Maitreyi -Mircea Eliade

Roman al experienței

Proză modernă

- optează pentru nuvela şi romanul de analiză psihologică

- proză reflexivă şi confesivă, declară supremaţia „eu-lui”
- textul operează cu fragmentarea, contorsionarea subiectului, hibridizarea subspeciilor
- multiplicarea perspectivelor impune autenticitatea faptelor narate şi veridicitatea personajelor
- scriitorul foloseşte tehnici ale analizei psihologice (introspecţia, retrospecţia, fluxul conştiinţei,
memoria involuntară)
- intertextualitatea apare cu inserţia unor scrisori, pagini de jurnal intim, de ziar etc.
- autocraţia personajului impune textul scris la persoana I

Roman subiectiv
- anularea omniscienţei; focalizare internă; viziunea „împreună cu” -> narator fsuubiectiv
- naraţiune la persoana I (caracteristică, dar nu obligatorie)
- introducerea personajului reflector
- multiplicarea şi relativizarea perspectivei; perspectivă narativă „fărâmiţată”
- timpul prezent şi subiectiv
- fluxul memoriei, memoria afectivă
- luciditatea autoanalizei
- stilul anticalofil
- construcţia personajelor ale căror trăsături se dezvăluie treptat prin alcătuirea unor „dosare de
existenţă”, dar şi autenticitatea definită ca identificarea actului de creaţie cu realitatea vieţii, cu
experienţa nepervertită, cu trăirea febrilă
- personaj-narator care mediază între cititor şi celelalte personaje

1
 Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui roman al experienței (Maitreyi - Mircea Eliade).
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;
– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale
și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Evidențierea a două trăsături
care fac posibilă încadrarea
textului narativ studiat într-o
perioadă, într-un curent
cultural/literar sau într-o
orientare tematică
6 puncte
• precizarea perioadei, a
curentului cultural/literar sau a
orientării tematice
– 2 puncte
• numirea a două trăsături ale
perioadei, ale curentului
cultural/literar sau ale orientării
tematice precizate
– 2 x 1 punct = 2 puncte
• evidențierea celor două
trăsături, prin valorificarea
textului
– 2 x 1 punct = 2 puncte
Comentarea a două
episoade/secvențe relevante
pentru tema textului narativ
studiat
6 puncte
• precizarea temei textului narativ
– 2 puncte
Romanul experienței a fost cultivat în perioada dintre cele două războaie mondiale de câțiva romancieri preocupați de
marile probleme existențiale ale ființei umane: problema identității (cine sunt eu?), problema autenticității (ce trebuie să fac
pentru a fi cu adevărat eu însumi?) și cea a libertății, legată de aspirația spre o libertate absolută. În acest tip de roman,
experiența iubirii nu mai implică afectivitatea, ci voința; iubirea devine o formă a afirmării de sine, o formă de vanitate. Se
întrebuințează tehnici narative specifice: discursul fragmentar (narațiunea segmentată în secvențe între care nu există o
continuitate evidentă), jurnalul, memorialul, înserările, flasback-urile, iar evenimentele sunt, aproape întotdeauna, filtrate prin
conștiința unui personaj-narator.
Romanul Maitreyi de Mircea Eliade este un roman al experienţei, dar şi un roman exotic. Apărut în 1933, romanul s-a
bucurat în epocă de un mare succes de critică şi de public. Maitreyi este un roman al experienţei şi al „autenticităţii” pentru că
valorifică trăirea cât mai intensă, de către personaje, a unor experienţe definitorii, iar impresia de autenticitate provine din
utilizarea unor elemente care ţin de realitate (jurnalul din India al scriitorului, elemente autobiografice, scrisori, etc.).
„Experienţialismul”/ trăirismul provine atât din legăturile cu viaţa reală a autorului, cât şi din faptul că romanul creează
impresia de viaţă autentică, iar eroii lui îşi trăiesc iubirea cu intensitate, ca experienţă definitorie a vieţii lor.
Autenticitatea romanului îşi trăgea seva din trăirea efectivă a naraţiunii de către autor. Evoluţia sentimentului de iubire
a fost notată, zi de zi, în Jurnalul redactat în această perioadă, şi pagini întregi au fost integrate „direct” în textul romanului.
Mircea Eliade afirma fără ezitare: „ Cartea aceasta este adevărată de la început până la sfârşit!” (Camil Baltazar, De vorbă cu
domnul Mircea Eliade, în Viaţa literară, an III, nr. 89, 6 ianuarie 1934, p.4).
Tema romanului este iubirea incompatibilă. Povestea nefericită trăită de cuplul de îndrăgostiţi Allan şi Maitreyi, în
decor exotic, aminteşte de Romeo şi Julieta sau Tristan şi Isolda, încât se poate spune că prin acest roman „Mircea Eliade a
sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanităţii”. (Perpessicius). Prima secvență narativă semnificativă surprinde prima
întâlnire a personajelor. Aceasta se petrece accidental, când Allan o vede pe Maitreyi în maşina tatălui său. Tânăra aşteaptă ca
acesta, împreună cu mai tânărul său prieten englez, să termine de ales câteva cărţi pentru Crăciun. O altă secvență
semnificativă este momentul când cei doi își mărturisesc dragostea în momentul logodnei.
Conflictul romanului se construieşte pe opoziţia dintre două lumi diferite: cea europeană şi cea asiatică. Uniţi prin
iubire, cei doi tineri rămân exponenţi ai acestor mentalităţi.

2
• câte 2 puncte pentru comentarea
oricăror două episoade/secvențe
relevante pentru tema textului
(comentare adecvată – 2 puncte;
simpla numire a unor
episoade/secvențe sau tendința de
rezumare – 1 punct)
– 2 x 2 puncte = 4 puncte
Câte 3 puncte pentru analiza
oricăror două elemente de
structură, de compoziție și de
limbaj, semnificative pentru
textul narativ studiat
2 x 3 puncte = 6 puncte
• analiza fiecărui element ales,
justificând relevanța acestuia
pentru textul narativ studiat
– 3 puncte
• abordarea schematică, fără
justificarea relevanței
– 1 punct
Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, redă opoziţia dintre libertatea dragostei şi
constrângerile tradiţionale, iar la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizaţii şi mentalităţi: cea
europeană şi cea asiatică. Fire autoreflexivă, Allan trăieşte un conflict interior: dintre trăirea intensă a iubirii, ca experienţă
definitorie şi luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât şi forţa iubirii
adevărate.
Titlul cărţii coincide cu numele personajului feminin – Maitreyi – considerată de critica literară cel mai exotic personaj
feminin din literatura română, „ femeie şi mit”, în acelaşi timp, „simbol al sacrificiului în iubire”. (Pompiliu Constantinescu)
Romanul este de tipul jurnalului-intim, iar întâmplările sunt relatate la persoana I, din perspectiva subiectivă a
personajului-narator, europeanul Allan. Foarte interesantă rămâne multiplicarea perspectivei, care conduce la existenţa celor
trei niveluri ale scriiturii şi la interferenţa „vocilor” narative ale textului.
Primul nivel cuprinde însemnările zilnice ale lui Allan, notate cu fidelitate în timpul şederii sale în casa lui Narendra-
Sen. Cel de-al doilea nivel conţine câteva comentarii adăugate între paranteze, ulterioare producerii faptelor şi întâmplărilor,
care au scopul de a explica şi de a clarifica anumite aspecte notate în jurnal. Al treilea nivel este o confesiune a personajului-
narator care, în timp ce scrie, retrăieşte, de fapt, povestea de iubire cu Maitreyi, analizându-i cu luciditate sensul profund.
Autenticitatea romanului modern, amestec de jurnal intim şi naraţiune retrospectivă, este susţinută de utilizarea tehnicii
narative moderne „punerea în abis” (ca în Falsificatorii de bani de André Gide), secvenţe din jurnal fiind introduse în
naraţiunea romanescă. Un alt element al autenticităţii este anticalofilismul declarat de autor: „…eu nu ştiu să povestesc. E un
dar ăsta al poeţilor. Nu-l are oricine”.
Romanul este structurat în cincisprezece capitole, iar întâmplările sunt relatate la persoana I, din perspectiva
personajului-narator, europeanul Allan.
Progresiv, se conturează şi cele trei ipostaze ale iubirii, care se deconspiră odată cu „vocile” narative: iubirea trăită cu
pasiune, iubirea asumată cu luciditate şi iubirea comentată, spiritualizată, al cărei sens autorul jurnalului şi protagonistul
poveştii de iubire încearcă să-l înţeleagă.
Noutatea construcţiei discursului narativ constă în dubla perspectivă temporală pe care naratorul-personaj o are asupra
evenimentelor: contemporană şi ulterioară. Personajul-narator nu evocă pur şi simplu întâmplările, rememorându-le, ci
reconstituie evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent, dar şi la felul în care percepuse respectivele evenimente în
momentul în care le trăise, consultând în acest scop jurnalul acelei perioade.
Incipitul ex-abrupto al romanului modern surprinde prin tonalitatea confesiunii şi atitudinea personajului-narator, care
mărturiseşte că nu-şi aminteşte exact ziua în care a cunoscut-o pe Maitreyi („Am şovăit atâta în faţa acestui caiet, pentru că n-
am izbutit să aflu încă ziua precisă când am întâlnit-o pe Maitreyi. În însemnările mele din acel an n-am găsit nimic. Numele ei
apare acolo mult mai târziu, după ce am ieşit din sanatoriu şi a trebuit să mă mut în casa inginerului Narendra Sen, în cartierul
Bhowanipore. Dar aceasta s-a întâmplat în 1929, iar eu întâlnisem pe Maitreyi cu cel puţin zece luni înainte. Şi dacă sufăr
oarecum începând această povestire, e tocmai că nu ştiu cum să evoc figura ei de-atunci şi nu pot retrăi aievea mirarea mea,
nesiguranţa şi tulburarea celor dintâi întâlniri”), prin luciditatea analizei, autenticitatea faptului „trăit”, consemnat „în
însemnările mele din acel an”, dar şi prin misterul femeii iubite.
Incipitul constituie şi prima dintre secvenţele narative semnificative, întrucât surprinde prima întâlnire a personajelor.
3
 Aceasta se petrece accidental, când Allan o vede pe Maitreyi în maşina tatălui său. Tânăra aşteaptă ca acesta, împreună cu mai
tânărul său prieten englez, să termine de ales câteva cărţi pentru Crăciun.
Acţiunea romanului alcătuit din 15 capitole se petrece în anul 1929, în Calcutta, unde trăieşte o lume pestriţă, formată
din trei comunităţi: cea autohtonă, foarte conservatoare; apoi comunitatea albă, preponderent engleză; şi o comunitate
euroasiatică, dispreţuitoare faţă de indigeni, dar grăbită să-i imite pe europeni. În acest cadru exotic se desfăşoară „povestea de
iubire, într-adevăr splendidă, inedită pentru cititorul român, între Allan şi Maitreyi, întruchipări exotice ale unui mit etern:
acela al cuplului de îndrăgostiţi”. (Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii)
Construit parcă într-o subtilă antiteză cu incipitul, finalul romanului reia aceeaşi imagine a personajului-narator care,
aflat la o masă într-un restaurant, conversează cu nepotul doamnei Sen, încercând să afle noutăţi despre Maitreyi şi despre ceea
ce a urmat despărţirii lor.
Finalul deschis al romanului întreţine misterul frumoasei Maitreyi, care va rămâne pentru europeanul raţional o
enigmă. Frământările lui Allan pentru a o înţelege pe Maitreyi nu aduc risipirea îndoielii, lăsând protagonistul într-o zonă a
incertitudinii: „ …Şi dacă n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde să ştiu eu? Aş vrea să privesc
ochii Maitreyiei”.
Roman al experienţei, Maitreyi aduce ca elemente novatoare: „intelectualizarea conflictului epic, descoperirea Indiei
cu arhetipurile ei culturale şi confruntarea acestui univers cu tradiţiile şi mentalităţile europene, introducerea elementelor de
senzualitate în roman, elaborarea unei mitologii a seducţiei” (Gheorghe Glodeanu – Poetica romanului românesc interbelic).

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-un roman al experienței (Maitreyi -
Mircea Eliade).
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;
– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru construcția personajului (de exemplu: acțiune, incipit, final,
conflict, tehnici narative, modalităţi de caracterizare, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Câte 3 puncte pentru analiza a
două elemente de structură, de
compoziție și de limbaj ale
basmului cult studiat,
semnificative pentru construcția
personajului ales (de exemplu:
acțiune, conflict, relații
temporale și spațiale, incipit,
final, tehnici narative, instanțe
ale comunicării narative,
Romanul Maitreyi de Mircea Eliade este un roman al experienţei, dar şi un roman exotic. Apărut în 1933,
romanul s-a bucurat în epocă de un mare succes de critică şi de public. Maitreyi este un roman al experienţei şi al
„autenticităţii” pentru că valorifică trăirea cât mai intensă, de către personaje, a unor experienţe definitorii, iar
impresia de autenticitate provine din utilizarea unor elemente care ţin de realitate (jurnalul din India al scriitorului,
elemente autobiografice, scrisori, etc.).
Tema romanului este iubirea incompatibilă. Povestea nefericită trăită de cuplul de îndrăgostiţi Allan şi
Maitreyi, în decor exotic, aminteşte de Romeo şi Julieta sau Tristan şi Isolda, încât se poate spune că prin acest
roman „Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanităţii”. (Perpessicius). Prima secvență
narativă semnificativă surprinde prima întâlnire a personajelor. Aceasta se petrece accidental, când Allan o vede pe
Maitreyi în maşina tatălui său. Tânăra aşteaptă ca acesta, împreună cu mai tânărul său prieten englez, să termine de
4
perspectivă narativă, registre
stilistice, limbaj etc.)
2 x 3 puncte = 6 puncte
• analiza fiecărei componente
alese, justificând relevanța
acesteia pentru construcția
personajului ales – 3 puncte;
• abordarea schematică, fără
justificarea relevanței privind
construcția personajului ales – 1
punct
Prezentarea statutului social,
psihologic, moral etc. al
personajului ales
6 puncte
• prezentare adecvată şi nuanţată
– 6 puncte
• prezentare ezitantă – 3 puncte
• prezentare schematică sau
superficială – 1 punct
Evidențierea unei trăsături a
personajului ales prin două
scene comentate
6 puncte
ales câteva cărţi pentru Crăciun. O altă secvență semnificativă este momentul când cei doi își mărturisesc dragostea
în momentul logodnei.
Conflictul romanului se construieşte pe opoziţia dintre două lumi diferite: cea europeană şi cea asiatică.
Uniţi prin iubire, cei doi tineri rămân exponenţi ai acestor mentalităţi.
Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, redă opoziţia dintre libertatea
dragostei şi constrângerile tradiţionale, iar la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre
civilizaţii şi mentalităţi: cea europeană şi cea asiatică. Fire autoreflexivă, Allan trăieşte un conflict interior: dintre
trăirea intensă a iubirii, ca experienţă definitorie şi luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă
atât lumea tainică a Indiei, cât şi forţa iubirii adevărate.
Titlul cărţii coincide cu numele personajului feminin – Maitreyi – considerată de critica literară cel mai
exotic personaj feminin din literatura română, „ femeie şi mit”, în acelaşi timp, „simbol al sacrificiului în iubire”.
(Pompiliu Constantinescu)
Formula care sintetizează problematica romanului este estetica autenticităţii, prin confesiunea personajului-
narator, relatarea la persoana I, introspecţie, autoanaliză lucidă. Romanul este structurat în cincisprezece capitole,
iar întâmplările sunt relatate la persoana I, din perspectiva personajului-narator, europeanul Allan.
Personaj principal al romanului, Allan vine din spaţiul civilizaţiei europene şi se află în situaţia de a
concilia, mintal şi comportamental, cele două lumi care sunt constituite pe două modele culturale şi societale
diferite: lumea europeană a secolului al XX-lea şi lumea hindusă încremenită în oricare din secolele trecute.
Primele sale impresii despre noul mediu social sunt formulate în termeni comparativi, şi personajul tinde mereu să
vadă diferenţele între cele două lumi. La început conservatorismul, tradiţionalismul societăţii indiene îl intrigă, dar
pe parcurs îi concede totuşi o concepţie melioristică, pozitivă. De fapt, el joacă, în roman, rolul factorului care tinde
să modernizeze lumea, căci prin faptele sale nu doar familia inginerului Sen se schimbă, ci şi realităţile sociale
indiene, dacă avem în vedere faptul că Allan era inginer constructor.
Modalităţile de caracterizare sunt adecvate unui roman al experienţei şi de analiză psihologică.
Allan analizează cu luciditate trăirile prin introspecţie şi monolog interior, modalităţi specifice romanului
subiectiv, care conferă autenticitate. El este europeanul, străinul (tehnica narativă utilizată de Montesquieu în
Scrisorile persane) care încearcă să decodifice esenţa spiritualităţii indiene, având drept cale de acces erosul. Până
aproape de sfârşit, eroul este un experimentator lucid.
Allan este un tânăr european raţional, preocupat de fizică şi matematică, care se implică într-o experienţă
erotică iniţiatică alături de Maitreyi. Curiozitatea „ e primul mobil al seducătorului eliadesc”, India „cel de-al
doilea”, experienţa „cel de-al treilea. Femeia e doar un pretext fascinant prin fiinţa ei, lipsită de reflexele şi
superstiţiile occidentale, prin tinereţe şi trupul învăluit în vălul Mayei pe care Allan ar vrea să-l sfâşie ca să ajungă
la sine, nu la ea”. (Simona Sora, Regăsirea intimităţii)
5
• menţionarea oricărei trăsături a
personajului ales – 2 puncte
• ilustrarea trăsăturii menţionate
prin două scene comentate – 2
puncte + 2 puncte; simpla numire
a unor scene sau tendinţa de
rezumare – 1 punct + 1 punct
Animat de pentru o autentificare şi prin scris a fiinţei sale, deocamdată lipsită de probleme existenţiale. El
devine, cu adevărat, personaj al cărţii în momentul în care pomeneşte de Maitreyi. De acum, el se cufundă în
propria lui (senti)mentalitate pentru a-şi explica şi a ne explica traiectoria unei iniţieri. Luciditatea sa extremă este,
pentru asta, cel mai bun catalizator. Încearcă să anuleze, măcar în scris, orice urmă de exaltare pentru a păstra
maxima precizie, chirurgicală, a confesiunii. Dragostea lui pentru Maitreyi evoluează uşor, firesc, de la indiferenţă,
respingere, admiraţie, fascinaţie până la adoraţie pură, senzuală, apropiată de religiozitate. Despărţirea din final de
Maitreyi îl arată pe Allan transformat de experienţa erotică. Introspecţia lui e atât de severă, încât descrie, de o
manieră aproape dureroasă, transformarea totală suferită pe parcursul acestui drum iniţiatic la capătul căruia a simţit
o imperioasă nevoie de a rămâne singur, în severitatea extremă a Himalayei. Iubirea atât de nuanţată dezvăluită de
Maitreyi îl excede pe Allan, care se lasă sedus de puritatea ei şi a relaţiei lor. Absolutul nu mai e un secret de acum
pentru Allan. Inteligent si sensibil, Allan dobândeşte o perspectivă metafizică asupra dragostei, care îi lipsea înainte
de a o întâlni pe eroină. Acest lucru se vede din sensibilitatea sa exacerbată, din notele sale de pe parcursul
experienţei amoroase. Dacă el este un individ lucid, rece, raţional, dragostea lor amestecă şi o importantă doză de
iraţional, de inexplicabil. Partea cea mai intimă a relaţiei lor îi traumatizează pe ambii, dar Allan reacţionează
ciudat, căci refuză să lupte pentru iubirea lui, crezând că astfel o protejează pe Maitreyi. Insurgenţa sa amoroasă îl
determină să transforme cea mai amplă experienţă existenţială a sa în experienţă a scrisului. Astfel, scrisul devine
pentru el o metodă de a expune termenii unei sensibilităţi deosebite, ai unei fatalităţi transformate literar.
Provocat mereu de spiritul său problematizant, Allan este un individ superior, camilpetrescian, capabil a
exprima unicitatea şi sensibilitatea sentimentului erotic. Afectivitatea lui primeşte o educaţie unică în relaţia cu
Maitreyi, căci acum realizează ce înseamnă a găsi nuanţe ale unui sentiment. Indefinibilă îi rămâne, totuşi,
Maitreyi, pentru că la final se dovedeşte depăşit de misterul fiinţei sale. Experienţă spirituală profundă, dragostea îl
excede pe Allan şi e trăită aşa cum nu s-a gândit vreodată.