Gheorghe Ureche

Originalul cronicii nu s-a pstrat, dar avem copii fcute de Simion Dasclul,
Misail Clugrul i Axinte Uricarul.
Grigore Ureche a cunoscut o serie de izvoare interne: Cronica lui tefan cel Mare, Cronicele lui Macarie,
Eftimie i Azarie, Cronica Poloniei a lui Ioachim Bielski, Letopiseul moldovenesc de Eustratie
Logoftul, Cosmografia de Gerard Mercator, Cronografuftm Manasses. El utilizeaz termeni arhaici, din
limbile slav, turc, greac: adet(tc) obicei, a astruca a ngropa, brudiu tnr, crijeci cruciai,
dabil bir, ferin aprare, a hldui a se salva, ocin moie, olcar curier, enchi sfrit,
volnicie libertate, predoslovie introducere.
Grigore Ureche, alturi de Miron Costin i Ion Neculce, ntemeiaz genul epic, din care a evoluat romanul
istoric de mai trziu. El reconstituie, din informaii izolate, disparate, unitatea unei epoci ntr-un stil
personal. Povestirea lui Grigore Ureche nu este ficiune, ci un gen de literatur de factur istoric, fiindc
intenia lui este de a ne prezenta istoria aa cum s-a desfurat, o istorie evocat, i nu una trit direct.
Cronica este o reconstrucie, creia i se d un sens global educativ-umanist, ceea ce nseamn creaie,
intenii patriotice. Modelul narativ este organizat pe nuclee, legate ntre ele printr-o viziune general,
moralizatoare. Cronica are aspectul unei povestiri de tip mozaicat, pentru c eroii i evenimentele nu au
continuitate. Eroii sunt caracterizai printr-o expresie: Rare pstorul cel bun, Alexandru cel Bun are
darul de nelepciune, Petre chiopul domn de cinste, o matc fr ac.
b) Portretul Iui tefan cel Mare i Sfnt este o pagin de literatur. Domnul este
un model de vitejie i nelepciune. El este eroul luptei pentru aprarea fiinei naionale,
este contiina naional personificat, este un prototip al principelui.
Portretul ncepe cu o antitez ntre trsturile fizice {om nu mare de stat) i cele spirituale. Domnul este
vzut obiectiv: raional, echilibrat (amintrelea era om ntreg la fire), dar i mnios i degrab vrstoriu
de sngefa de boierii nesupui. Era harnic {neleneu), bun organizator {unde nu gndeai acolo l
aflai), strateg (la lucru de rzboaie meter), era viteaz i curajos {unde era nevoie, nsui se vria), era
tenace i perseverent {i unde-1 biruiau alii, nu pierdea ndejdea, c tiindu-se czut jos, s ridica
deasupra biruitorilor). Unitatea dintre domn, popor i ar este subliniat afectiv: Iar pre tefan Vod lau ngropat ara cu multjale i plngere n mnstire la Putna.
Imaginea domnului este proiectat ntr-un spaiu al mitului, fiindc el pare a ine un echilibru al
universului, nct la moartea lui se declaneaz stihiile: au fost ploi grele ipovoaie de ape i mult
necare de ape s-au fcut. Domnul este un printe, ara este o familie: atta jale era de plngea toi ca
dup un printe al su. Modelul eroului se mpletete cu cel el sfntului.,,// zicu sveti tefan Vod nu
pentru sufletul ce iaste n mna lui Dumnezeu, c el nc au fostu om cu pcate, ci pentru lucrurile lui
cele vitejeti. tefan cel Mare i Sfnt a fost i un om politic, care a neles problemele sociale i politice,
de aceea, fiind pe patul de moarte, chemat-au vldicii i toi sfetnicii si, boierii cei mari i ali toi ci sau prilejitu artndu-le c nu vor putea inea ara, cum au inut-o el. mpletirea modelului eroului cu
forele supranaturale intr n concepia astrolgica a umanismului Europei de Est i este determinat de
rzboaiele nentrerupte. Eroul este excepional, are o tent romantic ctu n-au fost aa nici odinioar,
dar i realist prin ancorarea lui n problemele supravieuirii fiinei naionale: au datu nvtur s se
nchine turcilor.
Cronica lui Grigore Ureche conserv universul mental al omului culturii romneti din prima jumtate a
secolului al XVII-lea i utilizeaz stilul narativ, care face primii pai pentru a se desprinde de cel oral. El
ntemeiaz, sub raportul limbii literare, o tradiia, care va fi continuat de Miron Costin, Ion Neculce i va
fi valorificat apoi de Costache Negruzzi, iar mai trziu de Mihail Sadoveanu.
Interpolrile lui Simion Dasclul, care introduce n textul cronicii o legend ovin maghiar, c romnii
sunt urmaii tlharilor de la Rm, dai n ajutor unui crai maghiar Laslo sau Laslu, nu are nici un temei.
Nu a existat acest crai, iar la momentul venirii hunilor Imperiul Roman ncetase s mai existe de ase
secole. Ea va fi dezbtut de Miron Costin n De neamul moldovenilor^ de Dimitrie Cantemir n Hronicul
vechimii romano-moldo- vlahilor.

Miron Costin
Intenia lui Miron Costin era aceea de a scrie un Letopise ntreg al Moldovei, de la desclecatul ei cel
dinti, carele au fost de Traan mpratul, ns cumplitele vreminu i-au ngduit s-i mplineasc
proiectul.
Letopiseul cuprinde povestirea istoriei Moldovei de la Aron Vod (1595) la Dabija Vod (1661). Este un
document de epoc, dar i o fresc narativ despre o istorie crud, despre moravurile politice, despre
tragedia Moldovei. Sursele de informare sunt orale povestirile boierilor btrni, care au participat la
evenimente ca om de poveste. Are un stil instruit, cultivat, cu idei universal valabile. A utilizat,
probabil, i Honograful leesc.
Limba cronicii lui Miron Costin are ca model limba vie a poporului, cu o construcie savant a frazei, care
arat influena limbii latine, cu verbul la sfritul propoziiei, cu o logic a ideilor. Fraza este ampl i cu
imagini plastice: biruit-au gndul, se sparte gndul, iaste inimii durere, ara nlcrimat,
cumplite vremi, om de poveste. Folosete cuvinte care azi au disprut din limb: a amirost a
simi, cumpn primejdie, dodeial hituiala, a hldui a scpa, ,,m mam, ,,leato an,
a se legna a sta la ndoial, lunecos nesigur, fr ndejde pe neateptate, a prepune a
bnui, a se prileji a se ntmpla, enchi sfrit, vlt fal, rpitor aprig. Introduce
neologisme din limba latin: astronomie, comet, caneliar, comisar, gheneral, senator,
rmonie.
Miron Costin este mai nti un scriitor i apoi un istoric, fiindc pagina textului este elaborat ca stil i
ideaie. El comenteaz, prin maxime i cugetri, viaa din Moldova. Elogiaz cartea c nu este alta i mai
frumoas i mai de folos n toat viaa omului zbav, dect cetitul crilor.
Miron Costin este un creator de atmosfer retrit prin actul povestirii, n care l atrage pe cititor. Istoria,
oamenii i ara sunt ruinate, totul e un infern, din care scap doar un om de poveste. Este un naufragiu
al omului i al culturii. El contempl paradisul devastat al Moldovei cu durere, aa cum o va face i M.
Sadoveanu n romanul Zodia Cancerului.
Modelul narativ al cronicii lui Miron Costin este al unei povestiri cu idei, ca o meditaie pe tema fortuna
labilis. Prin cele 40 de maxime i aforisme, avem o esenializare a evenimentelor, se exprim ideea
ascuns n povestire. Naraiunea i afl punctul de pornire n adevrul maximei. Istoria devine un
spectacol tragic, ntr-un stil preromantic, demn de un povestitor meditativ ca M.Sadoveanu.
Structura narativ este liniar, cu puine digresiuni. El introduce analiza psihologic, portretul moral,
dramatizarea aciunii, ca n episodul cderii domnului Vasile Lupu. Logoftul tefan Gheorghe vine cu
faa scornit de mhniciune\ cere voie domnului s plece c i este giupneasa spre moarte. Domnul
i ureaz s afle lucrul spre voia sa. Comentariul Netiutorgndulomuluispre ce menete este meditativ,
dar i ironic. tefan Gheorghe pleca la Bogdana, ca s vin cu oti din Muntenia i Transilvania i s-1
schimbe din domnie pe Vasile Lupu. Boierii Ciogoleti i serdariul tefan sunt arestai pentru participarea
la complot. Punctul culminant este executarea lor. Comentariul este o concluzie: Iar osnda trage la
plat. Vasile Lupu fuge spre Hotin. Atmosfera este specific, ca n romanul lui Mihail Sadoveanu Nunta
domniei Ruxandra. Drama se bazeaz pe gesturi de mare adevr psihologic, legat cu subtiliti i nuane.
Cronica lui Miron Costin aduce un moment de nceput al artei narative n literatura noastr.
De neamul moldovenilor i din ce ar au eit strmoii /oreste o scriere polemica, n care combate
basna lui Simion Dasclul i lmurete originile neamului. In Predoslovie, el arat rspunderea celui
care scrie: Nici este ag a scrie ocar vecinic unui neam, c scrisoarea este un lucru vecinicu. Cnd
ocrsc ntr-o zipre cineva, este greu a rbda; dar n veci? Eu voi da seam de ale mele, cte scriu .
Patriotismul este exprimat prin susinerea tezelor etnogenezei: romanitatea poporului romn, latinitatea
limbii romne, continuitatea romnilor n Dacia, unitatea poporului romn. El are convingerea c scrisul
trebuie s slujeasc adevrul, c istoria i literatura au un rol educativ, c a scrie este un act de rspundere
n faa istoriei. Lucrarea urma s aib ase capitole. n primul capitol este descris Italia, n capitolul al
doilea evoluia Imperiului Roman, n capitolul al treilea se prezint Dacia, n capitolul al patrulea
rzboaiele purtate de Traian i colonizarea Daciei. n capitolul al cincilea urma s se vorbeasc despre
limba, credina cretin, portul, numele poporului romn. Uciderea sa timpurie (1691), sub bnuiala c ar
fi participat la un complot mpotriva lui Constantin Cantemir, oprete activitatea sa creatoare.

i prin celelalte scrieri ale sale: Cronica rii Moldovei i a Munteniei, scris n limba polon. Despre
Moldova i ara Romneasc poem n limba polon, Viaa lumii poem pe tema fortuna labilis,
Miron Costin se dovedete cea mai luminat minte a epocii din ara Moldovei.
n prefaa poemului Viaa lumii, el se consider poet fondator n limba romn.
Ion Neculce
n Predoslovie, el promite s fie obiectiv, adevrul fgduit fiind adevrul privirii sale asupra istoriei.
Accentul cade pe propriile informaii: singur dintru a sa tiin ct s-au tmplatde au fost n viaa sa. De
aceea legendele i informaiile nesigure le adun n O sam de cuvinte, fiindc doar cea referitoare la
Dumbrava Roie i cea cu aprodul Purice le considera c ar putea fi reale.
Miezul istorisirii lui Ion Neculce l formeaz domnia lui Dimitrie Cantemir, care devenise blndi bun
ctre toi. Acesta realizeaz o alian cu Petru cel Mare. Venirea lui Petru cel Mare la Iai este prilejul
pentru cronicar de a-i arta miestria n arta portretului: mpratul era un om mare, mai nalt dect toi
oamenii, iar nu gros, rotund la fa i cam smad, oache i cam arunca cteodat din cap fluturnd.
Nucleele povestirii sunt formate din informaiile referitoare la evenimentele unei domnii. Ordinea
narativ este cronologic, dar cultiv i anticipaia. Cronicarul este atras de evenimentele spectaculoase ca
lovitura de stat a arinei Elisabeta sau salvarea hatmanului Buhu, care se aga de coada unui cal i este
salvat de Constantin Cantemir, cftnit pe ascuns, face o fars lui Dumitracu Vod, punnd s-i scrie
cri cu vicleug, c-i aduce caftan de rennoire a domniei. n loc de caftan, i citesc firmanul de
mazilire. n timp ce poporul arunc cu pietre dup domnul mazilit, el puse de dzce surlele i trmbieli
i bate tobele, iar cronicarul comenteaz ironic: cu aceast cinste frumoas au ieit din Moldova. Ion
Neculce folosete expresii, care fac din el un mare povestitor: plnge de se risipie s-au strns ca puii
de potmiche.
O sam de cuvinte cuprinde 42 de legende, audzite din om n om, de oameni vechi i btrni, i n
Letopise nu sunt scrise. Rolul lui Ion Neculce este de a transforma povestirea oral n povestire scris.
Textul are secvene cu eroi i ntmplri mereu schimbate. El le aaz separat, la nceputul cronicii.
Unele legende au un caracter ritualic, ca legenda ntemeierii Mnstirii Putna, unde locul alegerii se
stabilete dup un ritual arhaic. Altele sunt un fel de roman concentrat, ca ascensiunea lui Ghica Vod la
tron sau aventurile lui Nicolae Milescu Sptarul. Acesta ajunge sfetnic al arului din Rusia, este trimis cu
o misiune la mpratul Chinei, de unde se ntoarce cu multe lucruri rare. Este jefuit de boierii rui i
nchis. Este scos de Petru cel Mare i repus n drepturi. El ne las prima carte de cltorii din Europa
De la Moscova la Pekin , dnd tiri despre mpria Chinei nainte de Marco Polo. Ion Neculce face un
frumos portret mitropolitului Dosoftei, dovedindu-se un scriitor autentic. El nelege cu mintea i cu
inima, pune pe cititori n situaia de a tri i ei cele povestite de dnsul. Antonie Ruset este chinuit de turci
dup mazilire, ntr-un mod satanic: L-au nchis turcii i l-au btut i l-au cznit cu fel de fel de cazne.
Pn i tulpanuri subiri l tace de nghiie i apoi le trgea napoi de-i scote maele pe gur.
Ion Neculce procedeaz ca un regizor preocupat de efectul, pe care trebuie s-1 produc scena nfiat.
n legenda 37, Grigore Ghica i rentlnete prietenul din copilrie, devenit vizirul Chipriolul, ntr-o
scen definitorie pentru trsturile de caracter ale eroilor. El tie s surprind i scene de psihologie
colectiv, ca n lupta de la Varadia: i-aa s-au fcut un hramt i o spaim n turci, de treceau om peste
om, ct s-au rumtu i podul.
Stilul lui Ion Neculce se caracterizeaz prin expresivitate: s-au curit de grij ttarii sunt lupi, i saprins inema de voie re, i-au fost lovit mnia lui cu piele de iepure la spate, cum ar arde un stulni
mare, cum ar sta pdurea, ca lupul cu oaia, pere turci ca frundza.
El utilizeaz maxime i proverbe, luate din Sfnta Scriptur: Ruga smerit nouri in cer ptrunde
Rbdnd am ateptatpe Domnul, Taina mpratului s o acoperi, Ce gndete omul nu d Domnul.
Cele mai expresive fragmente sunt acelea, n care se simte primejdia, fiorul morii, situaie caracteristic
pentru Moldova acelor timpuri: lui Duca Vod boierii stau s-i mnnce capul, a plti cu capul,
vornicul Lupu s-a dus cu capul a mn n cortul vizirului, mpratul i-a iertat de cap, boierii pribegi
se duc s-i prinzcapetele printr-alte ri.

Ion Neculce reprezint matricea popular original a povestirii romneti, care devine model pentru
literatura cult, reprezentat de Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Mihail
Eminescu, Mihail Sadoveanu, Ion Creang.
Invataturile lui neagoe basarab
INVATATURILE LUI NEAGOE BASARAB CATRE FIUL SAU THEODOSIE
Lucrare parenetica atribuita de cei mai multi cercetatori lui Neagoe Basarab; scrise catre sfarsitul domniei
lui Neagoe Basarab (1512-l521) in limba slavona Invataturile au fost traduse inca din secolul al XVI-lea
in limba greaca si apoi, la inceputul veacului urmator, in limba romana; versiunea originala, pastrata intrun singur manuscris la Biblioteca de Stat din Sofia, a fost publicata pentru prima data in 1904 de invatatul
rus Lavrov si apoi de P. P. Panaitescu (1959) si G. Mihaila (1971), cea greceasca, conservata intr-un
singur manuscris la manastirea Dionisiu de pe muntele Athos, a fost tiparita de Vasile Grecu in 1942, iar
cea romaneasca, pastrata in mai multe manuscrise, a vazut pentru prima data lumina tiparului in 1843 prin
grija fratelui loan ecleziarhul curtii din Bucuresti; a cunoscut mai multe editii.
Pretiosul monument literar e legat, asa cum se precizeaza si in titlu, de numele lui Neagoe Basarab,
domnul muntean care a devenit celebru pentru marile servicii aduse tarii sale, mai ales pe taram cultural.
Opera a starnit o vie discutie. Era vorba sa se stabileasca daca autorul ei este intr-adevar acest domnitor
sau, cum au sustinut cei ce contesta paternitatea lui Neagoe Basarab , un calugar din a doua jumatate a
secolului al XVI-lea, eventual chiar din prima jumatate a secolului urmator. Pentru aceasta, de mai bine
de un secol, cele mai erudite spirite ale culturii noastre, in atentia carora a intrat epoca veche, au fost
preocupate de problema autenticitatii Invataturilor, care constituie cea mai importanta lucrare in limba
slavona.
Cele doua parti ale sale, structurate la randul lor in numeroase capitole, cuprind doua feluri de materiale,
unul religios, altul didactic. Prima parte (avand forma unei antologii, cu fragmente extrase din numeroase
izvoare, cele mai multe religioase, in primul rand Biblia, apoi Umilinta lui Simeon Monahul, omiliile lui
loan Gura de Aur etc.) avea menirea sa-i ajute pe fiii domnului la desavarsirea educatiei moral-reli-gioase.
Partea a doua, in schimb, cuprinde invataturi si sfaturi cu caracter politic, chemate sa-i pregateasca pe
urmasii Ia tron pentru opera de guvernare (invataturi despre cinstirea boierilor si slugilor, ospete, primirea
solilor, purtarea razboaielor, judecata etc).
In felul acesta, in invataturi se precizeaza cateva idei de baza privind modul de guvernare, preconizate,
fireste, de catre un monarh de tip feudal. Un prim sfat se refera la raporturile stranse ce trebuie sa existe
intre gradinar" (domnitor) si gradina sa" (boierii si slujitorii). Aceasta parabola e prezenta in mai multe
locuri, ori de cate ori autorul doreste sa-si sublinieze parerile despre raporturile ce trebuie stabilite intre
domn si sfetnicii sai.
Transpunandu-se in domeniul alegoriei, autorul spune ca arborii gradinii ,,i-(a) ingradit cu gard ca un zid
de piatra", ceea ce inseamna ca sunt aparati si protejati. Gradina, adica boierii, trebuie sa fie curatata de
crengile ce nu fac rod, operatie care cere multa prudenta si tact. Domnitorul se cuvine sa acorde o atentie
speciala slugilor ca-re-l servesc cu dreptate ', alegerea acestora trebuie facuta cu multa grija, dar, odata
alese, el trebuie sa Ie asculte sfaturile cu atentie, sa nu ia hotarari de unul singur si sa nu se lase influentat
de lingusitori si intriganti. Urmeaza prescriptii in legatura cu ceremonialul curtii. Astfel, la masa cu
bauturi, domnitorul va proceda in asa chip incat sa poata mintea birui vinul si nu invers; de asemenea, el
va trebui sa dea dovada de multa cumpatare la mancare, ca de altfel pentru tot ceea ce intreprinde in astfel
de prilejuri. Pe de alta parte, e sfatuit sa fie atent cand isi alege slujitorii si sa respecte criteriul rational al
cinstei si al devotamentului lor si nicidecum al nepotismului.
In continuare, se face o delimitare a raporturilor dintre domnitor si boier, cu acest prilej se pune puternic
in lumina conceptia monarhiei de drept divin. Adresandu-se vlastarului domnesc, spune: nu te-au ales,
nici nu te-au uns ei [adica rudeniile si boierii], ci Dumnezeu, ca sa fie tuturora cu dreptate".

Se dau apoi relatii ample despre modul cum trebuie sa fie primiti solii la curte, despre tratamentul ce
trebuie sa li se aplice si toate masurile pe care trebuie sa le ia domnul cu boierii in scopul izbanzii cauzei
sale.
In astfel de imprejurari, trimisii straini trebuie sa se intoarca in tarile lor cu excelente impresii, menite sa
raspandeasca peste hotare reputatia de bogatie, intelepciune, ospitalitate a voievodului. Se face insa o
delimitare neta intre solii crestini si turci. Acestora din urma sa nu li se arate bogatiile lui, sa nu apara
nimic din fastul obisnuit al curtii, sa nu le ofere plocoane, decat mancare si bautura:
Ce inaintea acestora nimic den avutiile voastre sa nu aratati, nici scule, nici haine; nici boiarii tai sa nu sa
impodobeasca inaintea lor, ci sa te arati si sa te faci inaintea lor sarac si lipsit, si intr-unile sa nu le
jaluiesti". Sunt interesante sfaturile destinate tanarului voievod, care aveau sa-l calauzeasca in vreme de
razboi. Se recomanda ca, pe cat este posibil, razboiul sa fie ocolit prin mijloace diplomatice. Pentru
situatiile in care nu poate fi nicicum evitat, i se dau indicatii precise despre modul cum trebuie sa-si
dispuna ostile pe campul de lupta. Cu acest prilej, intram intr-un capitol de tactica militara straveche.
Apare cate ceva si din tinuta fizica si morala a domnului in vreme de razboi: trebuie sa se arate voios,
increzator si curajos, ca sa inspire elan si incredere supusilor sai. De altfel, buna dispozitie. ii este
asigurata daca a indeplinit inainte o conditie esentiala: sa-l fi chemat pe Dumnezeu in ajutor. Pierderea
unei batalii nu trebuie sa fie prilej de suparare si disperare; domnul trebuie sa se retraga cu oastea sa in
locuri sigure, de unde, in momentul prielnic, sa reinceapa operatiunile razboinice.
In nici un caz voievodul sa nu pribegeasca: Iar din Tara voastra sa nu iesiti, ci sa sadeti cu dansii [cu
ostenii] in hotarale voastre".
In partea a doua a invataturilor vorbeste nu numai despre normele de conduita de care trebuie sa tina
seama un domn feudal, ci se fac si numeroase recomandari pentru perfectionarea morala si intelectuala a
acestuia. Se acorda in continuare o mare atentie vietii afective - si de aici prezenta unor fragmente dintre
cele mai izbutite sub raportul expresiei artistice. Sfarsitul vietii e ca o scanteie cand sare pre fata apei in
adancurile cele mai intunecate si in valurile cele mai cumplite" iar inima omului este ca sticla, care daca
se sparge, nu o poti carpi". S-ar putea cita mult, mai ales din doua capitole familiale, acela ocazionat de
ingroparea pentru a doua oara a osemintelor Neagai la manastirea Arges si acela al rugaciunii finale
pentru iesirea sufletului".
Aici stilul e deosebit de afectat, textul fiind innobilat de o rafinata incarcatura imagistica. Iata partea in
care voievodul muntean boceste pe fiul sau Petru, disparut dintre cei vii prea devreme: Pentru aceia, cu
multa umilinta si cu mare jale si dor graiesc si catre tine, fiiul mieu Petru, ca tu erai stalparea mea cea
inflorita, de carea pururea sa umbrea si sa racorea ochii miei de inflorirea ta; iar acum stalparea mea s-au
uscat si florile ei s-au vestejit si s-au scuturat, si ochii miei au ramas arsi si parliti de jalea infloririi tale.
O iubitul mieu fiiu Petru, eu gindeam si cugetam sa fii domn si sa veselesti batranetele mele oarecand cu
tineretele tale si sa fii biruitorul pamantului. Iar acum, fiiul mieu, te vaz zacand subt pamant O, fatul
mieu, caci nu acoperi mai bine pre mine pamantul decat pre tine, ce ma lasa la batranetele mele". Pe buna
dreptate intre cuvintele rostite de indureratul domn si bocetul popular se pot face apropieri dintre cele mai
interesante, asa precum si intre numeroase invataturi din lucrare si paremiologia populara se gasesc
inrudiri:
Ca omul, deaca sa imbata, de are si minte multa, el o piiarde, de are miini viteze, nici de un folos nu-i
sunt; de i-ar fi picioarele repede, nimic nu-i sporesc, si de arc si limba dulce si vorbitoare frumos, nici cu
aceia nu poate grai"; sau: Nu fireti ca paserea aceea ce sa cheama cuc, care-si da ouale de le clocesc alte
pasari si-i scot puii, ci fiti ca soimul si va paziti cuibul vostru". Izbutita este si prezentarea neputintelor
batranului voievod: Astazi limba mea, cu carea de-a pururea va indulceam si dinpreuna cu voi
petreceam, si ne veseleam, acum sa amari si sa incuie si de acum nici o vorba dulce nu va poate raspunde
si sa va graiasca. Astazi frumusetea fetii mele, care o spalam in baile cele calde si in odihna cea buna si in
slava dasarta, acum toate intunecara. Si urechile mele, cu care ascultam vioarale si tobele si surlele si
canoanele si alte feliuri de veselii multe, acum sa astupara". Nota de tristete se adanceste si mai mult in
paginile urmatoare, prin introducerea cunoscutului motiv ubi sunt": Spunc-mi acum, ticaloase suflete,
unde iaste domniia noastra, unde iaste muma noastra, unde sunt feciorii si fetele suflete, unde iaste
domniia noastra, unde iaste muma noastra, unde sunt feciorii si fetele noastre, unde iaste slava cea dasarta

a lumii acestiia si bucuriia ei? Unde sunt baile cele calde Unde sunt gradinile noastre cele frumoase, cu
mesele cele intinse si cu carnuri cu miros bun si frumos? Unde iaste vinul carele totdeauna veselea inima
noastra? Unde sunt vioarale si tobele si surlele? Unde sunt caii nostri cei frumosi si impodobiti cu rafturi
poleite si cu sale ferecate? Unde sunt inelele noastre cele cu pietre scumpe? Unde sunt diademele cele
imparatesti?".
Psalmurile lui Dosoftei
Dup toate mrturiile timpului, Dosoftei era un spirit ales, de solid cultur i nvtur, cunosctor al
limbilor latin, greac, ebraic, slavon, polon i rus, preocupat de educaia neamului su i gata s fac
n acest sens eforturi substaniale. Poate c portretul cel mai inspirat i-l realizeaz cronicarul Ion Neculce,
care se minuneaz sincer n faa personalitii sale: Acestu Dosoftei mitropolit nu era om prostu de felul
lui. i era neam de mazl; pre nvat, multe limbi tie (...) i alt adnc carte i nvtur, deplin clugr
i cucernic i blnd ca un miel. n ara noastr pe-aceast vreme nu este om ca acela.
Ocupnd un rang important n ierarhia Bisericii, Dosoftei obine, n anul 1683, un teasc de tipografie de la
Moscova, cu ajutorul cruia tiprete la mitropolia din Iai, n romnete, principalele cri necesare
serviciului liturgic, ceea ce reprezint un semnificativ pas nainte pentru cultivarea limbii romne n scris.
Meritul su esenial este de a fi tradus n versuri Psaltirea (carte a Vechiului Testament, cuprinznd 151 de
psalmi, cntece de laud nchinate lui Dumnezeu), sub titlul Psaltirea pre versuri tocmit. Aceeai
operaiune de tlmcire a psalmilor sub form de stihuri a fost realizat naintea lui Dosoftei de ctre
francezul Clement Marot, n secolul al XIV-lea, i de ctre polonezul Jan Kochanowski, care se pare c ia servit ca imbold i model de versificaie.
Dei principalul scop al transpunerii psalmilor lui David este cel ecleziastic, practic, totui autorul nu uit
s atrag atenia asupra trudei pentru vreme ndelungat pe care aceast traducere a presupus-o.
Specificaia cum am putut mai frumos, ca s poat trage hirea omului ctre cetitul ei reprezint o
schem de argument estetic. Aadar, traducerea Psaltirii n versuri nu satisface doar o necesitate a
momentului, ci are i o profund motivaie artistic. De aceea, s-a vorbit chiar de o contiin poetic la
Dosoftei. Transformrile nu sunt formale, efortul su fundamental constnd nu numai n a adapta limba
romn - nc neformat pe deplin i ndeajuns de nuanat -, ci i cultura, mentalitatea, peisajul romnesc
la profilul originar al psalmului ca specie a liricii religioase.
n Prefa, Dosoftei spune c Psaltirea are patru nelesuri: ttetikos (cu trimitere la istorie), ithikos
(moravuri, etic), alegorikos (invenie, plsmuire) i methaphorikos (metafor, modificare semantic). De
aceea, se poate spune c idealul autorului depete nivelul strict religios, acoperind o multitudine de
aspecte ale spiritului. Transpunerea n versuri a cuvntului biblic este oarecum liber, psalmistul glosnd
ideile n funcie de propria sensibilitate. Viersul de carte - metafor sugernd slova sfnt - ales de
Dosoftei implic numeroase comparaii, inversiuni, invocaii etc, realizate cu ajutorul elementelor
autohtone precum cobuzul, surlele sau cornul de bour: Cntai domnului n strune, / n cobuz de versuri
bune, / i din ferecate surle / Viersul de psalomi s urle, / Cu bucin de corn de bour, / S rsune pn-n
nour....
Invocaiile, imperativele i exclamaiile personalizeaz opera, accentund subiectivitatea. Relaia cu
Dumnezeu devine imediat, direct, izvort din tensiunea interioar a celui ce simte chemarea ctre
sfinenie i smerenie: Ascult-mi ruga, Dumnezu svinte, / i nu m trece, ce-m ia aminte.... Imaginile
abstracte capt contur, pentru c Dosoftei are o extraordinar capacitate de a vedea prin lucruri i de a
da consisten sentimentelor: De te-a uita, ar svnt, / Atunci s-mi vie smnt, / i direapta mea s
uite / A schimba viers n lute!.
Dosoftei exploreaz toate izvoarele vii ale limbii spre a obine o echivalen romneasc pentru termenii
i ideile biblice. Modific forma cuvintelor (ezum, inem, lacrmi) i asimileaz poetic arhaisme i
regionalisme (voroav, cucon, smnt), ntr-un efort lingvistic ce amintete de Mihai Eminescu i de
Tudor Arghezi, astfel nct este justificabil aprecierea lui Eugen Negrici c Dosoftei nu se conforma
vocabularului psalmilor biblici, ci regulilor prozodice (Poezia medieval n limba romn). Totodat, n

Psaltirea lui Dosoftei i fac loc categorii estetice noi pentru vremea aceea, precum suavul, tragicul,
sublimul, grotescul etc, ntr-o diversitate expresiv ce merge de la imprecaie la rugciune. Sub aspect
prozodic, este impresionant efortul lui Dosoftei de a experimenta rime i ritmuri de diverse tipuri, pn
obine o caden convenabil.
Prin versurile sale, Dosoftei va mngia nrile attor iubitori ai limbii vechi (Nicolae Manolescu,
Istoria critic a literaturii romne), care l vor omagia peste veacuri. Astfel, ntr-un exerciiu de
intertextualitate, Ion Pillat i aduce un elogiu utiliznd un limbaj propriu chiar celui elogiat: patriarhal, n
crj se nal Dosoftei, pienjeniul vremii cu mini uscate rupe, pstor al inimilor... etc. n
concluzie, eforturile celor doi poei menionai - Miron Costin i Dosoftei - reprezint fundamentul
naterii poeziei romneti din epoca modern, cu toate stngciile lingvistice i cutrile inerente oricrui
nceput, cci, de la Coresi la Dosoftei i de acolo mai departe, la Ion Budai-Deleanu i, n cele din urm,
la Eminescu, istoria poeziei noastre se confund cu nsui drumul pe care-l strbate limba romn, cu
eecurile i biruinele ei (Nicolae Manolescu, Istoria critic a literaturii romne).