Expertiza medico-legală a cadavrului

Student: Garea Marian

Verificat: Golubenco Gheorghe
Chișinau 2022
Istorie:
Din cele mai vechi timpuri se atestă situaţii fireşti, când unele norme de
drept prevăd participarea specialiştilor din domeniul medicinii la
renovarea diferitor probleme ce ţin de anchetare, de cercetare penală
sau de judecată. Importanţa concluziilor medicale pentru judecată este
ilustrată convingător prin Dispoziţiile celor 12 tabele aprobate la Roma
încă în anul 448 î.Hr., care recomandau prezenţa obligatorie a medicului
la discutarea dosarelor referitoare la victimele morţii violente,
aprecierea naşterilor „legitimat”, dreptul de tutelă asupra decedaţilor
etc.
Dispoziţii cu caracter medico-legal apar pentru prima dată pe
teritoriul Ţării Moldovei în Pravilele lui Vasule Lupu (1646). Acest
document stipula că în orice fel de rănire se impune chemarea
„vraciului”, pentru a stabili „gravitatea şi răspunderile” legate de
producerea rănilor, care se împărţeau în două grupe: mortale (de
la cap şi inimă) şi ncmortale. Concomitent, existau prevederi de
expertize în caz de otrăviri, deflorări, iresponsabilitate a bolnavilor
psihici, dereglare a auzului şi graiului etc.
Progresul ştiinţelor medicale şi biologice, înregistrat de-a lungul
secolelor, a influenţat pozitiv asupra dezvoltării medicinii legale ca
disciplină de sine stătătoare. Patologia medico-legală a devenit
obiectul multor cercetări ştiinţifice, atât pe cadavre, cât şi pe
persoane, în practică implementându-se noi metode şi procedee
investigaţionale. De menţionat că în expertizele medico-legale se
prezintă importante probe obiective pentru stabilirea adevărului
socio-juridic. în prezent, expertiza medico-legală este un proccdcu
fară de care normele de drept penal referitoare la infracţiunile
comise împotriva sănătăţii şi vieţii umane ar fi insuficiente.
SPECIFICUL CERCETĂRII CADAVRULUI LA FATA LOCULUI
Noţiuni generale: Cercetarea locului faptei reprezintă o acţiune de
anchetă foarte importantă şi prevăzută prin lege, efectuată dc urgenţă
dc cătrc o echipă condusă dc ofiţerul dc urmărire penală sau procuror,
din care adesea face parte şi un specialist din domeniul medicinii. Dc
cele mai multe ori, medicul este solicitat pentru a examina cadavrul la
faţa locului sau persoanele în viaţă, dar poate participa şi în cazurile de
reconstituire a faptei, la interogatoriu, la percheziţie sau prelevarea
mostrelor (sânge, fire de păr etc.), pentru cercetarea comparativă a
acestor probe etc.
Locul unde a fost descoperit cadavrul unei persoane este considerat drept locul faptei.
Numai o examinare minuţioasă, întreprinsă la momentul oportun va permite obţinerea
unor informaţii preţioase în descoperirea infracţiunii. Şi invers, o cercctarc superficială,
întârziată, incom petentă va duce la pierderea multor probe, care ulterior nu pot fi
restabilite. Examinarea exterioară a cadavrului la locul unde acesta a fost depistat sc face de
oricare medic în calitate dc specialist, dar cel mai des este antrenat medicul legist, care în
astfel dc cazuri nu dispune de drepturile şi obligaţiile expertului judiciar. Opiniile şi
explicaţiile acestuia nu pot avea valoarea concluziei, ci poartă doar un caracter consultativ şi
sunt prezentate în mod verbal. Ulterior, medicul legist, care a luat parte la examinarea
exterioară a cadavrului la faţa locului, poate participa în procesul dat şi în calitatc de expert,
efectuând necropsia cadavrului şi prezentându-şi concluziile în scris.
 Sarcinile medicului-specialist
• Examinarea exterioară a cadavrului la faţa locului se
efectuează într-o anumită consecutivitate şi se descriu:
• a) localizarea, poziţia şi atitudinea cadavrului;
• b) obiectele de pe cadavru şi din apropierea lui
imediată;
• c) hainele şi încălţămintea de pe cadavru;
• d) datele generale despre cadavru şi fenomenele
cadaverice;
• e) principalele leziuni corporale exterioare etc.
Sarcinile medicului-specialist la examinarea exterioară a cadavrului
la faţa locului:
• să constate moartea reală a persoanei;
• să stabilească timpul scurs de la deces; 8
• să-l ajute consultativ pe ofiţerul de urmărire penală sau pe
procuror la examinarea cadavrului;
• să contribuie la depistarea, descrierea, fixarea, ridicarea şi
ambalarea probelor delicte de origine biologică sau obiectelor
cu urmele acestora, care trebuie expediate la laborator
pentru investigaţii suplimentare;
• să-şi expună opinia preliminară asupra caracterului,
mecanismului şi vechimii produccrii leziunilor corporale,
asupra obiectului cu care putea să fie produsă trauma;
• să dea unele consultaţii reprezentantului organului de drept
la întocmirea ordonanţei de dispunere a expertizei medico-
legale a cadavrului şi a corpurilor delicte, la formularea
întrebărilor înaintate spre rezolvare.
 EXAMINAREA MEDICO -LEGALĂ A CADAVRULUI
Calitatea expertizei medico-legale a cadavrului depinde în mare măsură de nivelul
cunoştinţelor în domeniu şi de corectitudinea îndeplinirii procedeelor tehnice în timpul
autopsiei, care ar corespunde pe deplin cerinţelor ştiinţifico-metodice contemporane.
Aceasta se datorează şi necesităţii de a efectua în prealabil probe de diagnostic în timpul
autopsiei şi prelevării adecvate a materialului cadaveric pentru cercetări suplimentare dc
laborator. Autopsia (necropsia) reprezintă un proces de examinare cu deschiderea unor
cavităţi ale cadavrului omului, în scopul stabilirii cauzci de deces şi rezolvării altor
probleme corespunzătoare sarcinii. Tradiţional, cadavrele persoanelor decedate se
examinează în cadrul a două servicii specializate: medico-legal şi morfopatologic. Dacş
procedeele tehnice ale autopsiei în mare măsură sunt similare pentru ambele specialităţi,
apoi obiectivele şi sarcinile lor diferă esenţial.