alcătuită d i n elita pu­
în R o m â n i a , istoria competiţiei politice dintre n o m e n c l a t u r ă şi teh­ terii şi elita banilor, cu o tendinţă de unificare a celor d o u ă grupuri, pen­
nocraţie a c u n o s c u t mai multe etape: tru că d r u m u l spre p u t e r e şi d r u m u l spre bani au traiectorii c o m u n e .
Tehnocraţia industrială, care a jucat un rol cheie în căderea lui Ceauşescu,
1). Distrugerea tehnocraţiei tradiţionale interbelice
a prosperat în primii ani d u p ă 1989 ca "directocraţie " (Andrei Cornea),
2). F o r m a r e a noii tehnocraţii, prin procesele de industrializare şi na­
beneficiind d e privatizări f i c t i v e (aşa-numita m e t o d ă M E B O sau P A S -
ţionalizare, care au eliminai fragmentarea tehnocraţiei
urile) şi de "firmele c ă p u ş ă " (firme private, c o n d u s e de chiar directorii
3). C o m p r o m i s u l lui Ceauşescu, care, în timpul industrializării for­
întreprinderilor de stat, care erau favorizate în aprovizionarea firmelor
ţate şi extensive, a permis tehnocraţiei să îşi sporească puterea, pentru c ă
de stat, care primeau c o m e n z i avantajoase de la firmele de stat, dar pă­
industrializarea nu se putea face fără tehnocraţie
guboase pentru acestea din urmă, d u c â n d la falimentul firmelor d e stat).
4). De t e a m a pierderii controlului politic, nomenclatura şi
C e a u ş e s c u însuşi contraatacau, pentru a înlătura "vârfurile" tehnocraţiei între 1996 şi 2000, în timpul guvernării Convenţiei D e m o c r a t i c e ,
tehnocraţia industrială a primit n u m e r o a s e lovituri, prin restructurarea
din funcţii importante
sau lichidarea u n o r mari întreprinderi. Nu de puţine ori, ea s-a aliat cu
5). în anii ' 8 0 are loc o repliere a tehnocraţiei, care î n c e p e să pene­
muncitorii, CU sindicalele, împotriva guvernelor din acel timp, pentru că
treze tot mai puternic în administraţie
aveau aceleaşi interese; menţinerea subvenţiilor d e Ia stat. î n aceeaşi
6). Conflictul dintre nomenclatură şi tehnocraţie d e v i n e toi mai arul
perioadă, a existat şi un rol politic al intelectualităţii civice şi umaniste,
către sfârşitul regimului, pe fondul crizei e c o n o m i c e : tehnocraţia nu mai
rol caic s a atenuai ulterior. De a s e m e n e a , s-a format tehnocraţia finan­
luptă pentru putere ci pentru propria supravieţuire. Schimbările din eco­
ciară, aflată în plină e x p a n s i u n e .
n o m i a mondială, din tehnologie, informatică, dezvoltarea terţiarului (in­
dustria d e c a d e , se dezvoltă serviciile) e t c , pun în pericol capacitatea Rolul politic al tehnocraţie industriale este vizibil şi din structurii
parlamentelor, între 1990 şi 1992, unde ponderea c e a mai importantă au
tehnocraţiei româneşti de a se adapta la aceste schimbări, în condiţiile
avut-o parlamentarii absolvenţi d e studii t e h n i c e 2 2 7
izolării R o m â n i e i ; or, tehnocraţia voia neapărat să se c o n e c t e z e la aceste
schimbări. Acest lucru era însă inacceptabil pentru regim, pentru că
s c h i m b a r e a e c o n o m i c ă şi tehnologică cerută de tehnocraţie ar fi însem
nat schimbarea raporturilor de putere, slăbirea bazei sociale a socialis­
mului real (adică, muncitorii industriali) şi, în final, pierderea controlului
absolut.
în concluzie, Paşti consideră tehnocraţia o forţă importantă în pră­
buşirea socialismului real.
Ce s-a întâmplat după prăbuşirea socialismului real? C u m s-a for­
mat noua elită politică? Din cine este ea alcătuită? Ce s-a întâmplat cu
n o m e n c l a t u r a ? A dispărut ea?
Dumitru S a n d u 2 2 5 crede că a avut loc o reconversie a elitelor, teză
împărtăşită şi de alţi autori, din alte ţări p o s t e o m u n i s t e 2 2 6 , nomenclatura
1994aJUk' T
' 61 a l
" C u U u r a l
consequences o f economic transition, Fates, Troyes,
Ibidem, p. 137-141. 227
Culic, I.: Câştigătorii. Elita politică şi democratizare în România 1989-2000
Sandu, D.: Sociologia tranziţiei, Staff, Bucureşti, 1996, p. 2 8 .
Limes, CIuj-Napoca, 2002, p. 128, 144.

140
141
8. CULTURA POLITICĂ

2). N o r m e l e politice sunt moduri tle acţiune pentru punerea în


practică a ideilor. D e exemplu: " e o datorie cetăţenească să participi la
8. CULTURA POLITICĂ vot"; " g u v e r n u l poate fi schimbat n u m a i în cadrul prevederilor constitu­
ţ i o n a l e " e t c . N o r m e l e interiorizate dictează acţiunea, conduita fiecăruia,
în funcţie de idei, în special de atitudinile respectivului individ. N o r m e l e
CONCEPTUL DE CULTURĂ POLITICĂ fac, de a s e m e n e a , legătura dintre statusul social al cuiva şi comporta­
mentul său pentru că ocupanţii unui statut social trebuie să se c o m p o r t e
C u l t u r a politică este un sistem tle idei, n o r m e şi obiecte, privind ro­ într-un a n u m i t m o d , prescris de acel status.
lul activităţii politice, şi, în special, importanţa acesteia pentru c o e z i u n e a
C u l t u r a politică, în special datorită n o r m e l o r politice, j o a c ă un rol
socială. Principalele d i m e n s i u n i de operaţionalizare ale acestui c o n c e p t foarte i m p o r t a n t în funcţionarea politicii. Fără ea, politica ar deveni o
sunt: junglă, un h a o s periculos. N o r m e l e sunt importante pentru funcţionarea
1). I d e i l e p o l i t i c e sunt m o d u r i de gândire şi de o r g a n i z a r e a conşti­ instituţiilor şi organizaţiilor politice, reglementând statusurile şi rolurile
inţei u m a n e . Principalele categorii de idei politice s u n t : politice. C u l t u r a creează şi m e n ţ i n e ordinea normativă, adică un sistem
a). Credinţele politice sunt propoziţii simbolice c a r e consideră un de reguli care controlează c o m p o r t a m e n t e l e politice. Respectul normelor
lucru ca adevărat. De e x e m p l u : " C e a u ş e s c u a fost un d i c t a t o r " ; " D e m o ­ este asigurat prin mai multe m e c a n i s m e , în special prin utilizarea stimu­
craţie î n s e a m n ă m u l l i p a r t i d i s m " etc. lentelor pozitive ( r e c o m p e n s e ) şi negative (sancţiuni). Ordinea normati­
b ) . Atitudinile politice sunt evaluări pozitive, negative sau neutre vă nu este niciodată 1 0 0 % strictă. Există î n t o t d e a u n a excepţii de la
ale realităţii politice. De e x e m p l u : " S u n t pentru p r e z e n ţ a femeilor în reguli şi transgresări tacite ale regulilor.
p o l i t i c ă " ; " G u v e r n u l actual este ineficient"; " A d e r a r e a la N A T O a fost In afara n o r m e l o r formale există şi n o r m e l e informale şi, aşa c u m
u n p r o g r e s pentru R o m â n i a " . am m a i discutat, informalul j o a c ă un rol cheie în funcţionarea politicu­
c ) . Valorile politice sunt criteriile pe b a z a cărora se fac evaluările şi lui.
se f o r m e a z ă astfel atitudinile. Valorile sunt idei privind lucrurile consi­ 3). Ideologiile politice sunt combinaţii dintre ideile politice şi nor­
derate ca importante/neimportante; bune/rele; corect/greşit; dezira- mele politice. De exemplu, m a r x i s m u l a p r o m o v a t nu n u m a i credinţe,
bil/indezirabil. D e e x e m p l u : " e b i n e s ă respecţi legile"; " e important s ă valori şi atitudini specifice (de e x e m p l u , egalitatea, proprietatea comu­
ai spirit c r i t i c " ; " c o m p e t e n ţ a e s t e foarte importantă în p o l i t i c ă " e t c . nă) dar şi n o r m e de c o m p o r t a m e n t , m o d u r i de acţiune pentru punerea în
flY Opiniile politice. De. obicei, mai ales în plan epistemologic, opi­ practică a a c e s t o r idei (de exemplu, crearea partidelor comuniste, unirea
niile sunt tratate prin opoziţie cu c u n o a ş t e r e a ştiinţifică, cu adevărul şti­ proletarilor, revoluţia comunistă universală e t c ) .
inţific, fiind c o n s i d e r a t e " p ă r e r i " fără un fundament ştiinţific, 4). Limbajul politic este vehiculul de transmitere a culturii politi­
manifestări ale simţului c o m u n . S o c i o l o g i a utilizează, de a s e m e n i dis­ ce, transversal (între indivizii şi grupurile dintr-o societate dată) şi longi­
tincţia opinii/atitudini, considejrând^o^inijlexa expresii_verbale ale atitu- tudinal (de la o generaţie la alta). Vocabularul politic este produsul unei
dinilor. Sociologul nu are acces direct la atitudinile reale, sincere, istorii î n d e l u n g a t e , al relaţiilor de putere care au funcţionat într-o socie­
profunde ale oamenilor, decât prin intermediul opiniilor e x p r i m a t e ver­ tate, al dominaţiei u n u i grup sau a altuia. Analiza de conţinut a discursu­
bal. P e n t r u a afla cât mai exact atitudinile şi a micşora, astfel, gradul de lui politic, d a r şi a discursului c o m u n , este revelatoare pentru organizarea
i m p r e c i z i e şi distanţa dintre atitudini şi opinii, sociologia a p u s la punct politică a respectivei societăţi. S c h i m b a r e a politică p r o d u c e şi schimbări
şi a rafinat mai m u l t e m e t o d e şi tehnici, în special scalele de atitudine. în limbajul politic. D i s p a r şi apar cuvinte, se s c h i m b ă conotaţiile. De la
A c e s t e a măsoară valenţa (pozitivă, negativă, neutră) dar şi intensitatea "limba de l e m n " oficială a regimului comunist, cu expresii şi propoziţii
atitudinilor. prefabricate ( e x e m p l e : "societatea socialistă multilateral dezvoltată", "să
e ) . Mentalităţile politice sunt sisteme c o m p l e x e culturale îmbinând facem totul", " m u l t iubitul şi stimatul c o n d u c ă t o r " , "oamenii muncii de
mai multe tipuri de idei politice (credinţe, atitudini, valori) la oraşe şi s a t e " , " o r g a n de partid şi de stat" e t c ) s-a trecut, imediat d u p ă
interrelaţionate
143
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

d e c e m b r i e I9K9 la o nouă limbă tle lemn, de e x e m p l u : " o d i o s u l dictator care afirmă ataşamentul m e m b r i l o r societăţii faţă de regimul politic res­
şi sinistra lui soţie", " o a m e n i de b i n e " ele. C u v i n t e l e au reflectai COnflic pectiv, faţă de valorile, n o r m e l e şi simbolurile politice.
lele şi lupta pentru putere: " g o l a n " , "fesenist", "neocomunist", "mineri Eroizarea, crearea de e r o i politici şi sacralizarea conducătorilor
a d e " . T r e p t a t , au (re)inlral, în discursul public şi îu cel c o m u n , termeni (de exemplu, cultul personalităţii). Eroizarea îşi are reversul în d e m o n i -
referitori la mutaţiile din societate şi e c o n o m i c : drepturi, libertăţi, demo­ 229
zarea adversarilor, m e c a n i s m u l care p r o d u c e eroi p r o d u c e şi d e m o n i .
craţie, piaţă, patroni, tranziţie, integrare, acquis comunitar. Miturile politice constau în atribuirea de sens realităţii (vieţii
Limbajul politic nu se rezumă d o a r la funcţia de c o m u n i c a r e , cl cotidiene, relaţiilor sociale, organizării sociale), în raport cu o ordine
având şi alte funcţii, p r e c u m : sacră, magică, parţial ascunsă, pe care numai pontifii, ca interpreţi auto­
funcţia identilară, de m a r c a r e a distincţiei în raport cu alte gru­ rizaţi ai textelor sacre, sunt capabili să o reveleze o a m e n i l o r obişnuiţi.
Aceştia devin astfel iniţiaţi, cred şi atestă adevărul, care r ă m â n e inacce­
puri sau familii politice
sibil neiniţiaţilor. Prin urmare, e l e m e n t e l e principale ale mitului sunt:
substitui al contactului fizic ordinea trancendentă, ascunsă, care dă sens lumii i m a n e n t e ; textele sa­
parafarea unei înţelegeri, de exemplu, promisiunile, făcute în
c a m p a n i a electorală. cre; pontifii; fidelii; neiniţiaţii. *
230
5). S i m b o l u r i l e politice sunt lucruri care reprezintă mai m u l t decât în această c h e i e p u t e m interpreta foarte uşor m a r x i s m u l : necazu­
ele însele: rile vieţii cotidiene a muncitorilor p o t fi explicate prin teoria luptei de
O b i e c t e , p r e c u m drapele, steme, e m b l e m e , sceptre, sigle, uni­ clasă şi e x p l o a t a r e a lor de către capitalişti. Viaţa obişnuită capătă sens
dacă vedem în filigranul ei o r d i n e a ascunsă, legile istoriei care d u c cu
forme. necesitate la izbucnirea revoluţiei şi la instaurarea dictaturii proletariatu­
G e s t u r i : surâsuri, saluturi, îmbrăţişări; de e x e m p l u , îmbrăţişările lui. Această o r d i n e secretă este relevată de textele sacre ale lui M a r x şi
dintre şefii de stat comunişti indicau cât de călduroase sau tensionate Engels dar sensul lor nu este accesibil decât celor iniţiaţi, comuniştilor,
erau relaţiile. prin intermediul pontifilor şi interpreţilor autorizaţi (ideologii şi liderii
C u v i n t e : limbajul este, de fapt, o colecţie de simboluri, un sis­ partidului).
tem de s e m n e vocale, cel m a i i m p o r t a n t sistem de s e m n e din societate Multe mituri politice se referă la m o m e n t u l originar (întemeierea,
-228
umana . Revoluţia etc.) dar unele izvorăsc c h i a r din timpul prezent: p r o b l e m e ,
C e r e m o n i i şi serbări civice, organizate în ocazii excepţionale: conflicte, tensiuni şi frustrări actuale, dificil de rezolvat, devin suporta­
intrarea în N A T O , vizite ale u n o r şefi de stat sau alţi lideri politici. Ce­ bile prin trecerea lor din planul real în cel simbolic. Perioadele de tranzi­
remoniile consolidează spiritul c o m u n i t a r şi creează legitimitate politică ţie sunt favorabile mitizării pentru că miturile reprezintă p u n c t e de
Ritualuri; spre deosebire de ceremonii, ritualurile sunt repetitive sprijin pentru o a m e n i i care se confruntă cu o realitate nouă, incertă, câ­
şi organizate cu o anumită cadenţă, cu o anumită ritmicitate, la perioade teodată ameninţătoare, dificil de înţeles şi de controlat. E x e m p l e de mi­
fixe de t i m p (de exe.mplu, alegerile, c o m e m o r ă r i l e , aniversările politice, turi politice: conspiraţia universală, progresul, sfârşitul istoriei.
zilele naţionale). E l e se desfăşoară în conformitate cu riturile, cu norme­ Raoul G i r a r d e t 2 3 descrie patru mituri politice (care se regăsesc şi în
le care r e g l e m e n t e a z ă c o m p o r t a m e n t u l colectiv în aceste ocazii şi care cultura politică românească): mitul Conspiraţiei, al Salvatorului, al Vârstei
fac legătura dintre membrii şi c o n d u c e r e a organizaţiilor şi grupurilor,
consolidând, astfel, coeziunea socială. De e x e m p l u , sărbătoarea zilei
naţionale este un prilej pentru a c o n s o l i d a coeziunea naţiunii, pentru a-i zzs
Noelle-Neumann, E.: Spirala tăcerii. Opinia publică - învelişul nostru social
celebra forţa şi calităţile şi pentru a creşte î n c r e d e r e a în r e g i m şi în li­ (trad. Vlad Cucu-Oancea), Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2004, p. 183.
deri. Alegerile nu sunt n u m a i m e c a n i s m e pentru a se ajunge la nişte re­ 230
Pentru interpretarea marxismului ca mit politic vezi şi Boia, L : Mitologia ştiinţi­
zultate, la nişte decizii ci şi ritualuri de socializare şi integrare politică, fică a comunismului, Humanitas, Bucureşti, 2 0 0 5 ,
228
Bergcr, P.L., T. Luckmann: The Social Construction of Reality, The Penguin 231
Girardet, R.: Mituri şi mitologii politice. Institutul European, Iaşi, 1997, pp. 30-
80.
Press, , All'en Lane, 1967, p. 59.

144 145
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

tic A u r şi al Unilăţii. Aceste mituri, CU referire la expresia lor r o m â n e a s ­ N e v o i a de mitizare şi eroizare este prezentă din plin şi în regimuri
că, au fost discutate şi exemplificate şi de autori r o m â n i ' „ateiste" c u m au fost cele c o m u n i s t e . Cultul personalităţii, prin care lide­
Prin mit, puterea politică este asociată cu ordinea socialii dar şi cu rii c o m u n i ş t i au fost investiţi cu puteri supranaturale, î m p r u m u t ă multe
ordinea lumii, cu c o s m o s u l . în acest sens, puterea d e v i n e eroică, luptând e l e m e n t e din mit şi din religie. Astfel, cultul personalităţii lui Nicolae
împotriva haosului şi a pericolelor, potenţiale sau efective, care amenin­ C e a u ş e s c u a fost construit pornind de la motive b i b l i c e 2 3 8 . El este „slă­
ţă colectivitatea; puterea are astfel şi 0 sorginte divină, d e o a r e c e ea în­ vit" prin analogie cu lauda lui D u m n e z e u , este „lumina c e a adevărată",
făptuieşte p l a n u r i l e divinităţii. O r d i n e a socială este astfel sacralizată: din
este cel care arată drumul, este „fântână a apei vieţii" împlinire a vremu­
o p e r ă a oamenilor, ea capătă un conţinut divin, transcedental. Ea devine
rilor, a destinului R o m â n i e i . El este centrul unei treimi: „Partidul,
astfel intangibilă, mitul servind menţinerii puterii celor cere o deţin deja.
Ceauşescu, R o m â n i a " . C e a u ş e s c u este prezentat în volumele şi discursu­
Astfel, „legitimitatea politicului se î n r ă d ă c i n e a z ă în sacralitatea socialu-
rile o m a g i a l e ca un mântuitor al n e a m u l u i iar „hagiografia" sa are n u m e ­
, -„233
lui roase paralele cu Mântuitorul: s-a născut în mijlocul iernii, a dat dovezi
Sartori a c c e n t u e a z ă caracterul iluzoriu al miturilor; ele devin însă o de o precocitate neobişnuită şi se sacrifică pentru ţară. D u p ă moartea sa,
forţă politică reală atunci când iluzia este trăită ca realitate, prin convin- Ceauşescu a dat naştere unui mit a n t o n i m , fiind considerat Antihrist,
' 234 diabolic, malefic, „odiosul dictator şi sinistra sa soţie", c u m suna formu­
gere .
la prin care era descris în primele luni d u p ă 1989.
Semnificative definiţii ale mitului vin din z o n a studiilor culturale şi
P r o c e s e l e de demitizare şi dezeroizare sunt frecvente şi marchează
a antropologiei. Astfel, M i r c e a E l i a d e 2 3 5 observă, d i n c o l o de inepuizabi­
mutaţii nu n u m a i în cultura politică ci şi în puterea politică, noile elite
la diversitate a miturilor, e l e m e n t u l c o n s t a n t : f u n d a m e n t a r e a lumii reale
politice dorind să se legitimeze şi să se distingă prin noi seturi de simbo­
de către sacru. M i t u l relatează î n t o t d e a u n a o istorie sacră, fie a unei în­
luri politice, atacându-le, în acelaşi timp, pe cele vechi..
temeieri, fie a începuturilor, fie a înnoirii care repetă o c o s m o g o n i e .
C u l t u r a politică este un rezultat al c o m p o r t a m e n t e l o r politice învă­
P e n t r u C l a u d e L e v i - S t r a u s s 2 3 6 mitul nu este o simplă poveste ci un
ţate, împărtăşite şi transmise de către membrii unei societăţi date. Prin
sistem riguros structurat, care reflectă structura socială şi relaţiile socia­
urmare, c o m p o r t a m e n t e l e politice nu sunt întâmplătoare sau creaţii strict
le. Levi-Strauss observă, inspirat, că „ n i m i c nu s e a m ă n ă m a i m u l t cu
individuale ci se înscriu în m o d e l e ( „ p a t t e r n s " 2 3 9 ) învăţate, transmise,
g â n d i r e a mitică decât ideologia p o l i t i c ă " 2 3 7 , care înlocuieşte, în societa­
împărtăşite.
tea c o n t e m p o r a n ă , rolul mitului. Levi-Strauss îşi ilustrează propria defi­
niţie a mitului cu o analiză magistrală a mitului lui O e d i p , d e m o n s t r â n d
TIPOLOGII ALE CULTURILOR POLITICE
reflectarea relaţiilor sociale de r u d e n i e , fie supraestimate, fie subestima­
te. Mitul lui O e d i p ar reflecta dilemele unei societăţi c a r e admite, simul­ C e a m a i uzuală tipologie a culturilor politice este c e a elaborată de
tan, originea divină şi p ă m â n t e a s c ă a o m u l u i , naşterea sa dintr-o fiinţă şi Almond şi V e r b a 2 4 0 , care identifică următoarele tipuri de cultură politică:
din d o u ă fiinţe, din bărbat şi din femeie. parohială, s u b o r d o n a t ă (tradiţională) şi participativă. Cultura politică
232
parohială este caracteristică u n o r societăţi (de exemplu, societăţi africa­
Vezi : Boia, L.: Istorie şi mit în conştiinţa românească, ed. a 4-a, Humanitas,
ne tribale, comunităţi locale a u t o n o m e ) în care specializarea rolurilor
Bucureşti, 2005; Cesereanu, R.: Imaginarul violent al românilor, Humanitas, Bucu­
reşti, 2003, pp. 181-208.
233
Denni, B„ Lecomte, P.: Sociologia politicului (trad. Marta Nora Ţărnea), Eikon, Heitman, K.: "Cultul personalităţii: Nicolae Ceauşescu", în: 22 no 6/2001
Cluj-Napoca, 2004, voi. 1, p.130. pp.10-11.
234
Sartori.G.: Teoria democraţiei reinterpretată (trad. de Doru Pop), Polirom, laşi, Linton, R.: The cultural background of personality, Appleton-Century New
York, 1945, pp. 30-40.
1999, p. 88.
235
..• Almond, A.G., Verba, S. : The Civic Culture. Politica!Atdtudes anddemocracy
Eliade, M.: Aspecte ale mitului, Univers, Bucureşti, 1978, pp. 5-20. în Five Nations, Sage, Newbury Park, CA, 1989, pp. 11-22 (în română: Cultura
236
Levi-Strauss, C: Antropologia structurală (trad. 1. Pecher), Editura politică, Bu­ civică (Atitudini politice şi democraţie în cinci naţiuni), CEU Press, Ed Du Style
cureşti, 1978, pp. 246-278. Bucureşti, 1996).
237
Ibidem, p. 250.
146 147
:;-:.Vî.:':t:.:..::."i •
' •*•"•••

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

politice e s t e insuficient cristalizată şi în c a r e nu există aşteptări legate de dacă societatea respectivă este seculară, pluralistă şi tolerantă, ea are o
schimbări sociale iniţiate de sistemul politic. C u l t u r a politică subordona­ „religie" oficială. Această „religie" este oglindită în sfera acţiunii sociale
tă există în societăţi cu s i s t e m e politice diferenţiate, în c a r e oamenii sunt prin deciziile luate de elite şi prin activităţile care pun în practică deci­
conştienţi de existenţa u n o r autorităţi g u v e r n a m e n t a l e specializate d a r în ziile. T o a t e acestea se b a z e a z ă pe un sistem de valori (sistemul central
care fluxurile principale ale c o m u n i c ă r i i şi deciziei sunt „ d e sus în j o s " de valori) despre care societatea în ansamblu crede că sunt cele mai im­
şi nu „ d e j o s în s u s " . în cultura politică participativă cetăţenii se rapor­ portante, că sunt „sfinte". C u l t u r a politică centrală şi autoritatea se spri­
tează în m o d activ la sistemul politic, contribuind la circulaţia informaţi­ jină reciproc pentru că instituţiile şi elitele societăţii afirmă şi aplică
ei şi la luarea deciziilor. A c e s t e a sunt tipuri ideale, ele practic nu există sistemul central de valori. Acest sistem central nu este î n t o t d e a u n a vizi­
în stare p u r ă d e c â t în m o d e x c e p ţ i o n a l . C e i doi autori citaţi identifică bil iar c o n s e n s u l social asupra lui în unele societăţi este mai mare, în
mai d e g r a b ă combinaţii ale celor trei tipuri în viaţa reală. altele mai mic. Sistemul central are, ca e l e m e n t e implicite, controlul
Există, însă, şi alte c r i t e r i i 2 4 1 : social şi ordinea socială. Această organizare socială, continuă Shils, răs­
A t i t u d i n e a faţa de g u v e r n a r e î m p a r t e culturile politice î n : con­ punde nu numai nevoii autorităţii de a i m p u n e decizia şi ordinea, dar şi
formiste (cele care sprijină regimul şi îl consideră capabil să menţină oamenilor obişnuiţi, care au nevoie de c o m u n i u n e cu grupul, cu naţiunea
o r d i n e a socială); reformiste (regimul nu este perfect dar există un acord din care fac parte. Desigur, această nevoie nu este înnăscută ci formată
social în privinţa reformelor posibile); revoluţionare (acordul social este prin socializare politică, prin intemalizarea n o r m e l o r şi valorilor politi­
socotit imposibil) ce. Sentimentele personale se deplasează asupra lucrurilor publice. Au-
G r a d u l de c o e z i u n e socială: culturi politice consensuale (favo­ lorilalca, c a r e este situată în chiar centrul acestor lucruri, este legitimată
rabile c o m p r o m i s u l u i , a c o r d u l u i social, s u d a t e de valori şi credinţe co­ şi în acest mod, pentru că este creditată a avea calităţi similare obiectelor
m u n e ) sau polarizate (sisteme d e atitudini care se înfruntă, uneori cu publice respective. N e v o i a de c o m u n i u n e politică (cu grupul social şi,
violenţă, şi c a r e sunt relativ egale ca forţă şi distribuţie în rândul popula mai ales, cu simbolurile sistemului central de valori) nu este repartizată
ţiei; p o p u l a ţ i a este divizată, adversarii politici sunt ostili, c a şi grupurile uniform îu societate. De obicei, un grup restrâns are „o c o n e x i u n e acută,
şi organizaţiile care îi susţin) pură şi vitală cu c e n t r u l " 2 4 3 şi manifestă intoleranţă faţă de orice încălca­
Pluralismul cultural: cultura politică oficială (dominantă sau re a valorilor sistemului central (sau, cel puţin, a valorilor afirmate de
majoritară; de obicei, se b a z e a z ă pe legitimarea r e g i m u l u i politic în elitele sistemului instituţional central). Dar, crede Shils, în m o d parado­
funcţiune); subcullurile politice (dc obicei, sunt creale d c grupuri margi­ xal, chiar din rândurile acestui g r u p apar şi cei care se vor o p u n e cel mai
nale din punct de vedere etnic, rasial sau o c u p a ţ i o n a l dar, dc fapt, repre­ violent atât sistemului central de valori cât şi sistemului central instituţi­
zintă grile specifice fiecărui grup social pentru a interpreta aceleaşi onal. Din aceste grupuri se recrutează viitorii profeţi, revoluţionari, ideo­
fapte sociale); contraculturile politice (subculturi nu numai diferite ci şi logi şi perfecţionişti (de tipul „taliban"). Naţionalismul extrem este, şi
o p u s e culturii politice oficiale. el, un efect „ n e p l ă c u t " al ataşamentului excesiv faţă de valorile culturii
D i n a m i c a ce există în culturile politice este surprinsă de către politice centrale. î n c o r p o r a r e a culturii centrale în masa populaţiei este
E d w a r d S h i l s 2 4 2 prin dialectica dintre centru şi periferie. D u p ă părerea imperfectă, întreruptă de devianţe, fragmentară. Totuşi, cultura politică
acestui autor, societatea are un centru. Participarea socială se face în centrală există şi funcţionează, asigurând ordinea şi consensul.
r a p o r t cu acest centru. A c e s t centru este un d o m e n i u al valorilor şi cre­ Culturile politice extremiste reprezintă un rezultat al conştientizării,
dinţelor, este c h i a r centrul ordinii simbolurilor, valorilor şi credinţelor de către unele grupuri sociale, a propriei excluderi şi respingeri. Nu este
care d o m i n ă societatea. A c e a s t ă z o n ă are caracteristicile sacrului. Chiar obligatoriu ca aceste grupuri să fie cele mai sărace sau cele mai margi-
nalizate, important este sentimentul lor de frustrare. N e m u l ţ u m i r e a aces-
241
Lagroye, J.: Sociologie politique, Presses de la fondation naţionale des sciences
politiques, Paris, Dalloz, 1993.
242
Shils, E.: "Centre and Periphery", în: The Logic of Personal Knowledge: Essays
243
Presented to Michael Polanyi, Routledge &Kegan Paul, NY, 1961, pp.l 17-130. Ibidem,p. 122.

148 149
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

lor grupuri esle un vchicol foarte eficace de a s c e n s i u n e politică, folosit tic, asupra exercitării cetăţeniei etc. Autoritatea politică poate fi ceva
de unii o a m e n i politici care nu au altă şansă de a accede la putere. îndepărtat, intangibil, exterior, chiar străin, care trebuie ascultat şi res­
Cultura politică a violenţei îşi are r ă d ă c i n i l e în condiţii de viaţă pectat; sau, dimpotrivă, o a m e n i i se simt implicaţi, simt nevoia să parti­
particulare (sărăcie, izolare, deprivare) trăite de unele grupuri excluse şi cipe la exercitatrea guvernării pentru că distanţa faţă de guvernanţi este
marginalizate. Cultura violenţei porneşte de la ideea că o r d i n e a politică redusă. La nivel politic această d i m e n s i u n e devine un raport între pasivi­
favorizează grupurile influente, că deciziile politice sunt luate în favoa­ tate şi participare, între a c c e p t a r e a regimurilor autoritare şi activitatea
rea acestor grupuri şi că grupurile exluse din punct de vedere social nu democratică.
se pot e x p r i m a decât prin violenţă şi acţiuni i l e g a l e 2 4 4 .
2). Axa individualism/colectivism; această d i m e n s i u n e reflectă
Culturile politice se diferenţiază şi în funcţie de teritoriu: p u t e m
echilibrul dintre libertatea individuală şi solidaritatea de grup. Ea se ex­
vorbi, astfel, de culturi politice naţionale, regionale, locale.
primă prin următorii indicatori: o p ţ i u n e a pentru familiile m o n o g e n e r a -
Cultura politică naţională este p r o d u s u l istoriei n a ţ i o n a l e , a relaţii­ ţionale sau pentru cele multigeneraţionale; decizia asupra vieţii proprii
lor d i n t r e grupurile principale ce alcătuiesc n a ţ i u n e a ; ea există în m e m o ­ (alegerea profesiei, căsătoria) p o a t e fi liberă sau dictată de familie; rata
ria colectivă şi se b a z e a z ă pe o limbă c o m u n ă , pe educaţia în sistemul divorţurilor şi separărilor etc. în politică, axa individualism/colectivism
şcolar controlat de statul-naţiune, în a u t o m a t i s m e l e inculcate î n c ă clin reflectă valorizarea fie a drepturilor şi libertăţilor individuale, fie prin
copilărie. în cadrul culturii politice naţionale, indivizii î m p ă r t ă ş e s c , din­ Supremaţia binelui c o m u n şi valorizarea sacrificiului personal. De ase­
colo de diferenţele inevitabile de atitudini şi valori politice, aceeaşi vizi­ menea, societăţile mai colectiviste sunt mai intolerante pentru că percep
une generală asupra m o d u l u i de organizare şi de guvernare a societăţii. diferenţa ca pe un potenţial pericol pentru colectivitate.
Diferenţele dintre culturile naţionale au fost magistral analizate de 3 ) . Axa feminitate/masculinitate. Există societăţi feminine, bazate
către G e e r t H o f s t e d e 2 4 5 . Hofstede a realizat, în anii v 7 0 ai secolului tre­ pe c o o p e r a r e şi întrajutorare şi există societăţi masculine, bazate pe
cut, o serie de d o u ă sondaje, aplicând 116. 0 0 0 de c h e s t i o n a r e în 70 de competiţie şi performanţă individuală; societăţi care valorizează negoci­
ţări. El clasifică culturile n a ţ i o n a l e ca sisteme de valori structurate în erea şi c o m p r o m i s u l şi societăţi care valorizează conflictul şi lupta direc­
funcţie de mai m u l t e axe: tă; societăţi care apreciază căldura u m a n ă , relaţiile, afectivitatea
1). D i s t a n ţ a faţă de autoritate: aceasta p o a t e fi mai m a r e sau mai re­ apropierea şi societăţi care apreciază mai mult valorile instrumentale:
dusă. A c e a s t ă d i m e n s i u n e reflectă inegalitatea socială şi c o n c e p ţ i a indi­ banii, bunurile, reuşita socială; societăţi care simpatizează cu cei slabi şi
vizilor în privinţa raporturilor de putere, manifestate într-o ierarhie societăţi care simpatizeză cu o a m e n i i puternici, de m â n ă forte.
(familie, şcoală, loc de m u n c ă , organizare politică). 4 ) . G r a d u l de evitare a incertitudinii. Acesta p o a t e fi redus sau ridi­
De e x e m p l u , în timpul copilăriei, relaţia dintre părinţi şi copii se cat. Astfel, există societăţi în care incertitudinea şi riscul sunt considera­
p o a t e b a z a pe disciplină, d e p e n d e n ţ ă şi respect, părinţii fiind percepuţi te lucruri n o r m a l e pe când în alte societăţi stabilitatea şi siguranţa sunt
ca distanţi; sunt, însă, societăţi u n d e distanţa dintre părinţi şi copii este mai apreciate.Există o a m e n i care se simt bine într-o lume în schimbare
redusă, în care copiii sunt trataţi ca egali şi apropiaţi ai părinţilor. Aici şi există o a m e n i care se tem de schimbare. De e x e m p l u , un proverb ro­
valorile sunt subsidiaritatea, i n d e p e n d e n ţ a , a u t o n o m i a , egalitatea în m â n e s c s p u n e " s c h i m b a r e a d o m n i l o r , bucuria n e b u n i l o r " . Această di­
drepturi, participarea la decizii, negocierea. m e n s i u n e este legată şi de gradul de toleranţă al unei societăţi. Există
A c e e a ş i p r o b l e m ă o r e g ă s i m în sistemul şcolar, în relaţiile dintre societăţi în c a r e c o m p o r t a m e n t e l e deviante sunt integrate şi există socie­
profesori şi elevi şi, mai târziu, în organizaţii, între şefi şi subordonaţi. tăţi în care c o m p o r t a m e n t e l e d e v i a n t e sunt suprimate, pentru că sunt
A c e s t e valori, inculcate î n c ă din copilărie şi c o n s o l i d a t e de î n t r e a g a percepute ca tulburătoare ale echilibrului şi stabilităţii sociale.
funcţionare a societăţii, îşi pun a m p r e n t a şi asupra relaţiilor politice din­ U r m ă t o r u l tabel sintetizează distribuţia câtorva culturi naţionale în
tre c o n d u c ă t o r i şi conduşi, asupra percepţiilor şi c o m p o r t a m e n t u l u i poli- funcţie de cele patru d i m e n s i u n i de mai sus:

14
Michaucl, Y.: Violence et politique, Gallimard, Paris, 1978, p.9-22.
15
Hofstede, G.: Culture's Consequences, Sage Publications, London, 1980.

150 151
MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

TABELUL 5: INTEGRAREA C E L O R PATRU DIMENSIUNI ALE a), mentalităţile sunt în avans faţă de instituţii; credinţele, valorile,
CULTURII
; U L l UK.11 POLITICE
1 iN' A
n Ţ
. iI O N A L E , , atitudinile cele mai influente se o p u n instituţiilor existente; în acest caz,
Grad de
k

instituţiile se pot schimba radical, prin revoluţii, sau numai gradual, prin
Distanţa Indivi­ Mascu­
evitare reforme
Ţări faţă de au­ dualism linitate
a incer­ b). instituţiile sunt în avans faţă de mentalităţi; c u m se poate reface
toritate
titudinii echilibrul, în acest c a z ? Prin campanii de informare, educare şi persuasiune?
Latine dezvoltate (Belgia, mare ridicat mediu medie U n a dintre cele mai importante dispute din cultura r o m â n ă ("teoria
Franţa, Argentina, Brazi­ spre formelor fără fond") ilustrează tocmai această ultimă situaţie: moder­
lia, Spania, Italia) ridicat
nizarea României ar fi avut loc prin schimbarea rapidă a instituţiilor,
Latine mai puţin dezvolta­ mare ridicat scăzut medie
c a i c nu ar fi fost susţinută de o schimbare corespunzătoare a mentalităţi­
te (Columbia, Mexic, lor. Astfel, aceste instituţii nu au putut funcţiona eficient, devenind
Venezuela, Chile, Peru, "forme fără fond". Susţinută de Titu Maiorescu, această " t e o r i e " a fost
Portugalia) combătută de Constantin D o b r o g e a n u - G h e r e a şi, mai târziu, de Eugen
Asiatice dezvoltate (Japo­ mare ridicat mediu ridicată
Lovinescu, adept al sincronismului societăţii româneşti cu cele occiden­
nia) t a l e ( ' I I riscul de a crea forme fără fond, m o d e r n i z a r e a R o m â n i e i ar fi
Asiatice mai puţin dezvol­ mare mediu scăzut medie
atât de urgentă, încât nu poate aştepta progresul mentalităţilor; singura
tate (Pakistan, Thailanda, spre
scăzut soluţie este să se creeze, prin voinţă politică, instituţii, care, funcţionând,
India, Filipine) SC vor u m p l e de conţinut, vor crea conţinutul.
Balcani (Grecia, Turcia, mare ridicat scăzut medic
Aşa c u m am mai menţionat, cultura politică este esenţială pentru
Iugoslavia)
mediu mediu mediu funcţionarea politicii. Principalele ei funcţii, din acest p u n c t de vedere,
Germanice (Austria, mică
spre spre sunt:
Germania, Elveţia)
ridicat ridicată I). Schimbările din cultura politică sunt o precondiţie a s c h i m b ă ­
mică scăzut ridicat ridicată rii politice şi sociale. încet, cultura politică oficială se erodează şi în
Anglo-saxone (Australia,
spre societate î n c e p să se r ă s p â n d e a s c ă idei politice opuse regimului. N e m u l ­
Canada, Marea Britanie,
mediu ţumirea latentă se transformă în contestare deschisă şi, astfel, devine
Irlanda, SUA)
Nordice (Danemarca, mică scăzut mediu scăzută posibilă s c h i m b a r e a regimului. Nici o schimbare politică nu a fost posi­
spre spre bilă fără o astfel de " p r e g ă t i r e " culturală. M a r e a Revoluţie Franceză din
Finlanda, Olanda, Norve­
mediu 1 ridicat 1789 a fost pregătită de răspândirea ideilor iluministe, căderea regimuri­
gia, Suedia)
Sursa: Hofstede, op.cit., pp. 211-228. lor c o m u n i s t e din E u r o p a a fost pregătită de erodarea conformismului şi
răspândirea ideilor legate de drepturile omului, de atracţia exercitată de
democraţiile p r o s p e r e occidentale.
ROLUL CULTURII POLITICE ÎN FUNCŢIONAREA 2). Integrarea politică. Prin intermediul culturii politice oamenii
POLITICII sunt socializaţi, li se inculcă anumite idei, n o r m e şi c o m p o r t a m e n t e ,
D a c ă v o m considera politicul ca sistem, se p u n e p r o b l e m a raportu­ conforme cu cultura politică a grupului respectiv. Astfel, o a m e n i i sunt
rilor dintre instituţiile politice şi mentalităţile politice. A c e s t e raporturi integraţi într-un microgrup, într-o categorie socială, într-o organizaţie
socială sau politică, într-o naţiune - devin m e m b r i ai acestor grupuri, nu
pot cunoaşte d o u ă situaţii 2 4 6 :
1). A c o r d perfect
2 ) . A c o r d i n c o m p l e t sau d e z a c o r d , pentru că: Vezi: Maiorescu, T.: "în contra direcţiei de azi în cultura română", în : Critice,
Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, pp. 75-83; Lovinescu, E.: Critice, Ancora,
Bucureşti, 1928, pp.36-50.
Bouthoul, op. cit., pp. 16-25.

153
152
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

n u m a i formal ci şi la modul efectiv. Integrarea se b a z e a z ă , astfel, pe 8.4. SOCIALIZAREA POLITICĂ


o b e d i e n ţ ă consimţită, pe interiorizarea culturii grupului în care indivizii
se integrează. I n t e g r a r e a politică se manifestă prin interesul pentru in­ Prin urmare, cultura politică j o a c ă un rol esenţial în m e n ţ i n e r e a şi
formaţiile politice, capacitatea de a avea cunoştinţe d e s p r e politică, de a s c h i m b a r e a ordinii politice. D a r şi cultura politică are propriile meca­
forma judecăţi politice, de a construi o identitate politică. M a i m u l l e nisme pentru a se forma, reproduce sau schimba. Achiziţionarea credintelor
d e s p r e integrarea politică, în capitolul 10, referitor la participarea politi­ .aUtiulmilp^ politice se numeşte socializare politică şi
că, al acestei lucrări. este, tuiul din principalele mecanisme de formare a culturii politice.
3). P o a t e c e a mai importantă funcţie a culturii politice este î n s ă T o a t e sistemele politice au structuri d e l b ^ î ă l î ^ ă r e r p o l i t i c ă pentru că
funcţia de l e g i t i m a r e a puterii, de m e n ţ i n e r e a ordinii politice şi sociale legitimitatea lor, după c u m am văzut, se b a z e a z ă pe conformismul con­
prin m e c a n i s m e de interiorizare a culturii oficiale, de s u p u n e r e volunta­ simţit al m e m b r i l o r săi, adică un c o m p o r t a m e n t conform cu valorile şi
ră, de acceptare a puterii. A c e s t obiectiv al oricărei puteri, oricât de tira­ n o r m e l e oficiale, p r o m o v a t e de respectivul sistem politic. Activităţile
nice sau discreţionare, se atinge printr-o serie de acţiuni şi discursuri, care creează şi menţin legitimitatea unui regim sunt esenţial de ordin
care determină pe cetăţeni să fie " s u p u ş i " nu prin mijloace coercitive Cultural .şi implică socializarea politică.
(sau nu n u m a i ) ci şi prin convingere, atât în planul raţional, cât şi afec­ M e c a n i s m e l e fundamentale ale socializării politice s u n t 2 5 0 :
tiv. Astfel, individul acceptă poziţia de dominat, pentru ca, astfel, colec­ învăţarea valorilor şi atitudinilor c o m u n e
tivitatea să supravieţuiască şi să p r o s p e r e ; crede în necesitatea rolurilor - întreţinerea valorilor şi atitudinilor c o m u n e
politice specializate, în promisiunile o a m e n i l o r politici, considerându-i învăţarea vocabularului politic
cei mai capabili să " s a l v e z e " colectivitatea; crede că regimul politic res­ învăţarea datoriei civice
p e c t ă n o r m e l e sociale fundamentale pentru funcţionarea societăţii. învăţarea rolurilor politice
C o n s i m ţ ă m â n t u l este fundamentul psihologic şi cultural al puterii. învăţarea regulilor jocului politic
A ş a c u m s p u n e a Levi-Strauss, cultura politică nu este o funcţie secunda­ - învăţarea simbolurilor politice (drapelul, imnul, e m b l e m e l e ,
stemele, m i t u r i l e . . . )
ră, o „secreţie" a politicii (sau o suprastructură) ci „chiar materia p r i m ă a
acesteia". în viaţa cotidiană autoritatea se e x p r i m ă printr-un j o c de pres­ Socializarea politică este cheia participării politice; indivizii şi gru­
taţii şi conlraprestaţii între cei care o deţin şi m e m b r i i de rând ai grupu­ purile care parcurg mai rapid m e c a n i s m e l e e n u m e r a t e mai sus, au mai
lui. Reciprocitatea este un atribut esenţial al puterii. Cei care deţin mari şanse să se implice; de obicei, este vorba de indivizi şi grupuri de­
puterea au responsabilităţi şi datorii faţă de grup - nu n u m a i incontesta­ ţinând cu niveluri mai ridicate de capital şcolar şi capital relaţional.
bile avantaje. P u t e r e a este un echilibru mereu reînnoit între prestaţii şi Sociologul francez Pierre B o u r d i e u 2 5 1 promovează, într-o viziune
248 marxizanlă, conceptul de habitus şi rolul acestuia âi socializarea politică.
privilegii, între servicii şi obligaţii . Ilabitusul este produsul interiorizării normelor sociale şi punctul d e f e c a r e
Puterea nu are d o a r aspectul material al dominaţiei instituţionaliza- pejŢţrujaacriorizarea mteriorizării, sub forma opiniilor şi comportamentelor.
te, al dominaţiei de fapt, ci şi acest aspect spiritual, i n d u s prin socializa­ Habjuîşunî^^
re politică, al faptului că o a m e n i i consideră firesc să se supună sociale generale) şi o parte specifică fiecărui grup social. Există un fun­
. „' . . ' ' 4 9
autorităţii . dament socio-demografic al opiniilor, există o similitudine între opiniile
exprimate de m e m b r i i unui a n u m i t g r u p social. Pentru B o u r d i e u , cel mai
important g r u p este clasa socială, habitusul având un caracter de clasă.
Pe de altă parte, clivajele care există între opiniile diferitelor grupuri

248
Levi-Strauss, C: Tropice triste (trad. E. Schileru şi I. Pislaru-Lukacsik), Editura Percheron, A. : La socialisation politique, A. Collin, Paris, 1993 pp 18-21 • 27-
3 2 ; 60-61 ; 103-117; 173-191.
ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p.321.
249
Duverger, op.cit., p.22. Bourdieu, P., Passeron, J.-C, La reproduction ed, cit., pp. 47-48.

154 155
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

sociale se explică prin faptul că relaţia acestor grupuri cu sistemul social pului la devianţă consolidează solidaritatea acestuia. O r d i n e a politică
şi politic este diferită, în funcţie şi de locul pe care ele îl o c u p ă în struc­ este văzută diferit: fie ca rezultat al consensului de valori, al voinţei ge­
tura socială. Opiniile sunt influenţate de o m u l t i t u d i n e de factori (varia­ nerale ( D u r k h e i m , P a r s o n s ) fie ca rezultat al impunerii prin forţă, con­
bile): vârsta, profesia, genul, capitalul cultural, capitalul social, situaţia strângere sau m a n i p u l a r e ideologică (curentele marxiste).
familială, nivelul de trai, experienţa de viaţă etc. Intr-un studiu c l a s i c 2 5 3 realizat de M e r t o n , pornind de la teoria
Habitusul legitim este expresia culturii politice oficiale, i m p u s ă de d u r k h e i m i a n ă a anomiei, este dezvoltată o tipologie a c o m p o r t a m e n t e l o r
clasele d o m i n a n t e . Obiectivul socializării legitime este r e p r o d u c e r e a deviante. A c e a s t ă teorie este foarte relevantă pentru societăţile aflate în
ordinii sociale şi politice, r e p r o d u c e r e a relaţiilor de d o m i n a ţ i e politică şi schimbare rapidă, aşa c u m sunt şi societăţile tranziţiei posteomuniste, în
socială. M e c a n i s m e l e reproducerii sunt foarte eficace în societăţile con­ care n o r m e l e , scopurile şi mijlocele se redefinesc într-un mod diferit de
t e m p o r a n e pentru că ele nu sunt e v i d e n t e ci sunt disimulate, a s c u n s e . De cel în care au fost socializaţi o a m e n i i . E l e m e n t e l e culturale cele mai im­
e x e m p l u , la şcoală copiii nu învaţă n u m a i să scrie, să citească, m a t e m a ­ portante, din acest p u n c t d e vedere sunt scopurile legitime, definite soci­
tică , geografie, limbi străine etc. Ei învaţă şi să se supună;, să fie disci­ al, şi mijloacele legitime, care sunt acceptate social pentru atingerea
plinaţi, să r e s p e c t e reguli ale relaţiilor sociale, stereotipuri şi alte lucruri scopurilor. E x e m p l e de scopuri legitime: bogăţia, poziţia socială, presti­
care nu sunt c u p r i n s e în nici o p r o g r a m ă şcolară d a r sunt foarte eficient giul, puterea; e x e m p l e de mijloace legitime: m u n c a , educaţia, creativita­
inculcate, alcătuind aşa-numita "programă ascunsă" (hidden curricula) . tea, talentul sau procesul electoral. Socializarea ne inculcă acceptarea
Astfel, majoritatea populaţiei este conformistă nu din c a u z a coduri­ scopurilor şi mijloacelor legitime. Majoritatea dintre noi devine astfel
lor de n o r m e şi a sancţiunilor p r e v ă z u t e în aceste coduri (fie că este vor­ conformistă. D a r sunt indivizi şi grupuri care resping fie scopurile legi­
ba de Codul penal sau de C o d u l b u n e l o r m a n i e r e ) , ci pentru că a time, fie mijloacele, fie ambele. De exemplu, chiar dacă acceptă scopuri­
interiorizat n o r m e l e habitusului legitim. C o d u r i l e şi sancţiunile acţio­ le legitime dar nu au acces la mijloacele legitime, unii oameni
nează n u m a i a s u p r a acelora care au ratat habitusul, n u m a i a c o l o u n d e " i n o v e a z ă " , utilizând, pentru a ajunge la scopuri, mijloace neacceptate
socializarea legitimă a eşuat. social: furtul, înşelăciunea, e v a z i u n e a fiscală, alte activităţi criminale.
Rezultatul socializării este conformismul ( a c c e p t a r e a ordinii politice Alţii se conformează mijloacelor, merg la serviciu în fiecare zi, muncesc
legitime), în cazul unei socializări legitime reuşite, sau devianţa, atunci disciplinaţi dar fără să fie interesaţi de scopurile definite social. Aceştia
când socializarea legitimă eşuează. C a u z e l e eşecului sunt diverse, de sunt "ritualiştii". Alţii resping atât scopurile cât şi mijloacele şi se retrag
e x e m p l u , influenţa mai puternică a unei subculturi sau contraculturi, în într-o l u m e a lor, folosindu-se uneori, de alcool, droguri, reverii, o viaţă
raport cu cultura oficială (în acest caz, a r e loc aşa-numita socializare b o e m ă sau dedicându-se unui h o b b y . Aceştia sunt "evazioniştii". în
negativă), criza structurilor sociale, inadecvarea conţinutului socializă­ sfârşit, sunt unii indivizi sau unele grupuri care nu acceptă nici scopurile
rii la realităţi şi aspiraţii sociale, a n o m i a . C â n d î n c r e d e r e a în instituţiile şi nici mijloacele definite de societate, având însă o atitudine activă şi
puterii legitime scade, fenomenele d e v i a n t e se î n m u l ţ e s c . Statul, societa­ p r o p u n â n d noi scopuri şi noi mijloace. Aceştia sunt "rebelii" (vezi tabe­
tea în general, controlează manifestările deviante, c o n s i d e r a t e indezira­ lul d e mai j o s ) .
bile, prin organizaţiile şi instituţiile controlului social (nu n u m a i cele
coercitive - poliţia, justiţia - dar şi sistemul de asistenţă medicală, secu­ T A B E L U L 6: TIPURI DE C O M P O R T A M E N T E SOCIALE
ritate socială, mass-media sau chiar " g u r a l u m i i " ) . De e x e m p l u : cei care Tip de comporta­ Acceptarea scopuri­ Acceptarea mijloace­
nu aprobă valorile şi n o r m e l e oficiale în regimurile dictatoriale ajung în ment lor legitime lor legitime
închisori sau azile psihiatrice; în unele ţări, nepart iciparea la vot este Conformist + +
sancţionată de plata unei a m e n z i ; mass-media consideră, în general, pe Inovativ + -
cei care nu merg la vot că nu sunt nişte " b u n i c e t ă ţ e n i " etc. R e a c ţ i a gru-

Merton, R.K.: "Social structure and anomie", American Sociologica! Review,


252
Bernstein, B. : Studii de sociologie a educaţiei (trad. de Rola şi Fred Marilor), 3/1938, pp.672-682, în: Worsley, P. (ed.): Modern Sociology, Penguin Books,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1978, pp. 193-217. Harmondsworth, 1982, pp. 615-622.

156 157
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICA

Ritualist - + temelii şi vechiul bagaj nu mai este bun de nimic. N o i l e dimensiuni ale
Evazionist - - realităţii sociale şi presiunea noilor n o r m e sociale i-au obligat pe oa­
Rebel +/- +/- meni să îşi modifice vechile repere. Unii sociologi (Boudon, Stoctzel)
Sursa: Merton, R.K.: "Social structurc and anomie", ed.cit. n u m e s c aculturaţie acest proces, de tranziţie la o nouă cultură politică.
Aculturaţia este un p r o c e s de adaptare socială, în care individul este
E t a p e l e s o c i a l i z ă r i i politice: p m n a r ă (în familie); s e c u n d a r ă (în foarte interesat, foarte motivat, foarte dornic să asimileze n o u a cultură
afara familiei, mai ales la şcoală şi în grupul dc prieteni); terţiară (la vâr­ politică. P r o c e s u l de aculturaţie se dezvoltă pas cu pas, în viaţa de zi cu
sta adultă, marcată de trecerea la noi sialusuii şi roluri sociale, printre zi, deseori fără percepţia exactă a presiunii noilor n o r m e sociale.
care cel d e cetăţean cu o anumită identitate socială şi politică). Principalele dimensiuni ale socializării politice în perioada tranziţi­
Socializarea primară este foarte importantă, pentru că sunt asimilate ei sunt: definiţia d e m o c r a ţ i e i ; modificarea vocabularului politic; consti­
n o r m e şi valori care vor li r e p r o d u s e mai târziu, în c o m p o r t a m e n t u l co­ tuirea atitudinilor în raport cu sistemul politic; achiziţionarea noilor
tidian. S o c i a l i z a r e a este o activitate conştientă şi inconştientă,'în acelaşi valori politice; identificarea partizană. Toate acestea nu se fac prin stu­
timp, în care copilul " a b s o a r b e " şi imita i c e a r c reperează în mediul să diul u n o r m a n u a l e de educaţie civică ci prin c e e a ce oamenii trăiesc şi
obişnuit. î n copilărie se formează atitudinile fundamentale în raport cu e x p e r i m e n t e a z ă zi cu zi.
autoritatea ( d u p ă c u m observa şi Hofstede) şi sc inculca majoritatea ste­ Cercetările desfăşurate în R o m â n i a sub coordonarea profesorului
reotipurilor culturale. Socializarea arc un m a u al caracter afectiv - copi­ Ioan M ă r g i n e a n au arătat că a scăzut ponderea procentuală a celor care
lul se ataşează foarte puternic dc anumite simboluri politice (drapel, nu r ă s p u n d la întrebări referitoare Ia percepţii asupra democraţiei. Ast­
imn, c o n d u c ă t o r i , cravata d c pionier, ceremonii, ritualuri) sau, dimpotri­ fel, aceştia au scăzut de la aproximativ 3 0 % în d e c e m b r i e 1990 la 1 5 %
vă, manifestă respingere şi ostilitate in raporl cu orice are legătură cu în d e c e m b r i e 1 9 9 8 2 5 4 .
politica. Astfel, în timpul regimului comunist, democraţia î n s e m n a pentru
C u vârsta, şi în raport cu capitalul cultural al familiei, creşte şi c u ­ români bogăţia şi prosperitatea ţărilor occidentale, despre care auzeau
noaşterea vocabularului politic, a roliniloi politice, a regulilor j o c u l u i din relatările norocoşilor sau ale r u d e l o r şi cunoştinţelor emigrate. După
politic ele. în general, exista o legătură intre nivelul de c u n o a ş t e r e şi 1989, r o m â n i i defineau d e m o c r a ţ i a la modul negativ: opusul regimului
nivelul de interes laţii dc politică. comunist. T r e p t a t s-a creat un c o n s e n s social în legătură cu necesitatea
La şcoală, copilul parcurge unele discipline un c o n ţ i n u t ridicat de trecerii la o e c o n o m i e de piaţă. Costurile sociale ale tranziţiei (şomaj,
politizare: istoria, educaţia civică, atât prin noţiunile c â t şi prin atitudi­ sărăcie, inflaţie) au fost acceptate ca un rău necesar dar oamenii credeau
nile şi valorile transmise, pentru că socializai ca arc un dublu aspect: că ele trebuie contracarate prin protecţie socială.
cognitiv şi afectiv. în următorii ani ai tranziţiei, în opinia publică democraţia a început
Tranziţia postcomunislă a fost însoţită şi dc un p r o c e s de să fie mai puţin asociată cu libertatea şi drepturile politice (drepturi elec­
(re)socializare politică, a tinerelor generaţii d a r şi a adulţilor. A c e ş t i a au torale), deja practicate în mai m u l t e rânduri de alegeri libere. D e m o c r a ­
trebuit să înveţe n o i n o r m e , valori şi comportamente, c o m p l e t diferite ţia a î n c e p u t să fie înţeleasă ca b u n ă funcţionare a instituţiilor şi luptă
faţă de p eri oada c o m u n i s t ă . N u c l e u l noii culturi politice e s t e constituit împotriva c o r u p ţ i e i 2 5 5 .
de valorile ataşate funcţionării d e m o c r a ţ i e i şi a e c o n o m i e i de piaţă. Literatura sociologică clasică identifică doi factori majori ai sociali­
Socializarea politică a individului implică, d u p ă c u m am mai arătat, zării politice: familia şi organizaţiile politice, în special, partidele politi­
multiple p r o c e s e lingvistice, cognitive, simbolice şi n o r m a t i v e . Nu este ce. D a r în p e r i o a d a tranziţiei, aceşti factori au j u c a t un rol minor: rata de
vorba de p r o c e s e m e c a n i c e , de o dresare de lipul stimul/reacţie ci de înrolare în partidele politice este redusă iar familia nu este unitară în
procese active, în care individul j o a c ă un rol selectiv şi creator. La vârsta
adultă, individul are deja un bagaj i m p r e s i o n a n t de cunoştinţe, prejude­ Mărginean, I.: " Suportul social pentru democraţie", în: Sociologie românească
căţi, stereotipuri, convingeri i n t i m e , toate acestea ajutându-1 să îşi struc­ no.2/1999, p. 9.
2S5
tureze universul cotidian. Iată, însă, că tot acest univers e s t e z g u d u i t din lbidem, p.IO.

158 159
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

ceea ce priveşte opţiunile politice ale m e m b r i l o r săi. De aceea, alţii sunt riu. In c o n c l u z i e , copiii intervievaţi sunt, în general, ostili autorităţii dar
factorii socializării politice: apreciază libertatea şi bunăstarea.
Influenţa contextului cultural şi istoric ; cultura politică naţiona­ A g e n ţ i i s o c i a l i z ă r i i p o l i t i c e cei mai importanţi sunt: familia, gru­
lă îşi m e n ţ i n e influenţa chiar d a c ă valorile politice f u n d a m e n t a l e m o ş t e ­ purile de apartenenţă, şcoala, întreprinderea, armata, sindicatele, alte
nite vin c â t e o d a t ă în contradicţie cu valorile politice d e m o c r a t i c e . organizaţii şi asociaţii, bisericile, mass-media, partidele politice, campa­
P r o b l e m a moştenirii c o m u n i s t e , care, deşi este repudiată la m o ­ niile de c o m u n i c a r e politică.
dul raţional, persistă în m e m o r i a colectivă şi în subconştient A n n i c k P e r c h e r o n identifică d o u ă moduri de socializare politică şi
P r e s i u n e a noilor forţe, instituţii şi n o r m e sociale: redefinirea ro­ de formare a c o m p e t e n t e l o r politice: spontan (empiric, din experienţa
lului şcolii şi al m a s s - m e d i a cotidiană) şi „ ş t i i n ţ i f i c " ' 5 8 (în care obiectivele socializării sunt formale
în privinţa socializării politice a tinerelor generaţii, aceasta p o a t e fi şi/sau explicite). A u t o a r e a n o t e a z ă un declin al rolului familiei în socia­
astfel e t a p i z a t ă 2 5 6 : lizarea politică, în perioada 1975-1990. Totuşi, familia continuă să fie
î n a i n t e de 10 a n i : etapa pre-logică ; copilul are c o n t a c t e rare şi cel mai important agent al socializării politice, în ciuda acestui declin.
o c a z i o n a l e cu politica ; în general, acceptă în m o d necritic mediul său Astfel, în Franţa, cel puţin, interesul pentru politică are o rată de repro­
social d u c e r e de la părinţi la copii de 7 4 % iar identificarea ideologică pe axa
10-11 ani: copilul î n c e p e să fie integrat în alte grupuri sociale şi stânga-dreapta de 4 0 % 2 9 . A c e s t e rate sunt chiar mai ridicate în
să ia cunoştinţă de pluralitatea punctelor de vedere subeşantionul familiilor cu o c o m u n i c a r e b u n ă între părinţi şi copii, în
12-13 ani: copilul î n c e p e să se simtă mai a p r o p i a t de o anumită care părinţii vorbesc deschis şi transparent d e s p r e părerile lor politice.
ideologie politică şi să îşi formeze atitudini faţă de sistemul politic (de C o n c l u z i a studiilor longitudinale efectuate de P e r c h e r o n este că familia
acceptare sau refuz) utilizează, în linii mari, aceleaşi m e c a n i s m e şi procese de socializare
A n n i c k P e r c h e r o n a construit o m e t o d o l o g i e de investigare a conţi­ politică, nu rolul ei s-a s c h i m b a t ci contextul social-politic 2 6 0 .
nutului socializării politice a copiilor, în Franţa. A c e a s t ă m e t o d o l o g i e a D u r k h e i m subliniază rolul religiei în socializare, ca „şcoală a vieţii
fost aplicată şi în R o m â n i a , în anii ' 9 0 2 5 7 . Achiziţia vocabularului politic colect ive "; religia, ca producţie a spiritualului şi socialului, creează divi­
este analizată pe d o u ă d i m e n s i u n i : (ne)cunoaştere şi ostilitate. Copiii ziunea esenţială dintre sacru şi profan, dintre cultura c o m u n ă şi cea sa­
din R o m â n i a au avut rezultate mai b u n e la cunoaştere dar au manifestat cră, rezervată liderilor (spirituali). în viziunea lui D u r k h e i m , religia nu
o mai m a r e ostilitate faţă de termenii vocabularului politic. în general, este un lux de care o m u l şi societatea se p o t lipsi ci chiar condiţia exis­
ostilitatea este asociată cu necunoaşterea, pentru că, într-adevăr, necu­ tenţei s o c i e t ă ţ i i 2 6 1 .
noscutul p o a t e p r o v o c a teamă şi chiar repulsie. O altă categorie de ter­ Un alţ agent important pentru socializarea politică îl reprezintă lide­
meni care a provocat ostilitate este c e a referitoare la control social şi rii de opinie. Aceştia sunt p e r s o a n e bine integrate în grupul lor dar care
instituţii coercitive: stat, forţe de o r d i n e , j a n d a r m i , a r m a t ă . O a treia ca­ au, în acelaşi timp, n u m e r o a s e c o n t a c t e cu exteriorul grupului, De aceea,
tegorie este c e a referitoare la regimul t r e c u t : securitate, C e a u ş e s c u , co­ ei au o c o m p e t e n ţ ă mai m a r e d e c â t ceilalţi m e m b r i ai grupului, în diver­
munist, dictatură. T e r m e n i i caracteristici pentru funcţionarea propriu- se d o m e n i i , sunt mai informaţi, au cunoştinţe m a i extinse. De exemplu,
zisă a sferei politice au primit m u l t ă ostilitate, de a s e m e n e a : partid, om într-un g r u p de femei, majoritatea casnice, lider de opinie va deveni o
politic, candidat, consilier, ministru, p a r l a m e n t . în sfârşit, termeni legaţi
de tulburări şi violenţe: revoluţie, manifestaţie. C u v i n t e l e cele mai ac­
ceptate au fost : patrie, libertate, independenţă, egalitate, cetăţean, sala- Percheron, A.: "Peut-on encore parler d'heritage politique en 1989'?", în: : Meny,
Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la fondation
naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.74.
259
Idem, p.80.
260
256
Dâncu, V.S.: "Socializarea politică şi achiziţia vocabularului politic ", în : Socio­ Ibidem, p.87.
261
logie românească, no. 111/1999, pp. 51 -68. Durkheim, E.: Les formes elememaires de la vie religieuse, PUF, Paris, 1960
2
"'lbidem. pp.602-605.

160 161
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

femeie mai tânără, care lucrează, c a r e este m a i c o n e c t a t ă şi m a i informa­ procesul de referinţă, individul ţine cont de p e r s o a n e şi grupuri concrete
tă în privinţa m e d i i l o r exterioare g r u p u l u i . Lideri de o p i n i e pot deveni dar şi de categorii abstracte, c u m ar fi statusuri şi clase sociale.
şoferii de taxi, coafezele, frizerii e t c , adică acele p e r s o a n e care intră în P r i n u r m a r e , individul are, în acelaşi timp, un grup de apartenenţă
c o n t a c t cu p e r s o a n e p r o v e n i t e din m e d i i diverse. Liderii de o p i n i e sunt (din c a r e face parte, în mod real) şi un grup de referinţă. De exemplu,
importanţi şi pentru că ei i n t e r m e d i a z ă influenţa m a s s - m e d i a asupra cineva p o a t e să fie necăsătorit şi sărac dar grupul său de referinţă poate
grupului (vezi, m a i j o s , subcapitolul 9.4. din această l u c r a r e ) . fi r e p r e z e n t a t de familiile fericite şi înstărite din reclamele şi serialele
Un rol foarte i m p o r t a n t în socializarea politică e s t e j u c a t de modele­ T V . Publicitatea j o a c ă , de altfel, din plin cartea grupurilor de referinţă,
le şi grupurile de referinţă262. T e o r i a grupului de referinţă p u n e d o u ă făcându-ne să c u m p ă r ă m un a n u m i t p r o d u s sau serviciu nu pentru că am
întrebări f u n d a m e n t a l e : avea r e a l m e n t e nevoie de el ci d o a r pentru că c r e d e m că este c o n s u m a t
1). C u m influenţează ceilalţi o r i e n t a r e a politică a u n u i individ? de grupul nostru de referinţă. Prin u r m a r e , nu apartenenţa obiectivă este
2). C i n e sunt aceşti „ceilalţi" la care individul se referă? i m p o r t a n t ă , din acest p u n c t de vedere ci dorinţa de identificare cu grupul
Individul a d o p t ă o atitudine politică ţinând c o n t de atitudinea celor­ de referinţă (pozitivă). C h i a r d a c ă există cazuri în care cele două grupuri
lalţi. Referinţa la celălalt va fi pozitivă sau negativă. A t i t u d i n e a pozitivă - de a p a r t e n e n ţ ă şi de referinţă - coincid, acestea sunt rare.
va orienta individul în m o d favorabil în raport cu un a n u m i t obiect. De G r u p u r i l e de referinţă sunt relevante şi pentru explicarea recrutării
e x e m p l u , d a c ă r e s p e c t ă m şi a d m i r ă m foarte mult pe cineva, v o m fi în­ şi integrării politice. Sunt, astfel, p e r s o a n e care sunt izolate sau margina-
clinaţi să avem aceleaşi orientări şi preferinţe politice cu el. D a c ă el va lizate în grupurile lor de apartenenţă dar care îşi pot schimba statusul
vota, să zicem, „ n u " la un r e f e r e n d u m , şi noi v o m fi înclinaţi să v o t ă m la social prin aderarea la o mişcare sau organizaţie politică (de exemplu:
fel, întrucât îi r e s p e c t ă m foarte m u l t j u d e c a t a sa politică. Referinţa va fi fascism, n a z i s m , legionarism, c o m u n i s m . . . ) .
negativă în cazul o p u s , al unei p e r s o a n e pe care o antipatizăm, c a r e ne U n e l e grupuri de referinţă sunt normative, adică solicită conformis­
pare neserioasă e t c . V o m fi înclinaţi să refuzăm atitudinile acelei per­ mul şi sancţionează - prin blam sau ostracizare - devianţele de la normele
soane şi să ne f o r m ă m atitudini o p u s e în raport cu preferinţele ei politice. şi valorile grupului. De cxcniplu^jiajidclc^lc tineri, care de obicei, au un
Grupul ( m o d e l u l ) de referinţă are d o u ă funcţii f u n d a m e n t a l e : proces de socializare negătîvă, în raport cu normele sociale dominante sau
- Funcţia n o r m a t i v ă : se b a z e a z ă pe faptul f u n d a m e n t a l că individul chiar în raport cu normele familiilor de origine ale tinerilor.
o b ţ i n e şi m e n ţ i n e acceptarea sa socială din partea grupului confor- Un_caz extrem al deviantei este respingerea ostilă a unui vechi grup
m â n d u - s e la n o r m e l e grupului. P r o c e s u l cel mai sigur de stabilire a unui de referinţă şi trecerea cu entuziasm, chiar fanatism, la un nou grup de
a s e m e n e a c o n f o r m i s m este identificarea, proces în c a r e individul interio­ referinţă. P u t e m ilustra această trecere în cazul aşa-numitului „fenomen
r i z e a z ă n o r m e l e grupului: din f e n o m e n e exterioare, n o r m e l e devin atitu­ Piteşti'"'în care foşti legionari au devenit, printr-o cumplită „reeducare",
dini interioare ale individului. Astfel, c o m p o r t a m e n t e l e actorilor fanatici c o m u n i ş t i . în acest caz, fostul grup de referinţă pozitivă a deve­
individuali sunt d e t e r m i n a t e de n o r m e l e şi standardele grupului lor. nit un g r u p de referinţă negativă şi viceversa.
- Funcţia c o m p a r a t i v ă : se b a z e a z ă pe a u t o e v a l u a r e a şi e v a l u a r e a fe­ Majoritatea grupurilor de referinţă sunt însă grupuri comparative,
n o m e n e l o r , e v e n i m e n t e l o r şi actorilor politici în funcţie de grupul folosit furnizând un cadru de referinţă pentru judecăţile formate de individ asu­
ca p u n c t de c o m p a r a ţ i e . De e x e m p l u , o p e r s o a n ă se p o a t e autoevalua pra celorlalţi şi asupra lui însuşi. Acţiunile sale sunt legitime d o a r în
d r e p t „săracă", chiar d a c ă în m o d obiectiv are venituri p e s t e m e d i e , d a c ă măsura în care se înscriu în n o r m a de grup. De exemplu, chiar d a c ă au
se c o m p a r ă cu un grup de p e r s o a n e m a i b o g a t e decât ea. bani, unii studenţi sunt „blatişti", nu c u m p ă r ă bilet de tren sau autobuz
A c e s t e grupuri de p e r s o a n e sau aceste p e r s o a n e pot fi reale (de deşi ştiu că încalcă n o r m e l e sociale d o m i n a n t e dar ei respectă, astfel,
e x e m p l u , actori, cântăreţi, fotbalişti, v e d e t e T V , o a m e n i de afaceri etc.) normele grupului lor.
sau imaginare (personaje l e g e n d a r e , eroi mistici, v o i e v o z i etc. ). Prin M o d e l u l de referinţă este, în acelaşi timp, un m o d e l de rol (role
model), care exemplifică c u m trebuie j u c a t un anumit rol social (soţ,
- 6 2 Newcomb, T.M., Turner, R.H., Converse, P.E.: Social Psychology: the study of mamă, profesionist e t c ) .
human imeraction, Hoit, Rinehart & Winston, N e w York, 1965.

162 163
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 8. CULTURA POLITICĂ

G r u p u l de referinţă p o a t e să fie diferit de grupul de apartetenţă dar zării şi a investiţiilor străine; o creştere a toleranţei faţă de anumite c o m ­
niciodată c o m p l e t rupt, pentru că grupul primar de apartenenţă (familia, p o r t a m e n t e considerate nu d e m u l t " d e v i a n t e " .
colegii, prietenii) r ă m â n e p u n c t u l focal al procesului de referinţă. Aici Atitudinile politice f u n d a m e n t a l e au fost structurate de către Denis
găsim p r i m e l e noastre m o d e l e de referinţă, în părinţi, în fraţi m a i mari, Lindon
2 4
pe cinci mari axe (vezi, mai jos, subcapitolul 11.2. din această
în profesori etc. lucrare):
în c o n c l u z i e , grupurile de referinţă (pozitivă) ne m o d e l e a z ă atitudi­ Interesul pentru politică
nile şi c o m p o r t a m e n t e l e , r e p r e z e n t â n d , pentru noi, m o d e l e dezirabile, cu Atitudinile privind schimbarea socială
c a r e vrem să s e m ă n ă m , pe care le imităm, din care vrem să facem parte. - Atitudinile privind raportul dintre libertate şi autoritate
A l e g e r e a unui a n u m i t grup de referinţă este d e t e r m i n a t ă de gradul lui de Atitudinile privind sistemul e c o n o m i c
atracţie şi de forţă, de felul în c a r e ne c o n v i n g e că deţine un a n u m i t con­ - Atitudinile privind raportul dintre dreapta şi stânga
trol al evenimentelor. în c e e a ce priveşte atitudinile politice predominante în tranziţia pos-
tcomunistă, D u m i t r u S a n d u 2 6 5 consideră că principala axă de structurare
8.5. CULTURĂ POLITICĂ ÎN ROMÂNIA: ATITUDINI Şl este atitudinea faţă de reformă.
VALORI POLITICE FUNDAMENTALE A t i t u d i n e a poate să fie de susţinere sau de respingere dar, spune
S a n d u , există şi atitudini de substituţie, cum ar fi fundamentalismul
C u l t u r a politică c u p r i n d e atitudini politice profunde şi relaţii stabile
etnocentric, adică j u d e c a r e a tuturor schimbărilor asociate reformei din
care d e t e r m i n ă restul percepţiilor: asupra mediului social şi politic, asu­
perspectiva etniei proprii.
pra guvernării, asupra procesului electoral etc. A c e s t e atitudini politice
Definirea operaţională (prin indicatori, adică prin s e m n e măsurabi­
fundamentale ( d e n u m i t e şi " t e m p e r a m e n t p o l i t i c " 2 6 3 ) sunt, la rândul lor,
le şi observabile) a atitudinii faţă de reformă ne permite să construim o
d e t e r m i n a t e de valorile politice fundamentale, care sunt achiziţionate în
scală de m ă s u r a r e a acestei atitudini, pe următoarele dimensiuni:
timpul socializării politice, la diferite vârste.
I. Atitudinea faţă de e c o n o m i a de piaţă
Mijlocul tle investigare a t e m p e r a m e n t u l u i politic este sondajul de
1. Credeţi că privatizarea e b u n ă ?
opinie. C u m b i n e ştim, î n a i n t e de 1989 nu au fost posibile sondaje pro­
1.1. Da ( I p u n c t )
fesioniste. Pentru a afla valorile şi atitudinile fundamentale ale români­ 1
1.2. Nu (Opuncte)
lor în perioada comunistă, p u t e m folosi metode calitative, inclusiv
2. Credeţi că statul ar trebui să menţină controlul asupra unor sec­
mijloacele istoriei orale.
toare importante ale e c o n o m i e i ?
Instrumentele folosite iau forma scalelor de atitudini standardizate
2 . 1 . D a (Opuncte)
care ne permit, prin sondaje de tip b a r o m e t r u , să v e d e m c u m evoluează
2.2. N u ( I p u n c t )
în timp atitudinile politice fundamentale. Evoluţia lor este, de obicei,
3. Credeţi că statul ar trebui sa controleze formarea preturilor?
foarte lentă, t e m p e r a m e n t u l politic fiind foarte rezistent la schimbare.
3.1. D a (Opuncte)
T o t u ş i , în perioadele de s c h i m b a r e socială rapidă, relativa inerţie este
3.2. Nu ( I p u n c t )
învinsă de către a n u m i t e modificări, ajungându-sc, uneori, la e m e r g e n ţ a
II: Atitudine faţă de democraţie
unei noi culturi politice. M e c a n i s m e l e care p r o d u c această e m e r g e n ţ a
4. E b i n e să existe mai m u l t e partide ?
sunt experienţa directă, c a m p a n i i l e de c o m u n i c a r e politică şi, mai ales,
4.1. Da (Ipunct)
mesajele mass-media. Liderii de opinie şi grupurile de referinţă joacă, de
4.2. Nu (Opuncte)
a s e m e n e a , u n rol important.
5. E r a mai bine înainte de d e c e m b r i e 1989 ?
De e x e m p l u , în R o m â n i a , sondajele arată i m p o r t a n t e mutaţii în
5.1. D a
t e m p e r a m e n t u l politic: de la " n u ne v i n d e m ţ a r a ! " la a c c e p t a r e a privati-
Lindon, D.: op.cit., pp. 18-22.
Lindon, D.: Marketing Politique ,Dalloz, Paris, 1986, p.17. Sandu, D.: Sociologia tranziţiei, Staff, Bucureşti, 1996.

164 165
8. CULTURA POLITICĂ
iyipTAiuinBFfi7F SOCIALE ALE PUTERII
nea pentru reformă). Pe baza atitudinii faţă de reformă, D u m i t r u Sandu
5.2. N u construieşte o adevărată tipologie socială
266
, rafinată în lucrările ulte­
111. O p ţ i u n e electorală
rioare. Principalele tipuri sociale sunt: conservator-comunitar; conserva-
6. D a c ă d u m i n i c a viitoare ar a v e a loc alegeri p a r l a m e n t a r e , cu cine
tor-individualist; pragmatic-individualist; liberal-comunitar; liberal-
aţi vota ?... individualist 2 6 7 .
6 . 1 . (Partide reformiste....)
D u m i t r u Sandu analizează distribuţia atitudinilor reformiste şi anti-
6.2. (Partide c o n s e r v a t o a r e . . . )
reformiste din punctul de vedere al criteriilor socio-demografice: genul,
I Y . P e r c e p ţ i a viitorului p e s i m i s m / o p t i m i s m
vârsta, mediul de rezidenţă, veniturile, consumul media, poziţia în ierar­
7. C u m credeţi că veţi trăi peste 5 ani?
hia socială (dacă au fost şefi), gravitatea problemelor sociale locale (rata
7 . 1 . M a i bine
sărăciei, rata şomajului), regiunea istorică, nivelul de educaţie. Conclu­
7.2. L a fel sau mai rău
ziile acestei analize par a indica că reformiştii au o vârstă medie mai
V. Atitudine faţă de risc
redusă, o proporţie mai m a r e a bărbaţilor în rândurile lor, mai multe bu­
8. E mai bine să ai un salariu m i c şi sigur d e c â t un câştig m a r e dar
nuri de folosinţă îndelungată în gospodărie, venituri mai mari, capital
nesigur ? relaţional mai mare, c o n s u m m e d i a ridicat, au mai mulţi şefi printre ei,
8.1. D a sunt mai şcoliţi, majoritatea locuiesc în urban, în localităţi şi j u d e ţ e mai
8.2. N u dezvoltate. Ce ne spun aceste profiluri de status al tipurilor sociale? Că
VI. Individualism/colectivism
atitudinea faţă de reformă tinde să coreleze pozitiv cu dezvoltarea şi
9. E b i n e ca tinerii să ia singuri hotărârile în viaţă, fără amestecul
m o d e r n i z a r e a mediului social şi cu cantitatea de resurse e c o n o m i c e ,
părinţilor? educaţionale, relaţionale şi politice deţinute de indivizi şi de familiile
9.1. D a lor.
9.2. Nu în viziunea lui Vladimir P a ş t i 2 6 8 temperamentul politic al românilor
VII. Localism/universalism este d o m i n a t de :
10. E bine să ne integram în U E , N A T O . . . ? conservatorism, reformism limitat sau chiar antireformism
lO.l.Da manifestări de intoleranţă
10.2. N u acceptarea dificilă a noului
VIII. Satisfacţia personală etatism, dependenţă, p a t e m a l i s m
11. C a t de mulţumit sunteţi de viata dvs.? - n e m u l ţ u m i r e a este o constantă a stării de spirit a electoratului
1 1.1. F o a r t e mulţumit, mai degrabă mulţumit român
11.2. Foarte n e m u l ţ u m i t , mai d e g r a b ă n e m u l ţ u m i t drepturile omului şi libertăţile civice sunt considerate un moft
altcineva e vinovat î n t o t d e a u n a
Scala de m a i sus, adaptată d u p ă D. Sandu, este o expresie simplifi­
conspiraţionism
cată şi didactică a măsurării în ştiinţele sociale, activitate mult mai subti­
autoritarism
lă, mai fină, mai nuanţată. O b s e r v ă m că scala arc un interval de variaţie
ideea imoralităţii Occidentului.
între 0 şi 11 p u n c t e , de la antireformism m a x i m la r e f o r m i s m m a x i m .
D a c ă ne g â n d i m bine, mentalităţile de mai sus sunt, m a i mult sau
C o n s t r u c ţ i a scalei se b a z e a z ă pe m a i m u l t e ipoteze : reformiştii sunt
mai puţin, reziduuri ale culturii politice existente în c o m u n i s m .
î m p o t r i v a amestecului statului în e c o n o m i e , nu au nostalgii d u p ă regi­
m u l trecut, sunt optimişti cu privire la viitor, sunt mulţumiţi de viaţa lor,
266
Ibidem, p.84.
au atitudini m o d e m e şi tolerante. 267
Sandu, D.: Spaţiul social al tranziţiei, Polirom, Iaşi, 1999, p. 61.
De fapt, atitudinea faţă de reformă face parte dintr-un c o m p l e x cul­ 268
Paşti, V., Miroiu, M., Codiţă, C: România - stare de fapt. Volumul I. Societatea,
tural al reformei (un set de valori care funcţionează î m p r e u n ă cu opţhl- Nemira, Bucureşti, 1996, p. 172.

167
166
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII

Alfreci B u l a i 2 0 9 subliniază rolul m a j o r a i socializării politice totalita­


re în cultura politică a tranziţiei. U n a clin principalele caracteristici este
perpetuarea duplicităţii: o a d e z i u n e formală la ideologia „oficială" (re­ 9. OPINIA PUBLICĂ
formă, privatizare, integrare e u r o p e a n ă , d e m o c r a ţ i e ) , a d e z i u n e infirmată,
însă, d e c o m p o r t a m e n t e l e reale. Bulai arată, d e a s e m e n e a , începutul unei
noi socializări politice, d e t e r m i n a t ă de s c h i m b a r e a structurilor sociale. 9.1. COMPORTAMENTE COLECTIVE
Constituirea unei noi culturi politice, structurată pe noi axe, este un pro­
Istoria recentă a R o m â n i e i a fost marcată de mari mişcări populare
ces dificil şi, de fapt, am trăit, în primii ani ai tranziţiei, în interiorul ve­
care deseori au degenerat în confruntări violente: începutul Revoluţiei,
chiului model cultural..
la T i m i ş o a r a , în 16-20 d e c e m b r i e 1989; dezvoltarea Revoluţiei în Bucu­
L a z a r V l a s c e a n u 2 7 0 arată că atitudinile politice ale electoratului ro­ reşti, Cluj, Sibiu; demonstraţiile din Bucureşti 28-29 ianuarie 1990; mi-
m â n sunt structurate pe trei axe: paseistă (nostalgie d u p ă c o m u n i s m neriadele; confruntările interetnice (Târgu M u r e ş , H ă d ă r e n i ) , Piaţa
e t c ) , p o s t e o m u n i s t ă ( d e m o n i z a r e a c o m u n i s m u l u i ) şi identificarea etnică, Universităţii etc.
naţionalistă. T o a t e aceste episoade teribile din istoria noastră nu au fost eveni­
P e n t r u a v e d e a situarea R o m â n i e i , din acest p u n c t de vedere, printre m e n t e izolate, apărute din senin, ci simptome ale conflictelor sociale.
alte ţări aflate în tranziţie, a v e m la dispoziţie mai m u l t e studii transnaţi­ L T neori, ele au accelerat evoluţia societăţii, determinând schimbări socia­
onale, de e x e m p l u , B a r o m e t r u l N o i l o r D e m o c r a ţ i i . C o m p a r a t i v cu cele­ le şi politice, ca de e x e m p l u x ă d e r e a regimului Ceauşescu, progresul
lalte ţări din estul şi răsăritul E u r o p e i (Bulgaria, C e h i a , Slovacia, drepturilor şi libertăţilor civice, democratizare, pluripartitism.
P o l o n i a , Slovenia, B e l a r u s , U c r a i n a şi C r o a ţ i a ) R o m â n i a a r e o poziţie A d e s e a , aceste e v e n i m e n t e au fost înfricoşătoare, violenţa lor a fost
m e d i e , în c e e a ce priveşte distribuţia atitudinilor pro/anti r e f o r m i s t e 2 7 1 . înspăimântătoare, au p r o d u s pierderi de vieţi omeneşti şi p a g u b e materi­
Au fost investigate, printre altele, următoarele atitudini: colectivism vs. ale; totuşi, ele au constituit un semnal de alarmă privind unele probleme
individualism; o p t i m i s m vs. p e s i m i s m ; satisfacţia în raport cu venituri­ conflictuale latente, p r o b l e m e pe care conştiinţa socială a încercat să le
le; d e m o c r a ţ i e vs. autoritarism; etatism vs. liberalism, î n c r e d e r e a în in­ refuleze în numele stabilităţii şi consensului.
stituţii. E ş a n t i o n u l r o m â n e s c se d e p ă r t e a z ă de m e d i e d o a r în cazul Sociologia politică analizează aceste evenimente din perspectiva
ponderii semnificativ mai m a r e a colectiviştilor, c o n s i d e r â n d , în mai cauzelor şi a consecinţelor, fără a p u n e etichete morale.
m a r e măsură că întreprinderile ar trebui să r ă m â n ă în proprietate de stat E x e m p l e l e date m a i sus sunt extreme, din punctul de vedere al vio­
şi preferând o slujbă sigură, chiar d a c ă mai prost plătită. lenţei şi participării populaţiei, sunt c e l e mai severe forme de compor­
Atitudinile politice f u n d a m e n t a l e existente în R o m â n i a în p r i m u l tament colectiv care au m o d e l a t istoria recentă a R o m â n i e i . D a r nu toate
d e c e n i u d u p ă 1989 prezintă p u t e r n i c e r e m a n e n t e a l e culturii politice a c o m p o r t a m e n t e l e colective sunt e v e n i m e n t e periculoase sau mişcări vio­
regimului trecut d a r şi mutaţii i m p o r t a n t e . D i n această cauză, populaţia lente.
nu s-a o p u s reformei dar a susţinut o reformă graduală. Mutaţiile se ac­ Să ne amintim frenezia ce a cuprins pe români cu prilejul jocului pi­
centuează, însă, în următorul d e c e n i u . ramidal Caritas, u n d e se câştiga de 8 ori suma depusă; sau falimentul
F N I ( F o n d u l Naţional de Investiţii). P o a t e aceste e v e n i m e n t e nu au pro­
vocat (cel puţin, nu într-un mod vizibil) victime dar au avut şi ele semni­
ficaţia lor pentru tranziţia e c o n o m i c ă şi politică a R o m â n i e i .
269
Bulai, A.: "Victoria socialismului ? ", în Revista de Cercetări Sociale, nr.
Iată şi alte e x e m p l e de c o m p o r t a m e n t e colective: un meci de fotbal,
un spectacol, revelionul în centrul Bucureştiului, un concert rock, zvo­
2/1995, pp. 152-161.
210
nurile, m o d e l e .
Vlasceanu, L„ A. Miroiu : Democraţia ca proces. Alegerile din 2000, Editura
în societăţile tradiţionale c o m p o r t a m e n t e l e colective erau mai rare,
Trei, Bucureşti, 2 0 0 1 , pp.24-33.
271
Rose, R., Haerpfer, C.W.: "Reacţia maselor la transformările din societăţile post- deşi ai existat răscoale populare teribile. în societăţile m o d e r n e compor-
comunis'te", în: Revista de Cercetări Sociale, no.4/1994, pp. 72-96.

168
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

tamentele colective sunt favorizate ele c o n c e n t r a r e a populaţiei în marile 2). Teoria contagiunii sociale. G u s t a v e Le B o n crede că aceste
aglomerări urbane. c o m p o r t a m e n t e colective sunt rezultatul unei stări m e n t a l e supraindi-
ComjHylainentele colective sunt c o m p o r t a m e n t e neobişnuite, -ie-şite- viduale,care se transmite, ca un microb, de la un individ la altul (vedem
clin c o m u n , care antrenează un n u m ă r foarte m a r e de persoane. E l e pot fi influenţa descoperirilor din biologie şi medicină).
s p o n t a n e sau organizate; pot fi (din p u n c t dc vedere e m o ţ i o n a l ) manifes­ 3). Teoria imitaţiei. Pentru Gabriel de T a r d e 2 7 4 , contagiunea este
tări de furie, ură, ostilitate, frică sau, dimpotrivă, de b u c u r i e . favorizată de sugestie, care amplifică c o m p o r t a m e n t u l imitat; contagiu­
O altă distincţie importantă este cea dintre m u l ţ i m e şi m a s e . Mulţi­ nea este mai d e g r a b ă o spirală, decât un cerc.
mea este formată dintr-un n u m ă r m a r e de persoane reunite în acelaşi A)Teoria depersonalizării: indivizii se dizolvă în m u l ţ i m e sau în
timp, în acelaşi loc (de exemplu, m u l ţ i m e a strânsă pe un stadion, la un masă, ei îşi pierd individualitatea, personalitatea, simţul răspunderii
meci de fotbal; o demonstraţie). Masa este formată din indivizi c a r e î m ­ pentru actele proprii este abolit. Indivizii se simt pierduţi în anonimat,
părtăşesc aceeaşi reacţie la acelaşi stimul, nefiind n e a p ă r a t în acelaşi loc, simt că au voie să facă orice, că libertatea nu are limite, că barierele au
nefiind necesară între ei o apropiere fizică, spaţială. Deşi difuză, m a s a căzut. E un fel de misticism care c u p r i n d e o a m e n i i . G r u p u l - mulţimea,
(indivizii ce o alcătuiesc) este unită prin valori, simboluri sau obiective m a s a - devine adevăratul actor, adevăratul personaj, " h i d r a cu o mie de
sociale c o m u n e (de e x e m p l u : cititorii unui ziar; sau, publicul unui post c a p e t e " . Toţi conducătorii politici vor să se folosească de această deper­
de televiziune; sau, cumpărătorii unui p r o d u s de o anumită m a r c ă ; sau, sonalizare în propriul interes. De multe ori, apelul la emoţii, vise, dorin­
electoratul unui partid). U n i i a u t o r i 2 7 2 folosesc termenul de public, pen­ ţe secrete, la inconştientul colectiv, este mai eficace decât apelul la
tru a d e s e m n a m a i bine caracterul " s p e c i a l i z a i " al u n o r m a s e . raţiune.
în afară de emoţii şi idei, m e m b r i i mulţimilor şi maselor sunt uniţi
şi de c o m u n i c a r e a directă şi indirectă care se stabileşte între ei. C o m u n i ­ 9.2. OPINIA PUBLICĂ- COMPORTAMENT COLECTIV
c a r e a indirectă s-a dezvoltat mai ales datorită noilor mijloace de c o m u ­
Deşi dezvoltată şi devenită foarte vizibilă în e p o c a recentă (în spe­
nicaţie - inclusiv mass-media - care au permis unui n u m ă r din ce în ce
cial datorită noilor mijloace de c o m u n i c a r e , inclusiv mass-media) opinia
mai mare de o a m e n i , aflaţi la distanţe mari, să c o m u n i c e între ei.
publică nu este un fenomen nou: "Aristotel şi autorii latini evocă adesea
în cadrul acestor manifestări colective, o a m e n i i se c o m p o r t ă într-un
rolul ei, fie ca sprijin, fie ca ferment de distrugere a puterii. La fel gân­
m o d diferit; faptul că sunt î m p r e u n ă , în contact - direct sau indirect - cu
desc şi autorii epocii m o d e r n e . . .odată cu Renaşterea italiană se constitu­
ceilalţi, le s c h i m b ă c o m p o r t a m e n t u l . O a m e n i liniştiţi, poate chiar timizi,
ie o veritabilă ştiinţă a Statului... Machiavelli afirmă în Principele . . . [ c ă
se transformă total atunci când sunt pe stadion sau participă la o d e m o n ­
poporul] este cel mai tare şi cel mai p u t e r n i c " 2 7 5 .
straţie. O a m e n i născuţi şi educaţi în regimul c o m u n i s t , disciplinaţi şi
G i o v a n n i S a r t o r i 2 7 6 consideră că expresia a apărut în deceniile pre­
conformişti de obicei, care participau docili la şedinţe de partid, învăţă­
mergătoare Revoluţiei franceze, deşi fenomenul, ca atare exista încă din
m â n t politic sau defilări - au ajuns, în n o a p t e a de 21-22 d e c e m b r i e 1989
Antichitate.
să fie gata să m o a r ă , î m p r e u n ă cu ceilalţi, la baricadele ridicate în cen­
O conotaţie a termenului de opinie publică este şi acela de „gura
trul Bucureştiului.
l u m i i " , e x p r i m â n d un c o n s e n s normativ, fixând n o r m e , obiceiuri şi tradi­
Sociologi şi psihologi sociali au încercat să explice aceste schim­
ţii, în interesul supravieţuirii comunităţii respective. în acest sens, opi-
bări de c o m p o r t a m e n t , existând mai multe teorii, dintre care a m i n t i m :
1). Teoria convergenţei: oamenii care c o m p u n m u l ţ i m i l e şi m a s e l e
Le Bon, G.: Psihologia mulţimilor (trad. Mariana Tabacu), Antet, Bucureşti,
au caracteristici personale - manifeste sau latente - c o m u n e , c e e a ce
2006.
d e t e r m i n ă un c o m p o r t a m e n t asemănător. 274
Tarde, G.: Les lois de Vimitation, Felix Alean, Paris, 1890, pp. 82-98.
275
Stoetzel, J., A. Girard: Sondajele de opiniepublică,(lraă. I. Pecher), Editura ştiin­
ţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1975, p. 21
276
272
Turner, R., Lewis M Killian: Collective Behavior, Prentice Hali, Englewood Sartori, G.: Teoria democraţiei reinterpretată (trad. Doru Pop), Polirom, lasi,
1999, p. 100.
Cliffs, 1 9 8 7 , p . l 5 8 .

170 171
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

nia publică p o a t e d e t e r m i n a indivizii să a d o p t e c o m p o r t a m e n t e în ciuda Atunci când există discrepanţe între a g e n d a (subiectele de interes şi
propriilor convingeri şi voinţe. Indivizii se supun pentru că, altfel, ei ar p r e o c u p a r e , priorităţile) opiniei p u b l i c e şi agenda clasei politice (în spe­
fi desconsideraţi, marginalizaţi, izolaţi sau ostracizaţi. O a m e n i i au, prin­ cial, a g e n d a guvernării) se pot aplica mai m u l t e soluţii de armonizare:
tre lor nevoile fundamentale, nu n u m a i nevoi fizice, m a t e r i a l e sau biolo­ fie politica se conformează a g e n d e i publicului, fie guvernarea încearcă,
gice. Ei au n e v o i e de afecţiune, de iubire, de respect şi a p r o b a r e din prin c o m u n i c a r e politică, să modifice a g e n d a opiniei publice, să introdu­
partea celor din jur. C o n f o r m i s m u l îi va ajuta să îşi satisfacă a c e s t e ne­ că propriile obiective pe această a g e n d ă . C o m u n i c a r e a politică p o a t e să
voi. utilizeze p e r s u a s i u n e a dar şi informarea corectă.
Prin u r m a r e , opinia publică s a n c ţ i o n e a z ă c o m p o r t a m e n t e l e şi opi­ De e x e m p l u , opinia publică din R o m â n i a a avut în anii ' 9 0 o agen­
niile m e m b r i l o r comunităţii, aprobă sau d e z a p r o b ă , r e c o m p e n s e a z ă sau dă d o m i n a t ă de subiecte e c o n o m i c e : sărăcia, şomajul, creşterea preţuri­
' 277 lor şi inflaţia. Subiecte legate de politica e x t e r n ă ( N A T O , U n i u n e a
p e d e p s e ş t e , fiind o „păzitoare a m o r a v u r i l o r " şi un puternic instru­ E u r o p e a n ă ) au fost o a r e c u m i n t r o d u s e "din exterior" pe agenda popula­
m e n t al controlului social. ţiei.
D e z v o l t a r e a democraţiilor m o d e m e a c o n s o l i d a t rolul opiniei pu­ N o e l l e - N e u m a n n 2 7 9 m e n ţ i o n e a z ă şi alte funcţii, la fel de importante,
blice în funcţionarea politicii, fundamentul puterii r e z i d â n d în opinia dar mai puţin vizibile (latente, nu manifeste) ale opiniei publice, c u m ar
p o p u l a r ă 2 7 8 . O p i n i a publică a î n c e p u t să conteze din ce în ce m a i mult în fi controlul social şi integrarea socială. Opinia publică îi izolează pe cei
politică, pentru că în societăţile d e m o c r a t i c e distanţa dintre elite şi m a s e care nu vor să se conformeze cadrului normativ al societăţii respective
este mai redusă. De asemenea, schimbările sociale sunt mai r a p i d e , soci­ dar creşte conformismul celorlalţi, care se tem să fie izolaţi, la rândul
etatea nu mai funcţionează c o n f o r m u n o r tradiţii imuabile; n o r m e l e , le­ lor. Astfel, societatea devine mai coezivă şi îşi p o a t e apăra mai bine in­
gile sc redefinesc pentru a r ă s p u n d e acestor schimbări. O p i n i a publică teresele de supravieţuire şi dezvoltare.
este tot mai d e s consultată şi din c a u z a acestui p r o c e s continuu de legife­
rare. 9.3. DEZBATERI PRIVIND CONCEPTUL DE OPINIE
S-a trecut, astfel, de la p e r c e p e r e a politicii ca o activitate rezervată PUBLICĂ
exclusiv elitelor, la p e r c e p e r e a politicii ca o activitate populară. Totuşi,
rolul opiniei publice a devenit şi mai important o d a t ă cu trecerea de la In ceea ce priveşte conceptul de opinie publică, există foarte multe
politica p o p u l a r ă la politica--marfă şi dezvoltarea marketingului politic. accepţiuni. Elisabeth N o e l l e - N e u m a n n m e n ţ i o n e a z ă că în 1965 existau
Alţi factori care au sporit i m p o r t a n ţ a politică a opiniei p u b l i c e sunt: peste 50 de definiţii 2 8 0 .
educaţia generală (care a crescut nivelul de c o m p e t e n ţ ă politică a clase­ Simţul c o m u n percepe, de m u l t e ori, opinia publică în m o d monoli­
lor populare), creşterea n u m e r i c ă şi simbolică a clasei de mijloc, apariţia tic, personificând-o. O p i n i a publică nu este, însă, o sumă o m o g e n ă de
şi dezvoltarea mijloacelor de c o m u n i c a r e în masă ( m a s s - m e d i a ) . opinii individuale. Opinia publică nu se confundă nici cu poziţia "forma­
în concluzie, rolul politic al opiniei publice este foarte important în torilor de o p i n i e " din mass-media (editorialişti, comentatori, analişti).
societăţile d e m o c r a t i c e : o p i n i a publică ghidează acţiunile elitelor politi­ Ea nu este nici setul de valori sau atitudini profunde care asigură solida­
c e , atât în d o m e n i u l electoral cât şi în d o m e n i u l politicilor publice. Opi­ ritatea socială (confundându-se, astfel, cu cultura politică). Gabriel de
nia publică p o a t e influenţa luarea u n o r decizii politice şi, de a s e m e n e a , T a r d e 2 8 1 insistă, de altfel asupra caracterului trecător, instabil, fluid al
p r o d u c e reacţii la decizii deja puse în practică. O p i n i a publică reprezin­ opiniei publice, considerând-o ca o grupare m o m e n t a n ă , mai mult sau
tă, astfel, un feedback pentru g u v e r n a r e şi pentru politică, un mijloc de mai puţin logică, de judecăţi care r ă s p u n d p r o b l e m e l o r curente şi care
control al guvernării prin j u d e c ă ţ i l e criticile pe c a r e le e x p r i m ă la dresa
guvernării.
277
Noelle-Neumann, E.: Spirala tăcerii. Opinia publică - învelişul nostru social Noelle-Neumann, E.: op.cit., p.121.
0
(trad. Vlad Cucu-Oancea), Editura Comunicare, ro, Bucureşti, 2004, p.107. Idem, p.79.
1
278
Stoetzel, J., A. Girard: op.cit.., p.22 Tarde, Opinia şi mulţimea, ed.cit.

172 173
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

sunt reproduse d e mai m u l t e ori în acelaşi timp, î n aceeaşi societate structura şi acţiunile guvernării . Acest c o n c e p t al opiniei publice nu
(deci, care p r e o c u p ă o c o m u n i t a t e dată). poate acţ iona decât în societăţile d e m o c r a t i c e , u n d e guvernul este ales în
D e c i , pentru unii cercetători opinia publică este ceva trecător, pen­ m o d liber. In societăţile autoritare sau totalitare, guvernarea reprimă
tru alţii este ceva durabil. opinia p u b l i c ă şi nu îşi b a z e a z ă deciziile pe consultarea reală a opiniei
O perspectivă c o n s i d e r ă , inspirată din holismul sociologic şi din publice.
psihologia socială, că opinia publică este ceva care există în afara şi dea­ Alţi a u t o r i 2 8 5 consideră opinia publică drept un c o m p o r t a m e n t co­
s u p r a indivizilor. O p i n i a publică nu este s u m a opiniilor individuale, lectiv s p o n t a n , neorganizat, e x p r i m â n d atitudini asupra chestiunilor de
existând dimpotrivă, s u p r a d e t e r m i n a r e a opiniilor individuale de către politică publică, atitudini c o m u n i c a t e guvernanţilor. Prin urmare, opinia
opinia publică. publică face legătura dintre public (popor) şi decidenţi. Atitudinile indi­
Altă perspectivă, inspirată de pozitivism, consideră că opinia publi­ viduale sunt formate prin procesele de socializare politică, dar nu forma­
că este suma, rezultanta sau m e d i a opiniilor individuale. rea atitudinilor şi a opiniei publice devine centru] de interes ci procesul
O p i n i a publică este privită de către unele abordări ca o realitate de c o m u n i c a r e a atitudinilor publicului către decidenţi şi rezultatul in­
psihosocială, o entitate supraindividuală, care preexistă intervenţiei son­ fluenţei opiniei publice asupra deciziei politice.
dajelor de opinie şi care p r o d u c e efecte sociale şi p s i h o s o c i a l e (influen­ în c o n c l u z i e , pentru sociologie opinia publică nu are o d i m e n s i u n e
ţarea c o m p o r t a m e n t e l o r individuale şi de grup; politicile g u v e r n a m e n ­ t r a n s c e n d e n t ă , un caracter misterios, ci este ceva foarte concret, empiric,
tale). Pentru alţii, o p i n i a publică este d o a r o construcţie artificială, un observabil şi măsurabil. Este adevărat că opinia publică nu poate fi mă­
artefact al sondajelor de opinie. surată direct, ci n u m a i m ă s u r â n d şi agregând opiniile individuale ale
î n c l i n ă m să c o n s i d e r ă m , din p unctul de vedere al sociologiei politi­ unui eşantion reprezentativ, opinii individuale care se supun regulilor
c e , definiţia inspirată de sociologii francezi Jean Stoetzel şi Alain psihologice de formare.
G i r a r d 2 8 2 (şi preluată, în formulări diferite, de n u m e r o a s e m a n u a l e şi în corelaţie cu conceptul de opinie publică p u t e m aminti conceptul
dicţionare de s o c i o l o g i e 2 8 3 ) : Opinia publică este ansamblul opiniilor ex­ de sferă p u b l i c ă (sau spaţiu public) elaborat de H a b e r m a s 2 8 6 .
primate în raport cu un subiect precis, de interes public şi care, de obi­ S e p a r a r e a dintre spaţiul public şi spaţiul privat este un rezultat rela­
cei, ţine de actualitate. Epitetul „ p u b l i c " se referă la c e v a care este tiv r e c e n t al diferenţierii sociale. Spaţiul public este, după părerea lui
d e s c h i s tuturor şi care, în acelaşi timp, reprezintă interesul comunităţii H a b e r m a s , o invenţie a modernităţii (ca şi spaţiul privat, de altfel). Pri­
respective. Subiectul asupra căruia se e x p r i m ă opinia p u b l i c ă este, de mul spaţiul public este spaţiul public burghez, în care funcţionau noi
obicei, un subiect controversat, în legătură cu care nu există un consens forme de sociabilitate, care d e p ă ş e a u barierele sociale. Dezbaterea pu­
evident (de e x e m p l u , formula m a t e m a t i c ă a ariei cercului nu p o a t e fi un blică d e v i n e accesibilă maselor populare şi î n c e p e să fie codificată de
subiect de opinie publică).. reguli. C o n t e s t a r e a regimului politic nu se mai face prin mijloace violen­
O p i n i a p u b l i c ă nu este monolitică, nu este niciodată u n a n i m ă : poate te ci în cadrul legal al dezbaterii politice: parlamente, adunări, consilii,
exista un curent de o p i n i e d o m i n a n t (sau majoritar) dar există şi curente cluburi, universităţi, asociaţii, uniuni culturale, loji masonice. Aceste
aflate în dezacord cu o p i n i a d o m i n a n t ă . De asemenea, ea nu este simpla organizaţii au fost constituite în m o d liber, voluntar, pe b a z a deciziilor
s u m ă a opiniilor individuale.
Există abordări care c o n c e p opinia publică n u m a i în legătură cu ac­ Canlwell, F.V.: "Public Opinion and the Legislative Process, în: Lazarsfeld, P.F.,
tul guvernării: opinia p u b l i c ă este c o m u n i c a r e a de la cetăţeni către gu­ M. Rosenberg (eds.): The language of social research, The Free Press, New York,
vernare, cu intenţia de a d e t e r m i n a şi influenţa procesul legislativ, 1966, p.217; Roka, J.: " D o the Media reflect or Shape Public opinion?", în: New-
man, B.l. (ed.): Handbook of Polilical Marketing, Sage Publication, Thousand Oaks,
CA, 1999, p.507.
285
Schaefer, R.T., Robert P. Lamm: Sociology, McGraw-Hill, International Edition,
1995, p. 578.
286
12
Stoetzel, J., Girard, A.: op.cit., pp.26-33. Habermas, J.: Sfera publică şi transformarea ei structurală. Studiul unei catego­
13
Sumpf. J., Hugues, M.: Dictionnaire de sociologie, Larousse, Paris, 1973, p.180. rii a societăţii burgheze, (trad. Janina Ianoşi), Univers, Bucureşti, 1998, p.l 1.

174 175
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

sunt reproduse d e mai multe ori în acelaşi timp, în aceeaşi societate structura şi acţiunile g u v e r n ă r i i 2 8 4 . A c e s t c o n c e p t al opiniei publice nu
(deci, care p r e o c u p ă o c o m u n i t a t e dată). p o a t e acţ io na decât în societăţile democratice, u n d e guvernul este ales în
Deci, pentru unii cercetători o p i n i a publică este c e v a trecător, pen­ m o d liber. în societăţile autoritare sau totalitare, guvernarea reprimă
tru alţii este ceva durabil. opinia p u b l i c ă şi nu îşi b a z e a z ă deciziile pe consultarea reală a opiniei
O perspectivă consideră, inspirată din holismul sociologic şi din publice.
psihologia socială, că opinia publică este ceva care există în afara şi dea­ Alţi a u t o r i 2 8 5 consideră opinia publică drept un c o m p o r t a m e n t co­
supra indivizilor. O p i n i a publică nu este s u m a opiniilor individuale, lectiv s p o n t a n , neorganizat, e x p r i m â n d atitudini asupra chestiunilor de
existând dimpotrivă, s u p r a d e t e r m i n a r e a opiniilor individuale de către politică publică, atitudini c o m u n i c a t e guvernanţilor. Prin urmare, opinia
opinia publică. publică face legătura dintre public (popor) şi decidenţi. Atitudinile indi­
Altă perspectivă, inspirată de pozitivism, c o n s i d e r ă că opinia publi­ viduale sunt formate prin procesele de socializare politică, dar nu forma­
că este s u m a , rezultanta sau m e d i a opiniilor individuale. rea atitudinilor şi a opiniei publice devine centrul de interes ci procesul
O p i n i a p u b l i c ă este privită de către unele abordări ca o realitate de c o m u n i c a r e a atitudinilor publicului către decidenţi şi rezultatul in­
psihosocială, o entitate supraindividuală, care preexistă intervenţiei son­ fluenţei opiniei publice asupra deciziei politice.
dajelor de opinie şi care p r o d u c e efecte sociale şi p s i h o s o c i a l e (influen­ în concluzie, pentru sociologie opinia publică nu are o dimensiune
ţarea c o m p o r t a m e n t e l o r individuale şi de grup; politicile g u v e r n a m e n ­ t r a n s c e n d e n t ă , un caracter misterios, ci este ceva foarte concret, empiric,
tale). Pentru alţii, opinia publică este d o a r o construcţie artificială, un observabil şi măsurabil. Este adevărat că opinia publică nu poate fi mă­
artefact al sondajelor de opinie. surată direct, ci n u m a i m ă s u r â n d şi agregând opiniile individuale ale
î n c l i n ă m să c o n s i d e r ă m , din p u n c t u l de vedere al sociologiei politi­ unui eşantion reprezentativ, opinii individuale care se supun regulilor
ce, definiţia inspirată de sociologii francezi Jean Stoetzel şi Alain psihologice de formare.
G i r a r d 2 8 2 (şi preluată, în formulări diferite, de n u m e r o a s e m a n u a l e şi In corelaţie cu conceptul de o p i n i e publică p u t e m aminti conceptul
dicţionare de s o c i o l o g i e 2 8 3 ) : Opinia publică este ansamblul opiniilor ex­ de sferă publică (sau spaţiu public) elaborat de H a b e r m a s 2 8 6 .
primate în raport cu un subiect precis, de interes public şi care, de obi­ S e p a r a r e a dintre spaţiul public şi spaţiul privat este un rezultat rela­
cei, ţine de actualitate. Epitetul „ p u b l i c " se referă la ceva care este tiv recent al diferenţierii sociale. Spaţiul public este, după părerea lui
deschis tuturor şi care, în acelaşi t i m p , reprezintă interesul comunităţii H a b e r m a s , o invenţie a modernităţii (ca şi spaţiul privat, de altfel). Pri­
respective. Subiectul asupra căruia se e x p r i m ă opinia p u b l i c ă este, de mul spaţiul public este spaţiul public burghez, în care funcţionau noi
obicei, un subiect controversat, în legătură cu care nu există un consens forme de sociabilitate, care depăşeau barierele sociale. Dezbaterea pu­
e v i d e n t (de e x e m p l u , formula m a t e m a t i c ă a ariei cercului nu p o a t e fi un blică devine accesibilă maselor populare şi î n c e p e să fie codificată de
subiect de opinie publică).. reguli. C o n t e s t a r e a regimului politic nu se mai face prin mijloace,violen­
O p i n i a p u b l i c ă nu este monolitică, nu este niciodată u n a n i m ă : p o a t e te ci în cadrul legal al dezbaterii politice: parlamente, adunări, consilii,
exista un c u r e n t de o p i n i e d o m i n a n t (sau majoritar) dar există şi curente cluburi, universităţi, asociaţii, uniuni culturale, loji masonice. Aceste
aflate în dezacord cu opinia d o m i n a n t ă . De a s e m e n e a , ea nu este simpla organizaţii au fost constituite în mod liber, voluntar, pe baza deciziilor
s u m ă a opiniilor individuale.
Există abordări care c o n c e p opinia publică n u m a i în legătură cu ac­ Cantwell, F.V.: "Public Opinion and the Legislative Proccss, în: Lazarsfeld, P.F.,
tul guvernării: opinia p u b l i c ă este c o m u n i c a r e a de la cetăţeni către gu­ M. Rosenberg (eds.): The language of social research, The Free Press, New York,
vernare, cu intenţia de a d e t e r m i n a şi influenţa p r o c e s u l legislativ, 1966, p.217; Roka, J.: "Do the Media reflect or Shape Public opinion?", în: New-
man, B.I. ( e d ) : Handbook of Politica! Marketing, Sage Publication, Thousand Oaks.
CA, 1999, p.507.
285
Schaefer, R.T., Robert P. Lamra: Sociology, McGraw-Hill, International Edition,
1995, p. 578.
286
Stoetzel, J., Girard, A.: op.cit., pp.26-33. Habermas, J.: Sfera publică şi transformarea ei structurală. Studiul unei catego­
Sumpf. J., Hugues, M.: Dictionnaire de sociologie, Larousse, Paris, 1973, p.180. rii a societăţii burgheze, (trad. Janina Ianoşi), Univers, Bucureşti, 1998, p.l I.

174 175
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

private ale m e m b r i l o r fondatori. Organizaţiile spaţiului public aveau tea" , prin crearea statului bunăstării. De fapt, sfera publică se redefi-
structuri şi reguli egalitare şi erau b a z a t e pe libertatea expresiei şi pe neşte continuu, multe lucruri considerate private - de exemplu, viaţa
287
decizii luate de m a j o r i t a t e . sexuală şi reproducerea biologică - fiind, de fapt, destul de strict regle­
Un rol important îl j o a c ă publicaţiile - cărţi, reviste, ziare - p r e c u m mentate (în zilele noastre prin politicile sexualităţii şi politicile familiale).
şi editurile, librăriile, bibliotecile. Invenţia tiparului şi c r e a r e a " G a l a x i e i Sfera publică este un loc al interacţiunii politice, în care relaţiile dintre
G u t e n b e r g " 2 8 8 au fost deci esenţiale pentru apariţia spaţiului p u b l i c . diferiţii actori sunt foarte d i n a m i c e pentru că ei se luptă p e r m a n e n t pen­
Spaţiul public, în c o n s o n a n ţ ă cu liberalismul v e a c u l u i al XLX-lea, tru redefinirea chestiunile care intră sau care ies din spaţiul public.
era c o n c e p u t ca fiind separat de stat şi de e c o n o m i e (care, şi ea, era con­ Alţi factori care c o n t r i b u i e la transformarea sferei publice sunt noua
cepută ca separată de stat), dar î n s e m n a , totuşi, participarea societăţii la relevanţă a publicităţii, fuziunea distracţie-informaţie şi masificarea con­
p u t e r e a statală de decizie şi la exercitarea e i . 2 8 9 sumului. M a s s - m e d i a î n c e p e să fie strâns legată de e c o n o m i e şi prin se­
Spaţiul public este privit ca o reţea de c o m u n i c a r e p u b l i c ă în care se lecţia accesului la canalele de c o m u n i c a r e publică, prestructurează şi
formează opinia publică. d o m i n ă sfera p u b l i c ă 2 9 3 . Ca u r m a r e , sfera publică îşi pierde autonomia şi
H a b e r m a s face legătura dintre spaţiul public şi cel privat, arătând funcţia sa critică, de limitare a puterii statului. Cetăţenii sunt înstrăinaţi
conexiunile dintre canalele publice de c o m u n i c a r e şi c a n a l e l e private de p r o c e s u l politic pentru că sfera publică r e p r o d u c e comunicaţional
(familia, vecinătatea, colegi, prieteni, diverse c u n o ş t i n ţ e ) . puterea, fiind m o n o p o l i z a t ă de medii care creează o loialitate de m a s ă 2 9 4 .
De fapt, c o n t i n u ă H a b e r m a s , este greşit să folosim la singular acest P e n t r u a-şi recuceri a u t o n o m i a , sfera publică are nevoie de garanţii­
termen, pentru că există publicuri diferenţiate şi o m u l t i t u d i n e de sfere le instimţionale ale statului de drept, de redescoperirea societăţii civile şi
publice aflate în c o n c u r e n ţ ă 2 9 0 . C o n s e n s u l social este î n s ă realizat prin de m o d e l e de socializare şi cultură politică ale unei populaţii deprinse cu
sfera publică d o m i n a n t ă . Aceasta î n s e a m n ă , de fapt, un p r o c e s de exclu­ libertatea295.
dere, de marginalizare a celorlalte sfere din dezbaterile centrale. Astfel,
sfera publică nu este creată prin participarea cu d r e p t u r i egale la structu­ 9.4. FORMAREA OPINIEI PUBLICE
rarea opiniei publice şi a voinţei p o l i t i c e . 2 9 1
Urbanizarea, educaţia publică şi cultura de m a s ă au extins spaţiul O p i n i a publică se f o r m e a z ă prin socializare şi c o m u n i c a r e politică.
public, de la b u r g h e z i e la clasele p o p u l a r e . E x t i n d e r e a drepturilor civice Deşi alcătuită din opinii individuale, ea este un fenomen colectiv, cu
şi a participării politice a j u c a t şi rolul unui i n s t r u m e n t de pacificare so­ influenţe semnificative asupra c o m p o r t a m e n t e l o r şi atitudinilor. Sursele
cială, m e c a n i s m e l e democratice, b a z a t e pe reguli de r e p r e z e n t a r e , pe principale de formare a opiniei publice sunt, în general, agenţii sociali­
negocieri şi c o m p r o m i s u r i , înlocuind confruntările violente. Spaţiul pu­ zării politice (vezi subcapitolul 8.4. din această lucrare): mass-media,
blic este un loc de e x p r i m a r e p a ş n i c ă a contestaţiei şi un loc în care con­ c o m u n i c a r e a interpersonală în grupurile primare, şcoala, biserica, diferi­
testaţia p o a t e fi controlată. te organizaţii, grupurile de referinţă, grupurile de presiune (mai ales
în a d o u a j u m ă t a t e a secolului al XX-lea, spaţiul public se modifică, atunci când acţiunile şi mesajele lor sunt popularizate prin mass-media).
sub influenţa structurii sociale şi politice (statul şi e c o n o m i a vor să îl în secolul al XLX-lea, p r e s a scrisă d e v i n e una dintre principalele
controleze) şi a structurii de c o m u n i c a r e şi m a s s - m e d i a (mediile electro­ surse de informare a publicului. Rolul ei nu se r e d u c e î n s ă la simpla in­
nice: " G a l a x i a M a r c o n i " ) . Astfel, statul î n c e p e să " e t a t i z e z e societa- formare, având şi rolul de a f o r m a opiniile.

287
Idem
288
McLuhan, M.: Galaxia Gutenberg (trad. L. şi P. Năvodarii), Editura Politică,
2
Bucureşti, 1975. lbidem, p.19
3
289
Habermas, op.cit., p.18 lbidem, p.23
290
, Idem, p. 13 " lbidem, p.37
5
291
Ibidem,p.l5 Ibid., p.38

176 177
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICA

Una din primele analize ale modului în care mass-media influenţea­ tocmai mesajele şi mediile (ziarele) care corespund cel mai bine predis­
296
ză formarea opiniilor a fost realizată de Gabriel de T a r d e . E l a identi­ poziţiilor lor, cu care se identifică cel mai b i n e . Prin urmare, mesajele
ficai patru etape ale acestei influenţe: citirea presei - conversaţie — c a r e contrazic aceste predispoziţii nu au nicio şansă să fie acceptate de
formarea opiniei - acţiune. alegătorii respectivi.
R e m a r c ă m din această înşiruire, în p r i m u l rând, rolul presei de a G r u p u r i l e de presiune şi organizaţiile societăţii civile pot şi ele in­
furniza subiecte de conversaţie, de a a d u c e subiecte pe a g e n d a publicu­ fluenţa opinia publică, cu condiţia ca mesajul şi acţiunile lor - marşuri,
lui. Totuşi, influenţa ei asupra opiniilor nu este directă, fiind mediată de mitinguri, demonstraţii - să fie popularizate.
c o m u n i c a r e a interpersonală (conversaţia) între m e m b r i i grupurilor pri­ P u t e m c o n c h i d e că, atât T a r d e , cât şi Lazarsfeld consideră că nu
m a r e . A c e a s t a j o a c ă , de fapt, rolul cheie în f o r m a r e a opiniilor. Ca urma­ m a s s - m e d i a j o a c ă rolul esenţial în formarea opiniei publice. P u t e m înca­
re, o a m e n i i nu sunt receptori pasivi şi necritici ai mesajului presei. dra aceşti autori în grupul de teorii ale "mediilor slabe". Alegătorul este
Mesajele ei nu au nici o putere dacă nu sunt preluate şi amplificate în văzut de către aceste teorii ca o persoană informată, raţională, mass-
c o m u n i c a r e a personală. m e d i a având rolul de a forma convingeri doar în cazul nehotărâţilor sau
O altă idee fundamentală pentru sociologia politică, exprimată, de asupra subiectelor neclare dar nu pot schimba convingerile ferme.
a s e m e n e a , în secvenţa liniară elaborată de T a r d e , este aceea că atitudini­ D a r , există, însă, un al g r u p de teorii, ale "mediilor tari". Atât
le (opiniile) predetermină c o m p o r t a m e n t u l (acţiunea). Acest lucru este T a r d e , cât şi Lazarsfeld au trăit şi şi-au publicat cercetările înainte de
foarte important pentru că, d a c ă v o m c u n o a ş t e atitudinile d o m i n a n t e în r ă s p â n d i r e a televiziunii. Apariţia televiziunii schimbă totul: imaginile,
rândul populaţiei, v o m şti şi ce c o m p o r t a m e n t e politice (inclusiv electo­ nu cuvintele au rolul şi impactul mai mare. Televiziunea este socotită cel
rale) va dezvolta, cu probabilitate, acea populaţie. m a i puternic mijloc de influenţă şi persuasiune politică. Fiind un mijloc
T e o r i a lui T a r d e a fost valorificată de sociologul american Paul vizual, e a £ g , a d r e s e a z ă mai mult emoţiilor decât intelectului, fiind consi­
Lazarsfeld, 2 9 7 unul dintre întemeietorii sociologiei electorale. El a studi­ derată un mijloc de c o m u n i c a r e afectiv şi nu raţional. De asemenea, in­
at, în anii ' 4 0 ai secolului trecut, formarea opiniilor politice în c a m p a n i a teracţiunea dintre televiziune şi publicul său este una specială, mulţi
electorală. î m p r e u n ă cu e c h i p a sa a d e s c o p e r i t că m a s s - m e d i a nu sunt autori c o n s i d e r â n d că încurajează pasivitatea şi acceptarea necritică a
atotputernice şi nu influenţează nediferenţiat toate grupurile şi toţi indi­ mesajului transmis. Televiziunea este acuzată de a fi atomizat societatea,
vizii expuşi. Influenţa c a m p a n i e i electorale este m e d i a t ă de liderii de de a fi r e d u s participarea politică şi civică, făcându-i pe oameni consu­
opinie, care sunt mai expuşi fluxului de informaţii. Liderii de opinie sunt matori şi spectatori şi nu participanţi i m p l i c a ţ i 2 9 8 . Lectura ziarelor, con­
p e r s o a n e b i n e integrate în grupurile lor d a r c a r e au n u m e r o a s e contacte versaţia pe teme politice, înţelegerea vieţii politice, interesul pentru
în exteriorul grupului, achiziţionând o c o m p e t e n ţ ă într-un d o m e n i u pre­ politică - s-au diminuat. în schimb, au crescut confuzia opiniei publice
cis, ca politica.\Ljr!erii de o p i n i e influenţează grupul din care fac parte. şi aşteptările legate de sistemul politic. Politicienii sunt prezentaţi (mai
Prin u r m a r e , c o m u n i c a r e a politică are loc în d o u ă paliere: de la m e d i a la ales în c a m p a n i i l e electorale) ca eroi care dau iluzia că au soluţii pentru
liderii de opinie; de la liderii de opinie la membrii grupului (the two-step orice situaţie. Aceşti eroi sunt distruşi cu aceeaşi rapiditate cu care au
flow of communication theory). fost creaţi.
D u p ă părerea lui Lazarsfeld şi a şcolii sale de sociologie eletorală T e l e v i z i u n e a a schimbat aspectul campaniilor electorale, mutând
(Şcoala C o l u m b i a ) , m a s s - m e d i a nu ar face decât să clarifice sau să con­ accentul de la dezbateri de idei, de la a r g u m e n t e raţionale, la dezbateri
solideze u n e l e predispoziţii ale alegătorilor. De fapt, aceştia işi aleg centrate pe simboluri politice şi carisma personajelor.
T e l e v i z i u n e a a modificat profund secvenţa liniară a lui Tarde, pen­
tru că ea a preluat şi rolul j u c a t de conversaţie (sau a suprimat complet
Tarde, G.: Opinia si mulţimea (trad. Nicoleta Corbu), comunicare.ro, Bucureşti,
2007. această etapă a secvenţei). T e l e v i z i u n e a r e d u c e la trei numărul c o m p o -
297
Lazarsfeld P.F., Berelson B., Gaudet H.: Mecanismul votului: cum se decid ale­
gătorii într-o campanie prezidenţială (trad. Simona Bogdan), Comunicare.ro, Bu­ Vezi, în acest sens, discursul critic al lui Sartori în Homo Videns. Imbecilizarea
cureşti, 2004. prin televiziune şi post — gândirea, Humanitas, Bucureşti, 2005.

178 179
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

nenlelor din m o d e l u l Tarde-Lazarsfeld: media-opinie-acţiune, rolul con­ telespectatorii discută cu alţi indivizi, manifestând aceleaşi pre­
versaţiei - de informare şi p e r s u a s i u n e - fiind îndeplinit tot de televiziu­ ferinţe politice cu ei
ne. telespectatorii u r m ă r e s c frecvent emisiuni politice
299
în viziunea lui H a b e r m a s , fiind controlată de m e d i a , o p i n i a pu­ televiziunea nu p r o d u c e disonanţă cognitivă (reacţie de apărare
blică nu mai limitează p u t e r e a ci raţionalizează, justifică puterea. Opinii­ provocată de mesaje perturbatoare în raport cu sistemul propriu de opinii).
le informale sunt scurtcircuitate de fluxul opiniilor formale, cvasi- In R o m â n i a , profesorul Ioan D r ă g a n şi grupul de lucru din jurul său
oficiale, oferite de m a s s - m e d i a şi influenţate de stat şi e c o n o m i e . au arătat, prin studii empirice,, rilul decisiv al c o m u n i c ă r i i interpersonale
Apariţia intemetului în spaţiul public a p r o d u s mutaţii revoluţiona­ în formarea opiniei şi a deciziei de v o t 3 0 2 .
re. A c e s t mediu de c o m u n i c a r e , construit, aşa c u m îi s p u n e şi n u m e l e , ca
o reţea şi nu ierarhic, p a r e a fi o p a r a d i g m ă a u n u i n o u spaţiu public, în 9.5. STUDIUL OPINIEI PUBLICE
c a r e identităţile şi relaţiile i n t e r u m a n e funcţionează d u p ă logici diferite
faţă de m o d e l e l e tradiţionale. Statusurile şi rolurile se redefinesc, sunt Având o existenţă psihosocială reală, opinia publică poate fi cunos­
create şi difuzate noi ritualuri de interacţiune şi noi limbaje. P e n t r u utili­ cută utilizând metodele şi tehnicile psihosociologice. Desigur, opjnia^
zatorii de internet, acesta a d e v e n i t un i m p o r t a n t factor al modelării rea­ jjţjblică rezultată în urma cercetărilor sociologice nu este o reconstituire
absolut fidelă a realităţii, în totalitatea şi complexitatea ei. Este vorba de
lităţii sociale, a sensului faptelor sociale. Internetul s-a transformat, în
o construcţie abstractă, teoretică, schematică, simplificatoare, superficia­
unele medii sociale într-un puternic instrument de socializare şi de con­
lă dar, d e o c a m d a t ă , este principala modalitate ştiinţifică prin care p u t e m
strucţie a identităţii individuale, mai ales în cazul a d o l e s c e n ţ i l o r 3 0 0 .
a p r o x i m a c e e a ce se întâmplă în mentalul colectiv.
T e l e v i z i u n e a joacă, indiscutabil, un rol i m p o r t a n t în formarea opi­
Un alt obstacol în calea cunoaşterii „ a b s o l u t e " a opiniei publice este
niei publice p r e c u m şi în formarea u n o r opinii asupra u n o r subiecte ne­
că, la fel ca şi în cazul principiului non-determinării al lui Heisenberg,
clare, insuficient c u n o s c u t e ; în privinţa c o m p o r t a m e n t e l o r electorale, ea
nu poţi p ă t r u n d e în obiectul studiat fără a-1 modifica. Acest rezultat, ne­
poate influenţa decizia nehotărâţilor. Astfel, dacă p o n d e r e a nehotărâţilor
dorit dar inevitabil, se poate m i n i m i z a n u m a i rafinând metodele şi tehni­
înaintea unui scrutin este relativ m a r e , rolul m e d i a şi al c o m u n i c ă r i i poli­
cile de studiere a opiniei publice. Dintre acestea, calea regală este,
tice, în general, poate să fie decisiv.
desigur, sondajul de opinie.
Este greu de schimbat, prin c o m u n i c a r e politică, valorile şi atitudi­
Deşi c o m p o r t a m e n t colectiv, opinia publică nu p o a t e fi sesizată de­
nile politice fundamentale. C o m u n i c a r e a poate însă să reconfigureze
cât prin intermediul opiniilor individuale. Fără a fi singurul, sondajul de
imaginea unui partid sau a unui c a n d i d a t asociind-o cu aceste valori şi
opinie este instrumentul principal de cercetare care ne permite acest lu­
atitudini. Bineînţeles, s c h i m b a r e a imaginii nu î n s e a m n ă n e a p ă r a t şi
cru. Sondajul (ancheta) de_opinie este o metodă_sociologică de cliesţio_-
s c h i m b a r e a intenţiei de vot.
nare a u n u i e ş a n t i o n de indiyjz[ reprezentativ l^ntru~pTjpuTăţia mai
U n e o r i exagerat, uneori subapreciat, rolul televiziunii variază de la
n u m e r o a s ă , din care este extras 3 " 3 .
o situaţie socială la alta. U n e l e studii e m p i r i c e 3 0 ' au ajuns la u r m ă t o a r e l e
HTJnTîlîutori consideră însă că această limitare metodologică împi­
concluzii, privind eficacitatea acesteia, care e cu atât mai m a r e cu cât:
edică progresul real al cercetării opiniei publice, care, p â n ă acum, a fost
apelul la iraţional seduce şi c o n v i n g e
mai d e g r a b ă centrată pe detalii tehnice prea puţin semnificative. Studiul
telespectatorii se identifică cu actorii politici de pe ecran
opiniei p u b l i c e ar trebui să nu se mai c o n c e n t r e z e asupra indivizilor, ca

Habermas, op. cit., p. 26 Drăgan, I., C. Beciu, I. Dragomirescu, V. Marinescu, N. Perpelea, S. Ştefănescu:
300
Martin, O.: «L'internet des 10-20 ans. Une ressource pour une communication Construcţia simbolică a cîmpului electoral, Institutul European, Iaşi..
303
autonome », Reseaux, no. 123/2004, pp. 27-58. Boudon, R., P. Besnard, M. Cherkaoui, B.-P. Lecuyer: Dicţionar de sociologie
301
Lee Kaid, L. : "Political Advertising: A Summarybof Research Findings", în (trad. M. Ţuţuianu), Univers enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 280.
304
:Newman, op.cit., p.430-433. Noelle-Newman: op.cit., p.274.

180 181
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

unităţi de analiză, ci asupra grupurilor şi organizaţiilor, asupra structuri­ nia p u b l i c ă şi guvernanţi previne astfel izbucnirea u n o r posibile crize,
lor care produc, de fapt, opinia publică şi care influenţează indivizii. Din a s c u n s e sub un calm înşelător. C u n o a ş t e r e a opiniei publice nu îi deter­
păcate, p â n ă a c u m , nu s-a găsit m e t o d a de a b o r d a o p i n i a publică din m i n ă î n t o t d e a u n a pe guvernanţi să acţioneze c o n f o r m acestei opinii;
structurile sociale, i g n o r â n d indivizii ce le c o m p u n . E s t e , însă, adevărat uneori, ei folosesc această c u n o a ş t e r e pentru a şti să îşi impună deciziile,
că studiul opiniei publice ar putea şi ar trebui să nu mai c o n s i d e r e exclu­ chiar d a c ă ele contravin iniţial opiniei p u b l i c e 3 0 5 . P u t e m sintetiza funcţi­
siv indivizii ca unităţi de analiză ci şi grupurile şi organizaţiile şi să fo­ ile sondajelor de opinie publică astfel:
losească, alături de sondaje, o varietate mai m a r e de m e t o d e şi tehnici de - F u n c ţ i a cognitivă: prin sondajele de opinie, publicul, politicie­
cercetare ştiinţifică. nii şi m e d i i l e află c u m g â n d e ş t e societatea despre principalele subiecte
Şi în R o m â n i a , ca peste tot, sondajele de opinie au critici virulenţi de interes public. C h i a r dacă rezultatele sondajelor sunt volatile, ele nu
dar şi fetişişti. Oricât de mult ar fi progresat p r o c e d u r i l e de culegere şi sunt c o m p l e t uitate şi lasă reziduuri în m e m o r i a colectivă. Sondajele
de prelucrare a datelor, sondajul de opinie nu este un p a n a c e u , el nu se oferă o i m a g i n e a societăţii în care trăim. Această sursă de cunoaştere
pretează tuturor temelor şi tuturor grupurilor de o a m e n i . în general, în este ceva nou pentru R o m â n i a (şi pentru alte foste dictaturi) pentru că,
R o m â n i a , aşa-numitele m e t o d e şi tehnici calitative sunt mai puţin utili­ pe v r e m e a c o m u n i s m u l u i , cetăţenii puteau avea informaţii credibile des­
zate. Nu rareori ele sunt considerate m e t o d e „de m â n a a d o u a " , c e e a ce pre starea reală a societăţii d o a r din experienţa proprie sau a celor apro­
nu este adevărat. Politicienii, ziariştii, o a m e n i i de afaceri, publicul larg - piaţi şi, bineînţeles, din emisiunile posturilor de radio străine. Publicarea
toţi cred în mitul reprezentativităţii şi depreciază m e t o d e l e calitative din sondajelor creează în capul alegătorilor o „hartă c o g n i t i v ă " 3 0 6 , care cu­
această cauză. Poate că rezultatele cercetărilor calitative nu sunt, potrivit p r i n d e liste de partide şi de candidaţi, imagini ale puterii, ale popularită­
unui clişeu, „reprezentative la nivel n a ţ i o n a l " şi p o a t e că, în cazul lor, ţii şi ale şanselor lor de victorie,
probabilitatea de eroare nu este atât de simplu de calculat. T o t u ş i , ele au - Funcţia persuasivă: sondajele exercită influenţe asupra opiniei
alte avantaje (ca să nu mai vorbim de faptul că sunt m a i ieftine): au o publice, m a i ales în sensul accentuării conformismului, a aderării la o
mai mare profunzime în raport cu sondajele, care d o a r „ z g â r i e " realita­ atitudine care este c o n s i d e r a t ă majoritară de către sondaje. Totuşi, publi­
tea şi, astfel, aceste m e t o d e ne permit să a b o r d ă m subiecte sensibile, să carea sondajelor a arătat că opinia publică nu este ceva monolitic, că
descâlcim g h e m u l motivaţiilor, să trecem d i n c o l o de opinii, către adevă­ există c u r e n t e şi grupuri de opinii, cu ponderi importante. Astfel, oame­
ratele atitudini şi valori ale oamenilor. De e x e m p l u , în unele cazuri, un nii au fost convinşi să accepte existenţa unor opinii diferite de ale lor.
panel format din lideri de opinie, abordat prin interviuri de profunzime, Funcţia persuasivă a sondajelor se manifestă şi prin alegerea temelor
poate fi mult mai relevant pentru aflarea m o d u r i l o r în care se formează sondajelor, a subiectelor considerate importante. Deşi sondajele şi-au
şi funcţionează opinia publică, decât un sondaj. căpătat un statut de ştiinţificitate, modul lor de utilizare (de către media
Societăţile d e m o c r a t i c e sunt interesate de c u n o a ş t e r e a opiniei pu­ sau politicieni) poate da naştere la manipulări.
blice, spre deosebire de dictaturi, u n d e opinia publică este suprimată - F u n c ţ i a politică practică: rezultatele sondajelor orientează acţi­
(chiar d a c ă serviciile secrete din regimurile dictatoriale fac investigaţii unea politică, politicile publice, strategiile politice, strategiile de marke­
pentru a afla starea de spirit a populaţiei, acestea nu sunt făcute publice). ting, c a m p a n i i l e electorale, c o m u n i c a r e a politică etc
D e m o c r a ţ i i l e se b a z e a z ă pe suportul popular majoritar şi sondajele sunt Stoetzel şi G i r a r d 3 0 7 identifică apariţia primelor sondaje de opinie în
cele care dezvăluie care forţe politice se b u c u r ă de acest s u p o t şi care nu. S U A , în 1824, cu ocazia alegerilor prezidenţiale, când câteva ziare au
De a s e m e n e a , sondajele măsoară şi sprijinul populaţiei în favoarea deci­
ziilor politice luate de guvernare. Se s p u n e că un sondaj este o fotografie
De exemplu, Napoleon al IlI-lea a ştiut cum să obţină acordul opiniei publice
statică a electoratului într-un a n u m i t m o m e n t dat. Este adevărat dar son­
pentru războiul cu Prusia (vezi Stoetzel şi Girard, op. cit., p. 41).
dajele (mai ales prin seriile de date organizate c r o n o l o g i c , obţinute din
Sulek, A.: "The Functions of Public Op inion Polis în N e w Democracies", comu­
b a r o m e t r e de opinie) pot releva tendinţe care nu sunt î n c ă manifeste şi nicare prezentată la conferinţa Asociaţiei mondiale pentru cercetarea opiniei publice,
care pot scăpa altor m e t o d e de observaţie. D i a l o g u l p e r m a n e n t între opi- Public Opinion Research în a Period of Democracy Building, Varşovia, 2001, p. 6.
Stoetzel şi Girard, op. cit., p. 4 1 .

182 183
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

publicat rezultatele a d o u ă „voturi de p a i e " . Către sfârşitul secolului al v e d e r e ^ o c i a L Cei m a i expuşi efectului sunt indivizii cu reţele sociale
19-lea s-a trecut la m e t o d a reprezentativă, dar care î n c e p e să fie folosită sărace, care nu au încredere în sine şi care, de asemenea, manifestă un
pe scară largă doar din 1920, s u b c e l e d o u ă forme majore: eşantionarea interes r e d u s pentru politică.
probabilistă ( „ r a n d o m s a m p l i n g " ) şi pe cote („quota s a m p l i n g " ) . B a z e l e Sondajele pot avea efect demobilizator (dacă alegătorul crede că
de eşantionare disponibile în acea v r e m e erau î n s ă prea puţin „ştiinţifi­ favoriţii săi nu mai au şanse) sau mobilizator (când scorurile candidaţi­
308
c e " , de u n d e şi eşecul r ă s u n ă t o r al u n o r sondaje p r e e l e c t o r a l e . Ulteri­ lor sunt apropiate). Prin urmare, sondajele por influenţa rata participării
or, sondajele au devenit apanajul specialiştilor, mai ales d u p ă înfiinţarea la vot.
Institutului G a l l u p . G a l l u p folosea eşantionarea pe cote, c a r e s-a dovedit O sursă importantă de distorsiuni este spirala tăcerii: respondenţii
insuficient de precisă. în 1948, Institutul G a l l u p 1-a dat câştigător Ia ale­ ascund acele atitudini pe care le consideră neconforme cu normele so­
gerile prezidenţiale pe D e w e y , deşi câştigător a fost T r u m a n . Acest lucru ciale d o m i n a n t e (de exemplu, xenofobia, rasismul, antisemitismul, anti-
a afectat credibilitatea sondajelor şi a eşantionării pe c o t e reprezentative, e u r o p e n i s m u l , anliamericanismul, pro-autoritarismul e t c ) . Aceasta duce,
fiind preferată din ce în ce mai mult m e t o d a probabilistă. de obicei, la subestimarea extremismelor. Conceptul de spirală a tăcerii
Deşi sondajele au devenit mai precise şi tehnicile lor din ce în ce 311
a fost formulat de către Elisabeth N o e l l e - N e u m a n n . Potrivit autoarei
mai rafinate, ele nu sunt infailibile. S u n t situaţii de a c u m u l a r e a unor g e r m a n e , oamenii ascund opiniile şi comportamentele care nu corespund
erori şi distorsiuni care pot denatura complet rezultatele unui sondaj, c o n s e n s u l u i general şi decenţei pentru că se tem de izolare şi pentru că
chiar realizat de mari specialişti. Sondajul este un lanţ de etape, paşi şi dezvoltă o reacţie de prestigiu 3 1 2 . Cei care sunt siguri de victoria favori­
oameni implicaţi. Dacă o singură verigă din acest lung lanţ „scârţâie", ţilor lor în alegeri sunt mai comunicativi, se exprimă m a i mult, îşi mani­
este posibil ca întreg lanţul să fie c o m p r o m i s . C e l e mai frecvente surse festă deschis convingerile, influenţându-i şi mai mult pe ceilalţi.. în
dc distorsiune suni: erorile de eşantionare, formularea întrebărilor din s c h i m b , cei care au sentimentul că favoriţii lor vor pierde, tind să tacă
chestionar, ordinea întrebărilor, ordinea variantelor de răspuns, n o n - (inclusiv în calitatea lor de respondenţi la sondaje de opinie). Acest lu­
răspunsurile (refuzul u n o r persoane de a răspunde la chestionar), impac­ cru d e v i n e şi mai vizibil în sondajele postelectorale, când numărul celor
tul uitării u n o r e v e n i m e n t e sau stări şi alegerea cu p r e c ă d e r e a variante­ care declară că au votat/ar vota cu partidele/candidaţii câştigători este
lor de r ă s p u n s dezirabile din punct de vedere social . mai mare decât a fost în m o d real la alegeri (fenomen cunoscut sub nu­
Publicarea sondajelor are efecte asupra c o m p o r t a m e n t e l o r electora­ mele de overclaiming313).
le; cel mai c u n o s c u t e efect este creşterea intenţiilor de vot cu partidele şi Pe de altă parte, presiunea conformismului îi va î n d e m n a pe res­
candidaţii situaţi pe primele poziţii. Paul Lazarsfeld a identificat, în tim­ p o n d e n ţ i să declare că au atitudini conforme cu n o r m e l e sociale domi­
pul jlgg^riJQTnrezidenfiaj£_djr^ ^j.^—' £££3-££- l.?
e
banţi- nante.
yvagon effect : in ultimul momeTîrTlategauSriTse raliază cu câştigătorii Alte erori pot fi subreprezentarea/suprareprezentarea unor categorii
probaTjili,~peTiTin_că vor să fieUe partea învingătorului, de teamă să nu în eşantion. Alegătorii greu de contactat sau reticenţi, dezinteresaţi de
^Trîanifeste un c o m p o r t a m e n t m i n o r i t a r şi, astfel, să fie izolat d i n punct de politică, marginali - sunt, de obicei, subreprezentaţi. Alte categorii, mai
accesibile (de exemplu, casnicele şi pensionarii, care stau mai mult pe
308 acasă) vor fi suprareprezentate.
De exemplu, sondajul realizat în 1936 de către Literary Digest (care a trimis 18
milioane de buletine de vot prin poştă din care doar 2 milioane s-au întors) şi care 1-a Refuzul de a r ă s p u n d e la întrebări (non-răspunsurile) este o altă sur­
dat câştigător pe Alf Landon a marcat sfârşitul sondajelor neprofesioniste. Cel care a să de distorsiune, mai ales pentru construirea unei p r o g n o z e electorale.
câştigat alegerile a fost Roosevelt, aşa cum a previzionat Institutul Gallup, pe un La fel, nehotărâţii. De obicei, aceste persoane îşi cristalizează decizia în
eşantion pe cote ce asigura reprezentatitivitatea. în 1948 Gallup a prezis victoria lui
Dewey dar a câştigat Truman, lovitură ce a determinat schimbarea metodei de eşan­
311
tionarea (s-a trecut la eşantionarea probabilistă). Noelle-Neumann, E.: Spirala tăcerii. Opinia publică - învelişul nostru social
309
U c e n , P.: A Guide to Understcmding Polis, International Republican Institute, (trad. Vlad Cucu-Oancea), Editura Comunicare, ro, Bucureşti, 2004.
312
Idem, p. 18.
Bratislava, 2003, pp. 10-19. 3,3
310
band-wagon (engl.) este vagonul cu orchestra, care se afla în fruntea trenului. lbidem, p.54.

184 185
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINI/A PUBLICĂ

ultimele zile dinaintea alegerilor, când deja nu se mai e f e c t u e a z ă sondaje 2) toate opiniile sunt egale; aşa c u m un vot este egal cu a ^ t vot şi o
de opinie. opinie este egală, în sondajele de opinie, cu altă o p i n i e ; de fap»t, opiniile
Sondajele de opinie nu sunt previziuni dar p o t fi folosite ca b a z ă nu sunt egale; sondajele c u m u l e a z ă opinii care nu au aceeaşi f o r ţ ă reală,
pentru elaborarea de previziuni. în m a r k e t i n g u l politic, ele j o a c ă şi alte p r o d u c â n d , astfel, grave distorsiuni
roluri, de e v a l u a r e a eficacităţii unei campanii electorale şi de orientare a 3) prin simplul fapt că un sondaj p u n e o î n t r e b a r e se «consideră,
acesteia spre z o n e şi categorii neacoperite î n c ă . implicit, că a c e a întrebare m e r i t ă să fie pusă.
Sondajele preelectorale prezintă i m a g i n e a statică a situaţiei din Cu alte cuvinte, B o u r d i e u acuză sondajele nu n u m a i de in-capacitate
m o m e n t u l precis în care au fost făcute. A c e a s t ă situaţie se p o a t e s c h i m b a ştiinţifică şi erori de m ă s u r a r e ci şi de presupoziţii cu caracter ideologic,
foarte uşor, ca efect al c a m p a n i e i electorale, al u n o r e v e n i m e n t e r e c e n t e . care au ca efect reproducerea ordinii sociale şi politice e x i s t e n t - Sonda­
P e r s o a n e l e n e h o t ă r â t e sau cei care refuză să r ă s p u n d ă la sondaje (însu­ jele m a n i p u l e a z ă , aducând pe agenda publică false p r o b l e m e , a>stiel încât
m a t e , aceste categorii sunt destul de n u m e r o a s e ) se pot r ă z g â n d i sau îşi p r o b l e m e l e reale sunt ocultate. Această agendă este, de fapt, a | g e n d a cla­
pot p r e c i z a poziţia chiar în ultima clipă dinaintea votului. A ş a c u m am sei d o m i n a n t e . Sondajele creează un sentiment d e m o c r a t i c n a i ^ > disimu­
mai p u s , pentru a c o n t r a c a r a acest dezavantaj, este n e v o i e de sondaje lând conflictele din societate (dintre clasele sociale) şi r a p o r t u r i l e de
succesive, care să releve tendinţele, fluctuaţiile, direcţia schimbării. A ş a forţă. Publicarea sondajelor - şi invocarea lor de către p o l i t i c i e n i - cre­
c u m se observă din fig. 1, sondajele succesive au arătat o micşorare a e a z ă impresia de unanimitate sau, cel puţin, i m p u n e o presiu*ne a con­
diferenţei dintre cei doi candidaţi şi inversarea ierarhiei din m o m e n t u l formismului, a mediei statistice, asupra atitudinilor şi c o m p o r t - a m e n t e l o r
scrutinului. individuale. Sondajele ar avea aceeaşi logică a democraţiei r e p r e z e n t a t i ­
ve, care tinde să atenueze conflictele şi clivajele din societate deci, să
Figura n r . l : Sondaje şi rezultatul real al votului: alegerile prezidenţiale servească statu-quo-ului.
SUA, 1948 F ă c â n d aceste afirmaţii, B o u r d i e u se înscrie printre aderPţii teoriei
societăţii de masă, care susţin că masele nu au capacitatea s-ă fie bine
informate, sa j u d e c e corect şi profund. Opiniile, mai ales c e b e politice,
sunt superficiale, instabile şi incoerente, reflectând pseudoati' tudini sau
315
n o n - a t i t u d i n i . Deşi inspirat dintr-o perspectivă marxizantă, care dă o
coloratură ideologică discursului său, B o u r d i e u are meritul de a stimula
o discuţie critică asupra sondajelor, de a le arăta limitele şi., implicit,
aprilie iunie august ' sept oct nov
căile de creştere a rigurozităţii lor ştiinţifice. Rafinarea tefcriicilor de
Sursa: J. Stoetzel, A. Girard, op.cit., p. 85. eşantionare, redactarea atentă a întrebărilor din chestionar, s t a n d a r d i z a ­
rea aplicării chestionarului în teren, prelucrarea statistică com*puterizată
P i e r r e B o u r d i e u 3 1 4 a c u z ă sondajele de o p i n i e că falsifică realitatea - sunt p r o c e d e e de de m i n i m i z a r e a erorilor. Cu toate limitele 1 or, sonda­
pentru că ele transformă opinia publică într-un artefact statistic. O p i n i a j e l e de opinie r ă m â n principalele instrumente de investigare a opiniei
publică nu există: sondajele sunt cele care o fabrică. publice.
Sondajele se bazează, în viziunea lui Bourdieu, pe trei postulate false:
1) toată l u m e a are o o p i n i e ; de fapt, a p r o d u c e o o p i n i e nu e la în­
d e m â n a oricui; mai mult, sondajele p r o p u n întrebări despre lucruri lipsi­
te de interes pentru respondenţi, sau despre c a r e aceştia nu sunt suficient
informaţi; totuşi, respondenţii se simt obligaţi să r ă s p u n d ă ;
315
Mayer, N.: "La consistence des opinions", în: Grunberg, G., N. N-^ayer, P.M.
314
Bourdieu, P.: Questions de sociologie, Les Editions de Minuit, Paris, 1980, Sniderman (eds.): La democraţie ă l'epreuve, Presses de sciences po, (Paris, 2002,
p.222. p.19.

186 187
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

9.6. OPINIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA vii schimbările sunt mai puţin vizibile; în societăţile multietnice trans­
317
formările au fost mai lente şi m a i dificile .
Opinia publică nu este imuabilă şi nici opiniile individuale nu sunt
Un rol privilegiat îl au mass-media. Mass-media îndeplinesc mai
î n c r e m e n i t e . Nu e vorba n u m a i de stratul superficial, de subiecte de
multe funcţii în spaţiul public: context preferat al dezbaterilor politice şi
m o m e n t sau de stări de spirit trecătoare. C h i a r şi setul relativ stabil de
sociale, configurând, astfel, spaţiul public; agent (de)mobilizator al parti­
valori şi atitudini politice fundamentale, d e n u m i t „ t e m p e r a m e n t p o l i t i c "
cipării politice; factor de influenţă al opţiunilor politice; modelator al
se poate schimba, atât la nivel individual cât şi colectiv. Schimbările din
consumului şi al stilurilor de viaţă. Televiziunea joacă, indiscutabil, un rol
opinia publică, m e r g â n d p â n ă la inversarea curentelor de opinie - de la o
important în formarea opiniei publice, în special în formarea unor opinii
atitudine majoritară pozitivă, în raport cu un subiect, la u n a majoritar
asupra unor subiecte neclare, insuficient cunoscute; astfel, în privinţa
negativă sau invers - sunt posibile şi reale, în a n u m i t e condiţii. P o a t e fi
c o m p o r t a m e n t e l o r electorale, ea poate influenţa decizia nehotărâţilor.
vorba de schimbări demografice, de intrarea u n o r noi generaţii pe scena
M e d i a au j u c a t un rol d i n a m i c în constituirea societăţii postcomu­
istoriei şi de retragerea generaţiilor vârstnice din spaţiul public. D a r este
niste, p r o m o v â n d un m o d e l al schimbării, al diversităţii opiniilor şi a
posibil şi ca aceeaşi indivizi să îşi modifice opiniile. S c h i m b a r e a opinii­
stilurilor de viaţă, al libertăţii de exprimare, al accesului la informaţie.
lor p o a t e reflecta o schimbare de habitus. în societăţile aflate în schim­
T o t u ş i , această diversitate p o a t e să fie înşelătoare pentru că mass-media
b a r e rapidă, cadrul normativ se schimbă şi el - mai lent sau mai acce­
favorizează, prin e x p u n e r e , d o a r o parte a opiniilor existente în societate,
lerat. Desigur, schi m barea opiniilor este un proces dificil, complicat,
ignorându-le sau neglijându-le pe celelalte. într-adevăr, opiniile nu sunt
c â t e o d a t ă d u r e r o s , alteori, eliberator. Sistemul personal al opiniilor este
egale, deşi în sondaje sunt astfel considerate. Există opinii mai impor­
zguduit în u r m a punerii lui sub semnul întrebării, datorită u n o r disonanţe
tante, mai influente, care îşi s u b o r d o n e a z ă celelalte opinii sau chiar in­
latente sau manifeste.
d u c opinii despre unele subiecte (în general, mai puţin cunoscute)
în p eri oada tranziţiei p o s t c o m u n i s t e au avut loc i m p o r t a n t e modifi­
referitor la care, anterior, oamenii nu îşi conturaseră î n c ă poziţii. Aceste
cări ale curentelor de o p i n i e publică. D u p ă r e p r i m a r e a (suprimarea) opi­
opinii „ p u t e r n i c e " aparţin indivizilor, grupurilor şi organizaţiilor care
niei publice din timpul regimului totalitar, o a m e n i i au descoperit
dispun de mai m u l t e resurse, materiale sau simbolice.
c o m u n i c a r e a liberă, discuţiile, libertatea de e x p r i m a r e , libertatea presei
G r u p u r i l e de presiune şi organizaţiile societăţii civile p o t şi ele in­
etc. Totuşi, r e m i n i s c e n ţ e l e culturii politice existente în totalitarism erau
fluenţa opinia publică, cu condiţia ca mesajul şi acţiunile lor - marşuri,
prea p u t e r n i c e pentru ca transformările să fie p r e a rapide, ele
mitinguri, demonstraţii - să fie mediatizate. De e x e m p l u , în România,
conturându-se abia la sfârşitul primului d e c e n i u al tranziţiei.
a t e n u a r e a respingerii u n o r grupuri excluse şi marginale (persoane cu
Printre factorii care au contribuit la modificări ale c u r e n t e l o r d o m i ­
dizabilităti, copii abandonaţi, h o m o s e x u a l i ) s-a produs şi datorită media-
n a n t e din opinia publică: c a m p a n i i de informare şi p e r s u a s i u n e , dezvol­
tizării activităţii organizaţiilor active în respectivele d o m e n i i . .
tarea mass-media private şi diversificarea peisajului m e d i a , activitatea
O c c i d e n t u l (în special, Statele U n i t e şi U n i u n e a E u r o p e a n ă ) a j u c a t
liderilor de opinie, grupuri de p r e s i u n e influente, crearea de noi grupuri
rolul u n u i grup de referinţă pentru societatea românească, stimulând
şi m o d e l e de referinţă, procesele de integrare e u r o p e a n ă . La acestea s-au
modificări ale curentelor de opinie. P r e s i u n e a exercitată de procesele de
adăugat impactul schimbărilor e c o n o m i c e şi sociale şi constituirea unei
integrare în N A T O şi în U n i u n e a E u r o p e a n ă , prin modificări legislative
noi exp eri enţe p e r s o n a l e şi sociale care au creat o m a i b u n ă cunoaştere,
şi instituţionale şi prin c a m p a n i i de informare publică, au schimbat pozi­
un nou „univers simbolic prin s e d i m e n t a r e a şi a c u m u l a r e a c u n o a ş t e -
• •„ 3 1 6
tiv favorabilitatea în raport cu unele subiecte : privatizare, investiţii stră­
ni . ine, drepturile omului etc. Să nu uităm că românii strigau a c u m câţiva
F o a r t e m u l t în procesul treptat de modificare a contribuit şi punctul ani în pieţele publice „nu ne v i n d e m ţ a r a " şi „afară cu străinii". A c u m ,
de plecare: astfel, în unele ţări (Ungaria, P o l o n i a , C e h i a ) schimbările sondajele de opinie arată că investiţiile străine sunt acceptate şi dorite.
sunt mai p r o n u n ţ a t e , pe c â n d în ţările fostei U n i u n i Sovietice şi Iugosla-
317
Lazic, M. (ed.): Sociely în crisis. Yugoslavia în the early '90s, Filip Visnic,
Belgrade, 1995.
Berger, P., T. Luckmann: op.cit., p. 134.

188 189
M I I AMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. OPINIA PUBLICĂ

S-au creai o nouă presiune normativă şi un nou conformism, care pot, atunci (în special, partidele istorice) era considerată trădătoare a intere­
însă, sa mascheze, uneori, (după pattern-ul „spiralei tăcerii") prezenţa sului naţional iar multipartiismul nu era bine văzut, românii preferând
unor atitudini anii europene şi anti-americane. " u n singur partid, dar b u n " .
318

Atunci când există discrepanţe între agenda (subiectele de interes şi P u t e r n i c a polarizare a opiniei publice, din primii ani ai tranziţiei, a
preocupări:, priorităţile) opiniei publice şi agenda clasei politice (în spe­ fost înlocuită treptat cu poziţii mai m o d e r a t e ; aceste poziţii ascund, une­
cial, a g e n d a guvernării) se pol aplica mai multe soluţii de a r m o n i z a r e : ori, un dezinteres faţa de viaţa publică, o apatie, o r e s e m n a r e .
fie politica se conformează agendei publicului, fie g u v e r n a r e a încearcă, I m p o r t a n t e mutaţii au avut loc şi în opiniile referitoare Ia politica
prin c o m u n i c a r e politică, să modifice a g e n d a opiniei publice, să introdu­ externă: sentimentele de ostilitate cu privire la R u s i a şi Ungaria s-au
că propriile obiective pe această a g e n d ă . De e x e m p l u , opinia publică din diminuat. A scăzut, de asemenea, simpatia pentru R e p u b l i c a M o l d o v a .
R o m â n i a a avut, la sfârşitul deceniului trecut, o a g e n d ă d o m i n a t ă de sub­ G r a d u l de favorabilitate în raport cu intrarea în N A T O şi U n i u n e a E u r o ­
iecte e c o n o m i c e : sărăcia, şomajul, creşterea preţurilor şi inflaţia. Subiec­ peană s-a redus.
te legate de politica externă ( N A T O , U n i u n e a E u r o p e a n ă ) au fost în privinţa reformei e c o n o m i c e , s-a ameliorat percepţia privatizării
o a r e c u m introduse "din exterior" pe a g e n d a populaţiei. şi a investiţiilor străine; totuşi bogăţia continuă să fie asociată cu furtul
S c h i m b ă r i l e din opinia publică sunt ilustrate prin seria de sondaje şi corupţia.
de tip barometru care ne oferă evoluţia în timp a ponderii procentuale a Biserica continuă să fie instituţia socială cea mai valorizată. Senti­
diferitelor categorii de răspunsuri, la întrebări relativ nemodificate. mentele şi practicile religioase au început să fie mai prezente în spaţiul
în R o m â n i a sondajul de opinie la nivel naţional este un d e m e r s rela­ public, religia având un rol important în ritualurile politice, atât ale pute­
tiv recent (primul eşantion reprezentativ la nivel naţional fiind construit rii cât şi ale opoziţiei. Forţele politice vor astfel să beneficieze de ideile
de profesorul D u m i t r u Sandu în 1990). Totuşi, sondatorii r o m â n i , b e n e ­ de tradiţie, continuitate şi legitimitate asociate cu biserica.
ficiind şi de suportul u n o r instituţii de profil din Franţa, G e r m a n i a , Sta­ Drepturile omului au început şi ele şi ele să fie acceptate: d e m o n ­
tele U n i t e şi M a r e a Brilanie, au progresat rapid, atât din p u n c t de vedere straţiile, grevele, marşurile (şi alte ritualuri ale opoziţiei în scopul de a se
m e t o d o l o g i c cât şi deontologic. D o v a d ă stă S O R M A , asociaţia institute­ face vizibilă şi ascultată) nu mai sunt privite cu ostilitate, ca încercări de
lor de s o n d a r e a opiniei publice din R o m â n i a , afiliată la şi r e c u n o s c u t ă a s u b m i n a ordinea, stabilitatea, "liniştea".
de reţelele e u r o p e n e şi internaţionale relevante (de e x e m p l u , E S O M A R ) . Sterotipurile culturale sunt încă puternice. De fapt, în unele ţări pos-
în prezent, sondajele de opinie sunt o prezenţă c o n s t a n t ă în spaţiul tcomuniste, naţionalismul a cunoscut un avânt: proporţia celor care se
public r o m â n e s c . Jargonul sondajelor a devenit a p r o a p e popular, ziarişti declară naţionalişti a crescut în Serbia, Ungaria şi P o l o n i a .
319

şi o a m e n i de pe stradă folosind cu dezinvoltură t e r m e n i „ d e specialitate" R e t o r i c a naţionalistă pare să înlocuiască, uneori, ideologia c o m u ­


p r e c u m eşantion, marjă de eroare, reprezentativitate, variabile, corelaţii nistă în discursul public.
etc. R e z u l t a t e l e sondajelor sunt o sursă importantă pentru c u n o a ş t e r e a în c e e a ce priveşte subiectele care p r e o c u p ă electoratul, a avut loc o
publică, protejând-o de distorsiunile p r o d u s e asupra imaginii societăţii glisare de la planul politic şi moral (securitatea naţională, corupţia) la
de către unii factori (organizaţii politice ale puterii sau ale opoziţiei, or­ planul economic şi social (şomaj, sărăcie, salarii, pensii, serviciile publice).
ganizaţii e c o n o m i c e , mass-media). D u p ă dezbaterile aprinse care au inflamat atât spaţiul public, cât şi
Sondajele de opinie desfăşurate între 1990 şi 2005 măsoară modificări cel privat, între 1990 şi 1996, a urmat o relativă depolitizare a spaţiului
atât în planul "temperamentului politic" (al atitudinilor politice fundamenta­ public. Aceasta este şi rezultatul dezamăgirii resimţite d u p ă guvernarea
le) al populaţiei cât şi în planul stării ei de spirit, la diferite m o m e n t e . Convenţiei D e m o c r a t i c e dar şi al unei mutaţii p r o d u s e în mass-media,
Barometrele de opinie realizate de Fundaţia Soros pentru o Societate interesate din ce în ce mai mult de fapt divers şi de senzaţional.
D e s c h i s ă arată a creştere a toleranţei, acceptarea heterogenităţii, a diver­
sităţii, a opiniei diferite. De e x e m p l u , în primii ani ai tranziţiei, opinia Câmpeanu, P., Combes, A., Berindei, M.: op. cit., p.29.
publică a c c e p t a cu dificultate poziţiile politice minoritare: opoziţia de 319
Kuzmanovic, B.: "Social Distance towards Individual Nations", în: Lazic, M.
(ed.), op. cit., pp. 239-260.

190 191
10. PARTICIPAREA POLITICĂ

O altă direcţie fertilă de cercetare a simbolurilor politice, aliată la


graniţa cu antropologia politică, este reprezentată de ritualurile politice,
10. PARTICIPAREA POLITICĂ acestea realizând articularea dintre societate şi sistemul p o l i t i c . Chiar
321

în societăţile d e m o c r a t i c e laicizate, p u t e r e a şi-a menţinut, prin interme­


diul „liturghiilor p o l i t i c e " 3 2 2 , caracteristicile sacrului. Relaţia dintre sa­
A ş a c u m am mai afirmat, c o n s i d e r ă m că punct ul de greutate al so­ cru şi profan este una clasică în sociologie şi a fost formulată de
ciologiei politice nu este reprezentat de participarea politică a elitelor ci D u r k h e i m 3 2 3 . D u r k h e i m analizează atât separaţia dintre aceste două do­
a maselor. Politica nu este o activitate rezervată d o a r elitelor politice şi menii sociale cât şi c o m u n i c a r e a dintre ele. Pentru a intra în relaţie cu
administrative, deşi există o inegalitate a participării politice. în regimu­ sacrul, profanul are nevoie de iniţiere şi de practicarea u n o r ritualuri
rile d e m o c r a t i c e masele au posibilitatea să se e x p r i m e pe s c e n a politică. b a z a t e pe urmarea u n o r reguli de c o n d u i t ă care prescriu comportamentul
De fapt, mai recent, termenul de mase a fost înlocuit cu acela de public în raport cu lucrurile sacre. Ritualurile reglează, deci, apropierea şi con­
evitându-se, astfel, conotaţiile peiorative existente în abordarea lui Le tactul cu sacrul, în cazul nostru, cu politica. Nepoliticienii, cetăţenii
B o n 3 2 0 . D i n păcate, aceste posibilităţi sunt fructificate d o a r de către o obişnuiţi participă la d o m e n i u l politic (mai ales în democraţiile occiden­
minoritate: m a r e a majoritate a populaţiei nu are nici o activitate politică, tale) iar acest contact cu o lume care nu le este proprie se face prin ritua­
cu excepţia unei participări la vot. C h i a r d a c ă excluderile de la participa­ lurile participării civice şi politice. Prin aceste ritualuri cetăţenii au
re nu sunt juridice, în multe cazuri ele există în practică. U n e o r i , este permisiunea, dacă respectă nişte reguli stricte, să se apropie de putere.
vorba de autoexcludere, în cazurile în care cetăţenii respectivi sunt dez­ Această apropiere este î n t o t d e a u n a desfăşurată între graniţe precise şi
interesaţi de politică sau c o n s i d e r ă această activitate prea complicată, c o m p o r t ă interdicţii, aşa c u m , de e x e m p l u , într-o biserică nu avem voie
prea greu de înţeles sau inutilă. P ă r e r e a proastă şi dezgustul de politică să intrăm în altar. Accesul profanilor la rolurile de pontifi sau sacerdoţi
pot, de asemenea, să ducă la o a u t o e x c l u d e r e de la activitatea politică. (în cazul politicii, ocupanţi ai u n o r funcţii politice sau publice) se face
D e m o c r a ţ i a nu î n s e a m n ă n e a p ă r a t o participare m a s i v ă ci, mai d e ­ prin u r m a r e a unor ritualuri (ceremonii de investire în funcţie, alte proto­
grabă, acceptarea şi stimularea pluralismului social, politic, cultural şi coale) desfăşurate în spaţii mai m u l t sau mai puţin sacre şi î m p o d o b i t e
pluralitatea elitelor, egalitatea de şanse de a a c c e d e în rândurile elitelor cu diverse simboluri politice.
politice şi administrative. Deşi d e m o c r a ţ i a nu are n e v o i e , pentru a func­ Alegerile reprezintă momentul-chintesenţă al apropierii profanilor
ţiona, de rate mari ale participării politice, totuşi, apatia politică p o a t e de d o m e n i u l sacru al politicii, al contactului lor direct cu politica. Atât
semnala o criză a sistemului d e m o c r a t i c . O r i c u m , d e m e r s u l sociologiei c a m p a n i a electorală cât şi actul votului sunt investite, prin reglementare
politice este, şi în cazul participării politice, u n u l descriptiv şi explicativ, şi solemnizare, cu dimensiuni ale sacrului. A c e s t e ritualuri poate nu în­
evitând abordările normative, care atribuie valenţe pozitive sau negative s e a m n ă exercitarea puterii de către p o p o r sau controlul cetăţenilor asu­
faptelor sociale: participarea politică este b u n ă sau este rea. pra guvernanţilor; ele au mai degrabă rolul de a crea şi menţine coeziunea
Participarea politică este f u n d a m e n t a t ă pe socializarea politică, pe colectivităţii, prin organizarea, la intervale regulate, a u n o r contacte, a
procesul de învăţare a statusurilor şi rolurilor politice (cetăţean, m e m b r u unor interacţiuni dintre societate şi sistemul politic, dintre sacru şi p r o ­
al unei organizaţii, alegător e t c ) . fan, revitalizând liantul social, d u p ă c u m scria D u r k h e i m .
U n e l e doctrine nu acceptă realitatea participării politice, nici c h i a r C h i a r şi cele mai aparent „ d e s a c r a l i z a t e " forme de participare în
în regimurile democratice; astfel, m a r x i s m u l c o n s i d e r ă că m a s e l e sunt spaţiul public - petiţii, scrisori către autorităţi - u r m ă r e s c , de obicei, un
m a n i p u l a t e de către p r o p a g a n d a oficială, a claselor d o m i n a n t e şi, astfel, ritual c o m p l i c a t prin care se înfăptuiesc, o m u l ţ i m e de reguli şi de paşi
participarea lor nu este reală, nu este efectiva. Elitismul susţinecă masele
nu au c o m p e t e n ţ a politică necesară pentru participarea politică.
321
Denni, Lecomte, op.cit., voi.2, p. 16.
322
320
Le Bon, G.: Psihologia mulţimilor (trad. Mariana Tabacu), Antet, Bucureşti, lbidem.
323
2006. Durkheim, E.: Formele elementare ale vieţii religioase, Antet, Bucureşti, 2005.

193
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 10. PARTICIPAREA POLITICĂ

Care dau celui care le p a r c u r g e că a intrat într-o zonă greu accesibilă sau
velul c o m p e t e n ţ e i politice (cunoaşterea regulilor jocului politic, cunoaş­
chiar interzisă. terea instituţiilor politice e t c . )
326

G r a n i ţ a dintre sacru şi profan nu este imuabilă, ca şi alte limitări, ea 2 ) . Participarea politică evaluativă: încrederea în instituţiile d e m o ­
a evoluat cu timpul şi este deseori redefinită. Astfel, p e r m i s i u n i l e şi in­ cratice (în special în p a r t i d e ) , , în posibilitatea reală ca aceste instituţii să
terdicţiile se schimbă, chiar în legătură cu acelaşi gen de fapte, pentru că ne reprezinte interesele, de î n c r e d e r e a în politicieni, încrederea în posi­
în d e m o c r a ţ i e se redifinesc codurile sociabilităţii politice. A c e a s t ă rede- bilitatea cetăţenilor de a participa la putere şi a se implica în rezolvarea
finire nu se întâmplă de la sine ci este rezultatul unui proces politic, al unei p r o b l e m e l o r ţării şi ale localităţii, evaluarea mişcărilor de protest, con­
interacţiuni politice. Astfel, demonstraţiile şi protestele politice au fost c e p e r e a participării politice ca pe o datorie cetăţenească şi patriotică.
multă v r e m e interzise sau marginalizate dar astăzi ele au intrat în n o r m a - 3). Participarea electorală: simpatia/antipatia pentru anumite parti­
litate, ba chiar în banalitate şi au devenit adevărate ritualuri politice. de, mişcări şi oameni politici, participarea la vot (la alegerile precedente
şi intenţia de a participa la cele viitoare), intenţia de vot cu anumiţi can­
10.1. DEFINIŢIA OPERAŢIONALĂ A PARTICIPĂRII didaţi şi partide, încercarea de a c o n v i n g e pe ceilalţi să aibă aceleaşi op­
POLITICE ţiuni politice şi electorale.
D a c ă d e m o c r a ţ i a este un r e g i m politic iar cetăţenia un rol asociat 4 ) . Participarea în diferite organizaţii politice: partide, sindicate, al­
unui status social, participarea politică este un c o m p o r t a m e n t politic (o te grupuri de presiune.
activitate). Există o definiţie în sens larg a participării politice, care se 5). Participarea civică: m e m b r u sau participant în activităţile orga­
referă Ia activităţi organizate (autorizate sau n u ) care afectează guverna­ nizaţiilor civice sau în alte organizaţii n e g u v e r n a m e n t a l e , contactarea
rea şi sistemul p o l i t i c 3 2 4 . p e r s o a n e l o r oficiale (aleşilor şi a altor o a m e n i politici sau funcţionari
publici), participarea c o m u n i t a r ă (implicarea în problemele localităţii),
A defini operaţional un c o n c e p t (repetăm pentru o m a i b u n ă fixare)
participarea la formularea şi i m p l e m e n t a r e a u n o r politici publice. De
î n s e a m n ă a-1 defini prin indicatori măsurabili şi observabili. Un c o n c e p t
e x e m p l u , multe grupuri profesionale - medici, cadre didactice, avocaţi,
definit operaţional devine o variabilă, pentru că el variază, în funcţie de
b a n c h e r i , magistraţi, pensionari - au reprezentanţi în diferite instituţii
parametrii indicatorilor respectivi.
publice sau chiar formează exclusiv unele organisme publice a u t o n o m e .
Pentru a operaţionaliza un concept, se identifică d i m e n s i u n i l e sale
P u t e m m e n ţ i o n a astfel participarea magistraţilor în Consiliul Superior al
principale. Fiecare d i m e n s i u n e g r u p e a z ă mai mulţi indicatori care o des­
Magistraturii sau a medicilor în Colegiul Medicilor. Există, de aseme­
criu şi fiecare indicator este m ă s u r a t ci ajutorul unei scale cu mai m u l t e
n e a , n u m e r o a s e organisme tripartite, cu participarea partenerilor sociali.
trepte.
De e x e m p l u , participarea politică poate fi definită prin u r m ă t o a r e l e 6). Participarea la mobilizările politice: întruniri politice, strângeri
325 de semnături pentru diferite reclamaţii, demonstraţii, marşuri, mitinguri,
dimensiuni :
greve, mişcări de protest.
1). Interesul pentru politică, manifestat prin: lectura articolelor cu
7) Participarea politică contestatară, cu aspecte violente.
teme politice din ziare, urmărirea emisiunilor politice (ştiri, dezbateri) la 327
radio şi televiziuni, discuţii pe t e m e politice cu cunoscuţii. M a i m u l t e P e n t r u Jean L e c a participarea politică este o acţiune orientată că­
studii identifică o corelaţie pozitivă între interesul pentru politică şi ni- tre un s c o p (participarea la luarea unei decizii în sfera guvernării sau
influenţarea acestei decizii), care implică o relaţie între actorii sociali.
A c e a s t a funcţionează pe baza specializării rolurilor politice în roluri po-

324
Leca, J: "ReTlexions sur la participation politique des citoyens en France", în: Percheron, A.: "Peut-on encore parler d'heritage politique en 1989?", în: : Meny,
Meny, Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la fon­ Y. (ed.): Ideologies, parties politiques & groupes sociaux, Presses de la fondation
dation naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.44. naţionale des sciences politique, Paris, 1989, p.78.
325
Am folosit şi indicatori utilizaţi de Mărginean, Ioan., Carmen Mureanu: "Conso­ 327
Leca, J.: "Reflexions sur la participation politique des citoyens en France",
lidarea democraţiei", în Revista de cercetări sociale, 1/1998, pp.82-88. ed.cit., pp.45.

194 195
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 10. PARTICIPAREA POLITICĂ

lilicc publice-guvernanţi, reprezentanţi - şi roluri politice private - cetă­ M i c h e l s are un nucleu de adevăr, în sensul că procesul democratic şi
ţeni, grupuri de presiune. Rolurile politice private nu s u n t roluri secun­ participarea pot îngreuna luarea rapidă a deciziilor şi pot reduce eficien­
dare, ele fac parte intrinsecă din politică, sunt legitimate prin definirea ţa p r o c e s u l u i decizional. De cele m a i m u l t e ori, grupurile şi persoanele
statusului şi rolului de cetăţean, prin dreptul legal al a c e s t u i a de a parti­ implicate au interese diferite, sunt divizate sau c o n c u r e n t e .
328
cipa p o l i t i c . T o t L e c a face deosebirea dintre participarea politică au­ P e n t r u sociologia politică, participarea în cadrul organizaţiilor poli­
t o n o m ă / s p o n t a n ă şi c e a mobilizată/organizată, a r ă t â n d că, de obicei, tice are un dublu aspect:
participarea politică nu este spontană, ea fiind rezultatul mobilizării poli­ Cantitativ: care e d i m e n s i u n e a , magnitudinea acestei partici­
tice, în special, de către liderii de opinie ce se f o r m e a z ă şi activează în pări? C a r e este distribuţia participării în rândurile diferitelor grupuri
cadrul grupurilor- de a p a r t e n e n ţ ă 3 2 9 . G r u p u r i l e de p r e s i u n e şi partidele sociale?
politice j o a c ă , şi ele, un rol-cheie în mobilizările politice. Calitativ: c u m are loc procesul de integrare în organizaţiile poli­
tice?
10.2. PARTICIPAREA ÎN ORGANIZAŢII POLITICE D i n p u n c t de vedere cantitativ, indicatorul care măsoară participa­
rea politică este rata (rate, în engleză; taux, în franceză), adică, în cazul
C e l e mai i m p o r t a n t e organizaţii politice, din p u n c t u l de vedere al
nostru, p o n d e r e a procentuală a indivizilor dintr-o anumită categorie care
participării politice, sunt partidele politice şi grupurile de presiune.
participă la o anumită activitate.
Participarea la partidele politice p o a t e să ia un a s p e c t p e r m a n e n t (ca
R a t e l e de participare variază atât în timp (au loc fluxuri şi refluxuri
m e m b r i ai partidului respectiv) sau t e m p o r a r (mai ales ca voluntari în
ale participării politice) cât şi în rândul grupurilor sociale: unele grupuri
a n u m i t e c a m p a n i i , inclusiv î n c a m p a n i i l e electorale). D e e x e m p l u , orga­
sunt mai predispuse decât altele pentru a participa la diferite organizaţii
nizaţia "Alianţa C i v i c ă " a susţinut, prin m e m b r i i săi, c a m p a n i i l e C o n ­
politice.
venţiei D e m o c r a t i c e între 1991 şi 1996. T o t u ş i , puţini dintre m e m b r i i săi
Studiile empirice referitoare la variaţia participării politice pornesc
au devenit m e m b r i ai partidelor c o m p o n e n t e ale C o n v e n ţ i e i (sau ai gu­
de la o serie de întrebări şi ipoteze (răspunsuri probabile la întrebările
vernării 1996-2000), participarea lor fiind bazată pe voluntariat. Partici­
cercetării, reprezentând legături - corelaţii - dintre două sau mai multe
parea voluntară are p o n d e r e a ei în i m p l e m e n t a r e a strategiilor şi a
variabile).
acţiunii politice efective dar, de multe ori, are un rol s i m b o l i c , marcând
Resursele majore ale participării politice sunt: timpul liber şi capita­
a d e z i u n e a vizibilă la un a n u m i t ideal politic.
lul educaţional. Grupurile care deţin aceste resurse într-o măsură mai
M a u r i c e D u v e r g e r face, după c u m am văzut, distincţia dintre parti­
mare au o m a i mare disponibilitate pentru participarea politică.
de de cadre şi partidele de masă. Partidele de mase apar o d a t ă cu gene­
Participarea politică nu d e p i n d e n u m a i de factori endogeni (caracte­
ralizarea votului universal, p r i m e l e partide de m a s e fiind cele
ristici indivizilor) ci şi e x o g e n i ; de e x e m p l u , regulile sistemului politic
muncitoreşti. Partidele de m a s e nu î n s e a m n ă n e a p ă r a t că sunt mai de­
respectiv afectează intensitatea şi formele participării, semnificaţia şi
m o c r a t i c e d e c â t cele de c a d r e : şi ele s u n t supuse „legii de fier a oligarhi­
importanţa ei în cadrul sistemului r e s p e c t i v 3 . într-un regim dictatorial
e i " . M i c h e l s a d e m o n s t r a t că funcţionarea d e m o c r a t i c ă şi egalitară a
(cazul R o m â n i e i comuniste) ratele de participare la organizaţiile politice
partidelor politice este un mit, chiar şi în cazul p a r t i d e l o r socialiste şi
pot fi foarte mari dar relevanţa acestui fapt este diferită faţa de un regim
social-democrate. P e n t r u a-şi realiza obiectivele, partidele trebuie să
democratic. Astfel, Partidul C o m u n i s t R o m â n n u m ă r a în 1989 aproape
d e v i n ă organizaţii eficiente, birocratice, ierarhice şi o l i g a r h i c e (puterea
patru milioane de membri, quasitotalitatea salariaţilor era înscrisă în
este deţinută de o minoritate). T o a t e birocraţiile sunt ierarhii, sunt con­
Uniunea G e n e r a l ă a Sindicatelor din R o m â n i a iar cei c a r e nu erau
d u s e d e u n grup r e d u s din p u n c t d e v e d e r e n u m e r i c , c a r e m o n o p o l i z e a z ă
membri de partid făceau parte fie din U n i u n e a Tineretului C o m u n i s t fie,
decizia şi e l u d e a z ă controlul d e m o c r a t i c . Deşi excesivă, poziţia lui
cei mai vârstnici, din Organizaţia D e m o c r a ţ i e i şi Unităţii Socialiste.

328
lbidem, p.46.
329 Ibid., p.48.
Ibid., p.54

196 197
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 10. PARTICIPAREA POLITICĂ

Aceasta participare masivă era, însă, lipsită d e relevanţă, î n condiţiile M a n c u r Olson c r e d e că integrarea este esenţială pentru durata unei
nefuncţionării drepturilor o m u l u i şi a libertăţilor c i v i c e . organizaţii. Existenţa u n o r scopuri c o m u n e este insuficientă pentru a i
Participarea politică d e p i n d e şi de instanţele i n t e r m e d i a r e - grupuri­ face pe oameni să c o o p e r e z e de bunăvoie. Majoritatea va prefera, dacă
le de apartenenţă: familia, prietenii, vecinii, biserica, întreprinderea, et­ este posibil, doar să profite de beneficiile acţiunii colective, fără a plaţi,
nia ele. Acesle instanţe pot stimula sau descuraja participarea politică, în însă, şi costurile. O a m e n i i au nevoie de stimulente pentru îndeplinirea
funcţie de specificul şi de interesele lor. Astfel, de e x e m p l u , u n e l e per­ scopurilor c o m u n e : stimulente pozitive ( r e c o m p e n s e ) pentru cei care
s o a n e pol fi foarte participative în c o m u n i t a t e a lor religioasă dar c o m p l e t participă Ia acţiunea colectivă şi stimulente negative (sancţiuni) pentru
dezinteresate de politică, d a c ă biserica respectivă are o atitudine negati­ cei c a r e nu participă. A n a l i z â n d diverse organizaţii (sindicate, grupuri de
vă faţă de politică sau reprezintă o c o m u n i t a t e mai izolată.. Jean Leca p r e s i u n e , instituţii ale statului) O l s o n 3 3 3 formulează trei ipoteze privind
m e n ţ i o n e a z ă nu n u m a i cazul u n o r grupuri excluse sau m a r g i n a l e dar şi organizaţiile durabile:
cazul u n o r minorităţi privilegiate care trăiesc în republicile lor particula­ Ele sunt capabile să satisfacă mobilurile sociale ale membrilor.
re, sunt cetăţeni ai u n o r republici diferite de c e a în c a r e ' t r ă i e ş t e restul De e x e m p l u , un sindicat trebuie să fie capabil să ofere avantaje precum:
cetăţenilor ţ ă r i i . 3 3 1 . Astfel, există grupuri profesionale favorizate care au protecţia locurilor de m u n c ă , creşteri salariale, bilete de tratament, credi­
propriile sisteme de educaţie, de sănătate, de pensii şi alte asigurări soci­ te e t c . Un partid trebuie să fie capabil să ofere m e m b r i l o r şi clienţilor
ale etc. politici atât avantaje materiale (salarii, contracte, poziţii în diferite insti­
Datorită instanţelor i n t e r m e d i a r e m e n ţ i o n a t e m a i sus, cetăţenia nu tuţii) cât şi simbolice (un a n u m i t prestigiu, mândria de a face parte din
mai poate fi monolitică, ea este fragmentată într-o serie de a p a r t e n e n ţ e respectiva organizaţie). Organizaţiile incapabile - dintr-un motiv sau
mai c o n c r e t e şi mai directe. altul - să ofere r e c o m p e n s e sunt treptat abandonate de membrii lor şi
în c e e a ce priveşte aspectul calitativ, o c o n t r i b u ţ i e i m p o r t a n t ă o au riscă dispariţia. Totuşi, organizaţiile puternice sunt capabile să ofere
teoriile motivaţiei. Integrarea în organizaţiile politice nu este un p r o c e s beneficii m e m b r i l o r lor chiar în perioade de " c r i z ă " (de exemplu, unele
m e c a n i c , succesul ei nu este a u t o m a t , având loc d e v i a n t e şi " a n o r m a l i ­ partide aflate în opoziţie). R e c o m p e n s e l e nu pot însă să constituie singu­
tăţi". Succesul integrării d e p i n d e d e existenţa u n o r obiective c o m u n e , d e rul factor de integrare organizaţională, pentru că reducerea sau dispariţia
acceptarea valorilor şi n o r m e l o r organizaţiei, de s u p u n e r e a voluntară în lor ar p u n e în pericol existenţa organizaţiei.
faţa autorităţii din organizaţie. - Ele sunt capabile de coerciţie. Astfel, un sindicat puternic este
M e m b r i i organizaţiei c o m p a r ă costurile şi beneficiile participării, capabil să îşi păstreze m e m b r i i exercitând un control asupra angajărilor
înainte de a se hotărî să intre într-o organizaţie. O a m e n i i preferă organi­ şi disponibilizărilor de forţă de m u n c ă , făcând presiuni asupra celor ne­
zaţiile care oferă avantaje m a i mari, cu costuri mai p u ţ i n e . sindicalizaţi etc.
Costurile se referă la efortul timpul, banii, e n e r g i a afectivă şi alte Ele sunt c o n d u s e eficient de un grup foarte organizat de lideri
resurse investite prin participarea la respectiva o r g a n i z a ţ i e . Avantajele care se b u c u r ă de autoritate în rândul membrilor organizaţiei.
p ot fi atât materiale, cât şi simbolice şi afective ( e m o ţ i o n a l e ) . De e x e m ­ D e ş i demonstraţia lui O l s o n este convingătoare şi argumentată em­
plu, participarea la un sindicat îţi p o a t e asigura a p ă r a r e a drepturilor de piric, totuşi, logica sa nu are o valabilitate universală, ci relativă. Mobi­
salariat, locuri în staţiunile b a l n e a r e , credite ieftine dar, în acelaşi t i m p , lurile o a m e n i l o r pentru a participa social şi politic diferă de la o
îţi poate îndeplini nevoia de realizare (de a executa b i n e sarcini provoca­ societate la alta, de la o cultură la alta şi ele exced, de cele mai multe ori,
toare), de afiliere (de a fi acceptat, stimat, iubit de s e m e n i ) şi de putere simplele r e c o m p e n s e şi sancţiuni.
(de a-i influenţa pe ceilalţi, de a avea un impact asupra l o r ) 3 3 2 . O altă idee interesantă a lui O l s o n 3 3 4 se poate aplica inclusiv orga­
nizaţiilor suprastatale, este vorba despre ideea că m e m b r i i mai mari ai

331
Ibid.,p. 68. Apud: Olson, M., The Logic of Colleclive Action: Public Goods and the Theory
332
Pentru teoria nevoilor, vezi McClelland, D.C.: The Achieving Society, D. Van of Groups, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1971.
334
Nostrand, Princeton, NJ. 1961. Jdem, p.30.

198 199
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 10. PARTICIPAREA POLITICĂ

grupului sunt exploataţi de m e m b r i i mai mici. M e m b r i i mai mari d u c un s c o p c o m u n , o " m o r a l ă " . Scopurile organizaţiei, din externe, imper­
greul efortului colectiv în organizaţie dar beneficiile nu sunt împărţite sonale, obiective, trebuie să devină interne, individuale, subiective.
astfel încât să r e c o m p e n s e z e în totalitate contribuţia lor. Altfel spus, în concluzie, o organizaţie durabilă este o organizaţie integrată şi o
m e m b r i i m a i mici contribuie mai puţin d e c â t ar trebui, c o n f o r m d i m e n ­ organizaţie integrată este caracterizată de niveluri de satisfacţie ridicate
siunii lor, dar beneficiază m a i mult decât le-ar da dreptul d i m e n s i u n e a ale m e m b r i l o r săi în raport cu funcţionarea organizaţiei.
lor. A c e a s t ă situaţie p o a t e fi ilustrată prin e x e m p l u l U n i u n i i Sovietice, în . Ce se întâmplă, însă, în caz de insatisfacţie? Albert H i r s c h m a n 3 3 6
ultimele sale decenii de existenţă, c a r e a fost, d u p ă unele păreri, " s i n g u r a c o n s i d e r ă că, în acest caz, există trei tipuri principale de c o m p o r t a m e n t e :
m e t r o p o l ă care nu a exploatat, ci a fost exploatată de coloniile s a l e " (în Exit: părăsirea organizaţiei
sensul că furniza celorlalte ţări din Tratatul de la Varşovia şi din C A E R Voice: unii membri încearcă să s c h i m b e c e e a ce îi n e m u l ţ u m e ş ­
energie şi resurse m i n e r a l e la preţuri foarte r e d u s e ) . De a s e m e n e a , State­ te, făcând apel la c o n d u c e r e a organizaţiei
l e U n i t e d u c greul î n multe organizaţii internaţionale ( O N U , N A T O , - Loyalty: deşi n e m u l ţ u m i ţ i , unii m e m b r i r ă m â n loiali organizaţi­
F M I etc.) fără a p u t e a profita pe m ă s u r a contribuţiei. ei, din c o n f o r m i s m şi a t a ş a m e n t
Peter Blau este şi el un adept al teoriei schimbului. O a m e n i i se
asociază nu n u m a i pentru atingerea unui obiectiv dar şi pentru plăcerea PARTICIPARE PUBLICAŞI CAPITAL SOCIAL
sociabilităţii în sine. D e ş i profitul nu este egal, pot câştiga cu toţii din
R a l f D a h r e n d o r f 3 3 7 arată că, pentru funcţionarea societăţii, d e m o ­
această asociere. C i n e v a p o a l e câştiga p u t e r e a dându-le celorlalţi satis­
craţia şi e c o n o m i a nu sunt suficiente: oamenii şi societatea au nevoie de
facţia nevoilor lor (includere, r e c o m p e n s e materiale sau simbolice - deci
un al treilea pilon, societatea civilă. M u l ţ i m e a de asociaţii şi solidarităţi
nu prin coerciţie). Pentru a fi stabile, organizaţiile au nevoie de legitima­
din care aceasta este alcătuită îl face pe individ independent de stat, fac
rea puterii. Coerciţia naşte rezistenţă şi opoziţie. Organizaţiile politice şi
să nu stea la „mila"statului.
administrative trebuie să se b a z e z e pe s u p u n e r e de bună-voie şi pe coo­
perare; liderii trebuie acceptaţi şi aprobaţi de colectiv. P u t e r e a se bazea­ A ş a c u m am văzut în analiza habermasiană, spaţiul public a fost in-
stituţionalizat printr-un proces î n d e l u n g a t şi contradictoriu, proces con­
ză pe c o o p e r a r e a membrilor, pe beneficiile pe care aceştia le p r i m e s c în
trolat, însă, de statul d e m o c r a t i c , care a temperat contradicţiile şi a
calitate de m e m b r u al organizaţiei. O organizaţie are nevoie de valori
i m p u s interesul general ca f u n d a m e n t al omogenizării şi pacificării. Ten­
c o m u n e şi n o r m e acceptate pentru a legitima p u t e r e a şi c o n d u c e r e a ei.
siunile spaţiului public d e t e r m i n ă autotransformarea sa. Principala tensi­
Loialitatea şi ataşamentul o a m e n i l o r pentru organizaţie j o a c ă un rol
u n e identificată de H a b e r m a s este cea dintre stat şi societate civilă.
major în funcţionarea acesteia. Vitalitatea unei organizaţii d e p i n d e de
Direcţia transformării nu p o a t e fi decât cea a unei mai mari participări a
eficacitatea ei, eficacitatea d e p i n d e de c o o p e r a r e a dintre o a m e n i , dar
societăţii la puterea politică, actualmente concentrată în „ m â i n i l e " statu­
c o o p e r a r e a dispare atunci când nu mai există eficacitate, c â n d nu mai
lui. Societatea civilă instituţionalizează, aşadar, formele influenţării sta­
există satsfacţie. E s t e cazul, de e x e m p l u , al partidelor care, din diferite
tului. La b a z a societăţii civile se află participarea socială şi politică, care
motive, nu au mai reuşit să treacă pragul electoral şi au r ă m a s în afara
a c ţ i o n e a z ă ca un tampon între spaţiul public şi cel privat dar şi între stat
parlamentului, în afara puterii, în afara resurselor cu care ar fi putut în­
şi cetăţeni.
deplini ne voile m e m b r i l o r lor. E l e nu îşi m a i p o t satisface, din acest 338
Societatea c i v i l ă formală este formată din organizaţii non-
p u n c t de vedere, m e m b r i i . în acest caz, pentru supravieţuirea organiza­
e c o n o m i c e şi non-statale, de e x e m p l u : culte religioase, uniuni culturale,
ţiei este n e v o i e de sacrificii; este n e v o i e de stimularea loialităţii şi a ata­
şamentului; organizaţia nu p o a t e supravieţui fără un echilibru intern, uniuni sportive şi de timp liber, cluburi, forumuri cetăţeneşti, iniţiative
asigurat de r e c o m p e n s e pozitive şi negative. A c e s t e a trebuie să inculce
Hirschman, A.: Abandon, contestare şi loialitate (trad. Radu Carp, Laura Cucu,
Simona Pop ; prefaţă de Daniel Barbu) Nemira, Bucureşti, 1999.
337
335
Blau, P.: Exchange and Power în Social Life. N e w York: Wiley and Sons, 1964, Dahrendorf: După 1989, ed.cit., p.79.
338
Habermas, op.cit., p. 38.
pp.14-25; 88-97; 199-223.

200 201
METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 10. PARTICIPAREA POLITICĂ

civice, asociaţii profesionale, sindicate, partide politice, orientări alter­ în instituţii, orientarea spre prietenie, implicarea în proteste publice şi
native. Funcţiile ei cele mai importante sunt e x t i n d e r e a drepturilor şi apartenenţa la organizaţii ale societăţii civile.
libertăţilor cetăţenilor, d e m o c r a t i z a r e a statului şi, mai ales, configurarea Capitalul social este benefic pentru comunitatea, grupul sau organi­
opiniilor, fiind un context al c o m u n i c ă r i i politice şi a v â n d o contribuţie zaţia în care acesta există. El stimulează activităţile din care toată lumea
esenţială la dezbaterile publice. are de câştigat. Invers, deficitul de capital social c o n d u c e la comporta­
Societatea civilă informală este alcătuită, în principal, din reţele, ca m e n t e individualiste care pot a d u c e câştiguri pe termen scurt dar pericli­
forme c o n c r e t e de interacţiune socială neorganizată. Reţelele, spre deo­ tează câştigurile pe termen lung. Gabriel B ă d e s c u 3 4 2 dă astfel exemplul
sebire de alte structuri sociale, nu au graniţe clar identificabile, nu sunt unui orăşel din M a r a m u r e ş în care a fost închisă o fabrică nouă, rezultat
ierarhice, nu au centre şi periferii. F i e c a r e individ poate fi considerat al unei investiţii străine şi care ar fi adus mari beneficii comunităţii prin
punctul focal al propriei sale reţele. R e ţ e l e l e au, de obicei, o vizibilitate crearea de locuri de m u n c ă , reducerea şomajului şi activităţi conexe.
socială mai r e d u s ă dar sunt medii favorabile s c h i m b u r i l o r de tot felul: M o t i v u l a fost furtul e c h i p a m e n t u l u i de către salariaţi: „Se spune că au
materiale, culturale, simbolice, informaţionale. Pentru a fi eficace şi sa­ avut m a r e căutare cablurile de fibră optică, care au fost folosite pentru
tisfăcătoare, schimburile trebuie să se b a z e z e pe î n c r e d e r e reciprocă, u n a uscatul r u f e l o r " 3 4 3 .
din formele f u n d a m e n t a l e ale capitalului s o c i a l 3 3 9 . L i p s a de î n c r e d e r e Cetăţenii pot să participe Ia activitatea organizaţiilor politice (parti­
este, uneori, substituită de strategii p r e c u m fatalismul, c r e d i n ţ a în pute­ de, grupuri de presiune). Eficacitatea acestor organizaţii d e p i n d e de can­
rea P r o v i d e n ţ e i şi în m i r a c o l e , corupţia, suspiciunea, conflictul, titatea şi calitatea resurselor lor materiale, financiare şi u m a n e , de gradul
paternalismul, deplasarea încrederii către instanţe î n d e p ă r t a t e (suvera­ lor de birocratizare dar şi de capacitatea lor de inovaţie, creativitate şi
nul, preşedintele, C u r t e a D r e p t u r i l o r O m u l u i , U n i u n e a E u r o p e a n ă e t c ) . imaginaţie.
Aceste strategii îi ajută pe indivizi să m e n ţ i n ă un oarecare control asupra De obicei, p