PROFESOR: FRIJAN MARIA

DATA : 7.05.2020
CLASA a IX a S

LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI , GRIGORE URECHE

Grigore Ureche, alături de Miron Costin şi Ion Neculce, întemeiază genul epic, din care a
evoluat romanul istoric de mai târziu. El reconstituie, din informaţii izolate, disparate, unitatea unei
epoci într-un stil personal. Povestirea lui Grigore Ureche nu este ficţiune, ci un gen de literatură de
factură istorică, fiindcă intenţia lui este de a ne prezenta istoria aşa cum s-a desfăşurat, o istorie
evocată, şi nu una trăită direct. Cronica este o reconstrucţie, căreia i se dă un sens global educativ-
umanist, ceea ce înseamnă creaţie, intenţii patriotice. Modelul narativ este organizat pe 90 nuclee,
legate între ele printr-o viziune generală, moralizatoare. Cronica are aspectul unei povestiri de tip
mozaicat, pentru că eroii şi evenimentele nu au continuitate. Eroii sunt caracterizaţi printr-o
expresie: Rareş — „păstorul cel bun“, Alexandru cel Bun are „darul de înţelepciune“, Petre
Şchiopul — „domn de cinste“, „o matcă fără ac“.

b) Portretul lui Ştefan cel Mare este o pagină de literatură. Domnitorul este un model de vitejie
şi înţelepciune. El este eroul luptei pentru apărarea fiinţei naţionale, este conştiinţa naţională
personificată, este un prototip al principelui.

Portretul începe cu o antiteză între trăsăturile fizice („om nu mare de stat“) şi cele spirituale.
Domnitorul este văzut obiectiv: raţional, echilibrat („amintrelea era om întreg la fire“), dar şi
„mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge“ faţă de boierii nesupuşi. Era harnic („neleneşu“), bun
organizator („unde nu gândeai acolo îl aflai“), strateg („la lucru de războaie meşter“), era viteaz şi
curajos („unde era nevoie, însuşi se vârâia“), era tenace şi perseverent („şi unde-l biruiau alţii, nu
pierdea nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, să ridica deasupra biruitorilor“). Unitatea dintre domn,
popor şi ţară este subliniată afectiv: „Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi
plângere în mânăstire la Putna“.

Imaginea domnului este proiectată într-un spaţiu al mitului, fiindcă el pare a ţine un echilibru
al universului, încât la moartea lui se declanşează stihiile: „au fost ploi grele şi povoaie de ape şi
multă înecare de ape s-au făcut“. Domnul este un părinte, ţara este o familie: „atâta jale era de
plângea toţi ca după un părinte al său“. Modelul eroului se împleteşte cu cel el sfântului: „îi zicu
sveti Ştefan Vodă nu pentru sufletul ce iaste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu
păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti“. Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost şi un om politic, care a
înţeles problemele sociale şi politice, de aceea, fiind pe patul de moarte, „chematau vlădicii şi toţi
sfetnicii săi, boierii cei mari şi alţi toţi câţi s-au prilejitu arătându-le că nu vor putea ţinea ţara,
cum au ţinut-o el“. Împletirea modelului eroului cu forţele supranaturale intră în concepţia
astrologică a umanismului Europei de Est şi este determinată de războaiele neîntrerupte. Eroul este
excepţional, are o tentă romantică „câtu n-au fost aşa nici odinioară“, dar şi realist prin ancorarea
lui în problemele supravieţuirii fiinţei naţionale: „au datu învăţătură să se închine turcilor“.

Cronica lui Grigore Ureche conservă universul mental al omului culturii româneşti din prima
jumătate a secolului al XVII-lea şi utilizează stilul narativ, care face primii paşi pentru a se
desprinde de cel oral. El întemeiază, sub raportul limbii literare, o tradiţie, care va fi continuată de
Miron Costin, Ion Neculce şi va fi valorificată apoi de Costache Negruzzi, iar mai târziu de Mihail
Sadoveanu.
FRAGMENT :

”Fost-au acestu Stefan voda om nu mare la statu, manios si de grabu varsatoriu de sange
nevinovat; de multe ori la ospete omoria fara judetu. Amintrilea era om intreg la fire, nelenesu, si
lucrul sau il stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde
era nevoie insusi se viriea, ca vazandu-l al sai, sa nu sa indaraptieze si pentru aceia raru razboiu
de nu biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra
biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, si feciorul sau, Bogdan voda, urma lui luasa, de lucruri
vitejesti, cum se tampla din pom bun, roada buna iase. Iara pre Stefan voda l-au ingropat tara cu
multa jale si plangere in manastire la Putna, care era zidita de dansul. Atata jale era, de plangea
toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura.
Ce dupa moartea lui, pana astazi ii zicu sveti Stefan voda, nu pentru sufletu, ce iaste in mana lui
Dumnezeu, ca el inca au fostu om cu pacate ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, care niminea din
domni, nici mai nainte, nici dupa aceia l-au agiunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan voda
intr-acelasi anu iarna grea si geroasa, catu n-au fostu asa nici odinioara si decii preste vara au
fostu ploi grele si povoaie de apa si multa inecare de apa s-au facut.”( G. Ureche )

Cerinţe :

1.Identifica trasaturile dominante ale domnitorului ( cu ex. )

2.Care sunt defectele lui Stefan cel Mare?
3.Care este parerea contemporanilor despre voievod?
4. Ce parere crezi ca are cronicarul despre Stefan Cel Mare?
5. Identifica o inversiune si o comparatie.
6. Extrage un exemplu de inversiune.
7.Selecteaza cateva exemple de structuri expresive ,cu caracter popular.