Dupa melci

Poemul ,,Dupa melci·· , a fost publicat in 1921,fiind ilustrat ca

fiind o placheta pentru copii, dovedind faptul ca nu a fost
inteles mesajul textului.Ca substrat antropologic (sursa de
inspiratie) putem mentiona o intamplare din copilaria poetului,
petrecuta la Stalpeni. Intr-o zi a gasit un melc inghetat ceea ce l-
a determinat sa-si imagineze o adevarata drama petrecuta in
natura.La nivel compozitional, poemul este alcatuit dintr-un
prolog,urmat de 3 parti narative, numerotate cu cifre romane.
Tema poemului o constituie magia cuvantului si cunoasterea.In
prolog ni se prezinta ,,personajul principal··, un copil, trezit la
viata de primavara timpurie, dornic sa exploreze imprejurimile
si sa descopere lumea, precum si coordonatele spatio-temporale:
mediulrural si primavara devreme, mai precis luna februarie in postul
Pastelui.Copilul simbolizeaza fiinta superioara, insetata
de cunoastere,care incearca sa isi depaseasca limitele, in aceasta
incercare se descopera pe sine , descopera lumea fiintelor
inferioare, ce-i determina anumite valente tragice.Plecat
impreuna cu alti copii sa hoinareasca prin padure si sa
culeaga: ,,ierburi noi, craite, melci··, copilul descopera melcul
ce dormea tihnit in cochilia sa. Melcul simbolizeaza fiinta
inferioara ce se va lasa pacalita de fiinta superioara, dar v-a
sfarsi tragic. Defapt aceasta este drama fiintelor inferioare care
incearca sa-si depaseasca limita.
Prin descantecul sau, copilul incearca sa descopere forta magica
a cuvintelor si instituie o lume iluzorie. Prin descantec, melcul
este trezit la viata fiind ademenit de cuvintele amagitoare
ale copilului,care-i descriau o natura plina de soare si de
verdeata. Melcul isi depaseste limita, fortand ciclul obisnuit al
naturii. Dupa ce rosteste descantecul, copilul este alungat acasa
de venirea serii cand vegetatia padurii capata in imaginatia sa forme
monstruoase ce il sperie ,,mi-a fost frica si-am fugit··.Peste noapte
natura se dezlantuie, vine din nou vremea rea cu vifornita si omat.
Din adapostul caminului, copilul se uita speriat pe geam si se
gandeste la bietul melc. Pentru moment, crezuse ca
descantecul sau si-a pierdut functia magica. Cuprins totusi de
remuscari, cand primavara isi reintra in drepturi, copilul merge
din nou in padure, unde il va descoperi pe melc inghetat ,,o nuia
ca de hingher, il tinea in zgarzi de ger··. Descantecul copilului i-
a forma bocetului popular. Copilul incearce sa-l invinovateasca
si pe melc pentru intamplarea tragica, ,,melc, melc, ce-ai facut,/
din somn cum te-ai desfacut,/ ai crezut in vorba mea,/
prefacuta«. ea glumea··.Avem de a face cu doua drame. Pe de o
parte drama copilului care sufera, avand constiinta incarcata
deoarece a ucis o fiinta nevinovata. Pe de alta parte,
drama melcului, drama fiintelor inferioare de sfarsesc tragic
atunci cand forteaza limitele impuse de natura.La nivel stilistic, se
remarca simplitatea stilului. Exprimarea este impregnata de termeni
populari ce dau expresivitate textului, iar cafiguri de stil,
predomina metafora si personificarea.