Facultatea de psihologie i TIINELE EDUCAIEI

D.P.P..P.P.

PORTOFOLIU
LA
LITERATUR
PENTRU COPII
S t u d e n t a : Raducanu Carmen-Adriana
P r o f e s o r : Oana (Rosu) Stoican
An universitar: 2013-2014 ; sem I

Cuprins:
1.CONCEPTUL DE LITERATUR PENTRU COPII;
2.GENUL LIRIC
a.Lirica popular:doina,colinda,ghicitoarea,proverbe,cntecul de leagn,folclorul copiilor;
b.Lirica cult: poezia despre natur i vieuitoare:Pastelul-V.Alecsandri;
o Zdrean-Tudor Arghezi;
o Celuul chiop-Elena Farago;
o Balada unui greier mic George Toprceanu
Poezia despre patrie si naintai;
Poezia contemporan (Nichita Stnescu;Marin Sorescu);
Poezia despre copil i copilrie: Cntec de adormit Mitzura- T.Arghezi;
O rmi-M.Eminescu;
Poezia religioas: La Pati- G.Cobuc;

3.GENUL EPIC
f a b u l a : Greierele i furnica J.de la Fontaine;
Cinele i celul-G.Alexandrescu;
Tlharul pedepsit-T.Arghezi;
l e g e n d a : legenda mitologic-Legenda Ciocrliei V.Alecsandri;
Legenda etiologic-Povestea Florii-Soarelui Clin Gruia;
Legenda istoric-Conduiele lui Vod-Dumitru Almaa;
s n o a v a : Isprvile lui Pcal Petru D.
b a s m u l:
Floria din codru I.Slavici;
Scufia Roie - Fraii Grimm;
Alb-ca-zpada-Charles Perrault;
Capra cu trei iezi I.Creang;
Neghini Barbu t. Delavrancea;
p r o z a s c u r t : Schia. Povestirea. Nuvela.
D-l Goe I.L.Caragiale;
Dumbrava minunat- M.Sadoveanu;
Popa Tanda I.Slavici;
r o m a n u l p e n t r u c o p i i:
La Medeleni vol I Ionel Teodoreanu;
Fram ursul polar Cezar Petrescu;
Micul Prin Antoine de Saint Exupery;
p r o z a p e n t r u c o p i i:
Cprioara Emil Grleanu;
n pdurea Petriorului M.Sadoveanu;
Mo Ion Roat i Unirea ;
4.GENUL DRAMATIC : Literatura despre aventuri i S.F.
2000 de leghi sub mri Jules Verne;
nir-te mrgrite Victor Eftimiu.

1.CONCEPTUL DE LITERATUR PENTRU

COPII
parte integrant a literaturii naionale i universale;
scrierile pentru copii trebuie s intereseze pe oamenii maturi i instruii, deoarece copilria nu dispare niciodat
din oameni;
creaiile din literatura pentru copii evoc, de obicei, copilria sau dezvolt taine accesibile i interesante pentru
aceast vrst;
mari cri ale copilriei: Amintiri din copilrie, de Ion Creang,Ulia copilriei, La Medeleni, de Ionel
Teodoreanu, Cuore, de Edmondo de Amicis, Singur pe lume, de Hector Malot; Aventurile luiTom Sawyer, de
Mark Twain, Micul prin de Antoine de Saint Exupery.
Definiii - literatura pentru copii include totalitatea creaiilor care, prin profunzimea
mesajului, gradul de accesibilitate i .nivelul realizrii artistice, se dovedesc capabile s intre ntr-o relaie
afectiv cu cititorii lor
ceea ce face caracterul specific al literaturii pentru copii trebuie identificat cu caracterul educativ al foarte
multor texte literare(ori care poate fi speculat n multe texte) Literatura pentru copii nu acoper sfera
educativului
Trsturi ale literaturii pentru copii:
viziunea asupra vieii - Totui, fondul etern va fi nfiat copiilor ntr-o viziune special, cum e, de pild,
aceea a basmului.Dar basmul intereseaz i pe omul matur (George Clinescu)
umorul - un defect major al manualelor: n-au haz, nu amuz,uitnd c instrucia la cei mici trebuie s aib
sare i piper (N.Manolescu);
caracterul instructiv - educativ - Copilul se nate curios delume i .nerbdtor de a se orienta n ea. Literatura
care i satisface aceast pornire l ncnt (G. Clinescu, Jules Verne i literatura pentru copii)
cultul pentru om A iei din lectur cu stim sporitpentru om, acesta cred c e secretul marilor literaturi
pentru tineret.
Studiul literaturii pentru copii - N. Manolescu propune dou soluii:
a) principalele opere exclusiv pentru copii (dar nu i altele) s fie cuprinse ntr-un manual;
b) Dar i mai bine ar fi dac i obiectul ca atare de studiu ar fi resorbit n studiul literaturii romne i. strine,
fiindc i n cazul literaturii zise pentru copii tot valoarea artistic i universal conteaz. Separarea ei de
capodoperele literaturii pentru toate vrstele e fr sens i ntreine, cum s-a vzut, confuzia.
Sfera literaturii pentru copii
acoper ntreg domeniul literaturii, aproape toate genurile ispeciile literare;
operele provin pe dou ci:
i. scrise n mod special pentru copii;
ii. accesibile copiilor, dar .nu scrise special pentru copii;
creaii pentru copii literatura popular (basmul, legenda,snoava etc.), creaii lirice populare i culte, literatura
tiinificofantastic.

2.G e n u l
Liric

a.Lirica
popular

Folclorul literar reprezint totalitatea operelor poetice (literare)orale, create sau nsuite de
popor i care au circulaie oral n rndul poporului. Trstura fundamental a literaturii
populare este caracterul oral, anonim ( atunci cnd creaiile folclorice nu pot fi atribuite unui
autor cunoscut) sau colectiv. Creaiile folclorice pstreaz anumite formule narative, o
compoziie specific, preferina pentru anumite figuri de stil, aadar au un caracter tradiional.
Doina este specia liric popular n care se exprim o gam mare de sentimente, mai
ales de dor i jale. Scriitorii romni(Alecsandri, Eminescu, Cobuc, Arghezi) au creat,
dup modelul doinei populare, doine culte. Una dintre cele mai cunoscute doine culte,
Doina de M. Eminescu, urmeaz modelul unei doine de nstrinare.
Colinda este o specie a literaturii populare legat de srbtorile Crciunului, de
Anul Nou. Cea mai cunoscut colind esteO, ce veste minunat.
Ghicitoarea este specie a literaturii populare, foarte scurt,n care se prezint cu
ajutorul alegoriei sau al personificrii, un obiect sau fenomen cerndu-se identificarea
acestora prin asocieri logice.Ghicitoarea este una dintre cele mai vechi specii i a
aprut cu scopul de a ncerca iscusina i iniierea tinerilor. Funcia aceast este
pstrat n basme (Povestea lui Stan Pitul de I. Creang).
Proverbe i zictori proverbul este o expresie popularsuccint, de obicei ritmic i
rimat, cel mai adesea metaforic, ce concentreaz rezultatul unei experiene de via
sau al unei observaii asupra vieii. Parial este sinonim cu zictoarea. Culegerile de
proverbe sunt adevrate cri de nelepciune ( Viaa lui Esop,Pildele sau proverbele
lui Solomon).
Cntecul de leagn a luat natere din necesitatea practicde a crea o atmosfer de
calm, de monotonie, necesar adormirii copilului. Se caracterizeaz prin simplitate,
muzicalitate i valori afective. Dup modelul cntecului popular de leagn, poeii
romni au creat poezii de o mare duioie i delicatee sufleteasc ( Cntec de leagn
de t. O. Iosif, Cntec de adormit Mitzura de T. Arghezi).

b.Lirica cult

Poezia
despre
natur i
vieuitoare

Pastelul - alturi de idil face parte din cadrul liricii peisagiste.Este poezia liric
n care autorul descrie un col de natur, un anotimp, aspecte din lumea plantelor
i a animalelor. Elemente de pastel se ntlnesc la V. Crlova, Ion Heliade
Rdulescu, G. Cobuc,dar adevratul creator al speciei este V. Alecsandri cu
ciclul Pasteluri.
Pentru Alecsandri lumea este in primul rand aspect,apariia nezrit a ochiului
atent i a minii curioase. De aceea,Alecsandri se realizeaz mai ales in balade i
legende i in pasteluri.Cci in balade i legende poetul nu particip cu intensitate
la subiectul su, ci il menine oarecum in deprtare, rezervandu-i o perspectiv
contemplativ, iar in pasteluri natura este fixat ca aspect cu mijloacele fragede
ale unei palete delicate.Opera lui Alecsandri aparine sferei valorilor
reprezentative ale literaturii romane.
Volumele de poezii scrise:Doine, Lcrmioare, Mrgritarele,
Pastelurile,Varia, Legende nou,Ostaii notri, Postume.
Ciclul Pastelurilor
Preluat din domeniul artelor plastice, termenul literarde pastel a cptat
identitate prin titlul aplicat de Alecsandri, ciclului su de poezii, publicat in
revista Convorbiri Literare, intre 1868-69.Pastelul este o specie a liricii
peisagiste in care se descrie un aspect din natur i sentimentele poetului in
raport cu el. Definete un procedeu de pictur bazat pe efectele de culoare ale
unor creioane moi. In pastel domin tehnica pictural.
Ciclul Pasteluri inseamn momentul liric cel mai potrivit adevratei structuri
morale a lui Alecsandri.
Natura
Pastelurile transcriu reaciile poetului la spectacolul schimbtor,dup
anotimpuri. Peisajul lui Alecsandri nu este un simbol aluniversului, ci un
fragment al lui. Este natur, mai degrab geografic,decat filozofic. Spaiul
pastelurilor este mrginit la cat cuprinde privirea, e un univers familiar.
Varietate de forme-campie, deal, rau explicabil evident prin modelul real al
acestui spaiu este resimit, ca varietate de forme.Este mai cu seam o lume de
forme ale naturii, nu de fore ale ei, ceea ce vede poetul sunt aparenele naturii
nu micrile ei interioare. In poeziile lui V. Alecsandri din ciclul Pasteluri s-ar
putea vorbi mai larg despre sentimentul naturii. Atitudinea poetului fa de
natur nu este contemplativ, ci practic-hedonic. Natura,in cuprinsul unui an,
iar in chip simbolic in cuprinsul unui viei
omeneti, se infieaz sub dou aspecte antitetice: unul stimulator vitalitii
(primvara / vara, tinereea), altul paralizant (iarna,btraneea). Poetul nu
msoar cu ochiul, ci cu criteriul practic.De fapt pasterulire lui Alecsandri sunt
un calendar al spaiului rural
i al muncilor campeneti. In poeziile lui, poetul a surprins in imagini aspecte
familiare ale vieii campeneti, privit din perspectiva anotimpurilor.

Pastelurile exprim o viziune asupra naturii, nu asupra omului, omul fiind un

element secundar al poeziei, imaginea lui este subordonat naturii.

Zdrean
de Tudor Arghezi
L-ai vzut cumva pe Zdrean,
Cel cu ochii de faian?
E un cine zdrenuros
De flocos, dar e frumos.
Parc-i strns din petice,
Ca s-l tot mpiedice,
Ferfeniele-i atrn
i pe ochi, pe nara crn,
i se-ncurc i descurc,
Parc-i scos din cali pe furc.
Are ns o ureche
De punga fr pareche.
D trcoale la cote,
Ciufulit i-aa lie,
Ateptnd un ceas i dou
O gin s se ou,
Care cnt cotcodace,
Proaspt oul cnd i-l face.
De cnd e-n gospodrie
Multe a-nvat i tie,
i, pe brnci, tr, grbi,
Se strecoar pe furi.
Pune laba, ia cu botul
i-nghite oul cu totul.
- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mncat!"
"Stai niel, c te dezv
Fr mtur i b.
Te nva mama minte."
i i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a mbucat,
Zdrean l-a i lepdat
i-a-njurat cu un ltrat.
Cnd se uita la gin,
Cu culcuul lui, vecin,
Zice Zdrean-n gndul lui
"S-a fcut a dracului!"

Tudor Arghezi
Poeziile despre natur i vieuitoare se constituie intr-o secven ndrgit de
copii.Receptivitatea timpurie fa de poeziile despre natur i vieuitoare , situate dup
cntecele de leagn , poeziile numrtoare , poeziile joc , se explic prin optica
antropomorfizant asupra vieii.Acetia regsesc , in lumea animalelor , a psrilor , a gzelor
i a plantelor , aspecte ale existenei proprii , cu preocuprile cotidiene , cu grijile i
satisfaciile caracteriste vrstei , cu jocurile preferate.
Tudor Arghezi este unic n literatura roman prin maniera in care abordeaz universul
micilor vieuitoare.Poetul ne invit s ne aplecm cu sensibilitate privirile asupra albinelor ,
greierilor ,lcustelor , crbuilor , buburuzelor , furnicilor care ii impart existena cu omul
vzut in diferite ipostaze : copil , tanr i matur.
VOLUME DE VERSURI care cuprind poezii pentru copii :Crticic de sear(1935) ;
Mrioare (1936; Hore (1939) ;Hore penru copii Din abecedar (1940) ;
Srbtoarea de ppui se incepe chiar acui (1942-1943) , Sporturile copiilor (19421943); Prietenii copiilor (1942-1943); Animale mici i mari (1942-1943) ; Mici copii ,
mari bucuri (1943-1944) ; Iubitele noastre animale (1942-1944) ; Drumul cu poveti (
1947) ; ara piticilor (1947) ; Prisaca (1956) ; Stihuri pestrie (1957); Zece arabi
zece cei zece me (1958) ; apte fraii (1963)
.Poeziile din aceste volume ntrein netirbit apetitul pentru gingie, inocen, prospeime i
delicatee al poetului i al cititorului .Refuzat de marele infinit la care nu poate ajunge i pe
care nu i-l poate apropia , poetul se apleac spre o lume a inocenei daruindu-i iubirea
fiinelor mrunte , copiilor , gzelor , firelor de iarb, florilor,fluturilor. In aceste poezii ne
ntmpin un univers plin de gingie ,de delicatee , de prospeime i de lumin.Animale ,
psri , gze devin pentru poet prilej de admiraie i de disimulat uimire in faa miracolului
alctuirii i implinirii rostului lor , fapt ce explic de ce Arghezi a fost numit , folosindu-i-se
propriile cuvinte: poet al boabei i al frmei.
Calitatea aceasta a lumii mrunte i umile, de a rsfrange inexistena ei cotidian infinitul i
sublimul devine, pentru poetul boabei i al framei, mrturia unei prezene divine, ndrtul
tuturor manifestrilor vieii.Privind vrjit cum se joac iepurii de-a leapa i gngniiledea capra, cum se adun in cele mai mrunte pulsaii ale naturii minunile creaiei, poetul are
impresia c prin preajma lor trece Sfantul cteodat, purtat repede de vant.Viziunile
poetului apropie mineralul i vegetalul de animalic,teluricul de spiritual.Totul este vzut sub
un unghi al pluralitii i unitii forelor vieii, totul particip la analogii universale
fantastice.Albinele au trimis o solie, care s cnte copiilor la ureche/Ruga blii veche(
Domnia).Gngniile se prefac in podoabe de mrioare Chilimbarul sta-i o
rgace/Matostatul e un crbu/Prins acu( Nu e).Stolurile de rae par nite ciocsne de
lemn aruncate in sus ( Zbor de mare).In poezii ca O lcust, Hor de oareci,
Giuvaiere, O furnic, Vaca lui Dumnezeu, Har ,poetul privete fiinele mrunte ca pe
nite bijuterii insufleite,care uimesc i farmec sufletul arghezian ce se copilrete odat cu
aceste fiine miraculoase.
In poezia O furnic este descris furnica, folosindu-se o gam variat de procedee
artistice,menite s fac poezia accesibil copiilor;inelegerea modului de comportare al
furnicii, atrgand atenia asupra mediului ei specific de via. Succint,dar convingtor,Arghezi
individualizeaz personajul, atribuindu-i ins trsturi pozitive:harnic,prevztoare,
cumptat. Poetul o consider ca pe o fptur a propriului su univers: Unde dormi, aici,
departe?

Lumea minuscul a lui Arghezi are un pronunat aerdomestic.Fpturile care se bucur cu

precdere de atenia poetului sunt :pisica din sufragerie, dulul din curte, greierele de sub
perdea,furnicile din cmar, trntorii tbri pe felia de cozonac cu stafide a Miurei.O
intimitate cotidian sudeaz acest univers. El graviteaz in jurul gospodriei,al indeletnicirilor
curente i nchipuie un fel de nucleu uman robust in centrul cruia stau afeciunea intre
soi,dragostea prinilor pentru copii, micile satisfacii ale vieii familiale.Sentimentul
dragostei implinite face de fapt, din Arghezi, poetul boabei i al frmei.
Poeziile despre vieuitoare scrise au un rol important n viaa copiilor, pentru c ,citind
poeziile, pot nva a admira lumea nconjurtoare, a observa i cele mai mici pri ale
mediului nconjurtor,viaa animalelor mrunte i chiar a inva din felul lor de via, din
greelile lor. E bine s atragem atenia copiilor asupra fpturilor mici ca s descorere ei nii
frumuseea lumii, a naturii, i,astfel s aib dorina de a o ocroti. n multe poezii apare la
sfarit mesajul pe care autorul dorete s-l transmit cititorilor.Se dezvolt fantezia copiilor
imaginand-ui ntmplri cu animale. Limbajul poeziilor este pe nelesul lor, i pot mbogi
vocabularul i cunotinele cu nume de animale(lcust, muscoi,bondar, catar, stacoj, cuc,
pitulici, scatiu, etc.), cu nsuiri ale lor(zdrenuros, flocos, punga, nerod, zburdalnic, balat,
pestri, ), cu numele locurilor unde triesc animalele(stup, urdini furnicar), cu numele hranei.
Poeziile despre vieuitoare se recomand ncepand cu clasele a treia i a patra, copiii, care
deja pot s neleag limbajul folosit de autor. Aceste poezii se pot accesibiliza n mai multe
feluri.n clasele primare nu se fac analze de poezii, dar oricum se pot discuta despre poezii pe
baza unor ntrebri. De exemplu, n poezia O furnic, se pot pune urmtoarele ntrebri:Ce
fcea furnica?-aici elevii vor cuta toate verbele care exprim aciunea furnicii;Cum era
furnica?-copii vor cuta cuvintele, expresiile care descriu furnica;Cine vorbea cu ea? Oare
furnica inelegea ce ii spunea omul? Tu nelegi vorba animalelor? Ce crezi ?cum s-a simit
furnica in palma omului? Tu ai inut vreodat o furnic in palme? Tu cum te-ai simi in palma
unui uria? Oare ce se intampl in continuare cu furnica? Tu cum ai fi procedat in locul
omului care inea furnica? E bine s faci ru unui animal? De ce?;Scrie o compunere cu titlul
Dac a fi furnic. Tema aceasta sepoate discuta i in cadrul altor obiecte: la tiine vorbind
despre viaaanimalelor, la desen, desenand furnica cu hrana, la educaie civic,discutand
despre relaia om-animal, om natur.
Lang coninutul poeziilor, putem s vorbim i despre structura poeiilor n general:strof,
vers, rimp. Copiii pot s fac deosebiri ntre poezii, observnd caracteristicele poeziei,
deosebirile i asemnrile dintre poezii.
n concluzie, poeziile despre vieuitoare scrise de Tudor Arghezi sunt o comoar n literatura
roman, aa cum afirm i Pompiliu Constantinescu: Arghezi nu-i creeaz un univers de
iluzii din materiale pretenioase i moarte, nici nu pornete din piscul muntelui,ca s cad in
pivni. Modest, el observ miracolul vieii, ntrupat n copil, n gngnii, n plante, n psri
i n omul umil. Lumea e att de complicat, att de concret n fenomenele ei,nct poart n
ea nsi marea semnificaie a vieii. Poetul nu inventeaz subiecte, teme grandioase, fiindc
ele exist.

ZDREANT- Tudor ArgheziComentariu literar

"Zdreant" este una dintre cele mai frumoase poezii destinate copiilor.Este o scurt povestire alegoric n
versuri, n care autorul personific un cel pentru a satiriza deprinderea de a fura, prin urmare este o
fabula.Poezia are n structur o prim parte- povestirea propriu-zis, si o a doua- morala.
Construcia poeziei are la baz personificarea ca figura de stil.
TITLUL este o metafor care sintetizeaz imaginea personajului principal.
CONINUTUL
nceputul poeziei este o interogaie retoric i are scopul de a capta atenia copilului si a-l implica sufleteste:"
L-ai vzut cumva pe Zdrean,Cel cu ochii de faian?
Urmeaza descrierea celului:frumos, cre, los, cu prul care-I acopera ochii de faian.Datorit nfirii
celului,versurile sunt foarte atractive pentru copii:"E un cine zdrenuros,De flocos, dar e frumos.Parca-i
strns din petice,Ca s-l tot mpiedice,Ferfeniele-i atrn, i pe ochi, pe nar carn,Si se-ncurc si
descurc,Parc-i scos din cli pe furc. Are ns o ureche, De punga fr pareche".Poezia continu cu
pozna lui Zdrean. El i propune s fure un ou din coteul ginilor, st la pnd pn cnd vede c o gain s-a
ouat, intr n cote, fur oul si-l mnnc.D trcoale la cote,Ciufulit si-aa lie, Asteptnd un ceas i
doua,O gain s se ou,Care cnt cotcodace,Proaspt oul cnd i-l face.De cnd e-n gospodrie, Multe anvat si stie,Si, pe brnci, trs, grbis,Se strecoar pe furi, Pune laba, ia cu botul Si-nghite oul cu totul.Este
ns prins de gospodin i pedepsit.Ca s-l dezvee de acest urt obicei, gospodina a pus n cuibarul ginilor
un ou fiebinte, iar Zdrean cnd a vrut s-l mnnce, s-a fript."Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. - "L-am
mncat!" ,"Stai niel, c te dezv,Fr mtur i b.Te nvaa mama minte."Si i-a dat un ou fierbinte.Dar de
cum l-a mbucat,Zdrean l-a si lepadat ,i-a-njurat cu un ltrat.
Finalul poeziei este un monolog, din care rezult c metoda gospodinei de a-l pedepsi pe smercherul cel
a dat roade.Cnd se uit la gain,Cu culcusul lui, vecin,Zice Zdrean-n gandul lui "S-a fcut a dracului!"
Mesajul:finalulpoeziei este usor de receptat de copii si anume:furtul se pedepsete.
COMPOZIIE
Desi foarte scurt,poezia abund de figuri de stil si tehnici artistice:
epitete la constructia portretul fizic al celului: de faian, zdrenuros, flocos, crn,ciufulit, lie,
comparaii: Parc-i scos din clti pe furc, Are ns o ureche/ De punga fr pereche
aliteraii: pe brnci, tr, grbi,
personificare:Zice Zdrean-n gndul lui
dialogul:interogaia retoric
Versificaia:asigur muzicalitate
Ritm: trohaic prima silab fiind accentuat, iar a doua neaccentuat
Rima:mperecheat
Msura:7- 8 silabe

Elena farago
Elena Farago a scris numeroase poezii, mai ales pentru micii
cititori. A publicat volume destinate copiilor. Dintre acestea amintim:
Pentru copii -1913
Copiilor -1913
Din traista lui Mo Crciun -1920
S nu plngem -1921
Poeta a scris i lucrri in proz, povestiri destinate copiiilor.
Cele mai inportante sunt: S fim buni, ntr-un cuib de rndunici1925, S nu mini i s nu furi-1944.
Poeziile sunt frumoase, se citesc cu plcere, se pot memora
uor. Ele au un puternic caracter educativ. Autoarea urmrete nu
numai s-i amuze pe copii,ci i s-i educe, s le formeze deprinderi bune
de comportare i trsturi frumoase de caracter. De asemenea
urmrete s ndrepte, s corecteze unele deprinderi urte, unele
defecte.
Prin numeroase poezii autoarea urmrete s formeze la copii
trsturi pozitive de caracter. Ia atitudine mpotriva diferitelor
obiceiuri i deprinderi urte, pe care le condamn.
n poezia Celuul chiop poeta ia atitudine mpotriva
acelor copii care chinuiesc micile animale, care au obiceiul de a le lovi
fr motive. Un celu se plnge c a fost lovit de un copil ru, iar
acum nu poate merge, ci sare n trei picioare. Copii rad de el i-l strig
cuu chiop.
Celuul este trist cnd i vede pe fraii lui jucndu-se cu copiii i
alergnd.El st singur i plnge.El admir pe copii cumini,i iubete i
ar dori mult s se joace cu ei.Din pcate sunt i copii ri ca acela care
l-a lovit,iar acei copii i sunt uri.
Caeluul spune c ar putea s se rzbune , s-l mute de picior , dar
nu face acest lucru dorind s-i arate c el este mai bun de ct acel biat
care l-a lovit.
....a putea s-l muc odat
De picior , s m rzbun.
Dar il las aa , s-l vad
Rul , c un biet cel
Are inima mai bun
Decat a vrut-o el.
ntreaga oper literar a Elenei Farago este un exemplu de
sensibilitate artistic. Ea s-a apropiat cu mult nelegere de sufletul
celor mici, i frumoasele ei creaii a ncntat copiii de-a lungul
timpului , a tiut s aduc bucurie n sufletul copiilor i s-i fac mai
buni i mai sensibili.

Celuul chiop
Scurt comentariu

Titlul are sens denotativ;

Poezia prezint o ntmplare trist cu un celu cu
trei picioare;
Se observ facilitatea textului,muzicalitatea i
moralizarea.
Elena Farago Celuul chiop
Eu am numai trei picioare,
Si de-abia m misc: top, top,
Rd cnd m-ntalnesc copiii,
Si m cheama "cuciu schiop".
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plng mult cnd m gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am s traiesc.
Si cnd m gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea s stau cu dansii,
S m joc si s-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...
M-a lovit din rautate
Cu o piatra n picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am s mor...
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea s-mi fie bun,
Si-as putea s-l musc odata

De picior, s m razbun,
Dar il las asa, s vada
Raul, c un biet catel
Are inima mai buna
Dect a avut-o el.

Versuri "George Toparceanu - Balada unui greier mic"

Peste dealuri zgribulite,
Peste arini zdrenuite,
A venit aa, deodat,
Toamna cea ntunecat.
Lung, slab i zlud,
Boteznd natura ud
C-un mnunchi de ciumafai, Cnd se scutur de ciud,
mprejurul ei departe
Risipete-n evantai
Ploi mrunte,
Frunze moarte,
Stropi de tin,
Guturai...
i cum vine de la munte,
Blestemnd
i lcrimnd,
Toi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin vguni,
Iar mceii de pe cmpuri
O ntmpin n cale
Cu grbite plecciuni...
Doar pe coast, la urcu,
Din csua lui de hum
A ieit un greieru,
Negru, mic, muiat n tu
i pe-aripi pudrat cu brum:
- Cri-cri-cri,
Toamn gri,
Nu credeam c-o s mai vii
nainte de Crciun,
C puteam i eu s-adun
O grun ct de mic,
Ca s nu cer mprumut
La vecina mea furnic,
Fi'ndc nu-mi d niciodat,
i-apoi umple lumea toat
C m-am dus i i-am cerut...
Dar de-acu,
Zise el cu glas sfrit
Ridicnd un picioru,
Dar de-acu s-a isprvit...
Cri-cri-cri,
Toamn gri,
Tare-s mic i necjt!

George Toprceanu, poetul i prozatorul, mbin n creaia sa

clasicul i modernul, luciditatea i lirismul. Volumele de
versuriBalade i idile ,Parodii originale, Migdale amaresunt un
aliaj de umor i sentimentalitate. El preface n glume lacrimile
amare.
n cadrul operei lui G.Toparceanu, baladele i rapsodiile merit o
atenie cu totul deosebit. n multe rapsodii i balade va umaniza
lumea plantelor i a gzelor,lund parte la durerile lor. Din acest punct
de vedere este interesant o paralel ntre autorul baladelor vesele i
triste i cel al volumului Din lumea celor care nu cuvant: Emil
Garleanu. Ambii nzestrai cu o deosebit sensibilitate sufleteasc, i,
pan la un punct cu aceleai preocupri, au dat la lumin opere, pe ct
de diferite ca gen literar, pe atta de apropiate ca realizare artistic. Se poate face o paralel i
ntre G.Toparceanu i scriitorul de renume
mondial Jules Renard, scriitor ce e renumit ca un minunat interpret al
naturii i vantor de imagini.
In volumele Baladele vesele i triste, Migadale amaresunt
cuprinse i poezii accesibile celor mici. Cele mai cunoscute, nc din
coal sunt: Balada unui greier mic,Rapsodii de toamn,Balada
chiriaului grbit,Primvara,Rapsodii de primvaretc. Astfel,
Balada unui greier mic surprinde aspecte din natur la venirea
toamnei. Este alctuit din 2 momente.
Primul- o descriere a toamnei, iar al doilea- prezentarea micului
greier surprins de anotimpul rece; modalitatea principal a creerii
atmosferei este personificarea, dar poezia se caracterizeaz i
printr-un grafism al imaginilor.
Prima strof, un catren, realizeaz introducerea n cadru pentru
versurile urmtoare care sunt un prim-planul toamnei:
Lung, slab i zlud,
Boteznd natura ud
C-un mnunchi de ciumfai
Micarea pare a nceta, pentru ca imediat imaginea s se focalizeze
asupra greierului:
Din csua lui de hum
A ieit un greieru
Negru, mic, muiat n tu
i pe-aripi pudrat cu brum.
Diminutivele csu, grieru, alturi de imaginile grafice realizeaz
un portret miniatural n linii graioase trezind duioia. Se remarc din
nou o cretere a ritmului dar confruntarea se va desfura n lumea
mrunt a gzelor: ntre greier i furnic; faptul ns nu diminueaz cu
nimic dramatismul.
Finalul aduce imagini care sintetizeaz coninutul poeziei
exprimandu-i compasiunea poetului pt. mica vieuitoare :
Cri-cri-cri

Toamn gri,
Tare-s mic i necjit...
Epitetul gri cuprinde simbolic trsturile caracteristice ale
anotimpului ploios i rece. Cele dou pri sunt alctuite sintetic
armonios.
G.Topirceanu spre deosebire de Calistrat Hogas,ndragostit numai
de peisajul albastru,scldat in lumina zilelor de var,s-a oprit asupra
tuturor anotimpurilor.
Titlurile unor poezii demonstreaza acest
lucru:Rapsodii de primavar,Rapsodii de toamn,Rapsodii de
var,Noapte de iarnetc.
Ca poet al anotimpurilor, mbin viziunea realist cu
fantezia,euforia cu melancolia.Baladele includ fragmente descriptive
excelente.Edificatoare sunt pagini ca acelea din Rapsodii de
primavar,si Rapsodii de toamn n care fineea observaiei, umorul
i plasticitatea expresiei, formeaz un ansamblu evocator.Poetul vede
natura pictural n planuri mari sau pe poriuni mici ntotdeauna cu
senzaiile unui fin colorist.Vitalitatea naturii i inspir eroism,dragoste
de via.
n concluzie ,poezia lui Topirceanu aduce n lumea copiilor ritmuri
deosebite,melodii ale naturii n durata anotimpurilor,imagini plastice
de neuitat.
Prin maniera n care abordeaz universul micilor vietuitoare, se
aseaman cu unele poezii ale lui Tudor Arghezi,unde
animale,psri,gze,devin pt.poet prilej de admiraie i disimulat
uimire n faa miracolului alctuirii i mpliniri rostului lor.
Aceste poezii au o valoare instructiv-educativ.Constituie un
mijloc de cunoatere a unor aspecte ale vieii animalelor,gzelor,ct i
o cunoatere i o vizualizare mai bun a anotimpurilor.
Multe poezii destinate copiilor, ca exemplu:Balada unui greier
mic,Rapsodii de primavar,Rapsodii de toamn,Rapsodii de
var se pot folosi i la alte ore.
PoeziaBalada unui greier mic o
putem folosi la ora de abilitati practice unde, din frunze uscate de
toamn,nuci i alte materiale naturale se poate lipi pe un carton un
greier posomort.La ora de educaie muzical se poate nva cntecul
cu acelasi nume Balada unui greier mic.ntr-un mod asemanator se
poate proceda i cu rapsodiile sus amintite.
Poeziile lui Toprceanu au o valoare nsemnat instructiveducativ.
Le trezete copiilor precolari i colari dorina de a observa
mai atent natura, precum i viaa din natur astfel, contribuind la
dezvoltarea spiritului de observaie.Copiii vor descifra i nelege
mesajul estetic i moral prin diferite procedee,metode adecvate
vrstei,joc didactic precum i printr-un ir de ntrebri:
-care este anotimpul tu preferat?
-explic de ce tocmai acest anotimp?
-cum este anotimpul toamna?

-cum vezi acest anotimp in Balada unui greir mic?

-ce sentimente ai fa de greier?
-dac ai putea cum l-ai ajuta?
-cum poi s-i ajui un coleg?
-cum trebuie s ne comportm unii cu alii?
Din poezia Rapsodii de toamn ce animal ai vrea s fii: vrabie,
broscoi,lii, cocostrc sau ntar? De ce tocmai acest animal?
Deseneaz floarea preferat. Ce flori ai dori s ai n curte?(dezvoltarea
vocabularului).
TEME I MOTIVE N POEZIILE LUI TOPRCEANU
Revenind la G.Toprceanu stim c s-a afirmat ca un poet
sentimental i samntorist.El a meditat la existena uman,a fost
insistent atras de natura si rotirea anotimpurilor pe care le-a evocat nu
o dat n rapsodii i balade.Lirismul lui Toprceanu nu este unul
concentrat,al eului personal ci unul obiectiv.Poetul se confeseaz
mai rar,el urmrete de obicei destinul unor eroi,cultivnd o poezie
narativ i descriptiv,ce i-a fost reproat.Sigur c ea se opune
lirismului modern ce se ndrum spre esene i ascunde pericolul
discursivitii,pe care ns Toprceanu a cutat s-l evite-si, n genere a
reusit-prin umor si prin etalarea unui talent de peisagist si de colorist
ntru totul notabil.
Tema predominant in poeziile lui Toprceanu este natura si
Vietuitoarele, aducnd o contribuie nsemnat n lrgirea orizontului
de cunotine a copiilor.Prezint cteva aspecte caracteristice ale unor
vieti ndragite de copii,cum ar fi:greierele,broasca,ariciul,iepurele
etc.
n poezia Balada unui greier mic, poetul, dup ce prezint
cadrul-un tablou specific de toamn, anotimp ce apare
respingtor,fiind lung,slab i zlud risipind n evantai:
Ploi mrunte,
Frunze moarte,
Stropi de tin,
Guturai...
Predispoziia miniaturistic i colorismul ce-l caracterizeaz pe
poet se fac simite si aici, nfaind prin cteva imagini caracteristice
greierului:
Negru,mic, muiat n tu
i pe -aripi pudrat cu brum.
Unind umorul fin cu melancolia,poetul observ cu atenie privelitile
naturii cu flora i fauna minuscul si atribuie greierasului sentimente
omeneti:
Cri-cri-cri
Toamn gri,
Nu credeam c-o s mai vii
nainte de Crciun
C puteam i eu s-adun

O grun ct de mic
Ca s nu cer mprumut
La vecina mea furnic.
Fiindc nu-mi d niciodat
i-apoi umple lumea toat
C m-am dus i am cerut...
Ultimele versuri rasun ca sunetul unei melodii triste,vestind parc
Sfritul greieraului,care nu mai poate rezista frigului si umezelii de
Toamn.Acest final nduiotor fiind pe buzele tuturor copiilor:
Cri-cri-cri
Toamn gri,
Tare-s mic i necjit!
Balada unui greier micface parte din poeziile cu viziune
fabulistic,fiind n fapt o continuare a fabulei lui La Fontaine La cigleet et la fourmi.
George Toprceanu preia motivul accentund liniile situaiei tragice a greieraului.Coloristul
i miniaturistul se contureaz
parc i mai mult n poeziile care iau ca pretext primvara i vara.Poetul are viziunea ciclului
etern al succesiunii anotimpurilor.
Poetul reuete s creeze o lume imaginar a micilor vieuitoare cu ajutorul
epitetelor,enumeraiilor i al personificrii.
Natura polarizeaz n exclusivitate lirismul lui Toprceanu.Dei avem de-a face cu un poet
care a trit aproape toat viaa ntr-un ora de provincie, natura nu intr n versurile sale sub
forma grdinii publice, ci antenele sensibilitii sale se ntind dincolo de barierele oraului,
receptnd cu prospeime primenirea anotimpurilor.Toprceanu nu este un peisagist clasic.Un
poet ca el nu poate s fie nchipuit pe un trepied, cu penelul ntr-o mn i pnza bine fixat
pe genunchi, asternnd ntr-o compoziie riguroas colul de natur de
sub ochi.Trntit n iarb,Toprceanu se las n voia senzaiilor de lenevire la soare, notnd la
ntamplare cte ceva ntr-un caiet de schie. Mici impresii fr pretenie. (Dinu Pillat).

scurt comentariu:
n Balada unui greier mic
descrierea este personificat si totodat se
mpletete cu naraiunea;
Anotimpul- regina naturii este personajul
negativ-anotimp personificat;
Este evideniat monologul greierului ctre
toamn( aceasta secven reconstruiete
fabula);
Greierele are doua tipuri de personalitate:
artistul si muncitorul;
Limbajul este conotativ si denotativ;
Apar personificri ca: dealuri zgribulite;
arini zdrenuite;
expresivitatea moral este implicit.

Poezia despre
copil i
copilrie

Cntec de adormit Mitzura

de Tudor Arghezi
Doamne, f-i bordei n soare,
ntr-un col de ar veche,
Nu mai nalt dect o floare
i ngust ct o ureche.
i-n pridvor, un ochi de ap
Cu o luntre ct chibritul,
Ca-n crmpeiul lui sncap
Cerul tu i nesfritul.
D-i un fluture blajin
i o broasc de zmarald.
i-n pdurea de pelin
F s-i stea bordeiul cald.
i mai d-i, Doamne, vopsele
i hrtie chinezeasc,
Pentru ca, mnjind cu ele,
Slava ta s-o zmngleasc.
i cnd totul va fi gata
S-o muta la ea i tata.

Scurt Comentariu:
Cntec de adormit Mitzura, de Tudor Arghezi, este o poezie alctuit din
cinci strofe i a crei prim ediie a fost publicat n 1927 n volumul Cuvinte
potrivite.
Tema operei este copilria.
Titlul sugereaz c ar fi un cntec de leagn ,dar textul n sine nu este un cntec
de leagn ci este o invocaie,o rugciune a printelui ctre Divinitate,o proiecie
a aspiraiilor pentru viitorul copilului,o ursire a destinului acestuia.
S t r o f a I : Doamne,f-i bordei n soare soarele reprezint
cldur,lumin,absolut,ideal,perfeciune,mplinire. Este evideniat estetica
urtului.Expresia bordei n soare este o metafor .Bordeiul este o cas mic
drpnat,soarele reprezint mplinirea,iar n concluzie,ntreaga expresie
semnific o via fericit. Prin mpletirea urtului cu frumosul,poetul reuete s
dea natere unor expresii cu semnificaii de aur.
Expresia ntr-un col de ar veche exprim simplitatea,msura.Idealul pe care
l dorete printele pentru copil este ca acesta s aib o via modest,simpl,dar
s fie fericit,mplinit sufletete.
Universul copilriei este reprezentat prin cuvinte ca: floarea; urechea.
n strofa aII-a si aIII-a
sunt reprezentate miniaturalul i microcosmosul(infinitul).Apar metafore ca :
broasc de smarald ; pdure de pelin (via complicat); bordeiul cald (
s fie bine);
Strofa a IV-a si a V-a: hrtie i vopsele ( instrumente cu care s creeze);
smngleasc pe nelesul copiilor.
Atitudinea lui Tudor Arghezi este aceea a unui adult-atitudine protectoare de
printe.
n poezia "Cntec de adormit Mitzura", urarea cald, sincer exprima bucuria
i entuziasmul eului liric pentru lumea copilriei.

Tudor Arghezi
(autor canonic)
(1880 - 1967)
Teme ale creatiei lirice

Tudor Arghezi s-a nascut la Bucuresti, la 23 mai 1880, numele sau adevarat fiind Ion
N.Theodorescu. Pseudonimul Arghezi provine, dupa cum marturiseste nsusi poetul, de la numele
vechi al Argesului, Argesis.
Primul volum de poezii apare foarte tarziu, in 1927, la varsta de 47 de ani, avand un titlu sugestiv "Cuvinte potrivite"-, care-l impune definitiv in literatura romana, dupa care publica si alte volume de
versuri, romane, numeroase articole.
I. Poezia filozofic cuprinde mai multe subteme:
1. Poezia autodefinirii:
Ideea ca omenire este dominata de manifestari contradictorii:
"Unii nvrtesc securea,
ceilalti despoaie crini
cu sufletele-n bezn si degetele-n soare" ("Ruga de vecernie")
Omul este plamadit din materie si spirit:
"M-am zamislit ca-n basme, cu sapte frunti si sapte
Grumaji si sapte teste
Cu-o frunte dau in soare, cu celelalte-n noapte,
Si fiecare este
Si nu este.
Sunt inger, sunt si diavol si fiara si-alte asemeni
Si ma framant in sine-mi ca taurii-n belciug."("Portret")
Alte poezii: "Nehotrre", "Binecuvntare", "Omule si dumneata?", "Buruianu, nu stiu care"
(vol. "Hore");
Omul este totusi o fire angelic, pur, o creatie divin: "Denie cu clopote";
2. Arta poetic:
Cuvantul este omnipotent, atotputernic, esenfa universului, crez poetic incarcat de forta creatoare:
"Sa-mi fie verbul limba
De flacari ce distrug
Trecand ca serpii cand se plimba;
Cuvantul meu sa fie plug
Tu, fata solului o schimba
Lasand in urma lui belsug."("Ruga de seara,");
Aceeasi art poetic ilustreaza si poezia "Testament".
Elogiul adus poeziei, stihurilor este exprimat in poeziile: "Dor dur", "Din drum".
Estetica uratului este maniera literara in care inovatia stilistica argheziana consta in revalorificarea
cuvintelor, dandu-le noi sensuri, in ideea ca acestea sunt atotputernice, pot schimba esenta universului.
Semnificativ pentru estetica uratului este volumul intitulat sugestiv "Flori de mucigai", insa definita de
insusi Arghezi in poezia "Testament":
"Din bube, mucegaiuri si noroi,
Iscat-am frumuseti si premri noi."
Estetica urtului este dusa la apogeu in poeziile care exprima blesteme de sorginte populara, pe care
Arghezi le revalorifica, provocand o puternica impresie:
"In toata vremea si in tot ceasul
Viermii de caine sa-ti mistuie nasul"("Blestem de baba")

3. Viziunea asupra morii:

Spaima de moarte este ilustrata in poezia "Duhovniceasca": "Ce noapte groasa, ce noapte grea!/ A
batut in fundul lumii cineva,/ E cineva sau,
poate, mi se pare./ Cine umbla fara lumina,/ Fara luna, fara lumanare/ Si s-a lovit de plopii din
gradina?";
Moartea este un joc, pe care fiecare om trebuie sa-l joace si cu care trebuie sa se invete: "Puii mei,
bobocii mei, copiii mei!/ Asa e jocul,/ Il joci in doi, in trei,/ Il joci in cate cati vrei,/ Arde-l-ar focul!"
("De-a v-afi ascuns").
II. Lirica existenial este ilustrata de Psalmi. Definit ca poet aflat "intre credinta si tagada", Tudor
Arghezi a creat - intre anii 1927 -1967 -16 psalmi publicati in mai multe volume de poezii: 9 psalmi
fac parte din volumul de debut, "Cuvinte potrivite", iar ceilalti din volumele "Frunze", "Poeme noi",
"Silabe", "Noapte". Acest fapt demonstreaza preocuparea permanenta a lui Arghezi pentru
problematica filozofica a relatiei omului cu Dumnezeu, fiind definita ca lirica existentiaia, ca o poezie
"monumentala si grea a zborului sufletesc catre lumina". (G.Calinescu)
III. Poezia iubirii:
Iubirea este un sentiment protector, dus pana la extazul familiar, o necontenita chemare a iubitei,
amanand intalnirea pentru a prelungi fericirea de care se simte cuprins, in care Arghezi presara ironii
incantatoare:
"Si acum c-o vad venind
Pe poteca solitara,
De departe, simt un jind
Si-as dori sa mi se para."("Melancolie")

IV. Poezia sociala. Arghezi exprima o atractie surprinzatoare pentru fata dizgratioasa a lumii, o
piacere a cruzimii, un spectacol al degradarii umane:
Ilustreaza scabrosul, putreziciunea vietii omenesti:
"In beciul cu morti, Ion e frumos,
Intins gol pe piatra cu-n fraged suras,
Trei nopti sobolanii l-au ros
Si din gura-i baloasa-i cade sacaz."("Ion Ion")
Arghezi ramane solidar cu cei multi, care trudesc in anonimat, infrumusetati de munca aspra, dar
cinstita, in timp ce aceia care trandavesc sunt degradati. moral, jalnici. Poetul se simte mandru pentru
cei simpli si cinstiti si revoltat si dispretuitor fata de cei "plini de bube", cum i numeste pe boieri.
Poezia de revolta sociala este exprimata in volumul "1907-Peizaje" din 1955, in care poeziilepamflet "Cuvant inainte", "Pe razatoare", "Lipsesc morminte" ilustreaza drama rascoalei taranesti intrun limbaj deosebit de impresionant.
Volumul "Cantare omuiui" din 1956 este o adevarata sociogonie, ilustrand in imagini poetice de o
puternica expresivitate artistica evolutia omuiui de-a lungul devenirii sale ("Nascocitorul"), pana la
omagiul adus acestuia pentru descoperirea tainei tainelor,("Cel ce gandeste singur").

V. Poezia jocului, a boabei si a faramei exprima fascinatia pe care o are Arghezi pentru universul
inconjurator, alcatuit, cu candoare unica si fermecatoare, din lumea gazelor, a florilor si a animalelor
domestice. In proza si poezia dedicate acestor minuscule fiinte, Arghezi explica naiv geneza
Universului ("facerea lumii, balet pe sapte silabe"), asearnana conditia omuiui cu "Un plop uscat" ori
descrie elementele marunte ce compun Universul, cum ar fi: buruienile, cartoful ("Har"), dovleacul
("Hord in grdin"), gzele ("Vaca lui Dumnezeu").

Inca din primul volum, "Cuvinte potrivite", Arghezi isi dovedeste inclinatia afectiva pentru aceasta
lume gingasa, delicata, inocenta a vietuitoarelor, fata de care el are o dependenta afectiva. In poezia
"Cantec de adormit Mitzura", precum si in "Cantec de cununie", urarea calda, sincera exprima
bucuria si entuziasmul eului liric pentru lumea copilariei:
"Doamne, fa-i bordei in soare,
Intr-un colt de tara veche
Nu mai nalt decat o floare
Si ingust cat o ureche."
("Cantec de adormit Mitzura")

VI. Poezia peisajului. Natura este, in poezia argheziana, fie "spital de intristare si cainta" ("Tarziu
de toamna"), fie extazianta, exuberanta, pentru ca "Din invierea sufletului de izvor/ Beau capreleamintirilor" ("Vant de toamna"), fie sub forma descrierii naturii dezlantuite ("Prigoana").
VII. Poezia inscriptiilor este alcatuita de poeziile cu poarta acest titlu semnificativ pentru
reflectiile profunde ale poetului cu privire la datoriile oamenilor fata de semenii lor, fata de familie,
fata de tara, fata de credinta stramoseasca, cuprinzand un imens univers, de la gaze la oameni, de la
uratul regasit intr-o multitudine de ipostaze la sublim.:
"Cand pleci, sa te-nsoteasca piaza buna
Ca un inel sticlind in dreapta ta.
Nu sovai, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept si biruie-n furtuna.
Cand vii, paseste slobod, razi si canta,
Necazul tau il uita-ntreg pe prag,
Caci neamul trebuie sa-ti fie drag
Si casa ta sa-ti fie ziinic sfanta."("Inscripie pe o us")
Tudor Arghezi aduce in literatura romana o opera ce se distinge printr-o noutate izbitoare atat in teme,
cat si in limbajul poetic, savarsind o revolutie in poezia romaneasca. "In poezia argheziana intalnim o
alta vegetatie, o alta configuratie a spatiului si a cosmosului, un alt sentiment al timpului decat acelea
cu care eram obisnuiti din poezia anterioara, dar mai ales un alt spirit. Universul nu este, totusi, cu
mult mai vast decat ni-l descoperise Eminescu, dar este esentialmente altul". (Ion Simut)

O, RMI
de Mihai Eminescu
O, rmi, rmi la mine,
Te iubesc att de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu s le-ascult;
n al umbrei ntuneric
Te asamn unui prin,
Ce se uit-adnc n ape
Cu ochi negri i cumini;

Si prin vuietul de valuri,

Prin micarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi n tain
Mersul crdului de cerbi;
Eu te vd rpit de farmec
Cum ngni cu glas domol,
n a apei strlucire
ntinznd piciorul gol
i privind n luna plin
La vpaia de pe lacuri,
Anii ti se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."
Astfel zise lin pdurea,
Boli asupra-mi cltinnd;
uieram l-a ei chemare
i-am iesit n cmp rznd.
Astzi chiar de m-a ntoarce
A-nelege n-o mai pot...
Unde eti, copilrie,
Cu pdurea ta cu tot?

O, rmi...
de Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, poetul nostru national, a lasat posteritatii o creatie artistica
fara egal, att ca diversitate tematica si profunzime a gndirii, ct si ca putere de
expresie. Alaturi de "Luceafarul", "Calin (file din poveste)", "Lacul", "Ce te
legeni...", "Revedere", cele cinci "Scrisori" etc, o creatie deosebit de originala,
care ne da masura geniului eminescian, este si poezia "O, rami..."
Elegia "O, rami..." a fost publicata n revista "Convorbiri literare" la 1
februarie 1879 si pune n lumina motivul comuniunii dintre om si natura, al
interesului naturii pentru iubirea poetului.
Titlul, constituit dintr-o interjectie si un imperativ, reluat si n primul vers cu
verbul repetat sugereaza tocmai chemarea arzatoare a padurii adresata celui care
i cutreierase de attea ori adncurile si-i descoperise farmecul.
De aceea poezia este conceputa ca un dialog ntre scriitor si codru, chemarea
padurii ramnnd nsa fara raspuns, caci poetul se manifesta prin gest si mimica
si prin interiorizarea propriilor sentimente.
Elegia este structurata n doua parti: prima parte, constituita din cinci strofe,
n care padurea l cheama pe poet n lumea de basm a copilariei, si cea de-a doua
parte ultimele doua strofe , unde, cu sfsietoare durere, este reliefata
imposibilitatea ntoarcerii poetului n aceasta lume mirifica.
Mai nti padurea copilariei, personificata, asemenea unei fiinte omenesti
apropiate, l ntelege si-l ndrageste pe poet si de aceea i se adreseaza direct
patetic: ,.O. rami, rami la mine,/ Te iubesc att de mult!/ Ale tale doruri toate/
Numai eu stiu sa le-ascult". Intensitatea iubirii, frenezia chemarii sunt puse n
evidenta prin prezenta interjectiei "o", prin repetarea imperativului "rami", prin
constructia de superlativ afectiv "att de mult", la care se adauga inversiunea
"ale tale doruri toate" si adverbul "numai", cu valoare restrictiva si de ntarire.
Padurea i ofera ntelegere, fiindu-i confidenta, dar si ocrotire, caci ea se
identifica, n strofa a doua, cu universul pur, mirific al copilariei ("n al umbrei
ntuneric/ Te asaman unui print") si i ofera posibilitatea cunoasterii. ("Ce se uitadnc n ape/ Cu ochi negri si cuminti") a patrunderii n ritmurile intime ale
naturii, n rosturile lumii ("Si prin vuietul de valuri,/ Prin miscarea naltei ierbi,/
Eu te fac s-auzi n taina/ Mersul crdului de cerbi;").
Totul este acum straniu, ca n povestile copilariei, sta sub zodia clar-obscurului,
a tainei, a nedeslusitului, ideea fiind sugerata prin ntunericul umbrei, prin
vuietul valurilor si prin miscarea "naltei ierbi", dar si prin comparatia " te
aseaman unui print" si epitetul dublu "ochi negri si cuminti".
Universul cunoasterii copilului se mbogateste, deoarece ncepe sa nteleaga
glasul naturii si chiar sa vibreze n ritmul ei: "Eu te vad rapit de farmec/ Cum
ngni cu glas domol,/ n a apei stralucire/ ntinznd piciorul gol."

Are loc, de data aceasta, o iluminare prin cunoastere, si, n decorul de basm al
padurii si sub vraja lunii, copilul poate trai clipe de imensa fericire, pierznd
pentru moment notiunea timpului si ancornd n atemporalitate: "Si privind la
luna plina/ La vapaia de pe lacuri./ Anii tai se par ca clipe,/ Clipe dulci se par ca
veacuri". Ideca de iluminare, de fascinatie, prin cunoastere este reliefata prin
imagini vizuale, "a apei stralucire", "luna plina", "vapaia de pe lacuri", si
auditive "glas domol", realizate prin epitetele "plina", "domol" si metafora
"vapaia de pe lacuri".
Epitetul "clipe dulci", comparatiile "anii se par ca clipe", "clipe se par ca
veacuri", repetitia substantivului "clipe" si a verbului "se par" vor sa sugereze
fericirea deplina datorata deliciilor oferite de natura, abandonarea parca, dincolo
de timp.
Cea de-a doua secventa constituita din ultimele doua strofe pune n evidenta
atitudinea poetului fata de chemarea padurii o data cu trecerea copilariei. Pentru
nceput este o atitudine de nepasare, de indiferenta, proprie tineretii si
manifestata prin gest si mimica: "Suieram l-a ei chemare/ Si-am iesit n cmp
rznd."
Maturitatea, sugerata prin adverbul "astazi" din ultima strofa, impune o alta
atitudine, de ntelegere a imposibilitatii ntoarcerii poetului n lumea copilariei si
deci n timp. El este coplesit de regretul copilariei si fericirii pierdute si "arunca,
n cele din urma, timpului neiertator un strigat dramatic, ale carui ecouri se
amplifica pare ca n infinit: ... Unde esti, copilarie./ Cu padurea ta cu tot?"
Asadar padurea simbolizeaza copilaria pierduta, cmpul semnifica tineretea
nepasatoare, iar adverbul astazi maturitatea, dar si "nostalgie, cautare
continua".
In functie de aceste segmente temporale ale devenirii umane ireversibile sunt
exprimate si gradate si sentimentele poetului: de la dragostea exaltata, dar
soptita a padurii, la indiferenta inconstienta a tineretii si la neputinta, jalea si
durerea coplesitoare din final ilustrate printr-o interogatie retorica si un vocativ
cu reverberatii adnci si n sufletul cititorului.
Aceasta poezie care da glas regretului pentru trecerea anilor copilariei se alatura
altora care exprima durerea pentru zadarnicia vietii, pentru iubirea nemplinita
"Mai am im singur dor", "Trecut-au anii...", "Despartire..." etc. , toate
aceste creatii dovedind ca elegia si-a gasit stralucirea n creatia eminescian
deoarece poetul a stiut sa vibreze profund si inconfundabil la tot ceea ce este
omenesc.

Poezia
religioas

George Cobuc - La Pati

Prin pomi e ciripit i cnt,
Vzduhu-i plin de-un rou soare,
i salciile-n alb floare E pace-n cer i pe pmnt.
Rsuflul cald al primverii
Adus-a zilele-nvierii.
i ct e de frumos n sat!
Cretinii vin tcui din vale
i doi de se-ntlnesc n cale
i zic: Hristos a nviat!
i rde-atta srbtoare
Din chipul lor cel ars de soare.
i-un vnt de-abia cltinitor
optete din vzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburrii lor!
i pomii frunile-i scoboar
C Duhul Sfnt prin aer zboar.
E linite. i din altar
Cntarea-n stihuri repetate
Departe pn-n vi strbate - i clopotele cnt rar:
Ah, Doamne! S le-auzi din vale
Cum rd a drag i plng a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plin astzi de lumin,
C-ntreaga lume este plin
De-acelai gnd, din cer adus:
n fapta noastr ni e soartea
i viaa este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetior
Neveste tinere i fete,
Btrni cu iarna vieii-n plete;
i-ncet, n urma tuturor,
Vezi ovind cte-o btrn
Cu micul ei nepot de mn.
Ah, iar n minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu tiu c i-n aceste zile
Tu plngi pe-al tu copil dorit!
La zmbet cerul azi ne cheam Sunt Patile! Nu plnge, mam!

Poezia religioas romneasc

C noi n El vieuim i
ne micm i suntem, aa
cum au spus unii dintre
poeii votri: C neam al
Lui suntem i noi.
(Faptele Apostolilor 17, 28)
O literatur, oricare ar fi ea, nu poate ignora dimensiunea esenial a fiinei
umane, i anume aceea de fiin iubitoare de Dumnezeu i de semeni,
dimensiunea de homo religiosus. n raport cu lumea, omul este o fiin religioas
aflat ntr-o permanent cutare a divinitii. Contient sau nu, voit sau nu, toi
ne manifestm prin dimensiunea religioas a fiinei noastre. Relaia omului cu
Dumnezeu nu este doar una ascendent (omul care vrea s ajung la
Dumnezeu), ci i una descendent (Dumnezeu coboar la om, El nsui
Se face Om i caut omul). n aceast micare de urcarecoborre sau anabasiscatabasis, despre care vorbea Printele Profesor Dumitru Stniloae, omul se
ntlnete cu Dumnezeu sau cu un alt om ntr-o relaie de iubire, pentru c
Iubirea lui Dumnezeu este micarea lui Dumnezeu spre om, iar micndu-se
spre Dumnezeu, creatura i pune de acord voia cu firea ei, n care Dumnezeu a
sdit dorina iubirii fa de El i puterea de a se mica spre El. (...) Din iubirea
lui Dumnezeu fa de fpturi rsare iubirea lor fa de El i deci iubirea lor
fa de El nu poate fi desprit de iubirea Lui fa de ele. De aceea, Sfinii
Prini nu fac o deosebire ntre ele. Iubirea fpturilor fa de Dumnezeu este
darul lui Dumnezeu, produs de iubirea lui Dumnezeu fa de ele, care se ntoarce
cu rodul iubirii lor spre Dumnezeu. Iubirea prin care ele nsele se mic spre El
este iubirea prin care Dumnezeu le mic spre El. Dou persoane care se iubesc
nu mai tiu ce are n aceast iubire fiecare de la sine i ce este de la cealalt.
O dat ntlnirea realizat, ntr-un punct central pe care literatura l numete axis
mundi sau centru al lumii, ea continu ntr-o micare pe orizontal, micare
de nivelare a raporturilor, deoarece: creaia se afl pe drumul iubirii, primindui puterea din iubirea treimic i naintnd spre desvrirea ei n unirea cu
Sfnta Treime i cu toi oamenii.
Din aceast micare de iubire axiologic eman toate vibraiile sufletului
sensibil care realizeaz minunea ntlnirii cu Dumnezeu, prin iubire, iar prin
aceasta cunoscndu-L pe Dumnezeu, care este Iubirea nsi. O astfel de
nelegere a unui homo religiosus mereu nsetat i nfometat de Iubire i de
Cuvnt, duce, inevitabil, spre o re-creare a lumii, spre o viziune proprie care
prinde contur n creaia liric, n poezie.
Marile creaii sunt rodul ntlnirilor cu Dumnezeu n Iubire, cu Acela Care
este Creatorul a toate, ntlniri din care nesc apoi, prin Cuvnt i
cuvinte, i-luminri, insuflri sau idei creatoare.

Indiferent cum le-am numi, este evident faptul c ele vin de la Dumnezeu i c
ele n-ar fi posibile fr ntlnirea cu El, ca dar i har, n Lumin i Iubire.
Creaia poetic devine n acest fel har divin, vibraie de-o extrem sensibilitate,
stare de i-luminare, dar al Creatorului.
Poezia religioas este o form concret de comunicare, dintotdeauna, a
omului cu Dumnezeu.
Numai c nu toi poeii reuesc s realizeze aceast comunicare astfel nct
limbajul divin s fie transpus n versuri de mare for artistic. Poezia religioas
menine omul n relaie cu Dumnezeu, n comuniune. Nu numai poetul, cel care
scrie, realizeaz aceasta, dar i cel care citete poezia religioas. n aceasta
const marea bogie a textelor de inspiraie cretin, fiindc ele reuesc s
transfigureze sufletul omului, ele au menirea s l ridice pe poet/ cititor la rangul
de mpreunlucrtor cu Dumnezeu la frumuseea lumii.
Poezia religioas st la baza ntregii evoluii a limbii i a literaturii romne,
deoarece poezia religioas demonstreaz c spaiul unde s-a aezat geneza
poporului romn a fost un spaiu cretin, c s-au scris aici cri (...) Existena,
dovedit, ntre daco-romanii ce populau Dacia i Scythia Minor a unor mnuitori
ai condeiului (oameni ai Bisericii) poate reprezenta o prob a nentreruperii
execiiului crturresc. Seria scriitorilor strromni, prin ntinderea sa n timp,
argumenteaz tocmai continuitatea acestei ndeletniciri i face din spaiul dacoroman sau protoromnesc un loc integrat pe deplin n ansamblul unor preocupri
ce aveau drept scop producerea crii. De aceea, lirica religioas constituie
genul cel mai bine reprezentat la nceputurile noastre literare.
Poezia de inspiraie cretin i are sursele n imnele religioase ale veacurilor
Bisericii primare: din epistolele Sfntului Apostol Pavel se vede clar c n
adunrile de cult se ntrebuinau nu numai Psalmii i cntrile din Biblie, ci i
cntri duhovniceti, care nu sunt dect creaia entuziasmului religios al celor
dinti cretini.Fr ndoial, n rndul primilor mari poei cretini l putem
evoca pe Roman Melodul, ale crui cntri au avut o nrurire deosebit asupra
evoluiei ulterioare a poeticii cretine: geniul inspirat i pietatea profund a
acestui melod promovar imnul din stadiul sau forma de tropar n cea de poem,
adic o serie de strofe sau de tropare nlnuite de aceeai aciune n care
se celebreaz episoade din istoria mntuirii n legtur cu Mntuitorul, cu Sfnta
Fecioar, cu Sfinii Apostoli, ori eroismul sfintelor figuri din istoria Bisericii. n
acest nou gen de poezie, troparul nu mai era o simpl strof izolat de proz
cadenat, fr o hain poetic propriuzis, ca n prima perioad a Bisericii, ci
fcea parte dintr-un tot arhitectonic mbrcat ntr-o veritabil hain poetic.
Poezia religioas romneasc i gsete izvorul att n imnele i troparele
cretine, n Psaltire sau n Cntarea Cntrilor, ct mai ales n colindele de
Crciun i cntecele de stea. Bineneles, primele creaii ale noastre au fost
scrise n limba latin, ntr-o perioad cnd limba romn nc nu era deplin
alctuit.

Niceta de Remesiana, primul autor de imne de la noi, apoi Ioan Cassian din
Scythia Minor, cu ale sale cri de nvtur (Conlaiunile, Filocalia,
Aezminte monahale), Dionisie Exiguul, mare nvat daco-roman, sunt doar
cteva pietre de temelie a limbii poeziei romneti care s-a nscut n aceast
fericit, statornic, nceat i fecund rodire spiritual a trei limbi ce purtau
mireasma textului original ebraic, aramaic din care au pornit Septuaginta i Noul
Legmnt, prin limba greac i Vulgata timpurie. Ioan Cassianul, Dionisie,
Niceta i ceilali vor stpni aceste limbi fiind aici trm de legtur, punte ntre
rsrit i apus. Iar Psaltirea n versuri a Mitropolitului Dosoftei, aprut n
1673, este considerat i azi ca fiind prima mare realizare a genului liric n
literatura romn.
De asemenea, colinda din poezia noastr a dovedit mereu c este Cntarea
Cntrilor romneasc (aa cum i-a spus Vasile Voiculescu): ea ne dezvluie
marea frumusee a inimii curate din gndirea i viaa neamului aninat de crestele
Carpailor (...), pentru c fiina unui neam, vorbind de un neam cretin, nu este
numai natur, adic produs al pmntului, instinct ntunecat i nzuin oarb, ci
este mai nti spirit, dar dumnezeiesc, vedere duhovniceasc i modelare
contient. Ea aparine mpriei lui Dumnezeu. Izvor de energie spiritual,
zestrea acestei fiine etnice se transmite urmailor drept virtute a nvierii din
partea celor adormii n dreapta credin n vederea continurii pe pmnt a unui
destin propriu, dup un plan rnduit de Creator.
Colindele romneti din tradiiile Crciunului au configurat n cultura noastr
orizontul deplin al etnologiei populare romneti, despre care vorbete
deseori Printele Profesor Ilie Moldovan. Printele Profesor Ilie Moldovan,
Valori cretine ale familiei n Romnia..., din volumul de comunicri Familia i
viaa la nceputul unui nou mileniu cretin, colind aflm pe nsui Dumnezeu,
ca miracol euharistic, aflm paradisul etnic n care coboar/ se nate Pruncul
cosmic Hristos, natura ntreag venind si slujeasc Acestuia. n colindele
noastre gsim paradisul etnic romnesc, elementele care alctuiesc fiina
neamului, care transfigureaz cerul i pmntul, avem de-a face cu ntreaga
creaie: la Crciun srbtorim deopotriv i nvierea, florile de mr ale
colindelor simboliznd Rstignirea Mntuitorului pe cruce de mr, dar
srbtorim i Rusaliile, refrenul Lerui, Doamne, ler amintind de expresia
specific pentru Pogorrea Duhului Sfnt Aleluia (cuvnt format ca
urmare a fenomenului rotacismului: sunetul l devine r: Aleluia > areruia).
Colindele au influenat sensibilitatea artistic a poeilor din versificaiile
romneti, ele nseamn experierea Iubirii lui Dumnezeu, fiindc prezena divin
este Iubire: a-l cunoate pe Dumnezeu nseamn, n nelesul bucuriilor pe care
le trim n srbtorile mprteti, a recunoate c totul n lume, dar mai ales
noi nine, suntem darul iubirii lui Dumnezeu. Iubirea aceasta ns are un
caracter cosmic, de care nu-i strin nici colinda romneasc. Aduc un singur
exemplu pilduitor dar i minunat de versificare inspirat de colindul popular
autentic, versificare rafinat ce aparine poetei Zorica Lacu Teodosia: Lerui,

Doamne, Ler,/ Din naltul Cer./ Cerne Maica, cerne,/ Fulgii moi iaterne,/
Nimeni s nu-i vad/ Urma prin zpad.
Poezia religioas este prima form de
manifestare a literaturii romne, creia i-a adus teme i motive lirice de mare sensibilitate
artistic; viaa, moartea, iubirea, durerea, jalea, bucuria, credina, toate acestea sunt expresii
aprute n istoria noastr o dat cu graiul romnesc, dar n acelai timp sunt taine ale sufletului
cretin, taine ale mrturisirii i-ale mprtirii acestui suflet romnesc, suflet contient de
paradisul etnic n care vieuiete. Paradisul etnic este druit de Hristos, prin ncretinarea
noastr ca neam: e un Eden situat n munte, pe plai, n codru sau n cmpuri de mtase.
ngemnnd o simbioz ntre pmnt i grai, snge i credin, el se descoper ca un duh
local, suflet al pmntului, spaiu consacrat printr-o dimensiune spiritual. Paradisul acesta
este plaiul nostru originar, este biserica unei liturghii cosmice n care au loc nunile cele de
tain i de unde curg izvoarele vieii neamului. Frumuseea acestui paradis ni se revars direct
n suflet de pe faa Domnului, asemenea luminii ce izbucnete direct din soarele ivit n
rsrit.
Izvoarele poeziei noastre religioase pornesc spre noi din acest paradis etnic, din frumuseea
plaiului romnesc i din credina-mprtit cu Hristos a sufletului romnesc.

La Pati
GEORGE COBUC
SUFLET N SUFLETUL NEAMULUI
Poetul crturar cum l-a supranumit Ioan Alexandru, George Cobuc este un poet religios
deosebit de nzestrat, pe care graiul sfnt ardelean l-a dat literaturii noastre, pentru c: de la
Cobuc ne-a rmas imaginea poetului crturar care nu frunzrete cultura lumii ci i stoarce
ochii pe
textele fundamentale, a poetului care i asum istoria neamului su, a marelui poet patriot
dintotdeauna suflet n sufletul neamului su.. Despre George Cobuc i Octavian Goga s-a
spus c au fost dou genii ale graiului nostru. Ei sunt poeii satului nostru transilvan.
Cntrile lor au izvort din sat i au rmas n casele ranilor.
n creaia poetic cobucian se gsesc versuri imnice ce freamt de bucuria marilor srbtori
cretine din viaa satului. Dup prerea lui Nichifor Crainic, poeziile de inspiraie
hristologic ale lui Cobuc i au
rdcinile n folclor. Precum a iubit i-a visat mreii romneti mpreun cu poporul, precum
a rs sau a plns mpreun cu el, tot aa cu legenda lui s-a apropiat de ieslea naterii, de
sfintele patimi i de crucea
Golgotei. Ca un ru ce se vars n mare, credina lui e contopit n credina milenar a
neamului.

La Pati este capodopera liricii religioase a lui Cobuc. Construcia poeziei este simetric i
urmrete s redea frumuseea neasemuit a Zilei de nviere, aa cum este srbtorit n satul
ardelean.
nceputul poeziei este un tablou al naturii renviate care particip i ea la nvierea
Mntuitorului Hristos, pentru c
E Ziua nvierii! Popoare, s ne luminm! Patile Domnului,

Patile! C din moarte la via i de pe pmnt la cer,

Hristos ne-a trecut pe noi, cei ce cntm cntare de
biruin! (cum spune un Irmos al nvierii).
Cobuc psalmodiaz ntreaga natur care particip la Slujba de
nviere, pentru c Hristos a nviat rezidind ntreg universul:
Prin pomi e ciripit i cnt,
Vzduhu-i plin de-un rou soare,
i slciile-n alb floare
E pace-n cer i pe pmnt.
Rsuflul cald al primverii
Adus-a zilele-nvierii.
Cu o finee i-un stil descriptiv specifice, Cobuc reface ntregul ceremonial al marelui
Praznic al nvierii din satul ardelean, ceremonial care i astzi este trit de cei din lumea
satului: zilele nvierii sunt ateptate cu pace i linite, satul se mbrac frumos de srbtoare,
cretinii se ndreapt tcui spre bisericua satului iar dac se ntlnesc pe cale i spun cu
mare bucurie:

Hristos a nviat!:
i ct e de frumos n sat!
Cretinii vin tcui din vale
i doi de se-ntlnesc n cale
i zic: Hristos a nviat!
i rde-atta srbtoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Ceremonialul continu apoi la Biserica cea sfnt care se-mbrac de Lumina Mntuitorului
din Slujba Sfnt a nvierii. Cntnd mpreun n timpul Slujbei Troparul nvierii:
Hristos a nviat din mori cu moartea pe moarte clcnd i celor din morminte viaa
druindu-le!, n mod cert, i deopotriv miraculos, se
realizeaz o adevrat unitate n credin a tuturor
credincioilor, o comuniune de tain, pentru c
i pomii frunile-i scoboar,/ C Duhul Sfnt prin aer zboar.
Prin aceste versuri, invocnd prezena Duhului Sfnt, poetul prefigureaz Patele cele de
foc, care sunt Rusaliile, eveniment care ne descoper taina naterii neamurilor cretine, prin
urmare i a neamului
romnesc.
Comuniunea nu se realizeaz ns numai la nivel microcosmic, ci macrocosmic. n
viziunea lui Cobuc ,ntregul univers, lumea toat, particip la Slujba nvierii din Biseric, se
umple de Lumina nvierii, se
mprtete cu Viaa nsi care-a biruit moartea:
Biserica, pe deal mai sus,
E plin astzi de lumin,
C-ntreaga lume este plin
De-acelai gnd, din cer adus:
n fapta noastr, ne e soartea
i viaa este tot, nu moartea.

Ceremonialul marii srbtori a Patelui se ncheie cu revenirea asupra aceleiai imagini a

satului, tineri, vrstnici, copii, care se ndrept spre bisericua sfnt a neamului ardelean,
leagn i mngiere n vremuri de restrite, loc sacru prin excelen, axis mundi al satului
ardelean care i-a ridicat mereu Biserica undeva pe deal, n spaiul protector i edenic, spre
care s poat privi cnd necazurile-l npdesc.
Versurile amintesc de valorile nepieritoare ale satului romnesc, pstrate pn azi:
Pe deal se suie ncetior
Neveste tinere i fete,
Btrni cu iarna vieii-n plete;
i-ncet, n urma tuturor,
Vezi ovind cte-o btrn
Cu micul ei nepot de mn...

Regsim n aceste versuri credina nestrmutat a ranului romn, a ardeleanului mai ales,
care i-a crescut ntotdeauna pruncii n credina i iubirea cretin din Biserica de-acas, din
satul natal. Btrna i nepotul
ei sunt simboluri ale continuitii de acas, simboluri ale unei lumi care se apropie de
sfritul firesc al vieii pmnteti i ale unei lumi care-i ncepe cursul vieii, unde altfel?, la
biserica din sat, n care preotul nva
rnduiala slujbelor divine, nepotul trindu-i viaa n ritmul liturgic al Bisericii celei vii i
mntuitoare care este Iisus Hristos. La aceast Bisericu a satului, ranul romn are
convingerea mntuirii sale, pentru c Hristos cel jertfit, imprimat n noi, face cu noi drumul
spre nvierea Sa n noi i spre nvierea noastr mpreun cu El. Biserica e pelerin spre cer
pentru c Hristos e calea spre cer i Cel ce cltorete cu ea i n ea spre cer.
i alte poezii ale lui Cobuc vibreaz de sentimentul religiosului. Crciunul n tabr, Pomul
Crciunului, Iisus la mpratul, Armingenii, Parabola smntorului, Psalm sunt texte
religioase stricto sensu.
Acelai fior religios rzbate ns i din alte poezii care,fr a face trimiteri biblice, ilustreaz
concepii de via cretine din existena milenar a satului. Sunt de amintit, bineneles, Nunta
Zamfirei i Moartea lui Fulger,
capodopere ale liricii romneti. Momentele cele mai importante din viaa omului, ale nunii
i ale nmormntrii, fac din Cobuc un poet al ceremonialului sacru al satului care
vieuiete liturgic, dup legile divine, mbisericindu-se prin pacea luntric pe care i-o d
natura ocrotitoare. Ct de frumos este pastelul Vara, n care poetul exprim bucuria nestvilit
a prezenei sacrului n tot universul cel plin de taine! Putem vorbi despre un tablou al
paradisului terestru, n care viaa e bucurie. Viaa e cea mai mare bucurie druit de
Dumnezeu acestui pmnt (...) E att de magistral cldit lumea lui Dumnezeu nct viaa nu
poate fi moarte. Viaa este tot. Dac Dumnezeu e viaa, cum spune Iisus Hristos, atunci noi
trind n lumea lui, trim n Dumnezeu i murind, vom muri ntru viaa dumnezeiasc.
Paradisul pmntesc ce ne st n fa, e o
icoan a paradisului venic iar lumina ce ne inund din acest vzduh, e un simbol al luminii
venice (...)
Comparat deseori cu Eminescu, George Cobuc este situat alturi de marele Emin al poeziei
romneti. Un alt mare scriitor romn, Liviu Rebreanu, spunea n acest sens: Eminescu i
Cobuc. Pot sta prea bine

alturi. Se deosebesc att de mult, nct se completeaz.Ei doi dau faa i sufletul poeziei
romneti de pn acum Luceafrul i Nunta Zamfirei!

3.Genul
epic

Genul epic cuprinde totalitatea creatiilor epice adica acele opere

literare in care autorul isi exprima indirect sentimentele prin
povestirea unor fapte, a unor intamplari si prin intermediul
personajelor.
Particularitati:
1. Genul epic cuprinde totalitate operelor epice populare sau culte.
2. Orice opera epica are 3 elemente definitorii: narator, actiune,
personaje.
3. Modul de expunere predominant al acestor opere este naratiunea.
4. Naratorul este cel care povesteste (nareaza, relateaza)
intamplarile:
a. Naratorul poate fi autorul sau unul dintre personaje
b. Relatarea se poate face la persoana a III-a sau la persoana I
c. Povestitorul se detataseaza de faptele relatate si este obiectiv.
5. Actiunea este constituita din totalitatea faptelor relatate:
a. Are o mare mobilitate in timp si in spatiu
b) Se caracterizeaza, in general, prin unitate compozitionala,
intamplarile povestite constituindu-se in momente ale subiectului
literar
6. Personajele sunt agenti ai actiunii, cat si purtatoare ale
mesajului autorului:
a) Ele prezinta o mare diversitate, in functie de numeroase criterii
de clasificare
b) Difera si ca numar, in functie de amploarea si complexitatea
actiunii
7. Toate aceste caracteristici se ntlnesc att la operele populare,
cat si la cele culte.
8. In folclor, genul epic este reprezentat prin numeroase specii
literare:
a. In versuri: x. balada (cntec batrnesc)
x. legenda x. epopeea x. fabula x. cntecele obiceiurilor calendaristice si de ceremonial (plugusorul, oratia de
nunta)
b. In proza: * anecdota * schita * nuvela * povestirea * romanul * reportajul * eseul * memoriile * amintirile *
jurnalul.

Fabula

Fabula este opera epic, n versuri sau n proz avnd ca personaje animale,
plante, lucruri puse n situatii omeneti, din care se despride o moral.

Caracteristici:

Este o naraiune de dimensiuni reduse, care se poate

transform ntr-o mic pies.
Are personaje putine, precis zugrvite, caracterizate prin fapte si
prin vorbe.
Critic faptele omenesti, atitudini, urmrind scopuri educative,
moralizatoare.
Ne nvat c n viat trebuie s-i cunoastem pe oameni nu dup
vorbe ci dup faptele lor.
n structura unei fabule distingem:
-O povestire propriu-zis
-O moral.

Greierele i furnica
de Jean de La Fontaine

Petrecuse cu chitara
toat vara.
ns iat c-ntr-o zi
cnd vifornia porni,
Greierele se trezi
fr musc , fr rm,
fr umbr de frm.
Ce s fac?Hai s cear
la Furnic, pn la var,
niscai boabe de secar.
-Pe cuvnt de lighioan,
voi plti cinstit cucoan,
cu dobnzi, cu tot ce vrei!
Dar Furnica, harnic,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnic
i-i rspunde cam rstit:
-Ast-var ce-ai pit?
-Dac nu e cu bnat.
zi i noapte am cntat
pentru mine, pentru toi
-Joac astzi dac poi!

Greierul si furnica - de Alexandru Donici

Greierul n desfatare,
Trecand vara cu cantare,
Deodata se trezeste
Ca afara viscoleste,
Iar el de mancat nu are.
La vecina sa furnica
Alergand, cu lacrimi pica
Si se roaga sa-i ajute,
Cu hrana sa-l imprumute,
Ca de foame sa nu moara,
Numai pan' la primavara.
Furnica l-a ascultat,
Dar asa l-a ntrebat:
- Vara, cand eu adunam,
Tu ce faceai?
- Eu cantam
In petrecere cu toti.
- Ai cantat? Imi pare bine.
Acum joaca, daca poti,
Iar la vara fa ca mine.

Greierele i furnica
de Jean de La Fontaine tradus de Tudor Arghezi
i-a pierdut vara cntnd,
Greierele, i flmnd,
A vzut, aa, deodat,
Pornind viscolul s bat.
Nu se pomenea frm
De gnganie sau rm;
i nemaigsind nimica,
Dete fuga-mpleticit
La vecina lui, furnica.
Muuroiul sta cldit,
Plin cu tot ce-ai fi rvnit.
Magazia cu fin
Era sub o rdcin;
i, la rnd, n multe caturi,
Erau saci cu mei pe paturi.
Adunai ntr-o firid,
Smburi roii de stafid.
n dulap i-ntr-un sertar,
Mlai galben i zahar.
Oule cu coaja mic
Erau ou de furnic,
Cci cumetrele i fac
Prjituri i cozonac.
ntr-un beci nchis cu scoabe,
Boloboace: struguri boabe,
Va s zic, un belug
Rnduit cu meteug.
- M rog, maic, dumitale,
Sunt n picioarele goale,
Am rupt opinci i obiele
De calc de-a dreptul pe piele,
Straie ce mai am pe mine,
De gol ce-s, mi-e i ruine,
Am rmas de capul meu,
M-a uitat i Dumnezeu...

Luat de vnt, trt de ap,

Plpnd ca foaia de ceap,
nc de la artur
N-am mai pus nimic n gur.
S m ieri, de nemncare
S-a prins burta de spinare.
Uite ce i-a fi cerut,
Niscai boabe de-mprumut...
Pn pe la Mrior...
Vreau s rabd, dar nu s mor,
i m jur, i-a spus, c-i voi
Da cu dobnd napoi.
Poi s-ntrebi dac nu sunt
Om cinstit i de cuvnt.
Ce pcat c gospodina
E zgrcit, bat-o vina!
n loc s ia din cmri
i s dea, pune-ntrebri.
C aa o fi bogatul,
Darnic mai vrtos cu sfatul.
- Cum de ceri cu mprumut?
Ast-var ce-ai fcut?
Zise potrivindu-i baba
Negri-i ochelari cu laba.
- Ce s fac? De mi-e iertat,
Ast var am cntat.
Am cntat cri-cri, gri-gri,
Nopi cu nopi i zi de zi.
- Ai cntat! mi pare bine!
Acum joac dac-i vine!
i calica de mtu
Trnti ivrul la u.

Cainele si catelul
De Grigore Alexandrescu
Apartenena la genul epic , specia fabula
Fabula este specia genului epic , ce contine o scurta povestire alegorica , in
versuri sau In proza , in care sunt satirizate defecte omenesti , cu scopul de a l
indrepta . Personajele fabulei sunt animale , plante sau obiecte inzestrate cu
insusiri omenesti. Povestirea alegorica , fibula are ca figura de stil dominanta
personificarea.
Poet reprezentativ al literaturii romane , Grigore alexandrescu a ramas in
constiinta posteritatii prin fabulele sale. Printre aceste se numara si Cainele si
catelul in care sunt satirizati propovaduitorii egalitatii si democratiei , darn u si
practicantii lor.
Modul de expunere predominant este dialogul . Fabula are aspect de sceneta
cu 3 personaje , 2 implicate in dialog si un al treilea care doar asculta . Poezia
este alcatuita din doua parti inegale : sceneta propriu-zisa , de mai mare
intindere si morala , concentrate pe doua versuri in care autorul isi arata
atitudinea fata de cele intamplate si decodifica intelesul .
Titlul Cainele si catelul anunta cei doi protagonisti .
Spatiul de desfasurare este curtea , simbolizand societatea , timpul este
sugerat prin adverbul deunazi , fapt c arata ca fapta este repetabila .
In debutul poeziei este prezentat Samson , dulaul de curte . Revoltat
impotriva celor care se cred nobili , acesta isi arata opiniile referitoare la

egalitate . El considera ca simplul fapt ca se trag din neam nobil nu ii face mai
valorosi sau mai merituosi. Evidentiind posibilitatea ca si el sa fie de vita nobila
, Samson precizeaza : Dar s-o arat nu-mi place .
Luand in serios si apreciind drept minunata gandirea lui Samson , catelul
Samurache intervine in discutie sin se adreseaza cu formula fratii mei .
Samson se ingrozeste de spusele catelului si isi schimba tonul : Noi , fratii tai ,
potaie ! / O sa-ti dam o bataie ? Care s-o pomenesti . Vizibil derutat de cele
auzite , Samurache este interrupt de Samson care isi intareste cele afirmate deja :
Adevarat , vorbeam ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei ? Ca voi egalitate ,
dar nu pentru catei .
Ultimele doua versuri constituie morala in care autorul isi exprima , pe
scurt , atitudinea fata de realitatea prezenta : Aceasta intre noi adesea o vedem
/ Si numai cu cei mari egalitate vrem .
Ca in orice fabula , cele 3 personaje reprezinta tipuri umane .
Omul ipocrit este intruchipa de Samson , care aspira ascensiunea sociala si
ale carui fraze latratoare sunt numai vorbe goale .
Naivul si cinstitul este prezentat prin postura lui Samurache .
Boul oarecare sugereaza prostia si lipsa de opinie a oamenilor .
Personajele fabulei sunt construite antitetic , iar numele lor au rol
caracterizator .
Fiind o creatie de mica intindere , in care sunt satirizate defecte omenesti cu
scopul de a le indrepta , personajele sunt animale , iar autorul isi exprima opinia
critica despre cele prezentate , opera literara Cainele si catelul este o
FABULA.

Cainele si catelul
De Grigore Alexandrescu
Fabula Cinele i celul, de Grigore Alexandrescu este o oper literar epic, n
versuri, de mici dimensiuni, n care autorul critic anumite defecte morale sau
comportamentale ale unor oameni, prin intermediul animalelor personificate.
Opera are valoare educativ i scop moralizator, prin intermediul ironiei.
Fabula cuprinde dou pri.
n prima parte este prezentat o ntmplare dialogat: ntr-una din zile, Samurache,
un cel mic i slab, asculta cu luare-aminte discuia dintre Samson, un dulu de curte ce
ltra tare i un bou oarecare. Samson pleda pentru egalitate ntre dobitoace, pentru

democraie, ca n rile civilizate, zicnd c urte animalele care cred despre sine c sunt
foarte importante, care sunt foarte mndre de originea lor nobil i c el prefer s fie numit
cine sadea, i nu domnia voastr. Auzind toate acestea, Samurache intervine n discuia
celor doi, felicitndu-i pentru ideile lor mree. Samson, jignit de ndrzneala lui Samurache
de a-i numi fraii mei, ncepe s-i vorbeasc pe un ton plin de dispre, insultndu-l i chiar
ameninndu-l cu btaia: Noi, fraii ti? Rspunse Samson plin de mnie.
Noi, fraii ti, potaie!
O s-i dm o btaie
Care s-o pomeneti.
Partea a doua a fabulei este constituit din moral, care este exprimat n mod direct:
Aceasta ntre noi adesea o vedem,
i numai cu cei mari egalitate vrem.
Personajele sunt simbolice, fiind mti pe caractere umane. Astfel, Samson
reprezint omul demagog, ipocrit, ce se folosete de idei progresiste pentru a-i susine
interesele. El simuleaz modestie, dar, n realitate, este arogant, agresiv, ngmfat, dur i
jignete pe celul care a crezut n vorbele lui i chiar l amenin cu btaia. Samurache este
omul naiv, care crede totul, iar boul este omul mrginit la minte, care aprob tot ce i se spune,
fr sa comenteze, care nregistreaz totul, manifestnd indiferen.
Caracterizarea acestor personaje se face prin vorbe, gesturi i nume (Samson, nume
de origine biblic, sugereaz for fizic mare; Samurache, diminutiv folosit pentru a alinta o
fiin mic, nensemnat).
La baza fabulei st alegoria, realizat prin personificarea animalelor.
Ca mod de expunere, predomin naraiunea i dialogul (monologul), dar apar i
scurte pasaje descriptive.

Cinele i celul
Grigore Alexandrescu
"Ct mi sunt de urte unele dobitoace,
Cum lupii, urii, leii i alte cteva,
Care cred despre sine c preuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntmplare:
i eu poate sunt nobil, dar s-o art nu-mi place.
Oamenii spun adesea c-n ri civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare i lumea se cioplete,
Numai pe noi mndria nu ne mai prsete.
Ct pentru mine unul, fietecine tie
C-o am de bucurie
Cnd toat lighioana, mcar i cea mai proast,
Cine sadea mi zice, iar nu domnia-voastr."
Aa vorbea deunzi cu un bou oarecare
Samson, dulu de curte, ce ltra foarte tare.
Celul Samurache, ce edea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
i c nu au mndrie, nici capricii dearte,
S-apropie ndat

S-i arate iubirea ce are pentru ei:

"Gndirea voastr, zise, mi pare minunat,
i sentimentul vostru l cinstesc, fraii mei."
- "Noi, fraii ti? rspunse Samson plin de mnie,
Noi, fraii ti, potaie!
O s-i dm o btaie
Care s-o pomeneti.
Cunoti tu cine suntem, i i se cade ie,
Lichea neruinat, astfel s ne vorbeti?"
- "Dar ziceai..." - "i ce-i pas? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevrat vorbeam,
C nu iubesc mndria i c ursc pe lei,
C voi egalitate, dar nu pentru cei."
Aceasta ntre noi adesea o vedem,
i numai cu cei mari egalitate vrem.

Tlharul pedepsit
de Tudor Arghezi
ntr-o zi, prin asfinit,
oarecele a-ndrznit
S se cread n putere
A prda stupul de miere.
El intrase pe furis,
Strecurat pe urdinis,
Se gndea c o albin-i
Slab, mic si puin,
Pe cnd el, ho si borfa,
Lng ea-i un urias.
Nu stiuse c nerodul
Va da ochii cu norodul
Si-si pusese-n cap minciuna
C d-n stup de cte una.
Roiul, cum de l-a zrit
C-a intrat, l-a copleit.
Socoteal s-i mai cear
Nu! L-au mbrcat cu cear.
De la bot pn la coad
Tbrte mii, gramad,
Si l-au strns cu mestesug,
ncuiat ca-ntr-un cosciug.
Nu ajunge, vream s zic,
S fii mare cu cel mic,
C puterea se adun
Din toi micii mpreun.

Talharul pedepsit -de Tudor Arghezi

-comentariu-

Arghezi rmne unic n literatura noastr prin maniera n care abordeaz universul micilor
vieuiroare.El a fost numit poet al boabei i al frmei deoarece animale,psri,gze devin pentru el
prilej de uimire n faa miracolului alctuirii i mplinirii rostului lor.
Concreteea i naturaleea imaginilor,simplitatea limbajului sunt caracteristici care trezesc
interesul copiilor pentru opera acestui poet solar.
Dragostea pentru copii,pentru plante i animale,ofer cititorului modalitatea de a ptrunde ntr-un alt
lca al sufletului artistic arghezian.
Structura compoziional urmeaz tiparul clasic adic se alctuiete din povestirea alegoric
urmat de moral. Creaie plin de gingie, Tlharul pedepsit evideniaz un adevr generaluman: numai prin nelegere ,colaborare i ncredere omul poate rzbi n via;el nu poate tri izolat
de ceilali.Copiilor li se deschide o alt lume n care rentlnesc gesturi,gnduri tipice
copilreti.oricelul poate reprezenta astfel omul ngmfat,mndru de propria-i persoan,care
consider c este n stare s-i nving pe cei slabi,dar care contientizeaz n final c lauda de sine nu
miroase-a bine.
Fabula se nscrie n aria tematic a poeziilor etice i satirice; se adreseaz att adulilor ct i celor
mici.Umorul,grotescul,fantezia lingvistic le ntlnim n aceast specie care valideaz nc o dat
virtuile de meteugar ale lui Arghezi.
Tlharul pedepsit este o creaie ce aparine genului liric,dar cu trsturi epice.
Ideea justiiar ce st la baza fabulei se anun nc din titlu.Prin ea se anticipeaz satisfacia micului
cititor ,al crui spirit de dreptate este bine tiut.Deasemenea, titlul arat deznodmntul poeziei fiind
compus dintr-un substantiv i un adjectiv.
Compoziional, fabula este structurat pe strofe care sunt n numr de ase .
n prima strof (care reprezint expoziiunea ) se face plasarea n timp: ntr-o zi, prin asfinit, i
ne este prezentat personajul principal oarecele.Tot aici regsim i intriga ce e redat prin fraza A
prda stupul cu miere .
n cea de-a doua strof aciunea e bazat pe diferenierea faptelor. Se face o antitez ntre albin
care este slab,mic i puin i oarece care Lng ea-i un uria .
Tot aici sunt prezentate trsturile fizice i morale ale personajelor.
Strofa a treia nfieaz capacitatea redus a oarecelui de a prevedea finalul tragic:
Nu tiuse c nerodul
Va da ochii cu norodul
oarecele apare personificat.El poate s gndeasc:
i-si pusese-n cap minciuna
C d-n stup de cte una.
n strofa a patra apare personajul colectiv roiul de albine-.Este prezentat desfurarea acunii i
finalul tragic.
Roiul, cum de l-a zrit
C-a intrat, l-a copleit.
Socoteal s-i mai cear
Nu! L-au mbrcat cu cear
Strofa a cincea modul n care l-au mbrcat albinele pe oarece:
De la bot pn la coad
Tbrte mii, gramad,
Si l-au strns cu mestesug,
ncuiat ca-ntr-un cosciug.
Ultima strof nfieaz morala i totodat finalul poeziei.glasul poetului care moralizeaz i se
adreseaz cititorului,face educaie :
Nu ajunge, vream s zic,
S fii mare cu cel mic,
C puterea se adun
Din toi micii mpreun.

Fabula arghezian degaj un farmec aparte,dar specific acestui suveran mnuitor al

cuvntului.ntmplarea i tlcul fabulei demonstreaz calea dificil urmat de toi marii
creatori,calea spre simplitate,spre reducere la esen.
Ritmul versurilor este perfect: rima mperecheat de factur popular dezvluie o bogie nebnuit:
- rimeaz :
Locuuni adverbiale cu substantive: pe furi- urdini;
Substantive cu adjective: albin-puin;
Substantive cu numerale :minciuna -cte una;
Advebe cu substantive: coad-grmad.
Interesant este fragmentarea predicatului nominal cu plasarea componentelor n dou versuri
diferite fr a afecta rima: Se gndea c o albin/Slab,mic i puin ca i folosirea
paronimelor de provenien popular pentru obnerea unei rime mperecheate:
Nu tiuse c nrodul
va da ochii cu norodul
Merit atenie i modul n care Arghezi valorific pe plan poetic cuvintele si expresiile populare :
s se cread n putere.
Poezia Tlharul pedepsit poate fi utilizat cu succes n activitatea de educare a copiilor n
spiritul cinstei ,al dreptii ,al colectivitii.n acelai timp contribuie la dezvoltatea gustului pentru
poezia bun i a dragostei fa de frumuseea limbii noastre.

 legenda

1.Definiie, clasificare, valori morale in legende

Legenda este o specie a literaturii populare, mai ales in proz,dar i in versuri, de obicei redus ca
dimensiune, care, utiliznd evenimente miraculoase i fantastice, tinde s dea explicaie genetic i in
general cauzal unor fenomene, intamplri, caracteristici ale
plantelor, animalelor, omului, etc. Dup basmul fantastic i poveti, legenda ocup locul al
doilea in proza epic popular i cult pentru copii. Legenda este o povestire, de obicei de dimensiuni
reduse,avand uneori elemente fantastice i miraculoase, bazate pe fondul real
al unei intamplri sau pe miezul imaginar, mitic al acesteia.Dicionarul de terminologie literar
definete astfel legenda: ... o specie a genului epic, o naraiune in versuri sau in proz, amestec de
adevr i ficiune cu privire la originea unor fiine, lucruri, momente
istorice, inut sau fapte aleunor eroi .
tiina folcloristic definete legenda ca o creaie literar -artistic la interferena dintre basm i mit,
in care explicaiile, cu elemente fantastice i miraculoase, pornesc de la un fond real sau de la un
adevr tiinific crora li se adauga uneori un inveli de glum, incat, deseori, aciunea concentrat
alunec nu numai spre basm, ci i spre snoav.
A. Clasificarea legendelor dup vechimea i originea lor
1. legende populare, anonime, v. volumul Din legendele romanilor,
2. legende culte:
- in versuri Alecsandri, Bolintineanu,
- in proz Clin Gruia, Dumitru Alma.
B. Clasificare in funcie de coninutul lor
1. etiologice < gr. etios = cauz. Se mai numesc i explicative sau mitologice, intrucat trimit la
originea unor fenomene naturale, plante i animale a cror apariie este explicat prin povestirea unor
intamplri miraculoase.
2. istorice, in care se povestesc anumite evenimente istorice,deformate prin intervenia miraculosului
sau a inveniei poetice. Ex:Toma Alimo, Novac i Corbul, C-tin Brancoveanul
3. hagiografice sau religioase, in care se descriu vieile sfinilor.Prima categorie, legendele etiologice
a fost denunmit de B.P. Hajdeu deceuri, intrucat rspund la un de ce. In aceste legende,geneza
cosmic a faunei i a florei este atribuit unor fpturi supranaturale. Apropiat de snoav, de povetile
cu animale, de basme i uneori de balade, legenda se deosebete funcional de toate acestea,prin
tendina ei explicativ i prin fantastical subordonat acestuia .Legendele au ptruns de timpuriu in
literature cult: legendele istorice din Iliada i Odiseea l-au inspirit pe Ion Neculce in O sam de
cuvinte, care le-a aezat in fruntea Letopiseului su. Primul poet roman care a prelucrat atat legende
mitologice, cat i legende istorice a fost V. Alecsandri, in ciclurile Legende i Legende nou. I-au
urmat apoi Dimitrie Bolintineanu, V. Voiculescu i alii. Comparand legende din volumul Din
legendele romanilor i legendele culte cunoscute ale lui Clin Gruia sau Dumitru Alma cu basmul, se
pot stabili cateva asemnri intre acestea:
tematica variat, relevant in lupta dintre bine i ru,adevr-minciun, dreptate-nedreptate, srciebogie;
prezena acelorai motive:- cstoria mitic dintre frate i sor Soarele i Luna;
- lupta dintre voinic i balaur - Iovan Iorgovan;
- infruntarea dintre otile turceti i forele naturii gerurile
Valori morale i estetice
In explicarea uno adevruri, hiperbola i fantasticul indeplinesc in legend o funcie estetico-etic.
Legendarul e, prin urmare, o modalitate de transfigurare a realitii.
Valoarea legendei nu const atat in coninut, cat in forma literar artistic de a comunica adevruri i
a nuana bogate valori morale. Lectura sau povestirea legendelor imbogete fondul cognitiv i afectiv
al copiilor de varst precolar sau colar. Analiza atent a
structurii legendelor i a personajelor supradimensionate ii ajut pe copii s descifreze mesajul estetic,
fondul real al operei, concizia, simplitatea i expresivitatea limbii i stilului, le dezvolt capacitile
intelectuale i verbale, trsturile de voin i de caracter.
Structur i compoziie

Clasificarea legendelor a constituit o preocupare pentru cercettorii prozei populare din a doua
jumtate a secolului nostru. In 1963, Societatea internaional de cercetare a naraiunilor populare o
nou tipologie bazat pe investigarea coleciilor existente, desemnand patru categorii de legende:
Legende etiologice sau escatologice (unii le numesc i cosmogonice);
Legende istorice sau despre istoria civilizaiei;
Legende mitologice (sau despre fiine i fore supranaturale);
Legende religioase.
Prima categorie, etiologic, cuprinde legende explicative despre creator i facerea lumii,despre lume,
geneza lucrurilor, fenomene naturale, formaii geologice, manic, varfuri de manic, deluri, stanci,
coline, peteri, rapi, stramtori, trectori, poieni, lacuri, rauri, mri, despre natura vegetalelor,
animalelor i insectelor, despre om, despre popoare. Acest material epic reprezint o experien
acumulat i transmis oral de-a lungul mai multor generaii. Deci, in ansamblul lor, nu se dezvluie
numai originea a tot ce exist pe pmant, fiine i lucruri, ci i cauzele iniiale ale particularitilor
organice ale acestora, ale trsturilor ce nu in de structura lor i ale denumirii a tot ce exist in lumea
inconjurtoare.
Iat cateva titluri ale unora dintre legendele cosmosului (sau etiologice) pe care le consider a fi
principale, restul lor abordand cam aceleai teme, doar titlurile fiind puin diferite: Dumnezeu; Crearea
lumii; Cum l-a izgonit Dumnezeu pe dracul din cer?; Deprtarea
cerului de pmant; Soarele este fata lui Dumnezeu; Dumnezeu ascunde luna in mare, ca s-o uite
soarele; Sfantul Petre i orbul; Crucea este cea pe care a fost rstignit Iisus; Toiagul lui Dumnezeu;
Petecul de pmant pe care dormeau Dumnezeu i dracul devine
pmantul; Legend; Cum de sunt dealurile dealuri?.Deci , in general legendele cosmosului se axeaz
pe temele expuse mai sus :creator, cer, soare i lun(bolta cereasc), pmant, fenomene
meteorologice, lunile anului, zilele sptmanii, calamiti, sfaritul lumii, flor i faun.
A doua categorie, legendele istorice sau despre istoria civilizaiei , inglobeaz naraiuni bazate pe
nuclee sau segmente ale istoriei naionale, prezentand eroi civilizatori, reali sau fabuloi, intemeietori
de forme culturale (ri, localiti etc.).
Legendele istorice sunt o oglindire a trecutului, uneori povestiri despre lucruri petrecute, aa cum au
fost luate de la inaintai, bazate pe amintiri sau pe inchipuirea faptelor descrise. De cele mai multe ori
aceste intamplri au i un nucleu veridic, dei nu se identific cu
istoria. Legendele istorice vorbesc despre figurile istorico-fantastice, in mic msur despre personaje
istorice strine, despre figurile istorice naionale, haiduci i cpetenii de rscoale, domnitori, figuri
feminine ce au rmas in istorie, personaje locale i diferite alte intamplri care zugrvesc trecutul.
Dintre legendele populare istorice romaneti expun cateva dintre titlurile care se refer la:
Figuri istorico-fantastice: Domnul de rou; Impratul Cioan; Romana; Leri-imprat;
Cpetenii de rscoale: Avram Iancu i impratul Frantz Josef; Horea;
Voievozi: Drago-vod; Ua Vrjitoarea; Visul lui Negru-vod; Valea Doamnei. Colul Doamnei;
Domnitori: Mircea cel Mare; Ioan Corvin i Corbul; Vlad epe; tefan cel Mare i ingerii; Petru
Rare i arcaul; Mihai Viteazul i Stroe Buzescu; Rsplata domneasc
.
Legendele mitologice cuprind apariiile, existenele i lucrurile supranaturale, infiandu-ne o lume
de fantasme. Aceste legende, cele mai numeroase i cu incrctur poetic deosebit, include naraiuni
despre soarta omului i fiinele mitice care o modeleaz (ursitorile, norocul etc.), despre moarte,
strigoi, stafii, strmoi, despre locuri rele, bantuite de spirite, despre fiine supranaturale ca valvele,
timele, ielele, muma pdurii, fata pdurii, omul nopii, zmei, balauri, pricolici, Samca i SilaSamodiva, pitici, uriai, blajini, cpcuni, varcolaci, despre diavol i formele sale de manifestare,
despre efectele plantelor magice ca iarba fiarelor, mtrguna, usturoi etc., despre persoane cu insuiri
i puteri magice ca vrjitorii i solomonarii, legende despre comori etc..
Cateva teme de mai sus sunt cuprinse in legendele: Moartea; Uriaii i romanii; Solomonarul i
Balaurul; Dealul [Petera] zmeilor; Lacul fr fund; Norocul i mintea; [Domnul de rou];
PovesteaVrancei.
Legendele religioase ne infiez figurile biblice, sfinii i srbtorirea lor, obiceiuri i srbtori
legate de alte zile precise ca i srbtorirea unora dintre zilele sptmanii.

Legendele religioase integreaz legendele: Sfantul Ilie. Tunul. Plie; Cain i Avel; Dumnezeu i
Andrei; Sfaritul lumii va fi cand nu se vor mai face ou roii.Atunci Iuda va reui s road lanul cu
care este intuit; Pmantul se va aprinde din sangele Sfantului Mihail; Zilele sptmanii; Sfanta
Duminic i Sfantul Ilie; Cele nou babe cu nou cojoace etc.
Construcia compoziional a acestor legende este adesea cea
caracteristic legendelor propriu-zise, compuse din cateva motive scurte.
Destul de frecvente sunt ins legendele cu caracter de basm, intalnite mai ales in categoria etiologic i
in unele din legendele istorice (personajele istorico-fantastice). Dezvoltarea acestora merge pe linia
basmelor, prin amploarea narativ, prin incercrile la care este
supus eroul. Aceste trsturi nu tind ins spre o tipizare ca in basme, ci dimpotriv, ctre
individualizare; nu se ajunge la o larg generalizare a situaiilor in afar de timp i spaiu, ci la
localizare. S-ar putea ca aceste legende s constituie forma de trecere spre basmele de mai tarziu sau
dimpotriv, sa reprezinte o influen mai recent a ultimelor asupra celor dintai, pe plan general, iar in
unele cazuri s fie aciunea povestitorului, bun deintor al tradiiei de basme.
Mai rar intalnim i legende cu caracter de snoav. In ciuda tonului ce pare glume, funcia lor este
explicativ, nu de batjocur. Nu avem de-a face in nici un caz cu snoave-legende. Astfel se prezint
unele legende despre crearea femeii sau despre originea unor popoare, cu
presupusele lor trsturi caracteristice. Naraiunea legendei are o compoziie tripartit, cu diluarea
sau rezumarea unor pri, in funcie de talentul povestitorului: prologul cu determinarea spaial i
temporal; fabula, intamplarea extraordinar, blestemul sau binecuvantarea,metamorfoza; partea final
cu explicaii de natur moral sau utilitar.
Formulele legendei au echivalene atat in legendele antichitii greco-romane, cat i in primele lucrri
cu caracter istoric: La inceputul inceputurilor, cand nu era nici lumin , nici ap, nici pmant i nici
umbr de vietate, La inceput de inceputuri, Prima dat, In vremea aceea, Se
spune.
Din lectura legendelor ne putem face o idee despre timpul cand a avut loc intamplarea excepional
narat sau cand a trit cutare personaj. In felul acesta, putem vorbi de o stratificare a legendei care ar
conduce la configurarea unor etape in istoria umanitii consemnat in legende:
in vremea genezei, in timpul fabulos al inceputurilor;
in timpul cand astrele erau foarte aproape de pmant i fiinele divine aveau i o existen terestr;
naraiuni care se refer la existena popoarelor mitice;
aciune plasat in timpul potopului;
inainte i dup formarea statelor feudale;
naraiuni care se refer la eroii neamului (domnitori, conductori de rscoal, haiduci etc.).
Legenda are o compoziie uniepisodic, dar intalnim i legende compuse din dou episoade i chiar
legende-basm.
Indiferent de numrul episoadelor, legenda e construit pe oopoziie care provoac traiectul naraiunii
i justific metamorfoza sau modificarea statutului iniial al eroului.
Legendele sunt unele dintre incanttoarele bogii culturale pe care fiecare dintre noi ar trebui s le
dein in minile noastre, s le citim i s le rscitim. Din acestea afli foarte multe lucruri i poi
povesti multe, ele avand i multe valori morale. Sunt binevenite aceste
legende ale romanilor, fiind o surs bogat de informaie, copiii adorandu-le, deoarece sunt i foarte
uor de ineles.

legenda
mitologicfantastic

LEGENDA CIOCRLIEI
de V.alecsandri
Lie, Lie,
Ciocarlie,
Zbori in soare
Cantatoar e
Si revina
Din lumina
Pe pamant
Cu dulce cant!
(Poporal)
De cand erau ca iarba anticii codri desi
Si mici ca musuroaie Carpatii uriesi,
Si vaile profunde, si latele valcele
Ca pe o apa lina usoare valurele;
De cand in lume lupii erau pastori de oi
Si ursii cu cimpoaie manau cirezi de boi;
De cand purta-n cosite Ileana Cosanzeana
O floare cantatoare, o floare nazdravana,
N-a fost copila-n viata mai dulce, mai aleasa
Decat frumoasa Lia, fecioara-mparateasa!
Nascuta-n faptul zilei cu fata-n rasarit,
Luceferii, vazand-o, mai viu au stralucit,
Ferice de-a atinge cu-o raza argintie,
Cu ultima lor raza asa minune vie.
Si astfel, de lumina cereasca dezmierdata,
Ea, rasarind ca floare, a inflorit ca fata;
S-acum e fala lumii, a mintii incantare,
Al inimilor farmec, a ochilor mirare.
Tot omul care-o vede, rapit, uimit simteste
Ca parca se renaste, ca inima lui creste,
Ca trece lin din iarna in dulce primavara,
Ca mii de pasari canta in sanu-i si pe-afara.
Ea are-o fata alba de flori de lacrimioare
Si ochi ceresti, albastri ca floarea de cicoare,
S-un par ce straluceste pe fruntea sa balaie
Cazand, fuior de aur, de-a lung pana-n calcaie,
Incat pe campul verde cand trece zambitoare
Se pare c-o urmeaza prin aer fulgi de soare.
Ea poarta haine scumpe, usoare, descantate,
Din fire de paianjen tesute si lucrate,
Prin care tainic salta luciri de forme albe,
Comori atragatoare ca visurile dalbe,
Precum acele slabe vapai tremuratoare
Prin frunze raspandite de luna ganditoare.
Aprinsii ochi ai noptii in juru-i scanteiaza,
Formand cununi de raze pe fruntea-i ce viseaza,
Si luneca pe sanu-i, rai alb de fericiri,
Voind ca sa patrunda prin itele subtiri.
Seninul dulce-al zilei, ravnind acea minune,
Din soarele-rasare si pan la soare-apune
Se-ntinde pe deasupra-i cu bolta lui rotunda,
Voind sa-i faca-un templu in care s-o ascunda.
Si-i zice: Insusi cerul spre tine se inclina
Frumseta-i o coroana pe frunte de regina!
II
Si mers-a vestea-n lume, trecand din gura-n gura,
Ca Lia fura ochii, si mintile le fura;
Si dus-o-au pe aripi in locuri departate
Cocoarele-n triunghiuri prin aer insirate,
Si spus-a vantul ager, in veci neodihnit,
Ca nu-i copila alta mai dulce de iubit.
In graba alergat-au din toate-a lumii zari,
De peste munti, din funduri, de peste noua mari
Cei mai viteji si mandri feciori de imparati,

Vrajiti de-a fi pe viata de Lia fermecati.

Venit-au Rosul, craiul inaltelor lungi plaiuri,
Si Albul ce domneste pe douazeci de raiuri,
Si Penes-imparatul, arcas cu ochiul tintes,
Ce are-n tolba fulgeri si-n grajd pe calul Vintes;
Si altii, multi ca frunza, manati de-a lor iubire
Cu Lia dragalasa sa cate impetire.
Dar nici isi pleaca ochii la ei frumoasa fata,
Cum nu se uita crinul la iarba cea uscata,
Ci vecinic ea priveste cu drag la mandrul soare!
Si, tot privind lumina din fata-i arzatoare,
Cu lacrimi i se umplu albastrii ochi frumosi.
Ei plang! de ce plang insa luceferii duiosi?
De mult privit in soare, sau de o jale-ascunsa,
De-o gingasa dorinta, de-o taina nepatrunsa?
Ah! taina ei n-o stie nici zana ce-o iubeste,
N-o stie capataiul pe care odihneste,
Nici apa ce oglinda obrazu-i la trezie,
Nici cerul, nici pamantul! dar umbra sa o stie!

Ades copila, prada gandirii ce-o rapeste,

Se scalda in lumina, cu soarele graieste
Si zice: Tu, al lumii monarc stralucitor!
O! splendida comoara de viata si amor!
Tu, ochi deschis in ceruri sa vada-a mea iubire!
Tu, singura-mi dorinta, tu, dulcele meu mire!
Pleca-voi, ah! pleca-voi, luand urmele tale,
Sa te-ntalnesc ferice, sa te culeg in cale,
Sa fii al meu si numai al meu, o! mandre soare,
Sa nu mai plang de moarte cand tu saruti o floare,
Caci te urasc atunce cu dragoste si dor,
Si vad ca de-acea ura duioasa am sa mor!
Ea zice si se simte de raze inundata.
Iar umbra ei suspina in urma-i tupilata:
Ah! draga mea stapana! Fereasca Domnul sfantul
De-a-ti asculta indemnul, de-a-ti implini cuvantul,
Caci vai de-acel ce-apuca pe-a soarelui carare!
El intra-n cale lunga ce capat nu mai are
Si unde inceputul se leaga cu sfarsitul,
Si unde-si pierde mintea si pasii ratacitul.
Ah! Lia, te gandeste ca soarele-i cu dar
De viata si de moarte, ca-i dulce si amar!
El da junie lumii, iubire, fericire,
La plante, cuiburi, inimii el da insufletire,
Dar raza-i ce invie e raza si de foc
Ce arde crinul fraged si tristul siminoc,
Si raurile soarbe, si pasari sageteaza,
Si umbra o inghite cand soarele-i amiaza .
Ah! fie oricum fie! raspunde-n graba Lia.
Durerea fie-mi partea sau fie-mi bucuria
De-oi sti ca-n a mea cale voi face totdeauna
Din sapte nopti o noapte, din sapte zile una,
M-oi duce mult departe c-un repede avant,
Departe, unde cerul se lasa pe pamant,
Pe unde muntii falnici apar ca nourele,
Pe unde stau de vorba la umbra flori cu stele.
M-oi duce, duce, duce, pan mi-oi gasi ursitul
S-oi sta gura la gura cu soarele iubitul,
Caci vreau sa-i privesc fata ca sa-mi alin durerea,
Sa vad curgand din buze-i cuvintele ca mierea!
Amar de tine, Lie! o! Lie,-amar de mine!
Dar fie! unde-i merge, si eu ma duc cu tine.
III
In revarsatul zilei, cand nasc a vietii soapte
Si lin se dezveleste seninul cer din noapte,
Pe cand lumina-i sura, plapanda, racoroasa
Si somnul isi destinde aripa somnoroasa,
Frumoasa Lia pleaca pe Graur, calu-i sarg,
Ce zice ca pamantul nu e destul de larg,
Si zboara fara satiu, luandu-si iute zborul,
Ca vantul si ca gandul, ca spaima si ca dorul.
El fuge pe sub soare, el fuge pe sub luna
Si piere intr-un fulger cum piere vestea buna;

Si trece pe sub nour, si trece pe sub stea

Clipis, cum se strecoara prin oameni vestea rea!
Se duce calul Graur spre codrii de stejari
In care greu se lupta balaurii cei mari
Cu pajuri nazdravane nascute-n ceea lume;
Prin locuri unde serpii brilianturi fac din spume
Si zmeii fac palaturi de-argint cu turnuri dese,
Ca-n ele sa ascunda frumoase-mparatese.
El trece prin poiene cu tufe aurite
In care se alunga soparle smaltuite
Si blande pasarele ce canta-n cuibul cald,
Avand rubine-n pliscuri si ochii de smarald.
Acolo vantul serii prin frunze-alene zboara,
Lovind incet de umbra aripa lui usoara,
Si iarba, chemand vantul din zori ca s-o dezmierde,
Se misca-n valurele precum o apa verde.
El trece peste rauri ce curg necontenit
Ca zilele senine a celui fericit.
Si apa-ndeamna fata pe maluri sa se culce,
In ea sa se oglinde, s-o faca apa dulce.
Zadarnic! ea-nainte, nainte mereu pasa,
Ca omul cu grabire manat de dor de casa,
Si de trei ori trei zile si nopti de trei ori trei
Ea lasa somnul dulce sa piara-n urma ei.
Si astfel tot pe cale, cu ochii tinta-n soare,
Cu coamele-i lucioase in vant falfaitoare,
Ea pare si dispare, rapita de cal Graur,
Precum un vis ferice intr-un vartej de aur.
Dar dupa multa truda si mult amar de cale,
Odata cu amurgul ajunge intr-o vale,
O vale inverzita ce se uneste-n zare
Cu-albastra, zgomotoasa, clocotitoarea mare.
Acolo calul Graur isi inceteaza zborul,
Nemaiavand pamanturi sa bata cu piciorul,
Iar Lia se coboara cu graba de pe cal
Si merge de se pune pe-al marii verde mal,
Privind cu dor la raiul din fundul de partat
Pe care se ridica al soarelui palat.
Pe unde-ti merge gandul, stapana mea iubita?
O-ntreaba glasul umbrei de cale obosita.
Ah! draga surioara! duioasa Lia zice,
Zaresti in departare cea insula ferice
Plutind sub cer albastru pe-a marii albastrime?
Vezi tu colo, in zare, colo, pe-o inaltime,
Acel palat de aur, cel cuib de straluciri,
Cu poarta de rubinuri si stalpii de safiri?
Acolo-mparateste frumos ursitul meu,
Acolo-mi zboara gandul, acolo eu ma vreu!
Dar cum sa fac, vai mie! ah! calul meu nu poate
Sa calce si pamantul, si marile sa-noate!
Stapana! zice Graur, ce nu pot eu pe lume
O poate al meu frate, nascut pe-a marii spume.
Cum zice, cum necheaza
Din marea cea profunda
O volvura se-nalta si iese-un cal in unda,
Cu ierburi si margeanuri avand coama-mpletita,
Si solzi de-argint pe spate, si palma sub copita.
Zarindu-l, Lia vesel de cale se gateste,
Dar cand e ca sa plece si cand se desparteste
De Graur, ea-l saruta, pe coada-l mai dezmiarda
Si-l cheama drag pe nume si plange c-o sa-l piarda.
Apoi se-ntoarce iute la mal, si iute sare
Pe noul cal ce-o poarta usor pe-a lui spinare.
Si umbra ei ramane pe mal instrainata,
Si Graur se afunda in zarea nourata.
IV
Prin valuri spumegoase ce-n juru-i se alina
Cantand o melodie simfonica, marina,
Ajunge Lia grabnic la insula dorita,
A carei iarba vie cu raze-i altoita.
Copila-n haine mandre de fiu imparatesc
S-afunda in lumina, dar chipu-i ingeresc,

Dar mersu-i plin de farmec, cu pas leganator,

O spun mai mult ca-i fata decat ca e fecior.
Ea intra in palatul acel de feerie
Cu inima-n bataie de dulce bucurie,
Dorind ca sa-ntalneasca, temand de-a intalni
Pe-acel care-a vrajit-o aicea de-a veni,
Si iata ca zareste a lui batrana mama,
Cu genele cazute pe ochi ca o naframa!
De cand nu era inca pamantul care este,
De cand tot ce e-n lume era numai poveste
Si raza de lumina si razele caldurii
Erau comori ascunse in haosul naturii,
A splendidului soare ferice nascatoare
Traieste-n luminoasa si magica splendoare,
Dar trista si orbita de vecinica-i lucire,
Acum ea nu mai poate pe soare sa-l admire,
Si-i este scris de soarta atunci numai sa vada
Cand fiul ei in cursa ar fi expus sa cada.
Sarmana-ncet aude sunand pasuri straine,
Tresare si intreaba: Ce om, ce fiara, cine
A indraznit sa vie aice, s-a patrunde
In locuri necalcate de pas de om; pe unde
Nici pasarea maiastra a trece nu-ndrazneste,
Nici doru-n ratacire pierdut nu se opreste?
Copila tremuranda s-apropie si zice:
Sunt om cu ganduri blande venit din lume-aice .
De esti fecior, replica batrana ingrijita,
Sa-ti fie calea floare si urma inflorita,
Si-n viata sa ai parte de soacra iubitoare
Si de nevasta dulce, frumoasa, zambitoare;
Iar daca esti tu fata, precum te-arata glasul,
Pe urma ta usoara intoarce-ti iute pasul
Si piei din aste locuri neatinse si curate,
Domnite de-al meu soare, copil fara pacate!
...............
Copila spaimantata cu dorul ei se cearta.
Ar vrea, ar vrea sa fuga, dar inima n-o iarta;
Cand iata ca s-aude in lunga departare
De cai venind spre casa voioasa nechezare,
Si iata ca palatul se umple deodata
Cu zilnica lumina din lume adunata;
Caci soarele apune, lasand de-a lung pe ceruri
Clipirile de stele s-a umbrelor misteruri.
El vine si apare atat de luminos,
Ca-ntuneca vederea cu chipul sau frumos.
Bine-ai venit, copile, de mult instrainat!
Ii zice blanda mama c-un dulce sarutat.
Te bucura de oaspe venit de pe pamant,
Un oaspe bland la suflet si gingas la cuvant!

In juru-i mandrul soare se uita cu mirare

El vede si nu crede, ii pare ca ii pare
Si simte-un neastampar, in inima-i vergina
Sub galesa ochire a fetei ce suspina.
Apoi, luand de mana pe Lia tremuranda:
Oricine-ai fi, el zice, fiinta, tu, plapanda!
Durerea omeneasca in veci sa nu te-ajunga,
Si fie-ti scurt necazul si fericirea lunga!
Pe flori de primavara obrazu-ti sa se culce,
Si fie-ti dulce viata si moartea fie-ti dulce!
Copila il asculta pierduta in extaz,
Cu zambetul pe buze, cu lacrimi pe obraz,
Si zice: Mandre soare! lasat-am scumpa tara
Si casa parinteasca in timp de primavara,
Cu dor sa vin la tine, de-aproape sa te-admir;
Si-n calea mea grait-am cu flori de trandafir,
Cu rauri si cu nouri, cu fluturi si cu stele;
Grait-am si cu vulturi, cu soimi, cu randunele,
Cu tot ce putea-n lume de tine sa-mi graiasca,
S-acum iti zic eu tie in limba omeneasca:
Minune mult iubita! Lumina de lumine!
Ah, inima ma poarta sa stau in veci cu tine!
Si soarele si Lia, pereche de iubire,
In ochi aprinsi de doruri ineaca-a lor privire,

Zambind unul la altul cu-nduiosire multa.

Iar mama ce nu-i vede, dar care ii asculta,
Graind cu mintea, zice: Sa fiu oare-nselata?
Acest strain sa fie oare fecior, sau fata?
El are glasul dulce, prea dulce, prea duios

De cand a dat cu ochii de fiul meu frumos!

Apoi, mai stand pe ganduri, adauga-n tristete:
Ah! unde mi-e vederea din dalba tinerete!
Amar de cine are pe ochi un negru nor
Cand inima presimte! E fata, sau fecior
La noapte voi asterne in patu-i albe flori;
De-a fi barbat, sub dansul pieri-vor pana-n zori,
Iar de-a fi fata, ele, de sanul ei lipite,
In faptul diminetii vor fi mai inf lorite.
Batrana-n neastampar se duce sovaind,
Condusa de-a ei carja prin umbra pipaind.
Atunci voiosul soare, simtind o noua viata,
O ia pe Lia-n brate si o saruta-n fata
Si-i zice cu-nfocare: Iubita mea mireasa,
In lumea pamanteana ai fost imparateasa;
De-acum tot impreuna gustand cerescul bine,
Eu lumina-voi cerul, si tu, draga, pe mine .
Copila varsa lacrimi; uimita ea simteste
Ca inima-i ferice in sanu-i se topeste
Ca ziua cea de vara cand razele se scurg
Topindu-se in umbra adanca din amurg.
Si astfel dragalasii de-a lor iubiri au parte
Iar cand le spune noaptea ca-i timp a se desparte,
Nici unul n-are gandul sa faca inceputul,
Sa rupa lantul dulce ce-i leaga cu sarutul!
V
A doua zi, pe timpul minunilor visate,
Cand faptul diminetii la usa noptii bate,
Batrana mama, treaza de grija ce-o domina,
Simteste ca e-n lume o stranie lumina.
Ea merge cu grabire la patul unde crede
C-a trebuit sa doarma strainul si ea vede
(Caci dragostea de mama o face-acum sa vada),
Ea vede-n asternutu-i flori vii ca de zapada.
Ah! zice cu durere; nici una nu-i uscata!
Nici una vestezita! Strainul oaspe-i fata!
Apoi, in tulburarea-i de cruda presimtire,
Inalta ochii-n ceruri si vede cu-oterire
Ce vede?
Pe zenitul adanc, inflacarat,
Maretul soare plana! si caru-i inhamat
Cu noua cai de raze, ce-n spatiu l-au rapit,
Cutriera cerescul intins nemarginit.
Zbor caii lasand rauri de foc in urma lor
Si fraiele scapate de-a lung in aer zbor;
Iar soarele ferice, dand lumilor uitare,
Cu Lia leganata pe sanul lui apare,
Si lumile-nundate sub flacari arzatoare
Privesc cu ingrozire alt soare langa soare
Blestem! striga batrana, blestem pe capul tau,
Tu, care-mi rapesti viata, rapind pe fiul meu!
Si mama cade moarta!
Ea cade! dar urgia,
Dar cruntul blestem zboara, se suie pan la Lia,
S-a soarelui mireasa lovita, fulgerata,
Din ceruri cade-n mare lucind ca o sageata.
.................
Ah! mare i-a fost visul si scurta fericirea!
Iubirea i-a dat moartea si moartea nemurirea!
Iar sufletu-i ferice luat-a forma vie
De-o mica, dragalasa, duioasa ciocarlie
Ce vecinic catre soare se-nalta-n adorare,
Chemandu-l, primavara, cu dulcea ei cantare!

LEGENDA CIOCARLIEI
de Vasile Alecsandri

-------- comentariu ------Cu predilectie la Vasile Alecsandri intalnim preferinta sa pentru legendele etiologice. Din categoria lor autorul
prefera sa vorbeasca in versuri despre pasari, luandu-si de obicei drept moto versuri populare, cum procedeaza si
la Legenda ciocarliei : Lie, Lie,/ Ciocarlie/ Zbori in soare/ Cantatoare/ Si revina / pe pamant/ Cu dulce
cant.
La fel ca si in legenda randunicii si aici pasarea era la inceput o fata frumoasa Lia, fecioara-mparateasca.
Actiunea legendei se petrece in vremea cand lupii erau pastori de oi, iar ursii mancau cirezi de boi.
Frumusetea fetei este in concordanta cu frumustea naturii: luceferii, vazand-o, mai viu au stralucit. Fata,
o adevarata minune vie, e descrisa folosind cu migala epitete si comparatii miscatoare. Ea are fata alba,
ochi albastri ca floarea de cicoare, haine scumpe. Urmatoarele personaje dau farmec si continuitate fireasca
legendei sunt: craiul Rosu, Albul, Penes, imparatul, ce au venit sa o vada auzind ca ea fura ochi si minti.
Ca in basm fata, desi e petita, nu se uita la nici un petitor, ci dimpotriva plange. Aici ni se pare ca insusi autorul
nu stie motivul tristetii fetei. Totusi umbra ei stie de ce e trista. Taina ei e iubirea pentru astrul ceresc, soarele,
fiind din acest motiv chiar geloasa pe el cand acesta saruta o floare. Lia doreste sa mearga catre soare, chiar
daca acesta ii spune ca nu e bine. Incalecata pe calul sau, Graur, Lia pleaca. Apare si aici, la fel ca in basme,
motivul calului care zboara ca vantul si ca gandul, motivul celor trei zile si trei nopti nedormite pentru iubire.
Calul este aici putin nepunticios, pentru ca nu poate sa calce si pamantul, si marile sa- noate. Dar tot el,
calul, o ajuta, avand un frate ce iese din unda apei .
Comuniunea om-natura-animal e prezenta prin tristetea despartirii Liei de calul sau Graur.
Ajunsa la palatul soarelui o intalneste pe mama acestuia, batrana, care se mira cum de cineva a indraznit sa calce
unde nu a mai fost nimeni. Fiindca nu poate vedea cu ochii, dar aude foarte bine, ii ureaza necunoscutului de e
fata sa fuga pentru ca soarele e fiul ei, fara pacate. Dar pana sa se gandeasca Lia apare Soarele, venindu-i
vremea sa apuna. Versurile Durerea omeneasca in veci sa nu te-ajunga/ si fie-ti scurt necazul si fericirea
lunga. amintesc de Luceafarul lui Eminescu. Mama soarelui revine cu o incercare pentru Lia pentru a descoperi
daca e fata sau baiat ( ii pune flori albe in pat care nu se ofilesc peste noapte, deci e fata).

O legenda mitologica fantastica este "Povestea ciocrliei", a carei asemanare cu basmul este izbitoare. Vrnd
sa explice originea ciocrliei, trilul si zborul ei, autorul anonim plaseaza actiunea n plin fantastic. Ca si n
basme, "era odata un mparat si-o mparateasa care aveau si doi copii, frumosi fara seaman". Copiii ramn orfani,
caci "parintii s-au calatorit spre lumea cealalta". Cobornd pe pamnt, Sfntul Petre ia Soarele pe cer, iar pe Lia,
la dorinta ei, o transforma ntr-o pasare, mplinind astfel si hotarrea lui Dumnezeu "ca fratele si sora sa nu stea
mpreuna toata viata". De atunci, Soarele, sfsiat de dorul de parinti si fata de sora sa, se uita cu tristete n jos
prin sticla albastra a cerului, iar Lia ciocrlia, cum i zareste fata, se ridica n zbor spre el, rugndu-se lui
Dumnezeu "sa-i deschida portile cerului si s-o lase sa-si vada fratiorul". Istovita, se lasa n jos ca o sageata, si
dupa ce si vine n fire, ea si nalta iar ruga catre Dumnezeu, iar cade, iar se ridica "dar la Soare tot nu ajunge".
Asadar, ciocrlia este o fata de mparat, trilul ei este ruga catre Dumnezeu, iar zborul avntat si caderea spre
pamnt sugereaza permanenta zbatere si istovirea pentru realizarea dorintei de a ajunge la Soare.
Aici, n aceasta legenda, elementele fantastice au ponderea si consistenta celor din basme. Mai nti, autorul
anonim creeaza atmosfera fantastica prin formula "cica era o data", apoi apare interventia fortei divine prin
"ornduiala" lui Dumnezeu si mplinirea ei de catre Sfantul Petre care a cobort pe pamnt, ca n final sa fie
posibila metamorfozarea celor doi copii n astru si ntr-o pasare, care se cauta n permanenta.
De asemenea, ca si n basme timpul si locul actiunii nu sunt bine precizate, totul petrecndu-se "odata", "pe
vremea aceea", "pe pamnt", "la palatul mparatesc", iar dintre ntmplarile narate, reale pot fi doar existenta
unui mparat si a unei mparatese care aveau doi copii frumosi, ramasi apoi orfani. Apropierea de basm este
realizata si prin procedeele artistice folosite. Astfel se remarca mbinarea naratiunii cu descrierea si
dialogul. Daca primul dintre aceste moduri de expunere prezinta succesiunea faptelor, a ntmplarilor,

descrierea, mai putin folosita, evidentiaza unele dintre trasaturile personajelor carora autorul anonim le
realizeaza succinte portrete: "Lia s-a prefacut ntr-o pasarica mica, cu penele cenusii si cu ciocul ca un ghimpe".
La rndul lui, dialogul puncteaza doar dorintele arzatoare si hotarrile definitive, capitale: "Sfinte-Parinte ai mila
de noi!...", " Sa ma faci taica-parinte o pasarica.", " Ciocrlie sa-ti fie numele de acum".
Tot de factura populara sunt si procedeele expresive de formare a superlativului absolut: "frumosi fara
saman", "fata lui lucea ca aurul si parul tot asa de-ti lua ochii", "asa mandrete de copii" etc.
Aceasta legenda impresioneaza prin caracterul fantastic al ntmplarilor, prin firescul naratiunii si prin
puternica impresie ce o lasa asupra ascultatorilor soarta celor doi frati orfani predestinati sa nu stea mpreuna
toata viata.

Legenda
etiologic

 Povestea Florii -Soarelui ------

comentariu - - - - - -

Dintre legende, cele etiologice sunt cele mai accesibile pentru colari i pecolari.
Legendele psrilor i plantelor ii au locul lor in operele unor scriitori care s-au inspirit din creaia
popular: Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihail Sadoveanu, Clin Gruia, Alexandru Mitru
etc. Acetia dau via i prospeime unor adevruri tiinifice, adevruri transfigurate prin modaliti
artisitice originale, bogate in resurse morale. Semnificativ e legenda Povestea florii soarelui, de
Clin Gruia, cu o structur complex, asemntoare basmului, in care sunt folosite modaliti artistice
variate pentru a explica originea i
trsturile plantei.
Din punct de vedere ideatic, legenda transfigureaz, prin alegorie, destinul tragic al fetei lui tefanVod, al omului afectat de lupta forelor opuse. estura metaforic i hiperbolic a
motivelor,mueniei, blestemului, predestinrii, Soarelui i Lunei, din perspective real i supranatural,
reprezint un pretext pentru a nuana, in reverberaii lirice i dramatice, trsturi general umane
opuse: bine ru, via moarte, buntate rutate, lumin intuneric.
Compoziia. Legenda Povestea florii-soarelui de Clin Gruia, este organizat in episoade narrative,
intretiate de pasaje descriptive. Aciunea e structurat pe dou planuri ce se intreptrund: planul
concret i cel transfigurat, care pstreaz datele existeniale.
Evenimentele sunt circumstaniale in spaiul acestui pmant, folosindu-se timpul trecut (pre vremea
lui tefan cel Mare).
Naraiunea legendei Povestea florii-soarelui incepe firesc, aducand in prim plan imaginea fetei lui
tefan Vod. Fata, dei este de o frumusee unic, e mut, fapt ce provoac o tristee copleitoare
voievodului. Acesta caut leac, sftuindu-se cu crturarii i vracii cei mai vestii ai timpului, dar fr
rezultat. Intr-un tarziu, o btran aude de necazul domnului i se prezint in faa acestuia cu gand s-l
ajute.
De la episodul venirii btranei la domnul intristat, intriga se nuaneaz. Btrana il povuiete pe
tefan s cheme Soarele la un osp, unde odrasla sa avea s prind grai, dac il va sruta pe alesul
invitat. Acest moment determin imprevizibilul intamplrilor i al
episoadelor. Sfatul btranei prea, pentru moment, c aduce o raz de speran in sufletul voievodului.
Dar Piaz-Rea, personaj malefic, for a rului, symbol al intrigii i vicleniei, prin vorbe meteugite
incurc i zdrnicete dezlegarea fetei de bluestem, annand Luna
de necredina Soarelui. Reaciile Lunii zan rea sunt surprinse in imagini intunecoase, exprimate
in stil direct i indirect, cu tonalitate de ur bocet i imprecaie. Ea ii blestem condiia de zan, i
nu cea de femeie, ce i-ar fi adus mai mult fericire. Jur c se va rzbuna pe vod.
Insuirile supranaturale i contrastante ale personajelor dau pregnan mesajului, in gradarea
episoadelor, incepand cu noaptea ospului. Astfel, Luna s-a ascuns sub spranceana codrului ca s-o
zdrobeasc pe fat, iar Soarele, un Ft-Frumos de lumin, petrecea cu Vod i cu toi curtenii.
Punctual culminant al naraiunii se realizeaz prin suprapunerea planurilor i a forelor conflictuale:
Cand la sfarit, veni la osp i fata Domnului, ea cade in genunchi in faa Soarelui i-I cere o gur de
mantuire, dar Luna furioas s-a aruncat asupra fetei ca o
ploaie de bluestem, i i-a topit chipul in floarea glben. Vod i mesenii plang pentru povestea trist a
fetei.
Deznodmantul legendei e infiat prin impletirea planului fantastic cu cel real. Astfel, Soarele
furios face vant Lunei, iar pe copil o ia in palm i-o sdete in grdin, ca s-o aib aproape i ca s
se mai mangaie tatl ei. In finalul legendei, cititorul este redus in planul concret, explicandu-se cu
maxim precizie i simplitate, originea i metamorfoza florii soarelui, trsturile ei: De atunci,
floarea-soarelui, cu faa ei galben i infiorat de durere, ii intoarce chipul intristat inspre strlucirea
craiului zilei, cerandu-I srutarea mantuitoare.

Legenda
istoric

 Condeiele lui Vod de D. Alma

----------

comentariu ---------

Citirea textelor cu coninut istoric determin familiarizare cu i formarea unor reprezentri cat mai
corecte cu privire la unele noiuni istorice, cum sunt cele privitoare la cronologie (epoc,
perioad, mileniu, secol) sau referitoare la viaa economic (munc, indeletniciri, unelete) sau cu
privire la organizarea socio-politic(clas social, form de stat, rzboi // pace, dreptate // nedreptate,
exploatare // libertate, suveranitate // suzeranitate). Acest gen de texte
urmrete prin accesibilizarea mesajelor / ideilor lor s cultive sentimente / atitudini-valoare, in special
patriotismul, manifestat sub forma mandriei de a fi roman, a curajului de a lua decizii i a dorinei de a
fi bun, drept, moral.
O categorie aparte a textelor o constituie legendele istorice.
Explicand geneza unui lucru, a unul fenomen, caracterul aparte al unui eveniment istoric, legendele
apeleaz de obicei la elemente fantastice. Datorit acestor caracteristici, precum i al unui limbaj
specific mai greoi, legendele istorice prezint unele dificulti in inelegerea lor. Dificultile nu apar
atat in inelegerea faptelor, cat mai ales in ceea ce privete inelegerea semnificaiilor acestor fapte.
Dac s-ar parcurge ca un text oarecare, ar fi periclitat sau estompate tocmai valenele afective ale
faptelor neobinuite, ceea ce ar constitui o pierdere irecuperabil. Faptele de legend, oricat de mult ar
impresiona, se pot
uita in cele din urm; semnificaia lor, ineleas ins corect, ii va pune amprenta pe intregul
comportament al elevilor. De aceea in abordarea acestor categorii de texte, intalnite inc din clasa a IIa, se cere un mod de analiz care din prima or / lectur explicativ s asigure nu numai inelegerea
evenimentelor i a faptelor de legend, cat mai ales semnificaia acestora in scopul valorificrii lor sub
raport educativ. In acest sens, in afara povestirii invtorului, cald, nuanat, expresiv, cu o
intonaie adecvat, cu pauzele i gesturile cele mai potrivite, care s emoioneze i s menin atenia
elevilor, o importan deosebit o au intrebrile mai mult retorice in prima or, care s focalizeze
atenia asupra mesajului, s ii pregteasc
psihologic pe elevi, astfel incat in ultima lectur , interpretativ, dup ce vor fi ineles coninutul, s
poat realiza transferul de la personaj la propria lor identitate de la trecut la prezent. Astfel intrebrile
extratextuale, deschise, interpretative vor avea acest rol de mobilizare afectiv, psihologic, de
pregtire a accesului spre sensurile alegoric, anagogic, mistic, care nu sunt accesibile decat prin
iniiere, aadar nu trebuie amanate pan la ultima
lectur, ci trebuie pregtite treptat pe parcursul celor cel puin trei relecturi. Legendele restituie istoriei
nu numai fapte ale eroilor notri populari, ci i o bogie de valori morale exprimate intr-o limb
simpl i expresiv. Istoria naional povestit de poporul insui, in
legendele sale, are cldura faptului trit, la care naratorul particip sufletete.
Legendele istorice relev, in form concis i sobr, avand mrcile stilului oral, faptele otenilor
romani i ale domnitorilor care au ptruns in contiina i tradiia poporului, ca simboluri ale
demnitii naionale (Negru-Vod, Mircea cel Btran, Alexandru cel Bun, tefan cel Mare, Mihai
Viteazul). In asemenea legende, personajele sunt realizate la interferena
dintre realitate i mit. Domnitorii rilor romane se bizuie pe virtuile otenilor: credina, inteligena,
vitejia. Patriotismul voievozilor romani, ca i al otenilor, este o insuire fireasc, sensul existenei lor
fiind slujirea intereselor neamului.
Legenda popular Condeiele lui Vod infieaz cu concizie i simplitate un fapt istoric
semnificativ: politica de prietenie a lui Mircea cel Btran cu rile vecine (aici Lehia) i pregtirea
ranilor pentru aprarea rii impotriva dumanilor vremelnici. Subiectul creaiei este simplu,
expoziiunea i intriga sunt dispuse circular. Trsturile personajelor se desprind din selecia i
acumularea unor fapte i situaii suggestive, evocate prin naraiune i dialog.
Prin cateva notaii narative i mai ales printr-o scen dialogat, se pune accent pe semnificaia
drumului lui Mircea, de la Targovite spre ara Leahului, ca s fac legtur cu craiul, asupra
ameninrii dumane.
Povestirea are un pronuntat caracter moralizator, dezvoltand intentia autorului de a cultiva
cititorilor sentimentul patriotic, respectul pentru valorile istorice nationale si pt personalitatile care au

facut o istorie. Povestirea ofera coordonatele spatio-temporale exacte, domnia lui Mircea Cel Batran,
inainte de lupta de la Rovine, impotriva lui Baiazid, imprimand intamplarii relatate un aer de legenda,
in care se invaluie personajul principal al lecturii.
Condeiele lui Voda este o povestire - constructie epica in proza, de dimensiuni reduse, care,
bazata pe principiul evocarii, prezinta un singur fir epic, relatand intamplari care antreneaza un numar
redus de personaje.povestirea are ca tema surprinderea unui episod premergator luptei memorabile de
la Rovine, dusa de Mircea cel Batran impotriva lui Baiazid Fulgerul.
Folosindu-se de stilul oral - naratorul apeleaza la enunturi exclamative si interogatove retorice,
inducand impresia dialogului dintre el si cititor - D.Almas ne introduce direct in subiectul povestirii Toti barbatii sa se gateasca de oaste! Fiecare sa aiba cal, tolba plina cu sageti, sulita, ghioaga si scut.
Care au topoare si sabii, sa vina cu ele la locul de adunare a ostirii. Ca asupra tarii vine mare primejdie
turceasca!
" Oamenii, ce sa faca? Au lasat toate celelalte treburi si s-au pregatit de lupta. Fierarii au faurit sabii;
lemnarii au incordat arcuri si au strujit suliti din lemn tare; ba, le-au si parlit in foc, anume ca sa fie si
mai tari.
Cu toate ca intr-o povestire, naratorul nu insista asupra profilului moral al personajelor, in cazul de
fata, Mircea cel Batran este un personaj-legenda, care numara cateva caracteristici morale ce pot fi
desprinse indirect din desfasurarea intamplarilor relatate. El apare ca un domnitor intelept, precaut,
care verifica modul in care sunt indeplinite poruncile domnesti, respectuos fata de harnicia poporului
pe care-l conduce, bun sfatuitor, mandru de sentimentele dupa care se ghideaza supusii sai, bland.
Aceste sentimente sunt precizate foarte clar de interlocutorul domnitorului- "dragostea de tara care
izvoraste in calimara inimii noastre".Naratorul se implica afectiv, transmitandu-si propriile trairi si
sentimente prin intermediul unor exprimari elogioase la adresa poporului - Mircea voda se bucura
vazind harnicia si voia buna a oamenilor lui.

Condeiele lui Vod

de D.Alma
Am s v povestesc ceva din istorie, ceva care s-a ntmplat demult, demult, cnd ara era ameninat
de puterea cea mare a sultanului, adic a mpratului turcilor. El cucerise multe ri i rvnea s supun
i ara noastr. Se numea Baiazid. i pentru c nvlea ca o vijelie, lumea l-a poreclit Fulgerul. n
vremea aceea, voievod n ara Romneasc era Mircea, cruia noi i zicem Mircea cel Btrn.Cnd a
auzit c sultanul Baiazid Fulgerul se apropie de Dunre, gata s nvleasc n ar, Mircea vod a dat
porunc: Toi brbaii s se gteasc de oaste! Fiecare s aib cal, tolb plin cu sgei, suli,
ghioag i scut. Care au topoare i sbii, s vin cu ele la locul de adunare a otirii. C asupra rii vine
mare primejdie turceasc!Oamenii, ce s fac? Au lsat toate celelalte treburi i s-au pregtit de lupt.
Fierarii au furit sbii; lemnarii au ncordat arcuri i au strujit sulii din lemn tare; ba, le-au i prlit n
foc, anume ca s fie i mai tari. Dar dac sulii, sbii, scuturi, arcuri, topoare ori sbii trebuiau cte
unul sau cte una de fiecare otean, sgei trebuiau multe, de dou-trei ori mai multe dect soldai avea
Baiazid sultan. De aceea toi romnii, care aveau ct de ct ndemnare la cioplit, s-au apucat, n
grab, s fac sgei. Bieii i fetele, flcii i btrnii, toi ciopleau cu cuitele, mii i mii de
sgei.Acu, Mircea vod cel Btrn umbla prin ar, s vad cum mplinesc oamenii porunca i cum se
pregtesc s-i apere ara. Ca s nu-l cunoasc lumea, mbrcase strai rnesc, ca un drume oarecare.
Aa ajunse ntr-un sat, Boitea. n mijlocul lui, pe pajite, zeci i zeci de steni, ce fceau? Jucau hora?
Nu: ciopleau sgei i, din cnd n cnd, aruncau cte o glum, ca s se nveseleasc i s li se par
munca mai uoar.Mircea vod se bucur vznd hrnicia i voia bun a oamenilor lui. ntreb pe un
bieandru: Ce faci aici, flcoaule? Pi, ce s fac? Condeie! Condeie? Parc seamn cu
sgeile. Noi le spunem condeiele lui vod. De ce le spunei aa? Pentru c, la porunca lui
vod, cu ele vom scrie pe spatele dumanilor vrerea noastr de libertate. Frumos, flcoaule, l-a
ludat mria sa. Dar cerneal avei? Baieandrul s-a gndit o clip i a zis rspicat: Avem:
dragostea de ar care izvorte n climara inimii noastre.Mult s-a bucurat Mircea vod de asemenea
vorb; l-a srutat pe acel flcoa i l-a ntrebat: Cum te cheam? M cheam Stroe Dar domnia
ta cine eti i de unde vii? Ai s afli tu, cnd vom porni lupta, a surs voievodul, cu buntate. Apoi
a luat cuitul din mna bieandrului i a ncrustat pe o sgeat litera S, iar pe alta M. I le-a pus n
tolb i a zis: Pe astea s le foloseti numai la mare primejdie. L-a intit cu privirea pe Stroe, a
zmbit, a urat tuturor spor la treab i a plecat. nelegei: nu voia s tie satul c el, vod nsui, a
venit n cercetare.
Rmas ntre ai si, Stroe a privit cu luare aminte sgeile ncrustate cu litere i le-a aezat n tolb, s le
foloseasc aa cum a zis acel drume tainic.

 snoava

definiie, accepiuni .terminologice

In general, snoava este definit drept specie a literaturii populare, cu multiple i strvechi infiltraii
in cea cult, constand intr-o scurt naraiune cu intenii umoristico-satirice, in care elementele realiste
(i, uneori, naturaliste) sunt impinse cateodat pan la limita verosimilului, fr ins a se trece decat
rareori in fantastic
Cuvantul snoav provine din vechea sloav izu nova=din nou. In sens larg, snoava este numit
poveste glumea,poveste cu mscrici, cu minciuni, bazaconii, parascovenii, taclale
Folcloritii i istoricii literari remarc dimensiunea ei redus n comparaie cu basmul, apoi faptul c
ea demasc aspecte negative din societate, defecte umane, vicii sociale, intind efecte moralizatoare
n sensul ndreptrii rului prin afirmarea principiilor eticii populare. Prin caracterul lor satiric i
moralizator, snoavele se refer nu la oameni ca persoane, ci la caracterul acestora, la slbiciuni i
defecte, nct din coninutul lor, se poate constitui un manual de moral popular, n care leneii,
protii, mincinoii, beivii, lacomii, hrpreii, linguitorii .a. sunt biciuii cu armele rului i
ridicolului. Umorul ia forme variate: de la rsul
sntos i inofensiv, n cascade, pn la cel sarcastic
Aadar funcionalitatea snoavei const n restabilirea unor norme ale eticii populare nclcate de
comportamente reprobabile.
In vecintatea snoavei s-a nscut gluma, considerat de unii o subspecie a snoavei. Gluma este o
naraiune scurt i concentrat, incheiat cu o poant, ce evideniaz iscusina i inteligena
creatorului ei. In timp ce snoava aparine, prin origine i coninut, mediului rural, gluma are o origine
livresc i este specific mediului citadin. Ea s-a nscut datorit vieii moderne ahtiat dup povestiri
acurte, cu poante vesele, care solicit asculttorilor o atenie de scurt durat.
Spre deosebire de celelalte specii amintite, snoava clasic are un statut literar distinct, prin
vitalitatea exprimat i prin aria larg de rspandire. De obicei, povestitorul de snoave este un
temperament vesel, dotat cu spirit critic, inventiv i cu putere de sintez. Exist mai
multe tipuri de povestitori de snoave:
a) povestitori de snoave tradiionale;
b) povestitori de bancuri i anecdote;
c) povestitori de snoave licenioase sau de glume fr perdea.
Din perspectiv cronologic, snoavele au fost introduse din coleciile de basme ale folcloritilor
incepand cu epoca romantic. Prima colecie este cea a frailor Grimm din 1812, iar in cultura roman
prima colecie care include snoave aparine frailor germani
Arthur i Albert Scholtt, din 1845. Au urmat coleciile lui Petre Ispirescu, I. C. Fundescu, Theodor
Sperania .a.
Precum alte creaii populare, snoavele au constituit un preios izvor de inspiraie pentru scriitorii
notri din diferite epoci: I. Budai Deleanu, Anton Pann, Ion Creang, I.L. Caragiale
Pe de alt parte unii scriitori au prelucrat snoava popular, transpunand-o in versuri, cum a procedat
Petre Dulfu cu Isprvile lui Pcal.
Dup personajul principal din ele, snoavele au fost clasificate de ctre cercettorii strini in patru mari
grupe:
snoave despre proti;
snoave despre cstorii;
snoave care au ca personaj central femeia;
snoave care au ca personaj central brbatul.
Cercettorii romani au intocmit o tipologie pe temeiul familiilor de subiecte i inand seama de
personajele snoavei i de relaiilor lor sociale. Dup aceste criterii, au fost intocmite mai multe grupe:
snoave axate pe relaii sociale;
snoave care reflect relaii de familie;
snoave despre defecte fiziologice;
snoave despre armat, preoime .a.
Cele mai cunoscute i citite sunt snoavele romaneti care il au drept personaj principal pe Pcal, vestit
prin isteimea i aventurile sale comice.

Isprvile lui Pcal, de Petre Dulfu

Petre Dulfu are meritul de a fi versificat, intr-o viziune original,cunoscutele snoave despre
Pcal.Prin intermediul acestui personaj exponenial se exprim atitudinea omului simplu fa
de unele concepii retrograde, slbiciuni ori defecte omeneti, pe care experiena de via
multisecular a poporului le condamn i le sancioneaz. Sunt aduse in prim-plan aspecte
diverse din lumea satului de altdat i prezentate intr-o viziune realist, veridic.
I. Tematic i compoziie
Opera sa se remarc printr-o tematic variat: relaii sociale, familiale etc, intamplrile
gravitand in jurul lui Pcal, care este secondat de tipuri caracteristice din mediul rural:
preotul hapsan,boierul lipsit de omenie, femeia necredincioas, soul incornorat .a.
Umorul, ironia, zemflemeaua, satira sunt doar cateva din modalitile artistice folosite pentru
sancionarea rului, sub orice form ar aprea acesta.
Un Cuvant inainte de dimensiuni reduse subliniaz frumuseea snoavelor, rolul lor de-a
amuza i de-a instrui: Ce ne-am face tot cuamaruri, dac n-ar mai fi pe lume i cate-o
poveste plin de-nveselitoare glume ....
Compoziia ciclic a operei evideniaz, in cele XXIV de episoade, care se succed intr-un ritm
alert, calitile omului simplu, capacitatea de a invinge greutile vieii, pstrandu-i nealterate
cele mai alese insuiri sufleteti.
Aciunea este plasat in spaiul geografic romanesc, intr-un timp nedeterminat.
Vechimea povestirii, farmecul ei arhaic sunt sugerate cu ajutorul formulei introductive:
Nu azi, nici ieri, hei! de-atuncea apa-a curs pe Olt cam mult Undeva, pe-aici, sub cerul
scumpei neastre Romanii...
Prezena elementului miraculos se remarc in dou capitole:Fluierul fermecat i Moara
dracilor. Cadrul, populat cu elemente ale mitologiei cretine, rmane ins preponderent
realist.
Versificaia cu msuri lungi i ritmuri variate, adecvate coninutului de idei, rima
imperecheat, repetiiile, inversiunile etc., imprim versului cursivitate, muzicalitate i
dinamism.
Personajele sunt situate la antipod, avand caliti i defecte caracteristice: inelepciune,
generozitate, omenie sau dimpotriv:prostie, lene, egoism etc.
Cel care anim lumea satului romanesc este Pcal, eroul snoavelor i autorul atator
isprvi. El este compus pe contrastul dintre aparen i realitate. In aparen pare un prost, un
nerod, ins cititorul crii lui Petre Dulfu ii d seama repede c Pcal utilizeaz arta
prefctoriei, a disimulrii. El mimeaz prostia i buimceala pentru a-i prinde potrivnicii in
capcan, pedepsindu-i dup greelile comise.
Ciclul snoavelor lui Pcal se incheie rotund, prin revenirea personajului, dup ce a rscolit
lumea cu isprvile lui, evideniindu-i pcatele i strambtile, in sat ca s vieuiasc
asemntor unui gospodar obinuit.
Prin suita de intamplri hazlii, prin umorul dens, ca i prin deosebita verv satiric se
realizeaz o oglindire a vieii i spiritualitii caracteristice poporului, din vremi imemorabile
pan astzi.
II.Caracterul satiric i educativ al snoavelor lui Petre Dulfu
a) Valori cognitive i morale
Atat snoava popular cat i cea cult evideniaz o serie intreag de antinomii: bun-ru;
inteligent-prost; cinstit-ho; harnic-lene;moral-imoral; stpan-slug; bogie-srcie;
dreptate-injustiie .a.

Aceste concepte i principii etice, trsturi de caracter i defecte general-umane nu sunt

prezentate abstract i nici sub forma unor propoziii moralizatoare, plate i plicticoase. Ele
transpar din spusele i conduita persoanelor, puse in situaii comice care stimuleaz rasul i
motiveaz satira.
Cele mai multe snoave vizeaz viciile i defectele oamenilor ca indivizi sau ale anumitor
colectiviti in ansamblul lor. In snoava lui Petre Dulfu se ridiculizeaz:
Prostia omeneasc ce apare in diferite ipostaze pentru c povestitorul contureaz, pe o scen
imaginar, o galerie de proti aflai in grade felurite, ceea ce provoac deopotriv o reacie de
respingere din partea cititorului i o stare de bun dispoziie cand descoper resorturile i
manifestrile acestuia. Protii sunt iniiatorii unor aciuni fr noim. Fie masculin, fie
feminin, prostia intreine hazul i, prin contrast, purific spiritul i lumineaz mintea.
Lenea masculin sau feminin care are un loc privilegiat in snoave.
Zgrcenia i lcomia ce sunt trsturi ale unor boieri sau preoi.Un preot se roag s fie
lungit ziua de lucru a secertorilor pentru a munci cat mai mult pe moia sa. Boierii zgarcii
sunt dispui s triasc numai cu ap de izvor sau cu fasole stricat, fapt ce provoac
cititorului sentimente de comptimire i condamnare, inveselind spiritele.
Femeia necredincioas care pune la cale diferite farse pentru a-i
inela brbatul. Situaiile prezentate devin comice, iar personajele
sunt ridiculizate, conduita lor fiind dezaprobat de tinerii cititori.
Relaia stpn-slug ce pune in eviden trsturile pozitive de caracter fa de cele
negative. Pe de-o parte avem: inteligena, inelepciunea, cinstea, spiritul practic, aspiraia spre
adevr i dreptate, iar pe de alt parte avem: prostia, lenea, stangcia, rutatea. Personajele cu
defecte fac gafe, sunt incapabile de a judeca in mod corect faptele i cad uor in ridicol.
Intrucat Pcal este un erou comic al snoavei romaneti, se pune intrebarea: in ce msur este
un model de conduit pentru cititorul tanr? Sigur, acesta il simpatizeaz pentru isteimea,
inteligena i inventivitatea puse in serviciul restabilirii dreptii i adevrului. Apoi,colarul
se distreaz copios de pe urma farselor inscenate de erou potrivnicilor si. Ins, atunci cand
Pcal devine crud, rzbuntor, chiar sadic, el se transform in antimodel pentru tinerii
aflai in plin proces formativ.
III. Lectura interpretativ modalitate de accesibilizare a
snoavelor lui Petre Dulfu
Lectura interpretativ este o metod care const in explorarea asociaiilor personale i a
sentimentelor provocate de un text, analiza implicaiilor premiselor sale.
Discutarea reaciilor cititorului
Elevii pot inelege mai profund textul snoavelor dac sunt incurajai s-i exploreze propriile
sentimente i asociaii determinate de acesta. Se vor simi mai implicai in lectur dac
observ c reaciile lor intereseaz.
Intrebrile prin care se obin rspunsuri personale sunt de trei feluri:
ce ai observat in textul snoavei citite? Ce pri din text ai reinut in mod deosebit? De ce?
La ce v-au fcut s v gandii aceste pri reinute? Cum v-au fcut s v simii aceste
pri?
Aceast discuie legat de reacia cititorului la citirea snoavelor, a peripeiilor lui Pcal, poate
duce la discuii interesante dac invtorul va ine seama de urmtoarele aspecte:
- s-ar putea ca el s fie nevoit s demonstreze ce fel de rspunsuri ateapt;
- trebuie s reduc discuia la povestire;
- nu trebuie s corecteze rspunsurile elevilor.
Reeaua personajelor este o metod care ii face pe elevi s reflecteze la un text literar i s
fac asociaii personale cu textul, s exploreze problemele ridicate de acesta i s discute
trsturile literare care il caracterizeaz.

Este o metod grafic de descriere a personajelor i de argumentare a descrierii. Elevii scriu

numele personajului intr-un cerc in mijlocul paginii. Apoi, in cercuri satelit in jurul cercului
cu nume,scriu cuvinte care caracterizeaz acel personaj.
Un alt instrument cu multiple intrebuinri care ii incurajeaz pe elevi s reflecteze le ceea ce
au citit i s vin cu idei pentru ale discuta in clas este caietul de impresii de lectur. Se
cere elevilor s impart paginile caietului in dou: in partea stang se vor scrie
fragmentele din text care le-au atras atenia, iar in partea dreapt, elevii vor scrie un
comentariu despre fragmentul respectiv. Invtorul poate s-i pun pe elevi s schimbe
caietele intre ei i s comenteze insemnrile celuilalt sau poate s adune caietele elevilor i s
le comenteze cu intreaga clas.
Isprvile lui Pcal de Petre Dulfu sunt indrgite de ctre elevi datorit umorului ce rezult
din ele, dar mai ales datorit personajului principal, Pcal, care este iubit din pricina modului
original in care iese din incurcturi i gsete rezolvri la anumite probleme, a modului in care
ii pedepsete pe mincinoi, zgarcii, lenei etc.

Ba s m u l

1. BASMUL. definie, tematic, structuri compoziionale, trsturi caracteristice.

a. Definie : Specia genului epic, naraiune in proz, indeosebi, i mai puin in versuri in cuprinsul
creia cu mijloace tradiionale se povestesc intamplri fantastice, puse pe seama unor personaje sau
fore supranaturale din domeniu irealului..Basmul este specie a genului epic, naraiune in proz
indeosebi i mai puin in versuri, in cuprinsul creia, cu ajutorul unor mijloace tradiionale se
povestesc intamplri fantastice, puse pe seama unor personaje sau fore supranaturale, din domeniul
irealului. G. Clinescu considera basmul o oper de creaie literar cu o genez special, o oglindire
a vieii in moduri fabuloase, un gen
vast, depind cu mult romanul, fiind mitologie, etic, tiin, observaie moral.
2.Teme i motive:
Tema general a basmului este lupta dintre bine i ru,caracterizat ins diferit ca lupt intre dreptate
i nedreptate, adevr i minciun, curaj i laitate, buntate i rutate, hrnicie i lene,generozitate i
egoism.
Dintre motivele frecvent intalnite in basme s-ar putea enumera:
- existena umana limitat la timp( Tineree fr btranee i via fr de moarte)
- mama vitreg (Fata babei i fata moneagului)
- eliberarea astrelor (Greuceanu)
- implinirea unui legmant, a unei meniri (Ursitorile, Frumoasa din pdurea adormit de Fraii Grimm)
.Aceste motive pot exista in cuprinsul aceluiai basm.
Basmele dezvolt o tem general , aceea a luptei dintre bine i ru, determinat de complexitatea
vieii i prezentat intr-o mare varietate de aspecte conflictuale:
- sociale (bogie-srcie, exploatare-lupta impotriva acesteia);
- morale (lene-hrnicie, ingamfare-modestie, laitate-curaj, viclenie-cinste, minciun-adevr, egoismgenerozitate);
- estetice(curenie-frumusee).
Majoritatea basmelor soluioneaz conflictul prin victoria forelor binelui asupra forelor rului.
Finalul tragic desprinde basmul Scufia Roie de Ch.Perrault din irul celor incadrate in aceast
schem tip, in care binele invinge rul. Morala explic aceast atitudine a scriitorului prin faptul c
povestea se adreseaz i varstelor in care raiunea trebuie s
devin latura dominant cu menirea de a ne chezura faptele. Astfel:
...n-are rost s fim mcar mirai
Atuncia cand de lup suntem mancai.
Forele binelui sunt reprezentate de personaje care au insuiri pozitive de caracter: vitejie, cinste,
modestie, generozitate, spirit de sacrificiu, puritate sufleteasc, curaj, frumusee fizic i sufleteasc,
sensibilitate.
a. Structur i compoziie
Definirea basmului subliniaz ca not caracteristic, prezena miracolului, fantasticului, deci
desfurarea epic a acestuia cuprinde intamplri supranaturale.
Naraiunea, impletind miracolul, fantasticul cu realul, se structureaz intr-un anumit tipar
compoziional. Timpul desfurrii aciunii are fie valori arhaice, fie fabuloase, toate aduse intr-un
etern prezent Curgerea lui are alte ritmuri decat cele fireti, sunt posibile intoarceri in trecut, opriri
ale prezentului, triri in viitor.
Aceste valori ilustreaz aspiraiile omului de a invinge o categorie obiectiv a existenei.
Spaiul este alctuit fie din elemente reale reorganizate intr-o modalitate nou, specific basmului, fie
din elemente fantastice ca tramul cellalt, codrul de aram etc.
Caracteristice sunt formulele tradiionale consacrate, introductive, mediane i finale, care
marcheaz structura subiectului.
Formulele introductive au ca scop prezentarea altor valori ale timpului
i spaiului, desprinderea din logica realului. Unele sunt succinte A fost odat ca niciodat (FtFzrumos din lacrim), dar altele se realizeaz prin proz ritmat i cuprind numeroase elemente pline
de umor: A fost o dat ca niciodat; c de n-ar fi nu s-ar povesti, de
cand fcea ploporul pere i rchita micunele (Tineree fr btranee i via fr de maorte).

Subiectul se organizeaz gradat, cu ajutorul repetiiei. Astfel, incercrile la care este supus
personajul principal sunt, de obicei, trei, apte, nou, dousprezece, fiecare de o dificultate sporit i
evideniindu-i o nou trstur.
Personajele sunt de varst, sex, stare social, structur etic diferit, reale sau fantastice, miraculoase,
dar construite in esen dup aceleai modele. Frumuseea fizic se armonizeaz cu marile valori etice,
iar infirmitatea fizic, uraenia, cu defectele morale. Ele devin simboluri ale binelui sau ale rului, ale
frumosului sau ale uratului.
Elemente ale miraculosului i fantasticului sunt prezentate fie prin inzestrarea personajelor cu fore
supranaturale, fie prin metamorfozarea unora sau chiar prin structura iniial a eroilor. Fantasticul
imbrac forme diferite dup momentul concret istoric, geografic. natura, prin elementele ei
personificate, vine in sprijinul personajelor principale, mesagere ale binelui. Plsmuirile miraculoase
pot fi plsmuiri ale rului ca: zmei, mume ale pdurii, diavoli etc.
Basmul este o pledoarie pentru valorile extern umane, pentru bine i frumos, de aceea se adreseaz
tuturor varstelor, mai ales copilriei. Prin repetarea unor elemente de structur compoziional
,prin liniaritatea personajelor, devine un excepional material literar
accesibil celor mai mici varste.
Dup originea lor, basmele pot fi populare i culte, cele populare fiind supuse variabilitii, datorit
circulrii lor pe cale oral, cele culte rmanand in forma in care au fost create.
Personajele negative sunt de obicei fantastice (zmei, balauri, zgripuroaice, vrjitoare, iele, strigoi,
draci), dar i reale (mama vitreg, surorile i fraii invidioi, spanul, curteanul, sfetnicul
mincinos) cu chip de monstru, animal sau om, personajele negative sunt dominate de ur impotriva
oamenilor, de viclenie, de laitate, lcomie, cruzime.
Dei au o for fizic extraordinar, personajele fantastice (zmei, balauri, zgripuroaice, zmeoaice,
muma Pdurii) sunt vulnerabile, nu dispun de inteligen, perspicacitate, caliti
indispensabile in confruntare cu dumanul, de aceea sunt invinse de eroii pozitivi mai slabi, dar cu mai
mult minte.
In basme eroii i aciunile se grupeaz dup nite numere fatidice care se repet. Trei sunt
metamorfozrile lui Ft-Frumos, trei sunt iezii caprei, Cenureasa merge la mormantul mamei de trei
ori pe zi, iar la bal trei nopi la rand. 7, 9, 12, 17, 77 (3 feciori, 3 fete, 3
zmei, 3 zmeoaice, 3 mri, 3 ri etc.)
Formele introductive ca: A fost o dat ca niciodat; c de n-ar fi nu s-ar povesti, de cand fcea
ploporul pere i rchita micunele, de cand se bteau urii in coade etc. au ca scop
prezentarea altor valori ale timpului i ale spaiului, desprinderea de logica realului.
Formulele mediane asigur continuitatea intre episoadele, meninand viu interesul cititorului
Ascultai, boieri, cuvantul din poveste, cci d-aci inainte mai frumos imi este. Formulele finale
reamintesc necesitatea reintoarcerii la realitate, revenirii in lumea
prezentat alegoric.
In general basmele au un caracter moralizator .
Sub raport compoziional, aciunea basmelor se plaseaz intrun
timp arhaic fabulos care creeaz totui impresia unui prezent etern i intr-un spaiu nedeterminat, dar,
in linii mari aceleai: codrii neumblai, imprii indeprtate, tramul cellalt, palate i grdini din
aram, argint i aur, sau bordeie umile care ascund comori
inestimabile, muni care se bat in capete.
Subiectul se structureaz in nite abloane cunoscute: feciorul cel mic e intotdeauna mai iste, fugarii
arunc in calea zmeoaicei obstacole, mama vitreg gonete fata moului, fiinele crora li s-a fcut un
bine, ajut personajele pozitive.
Tema general a basmului, lupta dintre bine i ru, sfarind cu victoria Binelui se impletete cu unele
teme secundare. Acestea imbogesc, prin detalii, aspectul general de via de la care pleac scriitorul,
exprimand dragoste, ur, invidie, gelozie, buntate, rutate etc.

Alte coordonate ale basmului

1) atemporalitatea se exprim prin formula introductiv: ,,A fost odat ca niciodatpe cand erau
mutele cat glutele / i le prindeau vantorii cu putile; pe cand purecele zbura in slava cerului i
se lsa pe foaia teiului.(Dumitru Stncescu, Fratele Bucic).
2) spaiul poate fi ,,tramul cellalt, tramul de dincolo, ,, moia Scorpiei, a Gheonoaiei:ara
,,erpilor, a oarecilor i corespunde timpuli nedeterminat. Ft-Frumos parcurge spaii terestre,
aeriene sau acvatice, potrivit dimensiunii fantastice a planului epic.
3) visul constituie unul din mijloacele de realizare a dorinelor eroului, alturi de elementul fantastic a
planului epic.
4) metamorfozarea este una dintre multiplele posibiliti de intruchipri succesive; mancand jar, calul
slab i rpciugos devine frumos i gata s-i slujeasc stpanul; o fat de imprat se transform in
broasc raioas, iar peste noapte se metamorfozeaz intr-o zan incanttoare
Tehnica narrii
a) nararea linear implic o expunere uniform, fr complicaii, care se realizeaz la un singur nivel
al relatrii. Exemplu: Ft Frumos pleac in cutarea iubitei, cu care se va cstori.
b) nararea ascendent se distinge printr-o relatare mai complex, conflictul aprand in prim plan.
Eroul svarete lucruri ieite din comun, situadu-se la al doilea nivel al relatrii.
Astfel, in Porcul fermecat, nerespectarea legmantului are consecine prin gradarea aciunii spre
punctul culminant i spre deznodmant.
Formula final urmrete readucerea cititorului din tramul fantasticului in cel real, prin modaliti
multiple: ironie, glum, parodie etc. De exemplu: ,,Iar eu, isprvind povestea, inclecai pe-o a i v
spusei dumneavoastr aa; inclecai p-un fus, s fie de minciun
cui a spus; inclecai pe-o lingur scurt, s nu mai atepte nimic de la mine cine-ascult( D.
Stncescu, Alte basme culese din gura poporului).
Intregul discurs fantastic, propriu basmului, se distinge printrun stil oral, in cadrul cruia adresarea
direct, monologul, dialogul, vorbele de duh, proverbele, zictorile, pasajele exclamative ii cele
interogative au rolul de a potena oralitatea ii implicit, de a starni interesul cititorului sau al
asculttorului pentru basm.

FLORIA DIN CODRU

Ioan Slavici
Ca i Eminescu i Creang, Slavici a cunoscut nc din copilrie tezaurul folclorului i a neles
concepia despre lume a poporului din rndurile cruia s-a ridicat.
Slavici ap recia b asmul pop ular ca sp ecia cea mai ap ropiat d e nclinaiile
s p i r i t u l u i s p r e fantastic, spre visare, dar care reprezint i chintesena nelepciunii i a
nzuinelor permanente ale poporului.Aadar, Slavici a gsit n folclor izvoare nesecate de inspiraie,
dar el nu a prelucrat mecanic c e e a c e i - a o f e r i t m o d e l u l p o p u l a r . S c r i i t o r u l a
a d u g a t e l e m e n t e n o i , m b o g i n d , p r e l u c r n d i dezvoltnd temele i
tradiiile folclorice i imprimnd povetilor o amprent personal.
O not caracteristic a unora din povetile lui Slavici este i acordarea rolului de
personaj principal fetei viteze i istee. Figura fetei dotate cu caliti deosebite este pe primul plan
n povetile:Ileana cea ireat, Limir-mprat, Floria din codru.
n povestea Floria din codru, Slavici a abordat un motiv ntlnit nu numai n Transilvania, ci i n
folclorul unor popoare mult mai ndeprtate, de unde a trecut apoi n culegerile i
prelucrrile multor creatori de basme: Muntenia Nrmuza, Moldova
Cine-i mai frumoas?,Ungaria Cea mai frumoas femeie din lume,Albania Fatime, Portugalia
Regina vanitoas , Germania i Rusia Alb ca Zpada.
La Slavici subiectul apare localizat i apropiat de realitatea satului romnesc.
Floria nu este fat de ar sau mprat, ci o fat fr prini, gsit n codru. Un crmar a plecat ntro diminea dup lemne n pdure i pe o poian plin de flori a gsit o feti ce se juca cu
nite pui de cprioar. Crmarul a lsat lemnele i a luat fata n brae, ducnd-o acas. Fata cu ct
cretea, cu att se fcea mai frumoas. Oamenii i-au spus Floare.Dar frumuseea Floriei trezete
gelozia mamei vitrege. Aceasta o pune pe Floria la tot felul de munci peste puterile ei, spre ai distruge frumuseea: s mture casa, crma, curtea, s fiarb mncare,s taie lemne, de diminea
pn noaptea.Ori de cte ori se vestea trecerea fiului de mprat pe la crm,
crciumreasa, dup ce se gtea, i ntreba oglinda dac e frumoas. Dar, de fiecare dat, oglinda
i spunea c tot mai frumoas e Floria.n cele din urm, pentru a scpa de ea, mama vitreg trimite pe
vrjitoarea Boana, s-o omoare n codru. Dar viaa Floriei este salvat. Baba Boana ia ochii de
cprioar care czuser la Floria n poal, i-i duce crciumresei, spunnd c sunt ai Floriei.Rmas
n codru, Floria nu dezndjduiete. Ajuns la casa unor hoi, i socotete nite oameni npstuii i
caut s le uureze viaa: le cur coliba, le face mncare, le coase hainele, i ngrijete, iastfel, prin
buntatea ei, reuete s-i transforme. Acetia se las de hoie.
Mama vitreg o urmrete pe Floria i ncearc s -o piard prin diferite obiecte vrjite:
inel,rochie,firul morii
. Hoii o scap de la moarte de dou ori, dar a treia oar ei nu mai reuesc i rmnlng sicriul ei,
priveghind-o pn mor toi. Aa o gsete fiul mpratului, care o duce la palat. Aici,fetele care aveau
grij de ea, i-au despletit prul i i-au scos firul morii.
Floria renvie i devine soia fiului de mprat.
Floria e personajul principal al basmului , care reprezint simbolul binelui. Se
afirm prin frumusee deosebit, prin hrnicie, tie s ia atitudine n lupta cu viaa,
nfruntnd greutile, fiind plin de curaj. La nceput hoii sunt personaje
nfricotoare, dar, datorit Floriei, devin oameni cinstii.
Influena pozitiv pe care Floria a exercitat-o asupra hoilor, pune n eviden o nsemnat ideetic i
estetic, aceea a eficacitii exemplului bun, a blndeii i gingiei n reeducarea unor oameni
nrvai.
Slavici a adugat noi valori i semn ificaii substratului etic al creaiei populare.
Sporirea s e m n i f i c a i i l o r e t i c e s e r e a l i z e a z i p r i n c o n t u r a r e a u n u i p r o f i l
m o r a l , p r e c u m i m o d u l n c a r e concepe finalul basmelor sale.Datorit profundului caracter
etic, se vdete i valoarea educativ a povetii Floria din codru
.Deosebitele sale caliti morale sunt modele demne de urmat de cei

Scufia Roie
de Ch.Perrault
Scufia Roie este un basm din folclorul european despre o tnr fat i un lup mare i ru.
Povestea are mai multe variante. A fost culeas de folcloristul Charles Perrault (cu
denumirea Le Petit Chaperon Rouge) i de fraii Grimm (Rotkppchen). Povestea are numrul
333 n sistemul de clasificare Aarne-Thompson a povetilor.
Primul volum al colectiei de basme Kinder- und Hausmarchen (Povesti pentru copii si
familie), aparut la 20 decembrie 1812, continea 86 de povesti, iar cel de-al doilea, lansat peste
doi ani, avea 70 de basme.
Cele doua volume scrise de fratii Grimm (Jacob i Wilhelm folcloristi, lingvisti, filologi
germani, doctori in drept) contineau, printre multe altele, povesti cunoscute in toata lumea
precum Alba ca zapada, Croitorasul cel viteaz, Cenusareasa, Cei trei purcelusi, Lampa lui
Aladin si Hansel i Gretel.
Scufita Rosie este o poveste ce-si are radacinile in folclorul francez al secolului al 17-lea si a
cunoscut numeroase versiuni inclusiv cea a lui Clarles Perrault -, dar poate cea mai celebra
este cea publicata de Fratii Grimm.
Ea face parte din primul volum de povesti, aparut in urma cu 200 de ani.
Scufia Roie de Ch. Perrault este una din povetile cele mai ndrgite de copii.
Tema o constituie prezentarea urmrilor tragice ale naivitii i credulitii, iar mesajul
subliniaz necesitatea cunoaterii realitii.
n Scufia Roie, fetia reprezint buntatea.
Ea este asculttoare, naiv, credul, vesel, sensibil la frumuseile naturii.
n Scufia Roie, lupul reprezint rutatea, viclenia, lcomia.
Personajele basmului se grupeaz n cupluri opuse pentru a ilustra tema, pentru a dezvolta i
a rezolva conflictul dintre bine i ru.
Mijloacele eseniale n crearea lor sunt: hiperbola (nzestrarea cu trsturi peste msura
puterilor omeneti), antiteza (bine-ru, real-fantastic), personificarea (animalelor, a psrilor,
florilor capra, iezii, lupul.)

Alb ca Zpada
de Fraii Grimm
Tema basmului Alb ca Zpada de Fraii Grimm este rutatea mamei vitrege, moment
frecvent ntlnit n basmele tuturor popoarelor. Personajele principale sunt concepute n
antitez: Mesajul basmului este victoria dreptii i a buntii asupra nedreptii i rului.
Carl Gustav JUNG consider basmul drept o subtil etalare a arhetipurilor, despre care sub
contientul colectiv al populaiei din zona etnocultural european are cunotin i le
exemplific n forma basmului. Albul zpezii este simbolul arhetipal al sufletului
nentinat,negrul abanosului i al prului prinesei contrasteaz cu albul, deci
constituie simbolul dualitii, roul sngelui i al buzelor prinesei reprezint vitalitatea
confruntat cu realitatea dual, gelozia reginei mame vitrege reprezint lupta ancestral dintre
forele antagonice ale binelui i rului, mama vitreg nsi corespunde umbrei ultraprotectoare, purttoare de karm, a mamei nefaste, dominante, a crei greeli trebuiesc pltite
de ctre copii.
Interpretri filosofice i mistice:
Etnologii i antropologii LutzR HRICH i Heinz RLLECKE atribuie albului zpezii
valoarea simbolic a sufletului (cel al reginei mame adevrate i cel al prinesei,care trebuie s
se desvreasc n evoluia ei pmntean). Negrul abanosului i al prului copilei sugereaz
premonitoriu spectrul morii. Tot din abanos este confecionat i sicriul cu perei de sticl.
Stigmatul morii i mpiedic att pe vntor ct i pe animalele slbatice s-i fac vreun ru
prinesei. Comportamentul, recuzita i instrumentarul reginei vitrege vrjitoare reflect
implicarea maleficului: oglinda ca reflexie a atoatecunoaterii dobndite, seducia combinat
cu prefctoria,transvestirea i atentatele repetate, crima reuit prin mrul otrvit toate sunt
aluzii directe la ntruchiparea biblic a rului, arpele din grdina raiului. Frica n etapele ei de
fobie i angoas, culminat n moartea prin paralizie i blocarea organului iubirii, inima
prinesei, de ctre regina vrjitoare, toate nu sunt dect apanajul arhetipului de malefic.
Interpretri antroposofice:
Cercettoarea Friedel LENZ relateaz
elegant punctul de vedere antroposofic: Casa piticilor este simbolul corpului de copil, iar cei
apte pitici sunt forele elementare sau principiile de care ascult fiina infantil n evoluia ei
temporal i care se supune misticii cifrei apte, simbolul timpului i al mplinirii progresive a
misiunii asumate. mprirea mrului otrvit semnific contopirea cu entitatea antagonic
pentru a o cunoate, pentru a-i nva lecia i pentru a-i ndeplini misiunea, a crei rezolvare
poate veni numai din propriul interior (refuzul de a muri i regurgitarea mrului otrvit),
pentru a-i mplini contopirea sufletului cu spiritul (nunta sacr cu prinul, revenirea la
unitate) prin alchimia sublimrii transcendente.
Trinitatea i reflexiile funcionale ale acesteia determin regulile jocului evoluiei pe care o
parcurge prinesa din basm.
Alb ca Zpada prin natura ei imaculat semnific spiritul fiinei umane, esena
vieii,scnteia divin dttoare de via, subiectul basmului. La nceput este o copil
neprihnit dar totodat netiutoare. Pentru a cunoate fericirea adevrat, cea n cunoatere,
este imperativ nevoie s-i cunoasc valoarea, adic dificultatea cu care aceasta se obine i se
pstreaz.
Instrumentul acestei nvturi,sufletul, este vehicolul atribuit spiritului Alb ca Zpada, rolul
de prines (cu toate cele de trebuin pentru a fi fericit, la palat are tot de ce are nevoie) dar
care n ciuda condiiilor date trebuie s treac prin traume i ncercri emoionale i s-i
cleasc voina, tenacitatea i instinctul de supravieuire.

n fine,trupul att de frumos al prinesei este inta urii reginei vrjitoare, este lcaul
sufletului cel mai expus traumatizrii: sugrumarea cu corsetul-cingtoare (aluzie la mediul
artificial care ne ucide ncet), otrvirea cu piaptnul coroziv (aluzie la chimicalele pe care le
folosim fr discernmnt), ca apoi s fie otrvit prin alimentaie (mrul cu E-uri toxice i
provocatoare de stop cardiac)
Credina este virtutea care o scap pe prines din atentatele nereuite ale vrjitoarei,
credina care o ine n via pn la venirea piticilor.
Sperana n protecia divin i n izbvirea de trudele la care este supus constituie motivaia
prinesei pentru a nu dispera i pentru a merge mai departe.
Cu toat nelepciunea ei nnscut, Alb ca Zpada cade victim curiozitii ei necumptate,
care o face s devin imprudent, s-i coboare garda, gest ce-i va fi fatal.
Iubirea(agap) necondiionat a piticilor ct i patima (fileos) prinului care se condenseaz
n dragoste(eros) la momentul srutului o salveaz n cele din urm.
Deznodmntul intrigii las s se ntrevad pentru auditoriu (pentru copiii care ascult
fascinai i cutremurai firul basmului) credina c esena primordial spiritual, neprihnit i
alb ca zpada a fiinei umane supravieuiete ori cror ncercri, chiar i morii sufletului
i a trupului.Copiii afl i cred c sufletul entitiialbe ca zpada accede ntr -un final la
starea att de mult dorit fericirea n contopirea cstoriei cu prinul,devenind una cu
jumtatea complementar, cu sufletul pereche predestinat. Pentru aceasta i pentru a-i nva
lecia de via, prinesa trebuie s ndure exerciiul trecerii prin dificultile vieii, fr s
crcneasc, cu toate chinurile i torturile la care este expus trupul i psihicul ei, ambele att de
frumoase, dup chipul i asemnarea forei supreme n univers. Numai atunci cnd credina,
voina i fptuirea Albei ca Zpada se ntlnesc, se suprapun, atunci apare prinul i o
mntuiete, svrind alchimia ntregirii, a strii de beatitudine mplinit.
La nunta (contopirea) celor dou suflete pereche, fora antagonic malefic se autodistruge
(regina vitreg danseaz n papucii ncini n foc pn cnd cade rpus), pentru c i-a
ncheiat misiunea i evoluia spiritului neprihnit este ncheiat, i-a dobndit nelepciunea
prinexperien.
Cercul s-a nchis, creaia divin s-a ntors acas la creatorulsu, mai bogat, mai mplinit
cu contiina de via a fiinrii
Ipoteza mesajului despre anatomia subtil a fiinei umane
ntr-adevr casa piticilor este refugiul Albei ca Zpada, locul de unde numai poate fi izgonit,
unde se simte protejat. Copiii asociaz n subcontient csua piticilor cu lcaul sufletului
nnobilat cu spiritul neprihnit. Csua se afl departe (dar accesibil) peste apte muni i apte
vi aluzie la cele apte nveliuri sau corpuri ale fiinei umane ce trebuiesc penetrate i
depite pentru a ajunge la esen.Tot n csu prinesa gsete cele de trebuin pentru a
supravieui:hran i butur, igien i odihn, sentimentul de apartene, respectul cuvenit i
bucuria asociat, libertatea de autodeterminare (adic cele 5 nevoi primare identificate de
psihologul i teoreticianul managementului Abraham MASLOW n 1958).
Fiinele care ofer aprovizionarea cu cele de trebuin sunt piticii, care scurm mruntaiele
pmntului pentru minerale (metale materiale utilitare), nestemate (bogiile de pmntsurs de bunstare i cunoatere), folosesc focul (nu necesit comentarii), aduc apa (fr
comentarii)i taie lemnele (iari fr comentarii) toate elemente primordiale n accepiunea
simbolic a Taoismului din China antic.
Altfel spus, piticii sunt proieciile miniaturiale din esena fiinei umane, fiecare corespunde
unui anumit corp din anatomia subtil, menirea lor fiind aceea de a procura, de a gestiona i
de a vehicula cele de trebuin fiinei ca ntreg. Astfel, funcia piticilor este aceea a centrilor
energetici, a chakrelor din mistica hindus, a vrtejurilor de lumin din mistica chinezi
corean.De altminteri, aa cum fiecruia dintre corpurile subtile i se atribuie o culoare
dominant, aa i piticii sunt reprezentai n ilustraiile basmului cu straie i mai ales cu

cciuli de culori diferite. Ba mai mult, n filmul de animaie Alb ca Zpada i cei apte
pitici, capodoper a cineastului Walt DISNEY din 1937, numele i comportamentul piticilor
parodizeaz trsturile comportamentale asociate chakrelor disfuncionale. Tabelul din anex
red denumirile piticilor n mai multe limbi de circulaie internaional ct i semnificaia
romneasc a numelui.
Tot n tabel prezentm culorile atribuite fiecruia dintre pitici, centrul energetic asociat i
unele dintre caracteristicile disfunciilor la chakre n forma parodizat de ctre echipa lui
Disney.
Dac urmrim cu atenie trsturile persiflate ale piticilor, recunoatem lesne comportamente
tipice ale oamenilor imperfeci. Chiar i aa, Alb ca Zpada le acord respectul cuvenit i i
rspltete cu iubirea ei necondiionat.
Ideea transmis subcontientului copiilor este ct se poate de nobil i moralizatoare un
ndemn la respectarea i iubirea tuturor fiinelor, fr a-i judeca i condamna, ca fiind creaturi
ale Divinitii.

Ion Creanga
Capra cu trei iezi
n povestirile, basmele i amintirile lui, Creang nfieaz societatea rural, satul sub regim feudal,
acela in care el insui a trit. i cum avem de a face cu o creaie obiectiv n multe din aspectele
operei, se pot urmri, pe lang ecourile evenimentelor contemporane, tipurile caracteristice.
La inceput Creang e socotit de Maiorescu, nsui un scriitor popular, povestitor de poveti folclorice.
Se pot gsi ntr-adevr prototipuri ale povetilor sale in folclorul universal, dar ce e curios, mai puin
local. Astfel Soacra cu trei nurori seamn cu soacra din culegerea armeneasc a lui Mina Ceraz.
Tema din Capra cu trei iezi seamn cu fabula lui La Fontaine Le loup, Le chevre et le chevreau;
Pungua cu doi bani exist in Panchatantra i la Esop, Povestea porcului , o gsim in Straparola de
Caravaggio ori in Contes de fees de Contesa a Aulnoy, in basmele sseti culese de Iosif Haltrich.
Creang nu e folclorist, ci un prozator, un autor cult nu atat de poveti, cat de nuvele.
ntr-adevr, ceea ce sare n ochi n povetile lui Creang este lipsa lor aproape total de fantastic.
Doar peripeiile sunt uneori fantastice, dar eroii au virtui omeneti. Capra cu trei iezi e o
fabul pe tema copiilor care nu ascult sfaturile materne i a faptelor rele ce
nu rman fr (rs)plat. La fel, Pungua cu doi bani , este o fabul pe tema absurditii avariiei i
a capriciilor hazardului.
Povestea porcului infieaz reluand vechea legend a lui Amor i Psyche , urmrile nesbuite in
dragoste.
Povetile lui Creang au o desfurare dramatic, mijlocul obinuit de reprezentare al eroilor fiind
monologul sau dialogul. Mai mult decat prin ceea ce fac, eroii se caracterizeaz vorbind. Soacra
ciclitoare i nora deteapt, Dnil cel ingenios dup o faz de confuzie, moneagul flos din
POVESTEA PORCULUI; fata cuminte i invidioas din Fata babei i fata moneagului etc.
ntruct se exprim in formule fixe, citind proverbe sau zicale, toi vorbesc ca in teatrul clasic. La fel,
moneagul vine cu porcul, fiul su de suflet i cere strjerului s fie infiat impratului: - Dai de
tire impratului c-am venit noi.....
Ironia i jovialitatea sunt cele dou constante ale povetilor lui Creang.

Creang n-a fcut el insui aforisme ca marii moraliti, are ins in el cel mai inalt grad memoria
proverbelor i a zicalelor,urmnd in aceast direcie lui Negruzzi din Pcal i Tandal i luiAnton
Pann. Ins acetia erau autori hironisii, pe cand Creang nu
urmrete decat jovialitatea, hazul, inevitabil paremiologic cand nu te atepi: Vorba aceea: lucrul
ru nu piere cu una cu dou; Vorba ceea: paza bun trece primejdia rea; Vorba ceea: Ru-i cu ru, dar
mari ru ii fr ru; Vorba ceea: Nevoia inva pe cru.
Caiva tropi generalizai de uz se adaug la acest gnosism al clasicului Creang: -Plngea de srea
cmaa de pe dansa -(hiperbol), Inaintat la invtur pan la genunchiul
broatei(litot); Is mai aproape dinii decat prinii (metafor).
Cititorul lui Creang este mai intai izbit de mulimea mijloacelor tipice ale prozei sale.
O mare parte din energia expresiv a graiului nostru a fost pus la contribuia in paginile Amintirilor,
ale Povetilor ori ale Anecdotelor. Imaginile, metaforele, comparaiile lui Creang sunt proverbe
sau ziceri tipice ale poporului, expresii scoase din rarele rezervri al limbii.
S-au intocmit glosare ale lui Creang .S-ar putea alctui i bogatul inventar al zicerilor sale tipice, o
lucrare prin care ne-am putea da mai exact seama de partea poporului nostru care vorbete prin
Creang. Cu toate acestea, cine ar vedea in paginile lui Creang o simpl culegere folcloric, sau un
medium intampltor,prin care se rostete fantezia lingvistic a poporului, ar comite una din cele mai
grave erori ale judecii literare. Zicerile tipice sunt in cazul lui Creang mijloacele unui artist
individual. Pin ele ne vorbete un om al poporului, dar nu un exemplar impersonal i anonim.
Mulimea expresiilor tipice in scrisul lui Creang zugrvete o natur rustic i jovial, un stil
abundent, folosind formele oralitii. Interesul estetic al cazului lui Creang e c in el colectivitatea
popular a devenit artistul individual incantat s pluteasc pe marile ape ale graiului obtesc.
Buna dispoziie cu care folosete, intr-o propoziie voit exagerat, zicerile comune oamenilor si din
Humuleti, dovedete c pentru limba cu nesecatele ei posibiliti de culoare i umor, a incetat de a
mai fi o funciune spontan i incontient, pentru a deveni un mijloc reflectat in serviciul unor scopuri
artistice.
Problema stilistic pe care o impune proza lui Creang const din izolarea mijloacelor ei individuale,
mai uor de trecut cu vederea la el, tocmai din pricina numeroaselor elemente generale pe care le
folosete. Prin astfel de mijloace, Creang restituie povestirea
funciunii ei estetice primitive, care e de a se adresa nu unor cititori ,ci unui auditor, capabil de a fi
cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiului viu, cu tot ce poate transmite acesta peste
inelesul abstract al lucrurilor comunicate. Artistul se vdete in Creang nu numai prin puternicul lui
sim muzical care-l fcea s-i citeasc tare frazele,
pentru a le proba in ritmul i sonoritatea lor, dar i prin puterea vie cu care-i prezint scenele vzute.
Darurile muzicale ale lui Creang, de la oralitatea lui bogat in inflexiune pana la armonia
perioadelor sale, a fost mai tarziu observat ca un efect al transformrii conceptului poeziei, intrat
acum mai cu seam in jurul valorilor acustice ale cuvantului. Primii comentatori ai lui Creang au fost
ateni mai mult la puterea lui de a-i reprezenta vizual oamenii i lucrurile observate alt dat.
Adevrul este c Ion Creang nu e un descriptiv colorat, in felul lui Alecsandri. Peisajul e ca i
inexistent in paginile lui. Mai des se oprete el pentru a
zugrvi pe omul fizic, de pild flcul de munte al crui portret insumat din comparaii i epitete
generale rmane totui in amintire. Epitetul lui Creang va fi totdeauna general i valoarea picturilor
lui nu trebuie cutat in rpirea aspectelor strict individuale ale lucrurilor
i oamenilor, incat in evocarea scenelor de micare, in care trama narativ, bogat in verbe, opereaz
adevrate minuni.
Unic prin geniul lui oral, Creang apare, prin neasemnatele lui puteri de a evoca viaa, un scriitor
din linia realismului lui Negruzzi, rmanand un reprezentant tipic al Junimii prin acea vigoare a
contiinei artistice care-l unete aa de strans cu Maiorescu i Eminescu, bucuroi din primul moment
de faptul de a fi ghicit in el o contiin inrudit.
Pornind de la un motiv de larg circulaie n folclorul naional
i universal (Europa, Asia, America), Creang a creat povestea Capra cu trei iezi.
In povestea animalier Capra cu trei iezi se nareaz despre o capr care avea trei iezi crora
le-a spus s nu deschid ua nimnui cat timp ea va fi dup mancare. Pentru a o recunoate pe ea, le-a
cantat un cantec. Ins lupul auzind acest cantec, a mers i i-a

ascuit dinii i le-a cantat iezilor. Cel mare srind s deschid ua, a fost primul pe care lupul l-a
mancat. Cel mijlociu s-a ascuns sub o covat, iar cel mic dup horn . Lupul dup ce a mancat iedul cel
mare,se aaz pe covat pentru a se odihni. Dar strnutand lupul, iedul cel
mijlociu i-a spus sntate. Descoperindu-l, l-a mancat i pe acesta.Cand se intoarce capra i vede c
numai iedul cel mic a mai rmas, se gandete cum s-l pcleasc pe lup i s rzbune moarte iezilor
si. Atunci ea pregtete o mas cu multe bunti, sap o groap mare peste care pune un covor i
masa. Chemandu-l pe lup la mas, acesta cand manca mai bine cade in groapa care era plin se foc.
Spunand lupului c aceasta e pedeapsa pentru c i-a mancat iezii. Capra apare in dou ipostaze cea de
mam grijulie i de bun gospodin priceput i harnic. Ea e sensibil, duioas, dar ii urte
dumanul perfid i e
neinduplecat in actul justiiar:- Ba nu cumetre, aa mi-a ars i mie inima dup ieziori
Lupul e de la-nceput un duman de lup......care de mult pndea un prilej ca s pape iezii, incrcat de
vicii, indiscret, trgea cu urechea la pretele din dosul casei cand vorbea capra cu danii, credtiu c ia carmi i i-a jumuli -.....cruzimea lui mergand pan la
acte gratuite(acela de a pune capetele iezilor mori la fereastr i de a umple pereii cu sange) E un
artist al disimulrii cu gustul vorbirii protocolare, silenioase, ca din scripturi: Apoi d, cumtria, se
vede c i lui D-zeu ii plac putii cei mai tineri, perfid, insinuand c nu el ar fi vinovatul. Lcomia lui e
zugrvit plastic. Atunci lupul nostru incepe a manca i gogl, ii mergeau sarmalele intregi pe gat.
Pornind de la un motiv de larg circulaie in folclorul naional i universal,Creang a creat aceast
poveste in care prezint drama mamei ai crei copii au fost ucii fr mil i care va pedepsi dup
merit pe cel care a clcat in picioare legile nescrise ale omenirii.
Metode de accesibilizare a mesajului: o discuiereea pe tema dac e bine s-i ascultm intotdeauna
pe prini?.Autorul profund demiurgic al operei lui Creang e poporul;
concepiile lui Creang sunt ale poporului; al lui Creang e numai talentul, pe care-l are din natere.
(G.Ibrileanu, Scriitori romani i strini,1921)
Realismul lui Creang este cu atat mai plin de interes cu cat cea mai mare parte din opera sa e de
domeniul fabulosului, unde anume scriitori de linie romantic cultivau idealismul. Nu e vorba numai
de realism in inelesul ingust al cuvantului, de culoarea local, geografic i etnic, cat de realism ca
metoda cu valoare universal, construit pe datele naturii i in spiritul ei. Intr-adevr, orice oper
trainic realist presupune interpretarea observaiei, extragerea inelesului fundamental al vieii de
unde i valoarea inalt, ideological
pedagogic a unei astfel de opere.
Pe vremea lui Creang nu puteau fi in chestiune decat dou moduri: realismul clasic, care observa
omul in varietatea caracterelor lui, dar relative static, iar al doilea mod, realismul critic, surprinzand
caracterele tipice in inlanuirea i motivarea istoric a vieii in devenire. (G.Calinescu, Prefaa la
I.Creang, Opere, E.S.P.L.A,1953) Opera lui Creang a trecut printr-un lung proces de asimilare,
fiind apreciat din ce in ce mai profund i devenind popular pe msur ce masele i-au recunoscut in
ea energiile lor creatoare, in direcia aspiraiilor lor.
Astzi, creaia sa, rspandit in ara noastr in numeroase ediii populare, este tradus in tot mai multe
limbi, bucurandu-se de o preuire unanim, universal, fapt pentru care pledm cu toat cldura
pentru (re)lectura lui Creang la orice varsta mai mic sau mai mare a copilririi.Prin acel ,, a fost
odat, trecerea dincolo de graniele lumii,
adic metafizica, se strecoar in copilria fiecrui om, i poate chiar a fiecrui popor, prinzand rdcini
atat de puternice incat vom socoti tot ce s-a nscut din mintea omului, intreaga noastr via drept o
realitate indiscutabil. Pe lang faptul c ne incant i ne poart pe alte tramuri, povestea este temeiul
insui al credinelor noastre.
Povestea inseamn mai mult decat aceast cltorie sau trecerea in alt lume. Printr-o datorie fireasc,
fiindc presupune o relaie intre oameni, povestea este legat intotdeauna de cei care ascult, iar uneori
intr-un chip mai puin vizibil de cel ce o
istorisete. Este asemenea unuia din obiectele magice pe care le-a
folosi in atatea randuri, ca de pild o oglind vorbitoare.

Neghini
B.St. Delavrancea
Barbu tefnescu Delavrancea creeaz opere fabuloase ce alctuiesc un segment
important al tezaurului literaturii pentru copii. Pornind de la teme si motive
specifice folclorului ,ceea ce a realizat marele Delavrancea, formeaz o ideal si
nemuritoare lume a copilariei, plina de maiestrie, care a uimit prin farmecul su
generatii dupa generatii.Ilustrata fiind in opere ca Bunica, Bunicul,
Povste, Departe,departe, intotdeauna i-a atras pe cei mici prin prezentarea
adevarului sub infatisarea unor povesti moralizatoare, cu un puternic impact
asupra cititorilor.
Neghinita este un basm de o valoare inestimabil, care a fost ndrgit de
cei care au descoperit tainele ascunse n coninutul su. ncepe prin tradiionala
formul de debut A fost odata nvaluit n incertitudine, ceea ce face
ca,prin neprecizarea timpului, povestea s poata fi mereu actual.
Incipitul basmului const n prezentarea vieii a doi batrani, care, i-au dorit
mereu ca existenta lor s fie luminat de naterea unui copil, dorin ce nu
moare chiar daca au ajuns la o varsta foarte naintat. Intr-una din zile, pe cand
femeia se afla singura acasa, apare ca prin minune, o faptura mica asemenea
unei neghine, care face ca inima bietei femei sa tresara la auzul
cuvantuluimama.
In cazul batranului, lacomia si patima banului, devin mai importante si mai
puternice decat sentimentul patern, motiv pentru care il vinde pe Neghinita unui
negustor, in schimbul a douazeci de pungi de galbeni. La randul lui, negustorul
daruieste mica faptura unui imparat, la curtea cruia, gandul lumii dupa cum
s-a prezentat babei, afla ceea ce credeau sfetnicii batrani, moment in care au fost
inlocuiti cu altii tineri,actiune ce a atras dupa sine de tronarea conducatorului,
ocazie ce favorizeaza cunoasterea vietii dure a poporului sau. Mergand prin
cetate si vazand greutatile si tulburarile celor multi, intrebandu-l pe Neghinita
care ar fi cauzele, acesta ii raspunde imparatului prin metafore ce nu am alt
scop decat cel moralizator. (imparatul este orb nu vede, este surd nu aude). Dupa
ce si-a recapatat tronul, imparatul intelege ca toate faptele pe care le savarsise nu
au fost gandite de el, ci soptite de Neghinita, fapt care a dus in cele din urma
la porunca de a fi ucis prin inec, in fantana de la curtea domneasca.Tema
fundamental ce se desprinde din acest basm este,ca in toate basmele,lupta
permanenta dintre bine si rau, dintre dreptate si nedreptate.
Sfarsitul tragic al personajului principal ne avertizeaz, c uneori, gndul bun
se face nevzut. Originalitatea este dat de modul surprinzator n care autorul

mbin umorul, cu teme precum ireversibilitatea timpului, imposibilitatea de

a face la batranete ce nu s-a putut la tinerete si nu in ultimul rand marile sensuri
ale vietii. (Ce nu e la timp, nu mai e niciodata).Neghinita este o pagina de
proza realista satiric deghizata in vesmintele basmului (I. Buzasi ),
deoarece autorul condamn inechitatea asocial.

Proza scurt
Schia.
Povestirea.
Nuvela.

Schia e o specie a genului epic in proz, cu dimensiuni reduse,care

infieaz un singur moment reprezentativ, sau un episod din viaa
unuia, sau a maxim dou, trei personaje.
Povestirile i schiele se impart astfel:
Povestiri i schie despre natur i vieuitoare
Ion Creang,Lev Tolstoi, Emil Garleanu, Al. Brtescu Voineti,
Povestiri i schie pe tema copilriei
o luminoase: I. Teodoreanu i M. Santimbreanu
o dramatice: V. Alecsandri, Vasile Porojan, H. C.
Andersen, Fetia cu chibriturile
Povestiri despre trecutul istoric:
C. Negruzzi Sobieski i romanii, Ion Creang, ciclul Mo Ion Roat.

,,D-l Goe
de I.L. Caragiale
Opera literara ,,D-l Goe a fost publicata in ziarul ,,Universul in 1901, apoi
inclusa in volumul ,,Momente si schite.
Titlul operei, alctuit din 2 substantive, unul comun ,,d-l si celalalt propriu ,,
Goe, anunta personajul principal si sugereaza fina ironie a prozatorului fata de
familiile care isi rasfata copiii, acordandu-le mai multa importanta decat li se
cuvine. Punctele de suspensie indeamna la meditatie asupra aspectelor de viata
infatisate.
Subiectul operei este simplu si infatiseaza doar un moment din viata
personajului principal: calatoria cu trenul la Bucuresti. Goe, impreuna cu cele
trei doamne: mamitica, mammare sit anti Mita, asteapta trenul din urbea X
pentru a pleca la Bucuresti, la parade de 10 Mai. Aceasta plimbare este oferita
,,puisorului cu scopul de a-l determina sa invete, ca sa nu mai ramana repetent.
Deci, Goe este personajul principal deoarece participa in toate momentele
actiunii, iar celalalte personaje actioneaza in functie de comportamentul si de
reactiile sale.
Mijloacele de caracterizare ale acestiu personaj sunt directe, ce se desprind din
spusele naratorului sau ale altor personaje, si indirecte, ce reies din
comportamenul, faptele,gandurile si vorbele baiatului.
Atitudinea dominanta din comportarea lui Goe este pretentia de a i se indeplini
totul si imediat. Chiar si trenul trebuie sa vina cand vrea el: ,,cu un ton de
comanda, zice incruntat :Mammare, de ce nu mai vine
Graba cu care il linisteste mam-mare, diminutivul cu care i se adreseaza
,,puisorul, gesturile pe care le face, acelea de a-l saruta mereu sau de a-I aranja
palaria, toate dovedesc ca Goe este un rasfatat. I se acorda o importanata
exagerata si nemeriata.
Pentru prezentarea portretului fizic, autorul nu da amanute referitoare la
infatisarea baiatului. Stim ca era de varsta uniu elev, si printr-o sumara descriere
se opreste la aspectul vestimentar, care sugeraza starea materiala buna a familiei:
,,Un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu insccriptia pe pamblica Le
foridable
Discutie filologica asupra cuvantului marinar reflecta incultura doamnelor, cat si
a lui Goe, precum si lipsa de respect a acestuia : <Vedeti ca sunteti proaste
amandoua ?>
Lipsa de educatie a lui Goe este tradata atat de comportament cat si de limbaj :
este agitat pana la venirea trenului, se stramba la tanarul care-i da un sfat bun,
scoate capulpe fereastr pierzandu-si astfel palaria si biletul.
Acestor greseli necorectate ale lui Goe li se adauga si altele din partea

doamnelor. Ele, insele needucate nu au capacitatea de a-i educa si pe altii.

Astfel, desi este in situatie de repetentie, baiatul este rasplatit cu o distractie la
Bucuresti. Daca face o nazdravenie nu este certat, ci admirat, imbratisat si
admirat : < e lucru mare cat e de destept>. <Destept>, <simtitor>, <e ceva de
speriat>, sunt trasaturi ce contureaza un fals portret a lui Goe facut de cele trei
doamne.
Comportamentul necuvincis al lui Goe este demonstrat de replicile si de
comportamentul sau : <sa moara>, <pe tine nu vreau>, cat si de tragere
semnalului de alarma. La aceasta intamplare din urma, era supravegheat de
mammare, aceasta nu-l dojeneste, ci ii ascunde fapta, prefacandu-se ca doarme
cu <puisorul> in brate.
Dialogul si naratiunea devin mijloace de caracterizare ale personajelor.
Frecventa dialogului imprima operei caracter scenic, de aceea opera a fost
deseori dramatizata, interventiile naratorului devenind adevarate indicatii de
regie.
Valoarea educativa a operei consta din contrastul dintre aparenta si realitate.
Doamnele vor sa para manierate, au pretentii de o educatie aleasa, dar foloseste
unele cuvinte gresit :< platiterara>, <ciucalata>, si unele cuvinte frantuzesti
folosite inclorect : <parol>, <la bulivar>
Naratorul, in ideea vadita de a ascunde , prin ras unele defecte, a creeat
personaje tipice, simbolice.
Goe este printre personajele lui Caragiale un Ionel mai mare si dezvoltat, facnd
trecerea la pleiada de Ionesti, Georgesti si Mitici.
Opera literara ,,D-l Goe a fost publicata in ziarul ,,Universul in 1901, apoi inclusa in
volumul ,,Momente si schitein acelasi an, la care scriitorul G. Ranetti aprecia:,,Nu momente,
ci monumente trebuia sa numesti admirabilul volum. q7t13tj
Titlul operei, alcatiut din 2 substantive, unul comun ,,d-l si celalalt propriu ,, Goe, anunta
personajul principal si sugereaza fina ironie a prozatorului fata de familiile care isi rasfata
copiii, acordandu-le mai multa importanta decat li se cuvine. Punctele de suspensie indeamna
la meditatie asupra aspectelor de viata infatisate.
Subiectul operei este simplu si infatiseaza doar un moment din viata personajului principal:
calatoria cu trenul la Bucuresti. Goe, impreuna cu cele trei doamne: mamitica, mammare sit
anti Mita, asteapta trenul din urbea X pentru a pleca la Bucuresti, la parade de 10 Mai.
Aceasta plimbare este oferita ,,puisorului cu scopul de a-l determina sa invete, ca sa nu mai
ramana repetent.
Deci, Goe este personajul principal deoarece participa in toate momentele actiunii, iar
celalalte personaje actioneaza in functie de comportamentul si de reactiile sale.
Mijloacele de caracterizare ale acestiu personaj sunt directe, ce se desprind din spusele
naratorului sau ale altor personaje, si indirecte, ce reies din co
mportamenul, faptele,gandurile si vorbele baiatului.
Atitudinea dominanta din comportarea lui Goe este pretentia de a i se indepl

Dumbrava minunat
de M. Sadoveanu
.Dumbrava minunat de M. Sadoveanu este o adevrat capodoper in ceea ce privete
realizarea personajului copil, precum i imbinarea miestrit a naraiunii faptelor cu
descrierile de natur.
Scriitorul folosete diferite procedee spre a-i reda un cat mai pronunat relief. In opoziie cu
chipul luminos al Lizuci, in valori intunecate este prezentat mama vitreg.
Tema povestirii: - este cea a copilriei copilului orfan, care aspir spre o via fericit.
Prezentare general. Structur i compoziie.
Lizuca este o fat orfan, care dorete s scape de tirania mamei sale vitrege i se refugiaz
intr-o dumbrav. Aici descoper impria minunat a dumbravei, alturi de celul ei
Patrocle. Fetia se rtcete in pdure dar este gsit de bunicul ei. In final mama vitreg i
servitoarea sunt pedepsite.
Povestea este alctuit din mai multe capitole:
Capitolul I - Se vede ce soi ru este duduia Lizuca.
Lizuca este fiica familiei Vasiliu. Ii murise mama, iar tatl su se cstorise cu doamna Mia,
provenit dintr-o familie bogat, cu servitori in livrele, guvernant i cu moie mare in Buzu.
Fetia crescuse mai mult pe la bunici. De acolo a venit cu nite obiceiuri de ranc, dup
prerea doamnei Mia. Doamna Vasiliu nu o iubea pe feti, o certa in perman, mai ales c
domnul Vasiliu lipsea adesea de
acas.
Capitolul II Duduia Lizuca plnuiete o expediie indrznea .
Certat i btut mereu, Lizuca intenioneaz s fug la bunici, impreun cu cainele su,
Patrocle.
Patrocle, ii zise Lizuca, tata nu mai vine de la Bucureti i pe bunici nu i-am vzut de mult
vreme. Nici nu ne las s ne mai ducem pe acolo. De cand a murit mama noi petrecem tare
ru.
Capitolul III - Sora Soarelui
Plecand de acas ei rtcesc drumul. Intalnesc o floare mare i mandr de care Lizuca ii
amintea c e cheam Sora Soarelui.
Fetia intr in vorb cu ea, povestindu-i necazurile de acas:M strecuram la Patrocle in
cuca lui i stam acolo ascuns i m gandeam la mama care s-a dus i nu s-a mai intors.
Mama mea a murit, Sora Soarelui!
Capitolul IV Unde se arat Sfanta Miercuri
La o cotitur de drum rsri ca din pmant o bab mrunic i mohorat cu ochii mititei i
cu nasul coroiat. Lizuca intr in vorb cu un mierloi negru i cu ciocul galben.
Capitolul V Duduia Lizuca gsete gazd bun in Dumbrav
Rtcind prin pdure, Lizuca i Patrocle caut adpost pentru noapte. Fetia se cufund in
lumea visului i face cunotin cu cei 7 prichindei i o domni, un btran i o btranic.
Capitolul VI Aici se arat cine sunt prichindeii
Domnia dace vrji cu o vrgu alb i la lumina lunii apar pe crare printre ierburi si flori,
jivinele dumbrvii: iepuri, guzgani, bursucul, fluturi. Urmeaz poveste btranului despre Statu
Palm, care s-a retras in Dumbrav din cauza rutii oamenilor. Tot el ii spune Lizuci c
dumbrava aparine tatlui ei i fusese in pericol de a fi vandut.
Capitolul VII Povestea cu Zana inchipuirii
Urmeaz povestea domniei despre o zan nespus de frumoas, subire i alb cu ochii
albatri i cu prul de aur pan in pmant, de are s-a indrgostit Ft-Frumos.

Capitolul VIII La hotarul impriei minunilor

Lizuca este dus de prichindeii cei brboi in casa bunicilor.
Capitolul IX Bunicii aveau livad i albine
Trezit din somn, Lizuca se vede intr-o chilioar alb i-ntrun ptior curat sub poclzi. Ea
fusese gsit de bunicul ei, rtcit in pdure. Mama vitreg vine s o ia, ins bunicul refuz
s i-o dea, iar Lizuca i Patrocle rman impreun la bunici.
Personajele:
Atmosfera este de basm cu personaje reale i imaginare.
Lizuca este tipul orfanei clasice, care fuge in pdure pentru a
scpa de tirania mamei vitrege.
Ea este o feti zburdalnic, mrunic, ins voinic i plinu, inuta ei era neglijent, in
comparaie cu cea a doamnei Mia, mama sa vitreg. Ea nu este un copil needucat, cum
adeseori o numete mmica ei, ci mai degrab, un copil care are nevoie de afeciunea i
dragostea printeasc.
Dei zburdalnic, ea este aproape matur, atunci cand rtcete drumul, ea tie s priveasc
spre cer i ii d seama c Dumnezeu este cel care aprinde luminile.
Din povetile spuse de bunici, sau pe care le-a ascultat de la mama ei, pe cand inc aceasta
tria, ea tie c pentru a marca drumul trebuie s presare cenu, mai tie c furnicile au o
imprteas, de la care cel care o ajut in caz de primejdie primete un pai; cand cel care o
ajut pe imprteas este in primejdie este suficient s priveasc paiul, c imprteasa vine cu
toate furnicile ei i o ajut.
Toate dialogurile imaginare( cu Sora Soarelui, cu Patrocle, cu mierloiul, cu Sfanta Miercuri)
denot imaginaia, dorina de afeciune, curajul, sensibilitatea, dar i suferina pe care copila o
simte pan in adancul inimii, datorit pierderii mamei sale(Mama mea a murit, Sora
Soarelui).
Personajele imaginate ( piticul Statu Palm, cei 7 prichindei i Zana) o fac sa alunece i s
ptrund intr-o lume a basmului, unde totul este frumos i plcut, unde bursucul de care fetia
se temea atat de mult devine un dansator( asemeni unui ursule de la circ), iar oamenii sunt
departe de aceste locuri minunate, ei nu pot ptrunde i
inelege tainele dumbravei.
Imaginea mamei sale, pe care o regsete in povestea spus de btranic o face pe Lizuca s-i
picure lacrimi in inim, dar totodat s se simt protejat deoarece btranica semna foarte
mult cu bunicua ei.
Patrocle este prietenul care ii inelege suferina, el are ochi omeneti, anii experienei vieii ii
incrunise perii din jurul botului; el este pentru feti ca un printe sau un frate mai mare care
o iubete i o apr. El este cel care-i linge lacrimile srate, iar cu Patrocle lang dansa,
Lizuca nu se mai temea de nimic. Patrocle este curajos i
inelept, vrednic i viteaz, iar Lizuca il privete cu admiraie i ii imprtete toate necazurile
i bucuriile.
In antitez cu personajul principal Lizuca, este mama sa vitreg doamna Mia Vasiliu,
care provine dintr-o familie bogat, cu o educaie nobil, cu servitori in livrele, guvernant i
cu moie mare n Buzu.
Ea este tipul femeii viclene, care face orice pentru a-i atinge scopurile, care tie s leine i
sa joace teatru in faa tuturor, inclusiv in faa brbatului pe care il strunete.
Glasul ei cristalin, fandoselile, fineea, toaletele ultra elegante, salonaul grena, intr in
contrast cu inuta modest a Lizuci, care era tuns bieete i era murdar. Doamna Mia o
privete i o trateaz ca pe ceva ingrozitor, iar atunci cand Lizuca ii infige degetele in
erbetul de portocale( gest pe care-l fac majoritatea copiilor de varsta ei), in loc s ii explice
cum i ce trebuie s fac atunci cand sunt musafiri, sau s o pun pe servitoare s-i dea i
fetiei din acel erbet, aceasta o trateaz ca pe un animal oribil, iar servitoarei ii este permis s

o bat de fiecare dat. Pentru doamna Mia, acest copil este o nenorocire, o ruine. Dei spune
mereu c ea are o educaie nobil, aceast doamn Mia nu tie nimic despre educaia unui
copil.
Vorbirea ei este destul de incult ( unele lucruri o horipileaz, in loc de oribile).
Cochetriile cu locotenentul Lazr, schimbul de complimente, acel zambet mare, pe care
oricat s-ar sili, nu-l poate avea nici o femeie din targul acela, denot c ea este femeia cruia
nici un brbat nu-i poate rezista, mai puin soul ei, Jorj care-i satisface toate capriciile.
Dei este o persoan important( avocat), Jorj Vasiliu, est dus de nas chiar in propria cas,
fr ca s aib nici cea mai vag bnuial. In faa acestei femei creia nu-i poate refuza nimic,
el ii neglijeaz propriul copil, cruia nu-i mai da voie s-i viziteze bunicii care o iubesc atat
de mult.
Bunicii fetiei sunt oameni simpli de la ar, care incearc atat cat este posibil s inlocuiasc
absena mamei. Bunicul este tipul rzeului roman, harnic i cumptat, cu o inteligen
innscut specific ranului roman. El a simit c trebuie s o caute pe feti i a gsit-o
rtcit in pdure.
Bunicua mrunt i firav cu ochii ca dou cicori terse este tipul femeii de la ar, harnic
precum o albinu, ea o primete pe feti in chilioara eu alb i-ntr-un ptior curat, totul in
csua ei este alb i curat(perdele de borangic, pereii albi), iar mireasma de busuioc i
icoanele simbolizeaz linitea sufleteasc pe care fetia o regsete in csua bunicilor. In
csua bunicilor imaginea mamei sale este mai
vie ca oriunde, mama Lizuci a dormit i ea in acelai ptu. Ea va rmane pentru feti ca o
icoan vie, iar poveele pe care doar mama i le poate da vor rmane pentru totdeauna in inima
fetiei: Cand eu nu voi mai fi, tu s nu plangi i s nu-i uii jocurile....
Descrierea naturii in Dumbrava minunat de M. Sadoveanu este o adevrat simfonie.
Intreaga natur(particip) se afl in concordan cu strile sufleteti ale Lizuci. In cltoria
sa, fetia vorbete cu Sora Soarelui. Aplecarea plantei asupra cporului fetiei, cderea celor
dou petale asemenea unor fluturi de lumin au
insemnat pentru Lizuca participarea plantei la dialog, aprobarea cltoriei fetiei ctre bunici
i confirmarea faptului c acela era drumul cel bun.
Pentru a accentua frumuseea dumbrvii i lumea de basm in care Lizuca ptrunde, M.
Sadoveanu folosete o serie de metafore, epitete, comparaii(crengile preau nite plete, florile
ii pleac capetele i dorm, in intuneric clipesc candele de licurici in dou iraguri), apariia
lunii este un adevrat spectacol(luna dungat de pe rmul cellalt ias in rsrit la marginea
dumbrvii). Lizuca tie c slcile sunt oameni i dihnii inelenii din veacuri vechi de o vraj,
fetia caut adpost intr-o scorbur la o mtu rchit; aici are saltea i pernu de muchi;
apele sunt trandafirii, pletele slciilor argintii, apa spune un cantec cristalin etc.
Trsturile peisajului tind spre mirific. Modelul real al dumbrvii este crangul din faa casei
scriitorului, la Flticeni (pitorescul hucii).
Povetile i simfoniile naturii sunt in operele lui Sadoveanu infinite, opera lui insi e o ar
pe care o strbatem mereu uimii de splendoarea i de ineditul ei.
G. Clinescu.e ce nu mai vine
Graba cu care il linisteste mam-mare, diminutivul cu care i se adreseaza ,,puisorul,
gesturile pe care le face, acelea de a-l saruta mereu sau de a-I aranja palaria, toate
dovedesc ca Goe este un rasfatat. I se acorda o importanata exagerata si nemeriata.
Pentru prezentarea portretului fizic, autorul nu da amanute referitoare la infatisarea
baiatului. Stim ca era de varsta uniu elev, si printr-o sumara descriere se opreste la
aspectul vestimentar, care sugeraza starea materiala buna a familiei: ,,Un frumos
costum de marinar, palarie de paie, cu insccriptia pe pamblica Le foridable
Discutie filologica asupra cuvantului marinar reflecta incultura doamnelor, cat si a lui
Goe, precum si lipsa de respect a acestuia : <Vedeti ca sunteti proaste amandoua ?>

Lipsa de educatie a lui Goe este tradata atat de comportament cat si de limbaj : este
agitat pana la venirea trenului, se stba la tanarul care-i da un sfat bun, scoate capulpe
fereastr pierzandu-si astfel p

Popa Tanda
de Ioan Slavici

- ----

Comentariu
-

-- - - -

Nuvela a fost publicata in 1875 in revista Convorbiri Literare.Este construita pe ideea ca viata
merita traita prin placerile pe care le ofera si ca omul sfinteste locul.
Titlul format din subst. popa care indica de fapt meseria personajului principal si subst. Tanda
care provine de la verbul a tandaliice sugereaza cautarile zadarnice de la inceput ale preotului
cand,prin predica si sfat incearca sa-I schimbe pe poporeni.
Expoziiunea: Personajul este prezentat direct,scriitorul infatisindu-i atat unele insusiri cat si originea
lui:oooooo
Scriitorul evidentieaza motivele conflictuluiEra aspru la vorba si la judecata si spunea drept in fata
parerea aceea ce-i supara pe oameni In afara de personaj este prezentat si locul actiunii,satul Saraceni
care este asezat in Valea Seaca.Satul este jalnic cu case rasfirate fara ulita,curtile nu au garduri,case cu
acoperisuri stricate,biserica este o alcatuire de barne care sta sa cada iar pamanturile trebuie cultivate.
Intriga constituie hotararea preotului sa ramana sa faca din nevoie dragsi sa-i schimbe pe sateni,sai faca oameni buni.Sunt prezentate strategiile pe care le adopta preotul pt ai indrepta pe
oameni.Parintele incepe cu predica impresionandu-I dar fara efect oamenii au ascultat;infetele lor era
scrisa vorba parintelui iar mergand spre casa ei vorbeau numai despre ceea ce auzise in biserica si
fiecare se simtea cu un om mai mult decat pana acuma.In celelalte duminici n-a mai aparut decat
cate o baba batrana,cate un mosneag slab la auz.Parintele continua cu sfatul trebuie sa fugi din sat
daca voiesti sa scapi de popa si unde te prinde te omoara cu sfatul Vazand ca nici aceasta strategie
nu are efecte,continua cu batjocura era lucru minunat,oamenii cunosteau binele radeau de rau dar nu
se urneau din loc. Parintele s-a maniat si a inceput sa ocarasca oamenii care l-a inceput se lasau
ocarati dar apoi si ei sa ocarasca pe popa.Deranjati de insistentele preotului satenii vor sa scape de
el,dar episcopul ii da dreptate si nu-l muta in alt sat.
Desfurarea aciunii
Preotul Trandafir incearca sa-i aduca pe calea cea buna pe sateni prin exemplul personal.Isi repara
casa,isi imprejmuieste si cultiva cateva straturi de zarzavat,apoi seamana porumb pe langa gard si
imprejurul straturilor dar si in spatele casei folosindu-se de un plug,un cal si doi boi,imprumutati de la
straini.Incepe sa-si gospodareasca terenurile de la marginea satului si din zestrea sotiei cumpara un car
si doi cai cu care ajutat de clopotar isi lucreaza pamantul.El se mai apuca de impletit lese,fiind ajutat
de vecinul sau.
Punctul culminant
Preotul isi antreneaza si pe cativa dintre sateni.Acestia indragesc munca si realizeaza lucruri de calitate
ceea ce dovedeste ca incercarile lui incep sa-si arate roadele.Acest moment constituie punctul
culminant al nuvelei.Partea a treia a nuvelei infatiseaza parca un alt spatiu,un alt dcor decat cel de la
inceput.Desi e vorba tot de satul Saraceni,de data aceasta el este de nerecunoscut. Din departare se
zaresc o biserica frumoasa cu pereti albi si cu turn sclipitor.Gradinile sunt indesate cu
pomi,casa preotului cu feresti si acoperamant rosu,cu 2 hornuri In fata cu biserica se afla scoala iar
mai la vale primaria si casele instarite si curate ale satului.Satenii sunt mandrii de satul lor si daca sunt
intrebati de cate un drumet raspund Acela este satul nostru,Saraceni.Dar clopotele sa le auzi:ce
clopote sunt in turnul acela!S-aude cale de trei ceasuri!
Deznodamantul il aduce in prim plan pe preotul de la inceputul nuvelei.Desi toate s-au
schimbat(satul,oamenii)el a ramas acelasi (vesel si harnic) daca parul carunt si barba carunta nu ar
vesti vremea lui, am crede ca copilasii cu care se joaca inspre seara la laita cea de dinaintea casei sunt
copilasii luiEl a devenit bunic,ii rasfata pe nepoti si straieste la batranete satisfactia ca a reusit sa-i
schimbe pe sateni,care comenteaza cu admiratie tine-l Doamne,la multi ani, ca este omul lui

Dumnezeu.Aceasta replica vine in opozitie cu alta expresie din textul operei Popa este omul
dracului folosita de satenii nemultumiti de incercarile preotului de a-i schimba dar si uimiti de
harnicia acestuia si evidentieaza ca prin antiteza schimbarile de mentalitate si atitudinea care s-a
petrecut in viata oamenilor.Acum statutul initial al preotului de persoana din afara comunitatii
dispare,pt ca el ajunge sa fie respectat,devenind si un model de urmat pt ceilalti. Intregimea
ei,nuvela serveste ideii morale aceea ca prin munca si harnicie,oamenii scapa de lipsuri,ca omul este
cel care sfinteste locul.

ncis al lui Goe este demonstrat de replicile si de comportamentul sau : <sa moara>, <pe tine
nu vreau>, cat si de tragere semnalului de alarma. La aceasta intamplare din urma, era
supravegheat de mammare, aceasta nu-l dojeneste, ci ii ascunde fapta, prefacandu-se ca
doarme cu <puisorul> in brate.
Dialogul si naratiunea devin mijloace de caracterizare ale personajelor. Frecventa iuklogului
imprima operei caracter scenic, dhghghghg ngng e aceea opera a fost klseori dramatizata,
interventiile naratorului devenind adevarate indicatii de regie.
V0l
llililjk ddw23n6 operei consta din contrastul dintre aparenta si realitate. Doamnele vor sa para
manierate, au pretentii de o educatie aleasa, dar foloseste unele cuvinte gresit :< platiterara>,
<ciucalata>, si unele cuvinte frantuzesti folosite inclorect : <parol>, <la bulivar>
Naratorul, in ideea vadita de a ascunde , prin ras unele defecte, a creeat personaje tipice,
simbolice.

Goe este printre personajele lui Caragiale un Ionel mai mare si dezvoltat, facnd trecerea la
pleiada de Ionesti, Georgesti si Mitici.

ROMANUL
Romanul despre copilarie in literatura
romana si universala

. Romanul - specie a genului epic, in proza, cu actiune mai complicata si de mai mare
intindere decat a celorlalte specii epice in proza, desfasurata de regula pe mai multe planuri,
cu personaje numeroase
. Dominante ale romanului in analiza romanului, trebuie sa tinem seama de urmatoarele
categorii:
- INSTANTELE COMUNICARII NARATIVE
autorul;
scriitorul operei;
naratorul- vocea din text care relateaza (la persoana I sau la persoana a III a)
continutul operei, liantul dintre autor si cititor;
personajul - cel care actioneaza faptic, stabileste legatura dintre planurile operei;
-cititorul - cel care lectureaza textul.

TIMPUL - este corelat cu relatia dintre timpul naratorului si timpul povestirii.

Relatia poate fi: de suprapunere - timp linear (cronologic), este o conventie acceptata de
cititor, un timp obiectiv, redat prin succesiunea momentelor subiectului si de alternanta timpul interior, asociat cu durata personala, un timp subiectiv, trairile, intamplarile sunt
actualizate in functie de modul in care o traire se asociaza cu alta, o intamplare impune o alta
intamplare.
SPATIUL - poate fi precizat direct sau poate fi sugerat; intrucat opera literara transfigureaza
realitatea prin actul de creatie, spatiul comun este depasit, ridicat deasupra realului
PERSPECTIVA NARATIV - uniperspectivism - punctul de vedere apartine unui singur
narator; pluriperspectivism - punctul de vedere apartine mai multor naratori; viziunea poate fi
totalizatoare, panoramica - omniscienta - sau poate fi orientata spre un anume lucru focalizata.
ACTIUNEA - tinand seama de logica evenimentelor, putem vorbi de actiune ordonata si de
actiune intrerupta; iar unitatea actiunii presupune alternanta, intercalare si inlantuire.
. Clasificari:
Multitudinea formelor romanesti impune numeroase clasificari, care de obicei urmaresc un
singur aspect dominant:
a) dupa cadrul social sau geografic:
citadin,
rural,
exotic,
provincial;
b) dupa situarea in timp:
o istoric,
o contemporan
o de anticipatie (S.F.);
c) dupa amploarea desfasurarii subiectului:
roman de moravuri,
fresca,

roman al unei crize, al unei existente, al unei succesiuni de

generatii;
d) dupa procedeul dominant:
psihologic,
eseistic,
comportamentist;
e) dupa forma de organizare a discursului:
roman epistolar,
roman-jurnal,
roman-cronica
, roman memorialistic;

d) dupa curentul literar in care poate fi incadrat:

clasic,
baroc,
romantic,
realist,
naturalist,
suprarealist,
modernist,
postmodernist;
e) dupa G.Ibraileanu:
roman de creatie;
roman de analiza;
f) dupa Nicolae Manolescu:
roman doric;
ionic,;
corintic.

Romanul despre copilarie in literatura romana si universala

. Specificul romanului pentru copii Romanul pentru copii are multiple valori formativeducative:
satisface nevoia de aventura si inedit a copiilor,
alaturi de eroii indragiti, copiii traiesc evenimente si sentimente ce le dezvaluie viata
sub diversele ei aspecte,
copiii cunosc diverse tipuri umane si comportamente pe care le pot evalua, unele chiar
devenind model de viata
contribuie la dezvoltarea gandirii si imaginatiei copiilor, la imbogatirea vocabularului,
la descoperirea unor modele de exprimare clara, nuantata, artistica.
Romanele despre copilarie se pot clasifica in:
a. Romane care evoca intamplari din copilaria autorilor:
- Ion Creanga - Amintiri din copilarie - Lucian Blaga - Hronicul si cantecul varstelor - Ionel
Teodoreanu - La Medeleni - Mihail Sadoveanu - Anii de ucenicie - Mircea Eliade - Romanul
adolescentului miop b. Romane care prezinta psihologia si trebuintele copilului: - Constantin
Chirita - Ciresarii - Charles Dickens - David Copperfield - Charles Dickens - Oliver Twist Mark Twain - Tom Sawyer - Mark Twain - Aventurile lui Huckleberry Finn - Mark Twain Print si cersetor - Hector Malot - Singur pe lume.
Marea majoritate a romanelor pentru copii si despre copilarie se inscrie in categoria
romanului traditional - doric, dupa Nicolae Manolescu - avand urmatoarele caracteristici:
- constructie deductiva, mizand pe obiectivitate,
- focalizare zero;
- omniscienta ;
- naratorul are viziune totala;

La Medeleni
de Ionel Teodoreanu
.Varsta copilariei, a adolescentei si a primei tinereti este surprinsa artistic in romanul La
Medeleni de Ionel Teodoreanu, unde Olguta, Danut si Monica formeaza un trio care
"infrunta" impreuna incercarile si provocarile celor trei varste.
Temele predilecte ale lui Ionel Teodoreanu sunt :
"voluptatile si melancoliile cresterii, inocentei carnale, tulburarile ivirii unei vieti sufletesti
mai complexe, in general, faze de nelamurit fizic si psihic"
Medeleni este un spatiu situat la hotarul dintre realitatea obiectiva si idealizarea
romantic-pastorala a acesteia, devine - in trilogia La Medeleni - un spatiu sacru, al
copilariei si adolescentei, un adevarat microcosmos.
Actiunea celor trei romane se petrece in acelasi spatiu (mosia Medeleni) in timpul vacantelor
mari (a copilariei, adolescentei si a primei tinereti), creandu-se astfel un cadru spatial si
temporal adecvat evocarii, Medeleni devenind locul ideal unde Olguta, Danut si Monica isi
pot releva pe deplin personalitatea.
Autorul precizeaza, prin intermediul lui Danut, eroul care ne transpune intr-o lume a
imaginatiei bogate, o lume mitologizanta, creata de lecturile varstei copilariei: "Eroii sa se

joace mereu. Sa fie intr-o continua recreatie. Sa nu-i amestece in nici o drama a parintilor sau
a altor persoane mari. Nici o tragedie matura sa nu le impuie gesturi de liliputani actori. Sa-i
vada lectorul mereu jucandu-se - profesionisti ai capriciului -, intr-o vacanta ca toate
vacantele copilariei, normala prin tot. Din cand in cand numai viata, care treptat se aduna in
jurul lor, sa fie vizibila prin ceva. Atunci acea simpla prezenta a vietii sa arate sfasietoarea
vremelnicie a copilariei - care sa capete prin aceasta o umbra de moarte - si exactele ei
dimensiuni de satulet la poalele unui vulcan." in timp ce Danut e un romantic, sora lui,
Olguta, este o realista, cu o luciditate de un farmec aparte, dornica de a-si manifesta
independenta. intre cei doi frati, atat de deosebiti temperamental, Monica realizeaza o
adevarata punte de legatura, ea este cea care echilibreaza si fixeaza linia de intalnire si de
confruntare a celor doi frati. "in alta ordine de idei, trebuie spus ca, in timp ce Danut este
proiectia in fictiune romanesca a insasi personalitatii spirituale a autorului, Monica exprima
cel mai pregnant fondul intim al eticii propriei opere teodoriene, in implicatiile ei superior si
organic moraliste", observa criticul Nicolae Ciobanu
Finalul volumului I sugereaza, in fond, parasirea jocului, adica iesirea din copilarie: Pentru Danut momentul iesirii din copilarie este similar cu disparitia lumii de basm in care se
refugia pana atunci: "Acolo (in casa de la Medeleni, n.n.) incepeau povestile cu Statu-PalmaBarba-Cot, cu Prichindel...Acolo faurise Danut o lume marunta, cu oameni mici ca literele, cu
animale de statura majusculelor si casute niciodata mai mari decat o carte de povesti, sa
incapa in ele numai basme. Danut nu mai era urias - dar ce urias cumsecade!... l-au gonit. Ce
inalt era cerul! Ce mare pamantul! Porni inainte spre livada... Ce se intamplase in turbinca lui
Ivan? Ce vant vestejise, scuturase imparatii, Feti-Frumosii si povestile? Turbinca lui Ivan era
goala? Danut mergea singur. Nimeni nu-l mai insotea. Ostile care intotdeauna veneau in urma
lui Danut, sau il asteptau inainte, - pierisera. Pustiu inainte, pustiu in urma! Din casa-l
izgonisera, inainte-l astepta scoala... Turbinca lui Ivan era goala si era grea fiindca in ea
intrase durerea din viata in locul celei de basm, cu duioasa apasare de moarte a toamnei de
paduri." - Olguta incearca permanent sa depaseasca conditia propriei varste: " - Nu mai pot! gemu Olguta combativa. M-am umflat. Mama, draga, fa-mi si mie o cafea. - Ia, ma rog. - Te
rog, mama. - Cafeaua nu-i pentru copii. - De ce? - Fiindca enerveaza. - Atunci tu de ce bei? ...Fiindca ajuta la digestie. - Si eu n-am digestie? - Ai si fara cafea. - Si tu ai nervi si fara
cafea, mama draga, sopti gales Olguta." De aceea un moment semnificativ in evolutia
personajului il constituie infruntarea destinului, reprezentat simbolic prin uciderea broastei
din helesteul mosiei de la Medeleni. Eroina iese invingatoare, dar eliberarea de blestem este
momentana, caci Olguta va reedita sfarsitul ciudatei sale strabunice, Fita Elencu (vezi vol.III)
- Pentru Monica jocul are cai proprii de manifestare; fire contemplativa, jocul Monicai este
jocul nevinovat al tulburarilor erotice, ea iese din varsta copilariei, abandonandu-se
"suferintelor" pentru Danut. Cand acesta pleaca la scoala, Monica ii ascunde in bagaje papusa
ei preferata, atasand un bilet ce contine prima ei declaratie de dragoste: "Monica il iubeste pe
Danut din toata inima...".

Fram, ursul polar

de Cezar Petrescu

Romanul lui Cezar Petrescu, Fram, ursul polar a aparut in 1933,

fiind considerat de autor - intr-un interviu din 1936 - o scriere
destinata copiilor: "Pe urma am scris carti pentru copii, m-am gandit
la sufletul lor, care era doritor de o poveste duioasa cu animale. Am
tiparit Fram, ursul polar, care nu poate vietui nici in circ si nici la
locul lui de nastere, de unde a fost dezradacinat. E o poveste cam
trista, dar e scrisa totusi pentru copii; si-i izvorata dintr-un sentiment
de duioasa mila pentru un pui de urs intalnit la o menajerie."
Cele saisprezece capitole ale romanului poarta cate un titlu
semnificativ, infatisand povestea impresionanta a puiului de urs,
infatisata pe doua planuri - al prezentului si al rememorarii.
Fram este simbol al dezradacinarii, al celui care se rupe de
pamantul natal, de copilarie. Pentru Fram intoarcerea in lumea reala, a
zapezii vesnice, nu mai este posibila, caci el a privit ca reala o alta
lume, iluzorie, cea a circului.
Finalul deschis al romanului ofera copiilor sansa de a privi soarta
lui Fram din perspectiva optimista, specifica varstei lor.

Micul Prin
poem in proz al scriitorului francez Antoine de Saint-Exupery

Micul Print este o opera in limba franceza, cea mai cunoscuta lucrare a lui Antoine de SaintExupery. Publicata in 1943 la New York, cartea este o poveste poetica si filozofica, sub
forma unui basm pentru copii, iar manuscrisul original se pastreaza la Pierpont Morgan
Library din New York.
Aceast fabul ncnttoare prezint povestea ntlnirii unui adult cu copilul din el, n
mijlocul Saharei, dup ce pilotul-narator aterizeaz din cauza motorului defect,
confruntndu-se cu o problem de via sau moarte. Dar cea mai mare problem este cea a
vieii i modului n care ea trebuie trit.
Temele principale sunt prietenia , dragostea si frumosul .
Relaia dintre adult i copil se dezvluie pe fundalul unei crize umane i ia forma unor
ntrebri vitale: inimitabilele i prea multele ntrebri ale copilriei puse de Micul prin
mentorului su.
Dialogul dintre narator i copil este o form de vorbire cu sine, adultul adresndu-se
copilului din el prin nchipuirile i dorinele nenctuate ale unui copil.

Iniial, naratorul i Micul Prin comunic prin desene, Micul Prin formulndu-i prima
cerere: Te rog, deseneaz-mi o oaie.
Este o poveste suprarealist, ce sfideaz conveniile realitii, intrnd pe trmul viselor i al
imaginaiei dezlnuite. Naratorul i redescoper treptat capacitatea de a-i imagina. Astfel,
rolurile sunt inversate, i copilul l iniiaz pe adult n arta sacr a ntrebrilor i mirrilor.
Scris de Saint-Exupery nu cu mult nainte de a muri, Micul prin este un testament despre
modul cum poate i trebuie s fie trit viaa de adult.

Meditatia lui Saint-Exupery asupra maretiei umane se deplaseaza, de la evenimentul concret

supus analizei in romanele sale despre avioane, piloti, zboruri, in proza de fictiune care este
Micul Print,: basm modern, naratiune stiintifico-fantastica si poem filozofic in proza.
n Micul Prin, autorul se inspir din propria copilarie, precum si din amintirea unui dramatic
accident de aviatie petrecut in desertul Libiei, cand a trebuit sa indure cinci zile de chin pentru
a gasi un mijloc de a se salva, timp in care singuratatea l-a obligat la o severa confruntare cu
sine insusi. Micul Print este unicul locuitor al unei planete minuscule si ndepartate planeta
B 612.
Subiectul operei este urmatorul: starea de plictiseala inregistrata pe mica sa planeta avea sa
fie tulburata de un eveniment miraculos: germinatia unei seminte aduse de undeva din spatiu.
Aceasta floare i se pare Micului Print o adevarata minune.
Pana atunci, pe planeta locuita doar de Micul Print nu existasera decat flori cu un singur rand
de petale false. Privindu-si floarea cum se inalta spre soare, printul traieste un profund
sentiment de emotie si de admiratie. El stia ca trandafirul va fi o floare vanitoasa, careia
trebuia sa i se indeplineasca orice dorinta. Micul locuitor al minusculei planete porneste intr-o
lunga calatorie in spatiu ca sa afle adevaratul sens al vietii.
Voiajul sau se va transforma intr-o adevarata calatorie spirituala, la capatul careia isi da
seama ca numai dragostea este in stare sa dea un sens vietii.
El apare astfel intr-o zi in fata povestitorului ramas in pana de avion in desertul Sahara.
Vreme de opt zile cei doi isi povestesc diferite intamplari si isi impartasesc gandurile. Astfel,
in peregrinarile sale prin spatiu, vizitand diverse planete. Micul Print face cunostinta cu
diferite personaje care simbolizeaza mai ales defecte umane: monarhul fara supusi, vanitosul
fara admiratori, afaceristul fara puterea de se mai opri (in pofida faptului ca pe planeta pustie
dorinta de inavutire era lipsita de sens), fanara-giul ce aprindea si stingea fara rost felinarul,
geograful care habar nu avea de muntii de pe planeta sa. Dandu-si seama de absurdul vietii
acestora, de faptul ca existenta lor era lipsita de sens Micul Print ajunge la concluzia ca numai
iubirea si generozitatea sunt capabile sa dea un sens vietii: "nupoti vedea limpede decat cu
inima".
Aliat in cautarea unei noi lumi. Micul Print, ajunge pe Planeta Pamant, unde se intalneste cu o
vulpe (ale carei atribute sunt cu totul diferite de cele ale unei vulpi obisnuite), care ii va arata
adevaratele sensuri ale prieteniei. Esenta umanitatii (iubire, prietenie, altruism) se reduce,
dupa opinia inteleplei vulpi, la daruirea de sine pentru altii.
Pe Pamant Micul Print intalneste nenumarati trandafiri asemanatori cu acela care il
determinase sa isi paraseasca planeta: "El se sim(ea nefericit. Floarea sa ii povestise ca ea este
singurul exemplar din univers. Si iata ca, de fapt. mai existau cinci mii de Jlori, toate la fel,

intr-o singura gradina." Cu toate acestea, Micul Print decide sa se intoarca pe planeta lui, caci
se simte raspunzator de ingrijirea Horii sale. intelege astfel ca pentru a fi fericit "ajunge sa te
gandesti ca undeva, printre milioane de stele exista fiinta iubita", iar ceea ce confera un sens
existentei sunt relatiile dintre oameni, care implica, printre altele, si responsabilitatea fiecaruia
pentru soarta celorlalti. De pe steaua sa, pierduta in multimea de stele, ii va trimite prietenului
pamantean (naratorul navigator) rasul Iui care face ca planeta sa sa rada ca un clopotel
reverberat, transmitand in tot cosmosul: un ras universal, un zambet, un semn al prieteniei si
dragostei -sentimente de esenta umana.
Fiecare capitol descrie o intalnire a micului print, il lasa pe acesta nedumerit in fata
unui comportament absurd al "oamenilor mari". Fiecare dintre aceste intalniri poate fi citita ca
o alegorie.
Limbajul, simplu si ordonat, pentru ca este o carte care trebuie sa fie inteleasa de copii, este
de fapt mijlocul prin care autorul expune o conceptie simbolica a vietii.
Autorul ne invita sa regasi copilul din noi, pentru ca toti oamenii mari au fost mai intai
copii. (Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte)".

Micul Print este o povestire simbolica, profunda, adresata oamenilor mari, spre a
nu uita ca si ei au fost candva copii.
Construita cu mijloacele fabluosului , povestirea prezinta calatoria unui
copil,Micul Print, care colinda prin univers, trecand de pe o planeta pe alta. Planeta,in
acceptiunea pe care o capata la Saint-Exupery, devine simbolul altei lumi,figurand atat o
realitate exterioara, cosmica in sensul comun al termenului, cat si, mai ales,o realitate
interioara, diferita de la un indivit la altul.
Micul Print, copilul angajat intr-o calatorie fabuloasa, nu este alteceva decat un erou
al cautarii, care ratacind de pe o planeta pe planeta pe alta, parcurge un traseu initiatic,
corespunzator unei profunde experiente de cunoastere.
Cea de-a saea planeta pe care ajunge este locuita de un geograf, un batran savant retras
in spatele unor carti uriase.
Intalnirea Micului Print cu geograful este reprezentata de autor prin intermediul
dialogului.
Naratiunea devinde o sceneta, iar cele doua roluri surprind de fapt doua
varste:copilul si maturul.
Rolul copilului este in mod dominant interogativ. Intrebarile pe care le adreseaza in
cascad, tradeaza dorinta de a afla si de a intelege,proprie varstei indecente. Celalalt rol al
maturului, este nu numai al unei varste, deci al unui nivel de cunoastere.
Din dialogul cu batranul, savant, Micul Print afla lucruri noi: ca geograful este diferit
de explorator, ca exista adevar si neadevar.
Exploratorul umbla, cauta, vede, intelege si transmite informatiile, pe cand geograful le
aduna, le verifica, le intelege le sistematizeaza si le sintetizeaza.

Micul Prin mai afla un lucru, si anume ca in lume exista forme eterne si forme
efemere.Acest lucru il intristeaza pe copilul legat de floarea de pe planeta lui, pentru ca il face
sa inteleaga ca viata este fragila si efemera.
In Micul Print calatoria este inscrisa in fabulos, fiindu-i astfel subliniata valoarea
simbolica, pe cand in romanul lui Radu Tudoran calatoria este urmarita intr-o viziune relista,
care intretine ideea de autentiatate.

Proza
pentru
copii

Caprioara
de Emil Grleanu.
Schia Cprioara face parte din volumul Din lumea celor care nu cuvant, volum aprut in
anul 1910, avand ca model cunoscutele Histoires Naturalles ale lui Jules Renard, cartea evoc
o lume in care insectele i animalele gandesc, vorbesc, ii triesc bucuriile i durerile intr-un
microcosmos propriu-intim, numai al lor. In general povestirile constituie mici drame, aduse
de scriitor la nivelul dramelor umane. El coboar la dimensiunile eroilor si, descifrand
intamplri asemntoare cu cele din viaa oamenilor, pline de dramatismul, dar i de
increderea proprie acestora.
Toate personajele sale sunt puse in faa unei situaii capcan, o situaie fr alternativ, cu
toate drumurile inchise. De aici decurge i o anume resemnare. Acceptand moartea, autorul
este totui cutremurat la gandul ei, ca fiind incheierea tragic a micilor existene
necuvanttoare.
Titlurile cele mai semnificative sunt: Gandcelul, Frunza, care cu cea dintai raz a primverii
se deschide pierind toamna. Calul care o via intreag i-a ajutat stpanul sfarind uitat de
toi, Grivei, cainele btran care i-a slujit stpanul cu credin timp de 20 de ani i in pragul
morii pleac pentru a fi singur.
Cprioara prezentare general, teme, subiectul.
In aceast schi este descris un aspect din viaa animalelor care triesc in slbticia codrilor.
TEMA o constituie instinctul matern, care este atat de puternic incat cprioara ii sacrific
propria via pentru a o salva pe cea a iedului.
SUBIECTUL schia este compus din cateva momente impresionante care se succed rapid
culminand cu un deznodmant tragic. Trist c trebuie s-i prseasc iedul, cprioara il
mangaie pentru ultima dat, apoi il conduce spre varful muntelui, in desiul pdurii, ca s fie
cat mai departe de iscusina vantorului i de
dumnia lupului.
La inceput, tabloul pare a inspira impcare i linite: Pe muchiul gros, cald ca o blan a
pmantului, cprioara st jos, lang iedul ei. Acesta i-a intins capul cu botul mic, catifelat i
umed, pe spatele mamei lui ,i, cu ochii inchii, se las dezmierdat. Cprioara il linge, i limba
ei subire, culc uor blana moale, mtsoas a
iedului.
Triplul i dublul epitet, comparaia, evideniaz frumuseea acestor gingae vieuitoare,
armonia dintre ele i natur.
In sufletul cprioarei se d o lupt puternic intre dragostea pentru iedul ei i necesitatea de a
se despri de el, pentru c vremea inrcatului trecuse. Totui invingandu-i cu greu dragostea
de mam, se hotrte s-l duc la ancurile de stanc din zare, unde ar fi ferit de primejdii.
In drumul lor, natura devine amenintoare: trece din poian in poian, intr apoi sub boli de
frunze, pe urm prin hrube adnci de verdea, pan ce ptrunde in inima intunecat, ca un
iad, a
pdurii. i deodat, pe neateptate, de sub o cetin, ochii lupului strluceau lacomi. Un salt
i iedul ar fi fost sfaiat.
Finalul este inspimanttor, imaginile sunt strecurate gradat, lumina scade, spaiul se
micoreaz treptat. Pentru a-i salva puiul, mama se arunc in faa fiarei flmande, sfaiat de
lup, cprioara se sfarete privindu-i puiul care se pierde in desiul pdurii.
Arta personajelor, limbajul folosit, valoarea instructiv -educativ

Cu o deosebit art a prezentat Garleanu vieuitoarele din aceast schi, analizand cu

profunzime simmintele cprioarei.
Instinctul ei de dragoste matern apare intr-o gam de legate simminte, in gradaia
ascendent: este descris mai intai duioia cu care ii mangaie iedul inainte de desprire; apoi
cprioara ii ascunde tristeea i imbrbtandu-se ii conduce iedul prin locuri primejdioase
pentru a-i incerca puterile.
Sentimentul matern culmineaz cu sacrificiul propriei viei, i in ultimele clipe ii
amintete privirile spre puiul drag.
LIMBA folosit de Garleanu este presrat cu expresii plastice i epitete sugestive. Stilul este
concis, fiind totui in epitete i comparaii.
Schia are o insemnat valoare instructiv-educativ. Ea constituie un mijloc de cunoatere
a unor aspecte ale vieii animalelor din cadrul intunecat i plin de primejdii. Lectura acestei
schie trezete copiilor precolari dorina de a observa mai atent viaa din natur i mrete
interesul pentru cunoaterea vieuitoarelor, contribuind la dezvoltarea spiritului de observaie.

Mo Ion Roat i Unirea

de Ion Creang
Ciclul Mo Ion Roat, din Povestirile lui Ion Creang (Mo Ion Roat i Unirea,
Mo Ion Roat i Vod Cuza), surprinde atitudinea principalelor categorii
sociale a rnimii i a boierimii fa de evenimentele istorice ale vremii
respective.
Ciclul are in centru o lume crezand in mituri i credine populare, , in care Mo
Ion Roat este exponentul omului din popor,reuind s prelucreze
transformrile sociale i politice aduse de efervescena evenimentelor istorice,
culminand cu Unirea de la 1859.
Valorile general umane in care crede acestea sunt comparabile cu cele ale lui
Moromete, ambii fiind preocupai de destinul lor i cel colectiv, pe care le
discut in pia (vezi poiana lui Iocan), plednd pentru iubirea de munc,
capacitatea de a vedea dincolo de aparene, pentru spiritul ironic i fin in critica
unor aspecte negative.
Aciunea povestirii e simpl, naraiunea realizandu-se printr-o economie
maxim de fapte. Unul dintre boieri primete rspunderea de a explica grupului
de rani sensul i importana Unirii i incearc printr-o suit de argumente, in
vederea secrii Milcovului i a realizrii infririi, dorit de strmoii notri, dar
pe care ei nu au putut s o fac in imprejurrile grele de pe atunci.
Afirmaiile sunt acceptate de grupul de rani, cu excepia lui Mo Ion Roat,
care se arat nedumerit i de aceea, boierul recurge la o demonstraie faptic,
prin pilda cu bolovanul, pe care unul singur nu il poate ridica, dar mai muli, da.
Boierul incearc s ii demonstreze c puterea se constituie prin unirea forelor,
in final ins faptele primind o alt semnificaie, care rstoarn sensul aparent,
demonstrnd inteligena lui Mo Ion Roat, i realitatea c el inelesese cu
adevrat evenimentele: iar de la bolovanul dvs am ineles aa: c pan acum
noi ranii am dus fiecare cate o piatr mai mare sau mai mic pe umere; ins

acum suntem chemai a purta impreun tot noi, opinca, o stanc pe umerele
noastre
Personajele sunt construite cu deosebit miestrie.
La inceput, ranii, uimii de atenia ce li se acord, las impresia c accept
explicaiile boierului ca pe nite lucruri fireti. Apoi din grupul lor se desprinde
Mo Ion Roat, simbol al rnimii din acel moment istoric,caracterizat
prin inteligen, spontaneitate, hotrare i umor.
Acesta se preface c nu inelege explicaiile date de boier.
Dincolo de umorul personajului se simte ins o adanc amraciune, generat
de inelegerea faptului c rnimea, in fond, contiun s rman o categorie
oprimat, in ciuda promisiunilor de tot felul.
Ca in toat opera lui Creang, stilul se caracterizeaz prin oralitate i
expresivitate, fapt exemplificat prin prezena masiv a dialogului, a
maximilor, locuiunilor i a expresiilor populare, a regionalismelor,
vocativelor i interjeciilor.

"In padurea Petrisorului"

de Mihail Sadoveanu
Opera literara a lui Sadoveanu impresioneaza att prin volum, ct si prin
diversitatea eacestor teme.
El a nfatisat trecutul istoric ("Zodia Cancerului sau Vremea DucaiVoda"s.a..), civilizatia straveche si bogatia sufleteasca a omului din popor
("Baltagul", "Hanudar si farmecul naturii romnesti.
Pe drept cuvnt, Sadoveanu a fost considerat "cel mai de seama poet descriptiv
al literpoate observa din carti ca "Tara de dincolo de negura", "Imparatia
apelor", "Dumbrava nfatiseaza frumusetea si varietatea naturii, peisajul apare
nsufletit, n relatie directa cu fragmentul din opera literara.
n Padurea Petrisorului" este o descriere literara pentruliteraturii
particularitatile unui colt din natura o padure impresionanta prin
frumusetcolorit, sonoritati si miresme.

Descrierea se deschide printr-o imagine de ansamblu, privita din perspectiva

naltimilor taraganate" si apoi "se ridica departe ntr-un pisc prapastios".
Frumusetile, farmecul si soarele ncepe sa-i patrunda ascunzisurile.Privirile
scriitorului se opresc mai nti "n tihla mrunta de la margine, unde "luminau
raze". Aici se pot vedea roiuri de musculite, granguri si alte pasari marunte.
Tot aici este vizibil ns si nfiorarea acestei vieti mrunte, micarea
adugndu-se cu zborurile, fluturii joac pe deasupra ierbii dese, iar ntr-un
culcu st un iepure rocat.
Privirile scriitorului ptrund apoi n interiorul pdurii.
Descrierea "Padurii Petrisorului" este fcuta pornind de la o imagine de
ansamblu, de la exterior de la margine spre interior.
Cu acest prilej Sadoveanu descompune n relief particularitatile peisajului
descris, evidentiate prin sugestive imagini vizuale.
Imaginile vizuale rein, nu att formele, ct efectele de lumin: lumina se cernea
n pene ca galbenusul oului", "cu pete de snge", "cu pene cenusii si negre", "cu
pieptu n vrfuri de ace", "aripi stravezii" etc.
Aceste imagini sunt realizate cu ajutorul epitetelor ,ele fiind duble, si
al comparatiilor si sugereaza o diversitate de culori.
Astfel, imagini ca "suiet alung", "frmau melodios chemrile", "flfiau
apoi usurel", "chemare nedeslusita, glgitul, armonia, freamatul aripilor
sau chemarea tnguioasa, realizate tot prin intermediul epitetelor, fie ale
substantivelor, fie ale verbelor, uneori organizate n enumeratii.
Miscarea, fie domoala, fie rapida, este pusa n evidenta prin folosirea unor
verbe la imperfect : ncruciau", "s se ngrmdeasca", se clatin" etc, iar
mireasma plcut a pdurii este cald").
Evident c dominanta este "viziunea plastica si colorata", "nsa scopul nui pitorescul implicnd o atitudine". (Const. Ciopraga) .
Sadoveanu dispune de capacitate uluitoare de a sesiza vibratiile ascunse ale
naturii si artistice, reusind sa-l fascineze pe cititor si sa-i transmita aceste
vibratii pe plan afectiv.

Literatura
de
aventuri

Romanul specie a genului epic de mare intindere, avand un coninut complex, desfurat in
cursul unei anumite perioade, populat de personaje numeroase,
presupunand o anumit profunzime a observaiilor, complicate prin aciuni numeroase i
neobinuite, consumate in cele mai inedite spaii.
Coninutul romanului de aventuri se intemeiaz pe dorul enturii, nostalgia inuturilor
necunoscute, pe gustul surprizei i al intamplrilor extraordinare, care s probeze curajul,
iscusina, perspicacitatea eroilor. J. Verne: Cpitan la 15 ani Johnatan Swift; Cltoriile
lui Gulliver; C. Collodi: Aventurile lui Pinocchio; Radu Tudoran:
Toate panzele sus; M. Sadoveanu: Taurul mrii.
Uneori romanul de aventuri aduce accente inedite de meditaie filosofic pe tema
relaiei matur-copil ca in romanul lui A. de S-Exupery: Micul Prin:
Indiferent de tema abordat, romanele de aventuri ii construiesc subiectul din episoadele
dramatice care evolueaz gradat intr-un ritm rapid ( inandu-l pe cititor intr-o tensiune
permanent ) i care se incheie intr-un deznodmant fericit pt. eroii pozitivi.
Real i ficiune.
Spre deosebire de basme, in romanul de aventuri cadrul fantastic este inlocuit cu locuri
necunoscute, tainice. Succesul eroului se va datora nu miraculosului, nu unor puteri sau
obiecte magice ca in basme, ci propriile lui caliti sufleteti i trupeti: inteligen, curaj,
vigoare.
Deci, miraculosul a fost strmutat din afar in sufletul eroului. De aceea literatura de aventuri
a devenit o lectur pasionant i o cale de trecere normal, de la basm la literatura realist.
Din realitatea inconjurtoare elementele care se regsesc in universul referenial al literaturii
de aventuri sunt diverse: mijloace fizice de deplasare corespunztoare evoluiei tehnice
(vaporul, corabia, pluta, barca, trenul, maina, balonul) sau metafizice (visul,gandul), mijloace
uzuale de comunicare (focul, pota, telefonul),
obiecte utile explorrii i vestimentaie deosebit. Eroii realizeaz fapte ieite din comun, dar
nu cu ajutorul fantasticului ci prin curaj,perseveren, ingeniozitate.
Spaiul epic.
Spaiul epic al aventurii are atributele realului, deci i ale accesibilului (ri, locuri umblate,
zone muntoase, ci maritime sau fluviale, zone aluvionare), dar ineditul aciunii apare acolo
unde, aproape de spaiul explorat, mai exist mister i neprevzut: insula pustie la D. Defoe,
insula cu ccomoar la R. Stevenson, Petera
Neagr la C. Chiri, umanitatea periferic la M. Twain sau C. Dickens .a.m.d.
Cititorul intr in contact direct cu realitile explorate de personaje, in care descifreaz un
peisaj real, un climat caracteristic, de obiceiuri i tradiii, valori, idei, triri.
Axa epic a aventurii este cltoria cu predilecie in spaiul gravitaional.
Personajele.
Personajele sunt foarte diverse ca tipologie i dobandesc funcii exponeniale: antropologice,
etnice, sociale, profesionale, comportamentale, caracteriale.
In acest context de personaje, eroul principal al aventurii acumuleaz i probeaz trsturi
pozitive de-a lungul naraiunii, slbiciunile sale sunt admisibile in ordinea etic fiind ajutat de
celelalte personaje s depeasc dificultile.
Eroii pozitivi degaj optimism i siguran, inspir incredere i simpatie fr rezerve.
Personajele negative respingtoare fizic i moral strnesc pe de-o parte dezaprobare i
dezgust, iar pe de alt parte satisfacia c in final sunt invinse.
Pesonajele se caracterizeaz prin atitudinile i faptele lor, epicul substituindu-se astfel
observaiei psihologice.

Limba i stilul
Limba i stilul abund in neologisme ddin care muli sunt termeni tehnici sau denumiri
exotice constituind o bun achiziie pt. fondul lexical activ al cititorului pe de o parte, iar pe
de alt parte pt. insuirea viitoarelor noiuni tiinifice.
Valoarea educativ.
Literatura de aventuri este chemat s rspund copiilor i tinerilor la un lung ir de intrebri
nscute din setea arztoare de cunoatere.
Scopul ei este in primul rand educativ, cultivand in cititor sentimentul patriotic, dragostea
fa de cuceririle omului.
Literatura de aventuri presupune aciune susinut pt. atingerea unui ideal intr-o construcie
epic, logic in care personajele devin relevante i modele pt. cititor.
Prin dimensiunea lor moral i intelectual, ea poate contribui substanial prin aceasta la
instruirea i educarea micilor cititori oferindu-le modele de comportament. De asemenea,
contribuie la dezvoltarea imaginaiei copiilor, a unor trsturi pozitive de caracter: curaj,
dorina de cunoatere i explorare, perseveren.

Literatura de aventuri ocupa un spatiu epic larg, in care evolueaza, sub semnul ineditului,
personaje dinamice care se definesc pe masura ce participa la actiune. Acest tip de literatura
cunoaste o adevarata evolutie istorica: de la povestirea de calatorie din Odiseea lui Homer la
utopia satirica a lui Jonathan Swift (Calatoriile lui Guliver) sau la utopia etica si civilizatoare
a lui Daniel Defoe (Robinson Crusoe), de la eroii aventurieri ai iluminismului, la romanele de
capa si spada ale lui AL.Dumas si pana la eroii adolescentini care se maturizeaza prin
aventura, ai lui Charles Dickens, Mihail Sadoveanu, Jules Verne, Constantin Chirita. in prima
acceptie a termenului de "literatura de aventuri" se accentueaza:
realismul fictional al genului,
regia aventurii,
dinamismul actiunii si personajelor.
Pe masura evolutiei istorice a conceptului de literatura de aventuri apare ideea ipotezei de
spatiu necunoscut si de tensiune a cunoasterii.
Literatura de aventuri exprima un grad inalt de cunostinta etica, reprezentativa pentru o
anumita epoca, de aici modelul de erou pe care cititorul il poate urma interiorizand anumite
trasaturi specifice: curaj, libertate de miscare, generozitate, perseverenta in urmarirea unui
deal, loialitate, inteligenta, spirit practic. Eroul compenseaza si cultiva dorinta de evadare si
nevoia de actiune a cititorului, specifice mai ales perioadei preadolescentine. Spatiul epic are
atributele realului, ale accesibilului (tari locuri cunoscute, zone muntoase, cai maritime sau
fluviale), dar ineditul apare acolo unde, aproape de locurile explorate, mai exista mister si
necunoscut: - insula pustie la Daniel Defoe - Mississippi la Mark Twain - Pestera Neagra la
Constantin Chirita Aceasta lume posibil reala a aventurii poate avea alternative, convertibile
in dimensiuni umane: - spatiul selenar la Eminescu si Jules Verne - asteroidul la Antoine de
Saint-Exupry - "tara minunilor" la Lewis Carroll - "dumbrava minunata" la Mihail
Sadoveanu.
Scriitorul devine un reporter activ care inregistreaza itinerarul, perspectivele descrierii,
detaliile semnificative (scriitor omniscient), iar cititorul intra in contact direct cu relatiile
explorate de personaje in care descifreaza un peisaj real, un climat caracteristic, de obiceiuri si
traditii, valori, idei, trairi.

Dorinta omului de a-si infrunta destinul este satisfacuta si prin curiozitatea parasirii
mediului obisnuit si explorarea unor lumi noi, necunoscute inca. in cazul unor mari calatori,

cum ar fi Marco Polo, Vasco da Gama, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci aventura si
calatoria coincid. Jules Verne are darul de a realiza "o opera enciclopedica de popularizare
stiintifica" (Ion Hobana), intitulata Istoria marilor descoperiri, in care, prin prezentarea
exploratorilor, ne indeamna sa pornim la descoperirea universului
Romane reprezentative din literatura romana in romanele de aventura si calatorie, timpul epic
este adesea segmentat de timpul rememorarii, scriitorii transfera deseori aventura ca fictiune
intr-un posibil uman, folosind timpul narativ anticipativ.
Posibilul autentic este sugerat si prin consemnarea unor date, transcrierea unor documente,
scrisori, acte (v. Toate panzele sus! de Radu Tudoran).
Eroul principal acumuleaza si probeaza trasaturi pozitive, slabiciunile sale sunt
admisibile in ordinea etica.

LITERATURA
STIINIFICOFANTASTIC

Literatura stiintifico-fantastica, literatura de anticipare sau science-fiction (SF) sunt termeni

ce desemneaza "ansamblul operelor literare care se bazeaza pe consecintele posibile sau
fantastice ale progresului tehnic, creand imagini ale viitorului, punandu-si personajele in
situatia de a calatori in spatiul cosmic, de a infrange constrangerile spatiului si timpului,
facand din ele inventatori si descoperitori care isi folosesc capacitatile creatoare fie spre
binele omenirii, fie in scopul distrugerii ei.
Literatura stiintifico-fantastica s-a desprins din literatura fantastica, accentuand asupra
caracterului stiintific (autentic sau pretins) al lumilor si situatiilor imaginate" Precursorii
literaturii SF sunt Lucian Din Samosata (Istoria adevarata), Tomaso Campanella (Cetatea
Soarelui), Czrano de Bergerac.
n secolul al XIX-lea, o data cu avantul stiintei, s-a dezvoltat si literatura SF, prin operele lui
E.A.Poe (Aventurile lui Arthur Gordon Pym, Prabisirea casei Usher)si Jules Verne (Cinci
saptamani in balon, De la Pamant la Luna, Copiii capitanului Grant, 20000 de leghe sub mari,
Ocolul pamantului in 80 de zile).
. Dupa 1960 acest gen de literatura este tot mai preocupat de aspectele sociale si psihologice
ale viitorului posibil si ale stiintei, insistand asupra responsabilitatii inventatorilor si
utilizatorilor noilor cuceriri ale tehnicii.
Apar utopii negative, in care elementul stiintific este mai mult un pretext: 1984 de George
Orwell sau Fahrenheit 451 de Ray Bradbury.
Primul roman SF a fost publicat in Romania in 1899 de astronomul Victor Anestin - in anul
4000 sau o calatorie la Venus. Hugo Gernbach definea concptul SF asfel : "inteleg prin
scientifiction tipul de povestire in genul celor scride de Jules Verne, H.G.Wells si Edgar Allen
Poe - o interventie fermecatoare, amestecata cu fapte stiintifice si cu viziuni profetice", iar
Michel Butor considera literatura SF "o literatura care exploreaza campul posibilului, asa cum
ne permite sa-l intrezarim stiinta. Ea este un fantastic incadrat intr-un realism." Aceste gen
literar este foarte indragit de copii, permitandu-le patrunderea in secretele lumii
inconjuratoare, pentru a "cunoaste"viata pe Pamant si in Cosmos.

Jules Verne (1828-1905)Este cel mai cunoscut creator de romane SF din secolul al XIX-lea, facandu-si "ucenicia" in
cercul literar al lui Alexandre Dumas-tatal. incepand din 1863, cand apare romanul Cinci
saptamani in balon, Jules Verne scrie peste 60 de romane cunoscute sub denumirea de
Calatorii extraordinare. Copiii si preadolescentii citesc cu placere Insula misterioasa, Copiii
Capitanului Grant, Capitan la 15 ani, 20.000 de leghe sub mari, Ocolul pamantului in 80 de
zile, Nord contra Sid, Castelul din Carpati, De la Pamant la Luna, 800 de leghe pe Amazon.
Aspiratia omului de a cunoaste marile taine ale naturii (originea universului, originea vietii,
viata pe alte planete) l-au determinat pe Jules Verne sa realizeze aceste romane (cf.
convorbirii cu Edmondo de Amicis).
Prin opera sa, Jules Verne militeaza contra rasismului, militarismului, pentru credinta in
puterea stiintei, incredere in oameni: "Desi compun si chiar inventez - marturisea autorul totusi raman mereu pe taramul adevarului. Va veni timpul cand inventiile stiintifice vor
intrece puterea inchipuirii." Mihai Ralea, in studiul Actualitatea lui Jules Verne, evidentiaza
acele trasaturi ale operei verniene care ne determina sa-l consideram creatorul unui nou gen

de literatura: - placerea voiajului, - anticipatia stiintifica, - caracterul fantastic-senzational al

faptelor narate. insa eroii lui Jules Verne traiesc mai ales prin manifestarile lor exterioare, prin
fapte, mai putin prin framantarile interioare, sufletesti. Gustul pentru stiinta in literatura,
predilectia pentru calatorii, pentru o natura exotica si inclinatia spre a construi personaje
exceptionale, preluate de la romantici, imbinate cu metoda observarii atente a naturii, a
realitatii vietii, sesizarea relatiilor dintre oameni, preluate de la realisti, dau nastere unui reusit
gen literar ce poarta amprenta verniana. Tema de verificare Comentati, la alegere, un roman
de Jules Verne, in care aventura se imbina cu elementele stiintifico-fantastice.

4.GENUL
DRAMATIC

Definiia
Dramaturgia este arta de a scrie piese de teatru, de a le pune in scen
i de a le interpreta.
Tot prin dramaturgie se inelege i totalitatea operelor dramatice care aparin unui popor,
unei epoci, unei coli literare, unui scriitor etc.
Valoarea educativ:
n activitatea din grdini i din coal, teatrul pentru copii ocup un loc deosebit. In general
se pun in scen scurte scenete, intr-un singur act sau in dou-trei tablouri.
Teatrul pentru copii construiete un univers miniatural, accesibil celor mici, in care
personajele sunt copii sau reprezentri alegorice.
Trsturi:
In creaiile dramatice pentru copii conflictele sunt simple, foarte clar exprimate,
dublate de funcii educative.
Evoluia conflictului este bine marcat pe momente, iar deznodmantul este de cele
mai multe ori o victorie a adevrului, a curajului, a hrniciei, a cinstei etc.
Uneori finalul rmane deschis, evoluia personajului principal ridicand semne de
intrebare, ca de exemplu: in Elefnelul curios de Nina Casian.
Repertoriul se constituie din creaii ale marilor dramaturgi: I.L.Caragiale, V. Eftimiu,
ale scriilorilor contemporani, Nina Casian,Gelu Naum, Marin Sorescu, Alexandru
Mitru, Clin Gruia, Titel Constantinescu, Alecu Popovici etc.
Spectacolul ofer celor mici numeroase posibiliti de inelegere,textul fiind susinut
de regile, jocul actorilor i scenografia.
Educatoarea sau invtorul trebuie totui s realizeze noiuni pregtitoare pentru ca
spectacolul s fie ineles.
De asemenea, dup vizionare sunt necesare discuii care s
precizeze conflictul, s sublinieze anumite momente, trsturile
personajelor, replicile care poart semnificaii deosebite.
In activitile cu copiii se folosesc lecturi dramatizate, monologuri, scenete, piese.

Inir-te mrgrite
de Victor Eftimiu
Dintre marii maetri dramaturgi care, fr a fi creat pentru copii, pot fi adui in lumea
copilriei se desprinde mai ales Victor Eftimiu. Din opera sa dramatic poate fi preluat
numai pe fragmente, feeria II. Inir-te mrgrite pentru audiie sau chiar dramatizare la
clasa a IV-a, dei coninutul filosofic, estetic i etic al acestuia
depete cu mult puterea de receptare a celor mici.
Piesa a fost reprezentat la Bucureti in 1911 i constituie primul mare succes al lui V.
Eftimiu ca dramaturg, dei mai valoroas ar fi Corbul negru, a doua feerie a sa, prezent in
1913 pe aceiai scen a Teatrului Naional.
Compoziia
Inir-te mrgrite, poem feeric in cinci acte are ca model creaia popular, incercand chiar o
sintez a documentelor de coninut i form specifice basmului romanesc. Pentru titlu autorul

a imprumutat o formul median caracteristic structurii basmului popular: Nei! Inir-te

mrgrite cum zicea cate-un bunic.
Tema
In pies se impletesc armonios dou tendine caracteristice dramaturgice a lui V. Eftimiu:
atitudinea critic impotriva nedreptii (tema) implicand efortul pt. rezolvarea ei panic i
reflectarea temelor majore ale literaturii i arte universale, care pun in lumin valenele
multiple ale umanismului.
Izvoare
Piesa este un basm adaptat din izvoarele mereu tinere ale folclorului romanesc, dar atat sub
raport tematic, cat i compoziional, autorul sparge cu indrzneal tiparele tradiionale
introducand in lumea fantasticului eroi luai din realitatea inedit: rani cu grijile, aspiraiile
i mentalitatea lor, in care se strecoar chiar atitudini
satirice la adresa superstiiilor i in care eroii basmului sunt interprei strict omenete.
In Inir-te mrgrite autorul impletete elementele fantastice i cele de legend cu cele care
au un caracter concret istoric i de asemenea, elementele dramatice cu accente satirice i cu
umorul.
Subiectul poemului este mult mai amplu i mai complex decat al oricrui basm, aciunea
extinzandu-se pe mai multe planuri atat in spaiu cat i in timp.
Alb-Imprat avea trei fete: Maranda, Milena i Sorina.
Printele lor a socotit c le-a venit vremea s se mrite, cu atat mai mult cu cat, fiind btran,
simea c treburile impriei trebuie trecute in maini mai tinere i mai puternice.Cele trei fete
vor fi peite de ctre tineri venii din toate colurile lumii: Muguril, Zoril, Neam de Vod,
Banul Pung, Banul Scam, Buzdugan, Banul Spad, Ap-Dulce, Voie-Bun, ar Bun i
chiar Zmeul-Zmeilor.
Impratul alege pt. Maranda i Milena pe Voie-Bun i respectiv ar Bun (aruncarea cu
mrul de aur spre cel ales, fiind o simpl formalitate, decizia aparinand impratului). Cei doi
au fost alei pentru c firile lor corespund politicii sale de pace:
Pacea, traiul linitit
Astea trebuie in ar,astea venic le-am intit...
Numele mi-e ar bun, nu cunosc rul i ura
Numai ganduri de lumin imi cutreier fptura.
Conflictul se declaneaz in momentul in care Sorina, fata cea mai mic se opune voinei
printelui, refuzand s se mrite. Impratul rnit in orgoliul su o blestem:
i precum goneti feciorii ce-au venit s mi te ia,
Tot aa s te gonesc cel dintai ce i-o plcea.
Craii pleac nemulumii, hotrai s se rzbune.
Conflictul familial se amplific printr-un conflict psihologic,mai general, izvorat din
confruntarea cu dou concepii opuse despre dragoste i via. Surorile i mama Sorinei admit
cstoria de convenien, din interese politice.
Sorina este ins un exponent al concepiei sntoase despre via, a poporului intemeiat pe
credina in dragoste, libertatea alegerii omului iubit.
In finalul actului I intervine vrjitoarea care-i prezice un destin nefericit, o goan venic i
zadarnic dup Ft-Frumos.
Actul al II-lea se desfoar in acelai cadru, la curtea impratului. Impratul serbeaz cele
dou nuni ale fiicelor mai mari. Sosete Ft-Frumos cutand pe Zmeul-Zmeilor care i-a furato pe Ileana Cosanzeana. Poftit de imprat la osp, Ft-Frumos povestete motivul cutrilor
sale fr rgaz.

Apare Sorina care-i arunc lui Ft-Frumos mrul de aur iar aceasta o privete nepstor,
lsand mrul s se rostogoleasc pe trepte. Fata constat implinirea prea timpurie a
blestemului pmantesc i ii amintete de al doilea blestem, acela al vrjitorului. Ii face
apariia Zmeul-Zmeilor. Chipul lui n-are nimic de monstru sau balaur: ii lipsesc ghearele,
aripile i alte trsturi cu care l-a inzestrat imaginaia popular. Urmeaz un adevrat uragan
al cuvintelor intre Zmeul-Zmeilor i Ft-Frumos. Ft-Frumos se dezvluie ca erou al
universului teluric, for a binelui, a luminii, a iubirii. Zmeul vine din lumea intunericului. El
este o speran infernal, nbefericit. Infruntarea celor doi este intrerupt de vestea c peitorii
refuzai in frunte cu Buzdugan vin cu oaste impotriva impratului.
La insistenele mamei i ale surorii mijlocii i sub influena fricii, Sorina accept s se mrite
cu Buzdugan, dar in virtutea blestemului vrjitoarei fuge de la nunt i devine Zana-Florilor.
Buzdugan ducand in carc o vrjitoare i cumnaii si Voie Bun i
ar Bun pleac in cutarea fugarei. Actul al treilea se desfoar in inima pdurii, pe
furtun.Dup 4 ani ginerii se intalnesc, fr s-o fi gsit pe Sorina. Vor porni din nou i drept
pedeaps, vrjitoarea il va duce in carc Buzdugan.
Autorul introduce acum in aciune un grup de rani Mo Dumitru, Mo Toader, Mitru
Geambaul, etc. in frunte cu Pcal. Ca in viaa de toate zilele, ranii vorbesc despre tot felul
de semne rele (frecvente in superstiia popular). Fiecare din rani este o mic individualitate
conturand ins in grup chipul ranului nostru de
altdat: srac, superstiios dar inelept, inzestrat cu umor i spirit critic.
In actul al IV-lea aciunea continu cu impria Zanei Florilor. Vrjitoarea i Buzdugan
ajung pe pajitea Sorinei.
Din discuia cu Buzdugan aflm povestea acestei mame nefericite i rzbuntoare a Zmeului
Zmeilor. Ea urmrea s despart pe Sorina de Buzdugan, ca s o apropie de Ft Frumos astfel
ca Ileana Cosanzeana s rman lang fiul ei.
Destinul vrjitoarei st, ca i al Zmeului, sub semnul tainei i al blestemului, de unde i
tragismul lor care, ins, nu anuleaz forele rele, obscure, intruchipate de cei doi.
Din acest punct de vedere, viziunea complex a autorului depete schematismul din basmele
populare. O nou intalnire a Sorinei cu Zmeul Zmeilor dezvluie alte dimensiuni ale firii fetei.
Miloas la inceput fa se zmeu, acum se arat decis s fie de partea lui Ft Frumos, inta
dregostei ei statornice dar purificate in sensul limitrii la aspectul ei fratern. Sosete i Ft
Frumos Sorina ii povestete nefericirea iubirii ei i triete amrciunea certitudinii c Ft
Frumos a rmas credincios Cosanzenei.
Actul al V-lea constituie deznodmantul basmului. In ciuda strdaniilor disperate ale
vrjitoarei Varga, Ft Frumos se lupt cu Zmeul Zmeilor i il ucide.
ranii anunai despre aceasta de Pcal, se bucur de victoria lui Ft Frumos.
Vrjitoarea mai incearc s fur inima Cosanzenei (de aici intalnirea cerut de Ft Frumos),
dar Sorina, cu puterea de Zan a Florilor , dezleag vraja, redandu-i lui Ft Frumos mireasa i
demonstrand o mare putere de autodepire i de sacrificiu ceea ce-i confer o profund not
de umanitate i-i netezete calea revenirii
printre ai si.
Apare i Buzdugan, care gsise fluierul fermecat, obiect incrcat de semnificaie i care
pecetluiete victoria binelui asupra rului, cci la cantecul lui baba ii pierde puterile i
dispare. Dezlegat i ea de vraj, Sorina va reveni alturi de Buzdugan, printre oameni
Dar acum arunc cununa de rusalce impletit!.../
Dragostea ce mi-ai
pstrat-o ne va ocroti pe noi /
Man-n man s ne intoarcem printre
oameni, amandoi.
Finalul aduce ideea infririi tuturor oamenilor, in veselie i joc:

Pace tuturor! Ca fraii!

Astzi toi suntem voioi! /
Iar acum s intindem hora
cum tim noi din moi-strmoi-.
Personajele
Prin suita de personaje pozitive, atat reale cat i fantastice, victorioase in lupta cu forele
rului, semnul comunic un crez luminos, increderea in afirmarea plenar a umanitii.
Narainea este dinamic prin replicile scprtoare ale personalelor (Ft Frumos Zmeu)
prin notele de satir i umor (Mo Teodor, Pcal).
Rolul descrierii
Basmul, adevrat feerie in intenie i in fapt, abund in descrieri ale naturii de o mare putere
de sugestie (de ex. Descrierea rii lui Murgil):
Din inutul unde cerul, dezmierdand a mrii und,
las negura s urce pe cand soarele s-afund,
-am, sosit in ara noastr, cand luceferii rsar...
Poemul impresioneaz i prin frumuseea deosebit a versurilor ample, cu rime bogate, cu
sonoritate cald, solemn.
Valoarea educativ
Prin legtura fondului de idei, prin nobleea mesajului, prin realizarea artistic magistral,
poemul feeric Inir-te mrgrite, contribuie la educaia multilateral a elevilor imbogind
sufletul prin puternice triri, etice i estetice.
Un aspect in acest sens il constituie pledoaria (prin gura lui Pcal) pentru valoarea educativ
i estetic a basmului i sublinierea legturii indisolubile dintre omul din popor i plsmuirile
lui artistice.
Vezi tu, scornitura asta, basmul, tie s te prind
De urechi, i s te ie... i-ncordarea s-i cuprind....
...................................................................................
Da! Aa-i fcut romanul, de-o avea ori nu bucate,
De i-o fi csua goal, de i-o fi sumanul ros,
El cu doinele i cu basmul, ii petrece bucuros.
Intregul discurs fantastic, propriu basmului, se distinge printr-un stil oral, in cadrul cruia
adresarea direct, monologul, dialogul, vorbele de duh, proverbele, zictorile, pasajele
exclamative in cele interogative au rolul de a potena oralitatea ii implicit, de a starni interesul
cititorului sau al asculttorului pentru basm.
Povestea, strveche plcere universal pe care o simim din copilrie, este atat de trainic
pentru c, fr indoial, are o insuire anume, un principiu deosebit de permanen. Mai intai,
pentru c ne duce, in cateva cuvinte, intr-o alt lume, in care nu trim intamplrile, ci le
inchipuim, o lume in care stpanim spaiul i timpul, in care
punem in micare personaje imposibile, cucerim dup dorin alte planete, strecurm tot soi
de fpturi sub ierburile de pe fundul iazurilor, intre rdcinile stejarilor, o lume in care carnaii
atarn in copaci, raurile curg spre izvoare, psri guralive rpesc copii, rposai fr odihn se
intorc pe furi fiindc au uitat ceva, o lume fr granie
i fr legi, in care putem orandui cum ne place intalnirile, luptele, pasiunile.
Povestitorul este inainte de toate cel care vine din alt parte, care ii adun in inima satului pe
cei care nu pleac niciodat nicieri i le arat ali muni, alte planete, alte spaime i alte
chipuri. Este cel care aduce schimbarea.
Prin acel ,, a fost odat , trecerea dincolo de graniele lumii, adic metafizica, se strecoar in
copilria fiecrui om, i poate chiar a fiecrui popor, prinzand rdcini atat de puternice incat
vom socoti tot ce s-a nscut din mintea omului, intreaga noastr via drept o realitate

indiscutabil. Pe lang faptul c ne incant i ne poart pe alte tramuri, povestea este temeiul
insui al credinelor noastre.
Povestea inseamn mai mult decat aceast cltorie sau trecerea in alt lume. Printr-o
datorie fireasc, fiindc presupune o relaie intre oameni, povestea este legat intotdeauna de
cei care ascult, iar uneori intr-un chip mai puin vizibil de cel ce o istorisete. Este
asemenea unuia din obiectele magice pe care le-a
folosi in atatea randuri, ca de pild o oglind vorbitoare

20 000 DE LEGHE SUB MRI

JULES VERNE
20000 de leghe sub mri (n francez Vingt mille lieues sous les mers) este unul dintre cele mai
cunoscute romane ale lui Jules Verne, aprut ntre 1869-1870. Opera a fost publicat iniial sub form
serializat n Magasin d'ducation et de Rcration .
Acesta este un fel de roman iniiatic, n care se mpletesc aventurile, imaginarul i confruntarea
cunecunoscutul. n aceast carte, Jules Verne anticipeaz tehnologia
submarinului , ale crui modele primitive existau deja la data publicrii romanului.
Verne a scris o continuare la acest roman, Insula misterioas , n care furnizeaz mai multe
detaliidespre cpitanul Nemo (sau prinul Dakkar).
Coninut
Romanul prezint povestea cpitanului Nemoi a submarinului Nautilus, aa cum o vede profesorul
francez Pierre Aronnax, autor al crii Secretele adncimilor oceanului.
Titlul: O leghe este o unitate de msur a lungimii sau a suprafeei. Ea a fost folosit n trecut
n Europa i America latin, dar, n prezent nu mai este o unitate oficial n nicio ar. n cele mai
multe cazuri, o leghe reprezint distana pe care o persoan o poate parcurge, mergnd sau clare, ntro or.
n anii 1866-1867 se semnaleaz numeroase dezastre maritime misterioase pe toate mrile lumii.
Printre speculaiile presei legate de cauza acestora se numr un monstru marin necunoscut pn
atunci, sau un vehicul subacvatic cu o for mecanic extraordinar. Aronnax bnuiete existena
unui narval uria, care strpunge corbiile cu molarii.
n calitatea sa de cercettor marin, n anul 1867 Aronnax este invitat de guvernul american s clarifice
aceste fenomene. mpreun cu servitorul su, Conseil, un om calm i linitit, Aronnax se urc la bordul
fregatei Abraham Lincoln.
Dup sptmni de cutare n Pacificul de Nord, Aronnax i atinge obiectivul. n timpul
urmririi,Aronnax, slujitorul Conseil i harponierul canadian Ned Land sunt dui n largul mrii. n
cele din urm gsesc o suprafa de sprijin, care se dovedete a fi presupusul monstru cutat. Dup
un timp se deschide o trap i cei trei sunt dui de membrii echipajului ntr -o celul a submarinului.
Mai trziu sunt prezentai cpitanului care se numete Nemo, ceea ce nseamn Nimeni n latin .
n conversaiile cu misteriosul cpitan Nemo, Aronnax afl cu timpul detalii legate de capacitile
tehnice ale submarinului Nautilus, dar nimic despre cpitan i echipaj. Nemo nu numai c a rupt
legtur cu umanitatea, ci i cu suprafaa pmntului, aprovizionndu-se exclusiv cu plante i fructe de
mare. El exploateaz straturile sedimentare de crbuni, pentru a produce energia electric necesar
propulsiei navei sale. Despre trecutul su, Nemo povestete foarte puin; abia n cea de-a doua parte a
romanului el d detalii despre soarta sa tragic: ara,soia i copiii i-au fost luai de puteri
pmnteti, lucru care l-a determinat s lupte pentru rzbunarea celor asuprii, cutreiernd mrile.
Deoarece nimeni nu are voie s afle secretul cpitanului Nemo, eliberarea celor trei naufragiai este
imposibil, acetia fiind forai s participe la o cltorie n jurul lumii n submarin.

n aceast cltorie ei trec prin tot felul de aventuri, cum sunt lupta cu o caracati uria i cu un
rechin, survolarea ruinelor Atlantidei scufundate i descoperirea Polului Sud de ctre cpitanul Nemo atunci nc nu se tia c Polul Sud
se afl pe terenul continentului Antarctida din care sunt salvai de Nautilus.
Jules Verne descrie victoria tehnologiei asupra naturii tehnologia fcnd totul posibil.
Pe de alt parte, autorul sugereaz, prin intermediul biografiei, faptelor i
declaraiilor lui Nemo, riscurile legate deutilizarea fr discernmnt a tehnologiei.
Pe parcursul cltoriei, profesorul Aronnax intr n conflict cu el nsui. Pe de o parte, ca om de
tiin, ar vrea s rmn ct mai mult la bordul submarinului, pentru ca mpreun cu cpitanul Nemo
s exploreze lumea submarin, dar, pe de alt parte, harponierul Ned Land i exprim dorina de a
fugi de penav. Antipatia resimit de Ned Land fa de cpitanul Nemo nu poate fi tears nici chiar
de incidentul ncare cei doi ce i salveaz reciproc viaa, aa nct profesorul Aronnax se simte rupt
n dou.
Acest conflict al profesorului cu el nsui este rezolvat n penultimul capitol al romanului, cnd
naufragiaii asist la scufundarea unei nave de ctre cpitanul Nemo. Dup acest incident, Nemo este
vizibil afectat de sentimente de vinovie i nesiguran, iar echipajul ncepe s dea semne de
slbiciune i nesupunere. Cei trei prizonieri reuesc s scape n apropierea coastei Norvegiei , dup
care Nautilus dispare, fiind cuprins de maelstrom.

BIBLIOGRAFIE
Eva Monica Szekely Literatura pentru copii i tineri - Ediia a 2-a
revizuit i adugit , edit Universitii Petru Maior-Tg Mure 2006;
Oana Stoican cursul de literatur pentru copii 2014;
www.studene .ro