"Dupa melci de Ion Barbu" nivelul mitic, al realitatii primordiale, atemporale, in care se patrunde prin invocatie magica; dezlantuirea

puterilor primordiale, pe care, intr-o adevarata noapte valpurgica (Marin Mincu), ucenicul vrajitor nu le mai poate stapani; esecul repetarii invocatiei magice pentru ameliorarea raului comis printr-un proces inadecvat de cunoastere. "Dupa melci de Ion Barbu" roiectia in spatiul magic este sustinuta prin !orma baladesca a discursului poetic. Mai intai apare copilul nazdravan, care iese in lume, prin selectie succesiva, aparent mai putin inzestrat de natura" "Dintr-atatia !rati mai mari"# $nii morti# %ltii plugari;# Dintr-atatia !rati mai mici"# runci de treaba,# &cunzi, peltici,# 'umai eu. rasad mai rau# Mai nauc, mai natarau# Dintr-atatia (prin ce (ar))# Ma brodisem sui, (oinar." Iesirea din rand, din matca, arata nevoia de compensare a !iintei, de implinire, prin cunoastere adanca, prin intrare in orizontul nevazut al lumii, in vremurile mitice, ale creatiei primordiale. "Dupa melci de Ion Barbu" *econstituirea (artii mitologice determina o adevarata aventura, in care copilul, lipsit de capacitatea de intelegere transcendenta, rateaza cu usurinta, prin predestinare" "+ram mult mai prost pe-atunci...". rima secventa a poeziei !igureaza o lume cu tenta de atemporalitate, ar(aica, in !apt una ludica, populata de "tanci ursuzi", "desculti si uzi", ",etiscane# (-ozi plavane)", prezentate in registru comic" "in!asate-n lungi zavelci# . porneau in turma bleaga". "Dupa melci de Ion Barbu" Impresia este de alcatuire intamplatoare a universului social, !apt sugerat de impactul e/presiv al sintagmelor "turma bleaga", "tarla noastra de pitici", pentru care e/plorarea lumii are scop initiatic, de cunoastere precoce, prin insistenta asupra cadrului spatio-temporal precizat in ipostaze primavaratice, "de aresimi", "prin ,aurar", "la s!intii Mucenici", si mai ales prin simbolistica unui cules ar(aic de "Ierburi noi, craite, melci...". Bordeiul "umed", simbol al grotei stravec(i, semni!ica o resuscitare a principiului increatic originar. ,aptul ca perceptia lumii se realizeaza in registru ludic traduce intentia poetului de a recrea lumea sub semnul inocentei in!antile, care "mentine treaza sensibilitatea pentru revelarea adevarurilor primare" (Marin Mincu). 0recerea de la real la ireal se realizeaza prin intermediul unui totem, melcul, o !iinta cu o simbolistica pro!unda, aceea a Increatului ascuns in spirala coc(iliei, simbol al temporalitatii proiectate spre in!init. 1ranitele realului se rup, in !ata intruziunii legilor transcendente, puse in miscare, prin descantec, de copilul inocent, devenit ucenic vrajitor. Melcul apare ca un prete/t de a reconstitui lumea vegetala per!ecta, de a o trans!orma dupa dorinta copilului. . voce tainica, incantatorie, ademeneste "melcul bland", situat in mormantul "de !oi ude,# rin lastari si vrejuri crude", pe care omul vine "sa-2 dezgroape", adica, prin vocatie demiurgica, sa trezeasca spiritul ascuns al Increatului. rin invocarea unui totem, copilul se joaca, !ara a-si da seama de !ragilitatea !ormelor biologice, cu acest g(em de viata, incercand sa descopere, prin dezg(iocarea lui, intregul univers" "3 Melc, melc,# -otobelc,# 1(em vargat# &i !erecat;# 4asa noaptea din gaoace# Melc natang, si !a-te-ncoace." Melcul, prin insasi e/istenta sa retrasa, reprezinta o ordine naturala care nu trebuie deranjata, ci ocrotita, pentru ca, in caz contrar, se ajunge la tulburarea ordinii generale, a ierar(iei cosmice, consecintele ras!rangandu-se negativ, in caz de esec, asupra initiatului. -opilul joaca aici rolul unui ucenic vrajitor care dezlantuie !ortele negative ale adancurilor, !ara posibilitatea de a le mai opri. lanul ireal al e/istentei presupune aparitia !antasmelor si a !antomelor, a varcolacilor si a babelor stirbe, a tuturor intruparilor grotesti ale tenebrelor. %sistam la o mani!estare de bolgie dantesca, la crearea unei atmos!ere !antastice, tenebroase, in genul romanticilor germani, ca 5o!!mannst(al, 0iec6 sau 1oet(e. %ici, !antasticul desemneaza un univers al imaginatiei in!antile, creat prin invocarea lumii magice, nepatrunse. . data cu venirea serii, din orizontul intunecat, misterios, al lumii, apar !iinte in!ernale, "nazdravana de padure", "capcauni", pe care ii privesc piezis "oc(i bubosi", ca in tablourile suprarealiste. 0oate epitetele sugereaza deplasarea spre sarja, spre baroc, prin acel principiu binecunoscut, "eblouir Ies 7eu/"" "'azdravana de padure# 8umulita de secure,# &curt, !uris# ing(itea din luminis.# Din lemnoase vagauni,# -apcauni# ii vedeam piezis# -um casca# Buze searbade de iasca;## &i intorsi# .c(i bubosi# innoptau sub !runti pestrite# De paroase,# De barboase# 8oimarite". ana si "o gusata cu gateji" apare ca o !iinta ce semni!ica e!ectele unei mutilari !izice, !ara potentialitate estetica superioara, imaginea parand sa apartina, in cele din urma, unui demon" "-(iondoras# -ata la cale;# De pe sale,# -and la deal si cand la vale,# -urgeau betele taras.# Iar din plosca ei de guse# De matuse# $n taios, un aspru" (arrsi..." 4umea creata de un demiurg !als, !ara puterea de a o stapani, este di!orma, un bestiar al !ormelor izvorate dintr-o imaginatie teri!ianta, ampli!icand spaimele e/istentiale ale copilului nee/perimentat. &unetele sunt, la randul lor,

aspre, impresionand neplacut timpanele, intr-un tremur al !iintei care scapa in cele din urma cu !uga" "- lans prelung cum scoate !iara.# lans dogit,# -and un sarpe-i musca g(eara,# Muget aspru si largit# De vuia din !unduri seara...# Mi-a !ost !rica si-am !ugit2"