FIŞĂ DE LUCRU

1.Realizati portretul domnitorului Stefan cel Mare, asa cum reiese el din
cronica lui Ureche. Puteti folosi referintele critice de mai jos drept punct de plecare.
Grigore Ureche-De moartea lui Ştefan vodă celui Bun, vă leato7012

Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabă vărsătoriu de

sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâia fără judetu. Amintrilea era om întreg
la fire, neleneşu, şi lucru său îl ştiia a-l acoperi şi unde nu gândeai , acolo îl aflai. La
lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vârâia, ca vazându-l ai săi , să nu
să îndărăpteaze şi pentru aceea raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu
pierdea nădejdea,ca ştiindu-să căzut jos ,să rădica deasupra biruitorilor.Mai apoi după
moartea lui şi feciorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă,de lucruri vitejeşti, cum să
tâmplă din pom bun,roadă bună iese.
Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în
Putna,care era zidită de dânsul. Atâta jale era ,de plângea toţi ca după un părinte al
său ,că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după
moartea lui,până astăzi îi zicu sveti Ştefan vodă,nu pentru sufletul,ce ieste în mâna lui
Dumnezeu,că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti ,carile
niminea din domni,nici mai nainte nici după aceia l-au ajunsu.
Fost-au mai nainte de moartea lui Ştefan vodă într-acelaşi anu iarnă grea şi
geroasă,câtu n-au fostu aşa nici odinioară,şi decii preste vară au fostu ploi grele şi
povoaie de apă şi multă înecare de apă s-au făcut.
Au domnitu Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi 3 săptămâni şi au făcut 44 de
mănăstiri şi însuşi ţiitorul preste toată ţara.
Referinte critice
●George Călinescu – Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Ed. Minerva,
1984, p.17: „Adevăratul dar al lui Ureche este... portretul moral. Aici el creează,
sintetizează, fiindcă izvoadele nu-i dădeau nici un model. Omul este privit sub o însuşire
capitală sau un viţiu sub care se aşază faptele lui memorabile, într-o cadenţă tipică [...].
Ureche n-a avut răgaz decât să prefacă izvoadele. Dacă ar fi dus cronica până în vremea lui
Vasile Lupu, prin domniile Moghileştilor, a lui Graziani şi a celorlalţi pe cari îi va descrie
Miron Costin, cu toată experienţa vieţii şi cu acea vecinică scrutare morală, abia atunci
cronica ar fi fost extraordinară.” [...] În ultimă analiză, toată mierea cronicii lui Ureche se
reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foşnitura şi aroma graiului. [...]
Vorbirea cronicarului e dulce şi cruntă, cuminte şi plină de ascunzişuri ironice...”

●Elvira Sorohan – Cartea cronicilor, Ed. Junimea, 1986, p. 259-260: „«Letopiseţul» lui
Grigore Ureche este o «construcţie epică de tip linear», evoluând pe axa timpului istoric. În
aria culturii naţionale scrise nu avem o tradiţie modelatoare, dar el va institui un tipar narativ
 ce se va menţine pe durata unui secol. În modul de a povesti, acest prim cronicar de limbă
naţională se va orienta după naraţiunea orală, după cum Dosoftei, primul nostru poet cult, va fi
influenţat de poezia folclorică. În mentalitatea povestitorului însă se recunosc, pe de o parte
reminiscenţe ale formaţiei sale latine şi ale lecturilor sale istorice, iar pe de altă parte se
resimte optica populară, accentuat moralistă în interpretarea istoriei. (…) Portretul lui Stefan e
o podoaba a constructiei narrative, sinteza si centru al episodului eroic, inegalat in tot scrisul
cronicaresc.Structura portretului e strans legata de retyorica narativa studiata sa releve
paradigma eroului. Autorul incarca aceasta caracterizare cu o functie puternic moralizatoare”

●Ion Rotaru – „Cronicarul (Grigore Ureche) e sfătos şi ţine să facă «nacazanie, adecă
învăţătură» către cititor, spre luare-aminte, vorbeşte în pilde şi proverbe, are un limbaj
pitoresc şi bănuim că numai împrejurarea că a fost nevoit - făcând începătura să scrie despre
fapte la care nu a fost martor ocular îl determină să nu vorbească şi despre sine. Cuvintele şi
turnura frazei au evoluat într-un chip subiectiv, putem zice, căpătând corporabilitate
metaforică. El, cronicarul, nu este scriitor de cuvinte «deşarte», ci de «dreptate», anii trecuţi
nu trebuie lăsaţi «să se înece», pe Ştefan nimeni dintre înaintaşi şi nici dintre urmaşi «nu l-au
ajuns» în vrednicie, când îl biruiau alţii «nu pierdea nădejdea», căci ştiindu-se «căzut jos, să
ridica» deasupra biruitorilor, turcii căutau prin toate mijloacele «să stropşească volnicia»
tuturor, «zădărând» pe unii şi pe alţii.”

2. Analizati fragmentul din Letopisetul lui Grigore Ureche, urmarind:

- elementele de stil;
- elementele descriptive;
- elementele portretistice; Imagine reproducand o pagina din Letopiset

- raportul dintre portretul fizic si

cel moral;
- rolul negatiilor (la verbe si
adjective);
- rolul antitezei;
- numarul verbelor;
- topica enunturilor