Despre literatura pentru copii şi tineret se vorbeşte din ce în ce mai
puţin. A devenit un truism afirmatia ca ea este ,,Cenuşăreasa,, marii literaturi, dar totodata voi sublinia motivul pentru care mi-am ales aceasta tema de dezbatere. Copilul are un nivel scăzut de înţelegere a operei literare, dar pe măsura dezvoltării sale psihice, el devine tot mai receptiv la adevăratele valori estetice. Din nastere, copilul este dotat cu multă fantezie şi capacitate imaginativă,,Ca şi omul primitiv, copilul mic are o logică a sa , mai bine spus o mentalitate prelogică”. De aici uşurinţa cu care confundă cauza cu efectul, găseşte solutii animistice, insufleţeşte obiectele,umanizează lumea necuvantătoarelor:,, Datorită capacităţii copilului de a intra în pielea personajelor, de a se identifica de obicei cu eroii cartilor povestilor , basmelor el indrăgeşte tocmai eroii memorabili din aceste opere aceştia urmarindu-i tot restul vieţii lor”. In ordinea preferinţelor copiilor pe primul loc se situează basmele si poveştile. Basmele le considera,, visuri ale popoarelor”sunt plasmuiri ale minţii şi fanteziei populare. Basmele transpun int-un univers fantasticproblemele vieţii oamenilor, in ele oamenii i-au proiectat cele mai îndrăzneţe visuri, aspiraţiile spre mai bine, dorinţa de stapânire a forţelor naturii.basmul recurge în primul rând la virtuţile imaginarului, permiţând copilului să se identifice cueroii, să se vadă pe sine în lumina unui model, facându-l să-şi doreasca să ajundă la fel ca şi modelul sau, viteaz, curajos, harnic, ascultator. Personajele basmului se grupează in cupluri opuse pentru a ilustra conflictuliar formele finale au onotă mai pronunţată subiectivă, prin ele povestitorul îl reduce pe ascultaător sau cititor în planul real. Între basme şi poveşti nu există deosebiri esenţiale, în primele predomină fantasticul, pe când în celelalte ele ocupă un loc secundar sau este inlocuit uneori cu elemente din recuzita superstiţiilor. Motivele poveştilor sunt asemănătoare cu ale basmelor acestea sunt inspirate din folclor sau chiar din viaţa de zi cu zi, punându-se accent întotdeauna pe lupta binelui asupra răului. Şi în poveşti vom găsi personaje pozitive şi negative iar felul lor de a fi este un model pentru micii ascultători sau cititori. De aceea este bine ca măcar emoţional să ,, treacă”prin pielea personajelor deoarece astfel vor face diferenţa între fapte bune sau rele, vor medita poate uneori inconştient asupra faptelor pe care personajele le fac. Vor conştientiza faptul că binele învinge întotdeauna, că cei buni sunt lăudaţi şi au prieteni, iar cei care fac fapte rele sunt pedepsiti şi ajung sa fie respinşi de cei din jur. Vor căuta întotdeauna să fie în ,, pielea ,, personajelor pozitive: buni, iubitori, curajoşi, ascultători. Am experimentat la jocurile de rol sau dramatizări , dacă ei îşi alegeau personajele poveştii întotdeauna trebuia să numesc eu ,, lupul cel rău, sau fata babei cea urâtă”doar cei curajoşi se încumetau singuri. Prin audiere, ,,citire de imagini”cu personaje din poveşti, dramatizări, teatru de papuşi , copiii sunt puşi în faţa unei lumi enigmatice pline de patos şi necunoscut încercând să înţeleagă sau să imită comportamentul pozitiv al eroilor lor. Lăsându-i pe copii să manipuleze cărţile de mici ei vor ajunge să prindă drag de ele şi să le preţuiască dincolo de coperţile colorate conţinutul ajungând să-i fascineze până la ultima filă. Iar acest lucru este atât de benefic atât pentru vocabularul lor cât şi pentru fantezia care le dezvoltă creativitatea şi care îi face să devină mai deschişi la minte şi la suflet. Trăind alături de personajele preferate vor încerca să nu facă aceleaşi greşeli pe care le-au facut eroii lor deoarece deja recunosc repercursiunile faptelor lor. Astfel le va creşte stima de sine şi vor deveni şcolarii, adolescenţii, tinerii de mâine cu o viziune mai bună asupra vietii.
EDUCATOARE: POLGAR FELICIA
GRADINIŢA CU PROGRAM SĂPTĂMÂNAL,, FLOARE DE LOTUS” ODOREU, JUD. SATU MARE