I.

PROLA
(accepii ale termenului; evoluie _i tipologie)
SPECII NARATIVE
Cuvântul proz" vine din fr. "prose" i înseamn "discurs care
înainteaz în linie dreapt". Proza se defineste de obicei în opoziie cu
poezia, ca form a discursului oral sau scris, ca mod de expresie ce nu este
supus versificaiei. Proza apare ca reacie împotriva poeziei care, folosind
mijloace de expresie metaforice i "ornamente" stilistice nu clarific
sensul, cideturneaz înelesul idei. De altfel, Molière definea conceptul
cu ironia binecunoscut: Tot ce nu este proz este vers: tot ce nu este vers
este proz". B. Croce este printre primicare a difereniat mijloacele de
expresie ale prozei de cele poetice, considerând c acestea nu exprim stri
afective _i sentimente, ci se îndreapt ctre gândire. Mai târziu, Roland
Barthes define_te proza astfel: "un discurs minim, care vehiculeaz în
modul cel mai economic gândirea". (Cf. Dicionar de termeni literari",
Ed.Academiei)
Proza epic (narativ) este modalitate de comunicare oral
sau scris prin care autorul i_i exprim conceptia despre lume i via în
mod indirect, apelând la naraiune, descriere, dialog si personaje.
Din punct de vedere al coninutului comunicrii, proza poate fi:
_tiinific, flozofic, beletristic, publicistic, memorialistic, iar dup
curentele literare ce se manifest în compoziia narativ a operei literare,
proza este romantic, ralist, naturalist, fantastic.
BASMUL CULT
cel puin Itext - cf. Programei_colare de limb
i literatur român în vigoare

Definiie: Basmul este specia epicii populare i culte, cu larg

rpándire, în care se nareaz întâmplri fantastice ale unor personaje
imaginare (fei-frumoi, zâne, animale i psri nzdrvane etc.), aflate in
lupt cu forte malefice ale naturii sau ale societii, simbolizate prin
balauri zmei, vrjiloare etc., pe care le biruiesc in cele din urm. Basmul
ure formule specifice iniiale, mediane i finale, metafore tipice i
personaje cheie peniru aciunea narativ.
Termenul de "basm" vine dinslava veche, de la "basni", care inseamn
"nscocire", "scornire".

11
 Tr s turile basmului:
ilustreazão alt lume decât cea real, personajele fiind imprat: s:
imprtese. feti-frunmo_i i fiice de crai. Muma-pduri. cmei t
balauri ínfrico_tori;
faptele pOvestite se petrec intr-un tinut îndeprtat, peste m§ri sitÝn:
la captul lumii sau pe trâmul cellalt;
impletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaz fantasticu!
ca specific ancestral al basmelor.
personajele sunt reale _i fabuloase, acestea din urm avand
supranaturale i putându-se metamorfoza in animale, plante puteri
insecte sau obiece ori pot reinvia prin leacuri miraculoase. dacä
sunt omoráti;
personajul principal trebuie s dep_easc probele i s înving
obstacolele puse in cale cu scopul de a demonstra virtui morale
excepionale i a deveni apt pentru a-i intemeia i conduce
propria gospodãrie
aciunea are la baz conflictuldintre forele binelui i ale rului
dintre adevr i minciun. iar deznodmântul const totdeauna in
triumful valorilor pozitive asupra celor negative,
" ca mijloace de compoziie. basmele conin formule specifice iniiale.
mediane i finale, metafore tipice pentru aciunea narativ:
prezena numäruluitrei. ca cifr cu încrcçur magic i cu for
pentru dep_irea probelor i invingerea obstacolelor. la care este
supus personajul principal din basm
cultiv inalte principii morale eseniale ca adevrul, dreptatea.
cinstea. prietenia, ospitalitatea. curajul. vitejia prin personajele
pozitive i condamn nedreptatea, rutatea, minciuna intruchipate
de zmei, balauri. Muma-Pdurilor. spâni etc
"POVESTEA LUIHARAP-ALB"
de lon Creang
-basm cult

Basmul Povestea lui Hara-Alb" se încadreaz în genul epic,

lon
iar ca specie literar este un basm cult, deoarece are un autor,
Creang. A aprut în revista "Convorbiri literare", la l august 1877, apol
în acela_i an în ziarul Timpu!".
Impletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaza
creaie
fantasticul, ca specific ancestral al basmelor, îns. în aceastrealist a
evocarea
narativ, Creang îmbin supranaturalul popular cu
satului moldovenesc de unde reiese si originalitatea unic a acestei
creaii.

12
 Semnificaia titlului Harap-Alb" reiese din scena in Care
spänul il pcäle_te pe fiul craiului s intre în fäntân: Fiul craiului, boboc
In telul s±u la trebi de aieste, se potrive_te Spânului i se bag în fântana,
Tara så-l trsneasc prin minte ce ise poate întâmpla". Naiv, lipsit de
CXperien i excesiv de credul, fiul craiului i_i schimb statutul din nepot
al impratului Verde în acela de slug a Spânului: D-acum înainte så_til
c£ te cheam Harap-A lb, aista ti-i numele. si altul nu." Numele lui este un
0XIMoron i are sensul de rob alb", deoarece "harap înseamnà "negru,
rob.Devenit sluga spânului, î_i asum i numele de Harap-Alb, dovedind
in acela_i timp loialitate i credin fa de stpânul s§u, întrucât jurase pe
palo_. El devine robul-tigan, de_i era alb, nedumerind astfel chiar pe
unchiul su, împratul Verde, precum i pe fetele acestuia, care simt pentru
el osimpatie spontan. Cu toate acestea, flcul nu-_i încalc jurmântul
fãcut spânului, î_i respect cuvântul dat, rod al unei solide educaii
cptate în copilrie, de a fi integru i demn, capabil s-i asume vinovia,
cu toate urmrile ce decurg din faptul c£nu urmase sfatul tatlui.
Subiectul basmului
Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi i
motive populare, Povestea lui Harap-Alb" find îns un basm cult, în care
naratorul lon Creang îmbin supranaturalul cu realul personajelor
trne_ti din Humule_ti. Aciunea are la baz conflictul dintre forele
binelui _i ale rului, dintre adevr _i minciun, iar deznodmântul
const totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative.
Expoziiunea este asemntoare cu a oricrui basm: faptele
povestite petrec într-un (inut îndeprtat, peste m¯ri i tri, la captul
se
lumii. Aciunea basmului "Povestea lui Harap-Alb" începe cu evocarea
timpului fabulos i a spaiuui nesfâr_it: "Amu cic era odat într-o tar"
un crai care avea trei feciori i un singur "frate mai mare, care
era împrat
într-o tar mai îndeprtat", pe nume Verde împrat. Cei doi frai nu se
vzuser de mult vreme, iar verii nu se
cunoscuser între ei, pentru c
împria fratelui mai mare era "tocmai la o margine a pmántului", iar
fratele mai mic tria "la alt margine". In acest cadru
mitic se deruleaz întâmplrile reale i fabuloase laspaio-temporal care particip
personajele basmului.
Verde Imprat îi cere fratelui su, craiul, s-i
cel mai vrednic" _i viteaz. dintre fiii si, ca s-i urmezetrimit "grabnic pe
la tron, întruct el
avea numai fete. Ca s-i pun la încercare, pentru a
vedea care dintre
feciori "'se simte destoinic a împri peste o far a_a de
aceea", craiul se inmbrac într-o piele de urs _i se ascundemare sub
i bogat ca
un pod. Cei
doi fii mai marise sperie de urs i se întorc
ru_inai la curtea craiului, care
13
 este dezamgit de neputina lor _i roste_te moralizator: nici tu nu e_ti de
imprat, nici împår·ia pentru tine", ceea ce evidentiaz
ale basmului. elementele reale
Mezinul, impresionat de amrciunea tatlui, se
duce înîi cere de
"s plâng în inima sa". Deodat, o bab gârbov de btrânee" grádin
poman, apoi îl sftuie_te s cear tatlui su calul, armele i hainele
care a fost el mire", de_i hainele sunt "vechi _i ponosite", jar *armele
ruginite i s pun otav cujratic în mijlocul hergheliei ca s aleagå acel
cal care va veni la jratic s mnânce". Urmând întocmai sfaturile babei
si dup ce srut mâna tat-su", voinicul pleac la drum, luând carte as
partea tatlui _i, prin dreptul podului, "numai iaca îi ies si lui ure
înainte". Trece cu bine de aceast prim prob, prime_te binecuvântarea
printelui su i pielea de urs în dar, apoi sfatul ca în cltoria lui sä so
fereasc de omul ros, iar mai ales de cel spân', s nu cumva s aib
de-a face cu ei. Ca trsturi ale basmului, sunt prezente aici formule
iniiale tipice i cifra magic trei, care face posibil dep_irea probei
iniiate de crai de ctre al treilea fiu al s·u. continuând
|Intriga. Fiul craiului i calul pleac la drum, basmul
merg
cu forule mediane tipice, "_i merg ei o zi, i merg dou, ise ofer
care
patruzeci i nouà" pân când întâlnesc în codru "un om spân"
dar a treia oar
drept slug la drum". Voinicul îl refuz de dou ori,
spânul îi iese în cale imbrcat altfel _i clare pe un cal frumos" tocmai
când fiul craiului se rtcise prin codrii întuneco_i. Deprins s urmeze
pentru c i
sfatul printelui su, acela de a nu se însoi cu omul spân, darspânilor" _i-l
mai ie_iser în cale înc doi, el se gânde_te c "aiasta-i ara
angajeaz drept cluz.
care "nu avea nici roat, nici cumpn, Ci
Ajun_i la o fântân
numai o scar de coborât pân la ap", spânul intr în put, umple plosca,
rcoreasc.
s se
apoi îl sftuie_te pe fiul craiului s coboare si el ca gurafåntânii
Tânrul îl ascult pe spân, dar acesta trânte_te capacul peste de unde vi,
_i-l amenint c dac nu-i poveste_te totul despre el, "cine e_ti,
ameninarea mOr,
^I incotro te duci", acolo îi vÍr putrezi oasele. Sub supus a
feciorul de crai jur "pe ascui_ul palo_ului" c va fi slugataina"pån
spânului, care se va da drept nepotul împratului _i c va pstra Spânuli
când va muri _i iar vaînvia", prevestind astfel finalul basmului.
respectându-_i
då numele de Harap-Alb, care-l va sluji cu credin,
jurmântul fcut. palatul
la
Desf_urarea aciunii începe odat cu sosirea înfumurat peste
împåratului Verde, unde Spânul se d drept nepotul s¯u i, de calullui,
msur, îl trimite pe Harap-Alb s stea la grajduri, s aib grij

14
 c altfel va fi "vai de pielea ta", dându-i _i o palm - "ca så ii
minte ce
ti-am spus", c£altfel "prinde mmliga coaj".
Intr-o zi, având la mas "niste salti foarte minunate", care se
capåtaucu mult greutate, spânul hotr_te s-_i trimit sluga s-i aduc£
acele bunt·i din gr¯dina ursului. Calul fabulos îl duce în zbor pe Harap
Alb la Sf§nta Duminic, iar aceasta îl ajut s-_i îndeplineasc misiunea.
Urmând întocmai sfatul Sfintei Duminici, Harap-A lb scap "cu obraz
curat", trecând proba i, mulumindu-i pentru binele ce i-a f¯cut" îi duce
"salåile spânului, care, înfumurat, se laud c de aceea i-l dãduse
tat-su, pentru vrednicia lui, cãci altfel nu- mai luam dup mine ca
s-mi încurce zilele".
Dup alte câteva zile, împratul îi arat spânului ni_te pietre
preioase foarte frumoase, iar acesta î_i trimite sluga s-i aduc "pielea
cerbului cu cap cu tot, a_a btute cu pietre scumpe, cum se gsesc". Din
nou calul il duce pe Harap-Alb în zbor la Sfânta Duminic pentru a-i cere
ajutorul. Ascultând _i de data asta sfaturile Sfintei Duminici, Harap-Alb
reu_e_te s£ ia pielea i capul cerbului pe care se aflau nestematele i s le
duc spânului, trecând cu bine i aceast prob fabuloas.
Nu trece mult i împratul d un osp foarte mare în cinstea
nepotuluisu, lacare ainvitat împrai, crai, voievozi"_i alte fee cinstite".
In timpul petrecerii, auzind despre fata Impratului Ro_, spânul ii
porunce_te lui Harap-Alb s i-o aduc degrab pe aceast tânr, c altfel
"te-ai dus de pe faa pmântului".
Harap-A lb, înfrico_at, S-a plâns calului, spunându-i despre noua
misiune cu omul ro_ i fata acestuia, de "parc dracul vrje_te, de n-apuc
bine ascpa din una i daupeste alta", apoipornesc împreun la drum. La
un pod, Harap-Alb întâlne_teo nunt de furnici i trece prin ap ca s nu
curme "viaa atâtor gâzulie nevinovate". Regina furnicilor îi d voinicului
o aripioar, ca atunci când va crede c are nevoie de ea s dea foc aripi.
Dup un timp, cltori vàd un roi de albinecare se învâteau bezmetice,
neavând pe ce s se a_eze. Atunci, Harap-Alb i_i scoate plria, o a_az pe
pmânt cugura în sus, iar albinele se iîngrmädesc acolo.Voinicul ciople_te
un bu_tean _i le face un adåpost, dupåcare criasa albinelor îi d o arip,
ca, în caz de nevoie, Harap-Alb s-i dea foc i ea va veni în ajutor.
Basmul continu cu formule mediane -"Mai merge el cât
merge"- i Harap-Alb intalne_te, pe rând, cinci personaje fubuloase,
descrise detaliat de narator. Primul este Geril, "o dihanie de onm care se
pârpâlea pe lang un foc de douzeci _i patru de stânjeni de lemne, i tot
atunci striga c¥t îi lua gura c moare de frig". Harap-Alb se amuz la
vederea artrii, care îi spune tremurând: "Râzi tu, razi, Harap-Alb - [..]

15
 dar unde mergi, fr de mine n-ai s poi face nimica". Plecândîmpreun

de departe, zresco "alt drcrie si mai mare", mirându-se c£"o gura

care mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri, "striga innamil
maiom".
mare c moare de foame". Elmânzil îl roag pe Harap-Alb s-l ia $I pe

el în cl·torie: "Râzi,
tu, râzi, Harap-Alb", dar altfel | n-avei s putei face
v·d "alt minunie
merg el prea mult, c ^I mai
nici o isprav". ^i nu "apa de la 24 de iazuri _i o
mare" pe Setil, un om
care buse gârla"
_i-l iau cu ei la drum. Urmorui este Ochil,
strigând "c se usuc de sete"
avea în frunte un singur ochi mare, nu vedea
o artare de om care, de_i
peste ce apuca" iar dac îl tinea
nimica atunci când îldeschidea, "da chior
Harap-Alb ilia cuel s-l ajute
închis vedea '_i înm¯runtaiele pmântului". a_a de lesne"
Ro_ nu se capt
la nevoie, pentru c "fata împåratuBui "fiul sgettorulut si
Ultimul care li se altur este Psri-L·i-Lungil,
ciuma zburtoarelor si
nepotularca_ului, brâul pmântului _iscara ceriului,
oameni ciudai este plin
spaima oamenilor". Cltoria alturi de cei cinci
f¯ccau". Harap-Alb le este tovars
de peripeii. c "pe unde treceau, pårjol întrucât simtea
"_i la pagub i la câ_tig" i se poart prietenos cu fiecare,
Ro_, despre care aflase c "era
c vaavea nevoie de ei la curtea împåratului
n.n.) i råutcios la culme". De aceea
un om pâcli_it (negru la suflet - împratul, era nevoie de
flcul consider c la unul far suflet", cum era veni
c-i erau, i-o
"unul fr de lege", sperând c, din cinci nesplai"
Toate merg
"vreunul de hac", conform proverbului: Lumea asta e pe dos,/
coboar,/ Unul macin la moar."
cu capu-n jos/ Puini suie, muli
Intr-un târziu, ajung cu toii la împrie - naraiunea continuând
poveste, înainte
cu formula median "Dumnezeu s ne tie, c cuyântul din
foarte
mult mai este" - unde Impratul Ro_ îisupune la probe fabuloase i foc pe
periculoase. Mai întâi îi cazeaz într-o cas de aram, creia i se d
dedesubt, dar Geril sufl de trei ori, "cu buzi_oarele sale cele iscusite" _i
casa rmâne "nici fierbinte, nici rece", tocmai bun de dormit într-însa.
Urmätoarea prob la care îi supune împratul Ro_ este un ospf cu multe
bucate i butur, pe care Flmânzil i Setil le fac s dispar într-o clipà,
"ca
apoi incep såstrige în gura mare, unul c "moare de foame" _i cellaltochilor.
crapå de sete", spre disperarea împratului, care nu-i putea credeprobe. El
Cerând înc o dat fata, Harap-Alb este supus unei alte
prime_te zece banie de "smân de mac, amestecat cu una Atuncide nsip
mårunel" _i porunca de a alege pân dimineat macul de nisip. într-o
Harap-Alb i_i aminte_te de crjasa furnicilor, d foc aripioarei ^i
clipá o droaie de furnici, cât frunzå _i iarbå" au ales nsipul de oparte
i macul de art parte", find _i aceasta oîntâmplare, fabuloas specific
basmelor.

16
 Impratul refuz din nou s le dea fata i-i supune altei probe,
anume såo pzeasc toat noaptea, iar dac mâine diminea s-ar afla tot
acolo, atunci poate s ti-o dau", altfel y-ai dus pe copcå". Cei _ase
prieteni s-au a_ezat de paz de la u_a fetei pân la poarta împriei, dar
fata impratului, având puteri supranaturale, se preface într-o psric i
"zboar nevzut prin cinci stråji". Ochil i Psril se in dupå ea i abia
izbutesc s-oi prind i s-o duc înapoi în odaia ei.
Plin de ciud, împratul le spune c el mai are o fat luat de
suflet "i nu e deosebire între dânsele nici la frumuset, nici la stat, nici la
purtat", iar dac Harap-Alb va dep_i aceast prob i le va deosebi,
"ferice de tine va fi", dar dac nuva reu_i vor pleca imediat de la curtea
împrteasc, deoarece "nuv mai pot suferi". Harap-Alb d foc aripioarei
de albin _i-l ajut s o identifice pe fata împratului. Trecând i aceast
prob cu bine, Harap-Alb cere fata, iar împratul, "ovilit (ofilit -n.n) i
sarbãd (palid - n.n.) de suprare i ru_ine", ii ureaz s fie vrednic s-o
stpâneasc, pentru c i-o d din toat inima.
Fata vrea i ea s-l supun la o prob i îl roag s nu se
grbeasc. Trimite calul lui Harap-Alb împreun cu turturica ei s aduc
"trei smicele (nuiele, crengue - n.n.) de mr dulce _i ap vie i ap
moart" dintr-un loc numai de ea _tiut, acolo "unde se bat munii în
capete". Calul se întoarce primul i fata împratului Ro_ porne_te cu ei la
drum spre palatul împratului Verde, "Dumnezeu s ne tie, c cuvântul din
poveste, înainte mult mai este", Lui Harap-Alb ise tulbur minile privind
fata care era tânr, frumoas "_i plin de vin-ncoace" i nu ar vea s-o
duc spânului, "fiind nebun de dragostea ei".
Punctul culminant, Intre timp, turturica ajunsese cu vestea la
impratul Verde i acesta se apucase s fac pregtiri pentru primirea fetei
impåratului Ro_. Vzând cât este de frumoas fata, spânul se repede sàoia
în brae, dar ea il îmbrânce_te i-i spune c avenit acolo pentru Harap-Alb,
cci "el este adevratul nepot al împratului Verde". Turbat de furie c a
fost dat în vileag, spânul se repede la Harap-Alb "_i-i zboar capul dintr-0
singur lovitur de palo_", strignd c£ a_a trebuie så påeasc cel ce-i
încalc jurmântul. Atunci calul lui Harap-A lb se repede la spân, îl in_facà
de cap, zboar cu dânsul în înaltul ceriului" de unde ii d drumul _i acesta
se face "praf i pulbere". Fata împåratului Ro_. ca personaj fabulos, are
puteri supranaturale i-l poate reînvia, prin leacuri miraculoase, pe
Harap-Alb.Ea pune capul lui Harap-Alb la loc, "il înconjur de trei ori cu
cele trei smicele de mår dulce, toarn ap moart s steie sångele i såse
prind pielea, apoi il strope_te cu apå vie". Harap-Alb se treze_te ca
dintr-un somn adânc, fataîl srut cu drag, apoiîngenuncheaz amândoi în
17
 faa împratului Verde ca såprimeasc binecuvântarea, jurndu-i credintä
unul altuia.
Deznodmântul basmului const totdeauna în triumful valorilor
Doamne
pozitive asupra celor negative, a_a c nunta începe "$-apoi d£, din ceri.
bine!". S-a strâns lumea s priveasc, ba chiar "soarele _i luna
râdea'". Au fost poftii la nunta împrteasc, pe lâng£ criasa furnicilor
criasa albinelor i criasa zânelor, crai _i împrai, oameni importanti
Fr bani în buzunariu"
^-un pcat de povestariu (povestitor - nn)/ si
S-au bucurat _i au petrecut cu toii: *Veselie mare între toi era,/ Chiar
srcimea ospta i bea!".
Compoziional. basmul conine formule specifice finale.
Ca la orice nunt împrteasc din
prezente i în creaia lui Creang. duce
se
bas1me, veselia a inut ani întregi, "_i acum mai tine înc£. Cine
lar pe la noi, cine are bani bea i mnànc, iar cine
acolo bea i mnânc.
nu, se uit i rabd".
Caracterizarea personajelor*
Ca orice basm, Povestea lui Harap-Alb" ilustreaz o alt lume
Duminic.
decût cea real, personajele fiind împårai i crai, Sfänta personaje
animale i gâze fermecate, eroi cu trs£turi fabuloase, aluri dece-i conferã
realiste aduse de lon Creang din Humule_tiul natal, ceea principi
acestei creaii originalitate inconfundabil. Basmulcultiv înalte
ospitalitatea,
morale caadevrul, dreptateu, cinstea, prietenia, rbdurea, condamma
generozitatea, curajul, vitejia prin personajele pozitive i
nedreptatea, rututea, minciuna întruchipate de zmei, baluuriurm sau spâni.
Personajele sunt reale i fubuloase, acestea din având
în animale, plante,
puteri supranaturale i putându-se metamorfoza miraculoase, pe cei care
insecte sau obiecte ori pot s reinvie, prin leacuri
sunt omor-i.
basmele
Harap-Alb, fecior de crai, este un Ft-Frumos din
umanului, find
populare, destoinic i curajos, dar rmâne in zona Eleste un
prietenos, cuminte i asculttor, ca un fläc£u din Humule_ti. de
principii morale cultivate
personaj pozitiv _i întruchipeaz inaltele prietenia, ospitalitatea, curajul,
oricebasm, ca adevrul, dreptatea, cinstea, proprile
vitejia, trsäturi ce reies indirect din intâmplri, fapte i direct din
vorbe i gânduri sau din ceea ce alte personaje spun despre el. initiere a
este o
Clätoria pe careo face pentru a ajunge împårat familii.
flàcáului în vederea formrii lui pentru a deveni conductorul deunei
pe care urmeazi så _i-oîntemeieze. El parcurge o perioadä a deprinde
unei lumi
alte lucruri decât cele obi_nuite, de a înva i alte aspecte ale
necunoscute pän£ atunci, experientå necesar viitorului adult.
recomandi: carled
* Pentru eseu structural privind caracterzarea Wui personaj. Consulting
"Personaje literare" de prof Aluriana Badea. editura Badea& Protessional

18
 Semnificaia mumelui reiese din scena în care spânul il påcále_te
ne fiul craiului så intre în fåntân: Fiul craiului, boboc în felul su la trebi
de aicste,se potrive_te Spânului i se bag în fântân, fr s-l trsneasc
prin mintece ise poate întâmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de
credul, fiul craiului i_i schimb statutul din nepot al împratului Verde în
acela de slugå a Spânului, numele lui poate fi un oximoron, Harap-Alb
semnificând "negru alb",deoarece "harap" înscamn "negru, rob".
Faptele eroului rmân i ele în limita umanului, probele care
dep_ese sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje.
inzestrate cu puterisupranaturale. Codrul în care se rtce_te simbolizeaz£
lumea necunoscut flåcului, care gre_e_te pentru prima oar, neinnd
cont de sfatul tatlui su, de ase feri de omul spân. De_i cuminte i
asculttor de felul s«u, nesocotirea acestei restricii declan_eaz asupra
fläcului un _ir nesfr_it de întâmplri nepläcute i periculoase, care-i pun
deseori viaa în primejdie. Lipsit de experient, "boboc în felul su la
trebi de aieste", mezinul craiului devine sluga spânului, i_i asumã i
numele de Harap-Alb, dovedind în acela_i timp loialitate i credint fa
de stpânul su. Intrucât jurase pe palo_, î_i respect cuvântul dat, rod al
unei solide educaii cptate în copilärie, este integru i demn, capabil
s-_i asume vinov·ia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase
sfatul tatlui.
Cinstit din fire,Harap-Alb nu-l trdeaz niciodat pe spân, dei
un stpân tiran ca acesta ar fi meritat. De pild, atunci când se întoarce spre
împrie cu pielea i capul cerbului fabulos, "piatra cea mare din capul
cerbului strlucea" atât de tare, încât muli crai _i împrai l-au rugat s-i
"deie bnret cât a cere el, altul s-i deie fata i jumtate din împrie,
altul s-i deie fata i împria întreag", dar Harap-Alb _i-a urmat calea
f¯r s clipeasc, ducând bogia întreag stäpânului. Osingur dat a
_ovit voinicul, atunci când, îndrgostindu-se de fata împratului Ro_,
"mai nu-i venea s-o duc" spânului.
Probele la care îl supune spânul sunt menite a-l deprinde pe
lcu cu greutile vieii, cu faptul c omul trebuie s înving toate
piedicile ivite în viaa sa, pregtindu-l pentru vitor, când va trebui s-i
conduc propria gospodrie, propria familie. Ca i în viaa real, flcul
este ajutat de cei mai buni prieteni, calul fabulos i Sfânta Duminic.
Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plânge de soart, cere numai
ajutorul acelora în care avea încredere, semn c învjase ceva din
experien[a cu spânul. Dep_ind cu bine toate probele, flcul
demonstreaz c£ e "soi bun" (G.Clinescu) prin valorile morale care
compun codul comportamentului (rnesc: inteligena, buntatea,
19
 perseverena, rbdarea, capacitatea de adaptare la diverse sitiuoe:.
vietii. De asenenea, altruis1mul, suiletul lui bun, dragostea pentru alb:
si fiurnici îl fac s le ocroteasc i så le ajute atunci când le întâlnets *
s treac prin anä
drumu su. chiar dac pentru asta trebuie
zboveasc pentru ale construi un adpost. Sigur c binele pe care Harap-Alb
îl face se întoarce atunci când el însu_i se afl în impas, criasa furnicilor
de asemenea, viaa.
i cea a albinelor salvându-i,
O experien determinant pentru maturizarea lui o constituie
pericol de care ar fi trebuit s3
întâlnirea cu omul ros, care este un alt împratului Ros
fereasc, asa cum îl sftuise tatl. Cãlátoria spre curtea
fl¯cului, deprinzând acum înytätura
este un necontenit prilej de iniiere a
de ciudat ar pårea, poate fi de folos
c orice om, cât de neînsemnat ori speciei umane
tânrul deprinzând experien mai ales în cunoa_terea
prieteni adevrai, loiali. cara
Harap-Alb are capacitatea de a-_i face vieii sale, ace_tia folosindu-si
dificil a
s-l ajute în orice împrejuraredevenite tot
- la nevoie - adevrate talente:
tocmai trs·turile dominante, mai bag în
unde prisose_te darul, nu se
omul are un dar i un amar, _i
sam amarul".
cunoa_te dragostea
În aceast perioad a iniierii, Harap-Alb
pentru o fat de împrat, care vine, a_adar, din aceea_ilume cu el.
aprins devenirii sale.
pregtindu-l pentru cstorie, unuldintre reperele finale ale
fetei trimit spre ritualurile trne_ti ale peitului,
Probele de la împria trecerea lor prin foc.
între care însoirea mirelui de un alai de tineri, încercri
motivat a miresei, ospul oferit de gazd sunt tot atâtea
alegerea fat.
supune viitorul socru i crora mirele trebuie s le fac
la care îl a
prob la care îl supune fata este, de data aceasta, o demonstrare
Ultima brbatul ei, s-i stea
calitilor viitoarei soi, care va _tis aib grij de
ru, acest fapt fiind ilustrat atunci când ea îi salveaz
aproape la bine _i la ideea c acum
întâmplare simbolizeaz
viaa, trezindu-l din mori. Aceast scpând de povara
Harap-Alb redevine el însu_i, fiul craiului, "pân când va muri 1
jurmântului fcut spânului, acela c îi va fÉ slug
iar va învia".
parcurge o perioad de formare a
Ca _i Nic, Harap-Alb slbiciuni
are
personaliti, care, de_i înzestrat cu importante caliti, învingtorului.
satisfacii ale
omene_ti, momente de tristee i disperare, de
toate conducând la desvâr_irea lor ca oameni. de basm prin
Craiul, tatl lui Harap-Alb este un personajîns în eviden
motivul împratului aflat în impas. lon Creang scoate pedagogic. Pentru
trsturile umane ale tranului-tat, în ipostaza lui deghizeazà
infantilismului, el se
a verifica dac fiii lui au dep_it vârsta

20
intr-o picle de urs, se ascunde pentru a-i observa, iar limbajul su este
tipic humule_tean, cu pilde i proverbe populare: "lac de-ar fi, broa_te
Sunt destule", "fiecare pentru sine, croitor de pâne" etc. Ironia amar a
tatlui dezamgit de fiii lui este tot de natur trneasc, uman: Sá
umblati numaía_a de frunza frsinelului toat viaa voastr _i s v ludati
c sunteti feciori de crai, asta nu miroas a nas de om...". Om trecut prin
Via, cu o experien solid, el nu-_i pune în pericol fii, pân nu se
convinge c£ sunt in stare så înving piedicile iminente unei cltorii în
necunoscut. Ca orice tat responsabil _i preocupat de soarta filor, le
verific nu numai curajul, cutezana, ci _i isteimea de a face fa
întâmplrilor. Sfatul pe care-1 d mezinului, acela de a se feri de omul spân
i de omul ro_, se dovede_te esenial pentru maturizarea flãcului, care
trebuia totu_i s treac personal prin aceast experien de via.
Împratul Verde, fratele craiului _i unchiul lui Harap-Alb,
strbtuse în tineree acela_i drum iniiatic pân la statutul actual de
conductor recunoscut,energic, care i_i câ_tigase dreptul de a _edea la
ospee. înconjurat de oameni de vaz, de a coleciona pietre preioase
scumpe, de a organiza mese luxoase, cu fast. Mândru de împria sa
vestit în toat lumea, ii educase fetele în respectul cuvenit pårinilor,
chiar dac acestea aveau alte opinii, ele nu îndrzneau s încalce poruncile
tatlui. Pstrtor al tradiiilor strbune, împratul Verde apeleaz£ la
fratele lui pentru a-itrimite un fu care s¯-i urmeze la tron, întrucât el
avusese numai fete. Ospitalier i încreztor în oameni, îl prime_te cu
cinste pe nepotul s£u, pe fata împratului Ro_ _i se comport necrutor cu
minciuna, atunci când este demascat spânul.
Sfânta Duminic este un personaj secundar i fabulos prin
apariiile ei ciudate, o dat ca cer_etoare, apoi locuind pe o insul
misterioas, în ipostaza Sfintei Duminici. Ea este menit a face s
înving binele, ajutând pe cei care merit, care au calitile necesare s
rzbat în via.
Ea este în acela_i timp femeia îneleapt a satului, la sfaturile
creia apeleaz ranii atunci când se afl la ananghie. La început, Harap
Alb este neîncreztor, "la las-må-ncolo, m¯u_, nu m supra", de_i ea îi
d un sfat, devenit adevr universal-valabil, "nu te iui a_a de tare, c nu
_tiide unde-tipoate veni ajutor". Sub înfi_area unei babe gârbovite, "care
umbla dup milostenie", Creang sugereaz umilina îneleptului care
vzuse destule în viaa lui _i sub care se ascunde harul prorocirii,
dezvluindu-i lui Harap-Alb destinul i secretul reu_itei, prin
reconsiderarea i valorificarea tradiiilor strmo_e_ti, pe care tinerii le
ignor, sftuindu-l s ia armele i hainele tatlui su de când acesta fusese
ginere.

21
 Fata împratului Ro_, personaj fabulos, este la fel de faimoacx
ca i tatl ei, se spunea despre ea c e farmazoan" (vr£jitoare, _ireat%
vorbe. nu
nn), c _tia s poarte lumea pe degete", dar din toate aceste de fat3»r
Ea pare "o zgâtie
dovedise care "este cea adevrat".
Smrndia din Amintiri") sau un drac bucicá rupt tat¯-su in
vrednicia lu:
picioare, ba înc i mai _i", dar atuncicând se convinge de
Harap-Alb, dovede_te demnitate i onoare: "trebuie s£ merg cu
Harap-Alb i pace bun!".
Indrgostindu-se de ea ca un nebun, Harap-Alb o caracterizeazä
direct: "un boboc de trandafir din luna lui mai, scldat în roua diminetii
dezmerdat de cele întâi raze ale soarelui, legnat de adierea vântului si
neatins de ochii fluturilor, portret fizic asemntor cu cel al Ilenei
Cosânzene din basmele populare. Ion Creang transpune idila pastoral
Humulesti. o
în basnn, evideniind ideea c Harap-Alb, ca un flãcu din
te puteai
vede ca pe o fat de la tar, frumoas de mama focului: la soare
uita, iar la dânsa ba" i o prpdea din ochi de drag ce-i era". Fata îl
Harap-Alb si-!
îndrge_te _i ea pe voinic, ghice_te adevrul despre
prevztoare, adusese
dezvluie împratului Verde, apoi, pentru c fusese
vie), reu_e_te s-_i
cu ca cele trebuincioase (smicelele, apa moart _I apa
salveze brbatul, atunci când spânul îl atac pe nea_teptate.
Spânul întruchipeaz fora rului în basm, un fel de Zmeul
în lume teroare, rutate i violent. El este
Zmeilor care seamn
nedreptatea,
personaj negativ specific basmului i întruchipeaz
în orice basm popular sau
rutatea, minciuna - trsturi condamnate
Cult.
tot rgoz",
Omulspân este prin na_tere un omn ru, "via de boz
nu se d în lturi s p·cleasc un "boboc"
viclean peste msur,
craiului _i-l atrage
(nepriceput, Iipsit de experient - n.n.)cum era mezinul dovedesc o buna
tentaii ce
in capcana din fântân prin minciuni i
cunoa_tere de oameni.
Trásturile lui morale reies în mod indirect din faptele sale
dinrelaiile cu celelalte personaje. Impostor i grosolan, se comporta ed
animalele, "cà i inte
un stápán tiran, considerând c£slugile seamn cu din trâu.
oameni, cea mai mare parte sunt dobitoace care trebuiesc tinui "Sà
_tiec£
dacá ti-i voia sá faci treabå cu dân_ii". Din proprie experieng, deoarece el.
te fereascá Dumnezeu, cánd prinde mmliga coaja", minciunile debune'
obrazuic i prost crescut, cum vede cà "i s-au prins Verde, devine
^I cá este primit cu toate onorurile de ctre împåratul Harap-Albca
amenintator cu sluga, ii då opalm, cu scopul "s facà pe
sá-i ieie i mai nmult frica'".

22
 Vzându-se ajuns urma_ la tronul împrtesc, spânul devine
arogant _i ludros, însu_indu-_i toate meritele lui Harap-Alb, ba mai
mult, fälindu-se c _tie s fie ståpân adevrat _i s-_i struneasc slugile:
"Nu _tii dumncavoastr ce poama-a dracului e Harap-Alb aista. [...] Alt
stpân în locul meu nu mai face brânz cu Harap-Alb cât îi lumea _i
pàmântul".Insolent i infatuat, spânul nu se sfie_te så-ispun împratului
Verde c dac o vrea Dumnezeu "s m rânduie_ti mai degrab în locul
dumitale" 0 s schimbe regulile acestuia care, "prea întri in vola
supu_ilor", iar împria nu va mai arta atât de pa_nic, "n-or mai _edea
lucrurile tot a_a moarte, cum sunt", pentru c "omul sfine_te locul.
Ca orice basm, Povestea lui Harap-Alb" de lon Creang este
o specie epic de mare întindere, o naraiune cu întâmplärile reale i
fantastice, a cror îmbinare compune principalul mijloc artistic al acestei
creaii epice, fabulosul. Personajele basmelor sunt fiine imaginare,
înzestrate cu puteri supranaturale,ce întruchipeaz binele i rul, din a
cror confruntare iese învingtor, întotdeauna, binele. Cadrul de
desfä_urare a aciunii este fantastic, alctuit, de regul, din lumea real
_i"trâmul cellalt", spaiul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice i
obiecte cu puteri magice. VALOARE ESTETIGA
Limbajul artistic al basmului "Povestea lui Harap-Alb` este
presrat cu zictori, proverbe i fraze rimate, personajul vorbind limba
moldoveneasc autentic, specific lui lon Creang: "s-l vd când mi-oi
99.
vedea ceafa", "Poftim, pung, la mas, / Dac i-ai adus de-acas.
"Poate c acesta-i vestitulOchil, frate cu Orbil, vr primare cu Chioril,
nepot de sor lui Pândil, din sat de la Chitil, peste drum de Nimeril, ori
din târg de la S-l-cai, megie_ cu Cutai _ide urm nu-i mai dai".
lon Creang a ilustrat în opera sa propria experien de via, pe
care a povestit-o "sub form de memorial; a învluit-o în mit si a
sugrumat-o într-o experient fantastic, valabil pentru om în genere: i el
a luptat cu spâni, cu primejdile i nevoile, i el s-a fàcut frate cudracul,
cas£ treac punile vieii, iar nemurirea i-a dobândit-o din apa vie i apa
moart a creaiei lui artistice". (PonpiliuConstantinescu)

Elemente folelorice preluate din basmul popular

" Motivul probelor este specific nu numai basmului popular, ci
i basmuluicult, spânul supunánd pe Harap-Alb la incercàriprimejdioase.
cu sperana c va sc·pa de el: så-i aduc "sali din grdina ursului"; capul
i pielea unui cerb fabulos, btute în nestemate; s o aduc pe fata
Impäratului Ro_,ca såse insoare cuea. Ajutat de StDuninic, de furnici
i de albine, de prieteni i povuit permanent de calul sau, Harap-Alb
reu_e_teså învingá toate probele.
23
 * Cei cinci prieteni fabulo_i: Ochil ("care vede toate i pe toti
altfel de cum vede lumea cealalt: numai pe sine nu se vede cât e de
frumo_el."), Setil (fiul Secetei, nscut în zodia raelor _i impodobit cu
darul suptului"), Geril ("o dihanie de om care se perpelea pe lâng fog?
Flmânzil (foametea sac fr fund sau cine mai _tie ce pricopseal af
de nu-l mai poate stura nici Pmântul") i Psri-Lái-Lungil (f
sgettorului i nepotul arca_ului") îl ajut s înving piedicile ivite in
încercarea de a oaduce pe fiica împratului Ro_ la curtea lui Verde
Imprat. Aici sunt întâmpinai cu toate onorurile, dar fata împratului Ros
il respinge pe spân _i dezvluie celor de fa taina c Harap-A lb este
adevratul nepot al lui Verde-Imprat.
Motivul rizbunrii malefice. Dat în vileag, spânul se repede
ca un "câne turbat i reteaz capul lui Harap-Alb, dar fata îl înconjoar "cu
cele trei smicele de mr dulce', îl strope_te cu ap vie _i-l învie, acesta
trezindu-se ca dup un somn greu. Atunci, calul fermecat il apuc pe spân
_i "mi ti-lazvårle în înaltul cerului", de unde cade pe pmânt _i moare.
Învingerea binelui. Verde-imprat îicstore_te pe Harap-Alb
cu fata lui Ro_u-mprat, iar la nunta lor au fost poftii toi prietenii care |
au ajutat în peripeiile sale s treac probele _i a fost veselie mare, *chiar
_i srãcimea ospta _i bea!"
Finalul basmului este hiperbolizat, fiindc veselia a inut ani
întregi _i mai ine i acum, iar *cine se duce acolo, be i mnânc, 1ar

cine nu, se uit i rabd".

" Formulele specifice basmului popular:
-formuletipice iniiale (de început): *Amu cic era odat într-o
ar un crai care avea trei feciori."; "^i apoi pe vremile acele, mai toate
trile erau bântuite de rzboaie grozave, drumurile pe ape _i pe uscat erau
puin cunoscute i foarte încurcate, i de aceea nu se putea cltori a_a de
u_or i fr primejdii ca în ziua de astzi. ^i cine apuca a se duce pe atunci
într-o parte a lumii, adeseori dus rmânea pân la moarte";
-formule tipice mediane (de mijloc): "^i merg ei, i merg cale
lung s le-ajung, trecând peste nou mri, peste nou ri i peste noua ape
mari, i intr-o tâzie vreme ajung la împrie'": "...porne_te spre împaraie.
Dumnezeu s ne tie, c cuvântul din poveste. înainte mult mai este ;
-foruule tipice finale: *Dupåaceasta se începe nunta, -apot edt.
Doamne, bine! Lumea de pe lume s-a strâns de privea,/ Soarele _i luna din
ceriu râdea."; "$-apoi fost-au poftii la nunt: Criasa furnicilor./ Criasa
tlorilor!":
albinelor/ ^i cråiasa zânelor./ Minunea minunilor/ Din ostrovul acolobea
"^ia inut veselia ani întregi, i acum mai tine înc. Cine se duce uità
i mnânc. lar pe la noi, cine are bani bea i mnanc, iar cine nu, se
^i rabda'

24
 *Basmul cult Povestea lui Harap-Alb" de lon Creang are ca
surs de inspiraie basmul popular, de lacare autorul pstreaz motivele
(cltoria, incercareaputeri, peitul, probele). personajele fabuloase,
ajutoarele venite în sprijinul binelui, formulele tipice i inoveaz pentru
basmul cult umanizarea fantasticului (fabulosului) prin
comportamnentul, gestica, psihologia i limbajul personajelor.
*

Ion Creang - arta naraiunii

Naraiunea prin dialog, umorul, jovialitatea i erudiia
paremiologic, oralitatea povestirii într-un ritm alert, toate acestea
particularizeaz stilul i talentul prozatorului ilustrat în toate creaiile
literare, definind arta naratiunii lui lon Creang.
Fäcând o paralel între lumea basmului i tranii din
Humule_tii lui Creang., Harap-Alb, un fel de Ft-Frumos din basmele
populare, este viteaz, rbdtor, generos, curajos, angajat cu toat
convingerea în lupta împotriva rului i maiales este înzestrat cu arta de
a-_i faceprieteni. Eleste mereu condus, sftuit _i ajutat de omultitudine
de simboluri ale binelui, numai astfel reu_ind s treac unele probe, altele
fiind dep_ite de bunii si prieteni, personaje fabuloase de basm. Pe de alt
parte, Harap-Alb este flcul supus initierii în experiena vieii ctre
maturizare, supus încercrilor sorii, din care tânrul trebuie s devin apt
a-si întemeia o familie, s aib capacitatea de a conduce, de a pstra
un secret i de a-i tine cuvântul dat, adic de a se putea integra în
viaa colectivit. Trecând cu bine toate probele, fläcul se înscrie în
codul civilizaiei rne_ti, demonstrând generozitate, buntate,
inteligent, tact, discreie, capacitatea de a întreine o familie,
valorificând tradiile mo_tenite de la strbuni (hainele, armele i calul
tatlui su).
Numele personajelor constituie o particularitate a basmului lui
Creang, deoarece ele definesc trstura dominant de caracter care-i
individualizeaz în mod sugestiv: "Setilä" poate fi beivul satului;
"Flámânzilä" - (ranul lacon i mâncu; "Ochil¥" - cel care vede tot peste
gardurile oamenilor, oricum s-ar ascunde ace_tia de ochii lumii (care vede
toate i pe toti altfel de cunn vede lunea cealalt, numai pe sine nu se vede
cât ede frumu_el");"Geril" care umbl_i vara înfofolit _i se vait de frig
etc. Dar orice trstur, fie ea i defect, ce domin omul de rând poate
deveni la un monent dat benefic, tot omul are un dar i un amar, i unde
prisose_te darul, nuse mai bag în sam amarul".
Spânul, om insennat de natur, este simbolul rului, viclean,
intrico_tor, agresiv i violent, având ca principiu de via ideea c "cea

25
 trebuiesc inute în frâu"
mai mare parte a oamenilor sunt dobitoace care
"S te
Prin întregul su comportament, spânul ilustreaz proverbularogant.
fereascã D-zeu când se face tiganul fecior de împrat", c£devine mâta
sau "când vezi c£
dictatorial, deoarece frica pze_te bostnria""
mere påduree" EL
face marazuri, S-o strângi de coad pân mnânc
simbolizeaz pe omul ajuns bogat prin vicle_ug _i prin minciuni, care
satul lui, de_i toti ii
dispreuie_te munca, pe care nu-l respect nimeni în
dezvluirilor, oamenii sunt
_tiu de fric. Dar când vine momentul
deosebit, ca în basm
necrutori, mai ales prietenii celui persecutat în mod
unde calul este cel care-l pedepse_te pe spån. extraordinar de a
"Geniul humule_tean este aceast capacitate
de a pune cu voluptate în
_i lua în serios eroii, de a le retri aventurile, vicii, tulburri _i uimiri.
slbiciuni,
fiecare propriile lui aspiraii nerostite, negative din opera lui sunt
adic de a crea via. [..]Singurele personaje spân i omul ro_."
exemplu, omul
acelea care contrazic natura, ca, de
(Nicolae Manolescu).
aparte în proza lui lon
Arta naraiunii se contureaz cu totul
digresiuni sau descrieri
Creang prin ritmul rapid al povestiri, fr umorul debordant realizat
suplimentare, prin dialogul dramatizat. prin ales de erudiia sa
dat mai
cu jovialitate, prin oralitatea stilului,
paremiologic. impresia de
Oralitatea stilului lui lon Creang este dat de
întâmplrilor în faa unui public, a unuiauditoriu care ascult i
spunere a
nu pentru cititori.
Modaliti de realizare a oralitii stilului:
Luminate împrate, zise
dialogul: - Parc v-a ie_it un sfânt din gur, clipocind nereudin
atunci Flmânzil. [...]-Ia läsai, m£i, zise Ochil,
mo_ule, ce mai zici? - Ce s
gene."; "Atunci spânul zice îngâmtat: - Ei, aceasta, nu i-a_ trece pe
ca
zic, nepoate! la, când a_ avea eu oslug
Numaide vrednicia lui
dinainte. - D-apoide ce mi l-adat tatade acas?
dup mine ca s-mi încurce
zise spânul - c£ci altfel nu-l mai luam'
zilele.";
de cap, zboara
folosirea dativului etie: "^iodat mi ti-l în_fac cu diniide-acolo, se face
dandu-i drumul
cu dânsul în înaltul ceriului i apoi,
spânulpânà jos praf _i pulbere."; ei, unul de
exclamaii, interogaii, interjecii: "^i odat mi t-o în_fc
hai!... hai. haiin zori de ziu ajung
o mân _i altul de cealalt, i hai.
la palat" *- Måi, Psril, iactä-0-i. ja!" Ei. apoi? Las-te în sama lor,
dac vrei så rmâi fr cap'";
mâna pe dânsa, zbrr!..Pe
" expresii ononmatopeice: "_i când så pun
26
 .àrful unui munte_i se ascunde dup ostânc [.] _icând s pun mâna
pe.dânsa, zbrr!... _i de acolo _ise duce de se ascunde tocmai dup lun";
"S-odat pornesc ei, teleap-teleap-teleap, i cum ajung în dreptul u_ii, se
opresc puin "
imprecaii, apostrofe: "Numai de nu i-ar muri multi înainte: s tr¯iasc
trei zile cu cea de alaltieri.";"Na! a_a trebuie s peasc cine calc
jurmântul!"
adresare direct: "Ce-mi pas mie? Eu sunt ator s spun povestea i
vàrog s ascultai";
diminutive: "^i dac-ti putea scoate la capt trebu_oara asta, atunci oi
mai vedea eu...": "M, feti_oara împratului ne-a tras butucul [L..l s-a
prefcut în psric, a zburat ca sgeata pe lâng ceilali",
9 formule specifice oralitii: toate ca toate","vorba ceea", "de voie de
nevoie", "vorba unei babe"; *vorba cântecului": «Vorba ceea: Då-mi.
doamne, ce n-am avut,/ S£ m£míer ce m-a gsit";
proverbe i zictori: "Capul de-ar fi sntos, c belele curg gârlä"
"Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale: Nu-i dup cum
gânde_te omul, ci-i dup cum vrea Domnul": *frica pze_te bostnria"
*"omul sfine_te locul"; "Sã nu dea Dumnezeu omului, cât poate el
suferi"
versuripopulare sau fraze ritmate: "Poate c acesta-i vestitul Ochil,
frate cu Orbil, vr primare cu Chioril, nepot de sor lui Pândil, din sat
de la Chitil, peste drum de Nimeril, ori din târg de la S-I-cai, megie_
cuC£utai i de urm nu-i mai dai.", "La plàcinte,/ Înainte/ ^i la rzboi/
Inapoi.": *"Voinic tânr, cal btrân,/ Greu se-ngduie la drum!"
cuvinte i expresiipopulare, regionalisme: "m-ai bgat în toate grozile
mortii"(m-ai îngrozit- n.n. ); "n-aicui b«nui (n-ai pe cine da vina -n.n.):
"o lua în porneal" (se ducea la pscut - n.n.); "a mâna porcii la jir (a
sfori
nn), "hatârul" (plcerea - nn); a se chiurchiului" (a se
chercheli, a se amei - n.n.); "farmazoan" (vr·jitoare, _ireat - n.n.):
"arzuliu" (fierbinte-nn); teleag" (partea de dinainte a plugului -nn ):
# Umorul în proza lui Creang este dat de starea permanentåde
bunà dispoziie a autorului, de jovialitatea, verva i plcerea lui de a
povesti pentru a stârni veselia "asculttorilor". Absena satirei deosebe_te.
In principal, umorul lui Creang de comicul lui Caragiale, povestitOrui
avand o atitudine de intelegere fatà de pcatele omene_ti, ba chiar fàc£nd
aZ de necaz cu optimism si vitalitate, crezând într-o atare indreptare a
decctelor umane ("Râzi tu, râzi, Harap Alb |...]dar unde mergi, tàr de
nine n-ai såpoi face nimia")

27
 Modaliti de realizarea umorului:
exprimarea pozna_, mucalit, într-o _iretenie a frazei la care ects
imposibil s nu te amuzi: "^i înlimei voastre gând bun _i mân
slobod, ca s ne dai cât se poate mai mult mâncare _i b±uturic, zise
Setil, cruia îi lsa gura ap; c din mâncare _i butur las' dac ne
întrece cineva; numai la treab nu ne prea punem cu toi nebunii': san
ruga pe luminarea sa, c dac are de gând a ne ospta, dupåcum s-a
hotr¥t., apoi s ne îndeseasc mai mult cu udeala, pentru c acolo st
toat puterea i îndrzneala"; "Doar unu-i împratul Ro_. vestit prin
meleagurile aceste pentru buntatea lui cea nepomenit _i milostivirea
lui cea neauzit.":
combinaii nea_teptate de cuvinte: "Tare-mi e_ti drag!... Te-a_ vârî în
sân, dar nu încapi de urechi..."; "Dar amarnic mai e_ti la via; când te
mânii, faci sânge-n balig"; "la s-i faci chica topor, spinarea dob i
pântecele cobz";
caracterizri pitore_ti cu ajutorul cuvintelor familiale: fata împratului
Ro_ este o zg¥tie de fat", "un drac, bucic rupt din tat-su din cap
_i mai
pân în picioare, ba înc i mai _i";"care de care mai chipos
îmbrcat, de se târâiau aele _i curgeau oghelele dup dân_ii";
vorbe de duh: Vorba ceea: d-i cu cinstea, s piar ru_inea";
autopersiflarea: "Crai, cr«iese _i-mprai,/ Oameni în sam bgai./
buzunariu."
$-un pcat de povestariu,/ Fr bani în nici împria
ironia: "Se vede lucru, c nici tu nu e_ti de împrat,
lumea, mai bine s _ezi
pentru tÉne; _i decât s încurci numai a_a
deoparte cum zici, c·ci mila domnului: lac de-ar fi, broa_te sunt
ceea: apr-m de
destule"; "Ei, dragul tatei, a_a-i c s-a împlinit vorba
gini, c de câini nu m tem.";
*inim hain, nu se mai
caracterele personajelor: împ¯ratul Ro^ are farmazoan cumplita"
satur de a vrsa sânge omenesc"; fata lui este "o
împratul Verde este blând, vesel i petrecre, "prea intr1 in Vola
supu_ilor";
poreclele personajelor: Psril, Buzil, ciudatelor
situaiile i întâmplrile în care sunt pu_i eroii: apariia
elegant i
încercau s£ se poarte de-a
personaje în faa împratului Ro, care i-a fost
protocolar, stâne_te nedumerirea acestuia: Impratul
îndrzneal, de vin
cu
mirarea, vzând c ni_te golani au asemenea
neru_inare s-i cear fata, fie din partea oricui ar II. ; bui
pentrucele 12 ce
diminutive cu valoare augmentativ: "b£uturic" este mai
b£uturica (lälâi.
pline cu vin din cel hrnit (vin tare -- n.n) [...] dblzate
este" , *"buzi_oare" pentru "ni_te buzoaie groase i cubuzi_oarelesale
atârnând în jos -n.n): *Atunci Geril sufl de trei ori
cele iscusite...":

28