Dimitrie Cantemir

Aceasta este imaginea lui Cantemir in viziune calinesciana: Voievod

luminat,ambitios si blazat,om de lume si ascet de biblioteca,intrigant si solitary,manuitor
de oameni si mizantrop,iubitor de Moldovalui dupa care tanjeste si aventurier,cantaret
in tamburina tarigradean,academician berlinez,print rus,cronicar roman,cunoscator al
tuturor placerilor pe care le poate da lumea,Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici
al nostrum. Portretul este atotcuprinzator,cum a fost si spiritul domnitorului
moldovean,intrucat acesta este Enciclopedistul care,cu vasta-I cultura de factura
bizantina avea privirea indreptata totusi spre Occident.
La Academia Patriarhiei Ortodoxe din Fenar ia contact cu umanismul Europei
apusene,impacandu-l cu Orientul reflexiv. De pe cand era in tara,Cantemir era
familiarizat,prin instructia pe care i-a dat-o Ieremia Cacavela,cu reflexele culturale tarzii
ale Bizantului,dar aerul Occidentului era pre tare pentru ca sa nu-l ispiteasca,nu dupa
mult timp,pe acest print illuminist.
Inclinatia spre cercetare,un oarecare scepticism il indeparteaza de prejudecatile
medievale,facand in epoca figura de nonconformist. Chiar dihn prima carte, Divanul , un
prim eseu flosofic in spatiul cultural romanesc,se impaca gandirea medievala,teologica,a
certitudinilor impuse,cu una liberala,a unor filosofi rationalisti. Cantemir este un spirit
modern,nelinistit peste masura,care are mai multe patrii sprituale,un adevarat viitor
cetatean al universului,face si desface planuri, zice si se dezice,traieste in realitate,dar si-
n iluzie,raspandind in jurul sau forta gandirii. Este omul caruia ii plac continuitatea,dar si
discontinuitatea totodata,traind la raspantie de veacuri,uitandu-se in urma,dar adulmecand
si zarile noi (Cantemir a crescut inca in plina viziune ortodoxa despre lume si viata,dar de
nelinistea timpului se resimte si el - Lucian Blaga).
Minte atotcuprinzatoare,spirit de sinteza,Dimitrie Cantemir este crescut la
Constantinopol,sub influenta culturii byzantine,dar cu incetul fiinta ii este acaparata de
miscarea culturala apuseana,careia I se integreaza pana la sfarsitul vietii. Prima sa carte
este Divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu
trupul(1698),in care se inchipuie un dialog intre intelept si lume,cu citate sacre si
profane,aparand,in spiritul moralei crestine,celebrele antinomy materiei/spirit,trup/suflet.
Inteleptul spune lumii: Asa dara firea ta cele pamantesti,iar a mea cele ceresti cauta. In
partea a treia a lucrarii se petrece o impacare intre cele doua personaje in sensul moralei
crestine, in care omul,traind in lume,trebuie sa biruiasca ispitele ei,fara a face apologia
ascetismului. Apropiind textele moralei crestine de cele filosofice
(Seneca,Platon,Cicero,Pitagora), Dimitrie Cantemir incearca pentru prima oara la noi sa
se delimiteze de rigorile unui secol religios sis a-si puna probleme de esenta umanista.
Surprinzator este stilul fluent,uneori tanguitor,cand apare motivul fortuna labilis,alteori
ironic pe note sententioase (Copilul neinvatat dobitoc creste,/Iara mare facandu-se,bou
mare se numeste),cand lumea este luata in raspar pentru pacatele ei,fiind numita
"flecara","ingamfata","mincinoasa".
In 1705 apare Istoria ieroglifica sau Lupta dintre inorog sic orb,opera care
intereseaza,in primul rand,fiindca apartine literaturii.Iorga o considera o carte de
memorii,imbracata in zabranicul glumet al unei fantezii alegorice,P.P.Panaitescu,un
pamphlet politic;Perpessicius,roman social,memorii si roman de
aventuri;G.Calinescu,adevarat Roman de Renard romanesc ,insa cu scopuri polemice.
Istoria ieroglifica este primul nostrum roman politic imbracat cu hainele alegoriei.
Veche disputa dintre Tara Romaneasca si Moldova devine subiect de roman,istoria fiind
adusa la zi. Animalele (Moldova) sunt intr-o continua confruntare pentru intaietatea cu
pasarile (Tara Romaneasca),asistate fiind de pesti (Imperiul Otoman).
Brancoveanu(Corbul) il pune in Moldova pe Mihai Racovita (Strutocamila),casatorit cu o
frumoasa fata din boierimea moldoveana,cu un caracter cam alunecos (Helgea). Planului
domnitorului muntean I se opun Dimitrie Cantemir (Inorogul) si Antioh,fratele sau
(Filul),care uneltesc pe langa Poarta,dar sub presiunea imparatiei celei mari totul se
termina cu o impacare: Filul (Antioh Cantemir),primind incuviintarea Inorogului,devine
Stapanitor al animalelor.
Influentat de cartile populare (ca personaje,filul,strutocamila si inorogul provin din
Fiziologul),Dimitrie Cantemir ii da fiecarui om politic din cele doua tari o trasatura de
character predominanta cu ajutorul careia personajul isi dezvaluie chipul adevarat. Astfel
Corbul este tiranul,Vulpea-omul viclean, Hameleonul-ipocritul,Strutoaicamila-prostul
ingamfat; se urmareste caracterologia peste tot, mai ales ca orice om,cat de cat
invatat,detinea cheia acesteia. In antiteza cu frumoasa Helge , Strutoaicamila (Mihai
Racovita) este intruchiparea urateniei morale si fizice: ghibul gatul,flocos
pieptul,botioase genunchele,catalige picioarele,dintoasa falcile,ciute urechile,puchinosi
ochii,suciti muschii,intinse vinele,laboase copitele Camilei. Nepotrivirea dintre cei doi
soti este un izvor continuu de satira. La nunta lor , sub forma unor versuri apare un
epitalam cu intentii ironico-satirice: Prundul Evfrathului margaritariu naste/ Camila din
iarba cele scumpe paste,/Mana Afroditii cununa impleteste,/ Evfrathul Evropii nou lucru
scorneste./ Din cele cu soldzi Helgile iveste,/ Norocul ce va toate biruieste,/ Cununa
impletita norocul o tinde,/ Capul fara creieri cu o mana o prinde./ O,Helge
fecioara,frumoasa nevasta,/ Nevasta fecioara,fecioara nevasta,/ Camila sa roaga,talcul
nu-ntaleaga,/ Marga la Athina ce ieste s-aleaga./ Fecioara nevasta,nevasta fecioara,/
Peste sese cremi coada sa-I coboara,/ Fulgerul,fierul,focul mistuiasca./ Patul nevapsit
nu sa mai slavasca. "Comentariul" lui Cantemir este elocvent: nevasta fecioara,fecioara
nevasta: pana a nu se marita era nevasta,iara maritandu-se au iesit fata. Se simte inclinatia
spre pamflet a scriitorului ,tentatia de a sarja tot timpul,asa incat opera iese din
dimensiunea istoriei , devenind un fantastic univers literar. Cum va face si Ion Budai-
Deleanu mai tarziu , Dimitrie Cantemir da impresia ca se joaca,romanul sau fiind,vorba
autorului “Tiganiadei”, o “jucareaua” a mintii.