Sunteți pe pagina 1din 2

Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), "Patul lui Procust", apare in

1933, la numai trei ani dupa,"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razbo
i" si constituie, pentru literatura romana, un eveniment deosebit, cu totul nova
tor, consolidand astfel romanul romanesc modern. Perspectiva narativa este repre
zentata de naratiunea la persoana I si de prezenta marcilor naratorului care def
inesc subiectivismul romanului.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui
, fundamenteaza principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincroniza
rea literaturii romane cu literatura europeana (europenizarea literaturii romane
), prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substantialitate
a, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, in o
pozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de
eroi plangareti". Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa ilustreze "pr
obleme de constiinta", pentru care este neaparata nevoie de un mediu social, in
cadrul caruia acestea sa se poata manifesta.
Camil Petrescu propune o creatie literal autentica, bazata pe experienta traita
a autorului si reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce va
d, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu... Acea
sta-i singura realitate pe care o pot povesti...[...]Din mine insumi, eu nu pot
iesi... Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile
mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai...".
Doamna T. este numele enigmatic pe care Camil Petrescu il da eroinei Maria T. Ma
nescu, cititorul facand cunostinta cu acest detaliu din notele de subsol ale aut
orului, care explica initiala cu care este semnata prima scrisoare, dintre cele
patru, ce compun inceputul romanului: "Acest T. nu este o initiala cum s-ar pare
a, caci a devenit un adevarat nume, si nu stiu daca n-ar fi trebuit sa fie scris
Te". O alta mentionare a numelui intreg al eroinei este amintita in trecere de
Fred Vasilescu, atunci cand isi scrie testamentul si, mai accentuat, in scrisoar
ea de adio pe care George Demetru Ladima i-o adreseaza femeii inainte de sinucid
ere.
Doamna T reprezinta tipul de feminitate moderna, mai intai pentru ca se distinge
printr-un farmec aparte, prin misterul fascinant pe care-l emana, apoi pentru c
a ea intruchipeaza, pentru prima oara intr-o viziune romanesca, un spirit femini
n intelectualizat si, totodata, femeia independenta din punct de vedere material
, ea fiind proprietara unui magazin de mobila stil.
Prima secventa narativa din roman este reprezentata de cele trei scrisori ale er
oinei, numerotate cu cifre romane. Autorul o rugase pe doamna T. sa primeasca un
rol intr-o piesa a lui, "sa apara pe scena", deoarece ea ar fi putut sa exprime
convingator "cum se gandeste, cum se iubeste, cum se sufera", sentimente pe car
e nu le poti invata "in orele de curs", asa cum procedeaza actorii profesionisti
si nici "atesta prin certificat de absolvire". Refuzul doamnei T. reliefeaza, i
ndirect, discretia si distinctia acesteia: "-N-am nimic in mine de aratat, pe sc
ena, lumii". Dupa discutii prelungite, din care reiese ideea ca numai scriitorul
este acela care are capacitatea de a exprima, cu sinceritate, "ceea ce a simtit
, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si celor pe care i-a c
unoscut", ea ii trimite trei scrisori in care-si dezvaluie sentimentele, concept
iile despre iubire, despre relatiile cu oamenii, despre viata, in general. Tot i
n notele de subsol autorul ii face, in mod direct, portret fizic detaliat: "Nu na
lta si insulator de slaba, palida si cu un par bogat de culoarea castanei [...]
era poate prea personala ca sa fie frumoasa in sensul obicinuit al cuvantului. A
vea orbitele putin neregulate, usor apropiate, pronuntate, cu ochii albastri ca
platina, lucind, frematand de viata, care, cand se fixau asupra unui obiect il c
repau parca. Barbia feminina, delicata, dar prelungirea ei, intinsa frumos pana
sub ureche, cam aparenta, caci era lipsita de orice grasime. Gura, foarte mobila
, vie ca o floare plina. Gatul lung, robust, cu tendoane lamurite la orice intoa
rcere a capului [...] un soi de frumusete, incerta, am spune pe muche de cutit".
Inteligenta, rasata si cu o profunda cultura, ea isi pune pe picioare o afacere
proprie, deschizand un magazin cochet si discret de mobila stil, in care piesele
rare, de valoare autentica ii satisfac nevoia de frumos, de sensibilitate pentr
u arta adevarata, fata de care are o atractie si o pasiune de critic de arta.
Camil Petrescu creeaza un model de feminitate, de delicatete si sensibilitate, c
alitatile spirituale si intelectuale ale doamnei T. constituind un adevarat si i
nalt omagiu al ideii de femeie ideala: "extrem de emotiva, alternand o sprintene
ala nervoasa, cu lungi taceri melancolice [...] De o tulburatoare feminitate une
ori, avea ades o voce scazuta, seaca, dar alteori cu mangaieri de violoncel [...
] o voce cu inflexiuni sexuale, care dau unui barbat ameteli calde si reci".
Relativismul, principiul estetic romanesc pe care Camil Petrescu l-a introdus in
proza moderna, se reflecta si in construirea doamnei T, a "carei personalitate
se rasfrange diferit in opinia celorlalte personaje. Unul dintre prietenii lui F
red, mirat de fascinatia pe care doamna T. o exercita asupra tanarului monden, c
u succese legendare la femei -"N-oi fi pus gand rau uratei aceleia care sta de v
orba cu Ladima? Sefule, te stiam om de gust"- starneste in tanarul indragostit c
ontradictiile personajului hipersensibil, inclinat spre analize amanuntite, care
-i provoaca in constiinta perceptii profunde ale unei feminitati tulburatoare, c
areia "nu-i placea nicio perversiiine, nicio rafinerie asa-zisa de femeie moderna
[...] ma magulea gandul de a sti ca e frumoasa numai cu mine si mai ales numai p
rin mine". Pentru Fred este femeia unica, iubirea vietii lui, sentimentele fiind
la aceleasi inalte cote si din partea doamnei T. Dragostea lor este devoranta,
ii duce pe amandoi la o uitare totala de sine, barbatul intrebandu-se uneori dac
a mai sunt "in toate mintile". Iubirea lor tainica, ascunsa de privirile lumii "
atat de rea... neintelegatoare", pastrand cu strasnicie trairea intensa numai pe
ntru ei, contureaza femeia enigmatica, care atrage prin eternul mister feminin.
Pentru P.. doamna T. este fascinanta, farmecul ei supunandu-l total pe bietul ra
tat, care o iubea necontenit de cincisprezece ani si caruia, convins ca este iub
ita "de toti barbatii", i se pare imposibil ca cineva sa ramana insensibil la fr
umusetea distinsa, delicata si eleganta a femeii.
Doamna T. emana sensibilitate si mister, este inzestrata cu o spiritualitate sup
erioara, inclinata spre meditatie, ca urmare a preocuparilor ei pentru arta si l
iteratura, avand "acea permanenta tensiune intelectuala", fiind adesea "absenta
si ganditoare, inregistrand interior si lin cele mai mici nuante ale clipei".
George Calinescu afirma ca nu exista in viata reala decat femei ca Emilia,"femei
a de toate zilele" ce se poate caracteriza, pe cand "Doamna T. este fantoma roma
nului, aspiratiunea lui Fred, obscura si enigmatica, tocmai prin aceasta, si dac
a autorul n-a stiut sa-i dea tonuri de ulei, este pentru ca n-a putut s-o scoata
din mediul ei aerian".