Doamna T reprezinta tipul de feminitate moderna, mai intai pentru ca se distinge printr-un farmec

aparte, prin misterul fascinant pe care-l emana, apoi pentru ca ea intruchipeaza, pentru prima oara
intr-o viziune romanesca, un spirit feminin intelectualizat si, totodata, femeia independenta din
punct de vedere material, ea fiind proprietara unui magazin de mobila stil.

Prima secventa narativa din roman este reprezentata de cele trei scrisori ale eroinei, numerotate cu
cifre romane. Autorul o rugase pe doamna T. sa primeasca un rol intr-o piesa a lui, "sa apara pe
scena", deoarece ea ar fi putut sa exprime convingator "cum se gandeste, cum se iubeste, cum se
sufera", sentimente pe care nu le poti invata "in orele de curs", asa cum procedeaza actorii
profesionisti si nici "atesta prin certificat de absolvire". Refuzul doamnei T. reliefeaza, indirect,
discretia si distinctia acesteia: "-N-am nimic in mine de aratat, pe scena, lumii". Dupa discutii
prelungite, din care reiese ideea ca numai scriitorul este acela care are capacitatea de a exprima, cu
sinceritate, "ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si celor pe care i-a
cunoscut", ea ii trimite trei scrisori in care-si dezvaluie sentimentele, conceptiile despre iubire,
despre relatiile cu oamenii, despre viata, in general. Tot in notele de subsol autorul ii face, in mod
direct, „ portret fizic detaliat: "Nu înaltă si insulator de slaba, palida si cu un par bogat de culoarea
castanei [...] era poate prea personala ca sa fie frumoasa in sensul obicinuit al cuvantului. Avea
orbitele putin neregulate, usor apropiate, pronuntate, cu ochii albastri ca platina, lucind, frematand
de viata, care, cand se fixau asupra unui obiect il crepau parca. Barbia feminina, delicata, dar
prelungirea ei, intinsa frumos pana sub ureche, cam aparenta, caci era lipsita de orice grasime. Gura,
foarte mobila, vie ca o floare plina. Gatul lung, robust, cu tendoane lamurite la orice intoarcere a
capului [...] un soi de frumusete, incerta, am spune «pe muche de cutit»".

Inteligenta, rasata si cu o profunda cultura, ea isi pune pe picioare o afacere proprie, deschizand un
magazin cochet si discret de mobila stil, in care piesele rare, de valoare autentica ii satisfac nevoia de
frumos, de sensibilitate pentru arta adevarata, fata de care are o atractie si o pasiune de critic de
arta.

Camil Petrescu creeaza un model de feminitate, de delicatete si sensibilitate, calitatile spirituale si

intelectuale ale doamnei T. constituind un adevarat si inalt omagiu al ideii de femeie ideala: "extrem
de emotiva, alternand o sprinteneala nervoasa, cu lungi taceri melancolice [...] De o tulburatoare
feminitate uneori, avea ades o voce scazuta, seaca, dar alteori cu mangaieri de violoncel [...] o voce
cu inflexiuni sexuale, care dau unui barbat ameteli calde si reci".

Relativismul, principiul estetic romanesc pe care Camil Petrescu l-a introdus in proza moderna, se
reflecta si in construirea doamnei T, a "carei personalitate se rasfrange diferit in opinia celorlalte
personaje. Unul dintre prietenii lui Fred, mirat de fascinatia pe care doamna T. o exercita asupra
tanarului monden, cu succese legendare la femei -"N-oi fi pus gand rau uratei aceleia care sta de
vorba cu Ladima? Sefule, te stiam om de gust"- starneste in tanarul indragostit contradictiile
personajului hipersensibil, inclinat spre analize amanuntite, care-i provoaca in constiinta perceptii
profunde ale unei feminitati tulburatoare, careia "nu-i placea nicio perversiiine, nicio «rafinerie» asa-
zisa de femeie moderna [...] ma magulea gandul de a sti ca e frumoasa numai cu mine si mai ales
numai prin mine". Pentru Fred este femeia unica, iubirea vietii lui, sentimentele fiind la aceleasi
inalte cote si din partea doamnei T. Dragostea lor este devoranta, ii duce pe amandoi la o uitare
totala de sine, barbatul intrebandu-se uneori daca mai sunt "in toate mintile". Iubirea lor tainica,
ascunsa de privirile lumii "atat de rea... neintelegatoare", pastrand cu strasnicie trairea intensa
numai pentru ei, contureaza femeia enigmatica, care atrage prin eternul mister feminin. Pentru P..
doamna T. este fascinanta, farmecul ei supunandu-l total pe bietul ratat, care o iubea necontenit de
cincisprezece ani si caruia, convins ca este iubita "de toti barbatii", i se pare imposibil ca cineva sa
ramana insensibil la frumusetea distinsa, delicata si eleganta a femeii.

Doamna T. emana sensibilitate si mister, este inzestrata cu o spiritualitate superioara, inclinata spre
meditatie, ca urmare a preocuparilor ei pentru arta si literatura, avand "acea permanenta tensiune
intelectuala", fiind adesea "absenta si ganditoare, inregistrand interior si lin cele mai mici nuante ale
clipei".

George Calinescu afirma ca nu exista in viata reala decat femei ca Emilia,"femeia de toate zilele" ce
se poate caracteriza, pe cand "Doamna T. este fantoma romanului, aspiratiunea lui Fred, obscura si
enigmatica, tocmai prin aceasta, si daca autorul n-a stiut sa-i dea tonuri de ulei, este pentru ca n-a
putut s-o scoata din mediul ei aerian".

, alături de mândria de a fi român.

În perioada interbelică s-a manifestat cel mai abrupt salt de la

statutul de femeie de casă la cel de doamnă de societate. Emancipată,

interesată de modă, farduri şi politici, dar uşor incomodată de sarcinile din

gospodărie, aşa arăta portretul femeii în presa interbelică din România.

Aceste privilegii aduc odată cu emanciparea părul scurt, pantaloni,

posibilitatea de a face sport alături de bărbaţi sau de a se plimba cu bicicleta.

Pe atunci, toate ziarele şi revistele ţineau cronica acestor schimbări.

„Femeile, la rându-ne, să nu uite că rolul lor principal şi covârşitor rămâne

tot acela de stăpână a căminului, de îndrumătoare a copiilor, care vor forma

generaţia nouă a acelora ce trebuie să poarte înainte făclia progresului în

domeniul ştiinţific, dar şi în cel moral, mai ales în cel moral“, scria, la 4

ianuarie 1930, în ziarul „Universul“, Aura Sachelarie, nepoata lui Nicolae

Rădescu, ultimul prim-ministru liber al României antedecembriste. Aşa

arătau primii paşi sfioşi ai femeii către modernitate, recunoaşte chiar

autoarea articolului „Energia femeilor“, întrebându-se: „Este femeia o fiinţă

plăpândă, care nu poate face sforţări de energie? Ca să se poată răspunde, să

ne gândim la ţăranca noastră, care munceşte alături de bărbat“. Acelaşi ziar

„Universul“ descria şi şedinţele cercurilor de femei conduse de Alexandrina

Cantacuzino, soţia fostului premier conservator Grigore Cantacuzino şi,

poate, cea mai înflăcărată feministă a vremii. În discursurile sale, aceasta

critica fără urmă de îngăduinţă „femeia păpuşă, femeia obiect de plăcere şi

de lux, femeia parazitară, infantilă“. Deşi adeptă a emancipării feminine,

Alexandrina Cantacuzino înţelegea că familia este, totuşi, pe primul

plan: „Credeţi că omogenitatea familiei va fi mai bine asigurată când soţia

va intra într-un partid, iar soţul într-altul? Femeile să fie întâi de toate

mame!“5

http://e-scoala.ro/istorie/perioada_interbelica.html

https://onlythoughts.wordpress.com/2011/07/03/caracterizarea-emiliei-din-romanul-
%E2%80%9Epatul-lui-procust%E2%80%9D-de-camil-petrescu/

http://vreausareusesc.ro/patul-lui-procust-relatia-dintre-doamna-t-si-fred-vasilescu/

St soc fem per int

In perioada interbelica s-a manifestat cel mai abrupt salt de la

statutul de femeie de casa la cel de doamna de societate

Preocuparile pentru moda devin frecvente, atat din dorinţa de frumos cat şi din cea a etalarii
statutului social

Arta de a fi frumoasa inseamna pentru femei in aceste vremuri şi a face sport, a-ţi petrece cat mai
multa vreme in natura: pielea bronzata, odinioara semn al „conditiei umile”, devine acum un semn al
reuşitei sociale

Femeia din mediul rural: parintii nu vedeau un folos real imediat si

refuzau sa-si trimita fiicele la scoala, marsand pe ideea ca fetele nu trebuie

crescute la fel cu baietii pentru ca ele au alt destin in viata

DT
Reprezinta tipul de feminitate moderna: femeia intelectuala, independent din punct de vedere
material

Autorul ii face, in mod direct, un portret fizic detaliat:

"Nu inalta si insulator de slaba, palida si cu un par bogat de culoarea castanei [...] era poate prea
personala ca sa fie frumoasa in sensul obicinuit al cuvantului. Avea orbitele putin neregulate, usor
apropiate, pronuntate, cu ochii albastri ca platina, lucind, frematand de viata, care, cand se fixau
asupra unui obiect il crepau parca. Barbia feminina, delicata, dar prelungirea ei, intinsa frumos pana
sub ureche, cam aparenta, caci era lipsita de orice grasime. Gura, foarte mobila, vie ca o floare plina.
Gatul lung, robust, cu tendoane lamurite la orice intoarcere a capului [...] un soi de frumusete,
incerta, am spune «pe muche de cutit»".

Avem si portret moral. Camil Petrescu creeaza un model de feminitate, de delicatete si sensibilitate,
calitatile spirituale si intelectuale ale doamnei T. constituind un adevarat si inalt omagiu al ideii de
femeie ideala: "extrem de emotiva, alternand o sprinteneala nervoasa, cu lungi taceri melancolice
[...] De o tulburatoare feminitate uneori, avea ades o voce scazuta, seaca, dar alteori cu mangaieri de
violoncel [...] o voce cu inflexiuni sexuale, care dau unui barbat ameteli calde si reci".

Inteligenta si cu o profunda cultura, ea isi pune pe picioare o afacere proprie, deschizand un magazin
cochet si discret de mobila stil, in care piesele rare, de valoare autentica ii satisfac nevoia de frumos,
de sensibilitate pentru arta adevarata, fata de care are o atractie si o pasiune de critic de arta.

George Calinescu: nu exista in viata reala decat femei ca Emilia,"femeia de toate zilele" ce se poate
caracteriza, pe cand "Doamna T. este fantoma romanului, aspiratiunea lui Fred, obscura si
enigmatica, tocmai prin aceasta, si daca autorul n-a stiut sa-i dea tonuri de ulei, este pentru ca n-a
putut s-o scoata din mediul ei aerian".

Relativismul, principiul estetic romanesc pe care Camil Petrescu l-a introdus in proza moderna, se
reflecta si in construirea doamnei T, a "carei personalitate se rasfrange diferit in opinia celorlalte
personaje. Unul dintre prietenii lui Fred, mirat de fascinatia pe care doamna T. o exercita asupra
tanarului monden, cu succese legendare la femei -"N-oi fi pus gand rau uratei aceleia care sta de
vorba cu Ladima? Sefule, te stiam om de gust"- starneste in tanarul indragostit contradictiile
personajului hipersensibil, inclinat spre analize amanuntite, care-i provoaca in constiinta perceptii
profunde ale unei feminitati tulburatoare, careia "nu-i placea nicio perversiiine, nicio «rafinerie» asa-
zisa de femeie moderna [...] ma magulea gandul de a sti ca e frumoasa numai cu mine si mai ales
numai prin mine". Pentru Fred este femeia unica, iubirea vietii lui, sentimentele fiind la aceleasi
inalte cote si din partea doamnei T. Dragostea lor este devoranta, ii duce pe amandoi la o uitare
totala de sine, barbatul intrebandu-se uneori daca mai sunt "in toate mintile". Iubirea lor tainica,
ascunsa de privirile lumii "atat de rea... neintelegatoare", pastrand cu strasnicie trairea intensa
numai pentru ei, contureaza femeia enigmatica, care atrage prin eternul mister feminin. Pentru P..
doamna T. este fascinanta, farmecul ei supunandu-l total pe bietul ratat, care o iubea necontenit de
cincisprezece ani si caruia, convins ca este iubita "de toti barbatii", i se pare imposibil ca cineva sa
ramana insensibil la frumusetea distinsa, delicata si eleganta a femeii.

Doamna T. traieste sentimentul de iubire la intensitate maxima

Fred Vasilescu este mai cerebral: pentru el, iubirea este o experienta fundamentala, un act de
cunoastere ce da un sens existentei.
Ladima o vede pe Emilia ca pe femeia ideala: o divinizeaza şi o inzestreaza cu calităţi pe care şi-ar
dori sa le vada. Pentru Fred, Emilia este o femeie proasta, insensibila, total lipsita de talent ca actrita,
pe scena fiind „dezastruoasa ca o bucatareasa patetica”

Emilia profita de Ladima, fara sa fie constienta de acest lucru