Popa-Sandu Maria Alexandra, CRP, an I, grupa 3

RECENZIE
“FATA CĂPITANULUI”
AUTOR: ALEKSANDR SERGHEEVICI PUȘKIN

Alexandr Pușkin (1799-1837) a marcat prin prezența sa insolită

societatea și literatura rusă a veacului al XIX-lea. Aristocrat prin naștere
și revoluționar prin vocație, Pușkin a reușit să transforme noianul de
experiențe și trăiri proprii, dar și solida sa cultură, într-un izvor de
inspirație pentru opere literare predestinate a rezista timpului și
schimbărilor de mentalitate.

Pușkin este un Eminescu al literaturii ruse, scriind numeroase

poeme de o deosebită frumusețe precum : “Prizonierul din Caucaz”,
“Călărețul de aramă “, “Țiganii “ etc. , însuși marele poet român
(Eminescu), apreciindu-i opera „Sunt copleșit de versurile lui Pușkin,
izvor de apă vie.”
Cartea Fata Căpitanului, scrisă de Aleksandr.S.Pușkin a fost
publicată în anul 2005 și tratează ficțiunea istorică, descriind cu emoție
și sensibilitate Rusia patriarhală, sfâșiata în anii 1773-1774, de una dintre
cele mai mari crize ale istoriei sale milenare. Această carte este mai mult
o povestire bazată pe doua mari teme, dragostea și războiul.
Frumoasa povestire debutează cu proverbul „Păzeşte-ţi cinstea
încă de tânăr”, care vine ca o morală pentru cele ce urmează a fi citite și
este structurată pe paisprezece capitole, fiecare dintre acestea având câte
un titlu sugestiv (ca o idee principală) și îcepând cu câteva versuri
semnififative pentru conținut.
Personajul principal este Piotr Andreici (alintat de parinți
Petrușa), un tânăr de vița nobilă, fiu al boierului, fost maior, Andrei
Petrovici Griniov și al Avdotiei Vasilievna I (fiică de nobil), singurul copil
rămas în viață din cei 9 frați. Acesta este trimis de către tatăl său, la
vârsta de 16-17 ani, să iși facă serviciul militar într-un tarâm îndepartat,
în Oremburg, pentru a-și sluji patria și pentru a deprinde aptitudinile de
bărbat adevarat. Alături în această experiență ii este majordomul său,
Savelici, care îl ajută să își îndeplinească obligația față de tatăl său.
În drum spre Orenburg, Piotr Andreici se confruntă cu ispita
băuturii și a jocurilor de cărți, cunoaște oameni vicleni și profitori, însă
Savelici, slugă sa credincioasă nu îl lasă niciodată la greu.
Popa-Sandu Maria Alexandra, CRP, an I, grupa 3

Piotr Andreici este repartizat în detrimentul căpitanului Ivan

Kuzmici, în a cărui familie se integrează foarte repede, soția acestuia,
Vasilisa Egorovna, îndrăgindu-l încă din prima clipă a venirii sale la
fortăreață. Acesta se indrăgostește de fiica căpitanului, Maria Ivanovna,
o fată ca de optsprezece ani, cu faţa rotundă, rumenă, cu părul bălai,
pieptănat lins după urechile roşii ca focul, cu care acesta doreste sa se
căsătorească, însă părinții săi se opun, mai exact tatăl său, deoarece
crede că prin aceasta, fiul lui nu este pregătit “să țină sabia in mână” și să
fie un adevarăt luptător care să iși apare țara. Între cei doi îndrăgostiți
intervine și Alexei Ivanovici Șvabrin, un militar care fusese exilat din
cauza unui omor, îndrăgostit și el de fiica căpitanului și care, în cele din
urmă se dovedește a fi un trădător al taberei. Între Piotr Andreici și
Șvabrin are loc și un duel, în urma căruia Piotr este rănit în umăr și își
pierde cunoștința timp de 5 zile .
Un alt obstacol în calea împlinirii iubirii celor doi este Pugaciov,
un criminal fugit din Siberia care își formează propria armată pentru a
învinge regimul țarist. Acesta atacă fortăreața căpitanului și îl ucide pe
acesta, pe soția sa și pe Ivan Ignatici (un bătrânel chior, slujitor al
căpitanului ), urmând să fie ucis și tânărul ofițer Piotr Andreici, însă
scapă cu viață datorită unei vechi întâlniri a acestuia cu Pugaciov, pe
vremea când acesta nu îi cunoștea identitatea criminalului și anume
când acesta i-a fost călăuză în drumul tânărului ofițer în găsirea satului
în timpul viscolului și căruia Piotr Andreici i-a oferit cojocul său din
blană de iepure în semn de răsplată, deoarece era înfrigurat, pe atunci
nepărând o persoană avută.
Pentru a o salva pe Maria Ivanovna, care era ținută închisă în fortăreață
de către Șvabrin, acum slujitor al lui Pugaciov, acesta este nevoit să stea
alături de Pugaciov și să îi câștige acestuia încrederea, pentru a-l ajuta să
își elibereze iubita. Acest lucru s-a și înfăptuit, Piotr Andreici o eliberează
pe Maria Ivanovna și o trimite la casa părinților lui, care au îndrăgit-o
imediat, însa acesta rămane să fie judecat alături de Pugaciov pentru
complicitate, dar este eliberat cu ajutorul iubitei sale, care îi mărturisește
reginei toate cele întâmplate.
Povestea de dragoste dintre cei doi în perioada în care Rusia era plină de
războie interne demonstrează faptul că o iubire adevărată rezistă oricărei
presiuni.
Iubire, rebeliune, onoare, singurătate, compasiune, sacrificiu, patriotism
– “Fata căpitanului” de Aleksandr Pușkin este o sumă a tuturor acestora,
este o deosebită povesire ce merită citită.