Ion

de Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu a fost un prozator roman interbelic. Dintre romanele pe care le-a scris,enumeram:
“Ion”,
“Padurea Spanzuratilor, “Rascoala” etc.
Romanul “Ion” a fost publicat in anul 1920, este un roman realist de tip obiectiv, cu tematica rurala, si
aparatine literaturii romane interbelice. Rebreanu a lucrat la acest roman aproximativ sapte ani, creand
o opera, in care regasim un raport intre realitate si fictiune.
Opera literara “Ion” este un roman prin amploarea actiunii,desfasurata pe mai multe planuri
narrative,cu un conflict complex, personaje numeroase.
Apartine curentului realist prin: tematica sociala, tehnica imitarii realitatii, personaje tipice pentru o
categorie sociala.
O trasatura a realismului este perspectiva narativa obiectiva. Intamplarile din roman sun relatate la
persoana a III-a, de catre un narator “dindarat” ,omniscient,omniprezent.
Romanul are un caracter monografic deoarece prezinta aspecte ale lumi rurale, obiceiuri si traditii.
Tema romanului este problematica pamantului in satul ardelenesc de la inceputul secolului al XX-
lea,completata de tema iubirii si de tema destinului.
O secventa narativa reprezentativa este inceputul romanului,momentul horei,unde sunt prezentate
personajele si incepe primul conflict exterior intre Vasile Baciu si Ion, dar si conflictul interior al
personajului principal,care se afla intr-o dilema existentiala:glasul pamantului si glasul iubirii.
O alta secventa narativa este scena sarutarii pamantului de catre Ion din capitolul “Sarutarea”.Scena
reprezinta intreaga problema a romanului si se remarca noul statut social al protagonistului.
Titlu romanului este alcatuit dintr-un substantiv propiu,care prezinta numele protagonistului, care
devine exponent al taranimii prin dragostea lui fata de pamant.
In roman remarcam mai multe tehnici narrative,precum tehnica simetriei incipit-final : se realizeaza
prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului.Descrierea initiala a
drumui are o marca realista prin evidentierea veridicatii, si prin oferirea detaliilor toponimice.
Personificat cu ajutorul verbelor, drumul are semnificatia simbolica a destinului, astfel romanul adopta
o structura circulara, fiind un corp sferoid.
Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor
subiectiviatii. Dialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica.
Conflictul central din roman este lupta pentru pamant in satul traditional, unde drama lui Ion este
drama taranului sarac, mandru si orgolios. Conflictul interior este al personajului principal, care
reprezinta dilema acestuia dintre glasul pamantului si glasul iubirii, respectiv Ana si Florica.
Personajele realiste sunt tipice pentru o anumita categorie sociala. Ion fiind personajul principal,taranul
sarac si lacom de avere. Ana si Florica repreazinta pentru Ion , averea si iubirea .
Mijloacele de caracterizare a personajelor sunt indirect prin fapte,gesture,limbaj si directe, prin
narator, prin intermediul portretului si al biografiei.
Stilul narativ este neutru,impersonal – “stilul cenusiu”, se remarca prin originalitatea limbajului
regional.
In concluzie, “Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist-obiectiv,in care este prezentata conditia
taranalui si a intelectualului roman, prin crearea unei viziuni monografice asupra satului.