FORMAREA

CONSTIINTEI
ISTORICE
Conștiința Istorică
• Conştiinţa istorică se naşte din încercarea de a construi
identitatea unui popor, a unei naţiuni, prin raportare la
alte popoare, la alte naţiuni.
• Cronica este o scriere în care se expun cronologic
evenimentele din viața unui popor. Letopisețul
reprezintă o scriere veche cu caracter istoric în care
evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică.
Umanismul si importanta scrierilor istorice
Umanismul, mișcarea culturală ce a pus accent pe redescoperirea și aprecierea valorilor clasice
ale antichității, a avut un impact semnificativ în literatura română. Această perioadă, care s-a
desfășurat în special în secolul al XV-lea și a fost marcată de Renașterea culturală, a adus
schimbări profunde în gândirea și creația literară.​
Umanismul a reprezentat pentru literatura română o poartă către luminile culturii europene.
După contactele cu umaniștii italieni și a altor curente culturale europene, scriitorii români au
început să se îndrepte către valorile clasice. ​
Scrierile istorice au jucat un rol fundamental în conturarea și evoluția limbii române. Aceste
texte nu au fost doar cronici ale trecutului, ci și piloni esențiali în construcția și menținerea
identității lingvistice a poporului român.​
Grigore Ureche
• Grigore Ureche (n. cca. 1590,
d. 1647) a fost
primul cronicar moldovean de
seamă, a cărui operă a ajuns
până la noi. Istoricul şi scriitorul
Grigore Ureche ne-a lăsat
moştenire cronica originală în
limba română "Letopiseţul Ţării
Moldovei"
Portretul lui Ştefan cel mare
• Ultimul capitol consacrat domniei lui Ştefan cel Mare, conţine date despre
moartea gloriosului voievod şi, de asemenea cea mai cunoscută pagină din
letopiseţul lui Grigore Ureche, portretul lui Ştefan cel Mare. Acest portret
este concentrat într-un simplu paragraf, de o concizie clasică, cu capacitatea
de a însuma însuşirile fizice şi morale fundamentale ale eroului.
• “Fost-au acestu Ştefan Vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu
vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorea fără judeţu.
Amintrilea era om întreg la fire, neleneşul, şi lucrul sau îl ştiia al acoperi şi
unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era
nevoie însuşi se vărăia, că văzându-l ai săi, să nu să îndărăpteze şi pentru
aceia raru război de nu biruia. Şi unde-l biruia altii, nu pierdea nădejdea, că
ştiindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea
lui şi feciorul său, Bogdan Vodă, urma îl luasă, de lucruri vitejeşti, cum să
tâmplă din pom bun roadă bună iese.”
Miron Costin
• Miron Costin a fost un cronicar
moldovean, unul dintre primii
scriitori și istoriografi din
literatura română. Prin
anvergura lucrăilor sale, Costin
este personalitatea cea mai
proeminentă din țările române,
în tot veacul al XVII-lea.
Ion Neculce
• Lucrările lui au un stil literar specific
epocii sale, dar el a reușit să creeze o
cronică cu influențe personale și un
limbaj bogat. Contribuția sa a fost
semnificativă pentru dezvoltarea
limbii române literare și pentru
înregistrarea istoriei Moldovei.
• Ion Neculce rămâne un nume
venerat în literatura română, iar
operele sale continuă să fie studiate
și apreciate pentru valoarea lor
istorică și literară.
Concluzii
• Interesul pentru cunoaşterea propriei istorii se va manifesta în cultura
română prin conştiinţa cronicarilor. Aceştia, conform lui D. H. Mazilu,
sunt autorii acelor scrieri prin care s-au pus bazele istoriografiei
neamului nostru, devenită inamovibilă până în zilele noastre. Cronicarii
au considerat o necesitate stringentă consemnarea evenimentelor
istoriei deoarece, provinciile româneşti parcuseseră veacuri de istorie
care riscau să fie înecate în uitare. De aceea, prima intenţie a
cronicarilor a fost aceea de a consemna trecutul: ,,cît să nu să uite
lucrurile şi cursul ţărîi”.1 Pe de altă parte, cronicarii sunt cei care
conştientizează rolul formativ al istoriei, idee pe care o expune Grigore
Ureche în scrierile sale: ,,să rămîie feciorilor şi nepoţilor, să le fie de
învăţătură, despre cele rele să să ferească şi să să socotească, iar dupre
cele bune să urmeze şi să să înveţe şi să să îndirepteze”